Subcapitolul 1 - 5.1. Reguli generale - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011

M.Of. 802 bis

În vigoare
Versiune de la: 12 Iulie 2023
SUBCAPITOLUL 1:5.1. Reguli generale
SECŢIUNEA 1:5.1.1. Condiţii de funcţionare (din SR HD 60364-5-51 şi SR HD 384.3 S2)
(1)5.1.1.1. Tensiune
Echipamentele trebuie să corespundă la valoarea maximă a tensiunii (valoarea efectivă în tensiune alternativă) la care ele sunt alimentate în regim normal, ca şi la supratensiunile susceptibile de a se produce.
Pentru anumite echipamente poate fi necesar să se ţină seama de tensiunea cea mai scăzută care poate să apară în regim normal.
În instalaţiile în care se utilizează schema IT, cu conductorul neutru distribuit, echipamentele conectate între o fază şi neutru trebuie izolate pentru tensiunea dintre faze.
(2)5.1.1.2. Curent electric
Echipamentele trebuie alese ţinând seama de curentul de utilizare (valoarea efectivă în cazul curentului alternativ) care le străbate în funcţionare normală.
Trebuie de asemenea să fie luat în considerare curentul electric susceptibil să le parcurgă în condiţii normale, ţinând seama de durata de trecere a unui astfel de curent în funcţie de caracteristicile de funcţionare ale dispozitivelor de protecţie (de exemplu curentul de scurtcircuit).
(3)5.1.1.3. Frecvenţa
Dacă frecvenţa are o influenţă asupra caracteristicilor echipamentelor, frecvenţa nominală a echipamentelor trebuie să corespundă frecvenţei tensiunii din circuitul respectiv.
(4)5.1.1.4. Putere
Echipamentele alese pe baza caracteristicilor de putere trebuie să poată fi utilizate la puterea maximă absorbită în funcţionare, ţinând seama de condiţiile nominale de funcţionare şi de factorii de utilizare.
(5)5.1.1.5. Compatibilitate
Echipamentele trebuie alese astfel încât să nu producă efecte dăunătoare asupra altor echipamente şi asupra reţelei de alimentare, în funcţionare normală, inclusiv în timpul manevrelor, în afara cazului în care se iau măsuri corespunzătoare în timpul montajului.
În acest context, printre factorii care pot avea influenţă se pot enumera: factor de putere, sarcină asimetrică, curent absorbit, armonici, supratensiuni tranzitorii generate de echipamentele instalaţiei.
(6)5.1.1.6. Ţinere la tensiunea de impuls (şoc)
Echipamentele trebuie alese astfel încât ţinerea lor la tensiunea de impuls (şoc) să fie cel puţin egală cu supratensiunea prezumată în punctul de instalare aşa cum este definită în subcap. 4.4.
SECŢIUNEA 2:5.1.2. Influenţe externe şi condiţii de instalare
(1)5.1.2.1. Echipamentele trebuie alese, montate şi utilizate încât să suporte în deplină siguranţă solicitările şi influenţele externe la care pot fi supuse, specifice locului unde aceste echipamente sunt instalate, conform prevederilor producătorului.
Caracteristicile echipamentelor trebuie determinate fie printr-un grad de protecţie, fie prin conformitatea cu încercările.
(2)5.1.2.2. Atunci când un echipament nu conţine, prin construcţie, caracteristici corespunzătoare influenţelor externe ale locului (sau amplasamentului), el poate fi totuşi utilizat cu condiţia să fie prevăzut cu o protecţie suplimentară corespunzătoare la realizarea instalaţiei. Această protecţie nu trebuie să împiedice funcţionarea echipamentului astfel protejat.
(3)5.1.2.3. Atunci când diferitele influenţe externe se produc simultan efectele lor pot fi independente sau să influenţeze mutual. Gradele de protecţie trebuie alese în consecinţă.
(4)5.1.2.4. Alegerea caracteristicilor echipamentelor în funcţie de influenţele externe este necesară pentru funcţionarea lor corectă şi pentru garantarea fiabilităţii măsurilor de protecţie pentru asigurarea securităţii, conform reglementărilor din cap. 3 şi 4.
