Subcapitolul 2 - 5.2. Sisteme de pozare, alegerea secţiunii conductoarelor*) - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011
M.Of. 802 bis
În vigoare Versiune de la: 12 Iulie 2023
SUBCAPITOLUL 2:5.2. Sisteme de pozare, alegerea secţiunii conductoarelor*)
*)Prin "secţiunea conductoarelor" se înţelege aria transversală a conductorului metalic neizolat.
Reguli generale
Prevederile din acest subcapitol sunt conform cu recomandările din SR HD 384.5.52.S1.
Alegerea sistemelor de pozare şi a metodelor de instalare depind de:
- natura locurilor de amplasare;
- natura pereţilor sau a altor părţi ale clădirii pe care se face pozarea;
- accesibilitatea la sistemul de pozare a persoanelor şi animalelor domestice;
- tensiune;
- solicitările electromecanice care se pot produce în caz de scurtcircuit;
- alte solicitări (de exemplu: mecanice, termice şi asociate cu incendiu, etc.) la care pot fi supuse pozările în funcţionare.
SECŢIUNEA 1:5.2.1. Tipuri de sisteme de pozare
(1)5.2.1.1. Sistemele de pozare în funcţie de tipurile de conductoare sau de cabluri se aleg din tabelul 5.1, cu condiţia ca influenţele externe să fie conform subcap. 5.2.2.
(2)5.2.1.2. Sistemele de pozare în funcţie de situaţiile de amplasare trebuie să fie în conformitate cu tabelul 5.2. Sunt permise şi alte metode de pozare nedefinite în tabelul 5.2. dacă satisfac prescripţiile acestui capitol.
(3)5.2.1.3. Exemple de sisteme de pozare sunt prezentate în anexele 5.5. şi 5.6.
Alte tipuri de sisteme de pozare, necuprinse în acest capitol, pot fi utilizate cu condiţia satisfacerii prescripţiilor generale ale acestui capitol.
(4)5.2.1.4. Sisteme de bare prefabricate
Sistemele de bare prefabricate trebuie să fie confecţionate conform recomandărilor din SR EN 60439-2 şi trebuie montate conform instrucţiunilor producătorului:
Instalarea lor trebuie să satisfacă prescripţiile din 5.2.2 (cu excepţia 5.2.2.1.1., 5.2.2.3.3.), 5.2.5, 5.2.6, 5.2.7 şi 5.2.8.
(5)5.2.1.5. Circuite de tensiune alternativă
Conductoarele şi cablurile monoconductoare ale circuitelor de tensiune alternativă instalate în carcase din materiale feromagnetice trebuie instalate în aşa fel încât toate conductoarele fiecărui circuit să se găsească în aceeaşi carcasă.
Dacă această condiţie nu este îndeplinită, se pot produce supraîncălziri şi căderi de tensiune excesive, datorate fenomenelor de inducţie.
Tabelul 5.1. - Alegerea sistemelor de pozare în funcţie de tipurile de conductoare sau cabluri
Conductoare şi cabluri | Mod de pozare | ||||||||
Fără fixare | Fixare directă | Tuburi | Jgheaburi (inclusiv plinte şi profile la nivelul solului) | Tuburi profilate | Paturi de cabluri tip scară, table,console | Pe izolatoare | Pe fir purtător | ||
Conductoare neizolate | - | - | - | - | - | - | + | - | |
Conductoare izolate | - | - | + | +* | + | - | + | - | |
Cabluri în manta (inclusiv cabluri armate şi conductoare cu izolaţie minerală) | Multiconductor | + | + | + | + | + | + | 0 | + |
Cu un conductor | 0 | + | + | + | + | + | 0 | + | |
+ Admis - Neadmis 0 Neaplicabil sau neutilizat în practică * Conductoarele izolate sunt admise în cazul în care capacul poate fi înlăturat numai cu ajutorul unei scule sau numai depunând un efort important cu mâna şi jgheabul are un grad de protecţie IP 4X sau IP XX D | |||||||||
(6)5.2.1.6. Pozarea în sisteme de tuburi de protecţie şi paturi de cabluri
1.5.2.1.6.1. Sisteme de tuburi de protecţie
Sistemele de tuburi de protecţie care includ tuburi de protecţie şi fitinguri se utilizează pentru protecţia şi pozarea conductoarelor şi/sau cablurilor din instalaţiile electrice.
Sistemele de tuburi de protecţie prefabricate, conform recomandărilor din standardele SR EN 61386-1, SR EN 61386-22, SR EN 61386-23 şi SR EN 50086-2-4, asigură protecţia fiabilă pentru utilizatori şi spaţiile învecinate.
Caracteristicile generale inclusiv marcarea tuburilor de protecţie şi fitingurilor, conform standardelor susmenţionate sunt prezentate în anexa 5.7.
TABELUL 5.2. - Montarea sistemelor de pozare în funcţie de situaţia de amplasare
Conductoare şi cabluri | Mod de pozare conform anexei 5.6. | ||||||||
Fără fixare | Fixare directă | Tuburi | Jgheaburi | Tuburi profilate | Paturi de cabluri tip scară, table,console | Pe izolatoare | Pe fir purtător | ||
În goluri ale construcţiei | accesibile | 40 | 33 | 41;42 | 6;7;8;9;12;13;14 | 43;44 | 30;31;32;33;34 | - | 0 |
neaccesibile | 40 | 0 | 41;42 | 0 | 43 | 0 | - | - | |
În canale pentru cabluri | 56 | 56 | 54;55 | 0 | 30;31;32;34 | - | - | ||
Îngropat în pământ | 72;73 | 0 | 70;71 | - | 70;71 | 0 | - | - | |
Încastrat în structură | 57;58 | 3 | 1;2;5 9:60 | 50;51;52;53 | 46;45 | 0 | - | - | |
Aparent | - | 20;21;22;23;33 | 4;5 | 6;7;8;9;12;13;14 | 6;7;8;9 | 30;31;32;34 | 36 | - | |
Aerian | - | 33 | 0 | 10;11 | 10;11 | 30;31;32; 34 | 36 | 35 | |
Tocul ferestrelor | 16 | 16 | |||||||
Tocul uşilor | 15 | 15 | |||||||
Imersat | 0 | ||||||||
Numărul din căsuţă indică numărul de referinţă şi modul de pozare din anexa 5.6.: - neadmis; 0 neaplicabil sau neutilizat în practică. | |||||||||
2.5.2.1.6.2. Sisteme de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP)
Sisteme de jgheaburi (SJ) şi de tuburi profilate (STP) pentru instalaţii electrice se utilizează pentru protecţia şi pozarea conductoarelor izolate, cablurilor, cordoanelor flexibile, aparate (întreruptoare, prize, etc.) şi dacă este cazul pentru separarea lor.
Sistemele (SJ) şi (STP) se pot poza orizontal sau vertical pe pereţi, suspendate de tavan, încastrate în pereţi şi plafon, încastrate pe sol şi sub formă de coloană între planşeu şi tavan etc.
Sistemele (SJ) şi (STP), fabricate conform cu recomandările din standardul SR EN 50085-1 asigură protecţia fiabilă pentru utilizatori şi spaţiile învecinate.
Caracteristicile generale, inclusiv marcarea sistemelor (SJ) şi (STP), conform standardului SR EN 50085-1 sunt prezentate în anexa 5.8.
3.5.2.1.6.3. Sisteme de suporturi tip scară
Sistemele trasee de cabluri şi sistemele scară de cabluri pentru poziţionarea cablurilor sunt prezentate în anexa 5.9.
SECŢIUNEA 2:5.2.2. Alegerea şi montarea în funcţie de influenţele externe
SUBSECŢIUNEA 1:
Influenţele externe la care pot fi expuse sistemele de pozare sunt următoarele:
- temperatura ambiantă;
- surse externe de căldură;
- prezenţa apei;
- prezenţa corpurilor solide străine;
- prezenţa substanţelor corozive sau poluante;
- şocuri mecanice;
- vibraţii;
- alte solicitări mecanice;
- prezenţa florei sau mucegaiului;
- prezenţa faunei;
- radiaţii solare;
- efecte seismice;
- vânt;
- structura clădirilor.
SUBSECŢIUNEA 2:
(1)5.2.2.1. Temperatura ambiantă (AA)
1.5.2.2.1.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să corespundă celei mai înalte sau celei mai scăzute temperaturi ambiante locale astfel ca temperatura limită indicată în tabelul 5.3. să nu fie depăşită.
2.5.2.2.1.2. Componentele sistemelor de pozare, inclusiv cablurile şi accesoriile lor, se instalează şi manipulează numai în limitele de temperatură stabilite în normele de produs corespunzătoare sau indicate de producători.
3.5.2.2.1.3. Atunci când cablurile prezintă caracteristici diferite de temperatură şi sunt dispuse în acelaşi sistem de pozare, acesta se alege pentru condiţiile cele mai severe.
Tabelul 5.3. - Temperaturi maximale în funcţionare conform tipurilor de izolaţie
Tip de izolaţie | Temperatura limită [°C] |
Policlorură de vinil (PVC) | Conductor: 70 |
Polietilenă reticulară (XLPE) | Conductor: 90 |
Minerală (cu manta de PVC sau neizolat şi accesibil) | Manta: 70 |
Nota 1 - Dacă un conductor funcţionează la o temperatură mai mare de 70°C, trebuie să existe asigurarea că echipamentele conectate la acest conductor sunt indicate pentru temperatura care rezultă la conexiune. Nota 2 - Pentru anumite tipuri de izolaţii, pot fi admise temperaturi de funcţionare mai ridicate funcţie de natura cablului, terminaţiile sale, condiţiile de mediu şi alte influenţe externe | |
(2)5.2.2.2. Surse externe de căldură
1.5.2.2.2.1. Pentru a evita efectele căldurii emise de surse externe, una sau mai multe din următoarele metode sau o altă metodă la fel de eficientă trebuie utilizată pentru protejarea sistemelor de pozare:
- ecrane de protecţie;
- amplasarea la distanţă de sursele de căldură, indicată în tabelele 3.1 şi 3.2;
- alegerea unui sistem ţinând seama de încălzirea suplimentară care poate apare;
- întărirea locală a izolaţiei sau înlocuirea materialului izolant.
2.5.2.2.2.2. Căldura emisă de sursele exterioare poate fi transmisă prin radiaţie, convecţie sau prin conducţie şi poate proveni:
- de la reţelele de distribuţie apă caldă;
- de la utilaje şi corpuri de iluminat;
- din procesul de fabricaţie;
- prin materiale termoconductoare;
- de la căldura solară sau a mediului înconjurător.
