Subcapitolul 3 - 5.3. Instalaţii electrice de putere - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011

M.Of. 802 bis

În vigoare
Versiune de la: 12 Iulie 2023
SUBCAPITOLUL 3:5.3. Instalaţii electrice de putere
SECŢIUNEA 1:5.3.1. Generalităţi
(1)5.3.1.1. Alimentarea cu energie electrică a fiecărui receptor electric de putere trebuie să se facă prin circuit separat.
Se admite alimentarea mai multor receptoare electrice de putere de aceeaşi natură şi destinaţie (de ex. motoare etc.) printr-un circuit prevăzut cu protecţie comună la scurtcircuit, dacă puterea totală instalată a acestor receptoare nu depăşeşte 15 kW.
(2)5.3.1.2. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de alimentare şi alegerea caracteristicilor dispozitivelor de protecţie se face conform condiţiilor de la subcap. 5.2 şi respectiv de la subcap. 4.3, ţinându-se seama de simultaneitatea sarcinilor în regim normal şi la pornire (de exemplu în cazul motoarelor).
(3)5.3.1.3. În cazul consumatorilor racordaţi direct la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului, pornirea motoarelor electrice:
a)se poate face direct, pentru:
- motoare monofazate (cu tensiunea de 230 V) cu puteri până la 4 kW inclusiv;
- motoare trifazate (cu tensiunea între faze de 400 V) cu puteri până la 5,5 kW inclusiv
b)se face cu aparate de pornire cu curent electric de pornire prestabilit (pentru motoare cu puteri mai mari decât cele de la punctul a), la tensiunile respective.
(4)5.3.1.4. La consumatorii alimentaţi din posturi de transformare proprii, puterea celui mai mare motor care poate porni direct se determină prin calcul pe baza verificării stabilităţii termice şi electrodinamice a transformatoarelor de alimentare, dar nu se va depăşi 20% din puterea transformatoarului din care este alimentat şi va fi racordat direct la tablou general.
(5)5.3.1.5. La consumatorii alimentaţi din surse proprii de energie electrică, puterea motoarelor care pot fi pornite direct se determină pe bază de calcul, verificându-se satisfacerea condiţiei de cădere de tensiune admisă.
(6)5.3.1.6. Echipamentul electric acţionat cu motor electric trebuie să asigure protecţia persoanelor împotriva şocurilor electrice datorate atingerilor directe şi atingerilor indirecte conform prevederilor din subcap. 4.1
(7)5.3.1.7. SR EN 60204-1 recomandă să fie luate măsuri de protecţie, pentru motoare, împotriva următoarelor efecte, în funcţie de condiţiile tehnologice:
- supracurenţi care rezultă de la un scurtcircuit;
- suprasarcină;
- temperaturi anormale;
- pierderea sau micşorarea tensiunii de alimentare;
- depăşirea vitezei de rotaţie normate a maşinilor/elementelor maşinii;
- defectele de punere la pământ/curenţi reziduali;
- secvenţa de fază incorectă;
- supratensiuni de trăsnet sau datorită manevrelor de comutaţie.
1.5.3.1.7.1. Protecţia motoarelor împotriva supracurenţilor.
Protecţia împotriva supracurenţilor se face conform subcap. 4.3.
2.5.3.1.7.2. Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale
Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale trebuie să fie asigurată pentru fiecare motor a cărui putere nominală este mai mare de 0,5 kW.
Excepţii: pentru aplicaţii unde o întrerupere automată a funcţionării unui motor nu este admisă (de exemplu pompele pentru incendiu), mijloacele de detecţie trebuie să emită un semnal de avertizare la care operatorul poate răspunde.
Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale poate fi realizată prin:
- o protecţie contra suprasarcinilor;
- o protecţie contra temperaturilor excesive;
- o protecţie prin limitarea curentului.
Punerea în funcţiune automată a unui motor după funcţionarea unei protecţii contra încălzirii anormale trebuie să fie împiedicată, dacă aceasta poate provoca o situaţie periculoasă sau o avarie a maşinii sau a lucrărilor în curs.
2.1.5.3.1.7.2.1. Protecţia împotriva suprasarcinilor
Protecţia împotriva suprasarcinilor trebuie să fie prevăzută pe fiecare conductor activ cu excepţia conductorului neutru.
Pentru motoarele monofazate sau alimentate la tensiune continuă, protecţia se face cel puţin pe conductorul activ care nu este legat la pământ.
Dacă protecţia contra suprasarcinilor este realizată cu întrerupere, dispozitivul de comutaţie trebuie să întrerupă toate conductoarele active. Întreruperea conductorului neutru pentru protecţia contra suprasarcinilor nu este obligatorie.
Protecţia motoarelor trifazate se realizează cu un dispozitiv dependent de curent, cu temporizare, care monitorizează toate cele trei faze, reglat la cel mult valoarea curentului nominal al motorului. Acesta va acţiona în 2 ore sau mai puţin la o valoare de 1,20 ori curentul reglat şi nu va acţiona într-un interval de 2 ore la o valoare de 1,05 ori curentul reglat.
2.2.5.3.1.7.2.2. Protecţia împotriva depăşirii temperaturii admisibile pentru izolaţie
Protecţia împotriva temperaturilor excesive este recomandată în cazurile unde răcirea este defectuoasă (de exemplu în medii cu praf). În funcţie de tipul motorului, protecţia împotriva blocării rotorului sau a lipsei tensiunii pe una din faze nu este totdeauna asigurată de o protecţie împotriva temperaturilor excesive este necesar să se prevadă o protecţie suplimentară.
Protecţia se realizează cu controlul direct al temperaturii prin senzori de temperatură încorporaţi în înfăşurarea motorului (de exemplu termistoare).
3.5.3.1.7.3. Protecţia împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii de alimentare şi restabilirea ei ulterioară.
Dacă o întrerupere a sursei de alimentare sau o scădere a tensiunii poate produce o condiţie periculoasă, o deteriorare a maşinii sau afectarea activităţii în curs de desfăşurare, trebuie să fie prevăzută o protecţie cum ar fi deconectarea maşinii când este atins un nivel predeterminat al tensiunii (prin reglarea tensiunii minime).
Dacă funcţionarea maşinii permite o întrerupere sau o scădere a tensiunii pe durata unei scurte perioade de timp (perioada necesară funcţionării automaticii de sistem de cca. 3 sec), poate fi prevăzută o protecţie cu temporizare împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii. Funcţionarea dispozitivului de protecţie la tensiune minimă nu trebuie să compromită funcţionarea nici uneia dintre comenzile de oprire a maşinii.
4.5.3.1.7.4. Protecţia împotriva depăşirii vitezei de rotaţie normate
Protecţia motoarelor la depăşirea vitezei de rotaţie normate trebuie prevăzută cu un limitator de viteză de rotaţie. Protecţia la depăşirea vitezei de rotaţie normate trebuie să interzică o repornire automată.
5.5.3.1.7.5. Protecţia împotriva punerii la pământ accidentale şi a curenţilor reziduali
Suplimentar faţă de folosirea protecţiei împotriva supracurenţilor prin deconectarea automată, protecţia împotriva punerii la pământ accidentale şi a curenţilor reziduali trebuie prevăzută pentru evitarea deteriorărilor echipamentului produse de curenţii de punere la pământ accidentali mai mici decât nivelul de detecţie al protecţiei la supracurent. Reglajul dispozitivelor de protecţie trebuie făcut la cel mai jos nivel de operare a echipamentului.
6.5.3.1.7.6. Protecţia la succesiunea fazelor
Dacă o succesiune incorectă a fazelor unei tensiuni de alimentare poate genera o situaţie periculoasă sau o deteriorare a maşinii, trebuie să se prevadă o protecţie la succesiunea fazelor. De exemplu: un motor transferat de la o sursă de alimentare la alta nesincronă.
7.5.3.1.7.7. Protecţia împotriva supratensiunilor de trăsnet sau a supratensiunilor de comutaţie
Aceste protecţii se realizează, de regulă, în tabloul de distribuţie conform subcap. 4.4.
SECŢIUNEA 2:5.3.2 Receptoare electrice
(1)5.3.2.1. La alimentarea cu energie electrică şi montarea receptoarelor electrice trebuie să se respecte prevederile din capitolele 4 şi 5 şi instrucţiunile producătorului.
Suplimentar se vor respecta prevederile din cap. 7 pentru receptoarele montate în spaţii speciale.
(2)5.3.2.2. În cazul receptoarelor care în timpul funcţionării pot produce perturbaţii electromagnetice în reţeaua furnizorului de energie electrică (de ex. regim deformant), trebuie luate măsuri pentru limitarea acestor perturbaţii conform normelor SR EN 50160.
(3)5.3.2.3. Este admisă racordarea prin prize a receptoarelor electrice cu putere nominală până la 2 kW. Receptoarele cu puteri peste 2 kW se pot racorda prin prize dedicate ( numai pentru un singur receptor) sau prin racorduri fixe. Pentru conectarea şi deconectarea acestora receptoarele se prevăd cu dispozitive de acţionare pe circuitul fix de alimentare, dacă receptorul nu este echipat cu întreruptor de către producător.
(4)5.3.2.4. Alimentarea receptoarelor electrice din clasele 0, II şi III de protecţie împotriva şocurilor electrice (definite conform SR EN 61140) se face din circuite fără conductor de protecţie, iar a receptoarelor din clasa I de protecţie, din circuite cu conductor de protecţie.
(5)5.3.2.5. Distanţele dintre receptoarele electrice fixe precum şi distanţele dintre acestea şi elementele de construcţie, obiecte fixe din încăperi etc. trebuie alese astfel încât manevrarea, întreţinerea, verificarea şi repararea acestora să se poată desfăşura în condiţii corespunzătoare, respectându-se şi prevederile din Legea nr. 319/2006.