(5)5.1.2.5. Clasificarea şi codificarea influenţelor externe (din SR HD 60364-5-51 şi SR HD 384.3 S2.
1.5.1.2.5.1. Clasificarea şi codificarea influenţelor externe se folosesc pentru alegerea şi montarea instalaţiilor electrice.
2.5.1.2.5.2. Codificarea nu este destinată utilizării pentru marcarea echipamentelor.
3.5.1.2.5.3. Clasificarea
Fiecare condiţie de influenţă externă este determinată printr-un cod care conţine totdeauna un grup de două litere majuscule şi o cifră după cum urmează:
Prima literă se referă la categoria generală a influenţelor externe:
A - caracteristici de mediu
B - utilizări
C - caracteristici constructive ale clădirilor
A doua literă reprezintă natura influenţei externe.
Cifra reprezintă clasa fiecărei influenţe externe.
De exemplu codul AC2 înseamnă
A = caracteristică de mediu
AC = caracteristică de mediu - altitudine
AC2 = caracteristică de mediu - altitudine > 2000 m
4.5.1.2.5.4. Influenţele externe întocmite conform recomandărilor din SR HD 384.3S2, SR HD 60364-5-51 sunt prezentate în:
- anexa 5.1. Lista de abrevieri ale influenţelor externe;
- anexa 5.2. Caracteristici ale influenţelor externe.
SECŢIUNEA 3:5.1.3. Accesibilitatea
(1)Echipamentele, inclusiv sistemele de pozare, trebuie dispuse astfel încât să permită manevrarea, inspectarea, întreţinerea şi accesul la conexiunile lor. Aceste posibilităţi nu trebuie reduse semnificativ pentru montarea echipamentelor în carcase sau compartimente.
1.5.1.3.1. La montarea în zidărie, atunci când este necesar accesul la cablul electric, acesta se montează în tub de protecţie.
2.5.1.3.2. Culoarele de acces pentru tablourile de distribuţie sunt conform subcapitolul 5.3.3.
SECŢIUNEA 4:5.1.4. Identificarea
(1)5.1.4.1. Plăcuţele indicatoare sau alte mijloace corespunzătoare de identificare trebuie să permită recunoaşterea destinaţiei echipamentului, în afara cazurilor când nu există nici o posibilitate de confuzie.
Dacă funcţionarea echipamentului nu poate fi observată de operator şi acesta ar putea conduce la un pericol trebuie amplasat un dispozitiv de semnalizare astfel încât să fie vizibil de la operator.
(2)5.1.4.2. Sisteme de pozare
Sistemele de pozare trebuie realizate sau marcate astfel încât să poată fi identificate pentru verificări, încercări, reparaţii sau modificări ale instalaţiei.
(3)5.1.4.3. Identificarea conductoarelor
1.5.1.4.3.1. Identificarea conductoarelor de protecţie şi neutru:
a)conductor de protecţie (PE); marcarea se face prin culori verde/galben şi această combinaţie nu trebuie folosită pentru nici o altă utilizare;
b)conductor (PEN) care asigură simultan funcţia de protecţie şi de conductor neutru; marcarea se face prin culori verde/galben pe toată lungimea şi suplimentar marcare cu culoarea bleu la fiecare extremitate;
c)conductor neutru (N) sau de punct median; marcarea cu culoarea bleu se face pe toată lungimea.
2.5.1.4.3.2. Identificarea conductoarelor de fază din cablurile mulţi conductoare:
a)culorile recomandate sunt maro, negru, gri. Se mai admit şi alte culori: roşu, galben, albastru, portocaliu, violet, alb, roz, turcoaz;
b)din motive de securitate se recomandă să nu se utilizeze culoarea verde sau galben dacă există confuzia cu combinaţia bicoloră verde/galben;
c)identificarea prin numere se utilizează pentru cabluri care au mai multe de 5 conductoare; conductorul de protecţie trebuie identificat şi prin combinaţia bicoloră verde/galben la fiecare extremitate; conductorul neutru trebuie identificat prin culoarea bleu la fiecare extremitate.
