Secţiunea 1 - 5.3.1. Generalităţi - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011
M.Of. 802 bis
În vigoare Versiune de la: 12 Iulie 2023
SECŢIUNEA 1:5.3.1. Generalităţi
(1)5.3.1.1. Alimentarea cu energie electrică a fiecărui receptor electric de putere trebuie să se facă prin circuit separat.
Se admite alimentarea mai multor receptoare electrice de putere de aceeaşi natură şi destinaţie (de ex. motoare etc.) printr-un circuit prevăzut cu protecţie comună la scurtcircuit, dacă puterea totală instalată a acestor receptoare nu depăşeşte 15 kW.
(2)5.3.1.2. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de alimentare şi alegerea caracteristicilor dispozitivelor de protecţie se face conform condiţiilor de la subcap. 5.2 şi respectiv de la subcap. 4.3, ţinându-se seama de simultaneitatea sarcinilor în regim normal şi la pornire (de exemplu în cazul motoarelor).
(3)5.3.1.3. În cazul consumatorilor racordaţi direct la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului, pornirea motoarelor electrice:
a)se poate face direct, pentru:
- motoare monofazate (cu tensiunea de 230 V) cu puteri până la 4 kW inclusiv;
- motoare trifazate (cu tensiunea între faze de 400 V) cu puteri până la 5,5 kW inclusiv
b)se face cu aparate de pornire cu curent electric de pornire prestabilit (pentru motoare cu puteri mai mari decât cele de la punctul a), la tensiunile respective.
(4)5.3.1.4. La consumatorii alimentaţi din posturi de transformare proprii, puterea celui mai mare motor care poate porni direct se determină prin calcul pe baza verificării stabilităţii termice şi electrodinamice a transformatoarelor de alimentare, dar nu se va depăşi 20% din puterea transformatoarului din care este alimentat şi va fi racordat direct la tablou general.
(5)5.3.1.5. La consumatorii alimentaţi din surse proprii de energie electrică, puterea motoarelor care pot fi pornite direct se determină pe bază de calcul, verificându-se satisfacerea condiţiei de cădere de tensiune admisă.
(6)5.3.1.6. Echipamentul electric acţionat cu motor electric trebuie să asigure protecţia persoanelor împotriva şocurilor electrice datorate atingerilor directe şi atingerilor indirecte conform prevederilor din subcap. 4.1
(7)5.3.1.7. SR EN 60204-1 recomandă să fie luate măsuri de protecţie, pentru motoare, împotriva următoarelor efecte, în funcţie de condiţiile tehnologice:
- supracurenţi care rezultă de la un scurtcircuit;
- suprasarcină;
- temperaturi anormale;
- pierderea sau micşorarea tensiunii de alimentare;
- depăşirea vitezei de rotaţie normate a maşinilor/elementelor maşinii;
- defectele de punere la pământ/curenţi reziduali;
- secvenţa de fază incorectă;
- supratensiuni de trăsnet sau datorită manevrelor de comutaţie.
1.5.3.1.7.1. Protecţia motoarelor împotriva supracurenţilor.
Protecţia împotriva supracurenţilor se face conform subcap. 4.3.
2.5.3.1.7.2. Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale
Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale trebuie să fie asigurată pentru fiecare motor a cărui putere nominală este mai mare de 0,5 kW.
Excepţii: pentru aplicaţii unde o întrerupere automată a funcţionării unui motor nu este admisă (de exemplu pompele pentru incendiu), mijloacele de detecţie trebuie să emită un semnal de avertizare la care operatorul poate răspunde.
Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale poate fi realizată prin:
- o protecţie contra suprasarcinilor;
- o protecţie contra temperaturilor excesive;
- o protecţie prin limitarea curentului.
Punerea în funcţiune automată a unui motor după funcţionarea unei protecţii contra încălzirii anormale trebuie să fie împiedicată, dacă aceasta poate provoca o situaţie periculoasă sau o avarie a maşinii sau a lucrărilor în curs.