(6)5.3.2.6. Protecţia receptoarelor electrice împotriva supracurenţilor şi protecţia împotriva şocurilor electrice trebuie asigurate în condiţiile prevăzute în subcapitolele 4.3. şi 4.1.
SECŢIUNEA 3:5.3.3. Tablouri de distribuţie
(1)5.3.3.1. Tabloul de distribuţie de aparataj de joasă tensiune conform definiţiei din SR EN 60439, este combinaţia unuia sau mai multor aparate de comutaţie de joasă tensiune cu aparate de comandă, măsurare şi reglare, complet asamblate sub responsabilitatea producătorului, având toate legăturile electrice şi mecanice interioare şi elementele lor constructive.
(2)5.3.3.2. Tablourile de distribuţie prefabricate se execută şi verifică conform recomandărilor din standardul pe părţi SR EN 60439 şi a standardului SR EN 50274.
(3)5.3.3.3. Clasificarea tablourilor de distribuţie conform SR EN 60439
Tablourile de distribuţie sunt clasificate după:
- aspect exterior;
- loc de instalare;
- condiţii de instalare ţinând cont de posibilitatea de amplasare;
- grad de protecţie;
- tip carcasă;
- metodă de montare, de exemplu parte fixă sau parte mobilă;
- măsuri pentru protecţia personalului;
- forma de separare internă;
- tipuri de legături electrice între unităţi funcţionale.
1.5.3.3.3.1. Aspect exterior
a)ansamblu deschis: ansamblu care constă dintr-un şasiu care susţine echipamentul electric, părţile active ale echipamentului electric fiind accesibile;
b)ansamblu deschis protejat frontal: ansamblu deschis prevăzut cu un panou frontal care asigură un grad de protecţie minim IP2X pentru această direcţie. Părţile active sunt accesibile din celelalte direcţii;
c)ansamblu în carcasă: ansamblu prevăzut cu câte un panou pe fiecare faţă, mai puţin, eventual, pe suprafaţa de montare şi care îi asigură un grad de protecţie cel puţin IP2X;
d)ansamblu montat în dulap: ansamblu în carcasă amplasat, în principiu, pe pardoseală putând fi compus din mai multe coloane;
e)ansamblu montat în dulapuri multiple: combinaţie de mai multe dulapuri fixate rigid între ele;
f)ansamblu montat în pupitru: ansamblu în carcasă care conţine un pupitru de comandă orizontal, înclinat sau o combinaţie a acestora, echipat cu aparate de comandă, măsurare, semnalizare etc.;
g)ansamblu montat în cofret: ansamblu în carcasă prevăzut pentru a fi montat, în principiu pe un plan vertical;
h)ansamblu multimodular: combinaţie de mai multe cofrete fixate mecanic între ele montate sau nu pe un cadru comun, legăturile între două cofrete alăturate trecând prin deschideri speciale făcute pe feţele adiacente.
2.5.3.3.3.2. Loc de instalare
a)ansamblu pentru instalarea interioară: ansamblu destinat a fi utilizat în locuri în care temperatura aerului ambiant nu depăşeşte + 40°C, iar media sa, măsurată pe o perioadă de 24 h nu depăşeşte + 35°C. Limita inferioară a temperaturii aerului ambiant este de -5°C;
b)ansamblu pentru instalarea exterioară: ansamblu destinat a fi utilizat în locuri în care temperatura aerului ambiant nu depăşeşte + 40°C, iar media sa, măsurată pe o perioadă de 24 h nu depăşeşte + 35°C. Limita inferioară a temperaturii aerului ambiant este de -25°C.
3.5.3.3.3.3. Condiţii de instalare ţinând seama de posibilitatea de amplasare
a)ansamblu fix: ansamblu destinat a fi fixat la locul său de montare, de exemplu pe pardoseală sau pe un perete, şi a fi utilizat pe acest amplasament
b)ansamblu mobil: ansamblu prevăzut a fi mutat cu uşurinţă dintr-un loc de montare în altul.
4.5.3.3.3.4. Grad de protecţie
Gradul de protecţie asigurat de orice ansamblu împotriva atingerii părţilor active, a pătrunderii corpurilor străine, solide şi lichide. Acesta este indicat prin codul IP conform SR EN 60529.
Gradul de protecţie al unui tablou în carcasă trebuie să fie de cel puţin IP2X, după montarea conform instrucţiunilor producătorului.
Pentru tablourile destinate utilizării în exterior care nu au o protecţie suplimentară a doua cifră caracteristică trebuie să fie minim 3 (exemplu: protecţia suplimentară poate fi un acoperiş protector sau ceva similar).
5.5.3.3.3.5. Metodă de montare
a)montaj fix;
b)montaj debroşabil.
6.5.3.3.3.6. Măsuri pentru protecţia personalului
a)protecţia împotriva atingerilor directe;
b)protecţia împotriva atingerilor indirecte;
c)descărcarea sarcinilor electrice (unde sunt echipamente care permit acumularea unei sarcini electrice periculoase după conectarea acestora);
d)culoare de lucru şi de întreţinere în interiorul ansamblurilor;
e)prescripţii referitoare la accesibilitatea personalului autorizat în timpul utilizării.
7.5.3.3.3.7. Forma de separare internă
Separarea interiorului unui tablou prin bariere sau pereţi despărţitori se face pe următoarele criterii principale:
a)nici o separare;
b)separarea barelor colectoare de unităţile funcţionale;
c)separarea barelor colectoare de unităţile funcţionale şi separarea tuturor unităţilor funcţionale între ele. Separarea bornelor pentru conductoarele exterioare de unităţile funcţionale dar nu şi separarea bornelor între ele;
d)separarea barelor colectoare de unităţile funcţionale şi separarea tuturor unităţilor funcţionale între ele, inclusiv a bornelor pentru conductoarele exterioare, care fac parte integrantă din unitatea funcţională.
8.5.3.3.3.8. Tipuri de legături electrice între unităţi funcţionale
a)legătură fixă, care este conectată sau deconectată cu ajutorul unei scule;
b)legătură deconectabilă, care este conectată sau deconectată manual, fără ajutorul unei scule;
c)legătură debroşabilă, care este conectată sau deconectată prin aducerea unităţii funcţionale în situaţia de serviciu sau de separare.
(4)5.3.3.4. La amplasarea tablourilor electrice este necesar să se ţină seama de recomandările din reglementările tehnice specifice referitoare la proiectarea şi executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în unităţile energetice şi anume:
a)condiţiile de influenţe externe;
b)să nu împiedice circulaţia pe coridoare în special la cele utilizate pentru evacuare în caz de incendiu;
c)să permită exploatarea, întreţinerea şi verificarea.
(5)5.3.3.5. Tablourile de distribuţie se vor executa în construcţie deschisă sau închisă (protejată) în funcţie de condiţiile de influenţe externe şi grad de protecţie.
(6)5.3.3.6. Tablourile de distribuţie în execuţie deschisă se instalează în încăperi din clasa BA5.
Se admite instalarea lor şi în încăperi din clasa AD1 dacă acestea corespund şi categoriilor BE1 a şi BE1b, cu condiţia ca părţile aflate sub tensiune să nu fie accesibile personalului obişnuit (neautorizat).
(7)5.3.3.7. Se interzice amplasarea tablourilor de distribuţie în poduri şi în subsoluri de cabluri, cu excepţia cazurilor prevăzute în normativul NTE 007/08/00.
(8)5.3.3.8. Se recomandă să nu se amplaseze tablouri de distribuţie care conţin aparate de măsurare, în încăperi cu temperaturi sub 0°C şi peste +40°C, sau în alte condiţii decât în acelea permise de producătorul aparatelor respective. În cazul în care nu pot fi respectate prevederilor de mai sus, producătorul tabloului trebuie să ia măsuri pentru a asigura funcţionarea corectă a aparatelor de măsurare (de exemplu, realizarea unei încălziri locale, ventilaţie naturală sau forţată) sau utilizatorul trebuie să asigure climatizarea încăperii.
(9)5.3.3.9. Tablourile de distribuţie trebuie amplasate la distanţa de cel puţin 3 cm faţă de elementele din materiale combustibile sau în condiţiile prevăzute la art. 3.0.3.8. Fac excepţie tablourile în carcasă metalică cu grad de protecţie IP54 care pot fi montate direct pe elemente din materiale combustibile.
(10)5.3.3.10. Trebuie evitată instalarea tablourilor de distribuţie în încăperi din categoria BE2.
În cazurile în care se impune totuşi o astfel de amplasare, trebuie luate măsuri pentru prevenirea şi protecţia împotriva propagării incendiilor, utilizându-se tablouri de distribuţie din materiale incombustibile, cu gradul de protecţie IP indicat în subcap. 4.2.
(11)5.3.3.11. Tablourile de distribuţie se prevăd cu dispozitiv de secţionare, întrerupere şi comandă conform subcap. 5.3.4.
(12)5.3.3.12. La clădirile cu săli aglomerate, tabloul de distribuţie al acestora trebuie prevăzut cu posibilitatea de întrerupere a alimentării cu energie electrică a instalaţiilor electrice aferente (cu excepţia celor de siguranţă).
Întreruperea alimentării cu energie electrică trebuie să se facă dintr-un loc în care nu are acces publicul, marcat şi uşor accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.
(13)5.3.3.13. Pentru depozite de materiale combustibile şi depozite apreciate de beneficiar şi comunicate proiectantului ca având importanţă deosebită sau care adăpostesc valori importante, precum şi în toate cazurile cu risc de incendiu, fără personal permanent de exploatare, stabilite în conformitate cu reglementările privind securitatea la incendiu, tabloul general de distribuţie trebuie prevăzut cu posibilitatea de întrerupere şi din exteriorul clădirii respective.
Întreruperea alimentării cu energie electrică trebuie să se facă dintr-un loc marcat, protejat şi accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.