3.5.1.4.3.3. Identificarea cablurilor cu un conductor şi a conductoarelor izolate
Conductoarele se marchează pe toată lungimea lor prin culorile recomandate la art. 5.1.4.3.1. şi 5.1.4.3.2.
Este permisă utilizarea unei singure culori pentru toate conductoarele de fază ale unui circuit, cu marcarea corespunzătoare la cele două extremităţi
Cablurile cu un singur conductor cu manta şi conductoarele izolate conform standardelor lor şi care nu au nici o izolaţie bicoloră verde/galben sau bleu, de exemplu în cazul unei secţiuni mai mari de 16 mm2, ele pot fi utilizate pentru:
a)conductor de protecţie (PE) dacă marcarea verde/galben, este prevăzută la fiecare extremitate pe cel puţin 15 mm până la 100 mm;
b)conductor PEN, dacă marcarea verde/galben şi o marcare bleu este prevăzută la fiecare extremitate pe cel puţin 15 mm până la 100 mm;
c)conductor neutru (N) dacă marcarea bleu este prevăzută la fiecare extremitate, pe cel puţin 15 mm până la 100 mm.
4.5.1.4.3.4. Situaţia în care identificarea nu este necesară
Identificarea prin culoare sau prin numerotare nu este necesară pentru:
a)conductoarele concentrice ale cablurilor;
b)mantalele metalice ale cablurilor armate utilizate drept conductoare de protecţie.
Identificarea prin culoare nu este necesară pentru cabluri care au o izolaţie care nu permite identificarea prin culoare, de exemplu cabluri cu izolaţie minerală. Pentru aceste tipuri de cabluri, conductoarele utilizate pentru conductoare de protecţie (PE, PEN) sau conductor neutru (N), trebuie identificate prin culoarea corespunzătoare conform art. 5.1.4.3.1. la fiecare extremitate.
(4)5.1.4.4. Identificarea barelor şi conductoarelor neizolate conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice referitoare la proiectarea şi executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V tensiune alternativă în unităţile energetice
a)sistemele de bare de tensiune alternativă:
- roşu, pentru faza L1;
- galben, pentru faza L2;
- albastru, pentru faza L3;
- negru pentru bara PEN sau PE;
- negru cu dungi albe pentru bara N.
b)sistemele de bare de tensiune continuă:
- roşu, bara pozitivă (+);
- albastru, bara negativă (-);
- cenuşiu deschis, bara mediană (0).
c)la conductoarele neizolate, marcarea se face la capete.
(5)5.1.4.5. Trebuie menţinută aceeaşi culoare de marcare pentru conductoarele electrice ce aparţin aceleiaşi faze, cel puţin pentru toate circuitele electrice ale aceluiaşi tablou de distribuţie.
(6)5.1.4.6. Schemele, diagramele sau tabelele se recomandă să se întocmească conform SR EN 61346-1 şi SR EN 61082-1, încât să indice, cel puţin:
a)tipul şi componenţa circuitelor:
- puncte de utilizare deservite;
- tipul şi secţiunea conductoarelor;
- tipul sistemelor de pozare;
- lungimea circuitelor;
- curentul electric nominal şi reglajul dispozitivelor de protecţie;
- curenţii electrici de scurtcircuit prezumaţi şi puterea de rupere a dispozitivelor de protecţie.
b)caracteristicile necesare identificării dispozitivelor care asigură funcţiile de protecţie, de secţionare şi de comandă şi amplasarea lor;
c)datele susmenţionate ce trebuie să fie furnizate pentru fiecare circuit al instalaţiei şi să fie actualizate după fiecare modificare a instalaţiei;
d)simbolurile utilizate care se recomandă să fie alese din standardul CEI 60617 DB.