(3)5.2.2.3. Prezenţa apei (AB şi AD)
1.5.2.2.3.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să nu permită acumularea apei sau să asigure, după instalare, gradul de protecţie IP corespunzător amplasamentului considerat.
2.5.2.2.3.2. Învelişul izolant al cablurilor pentru instalaţii fixe este considerat, atunci când nu este deteriorat, ca protecţie împotriva pătrunderii umezelii.
Cablurile ce se montează în spaţii umede frecvent (de exemplu spălătorii auto etc.) se aleg conform SR HD 21.13 S1.
Cablurile ce alimentează receptoare submersibile (de exemplu pompe, corpuri de iluminat etc.) se aleg conform SR HD 21.16 S1.
3.5.2.2.3.3. Acolo unde se poate acumula apă sau condens pe sistemele de pozare trebuie luate măsuri de evacuare.
(4)5.2.2.4. Prezenţa corpurilor solide străine (AZ)
1.5.2.2.4.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să limiteze pericolele ce provin de la pătrunderea de corpuri solide străine. Sistemele de protecţie trebuie să asigure după montaj gradul de protecţie IP corespunzător amplasamentului considerat.
2.5.2.2.4.2. În amplasamentele unde sunt prezente cantităţi mari de praf (mediu BE2) trebuie luate măsuri suplimentare pentru împiedicarea acumulării prafului sau altor substanţe în cantităţi ce ar putea afecta disiparea căldurii de la sistemul de pozare. Este necesar un mod de pozare ce facilitează îndepărtarea prafului (subcap. 5.2.9).Pentru prafuri combustibile trebuie să se respecte prevederile din subcap. 4.2.
(5)5.2.2.5. Prezenţa substanţelor corozive sau poluante (AF)
1.5.2.2.5.1. Acolo unde prezenţa substanţelor corozive sau poluante, inclusiv apa, poate provoca coroziuni sau degradări, părţile sistemelor de pozare ce sunt afectate trebuie protejate corespunzător sau executate dintr-un material rezistent la aceste substanţe, cum ar fi: benzi protectoare, vopsele sau unsori.
2.5.2.2.5.2. Nu trebuie puse în contact unul cu altul metale diferite ce pot iniţia o acţiune electrolitică, decât dacă sunt luate măsuri speciale pentru evitarea consecinţelor acestor contacte.
3.5.2.2.5.3. Materialele ce pot provoca deteriorări reciproce sau individuale sau degradări periculoase nu trebuie puse în contact.
(6)5.2.2.6. Şocuri mecanice (AG)
1.5.2.2.6.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să se limiteze pagubele provenite din solicitările mecanice, ca şocuri, penetrări sau compresiuni în timpul montajului, utilizării şi întreţinerii.
2.5.2.2.6.2. În instalaţiile fixe în care se pot produce şocuri mecanice medii sau mari (conform anexei 5.2), protecţia trebuie asigurată printr-unul din următoarele mijloace:
- caracteristicile mecanice ale sistemelor de pozare;
- amplasamentul ales;
- prevederea unei protecţii mecanice suplimentare, locale sau generale sau
- prin combinarea acestora.
(7)5.2.2.7. Vibraţii (AH)
Sistemele de pozare sprijinite sau fixate pe structuri sau echipamentele supuse vibraţiilor medii sau mari (conform anexei 5.2) trebuie să corespundă acestor condiţii, în special cablurile şi conexiunile lor. Trebuie acordată o atenţie specială conexiunilor echipamentelor vibratoare. Pot fi adoptate măsuri locale, cum ar fi utilizare de cabluri flexibile.
(8)5.2.2.8. Alte solicitări mecanice
1.5.2.2.8.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să împiedice, în timpul montajului, utilizării sau întreţinerii, orice distrugere a mantalei şi a izolaţiei conductoarelor izolate, a cablurilor şi a capetelor acestora.
2.5.2.2.8.2. Tuburile şi canalele pentru cabluri încastrate în pereţi trebuie montate integral pentru fiecare circuit înaintea tragerii conductoarelor sau cablurilor.
3.5.2.2.8.3. Raza de curbură a unui sistem de pozare trebuie să fie astfel încât să nu cauzeze deteriorări conductoarelor şi cablurilor. Este necesar să se respecte prevederile producătorului.
4.5.2.2.8.4. Sistemele de pozare fixate rigid şi înglobate în pereţi trebuie să fie orizontale sau verticale, sau paralele cu muchiile pereţilor, cu excepţia sistemelor de pozare înglobate în plafoane sau planşee care pot urma cel mai scurt traseu.
5.5.2.2.8.5. Cablurile flexibile trebuie instalate astfel încât să se evite eforturile excesive de tracţiune asupra conductoarelor şi conexiunilor.
6.5.2.2.8.6. Suporturile pentru cabluri şi carcasele nu trebuie să prezinte muchii ascuţite.
7.5.2.2.8.7. Acolo unde conductoarele şi cablurile nu sunt susţinute pe toată lungimea lor de suporţi sau prin modul de pozare, ele trebuie susţinute prin mijloace adecvate la intervale indicate de producător. În lipsa acestora se vor respecta recomandările din NTE 007/08/00.
8.5.2.2.8.8. Acolo unde sistemele de pozare sunt supuse unei întinderi permanente (de exemplu de către propria greutate pe traseu vertical) trebuie ales un tip adecvat de cablu sau conductor, cu o secţiune şi un mod de pozare potrivit, astfel încât să se evite orice deteriorare a cablurilor şi suporţilor acestora.
(9)5.2.2.9. Prezenţa florei sau mucegaiului (AK)
Acolo unde există riscul prezenţei florei sau mucegaiului, sistemele de pozare trebuie alese astfel încât să prevină formarea acestor sau să asigure îndepărtarea lor.
(10)5.2.2.10. Prezenţa faunei (AL)
Acolo unde condiţiile cunoscute sau preconizate constituie un risc, sistemele de pozare trebuie alese corespunzător influenţelor externe AL2 sau trebuie luate măsuri speciale de protecţie, cum ar fi:
- caracteristici mecanice adecvate pentru sistemele de pozare;
- alegerea amplasamentului;
- prevederea unei protecţii mecanice suplimentare, locale sau generale sau
- orice combinaţie a acestor măsuri.
(11)5.2.2.11. Radiaţii solare (AN)
Acolo unde se ştie că există, sau se presupune că pot exista, radiaţii solare, trebuie ales şi montat un sistem de pozare adecvat, sau trebuie să se prevadă un ecran corespunzător, conform prevederilor din 5.2.2.2.1.
(12)5.2.2.12. Efecte seismice (AP)
1.5.2.2.12.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate ţinând seama de condiţiile seismice din locul de instalare.
2.5.2.2.12.2. Acolo unde se cunoaşte că riscurile seismice sunt importante (conform prevederilor reglementărilor specifice referitoare la proiectarea antiseismică a construcţiilor) o atenţie specială se va acorda:
- fixării sistemelor de pozare de structura clădirii;
- conexiunile dintre sistemele de pozare fixe şi toate echipamentele esenţiale, cum sunt cele
- pentru serviciile de securitate, care trebuie alese avându-se în vedere calităţile lor elastice.
(13)5.2.2.13. Vânt (AR)
A se vedea paragrafele 5.2.2.7 şi 5.2.2.8.
(14)5.2.2.14. Structura clădirilor (CB)
1.5.2.2.14.1. Atunci când structura clădirilor prezintă riscuri de mişcare, suporturile pentru cabluri şi sistemele de protecţie trebuie să permită o deplasare relativă astfel încât conductoarele şi cablurile să nu fie supuse la solicitări mecanice excesive.
2.5.2.2.14.2. În structurile flexibile sau instabile, trebuie folosite sisteme de pozare flexibile, conform cu 5.2.2.7., 5.2.2.8. şi 5.2.2.12.
SECŢIUNEA 3:5.2.3. Curenţi admisibili în sisteme de pozare
(1)5.2.3.0. Prescripţii generale
1.5.2.3.0.1. Prescripţiile din acest capitol sunt destinate să determine curenţii admisibili în sistemele de pozare specifice pentru clădiri, în scopul asigurării unei durate de viaţă satisfăcătoare pentru conductoarele şi izolaţiile supuse efectelor termice ale curenţilor admisibili pe perioade prelungite în funcţionare normală.
2.5.2.3.0.2. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor în funcţie de curentul maxim admisibil pentru anumite condiţii de pozare se face în conformitate cu prescripţiile producătorului. În situaţia în care nu se dispune de prescripţiile producătorului, valorile curenţilor admisibili pot fi determinate conform metodelor descrise în SR CEI 60287, sau se poate proceda astfel:
a)utilizând recomandările din standardul SR HD 384.5.523 S2 pentru curenţii admisibili în sistemele de pozare în clădiri, pentru conductoare izolate şi cabluri (fără armătură şi armate multifilare), cu tensiunea nominală mai mică de 1 kV în tensiune alternativă sau 1,5 kV în tensiune continuă, conform subcap. 5.2.3.1. şi anexele 5.10 - 5.17;
Pentru cablurile armate monofilare pozate în clădiri, curentul maxim admisibil se stabileşte conform cu recomandările din SR CEI 60287
b)utilizând datele din normativul NTE 007/08/00 pentru curenţii admisibili în sistemele de pozare pentru cabluri îngropate direct sau în tuburi în pământ, conform subcap. 5.2.3.2 şi anexa 5.22.
3._
4.5.2.3.0.4. Temperatura ambiantă
4.1.5.2.3.0.4.1. Valoarea temperaturii ambiante utilizată este temperatura mediului înconjurător atunci când conductoarele cablurilor izolate nu sunt în sarcină.
4.2.5.2.3.0.4.2. Valorile curenţilor admisibili din tabelele din această secţiune, sunt date în funcţie de temperatura de referinţă a mediului ambiant:
- pentru conductoare izolate şi cabluri în aer, oricare ar fi modul de pozare ..... 30°C;
- pentru cabluri îngropate direct în pământ sau în tuburi îngropate ....... 20°C.
Dacă temperatura ambiantă a amplasamentului conductoarelor sau cablurilor este diferită de temperatura ambiantă de referinţă, pentru stabilirea curentului maxim admisibil trebuie aplicaţi factori de corecţie corespunzători din anexa 5.18 şi 5.23.
5.5.2.3.0.5. Grupări de mai multe circuite
Factorii de corecţie pentru curenţii maxim admisibili sunt aplicabili grupărilor de circuite care au aceeaşi temperatură maximă de funcţionare.