(14)5.3.3.14. La confecţionarea carcaselor tablourilor de distribuţie trebuie să se folosească materiale incombustibile sau nehigroscopice şi cu întârziere la propagarea flăcării.
(15)5.3.3.15. La alegerea şi instalarea tablourilor pentru receptoare de siguranţă şi a tabloului staţiei pompelor de incendiu se va ţine seama şi de prevederile din subcap. 7.22.
(16)5.3.3.16. Alegerea secţiunii conductoarelor şi barelor din interiorul unui tablou este responsabilitatea producătorului.
Alegerea acestor conductoare se face ţinând seama, în afară de curentul admisibil indicat în schema monofilară din proiect, de solicitările mecanice la care tabloul este supus, de modul de pozare, de tipul izolaţiei şi, dacă este cazul, de tipul elementelor racordate.
(17)5.3.3.17. Se recomandă evitarea grupării în acelaşi tablou a aparatelor de tensiune alternativă împreună cu aparatele de tensiune continuă sau a aparatelor alimentate la tensiuni diferite între fază şi pământ. În cazurile în care nu se pot respecta aceste condiţii, aparatele pentru acelaşi tip de curent sau aceleaşi tensiuni trebuie instalate separat şi marcate distinct. Fac excepţie aparatele care necesită pentru funcţionarea lor, tensiuni de natură diferită sau tensiuni de valori diferite, pentru care nu se impune respectarea condiţiilor de mai sus.
(18)5.3.3.18. Se interzice instalarea în tablourile de distribuţie a aparatelor cu dielectrici combustibili (de exemplu ulei).
(19)5.3.3.19. Distanţe minime de protecţie pentru tablouri de distribuţie cu bare neizolate montate deasupra tabloului (conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice referitoare la proiectarea şi executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în unităţile energetice).
1.5.3.3.19.1. Între părţile fixe sub tensiune ale diferitelor faze dintr-un tablou precum şi între acestea şi elemente şi părţi metalice legate la pământ, trebuie prevăzută o distanţă de conturnare de minimum 30 mm şi o distanţă de izolare în aer de 15 mm.
2.5.3.3.19.2. Distanţa liberă între bare în tablouri se stabileşte conform SR EN 61439-1.