SECŢIUNEA 5:5.1.5. Independenţa echipamentelor
(1)5.1.5.1. Echipamentele trebuie alese şi montate astfel încât să fie împiedicată influenţa dăunătoare între instalaţiile electrice şi instalaţiile neelectrice.
Echipamentele care nu sunt prevăzute cu o placă pe partea din spate nu trebuie instalate pe peretele unei construcţii decât dacă sunt îndeplinite următoarele prescripţii:
- orice transfer de potenţial la peretele clădirii este împiedicat;
- este prevăzută o separare împotriva focului între echipament şi suprafaţa combustibilă a peretelui.
Dacă peretele clădirii este incombustibil nu sunt necesare măsuri suplimentare. În caz contrar, aceste prescripţii pot fi îndeplinite prin una din următoarele măsuri:
- dacă suprafaţa de montare este metalică ea trebuie legată la conductorul de protecţie (PE) sau la conductorul de echipotenţializare a instalaţiei;
- dacă suprafaţa de montare este combustibilă, echipamentul trebuie separat printr-un strat intermediar de material incombustibil conf. art. 3.0.3.8.
(2)5.1.5.2. Atunci când echipamentele parcurse de curenţi electrici de tipuri sau de tensiuni diferite sunt grupate în acelaşi ansamblu (tablou, dulap, pupitru de comandă, cutie de acţionare etc.), toate echipamentele funcţionând cu acelaşi tip de curent sau la aceeaşi tensiune trebuie separate efectiv pentru evitarea oricărei influenţe mutuale dăunătoare.
SECŢIUNEA 6:5.1.6. Montarea instalaţiilor electrice
(1)5.1.6.1. Pentru realizarea instalaţiilor electrice sunt esenţiale:
- o execuţie corectă de către personal calificat;
- utilizarea echipamentelor corespunzătoare.
(2)5.1.6.2. Caracteristicile echipamentelor electrice nu trebuie compromise în timpul montajului.
(3)5.1.6.3. Echipamentele trebuie să fie identificate conform cu 5.1.4.
(4)5.1.6.4. Conexiunile conductoarelor între ele şi cu alte echipamente electrice trebuie făcute astfel încât să fie asigurată siguranţa şi fiabilitatea contactului.
(5)5.1.6.5. Echipamentele electrice trebuie instalate conform recomandărilor producătorului astfel încât să asigure condiţiile de răcire prevăzute.
(6)5.1.6.6. Echipamentele electrice care pot produce temperaturi ridicate sau arc electric trebuie amplasate sau protejate astfel încât să se elimine total riscul de aprindere a echipamentelor inflamabile. Toate părţile externe ale echipamentelor electrice a căror temperatură poate produce vătămări persoanelor trebuie amplasate sau protejate încât să se prevină orice contact accidental.
(7)5.1.6.7. Alegerea gradului de protecţie al echipamentelor, inclusiv a racordurilor acestora, în funcţie de categoria de influenţe externe în care se încadrează încăperea sau spaţiul respectiv, se va face pe baza prevederilor generale din anexa 5.2, standardul SR EN 60529 (grade de protecţie asigurate prin carcase cod IP)şi standardul SR EN 62262 (grade de protecţie asigurate prin carcasele echipamentelor electrice împotriva impacturilor mecanice de exterior cod IK) anexele 5.3. şi 5.4.
(8)5.1.6.8. În încăperi cu risc mare de incendiu (categoria BE2) se vor respecta şi prevederile din subcap. 4.2.
(9)5.1.6.9. În încăperi din clasa AA5 şi clasa AA6 (anexa 5.2) se vor utiliza echipamente în execuţie rezistentă la temperaturile respective sau se vor prevedea măsuri suplimentare de răcire (de ex. ventilaţie forţată etc.).
(10)5.1.6.10. În încăperi din clasa AD3, AD4, AF2b, AF3 şi AF4 în exterior şi în zona litoralului AF2a, se utilizează echipamente în execuţie rezistentă la coroziune, în funcţie de natura agenţilor corozivi.