Pentru grupările care au cabluri sau conductoare izolate care prezintă temperatură maximă şi funcţionări diferite, curenţi admisibili ai tuturor cablurilor sau conductoarelor izolate ale grupării trebuie să se bazeze pe cea mai scăzută temperatură de funcţionare a unui cablu din grupare cu factorul de corecţie corespunzător (anexele 5.19-5.21 şi anexele 5.24-5.28).
Dacă, pentru condiţii cunoscute de funcţionare, un cablu sau un conductor izolat este susceptibil să transporte un curent mai mic de 30% din curentul nominal, acest cablu sau conductor poate fi omis la stabilirea factorului de corecţie pentru toată gruparea.
6.5.2.3.0.6. Grupări constituite din cabluri de dimensiuni diferite.
Grupările constituite din cabluri de dimensiuni diferite pot fi asimilate cu o grupare de referinţă dacă:
- toate cablurile au aceeaşi temperatură maximă admisibilă şi
- secţiunile acestora nu diferă cu mai mult de trei valori standardizate (dacă secţiunile cablurilor diferă cu mai mult de trei valori standardizate acestea se distanţează la cel puţin 2d - unde d este diametrul cel mai mare).
7.5.2.3.0.7. Numărul de conductoare încărcate
7.1.5.2.3.0.7.1. Numărul de conductoare considerate într-un circuit este cel al conductoarelor parcurse efectiv de curent.
Atunci când într-un circuit polifazat curenţii sunt presupuşi aceeaşi pe faze, nu este necesar să se ia în considerare conductorul neutru asociat pentru stabilirea curentului maxim admisibil.
7.2.5.2.3.0.7.2. Consideraţiile de mai sus nu se aplică în cazul prezenţei armonicii 3 sau multiplu de 3 mai mare de 15% (a se vedea 5.2.3.0.7.3.).
7.3.5.2.3.0.7.3. Dacă ponderea armonicilor de rangul 3 sau multiplu de 3 din curentul electric depăşeşte 15%, conductorul neutru nu trebuie să prezinte o secţiune mai mică decât cea a conductoarelor de fază.
Factorii de corecţie în funcţie de ponderea curenţilor electrici armonici sunt prezentaţi în anexa 5.29.
În subcap. 5.2.4.6 se tratează determinarea secţiunii conductorului neutru.
7.4.5.2.3.0.7.4. Conductoarele utilizate numai pentru conductoare de protecţie (PE) nu sunt luate în considerare la stabilirea curentului maxim admisibil.
8.5.2.3.0.8. Variaţii ale condiţiilor unei instalaţii pe un traseu
Dacă condiţiile de disipare a căldurii variază pe o parte a traseului, curenţii admisibili trebuie determinaţi pentru partea traseului care prezintă condiţiile cele mai defavorabile.
În cazurile în care sunt numai condiţii de răcire diferite, se admite ca dimensionarea să se facă după condiţiile de răcire ale traseului cel mai lung, când zona cu temperaturi ridicate reprezintă cel mult 10 m, dar nu mai mult de 20% din lungimea totală a cablului.
(2)5.2.3.1. Sisteme de pozare în aer
Modurile de pozare de referinţă sunt prezentate în anexele 5.5 şi 5.6.
1.5.2.3.1.1. În modurile de pozare A1 şi A2, tubul poate fi metalic sau din material plastic montat intr-un perete cu izolaţie termică.
2.5.2.3.1.2. În modurile de pozare B1 şi B2, tubul poate fi metalic sau din material plastic, fixat pe perete la distanţă mai mică de 0,3 ori diametrul tubului sau montat în perete.
3.5.2.3.1.3. În modul de pozare C, cablu este fixat pe perete sau montat în perete.
Termenul de "perete" cuprinde montarea în perete de cărămidă, beton, ghips sau similar (altele decât materiale pentru izolare termică).
4.5.2.3.1.4. În modul de pozare D, cablul poate fi montat în pământ cu sau fără protecţie suplimentară.
5.5.2.3.1.5. În modurile de pozare E, F şi G, distanţa liberă între cablu şi orice suprafaţă este mai mare de 0,3 din diametrul exterior al cablului.
6.5.2.3.1.6. Alte metode de pozare ( anexa 5.6.)
- cablu sub plafon, similar cu modul de pozare C
- cablu pe un planşeu sau pe tavă neperforată similar cu modul de pozare C
- cablu pe tavă perforată similar cu modul de pozare E sau F. Tava perforată trebuie să aibă găuri a căror suprafaţă este de minim 30% din suprafaţa de pozare
- cablu pe suport scară pentru cabluri, la care consolele care susţin cablurile ocupă mai puţin de 10% din suprafaţa de pozare
7.5.2.3.1.7. În anexele 5.10...5.12 curenţii admisibili (Iz) pentru conductoare izolate şi cabluri electrice pozate în aer prin metodele de pozare A1, A2, B1, B2, C, E, F şi G se referă la instalaţii fixe ce, funcţionează permanent (factor de încărcare 100%), la temperatura ambiantă de 30°C.
8.5.2.3.1.8. Anexa 5.5. sintetizează modurile de pozare de referinţă, pentru care au fost determinaţi curenţii admisibili din anexele 5.10...5.17 pentru pozarea în aer şi anexa 5.22 pentru pozarea în pământ.
În coloanele 8 şi 9 sunt indicate anexele care se utilizează pentru factorii de corecţie K1 pentru temperaturi ambiante diferite de 30°C şi K2 pentru pozare în grup.
9.5.2.3.1.9. Anexa 5.6 sintetizează modurile de pozare care furnizează indicaţii pentru determinarea curenţilor admisibili.
10.5.2.3.1.10. Determinarea curentului admisibil IZ (A)
Curentul admisibil IZ (A), al conductoarelor/cablurilor dintr-un sistem de pozare în clădiri, în aer, se determină astfel:
a)se selectează modul de pozare, tip A1, A2, B1, B2, C, E, F, G din anexele 5.5 şi 5.6.
b)în funcţie de caracteristicile conductoarelor/cablurilor:
- secţiune şi material: cupru sau aluminiu conductoare sau cabluri: 2 sau 3 conductoare;
- numărul de conductoare active: 2 sau 3;
- izolaţie: PVC, XLPE, minerală şi modul de pozare selectat la pct.a), pentru temperatura ambiantă de 30°C, se alege curentul admisibil IZ (A), din anexele 5.10-5.17.
c)în condiţii diferite de pozare se aplică factorii de corecţie următori:
- K1 - pentru temperatură ambiantă diferită de 30°C, care se alege din anexa 5.18;
- K2 - pentru pozarea în grup a mai multor circuite, care se alege din anexele 5.19-5.21.
Se menţionează că două circuite se află grupate, dacă distanţa dintre ele este mai mică decât dublul diametrului celui mai mare dintre ele.
Curentul admisibil se stabileşte cu relaţia:
I'Z = IZ K1 K2 (A).
11.5.2.3.1.11. Exemple de folosire a tabelelor pentru determinarea curenţilor admisibili ai conductoarelor şi ai cablurilor în funcţie de modul de pozare în aer sunt date în anexa 5.30.
(3)5.2.3.2. Sisteme de pozare în pământ
1.5.2.3.2.1. Regimul de funcţionare normal
Curenţii admisibili (IZ) sunt indicaţi în anexa 5.22 pentru o sarcină admisibilă a cablurilor pozate în pământ cu un grad de încărcare*) de 0,7 o temperatură a solului, la adâncimea de pozare (între 0,7 şi 1,2 m) de 20°C şi o rezistenţă termică specifică a solului de 1 Km/W.
*) Gradul de încărcare reprezintă durata de funcţionare ciclică dintr-o zi (24 h), la curentul admisibil
Pentru alte valori ale rezistenţei termice a solului valorile curenţilor maximi admisibili se vor stabili conform articolului A.1.4.3.1.3. din NTE 007/08/00.
Exemple de rezistenţe specifice ale solurilor, conform NTE 007/08/00 (anexa 7):
- nisip cu 10% umiditate 1 Km/W;
- pământ argilos 0,65 Km/W;
- teren nisipos cu humă sau lut 0,65 Km/W;
- nisip uscat (0% umiditate) 3,00 Km/W;
- teren obişnuit uscat 3,00 Km/W.
Gradul de încărcare se poate determina din curba de sarcină zilnică conform NTE/007/08 art. A.1.4.3.1.1.
Când nu se cunoaşte curba de sarcină, pentru determinarea gradului de încărcare, se admite gradul de încărcare egal cu 1.
2.5.2.3.2.2. Condiţii de pozare
- adâncimea de pozare 0,7 m (până la adâncimea de 1,2 m reducerea sarcinii admisibile este neînsemnată);
- felul în care este realizat patul de pozare şi modul de acoperire a cablurilor, nu are influenţă asupra corecţiei sarcinii admisibile;
- dacă se utilizează plăci de acoperire cu o curbură pronunţată, astfel încât nu se elimină incluziunile de aer, se recomandă un factor de corecţie de 0,9.
Diametrul tubului trebuie să permită tragerea cablurilor fără risc de gripare. În cazul tragerii unui singur cablu în tub, diametrul interior al tubului trebuie să fie mai mare decât 1,5 ori diametrul exterior la cablului.
În cazul unui circuit trifazat format din trei cabluri unifilare, diametrul interior al tubului de protecţie trebuie să fie mai mare decât 2,8 ori diametrul exterior al unuia din cablurile monofilare.
3.5.2.3.2.3. Condiţii de mediu:
- temperatura solului la adâncimea de pozare: 20°C;
- rezistenţa termică specifică a solului: 1 Km/W.
4.5.2.3.2.4. Factorii de corecţie care trebuie aplicaţi la pozarea cablurilor în pământ, în condiţii diferite faţă de regimul de funcţionare normal de la pct. 5.2.3.2.1.
4.1.5.2.3.2.4.1. Factorul de corecţie (f1) (din anexa 5.23) în funcţie de:
- temperatura solului la adâncimea de pozare diferită de 20°C;
- rezistenţa termică specifică a solului;
- gradul de încărcare.
4.2.5.2.3.2.4.2. Factorul de corecţie (f2) din anexele 5.24...5.28 în funcţie de:
- numărul de sisteme pozate alăturat;
- tipul cablurilor;
- distanţa dintre cabluri;
- rezistenţa termică specifică a solului;
- gradul de încărcare.
4.3.5.2.3.2.4.3. Factorul de corecţie (fx):
- 0,85 pentru pozarea în tub de protecţie;
- 0,90 dacă se utilizează plăci de acoperire a cablului (cablurilor) cu o curbură pronunţată astfel încât nu se elimină incluziunile de aer.