3.5.3.3.19.3. Distanţa de izolare în aer între părţile neizolate aflate sub tensiune ale tabloului trebuie să fie de cel puţin:
- 50 mm, până la elementele de construcţie (uşi pline, pereţi etc.);
- 100 mm, până la îngrădiri sau uşi din plasă metalică.
- 200 mm până la bariere de protecţie.
Pereţii şi îngrădirile de protecţie şi uşile pline sau din plasă se execută cu înălţimea de minimum 1,7 m, iar barierele cu înălţimea de minimum 1,2 m.
(20)5.3.3.20. Distanţele de izolare în aer, de conturnare şi de protecţie împotriva şocurilor electrice în cazul tablourilor de distribuţie prefabricate, se stabilesc conform prevederilor din standardul pe părţi SR EN 60439.
(21)5.3.3.21. Tablourile de distribuţie se instalează astfel încât înălţimea laturii de sus a tablourilor faţă de pardoseala finită să nu depăşească 2,3 m.
Fac excepţie tablourile din locuinţe pentru care se admite o înălţime de cel mult 2,5 m.
(22)5.3.3.22. La tablourile capsulate, înălţimea laturii de jos a tabloului faţă de pardoseala finită se stabileşte avându-se în vedere posibilitatea de realizare a razei de curbură admisă pentru cablul cu cel mai mare diametru care se racordează la tablou.
(23)5.3.3.23. Aparatele de măsurare ale tablourilor cu înregistrare sau citire directă se amplasează pe uşa acestora ţinându-se seama de recomandările din reglementările tehnice referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi transformare privind reprezentarea şi marcarea instalaţiilor electrice.
(24)5.3.3.24. Coridorul de acces din faţa sau din spatele unui tablou, se prevede cu o lăţime de cel puţin 0,8 m măsurată între punctele cele mai proeminente ale tabloului şi elementele neelectrice de pe traseul coridorului (pereţi, balustrade de protecţie etc.).
Se admit îngustări locale de la 0,8 m la 0,6 m, cu condiţia ca uşa tabloului să se poată deschide complet.
(25)5.3.3.25. Coridorul de acces între două tablouri de distribuţie şi coridorul dintre tablou şi părţi metalice proeminente care nu sunt sub tensiune ale unui alt echipament sau receptor electric, trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 1 m.
(26)5.3.3.26. În încăperi de clasa BA5 între elementele sub tensiune neizolate şi protejate împotriva atingerilor directe ale tablourilor aşezate pe ambele părţi ale unui coridor de acces şi alte elemente şi utilaje electrice, trebuie asigurată o distanţă de cel puţin 1,4 m.
(27)5.3.3.27. În încăperi de clasa BA5 între elementele sub tensiune neizolate din spatele unui tablou de distribuţie şi elementele neelectrice de pe peretele opus, trebuie asigurată o distanţă de cel puţin 1 m.
(28)5.3.3.28. Între pardoseala finită a coridorului din faţa sau din spatele tabloului de distribuţie, plafonul încăperii sau elementele metalice care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, se prevede o distanţă liberă pe verticală de cel puţin 1,9 m. Distanţa dintre aceste elemente şi elementele care fac parte din circuitele curenţilor de lucru, care în exploatare se găsesc sub tensiune şi nu sunt protejate împotriva atingerilor, trebuie să fie de cel puţin 2,5 m. Aceste elemente se protejează împotriva atingerilor directe şi trebuie sa fie de cel puţin de 2,5 m de la pardoseală.
(29)5.3.3.29. La coridoarele de acces ale tablourilor de distribuţie, formate din mai multe panouri cu o lungime totală mai mare de 10 m, se prevede accesul pe la ambele capete.
În cazul coridoarelor cu o lăţime mai mare de 3 m, prevederea a două căi de acces nu este obligatorie.
(30)5.3.3.30. Tablourile cu acces prin spate şi care nu sunt instalate în încăperi de clasa BA5 se prevăd cu îngrădiri de protecţie pe partea laterală a tablourilor. Îngrădirile de protecţie se execută din panouri pline din materiale incombustibile sau din rame cu plasă cu ochiuri de cel mult 20x20 mm, amplasate astfel încât să nu fie posibilă atingerea părţilor sub tensiune.
(31)5.3.3.31. Aparatele de protecţie, de comandă, de separare, de conectare etc., cât şi circuitele de intrare şi de ieşire din tablourile de distribuţie, se etichetează clar şi vizibil astfel încât să fie uşor de identificat pentru manevre, reparaţii şi verificări. Pe etichetele siguranţelor fizibile se menţionează şi curenţii nominali ale acestora.
(32)5.3.3.32. Manetele de pe tablouri, care trebuie manevrate în caz de incendiu, calamitate naturală etc., se marchează distinct, vizibil şi clar astfel încât să poată fi identificate rapid la necesitate.
(33)5.3.3.33. Tablourile de distribuţie trebuie montate vertical şi fixate sigur pentru a corespunde cerinţelor Legii nr. 10/1995 privind rezistenţa şi stabilitatea atât statică cât şi dinamică (la vibraţii).
(34)5.3.3.34. Tablourile destinate instalării în locuri accesibile persoanelor obişnuite în timpul utilizărilor trebuie să respecte şi recomandările din standardul SR EN 60439-3+A1+A2 şi anume:
- tablourile de distribuţie, conform standardului SR EN 60439-3+A1+A2 sunt destinate utilizării la tensiune alternativă, la o tensiune nominală fază/pământ care să nu depăşească 300 V;
- circuitele de ieşire cuprind dispozitivele de protecţie la scurtcircuit, fiecare având un curent nominal care să nu depăşească 125 A cu un curent total la intrare care să nu depăşească 250 A:
a)gradul de protecţie al tabloului în carcasă trebuie să fie de cel puţin IP2X, după montare conform instrucţiunilor producătorului;
b)tablourile cu protecţie prin izolare totală (clasa II), trebuie să asigure cel puţin gradul de protecţie IP3X;
c)carcasa trebuie să ţină la impact 0,75 J;
d)fuzibilele pentru circuitele de ieşire trebuie să fie conform prescripţiilor din standardul SR EN 60269;
e)părţile debroşabile nu sunt permise în tablouri destinate a fi instalate în locuri în care persoane obişnuite (neautorizate) au acces pe timpul utilizării acestora.
(35)5.3.3.35. Tablourile destinate utilizării pe şantier trebuie să respecte şi recomandările din standardul SR EN 60439-4 - (Prescripţii particulare pentru ansambluri utilizate pe şantiere) şi anume:
a)curentul nominal al tabloului trebuie respectat de către producător ca fiind curentul nominal al circuitului de alimentare;
b)toate conexiunile cablurilor externe trebuie să fie demontabile sau să se facă prin intermediul prizelor de curent;