Se admite şi utilizarea de echipamente în execuţie normală cu condiţia luării de măsuri la montarea lor prin care să li se asigure protecţia împotriva agenţilor corozivi (de ex. acoperirea cu vopsea rezistentă la agenţii corozivi respectivi, capsulări) şi care să nu afecteze buna lor funcţionare.
(11)5.1.6.11. Echipamentele electrice nu trebuie amplasate în locuri în care ar putea fi expuse la apă, ulei, substanţe corozive, căldură, vapori sau şocuri mecanice, dacă această amplasare poate fi evitată prin montare la distanţă.
În cazurile în care nu se poate evita amplasarea în poziţii expuse, trebuie luate măsuri corespunzătoare de protecţie (grade de protecţie corespunzătoare, protecţii anticorozive, capsulări etc.).
(12)5.1.6.12. Echipamentele electrice care conţin mai mult de 60 litri de lichid combustibil pe unitatea de echipament şi care în timpul funcţionării produc fum, gaze toxice etc. (de ex. grupuri electrogene) trebuie instalate în condiţiile prevăzute în normele specifice, respectându-se şi condiţiile din normele referitoare la securitatea de incendiu.
(13)5.1.6.13. Se admite montarea în contact direct cu elementele de construcţie din materiale combustibile, a echipamentelor electrice, dacă sunt protejate în carcase metalice cu grad de protecţie minim IP54 sau sunt omologate pentru a fi montate pe elemente combustibile.
(14)5.1.6.14. Trebuie evitată amplasarea încăperilor din clasa BA5 destinate echipamente electrice lângă încăperi din categoriile BE2, BE3a şi BE3b.
În cazul în care această condiţie nu poate fi respectată, trebuie să se ia măsuri constructive de protecţie conform prevederilor din reglementărilor specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor şi NP-099-04.
(15)5.1.6.15. Se interzice traversarea încăperilor din clasa BA5, destinate echipamentelor electrice, cu conducte pentru fluide de orice natură, cu excepţia conductelor de încălzire sau ventilare aferente încăperilor respective, cu condiţia ca acestea să nu conţină flanşe, ventile etc.
SECŢIUNEA 7:5.1.7. Materiale
(1)5.1.7.1. În instalaţiile electrice ale construcţiilor se utilizează conductoare izolate şi neizolate din cupru sau aluminiu, cabluri cu conductoare din cupru sau aluminiu, cabluri hibride şi conductoare neizolate rigide (bare) din cupru, aluminiu sau oţel.

(2)5.1.7.2. În mod special se prevăd conductoare din cupru în următoarele situaţii:
a)la circuitele electrice pentru alimentarea receptoarelor de importanţă deosebită (de exemplu: receptoarele din blocul operator, din încăperi pentru reanimare din încăperile pentru servicii de urgenţă din clădiri de spitale şi similare, circuitele iluminatului de siguranţă (alimentate de la o sursă centrală) sisteme şi instalaţii de prevenire şi stingere a incendiilor etc., atunci când secţiunea conductoarelor din aluminiu ar rezulta mai mică de 10 mm2;
b)în încăperi, zone sau spaţii din exterior, cu mediu coroziv, în cazurile în care stabilitatea chimică a aluminiului sau a oţelului nu este corespunzătoare, dacă instalaţiile nu se pot executa cu acoperiri de protecţie sau carcasări etanşe la agenţii corozivi respectivi;
c)la instalaţiile electrice de pe echipamentele supuse vibraţiilor permanente sau şocurilor mecanice (de exemplu: pe cablajele laminoarelor, pe vibratoare, macarale, poduri rulante etc.) dacă aceste solicitări pot fi transmise instalaţiilor respective;
d)la conductoarele de protecţie împotriva şocurilor electrice în cazurile prevăzute la subcap. 5.5.;
e)la circuitele electrice de comandă, automatizare, măsurare şi semnalizare;
f)la circuitele electrice pentru alimentarea echipamentelor care nu au borne speciale de racord pentru conductoare de aluminiu conform art. 5.2.6.8. (prize de utilizare generală, întreruptoare de lumină etc.).