2.1.5.3.1.7.2.1. Protecţia împotriva suprasarcinilor
Protecţia împotriva suprasarcinilor trebuie să fie prevăzută pe fiecare conductor activ cu excepţia conductorului neutru.
Pentru motoarele monofazate sau alimentate la tensiune continuă, protecţia se face cel puţin pe conductorul activ care nu este legat la pământ.
Dacă protecţia contra suprasarcinilor este realizată cu întrerupere, dispozitivul de comutaţie trebuie să întrerupă toate conductoarele active. Întreruperea conductorului neutru pentru protecţia contra suprasarcinilor nu este obligatorie.
Protecţia motoarelor trifazate se realizează cu un dispozitiv dependent de curent, cu temporizare, care monitorizează toate cele trei faze, reglat la cel mult valoarea curentului nominal al motorului. Acesta va acţiona în 2 ore sau mai puţin la o valoare de 1,20 ori curentul reglat şi nu va acţiona într-un interval de 2 ore la o valoare de 1,05 ori curentul reglat.
2.2.5.3.1.7.2.2. Protecţia împotriva depăşirii temperaturii admisibile pentru izolaţie
Protecţia împotriva temperaturilor excesive este recomandată în cazurile unde răcirea este defectuoasă (de exemplu în medii cu praf). În funcţie de tipul motorului, protecţia împotriva blocării rotorului sau a lipsei tensiunii pe una din faze nu este totdeauna asigurată de o protecţie împotriva temperaturilor excesive este necesar să se prevadă o protecţie suplimentară.
Protecţia se realizează cu controlul direct al temperaturii prin senzori de temperatură încorporaţi în înfăşurarea motorului (de exemplu termistoare).
3.5.3.1.7.3. Protecţia împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii de alimentare şi restabilirea ei ulterioară.
Dacă o întrerupere a sursei de alimentare sau o scădere a tensiunii poate produce o condiţie periculoasă, o deteriorare a maşinii sau afectarea activităţii în curs de desfăşurare, trebuie să fie prevăzută o protecţie cum ar fi deconectarea maşinii când este atins un nivel predeterminat al tensiunii (prin reglarea tensiunii minime).
Dacă funcţionarea maşinii permite o întrerupere sau o scădere a tensiunii pe durata unei scurte perioade de timp (perioada necesară funcţionării automaticii de sistem de cca. 3 sec), poate fi prevăzută o protecţie cu temporizare împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii. Funcţionarea dispozitivului de protecţie la tensiune minimă nu trebuie să compromită funcţionarea nici uneia dintre comenzile de oprire a maşinii.
4.5.3.1.7.4. Protecţia împotriva depăşirii vitezei de rotaţie normate
Protecţia motoarelor la depăşirea vitezei de rotaţie normate trebuie prevăzută cu un limitator de viteză de rotaţie. Protecţia la depăşirea vitezei de rotaţie normate trebuie să interzică o repornire automată.
5.5.3.1.7.5. Protecţia împotriva punerii la pământ accidentale şi a curenţilor reziduali
Suplimentar faţă de folosirea protecţiei împotriva supracurenţilor prin deconectarea automată, protecţia împotriva punerii la pământ accidentale şi a curenţilor reziduali trebuie prevăzută pentru evitarea deteriorărilor echipamentului produse de curenţii de punere la pământ accidentali mai mici decât nivelul de detecţie al protecţiei la supracurent. Reglajul dispozitivelor de protecţie trebuie făcut la cel mai jos nivel de operare a echipamentului.
6.5.3.1.7.6. Protecţia la succesiunea fazelor
Dacă o succesiune incorectă a fazelor unei tensiuni de alimentare poate genera o situaţie periculoasă sau o deteriorare a maşinii, trebuie să se prevadă o protecţie la succesiunea fazelor. De exemplu: un motor transferat de la o sursă de alimentare la alta nesincronă.
7.5.3.1.7.7. Protecţia împotriva supratensiunilor de trăsnet sau a supratensiunilor de comutaţie
Aceste protecţii se realizează, de regulă, în tabloul de distribuţie conform subcap. 4.4.