5.5.2.3.2.5. Determinarea curentului admisibil IZ (A)
Curentul admisibil IZ (A), al cablurilor pozate direct în pământ, sau în tub de protecţie în pământ se determină astfel:
a)se alege curentul admisibil IZ (A), pentru condiţii de funcţionare normale din anexa 5.22 în funcţie de caracteristicile cablurilor:
- secţiune şi material: cupru sau aluminiu şi numărul de conductoare active 1,2 sau 3;
- izolaţie: PVC sau XLPE.
b)în condiţii diferite de pozare se aplică factorii de corecţie f1, f2 din anexele 5.23...5.28 şi factorii de reducere fx prevăzuţi la art. 5.2.3.2.4.3. şi 5.2.3.2.4.4.
Curentul admisibil se stabileşte cu relaţia:
I'Z = IZ f1 f2 fx (A).
6.5.2.3.2.6. Exemple de folosire a tabelelor pentru determinarea curenţilor admisibili a cablurilor pozate în pământ, sunt date în anexa 5.31.
SECŢIUNEA 4:5.2.4. Alegerea secţiunii conductoarelor izolate şi neizolate rigide
(1)5.2.4.1. Secţiunea conductoarelor active trebuie determinate pentru funcţionarea normală (regim permanent sau intermitent, în funcţie de regimul de lucru al receptoarelor) şi pentru condiţii de defect în funcţie de:
a)sarcina admisibilă;
b)temperatura maximă admisibilă;
c)sistemul de pozare;
d)solicitări termice susceptibile să apară datorită curenţilor de punere la pământ şi scurtcircuit;
e)alte solicitări mecanice la care pot fi supuse conductoarele;
f)valoarea maximă a impedanţei care permite asigurarea funcţionării protecţiei împotriva defectelor şi scurtcircuitelor.
(11)_
1.5.2.4.1.1. Punctele a-f se referă, în primul rând, la securitatea instalaţiilor electrice
Pentru exploatarea economică din reţelele de distribuţie pot rezulta secţiuni mai mari decât cele pentru securitate, conform prevederilor reglementărilor tehnice referitoare la determinarea secţiunii economice a conductoarelor în instalaţiile electrice de distribuţie având 1-110 kV.
2.5.2.4.1.2. Secţiunea conductoarelor se alege din condiţia:
Ic <= I'Z
unde:
Ic - este curentul de calcul
IZ - curentul maxim admisibil corectat (în funcţie de temperatura mediului ambiant, sistem de pozare, natura conductoarelor şi izolaţiei) al secţiunii în regimul de funcţionare.
3.5.2.4.1.3. Secţiunea determinată conform art. 5.2.4.1 se verifică:- a) la stabilitatea termică datorată curentului de scurtcircuit, potrivit prevederilor cuprinse în reglementările tehnice specifice referitoare la dimensionarea şi verificarea instalaţiilor electroenergetice la solicitări mecanice şi termice în condiţiile curenţilor de scurtcircuit;- b) la căderea de tensiune (valorile admisibile sunt indicate în pct. 5.2.5);- c) la alimentarea cu energie electrică a motoarelor, verificarea la condiţia de stabilitate termică în regim de scurtă durată la pornire, pe baza următoarelor valori pentru densitatea de curent maxim admisă:- pentru conductoarele din cupru de 35A/mm2;- pentru conductoarele din aluminiu de 20A/mm2.În cazul motoarelor asincrone cu pornire controlată, utilizând soft-starter, secţiunea se verifică în funcţie de valoarea setată a curentului electric de pornire.Conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice specifice referitoare la dimensionarea şi verificarea instalaţiilor electroenergetice Ia solicitări mecanice şi termice în condiţiile curenţilor de scurtcircuit, nu este obligatorie verificarea la stabilitatea termică la scurtcircuit a următoarelor elemente:- căile de curent electric de orice tensiune care alimentează înfăşurarea primară a transformatoarelor de tensiune sau care fac legătura la descărcătoare;- circuitele de joasă tensiune protejate prin siguranţe fuzibile (dacă este îndeplinită condiţia:IF < = 3I’z,unde IF este valoarea nominală a fuzibilului şi I’z este curentul maxim admisibil corectat al secţiunii circuitului).Conform recomandărilor din SR HD 603 şi SR IEC 60502-1 nu este obligatorie verificarea la stabilitatea termică la scurtcircuit a cablurilor multiconductoare de joasă tensiune pentru curenţii de scurtcircuit mai mici sau egali cu 40 kA.(2)5.2.4.2. Secţiunea conductoarelor neizolate rigide (bare), se determină şi se verifică conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi transformare utilizând conductoare neizolate rigide şi ale standardului STAS 7944/79.
(3)5.2.4.3. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor pentru branşamente se face conform recomandărilor din standardul SR 234/2008 şi cerinţelor operatorului de reţea.
(4)5.2.4.4. Secţiunea conductorului de fază în circuitele de tensiune alternativă şi a conductoarelor active din circuitele de tensiune continuă nu trebuie să fie mai mică decât valorile din anexa 5.32.
(5)5.2.4.5. Secţiunea conductoarelor şi barelor de protecţie (PE) şi ale conductoarelor şi barelor folosite simultan pentru protecţie şi neutru (PEN) se dimensionează conform prevederilor din subcap. 5.5.
(6)5.2.4.6. Secţiunea conductorului neutru (N)
1.5.2.4.6.1. Secţiunea conductorului neutru, dacă există, trebuie să fie egală cu secţiunea conductoarelor de fază în următoarele cazuri:
a)în circuitele monofazate cu două conductoare, indiferent de secţiunea conductoarelor;
b)în circuitele polifazate ale căror conductoare de fază au o secţiune mai mică sau egală cu 16 mm2 cupru sau 25 mm2 aluminiu;
c)în circuitele trifazate care ar putea fi parcurse de curenţi având armonici de rangul 3 şi multiplu de 3 cu nivelul cuprins între 15% şi 33%. (acest nivel de armonici se poate întâlni, de exemplu, în circuitele de alimentare pentru iluminat cu lămpi cu descărcări şi fluorescente);
d)în funcţionare normală nu este asigurată echilibrarea între faze şi neutru (de exemplu tablourile de iluminat şi prize)
2.5.2.4.6.2. Atunci când nivelul armonicelor de rangul 3 şi multiplu de 3 este mai mare de 33%, este necesar alegerea unei secţiuni a neutrului mai mare decât a conductorului de fază.
Acest nivel de armonice apare în circuitele de alimentare a echipamentelor electrice, cum ar fi: calculatoare, acţionări cu viteză variabilă etc.
Factorii de corecţie pentru curenţii de fază necesari determinării secţiunilor conductoarelor de fază şi neutru, în prezenţa armonicilor de rangul 3 şi multiplu de 3 în conductoarele de fază, sunt daţi în anexa 5.29.
3.5.2.4.6.3. În circuitele polifazate unde conductoarele de fază cu secţiunea mai mare de 16 mm2 cupru sau 25mm2 aluminiu, secţiunea conductorului neutru poate fi mai mică decât a conductoarelor de fază, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
a)sarcina transportată prin circuit în serviciu normal este repartizată echilibrat pe faze şi nivelul armonicilor de rangul 3 şi multiplu de 3 nu depăşesc 15% în conductorul de fază;
b)conductorul neutru este protejat contra supracurenţilor (a se vedea subcap. 4.3.2) Secţiunea conductorului neutru nu poate fi mai mică decât cea prevăzută în anexa 5.32.
4.5.2.4.6.4. Un conductor neutru nu poate fi comun pentru mai multe circuite.
SECŢIUNEA 5:5.2.5. Căderi de tensiune maxime admisibile
(1)5.2.5.1. În cazul în care alimentarea consumatorului se face din cofretul de branşament de joasă tensiune, valorile căderilor de tensiune, în regim normal de funcţionare faţă de tensiunea nominală a reţelei, trebuie să fie de cel mult:
- 3% pentru receptoarele din instalaţiile electrice de iluminat;
- 5% pentru restul receptoarelor de putere.
Căderile de tensiune se vor stabili pentru puterea maximă absorbită, la care se dimensionează coloanele şi circuitele electrice în cauză, pe traseul cel mai lung şi mai încărcat dintre tabloul general (respectiv cofretul de branşament sau contorul, la clădiri de locuit) şi receptorul electric cel mai îndepărtat.
(2)5.2.5.2. În cazul în care alimentarea consumatorului se face dintr-un post de transformare sau din centrala proprie, valorile căderilor de tensiune în regim normal de funcţionare a acestora trebuie să fie de cel mult:
- 6% pentru receptoarele din instalaţiile electrice de iluminat;
- 8% pentru restul receptoarelor de putere.
Căderile de tensiune se vor stabili pentru puterea maximă absorbită, în regim normal de funcţionare pentru care s-a dimensionat ansamblul distribuţiei, pe traseul dintre postul de transformare sau centrală şi receptorul electric cel mai îndepărtat.
(3)5.2.5.3. În cazul instalaţiilor electrice de alimentare a motoarelor electrice căderea de tensiune, la pornire, faţă de tensiunea nominală trebuie să fie cel mult egală cu aceea specificată de producător pentru motorul şi aparatele de comandă respective, dar de maxim 12% dacă nu se dispune de alte date.
SECŢIUNEA 6:5.2.6. Conexiuni electrice
(1)5.2.6.1. Conexiunile între conductoare şi între conductoare şi alte echipamente trebuie să asigure continuitatea electrică. Aceasta trebuie să fie durabilă, cu rezistenţă şi protecţie mecanică corespunzătoare.
(2)5.2.6.2. Alegerea mijloacelor de conexiuni trebuie să ţină seama de:
- materialul conductoarelor şi izolaţia acestora;
- numărul şi forma firelor ce formează conductoarele;
- secţiunea conductoarelor;
- numărul conductoarelor ce vor fi conectate împreună.
(3)5.2.6.3. Conexiunile trebuie să fie accesibile pentru verificare, încercare şi întreţinere, cu excepţia cazurilor următoare:
- îmbinări de cabluri îngropate;
- îmbinări umplute cu masă izolantă sau capsulate;
- conexiunile între racordurile reci şi elemente încălzitoare din sistemele de încălzire din plafon şi planşee.
(4)5.2.6.4. Legăturile electrice între conductoare izolate pentru îmbinări sau derivaţii se fac numai în accesoriile special prevăzute în acest scop (doze, cutii de legătură etc.).
(5)5.2.6.5. Se interzice executarea legăturilor electrice între conductoare în interiorul tuburilor sau ţevilor de protecţie, golurilor din elementele de construcţie şi trecerilor prin elemente de construcţie.