c)prizele trebuie să fie conform standardelor corespunzătoare şi trebuie să aibă un curent nominal de cel puţin 16 A;
d)rezistenţa mecanică a carcasei la impact trebuie să fie mai mare sau egală cu 6 J;
e)gradul de protecţie al tuturor părţilor tabloului trebuie să fie cel puţin IP44;
f)soclurile prizelor de curent neprotejate de carcasa tabloului trebuie să asigure un grad de protecţie de cel puţin IP44, indiferent dacă fişa este introdusă în priză sau nu;
g)părţi accesibile ale tabloului sunt:
- numai soclurile prizelor de curent, manetele operaţionale şi butoanele de comandă care pot fi accesibile fără utilizarea unei chei sau a unei scule;
- şi organul de comandă al întreruptorului principal ce trebuie să poată fi acţionat cu uşurinţă;
h)tabloul trebuie prevăzut cu urechi de ridicare şi manete de manipulare;
i)atunci când se utilizează socluri de prize de curent şi fişe, este necesar ca un conductor de protecţie corespunzător să fie conectat între bornele principale de legare la pământ ale tabloului şi bornele de legare la pământ ale soclurilor prizelor;
j)secţiunea fiecărui conductor de protecţie situat în interiorul tabloului nu trebuie să fie mai mică de 2,5 mm2 din cupru;
k)prizele care au curenţi sau tensiuni nominale diferite nu trebuie să fie interschimbabile pentru a se evita erorile de conectare (a se vedea SR EN 60309-1 şi SR EN 60309-2).
SECŢIUNEA 4:5.3.4. Dispozitive de protecţie, separare (secţionare), întrerupere şi comandă
SUBSECŢIUNEA 1:5.3.4.0. Prescripţii comune
(1)5.3.4.0.1. Prescripţiile din prezentul subcapitol sunt conform cu recomandările din standardele SR EN 61140/A1, SR CEI 60364-5-53 şi SR HD 384.5.537S2.
(2)5.3.4.0.2. Contactele mobile ale tuturor polilor aparatelor multipolare trebuie cuplate mecanic în aşa fel încât se deschid şi se închid împreună, cu excepţia acelor contacte destinate numai pentru neutru (N) care pot să se închidă înainte şi să se deschidă după celelalte contacte.
(3)5.3.4.0.3. În circuitele monofazate se prevăd dispozitive bipolare (2P sau 1P+N).
În circuitele monofazate din locuinţe (cu personal obişnuit) se prevăd întreruptoare bipolare cu protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit cel puţin pe conductorul de fază (1P+N).
(4)5.3.4.0.4. Dispozitivele care asigură mai multe funcţiuni trebuie să satisfacă toate prescripţiile corespunzător pentru fiecare din aceste funcţiuni.
(5)5.3.4.0.5. Dispozitivele de protecţie trebuie să funcţioneze la valori de curent, tensiune şi timp adaptate caracteristicilor circuitelor şi pericolelor posibile.
SUBSECŢIUNEA 2:5.3.4.1. Dispozitive de protecţie împotriva atingerii indirecte prin întreruperea automată a alimentării
(1)5.3.4.1.1. Dispozitive de protecţie la supracurent
Se aleg şi se montează conform condiţiilor specificate în subcap. 4.3 şi subcap. 5.3.4.3.
(2)5.3.4.1.2. Dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual
1.5.3.4.1.2.1. Condiţii generale de instalare
a)dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual în reţelele de tensiune continuă trebuie să fie destinate în mod special pentru detectarea curenţilor reziduali în curent continuu şi pentru întreruperea curenţilor din circuit în condiţii normale şi în situaţii de defect
b)un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual trebuie să fie instalat astfel încât să asigure întreruperea tuturor conductoarelor active ale circuitului protejat.
c)nici un conductor de protecţie nu trebuie să treacă prin circuitul magnetic al dispozitivului de protecţie la curent diferenţial rezidual.
În cazul cablurilor unde conductorul de protecţie este cuprins în mantaua comună împreună cu conductoarele de fază, dacă torul dispozitivului diferenţial rezidual se montează pe cablu, conductorul de protecţie se trece din nou în sens invers prin tor.
Dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual trebuie alese şi circuitele electrice împărţite astfel încât curentul de scurgere la pământ, susceptibil să apară în timpul funcţionării normale a sarcinii (sarcinilor) să nu producă întreruperea inutilă a dispozitivului.
2.5.3.4.1.2.2. Utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial rezidual conform reţelei de alimentare.
2.1.5.3.4.1.2.2.1. Dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual pot sau nu pot să aibă o sursă auxiliară, luând în considerare prescripţiile de la 5.3.4.1.2.2.2.
2.2.5.3.4.1.2.2.2. Utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial rezidual cu o sursă auxiliară, care nu se deschide automat în cazul defectării sursei auxiliare, este permisă numai dacă una din următoarele două condiţii este îndeplinită:
- protecţia împotriva contactului indirect este asigurată chiar şi în cazul defectării sursei auxiliare
- dispozitivele sunt instalate în instalaţii exploatate, încercate şi verificate de către persoane instruite (BA4) sau persoane calificate (BA5)
3.5.3.4.1.2.3. Reţeaua TN
În reţelele TN-S dispozitivele de protecţie la curent diferenţial (DDR) rezidual pot fi utilizate ca măsură de protecţie suplimentară.
În circuitele electrice din locuinţe utilizarea DDR-urilor este măsură tehnică principală de protecţie (conform HG nr. 1146/2006).
Dacă pentru un anumit echipament sau pentru anumite părţi ale instalaţiei, una sau mai multe dintre condiţiile menţionate la 4.1.3.1. nu pot fi satisfăcute, acele părţi pot fi protejate printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual.
De exemplu: circuitele cu impedanţa buclei de defect foarte mare, astfel încât dispozitivul de protecţie la scurtcircuit nu acţionează.
Dispozitivele de curent diferenţial rezidual se pot monta pe circuitele fără conductor de protecţie (PE) ca o măsură tehnică de protecţie la defect (împotriva atingerii indirecte) cu condiţia de a fi de cel mult 30 mA.
4.5.3.4.1.2.4. Reţea TT
În reţelele TT dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual pot fi utilizate ca măsură de protecţie suplimentară.
Dacă o instalaţie este protejată printr-un singur dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual, acesta trebuie amplasat la originea instalaţiei (racordul de alimentare)
5.5.3.4.1.2.5. Reţea IT