(6)5.2.6.6. Se interzice supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune. Fac excepţie de la această prevedere legăturile liniilor de contact ce alimentează receptoarele mobile şi legăturile conductelor electrice instalate liber, pe suporturi corespunzător alcătuite şi dimensionate.
(7)5.2.6.7. Legăturile conductoarelor izolate se acoperă cu material electroizolant (de ex. tub varniş, bandă izolantă, capsule izolante etc.).
(8)5.2.6.8. Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoare de aluminiu şi între conductoare şi aparate trebuie să se facă numai prin cleme speciale cu suprafeţe de strângere striate şi elemente elastice), prin presare cu scule adecvate şi elemente de racord speciale, prin metalizare asociată cu lipire sau prin sudare.
Înainte de executarea legăturii, capetele conductoarelor din aluminiu se curăţă de oxizi.
(9)5.2.6.9. Legăturile între conductoare din cupru şi conductoare din aluminiu se fac prin legături speciale omologate.
(10)5.2.6.10. Legăturile barelor se execută cu ajutorul şuruburilor, clemelor sau prin sudare.
(11)5.2.6.11. Legarea conductoarelor din cupru la aparate, echipamente, maşini, elemente metalice etc., se face (de regulă) prin strângere mecanică cu şuruburi, în cazul conductoarelor cu secţiuni mai mici sau egale cu 10 mm2 şi direct sau prin intermediul pieselor speciale de prindere în cazul conductoarelor cu secţiuni egale sau mai mari de 16 mm2. Conductoarele care se leagă la elemente mobile se prevăd din elemente elastice.
(12)5.2.6.12. Legăturile conductoarelor de protecţie trebuie executate prin sudare sau înşurubări, astfel, încât să se asigure împotriva deşurubării în funcţionare (contrapiuliţă, şaibă elastică etc.).
SECŢIUNEA 7:5.2.7. Alegerea şi montarea pentru limitarea propagării focului
(1)5.2.7.1. Măsuri în interiorul unui compartiment închis
1.5.2.7.1.1. Riscul propagării focului trebuie limitat prin alegerea materialelor şi montarea instalaţiilor electrice.
Echipamentele electrice se aleg în funcţie de riscul la foc conform recomandărilor din standardul pe părţi SR EN 60695.
2.5.2.7.1.2. Sistemele de pozare trebuie instalate astfel încât să nu reducă performanţele de rezistenţă ale clădirii şi de rezistenţă la foc a elementelor de construcţii.
3.5.2.7.1.3. Cablurile cu întârziere la propagarea flăcării (încercate conform procedurilor din seria de standarde SR EN 60332) şi sistemele de tuburi, jgheaburi şi tuburi profilate care nu propagă flacăra (încercate conform procedurilor din seria de standarde SR EN 61386, SR EN 50085 şi SR EN 61537) pot fi instalate fără precauţii speciale în instalaţii cu influenţe externe normale (BE1, CA1, CB1 etc.).
4.5.2.7.1.4. Atunci când într-o instalaţie se prevede un risc specific (vezi anexa 5.2) trebuie utilizate cabluri care să îndeplinească cele mai severe condiţii de încercări din seria de standarde SR EN 50266 (cabluri cu întârziere la propagarea flăcării pozate în mănunchi).
5.5.2.7.1.5. Cablurile, inclusiv sistemul de pozare care trebuie să asigure funcţionarea temporară a unor instalaţii în condiţii de foc, trebuie să fie din categoria cu rezistenţă la foc, corespunzător cu încercările din standardele SR EN 50200, SR EN 50362 şi SR EN 50577.Materialele sistemului trebuie să fie fără halogeni şi cu emisie redusă de fum.6.5.2.7.1.6. Clasificarea cablurilor privind comportarea la foc este prezentată în anexa 5.33.
7.5.2.7.1.7. Cablurile care nu satisfac cel puţin prevederile de întârziere la propagarea flăcării trebuie, dacă sunt utilizate, limitate la legături scurte pentru conectarea aparatelor la sistemele de pozare fixe şi în nici un caz să nu treacă dintr-un compartiment într-altul.
8.5.2.7.1.8. Părţi ale sistemului de pozare, altele decât cablurile (de exemplu tuburi şi jgheaburi din materiale plastice), care nu satisfac prescripţiile de întârziere la propagarea flăcării trebuie, dacă se utilizează, să fie complet închise în construcţii corespunzătoare din materiale incombustibile.
9.5.2.7.1.9. Pe fluxurile care conţin cabluri cu întârziere la propagarea flăcării, care în mănunchi nu satisfac condiţiile din standardul SR EN 50266, se prevăd separări (transversale) rezistente la foc, omologate pentru cel puţin 20 minute pentru limitarea propagării flăcării, dispuse la distanţa de cel mult 25 m şi la ramificaţiile din fluxurile principale.
Se admite să se renunţe la prevederea separărilor transversale menţionate mai sus, dacă se prevăd alte măsuri împotriva propagării flăcării (de exemplu, acoperiri cu vopsele omologate care măresc rezistenţa la foc).
10.5.2.7.1.10. În cazul pozării în pământ nu se impun condiţii speciale privind caracteristicile de propagare a flăcării sau rezistenţa la foc a cablurilor.
(2)5.2.7.2. Etanşarea traversărilor traseelor electrice
1.5.2.7.2.1. Atunci când un sistem de pozare traversează elemente de construcţie cum sunt planşee, pereţi acoperiţi, plafoane, ziduri etc. golurile rămase după trecerea traseului electric trebuie etanşate conform rezistenţei la foc prevăzut pentru elementul de construcţie respectiv înainte de străpungere.
2.5.2.7.2.2. Sistemele de pozare cum sunt tuburile, canalele, jgheaburile sau sistemele de pozare prefabricate, care străpung elemente de construcţie având o anumită rezistenţă la foc, trebuie etanşate conform rezistenţei la foc a elementului respectiv.
3.5.2.7.2.3. Tuburile şi jgheaburile din materiale cu întârzierea la propagarea flăcării care au secţiunea interioară de cel mult 710 mm2 nu necesită etanşare interioară dacă:
- tuburile şi jgheaburile au grad de protecţie IP33;
- extremităţile tuburilor şi jgheaburilor (deoparte şi de alta a elementului de construcţie străpuns) au gradul de protecţie IP33.
4.5.2.7.2.4. Trecerea conductoarelor şi barelor electrice prin elemente de construcţie din materiale incombustibile, se execută în următoarele condiţii:
a)în cazul conductoarelor neizolate libere trecerea se face folosind materiale electroizolante de trecere executate din materiale incombustibile sau canale prefabricate de bare din materiale incombustibile conform recomandărilor din SR EN 60439-2, încastrate etanş în zid.
b)în cazul conductoarelor izolate libere, trecerea se face protejându-se în tuburi de protecţie incombustibile pe porţiunea de trecere.
Capetele tuburilor se prevăd cu tile din porţelan sau din alte materiale electroizolante în încăperi uscate sau umede cu intermitenţă (categoriile AD1, AD2) şi cu pipe îndreptat în jos când ies în încăperi umede sau ude (categoriile AD3, AD4).
Tilele şi pipele se montează astfel încât să iasă complet din elementele de construcţie. La trecerea între interior şi exterior sau între încăperi cu umidităţi, temperaturi sau agenţi corozivi diferiţi, tilele şi pipele se umplu cu masă izolantă (masă izolantă pentru cabluri, mastic etc.), în încăperea cu umiditatea cea mai mare, cu temperatura cea mai ridicată sau cu mediul coroziv cel mai agresiv. Tuburile de protecţie se montează înclinat cu partea descendentă spre încăperea cu condiţiile cele mai grele.
c)în cazul conductoarelor sau cablurilor electrice instalate în tuburi, nu este necesară o altă protecţie. Fac excepţie traversările prin rosturi de dilataţie, caz în care conductoarele se protejează în tuburi flexibile pe porţiunea de trecere. Dacă trecerea se face între încăperi cu medii diferite, tuburile de protecţie se instalează înclinat spre încăperile cu condiţiile cele mai grele.
Etanşarea golurilor dintre tub şi elementul de construcţie se face cu etanşare omologată.
5.5.2.7.2.5. Trecerea conductoarelor electrice prin elemente de construcţie din materiale combustibile trebuie să se facă în următoarele condiţii:
a)în cazul conductoarelor neizolate libere, se aplică prevederile de la art. 5.2.7.2.4.a) şi se etanşează golurile cu materiale incombustibile şi electroizolante, cu dopuri din vată de sticlă, vată de sticlă cu ipsos etc.;
b)în cazul conductoarelor izolate instalate în tuburi care sunt omologate pentru pozarea pe elemente combustibile se protejează pe porţiunea de trecere prin tuburi din materiale incombustibile. Golurile dintre tuburi şi tub şi elementul de construcţie se etanşează cu materiale incombustibile (de exemplu: vată de sticlă, vată de sticlă cu ipsos etc.).
6.5.2.7.2.6. Se admit treceri prin elemente de construcţie rezistente la foc sau rezistente la explozie, în mod justificat tehnic, numai cu respectarea simultană a următoarelor condiţii:
- pe porţiunea de trecere, conductoarele, tuburile etc. nu trebuie să aibă materiale combustibile, cu excepţia izolaţiei conductoarelor;
- spaţiile libere din jurul conductoarelor electrice, tuburilor etc. inclusiv în jurul celor pozate în canale, galerii, estacade etc., să fie închise pe porţiunea de trecere pe toată grosimea elementului de construcţie, cu materiale incombustibile (de exemplu beton, zidărie) care să asigure rezistenţa la foc egală cu aceea a elementului de construcţie respectiv;
- trecerea cu conductoare, tuburi etc. să se facă astfel încât să nu fie posibilă dislocarea unor porţiuni din elementul de construcţie ca urmare a dilatării elementelor de instalaţii electrice;
- etanşarea să fie omologată.
7.5.2.7.2.7. În interiorul şi exteriorul ghenelor şi canalelor verticale şi orizontale în care se găsesc conductoare în tuburi, cabluri sau bare electrice, golurile din jurul acestora se etanşează astfel încât să asigure aceeaşi rezistenţă la foc, cel puţin egală, cu cea a elementului de construcţie străpuns.
8.5.2.7.2.8. Se interzice traversarea coşurilor şi canalelor de fum cu cabluri şi tuburi de protecţie sau cu alte elemente ale instalaţiilor electrice.
9.5.2.7.2.9. În scopul asigurării condiţiilor de evacuare în caz de incendiu, conform recomandărilor din SR HD 60364-5-51, trebuie să se utilizeze pentru instalaţiile electrice echipamente executate cu materiale cu întârziere la propagarea flăcării la clădirile neaglomerate cu evacuare dificilă (BD2) şi cu materiale cu întârziere la propagarea flăcării, cu emisie redusă de fum şi fără halogeni la clădirile aglomerate cu evacuare uşoară sau dificilă (BD3, BD4).
În cazurile BD3 şi BD4 pot să se aleagă traseele cablurilor numai cu întârziere la propagarea flăcării astfel încât emisia care provine de la cablurile supuse la foc să nu incomodeze evacuarea.
SECŢIUNEA 8:5.2.8. Apropieri de alte trasee
(1)5.2.8.1. Apropieri de trasee electrice
Circuitele din domeniul de tensiuni I şi II nu trebuie instalate în acelaşi sistem de pozare, în afară de cazul în care se adoptă una din următoarele metode:
- fiecare cablu este izolat pentru cea mai mare tensiune existentă;
- fiecare conductor al unui cablu multiconductor este izolat pentru cea mai mare tensiune existentă în cablu;
- cablurile sunt izolate pentru tensiunea lor de sistem şi instalate într-un compartiment separat printr-un tub profilat sau jgheab;
- cablurile sunt pozate pe pat de cabluri cu separarea fizică;
- se utilizează un tub sau un jgheab separat;
- pentru circuitele TFJS şi TFJP trebuie satisfăcute prescripţiile din cap. 4.
În cazul apropierii de sistemul de paratrăsnet se vor aplica suplimentar prevederile din SR EN 62305.
(2)5.2.8.2. Apropierea de trasee neelectrice
1.5.2.8.2.1. Sistemele de pozare nu trebuie amplasate în vecinătatea traseelor care degajă căldură, fum sau vapori care pot dăuna traseului electric, în afară de cazul în care sunt protejate prin ecrane sau dispuse astfel încât să nu fie afectate de disiparea căldurii generate.
2.5.2.8.2.2. Atunci când un sistem de pozare se află dedesubtul traseelor care pot produce condens (cum sunt traseele de apă, abur sau gaze) trebuie luate măsuri pentru protejarea traseului electric de efectele dăunătoare ale condensului.
3.5.2.8.2.3. Atunci când sistemele de pozare sunt instalate în vecinătatea traseelor neelectrice, ele trebuie dispuse astfel încât intervenţiile previzibile la un traseu să nu provoace defecţiuni celorlalte şi reciproc. Aceasta se poate realiza prin:- un spaţiu corespunzător între trasee;- folosirea de ecrane mecanice sau termice;- utilizarea microconductelor specifice acestei tehnologii de comunicaţii electronice pentru traseele de reţele cu fibre optice.SECŢIUNEA 9:5.2.9. Pozarea conductoarelor electrice montate liber în exteriorul clădirilor
(1)5.2.9.1. Montarea liberă a conductoarelor electrice pe clădiri, la exterior, se admite numai în cazurile în care pot fi îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- pereţii exteriori ai clădirii sunt din materiale incombustibile;
- conductoarele electrice sunt instalate astfel încât atingerea lor să nu fie posibilă decât cu ajutorul unor mijloace speciale;
- distanţele minime dintre conductoarele electrice libere şi elementele de pe traseul lor sunt cel puţin egale cu acelea specificate pentru conductoarele izolate din tabelul 5.4.
Se admite montarea conductoarelor electrice izolate pe pereţi combustibili cu respectarea condiţiilor de la art. 3.0.3.7 şi 3.0.3.8.
(2)5.2.9.2. Conductoarele izolate folosite la exterior, trebuie să aibă izolaţia corespunzătoare mediului în care se utilizează.
(3)5.2.9.3. Conductoarele electrice se instalează liber la exterior pe pereţii exteriori ai clădirilor, pe suporturi de acoperiş şi pe stâlpi conform recomandărilor din SR 234/2008.
Se interzice folosirea arborilor drept suporturi pentru conductoarele electrice libere.
Tabelul 5.4. - Distanţe minime dintre conductoarele electrice libere şi elementele de pe traseul lor
Elemente faţă de care se măsoară distanţa minimă | Distanţe minime, [m] | |
Conductoare izolate | ||
Pe verticală | Pe orizontală | |
Sol | 4,0 | - |
Acoperişuri circulabile, terase, balcoane | 3,0 | 1 |
Uşi, ferestre | 0,3 | 0,3 |
Elemente ale instalaţiilor şi utilajelor cu manipulare sau întreţinere frecventă | 1,2 | 1,0 |
Elemente ale instalaţiilor şi utilajelor fără manipulare sau întreţinere frecventă | 1,0 | 0,8 |
SECŢIUNEA 10:5.2.10. Pozarea conductoarelor electrice montate pe izolatoare în interiorul clădirilor
(1)5.2.10.1. Conductoare neizolate se utilizează montate pe izolatoare numai în încăperi din categoriile BE1a sau BE1b din clădiri de producţie în următoarele cazuri:
- la linii de contact pentru maşini de ridicat şi de transportat;
- la magistrale de distribuţie de JT;
- în medii corozive pentru izolaţia conductoarelor.
(2)5.2.10.2. Conductoarele izolate se pot monta pe izolatoare în încăperi de categoria BE1a sau BE1b din clădiri de producţie sau din construcţii care fac parte din organizări de şantier.
(3)5.2.10.3. Se interzice montarea pe izolatoare a conductoarelor electrice active în încăperi de categoria BE2, în podurile clădirilor şi în construcţii executate din materiale combustibile.
(4)5.2.10.4. Conductoarele electrice se montează pe izolatoare în interior numai în locuri în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- atingerea lor de către oameni, direct sau prin manevrarea unor scule, obiecte sau dispozitive de lucru sau de către utilaje în mişcare, să nu fie posibilă, cu excepţia conductoarelor electrice folosite drept conductoare de protecţie;
- nu există pericol de deteriorare mecanică.
(5)5.2.10.5. Conductoarele electrice se montează în clădiri pe izolatoare sau alte elemente speciale de fixare sau susţinere executate din materiale incombustibile.
(6)5.2.10.6. Distanţele maxime dintre punctele de susţinere a conductoarelor electrice montate în clădiri pe izolatoare se stabileşte în funcţie de secţiunea conductoarelor respectându-se valorile specificate de tabelul 5.5. cu excepţia liniilor de contact.
Tabelul 5.5. - Distanţe maxime între punctele de susţinere a conductoarelor libere
Tipul conductoare lor | Distanţe maxime între punctele de susţinere pe un traseu rectiliniu la conductoare electrice montate în interior [m] | |||
Secţiunea conductoarelor [mm2] | ||||
1........2,5 | 4..........25 | 35........70 | 95.........120 | |
neizolate | 0,4 | 0,6 | 0,8 | 1,1 |
izolate | 0,5 | 0,8 | 1,1 | 1,5 |
(7)5.2.10.7. Distanţele minime dintre conductoarele electrice montate pe izolatoare în clădiri şi suprafeţe de circulaţie (de exemplu pardoselile încăperilor, platforme, pasarele etc.) se stabilesc în funcţie de tipul conductorului, neizolat sau izolat, conform tabelului 5.6.
Se admite montarea conductoarelor electrice la distanţe mai mici decât cele specificate în tabelul 5.6. cu condiţia luării de măsuri prin care să se asigure inaccesibilitatea la aceste conductoare, astfel încât să fie evitat pericolul atingerilor directe şi pericolul de deteriorare mecanică (de ex. prin îngrădiri, acoperiri etc.).
Tabelul 5.6. - Distanţe minime între conductoare şi suprafeţele de circulaţie
Tipul conductoarelor | Distanţa minimă până la suprafeţele de circulaţie [m] | |
pe verticală | pe orizontală | |
neizolate | 3,5 | 2 |
izolate | 2,5 | 1,5 |
(8)5.2.10.8. Coborârile din distribuţiile cu conductoare neizolate spre maşini electrice, aparate etc. trebuie executate cu conductoare izolate. Sub înălţimea de 2,5 m de la pardoseală, conductoarele electrice trebuie protejate mecanic şi împotriva atingerilor directe.
(9)5.2.10.9. Ramificaţiile se fixează astfel încât să nu solicite la tracţiune conductoare electrice din traseul principal.
SECŢIUNEA 11:5.2.11. Pozarea barelor electrice
(1)5.2.11.1. La alegerea materialului barelor şi montarea lor, trebuie respectate, pe lângă prevederile din acest normativ şi recomandările din STAS 7944.
(2)5.2.11.2. Barele electrice se instalează, conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice specifice referitoare la proiectarea şi executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în unităţile energetice, precum şi în cele referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi transformare utilizând conductoare neizolate rigide:
- în execuţie deschisă liberă, numai în condiţiile prevăzute la subcap. 5.2.10.
- în execuţie închisă;
- în execuţie capsulată
Gradul de protecţie (IP) al sistemului de execuţie se alege în funcţie de categoria şi clasa de influenţe externe în care se încadrează încăperea sau spaţiul în care acestea se instalează.
(3)5.2.11.3. În încăperi de clasa BE2 fără praf combustibil, barele se instalează în cutii capsulate executate din materiale incombustibile. Se admite instalarea deschisă numai a barelor utilizate drept conductoare de protecţie.
(4)5.2.11.4. În execuţia închisă, barele se instalează în canale, în ghene în pereţi sau cutii din materiale incombustibile sau cu întârziere la propagarea flăcării.
Se admite instalarea barelor neizolate la linii de contact şi pentru utilaje speciale. În canale speciale sub pardoseală numai în încăperi de clasa BA 5 pe porţiuni scurte.
Canalele sub pardoseală se amplasează în locuri în care nu este posibilă pătrunderea materialelor cu acţiune distructivă asupra barelor (de ex. apă, ulei, păcură, materiale topite etc.).
Acoperirea canalelor pentru bare se execută cu plăci din materiale incombustibile sau care nu propagă flacăra.
(5)5.2.11.5. Barele se montează pe izolatoare sau pe suporturi de izolatoare executate din materiale incombustibile sau care nu propagă flacăra.
(6)5.2.11.6. Distanţele libere între bare sau pachete de bare trebuie stabilite conform recomandărilor din STAS 7944.
(7)5.2.11.7. Distanţa dintre izolatoarele suporţilor barelor se determină pe bază de calcul mecanic, respectându-se recomandările din STAS 7944 şi din reglementările tehnice referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi transformare utilizând conductoare neizolate rigide.
(8)5.2.11.8. Elementele de dilatare se vor prevedea conform cu instrucţiunile date de producător.
(9)5.2.11.9. Ramificaţiile de la bare spre receptoare, aparate de conectare etc., se execută cu bare, conductoare izolate sau cabluri şi se protejează împotriva deteriorărilor mecanice.