Acolo unde protecţia este prevăzută cu un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual şi nu este prevăzută deconectarea ca urmare a primului defect, curentul diferenţial trebuie să fie cel puţin egal cu valoarea dublului curentului care circulă de la primul defect la pământ.
(3)5.3.4.1.3. Dispozitive pentru controlul izolaţiei
Dispozitivul pentru controlul izolaţiei monitorizează continuitatea izolaţiei unei instalaţii electrice. Acesta este destinat să semnalizeze o diminuare a nivelului de izolaţie al instalaţiei în scopul de a permite găsirea cauzei acestei diminuări, înainte de apariţia unui al doilea defect. În acest mod se previne întreruperea alimentării.
Dispozitivele pentru controlul izolaţiei trebuie astfel concepute sau montate încât să fie posibilă modificarea setării numai prin utilizarea unei chei sau a unei scule.
SUBSECŢIUNEA 3:5.3.4.2. Dispozitive de protecţie împotriva efectelor termice
Prescripţiile de protecţie împotriva efectelor termice sunt prevăzute în subcap. 4.2.
SUBSECŢIUNEA 4:5.3.4.3. Dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor
Alegerea dispozitivelor de protecţie, împotriva supracurenţilor (suprasarcină şi scurtcircuit) se face conform subcap. 4.3., recomandărilor din standardul pe părţi SR EN 60269 pentru siguranţe şi recomandărilor din standardele pe părţi SR EN 60896 şi SR EN 60947 pentru întreruptoare.
(1)5.3.4.3.1. Prescripţii generale de montaj şi utilizare
1.5.3.4.3.1.1. Dispozitivele trebuie montate şi utilizate conform indicaţiilor producătorului.
2.5.3.4.3.1.2. La montarea siguranţelor cu filet, conductorul de fază se leagă la contactul central al soclului.
3.5.3.4.3.1.3. Siguranţele fuzibile ale căror elemente de înlocuire sunt susceptibile a fi înlocuite sau conectate de către alte persoane decât cele instruite (BA4) sau calificate (BA5), trebuie să fie conform recomandărilor din standardul SR EN 60269-3.
Siguranţele fuzibile sau ansamblurile de elemente de înlocuire susceptibile de a fi conectate sau înlocuite de către alte persoane decât cele instruite (BA4) sau calificate (BA5), trebuie montate în aşa fel încât să se asigure că elementele de înlocuire (de exemplu, port-fuzibilele) pot fi înlocuite sau conectate fără riscul unui contact neintenţionat cu părţile active.
4.5.3.4.3.1.4. Acolo unde întreruptoarele pot fi manevrate de către alte persoane decât cele instruite (BA4) sau calificate (BA5), ele trebuie să fie de un model sau montate în aşa fel încât să nu fie posibilă modificarea reglării releelor de supracurent, fără acţionare voluntară, prin utilizarea unei chei sau scule şi menţinând o indicaţie vizibilă a reglării sau calibrării.
(2)5.3.4.3.2. Alegerea dispozitivelor de protecţie împotriva supracurenţilor în funcţie de sistemele de pozare.
Curentul nominal (sau curentul de reglaj) al dispozitivului de protecţie trebuie ales în conformitate cu subcap. 4.3.
În cazul sarcinilor ciclice, valorile In şi I2 trebuie alese la valorile de bază Ic şi IZ (sau I'Z) pentru sarcină constantă echivalentă termic unde:
Ic - este curentul de calcul pentru care s-a proiectat circuitul în regim continuu de funcţionare. Curentul de calcul corespunde celei mai mari puteri electrice pe care o suportă circuitul în regim normal.
IZ (sau I'Z) - este curentul admisibil al instalaţiei de conectare
In - este curentul nominal al dispozitivului de protecţie
I2 - este curentul care asigură funcţionarea efectivă a dispozitivului de protecţie.
SUBSECŢIUNEA 5:5.3.4.4. Dispozitive de protecţie împotriva perturbaţiilor electromagnetice
Alegerea dispozitivelor de protecţie împotriva perturbaţiilor electromagnetice se face conform subcap. 4.4.
SUBSECŢIUNEA 6:5.3.4.5. Dispozitive de separare (secţionare), întrerupere şi comandă
(1)5.3.4.5.0. Generalităţi
1.5.3.4.5.0.1 Măsurile de separare (secţionare), întrerupere şi comandă neautomată, locală sau de la distanţă sunt utilizate în scopul prevenirii sau evitarea pericolelor de accidentare a persoanelor sau deteriorarea (distrugerea) echipamentelor din instalaţiile electrice.
2.5.3.4.5.0.2 Dispozitivele de separare trebuie să poată permite deconectarea instalaţiei electrice, a circuitelor şi a aparatelor individuale pentru a se permite întreţinerea, verificarea, detectarea defectelor şi efectuarea reparaţiilor.
3.5.3.4.5.0.3 Dispozitivele de întrerupere de urgenţă (inclusiv oprirea de urgenţă), trebuie instalate, dacă este necesar în caz de pericol, astfel ca tensiunea să fie întreruptă imediat printr-o manevră rapidă şi uşor recunoscută.
4.5.3.4.5.0.4 Dispozitivele de comandă funcţională trebuie prevăzute pentru fiecare element al circuitului, care poate să fie comandat independent de celelalte părţi ale instalaţiei electrice.
(2)5.3.4.5.1. Dispozitive de separare (secţionare)
1.5.3.4.5.1.1. Dispozitivele de separare (secţionare) din tablourile de distribuţie trebuie să separe în mod efectiv toate conductoarele active de alimentare de circuitul considerat, inclusiv conductorul neutru (N).
Pot fi luate măsuri pentru separarea (secţionarea) unui ansamblu de circuite prin acelaşi dispozitiv, dacă condiţiile de serviciu permit aceasta.
2.5.3.4.5.1.2. În reţelele TN-C, conductorul (PEN) nu trebuie întrerupt, iar în reţelele TN-S, conductorul de protecţie (PE) nu trebuie întrerupt.
În toate reţelele conductoarele de protecţie nu trebuie să fie întrerupte.
3.5.3.4.5.1.3 Dispozitivele de separare (secţionare) trebuie să corespundă următoarelor condiţii:
a)să suporte în stare nouă, curată şi în condiţii uscate, în poziţia deschis, între bornele fiecărui pol, tensiunea de impuls la valoarea indicată în tabelul 5.10 în funcţie de tensiunea nominală a instalaţiei.
b)să aibă un curent de scurgere transversal pe poli în poziţia deschis care nu depăşeşte:
- 0,5 mA pe pol, în stare nouă, curată şi în condiţii uscate şi
- 6 mA pe pol la sfârşitul duratei de viaţă convenţională, determinată prin standardele corespunzătoare (atunci când se aplică între bornele fiecărui pol o tensiune de încercare egală cu 110% din tensiunea nominală între fază şi neutrul instalaţiei). În cazul încercării în tensiune continuă valoarea tensiunii trebuie să fie egală cu valoarea efectivă a tensiunii alternative de încercare.
Tabelul 5.10. - Tensiunea de ţinere la impuls în funcţie de tensiunea nominală