(10)5.2.11.10. Dispozitivele pentru separarea şi protecţia barelor trebuie instalate în cutii închise sau capsulate cu grad de protecţie (IP) corespunzător categoriilor şi claselor în care se încadrează încăperea.
(11)5.2.11.11. Pentru sisteme prefabricate se vor respecta prevederile din art. 5.2.1.4.
SECŢIUNEA 12:5.2.12. Pozarea conductoarelor electrice protejate în sisteme de tuburi, ţevi, sisteme de jgheaburi, de tuburi profilate pentru instalaţii electrice şi goluri ale elementelor de construcţii
(1)5.2.12.1. Reguli generale
1.5.2.12.1.1. În instalaţii electrice pentru protecţia conductoarelor şi cablurilor electrice trebuie să se utilizeze numai sisteme de tuburi, din materiale plastice sau metal, rigide sau flexibile, sisteme SJ/STP din materiale plastice sau metal, speciale pentru instalaţii electrice.
Atunci când sunt necesare dimensiuni mai mari decât dimensiunea maximă a tubului de protecţie pentru instalaţii electrice se folosesc pentru protecţie ţevi de instalaţii.
2.5.2.12.1.2. Caracteristicile generale ale sistemelor de tuburi de protecţie, a sistemelor de jgheaburi (SJ), tuburi profilate (STP) şi a modului de marcare şi codificare sunt prevăzute în subcap. 5.2.1.6.
3.5.2.12.1.3. În sisteme de tuburi, ţevi, sisteme de jgheaburi şi tuburi profilate SJ/STP, trebuie instalate numai conductoare izolate şi/sau cabluri.
4.5.2.12.1.4. Se interzice instalarea conductoarelor electrice în tuburi sau ţevi pozate în pământ.
5.5.2.12.1.5. Conductoarele electrice care aparţin aceluiaşi circuit electric, inclusiv conductorul de protecţie, trebuie instalate în acelaşi element de protecţie (tub, ţeava SJ/STP, gol în elemente de construcţie).
Se admite instalarea separată a conductorului de protecţie în cazurile şi în condiţiile prevăzute în subcapitolul 5.5.
6.5.2.12.1.6. Se admite instalarea în acelaşi element sau gol a conductoarelor electrice care aparţin mai multor circuite numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- toate conductoarele sunt izolate pentru cea mai mare tensiune de lucru;
- între secţiunile conductoarelor este o diferenţă de cel mult 3 trepte;
- fiecare circuit este protejat împotriva supracurenţilor;
- între circuite nu pot să apară influenţe electromagnetice.
Fac excepţie şi nu se instalează în acelaşi element de protecţie sau în golul cu conductoarele altor circuite electrice, circuitele iluminatului de siguranţă şi conductoarele instalaţiilor electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de securitate la incendiu.
Circuitele din domeniul tensiunilor I şi II se instalează în acelaşi sistem de pozare numai în condiţiile prevăzut de art. 5.2.8.1.
7.5.2.12.1.7. Conductoarele electrice trebuie instalate în tuburi de protecţie cu diametre alese corespunzător tipului, secţiunii şi numărului de conductoare conform prevederilor din tabelul 5.7., unde:
sc - este aria transversală a conductorului (metal şi izolaţie);
Sc - este aria totală a conductoarelor montate în tub (Sc = n sc);
Si - este aria interioară minimă pentru tubul de protecţie;
Di şi De - diametrele (minime) interior şi exterior pentru tubul de protecţie.
Tabelul 5.7. - Alegerea diametrului interior al tubului de protecţie pentru conductoare FY, HO7V-U, HO7V-R şi AFY1)
Nr. crt. | Conductor FY (HO7V-U, HO7V-R) şi AFY | Tub de protecţie | ||||||
Secţiunea unui conductor mm | Diametru exterior de/mm | Secţiune sc/mm2 | Conductoare în tub n | Secţiune Sc=n sc3) mm2 | Secţiune Si >= 3.SC5) mm2 | Diametru interior Di4) mm | Diametru exterior De/mm6) informativ | |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 |
1 | 1,5 | 3,2 (3,3) | 8 | 2 | 16 | 48 | 7,8 (8,1) | 12 |
3 | 24 | 72 | 9,6 (9,9) | 12 | ||||
4 | 32 | 96 | 11 (11,4) | 16 | ||||
5 | 40 | 120 | 12,3 (12,8) | 16 | ||||
2 | 2,5 | 3,9 (4) | 11,94 | 2 | 23,9 | 71,7 | 9,6 (9,8) | 12 |
3 | 35,8 | 107,4 | 11,7 (12) | 16 | ||||
4 | 47,7 | 143,1 | 13,5 (13,9) | 20 | ||||
5 | 59,7 | 179,1 | 15,1 (15,5) | 20 | ||||
3 | 4 | 4,4 (4,6) | 15,2 | 2 | 30.4 | 91,2 | 10,8 (11.3) | 16 |
3 | 45,6 | 136,8 | 13,2 (13,8) | 16 | ||||
4 | 60,8 | 182,4 | 15,2 (15,9) | 20 | ||||
5 | 76 | 228 | 17 (17,8) | 25 | ||||
4 | 6 | 5 (5,2) | 19,62 | 2 | 39,2 | 117,6 | 12,2 (12,7) | 16 |
3 | 58,9 | 176,7 | 15 (15,6) | 20 | ||||
4 | 78,5 | 235,5 | 17,3 (18) | 25 | ||||
5 | 98,1 | 294,3 | 19,4 (20,1) | 25 | ||||
5 | 10 | 6,4 (6,7) | 32,15 | 2 | 64,3 | 192,9 | 15,7 (16,4) | 20 |
3 | 96,4 | 289,2 | 19,2 (20,1) | 25 | ||||
4 | 128,6 | 385,8 | 22,2 (23,2) | 32 | ||||
5 | 160,8 | 482,4 | 24,8 (26) | 32 | ||||
6 | 16 | 7,8 | 47,76 | 2 | 95,5 | 286,5 | 19,1 | 25 |
3 | 143,3 | 430 | 23,4 | 32 | ||||
4 | 191 | 573 | 27 | 32 | ||||
5 | 238,8 | 716,4 | 30,2 | 46 | ||||
7 | 25 | 9,7 | 73,86 | 2 | 147,7 | 443 | 23,7 | 32 |
3 | 221,6 | 664,8 | 29,1 | 40 | ||||
4 | 295,4 | 886,2 | 33,6 | 40 | ||||
5 | 369,3 | 1108 | 37,6 | 50 | ||||
8 | 35 | 10,9 | 93,27 | 2 | 186,5 | 559,5 | 26,7 | 32 |
3 | 279,8 | 839,4 | 32,7 | 40 | ||||
4 | 373,1 | 1119,3 | 37,8 | 50 | ||||
5 | 466,4 | 1399,2 | 42,2 | 50 | ||||
9 | 50 | 12,8 | 128,6 | 2 | 257,2 | 771,6 | 31,3 | 40 |
3 | 385,8 | 1157,4 | 38,4 | 50 | ||||
4 | 514,4 | 1543,2 | 44,3 | 50 | ||||
5 | 643 | 1929 | 49,6 | 63 | ||||
10 | 70 | 14,6 | 167,33 | 2 | 334,7 | 1004 | 35,8 | 50 |
3 | 502 | 1506 | 43,8 | 50 | ||||
4 | 669,3 | 2008 | 50,6 | 63 | ||||
5 | 836,7 | 2510 | 56,5 | 63 | ||||
11 | 95 | 17,1 | 229,54 | 2 | 459,1 | 1377,3 | 41,9 | 50 |
3 | 688,6 | 2065,8 | 51,3 | 63 | ||||
4 | 918,2 | 2754,6 | 59,2 | 63 | ||||
5 | 1147,7 | 3443 | 66,2 | 75 | ||||
1. Caracteristicile conductoarelor FY, HO7V-U, HO7V-R - conductor din cupru cu izolaţie din PVC; - standard de produs după SR HD21.3S3; tensiune nominală U0/U = 450/750 F; - temperatura maximă admisă pe conductor în condiţii normale de funcţionare: 70°C; - conductor din cupru masiv - clasa 1 - cu secţiuni de la 1,5 la 10 mm2; FY clasa 1 este echivalent cu HO7V-U; - conductor din cupru multifilar (5 toroane) clasa 2 - cu secţiuni de la 16 mm2 la 400 mm2; FY clasa 2 este echivalentul cu HO7V-R; - izolaţia cu întârziere la propagarea flăcării conform SR EN 60332-1-2. Caracteristicile conductoarelor AFY. - conductoare din aluminiu cu izolaţie PVC cu secţiunea minimă de 4 mm2; - standard de produs STAS 6865-89 tensiunea nominală U0/U = 450/750 F. - temperatura maximă admisă pe conductor 70°C. 2. Valorile din paranteză sunt pentru conductoare FY clasa 2 şi HO7V-R. 3. Alegerea diametrului interior Di (mm) al tubului de protecţie se face în funcţie de secţiunea sc (mm2) a conductorului şi numărul de conductoare din tub. 4. Mărimea diametrului interior Di (mm) al tubului de protecţie din coloana 8 este valabil în următoarele condiţii: - Si >= 3 Sc unde Si (mm2) este aria secţiunii interioare transversale a tubului şi Sc (mm2) este aria ocupată de conductoare; - pe trasee cu lungime de maximum 15 m, cu cel mult 3 curbe între două doze; - pentru curbe executate cu raza interioară egală cu minim de 5-6 ori din diametrul exterior al tubului la montajul aparent şi egală cu minimum de 10 ori diametrul exterior al tubului la montajul îngropat; - tragerea conductoarelor în tub se face folosind materiale pentru lubrifierea conductoarelor. 5. În cazul în care aria sc (mm2) diferă de cea din coloana 4, diametrul interior Di (mm) al tubului se recalculează cu formula Si >= 3 Sc. În standardul pe părţi SR EN 61386 pentru tuburi de protecţie nu sunt tipizate diametrele interioare şi exterioare pentru tuburile folosite în instalaţii electrice, deoarece acestea depind de natura tubului şi de producător. Sunt tipizate diametrele exterioare De (mm), în standardul SR CEI 60423 astfel: 6, 8, 10, 12, 16, 20, 25, 32, 40, 50, 63, 75, dar nu sunt tipizate diametrele interioare. 6. În col. 9 diametru exterior De (mm) este dat informativ, urmând ca acesta să fie ales din catalogul producătorului în funcţie de diametrul interior Di (mm) din col 8. | ||||||||
8.5.2.12.1.8. La instalarea conductoarelor electrice în golurile prevăzute în elemente de construcţie, în profile etc., dimensiunile golurilor se aleg prin asimilare cu secţiunile tuburilor.
9.5.2.12.1.9. Tragerea conductoarelor electrice în tuburi trebuie executată după montarea tuburilor sau ţevilor şi după uscarea tencuielii, dacă acestea au fost montate în tencuială.
(2)5.2.12.2. Pozarea tuburilor şi ţevilor de protecţie
1.5.2.12.2.1. Tuburile şi ţevile de protecţie din metal sau din material plastic, se montează aparent, îngropat, înglobate în elemente de construcţie din materiale incombustibile sau în golurile acestora (vezi tabelul 5.8).
Tabelul 5.8. - Alegerea tuburilor de protecţie pentru instalaţii electrice în funcţie de modul de instalare (caracteristici minime)
Starea | Caracteristicile în acord cu SR EN 61386 | |||||
Rezistenţa la compresiune | Rezistenţa la impact | Rezistenţa la temperatura minimă | Rezistenţa la temperatura maximă | |||
Instalare în exterior | Instalare aparentă | 3 | 3 | 4 | 1 | |
Instalare în interior | Instalare aparentă | 2 | 2 | 2 | 1 | |
Instalare sub pardoseală | 2 | 3 | 2 | 1 | ||
beton | 3 | 3 | 2 | 1 | ||
Îngropat | goluri (cavităţi în perete) | 2 | 2 | 2 | 1 | |
în zidărie | ||||||
goluri în clădire | ||||||
goluri în plafon | ||||||
Montare aeriană | 4 | 3 | 3 | 1 | ||
1: Tuburile de protecţie care sunt executate din materiale care propagă flacăra trebuie să fie de culoare portocalie şi sunt permise numai pentru instalare în beton 2: Producătorul trebuie să menţioneze compatibilitatea tuburilor de protecţie în funcţie de influenţele externe şi codul de clasificare (conform anexei 5.7). | ||||||
2.5.2.12.2.2. Se admite montarea tuburilor şi ţevilor pe/sau în structura de rezistenţă a construcţiilor numai în condiţiile prevăzute în reglementările specifice referitoare la proiectarea antiseismică a construcţiilor.
3.5.2.12.2.3. Tuburile şi ţevile montate aparent în încăperile din clasele de mediu AE4, AE5, AE6 trebuie dispuse astfel încât depunerile de praf, scame, fibre etc. pe tuburi şi pe elemente lor de susţinere să fie minime şi curăţirea lor de praf să fie posibilă şi uşoară.
4.5.2.12.2.4. Se recomandă ca în încăperile de locuit şi similare, traseele tuburilor orizontale pe pereţi să fi distanţate la circa 0,3 m de plafon.
5.5.2.12.2.5. Trebuie evitată montarea tuburilor pe pardoseala combustibilă a podurilor. Dacă tuburile se montează totuşi pe pardoseala combustibilă a podurilor, ele trebuie să fie metalice.
6.5.2.12.2.6. Tuburile şi ţevile montate înglobat într-un şliţ în elementul de construcţie trebuie acoperite cu un strat de tencuială de min 1 cm.
7.5.2.12.2.7. Tuburile şi ţevile trebuie fixate pe elementele de construcţie cu accesorii de montare prin care să se realizeze o prindere sigură în timp
8.5.2.12.2.8. Distanţa dintre punctele de fixare pe porţiunile drepte ale traseului tuburilor şi ţevilor, se stabileşte pe baza datelor din tabelul 5.9.
Tabelul 5.9. - Distanţe între punctele de fixare
Tipul tubului, ţevii | Distanţa între punctele de fixare [m] | |
Montaj aparent | ||
pe orizontală | pe verticală | |
Tub din material plastic | 0,6.......0,8 | 0,7......0,9 |
Tub metalic | 1,0.......1,3 | 1,2.......1,6 |
Ţeava metalică sau din material plastic | 1,5.......3,0 | 1,5........3,0 |
Limitele inferioare ale distanţelor corespund celui mai mic diametru, iar cele superioare celui mai mare diametru ale tubului sau ţevii.
Se prevăd elemente de fixare şi la 10 cm de la capetele tuburilor şi curbelor faţă de dozele de aparat, dozele de tragere, echipamente şi derivaţii.
9.5.2.12.2.9. Tuburile instalate în cofraje în vederea înglobării în beton trebuie fixate astfel încât în timpul turnării şi vibrării betonului să nu îşi modifice poziţia (de ex. se leagă cu sârmă de armătură), amplasate la distanţa minimă egală cu diametrul cel mai mare a tubului;
10.5.2.12.2.10. Pe suprafaţa coşurilor de fum, a panourilor radiante sau pe alte suprafeţe similare (în spatele sobelor, a corpurilor de încălzire etc.) se vor monta numai tuburi de protecţie rezistente la temperatura respectivă. Conductoarele electrice din aceste tuburi vor fi cu izolaţie rezistentă la aceeaşi temperatură.
11.5.2.12.2.11. În încăperile din clasele AD3, AD4, AF2b, AF3 şi AF4, tuburile şi ţevile metalice montate aparent se instalează distanţat la minim 3 cm faţă de elementul de construcţie.
12.5.2.12.2.12. Tuburile şi ţevile metalice se pot monta direct pe elementele de construcţie din materialele combustibile.
13.5.2.12.2.13. Tuburile din materiale plastice, cu întârziere la propagarea flăcării, se vor monta pe elemente din materiale combustibile, în condiţiile prevăzute la art. 3.0.3.7.
(3)5.2.12.3. Condiţii pentru montarea accesoriilor pentru tuburi şi ţevi
1.5.2.12.3.1. Îmbinarea tuburilor şi ţevilor precum şi racordarea lor la doze, aparate, echipamente sau utilaje electrice se face cu accesorii corespunzătoare tipului respectiv de tub sau ţeava.
Acestea trebuie să asigure cel puţin rezistenţa mecanică, izolarea electrică, etanşarea, rezistenţa la coroziune, la căldură etc. ca şi tuburile şi ţevile respective.
2.5.2.12.3.2. Accesoriile tuburilor şi ţevilor trebuie montate respectându-se condiţiile impuse de către producător pentru tuburile şi ţevile pentru care se folosesc,.
3.5.2.12.3.3. Îmbinările între tuburi sau ţevi şi accesoriile de racordare la doze, la aparate, la echipamente, trebuie executate astfel încât să corespundă gradului de protecţie impus de clasele de influenţe externe din încăperea respectivă.
4.5.2.12.3.4. Se interzice îmbinarea tuburilor la trecerile prin elementele de construcţii.
5.5.2.12.3.5. Curbarea tuburilor se execută cu raza interioară egală cu minim de 5-6 ori diametrul exterior al tubului la montaj aparent şi egală cu minimum de 10 ori diametrul exterior al tubului la montaj îngropat (trebuie să se respecte şi prescripţiile producătorului).
6.5.2.12.3.6. Legăturile sau derivaţiile la conductoarele montate în tuburi trebuie să se facă în doze sau cutii de derivaţii.
7.5.2.12.3.7. Dozele de derivaţie se instalează cu prioritate pe suprafeţele verticale ale elementelor de construcţii.
8.5.2.12.3.8. Se admite montarea dozelor pe sau în pardoseală numai dacă sunt omologate, pentru aceasta.
9.5.2.12.3.9. Se admite folosirea ca doze de derivaţie a părţilor fixe special prevăzute în corpurile de iluminat.
10.5.2.12.3.10. Dozele de tragere a conductoarelor electrice în tuburi se prevăd pe trasee drepte la distanţa de maxim 25 m şi pe traseele cu cel mult 3 curbe la distanţa de cel mult 15 m.
În cazurile în care distanţele dintre doze sunt mai mari, trebuie să se utilizeze tuburi cu diametre mai mari cu o treaptă faţă de cele necesare.
11.5.2.12.3.11. Dozele de derivaţie instalate sub tencuială sau înglobate în beton trebuie montate în aşa fel încât capacul lor să se găsească la nivelul suprafeţei finite a elementului de construcţie respectiv.
12.5.2.12.3.12. Dozele şi accesoriile metalice de montaj trebuie protejate contra coroziunii în aceleaşi condiţii ca şi tuburile şi ţevile pentru care sunt folosite.
13.5.2.12.3.13. Izolaţia conductoarelor la capetele libere ale tuburilor şi ţevilor metalice care intră în corpurile de iluminat sau în echipamentele electrice se protejează.
(4)5.2.12.4. Distribuţii în sisteme de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP)
Alegerea şi montarea sistemelor de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP) se face conform prevederilor de la art. 5.2.1.6.2.
1.5.2.12.4.1. Sisteme SJ/STP şi accesoriile lor (doze, piese de colţ, piese de capăt, piese de îmbinare etc.) pentru instalaţiile electrice trebuie să fie executate din materiale incombustibile sau care nu propagă flacăra conform recomandărilor din SR EN 50085-1.
2.5.2.12.4.2. Se admite pozarea în sisteme SJ/STP atât a circuitelor de iluminat şi de prize, cât şi a circuitelor de curenţi electrici «slabi» (radio, TV, telefonie, comandă-control etc.), dacă sunt montate în goluri distincte şi separate prin ecran. De asemenea, se admite pozarea de cabluri cu fibre optice (FO) introduse în microconducte dielectrice din PEHD. Toate materialele trebuie să fie fără halogeni, cu emisie redusă de fum şi proprietăţi de întârziere în propagarea flăcării.3.5.2.12.4.3. Secţiunea şi numărul minim de conductoare ce se pozează în golul unui sistem SJ/STP se stabilesc, fie pe baza datelor producătorului, fie pe baza asimilării secţiunii golului, canalului sau profilului cu secţiunile tuburilor.
4.5.2.12.4.4. Sistemele SJ/STP din PVC se recomandă să fie montate la distanţe de minim 3 cm de locurile din materiale combustibile a uşilor şi ferestrelor şi de 10 cm de pardoseală.
5.5.2.12.4.5. Accesoriile sistemelor SJ/STP, inclusiv capacele dozelor, cu excepţia elementelor de adaptare pentru aparate, se montează după tragerea sau pozarea conductoarelor electrice şi verificarea circuitelor.
SECŢIUNEA 13:5.2.13. Pozarea cablurilor electrice
(1)5.2.13.1. La alegerea şi pozarea cablurilor electrice trebuie să se ţină seama de instrucţiunile producătorului, de prevederile specifice pentru clădiri din prezentul normativ şi de normativul NTE/007/08/00 pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri electrice.
(2)5.2.13.2. Clasificarea şi simbolizarea cablurilor se face conform standardelor menţionate în Anexa 5.33.