Tensiunea nominală a instalaţiei

 

Tensiunea de ţinere la impuls (kV) pentru dispozitivele de secţionare

 

Reţea trifazată (V)

Reţea monofazată cu punct median (V)

Supratensiune de categoria III

Supratensiune de categoria IV

230/400

120-240

3

5

277/480

 

5

8

400/690

 

8

10

1.000

 

10

15

1 - Din punct de vedere al supratensiunilor de trăsnet nu se face nici o distincţie, între reţelele legate la pământ şi cele care nu sunt legate la pământ

2 - Tensiunile de ţinere la impuls se referă la o altitudine de până la 2000 m.

*) Tabelul 5.10 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Tabel 5.10: Tensiunea de ţinere la impuls în funcţie de tensiunea nominală

Tensiunea nominală a instalaţiei

Tensiunea de ţinere la impuls (kV) pentru dispozitivele de secţionare

Reţea trifazată

(V)

Reţea monofazată cu punct median

(V)

Supratensiune de categoria III

Supratensiune de categoria IV

-

230/400, 277/480

400/690

1000

120-240

3

5

8

10

5

8

10

15

1 - Din punctul de vedere al supratensiunilor de trăsnet nu se face nicio distincţie între reţelele legate la pământ şi cele care nu sunt legate la pământ.

2 - Tensiunile de ţinere la impuls se referă la o altitudine de până la 2.000 m."

4.5.3.4.5.1.4. Distanţa deschiderii între contactele dispozitivului în poziţia deschis trebuie să fie vizibilă sau în mod clar şi sigur indicată prin marcarea "Închis" sau "Deschis".
Marcarea poate fi realizată prin utilizarea simbolurilor "0" şi "I" care să indice poziţia "Deschis" respectiv "Închis", acolo unde utilizarea acestor simboluri este permisă prin standardele de echipament corespunzătoare.
5.5.3.4.5.1.5. Dispozitivele cu semiconductoare nu trebuie utilizate ca dispozitive de secţionare.
6.5.3.4.5.1.6. Dispozitivele de secţionare trebuie concepute şi/sau instalate astfel încât să prevină închiderea neintenţionată provocată, de exemplu prin şocuri şi vibraţii sau adoptarea de alte măsuri, după cum urmează: încuietori cu lacăt, amplasare în locuri încuiate cu cheie sau sub carcase şi panouri de avertizare.
Legarea în scurtcircuit şi la pământ pot fi utilizate ca măsuri suplimentare.
7.5.3.4.5.1.7. Trebuie prevăzute măsuri pentru protejarea dispozitivelor de secţionare fără rupere în sarcină, împotriva deschiderii accidentale sau nepermise.
Aceasta poate fi realizată prin amplasarea dispozitivului într-un spaţiu sau carcasă care poate fi încuiată. Ca alternativă, dispozitivul fără sarcină poate fi interblocat cu un întreruptor de sarcină.
8.5.3.4.5.1.8. Mijloacele de separare (secţionare) trebuie prevăzute să deconecteze toţi polii de alimentare corespunzători.
Secţionarea poate fi realizată, de exemplu, cu ajutorul:
- separatoarelor, întreruptoarelor - separatoare multipolare sau unipolare;
- întreruptoarelor garantate prin norme pentru separare (secţionare);
- prizelor şi fişelor;
- siguranţelor fuzibile în distribuţiile în care nu există conductor neutru sau acesta nu trebuie întrerupt (de exemplu: alimentarea motoarelor trifazate, în reţele TNC);
- bornelor special concepute care împiedică deplasarea conductorului.
9.5.3.4.5.1.9. Toate dispozitivele utilizate pentru secţionare trebuie să fie în mod clar identificate, de exemplu, prin marcarea circuitului pe care-l separă.
10.5.3.4.5.1.10. Aptitudinea de separare a întreruptoarelor automate, este indicată prin simbolul marcat pe aparat, (din SR EN 60898 şi SR EN 60947).
Pentru întreruptoarele automate, altele decât cele acţionate prin buton de comandă, poziţia deschis trebuie să fie indicată prin simbolul 0 (un cerc) şi poziţia închis prin simbolul I (o linie scurtă verticală).
Pentru întreruptoarele automate acţionate cu ajutorul a două butoane, butonul de comandă prevăzut numai pentru comanda de deschidere trebuie să fie roşu şi/sau marcat cu simbolul 0.
(3)5.3.4.5.2. Dispozitive de întrerupere de urgenţă (inclusiv oprirea de urgenţă)
1.5.3.4.5.2.1. Dispozitivele de întrerupere de urgenţă trebuie să poată întrerupe curentul de plină sarcină a părţii respective din instalaţie.
2.5.3.4.5.2.2. Mijloacele pentru întreruperea de urgenţă pot fi compuse:
- dintr-un dispozitiv de întrerupere capabil să întrerupă în mod direct alimentarea respectivă;
- dintr-o combinaţie de echipamente puse în funcţiune printr-o singură acţionare pentru întreruperea alimentării respective.
Prizele şi fişele nu trebuie prevăzute pentru a fi utilizate ca mijloace de întrerupere de urgenţă.
Pentru oprirea de urgenţă menţinerea alimentării poate fi necesară, de exemplu, pentru frânarea părţilor aflate în mişcare.
3.5.3.4.5.2.3. Întreruperea de urgenţă poate fi realizată, de exemplu, cu ajutorul:
- întreruptoarelor din circuitul principal;
- butoane de comandă şi aparate similare din circuitele de comandă (auxiliare)
4.5.3.4.5.2.4. Dispozitivele de întrerupere cu acţionare manuală pot fi alese pentru întreruperea directă a circuitului principal acolo unde acesta se poate efectua.
Întreruptoarele automate, contactoarele etc. se deschid de la distanţă prin butonul (comutatorul) care acţionează în circuitul de declanşare al bobinei.
5.5.3.4.5.2.5. Mijloacele de comandă (butoane de comandă, comutatoare etc.) ale dispozitivelor de întrerupere de urgenţă trebuie să fie identificate în mod clar, de preferinţă prin culoarea roşie care să contrasteze cu fondul.
6.5.3.4.5.2.6. Mijloacele de comandă trebuie să fie uşor accesibile în locurile unde poate să apară pericolul, eventual, în toate locurile suplimentare de unde pericolul poate fi îndepărtat de la distanţă.
7.5.3.4.5.2.7. Mijloacele de comandă ale unui dispozitiv de întrerupere de urgenţă trebuie să poată fi zăvorâte sau blocate în poziţia de întrerupere a funcţionării "Închis" sau "Oprit", în afară de cazul în care mijloacele de comandă ale unui dispozitiv de întrerupere de urgenţă şi cele pentru realimentare sunt sub comanda aceleiaşi persoane.
Decuplarea unui dispozitiv de întrerupere de urgenţă nu trebuie să permită realimentarea părţii respective a instalaţiei.
Dispozitivele de oprire de urgenţă cu zăvorâre mecanică trebuie să respecte standardul SR EN 60947-5-5.
8.5.3.4.5.2.8. Exemple de instalaţii unde se utilizează întreruperi de urgenţă:
- sisteme de pompare pentru lichide inflamabile;
- sisteme de ventilaţie normală;
- laboratoare electrice şi platforme de încercări;
- bucătării mari.
9.5.3.4.5.2.9. Exemple de instalaţii unde se utilizează opriri de urgenţă:
- scări rulante;
- ascensoare;
- elevatoare;
- transportoare;
- maşini-unelte.
10.5.3.4.5.2.10. Pentru maşinile cu motor electric, suplimentar, se vor aplica şi recomandările din standardul SR EN 60204-1.
(4)5.3.4.5.3. Dispozitive de întrerupere (comandă) funcţională
1.5.3.4.5.3.1. Dispozitivele de întrerupere funcţională, trebuie să corespundă celor mai severe condiţii pentru care ele pot fi solicitate să funcţioneze.
2.5.3.4.5.3.2. Dispozitivele de întrerupere funcţională pot întrerupe curentul electric fără să fie necesară deschiderea polilor corespondenţi:
a)dispozitivele de comandă cu semiconductoare sunt exemple de dispozitive capabile să întrerupă curentul din circuit dar nu deschid polii corespondenţi.
b)întreruperea funcţională poate fi realizată prin intermediul unor întreruptoare, dispozitive semiconductoare, contactoare, relee, prize de curent nominal de cel mult 16 A.
3.5.3.4.5.3.3. Separatoarele, siguranţele fuzibile şi elementele de conectare nu trebuie utilizate pentru întreruperea funcţională.