Capitolul 4 - PROTECŢII PENTRU ASIGURAREA SECURITĂŢII - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011

M.Of. 802 bis

În vigoare
Versiune de la: 12 Iulie 2023
CAPITOLUL 4:PROTECŢII PENTRU ASIGURAREA SECURITĂŢII
SUBCAPITOLUL 1:4.1. Protecţia împotriva şocurilor electrice
SECŢIUNEA 1:4.1.1. Generalităţi
(1)4.1.1.1. Regula fundamentală (conform cu recomandările din SR EN 61140). Regula fundamentală a protecţiei împotriva şocurilor electrice constă în aceea că:
a)părţile active periculoase nu trebuie să fie accesibile în condiţii normale de funcţionare. Aceasta se realizează prin protecţia de bază (vechea denumire era "protecţie la atingere directă") şi
b)părţile conductoare accesibile ce accidental ar ajunge sub tensiune să nu devină părţi active periculoase în caz de simplu defect. Aceasta se realizează prin "protecţia la defect" (vechea denumire era "protecţie la atingere indirectă").
(2)4.1.1.2. O măsură de protecţie trebuie să se realizeze astfel:
1.O combinaţie corespunzătoare dintre o măsură pentru protecţia de bază (la atingere directă) şi o măsură tehnică pentru protecţia în caz de defect (la atingere indirectă), cum ar fi:
- protecţia prin întreruperea automată a alimentării;
- utilizarea tensiunilor foarte joase (TFJS şi TFJP);
- separarea electrică pentru alimentarea unui singur receptor electric.
2.O izolaţie dublă sau întărită - clasa II de izolaţie - întrucât asigură atât protecţia de bază (la atingere directă) cât şi protecţia în caz de defect (la atingere indirectă).
SECŢIUNEA 2:4.1.2. Măsuri tehnice şi organizatorice pentru protecţia de bază (protecţia împotriva atingerilor directe)
SUBSECŢIUNEA 1:
(1)4.1.2.1.
A)Măsurile tehnice de protecţie sunt:
- izolaţia de bază a părţilor active;
- bariere sau carcase;
- obstacole (destinate protejării persoanelor calificate sau instruite - nu sunt destinate persoanelor obişnuite);
- amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere;
- limitarea tensiunii de alimentare, care să nu depăşească limitele TFJ (conform recomandărilor din SR CEI/TS 61201);
- folosirea mijloacelor individuale de protecţie electroizolante certificate;
- alte măsuri ce respectă regula fundamentală.
Ca măsură tehnică suplimentară se utilizează protecţia cu dispozitive de curent diferenţial rezidual (DDR) de cel mult 30 mA.
B)Măsurile organizatorice sunt:
- scoaterea de sub tensiune a instalaţiei la care se lucrează;
- executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice numai de către persoane calificate;
- executarea intervenţiilor în baza uneia dintre formele de lucru, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1146/2006;
- elaborarea unor instrucţiuni de lucru;
- alte măsuri organizatorice care sunt prevăzute în cap. 9.
SUBSECŢIUNEA 2:Măsuri tehnice de protecţie pentru protecţia de bază
(1)4.1.2.2. Izolaţie de bază pentru părţile active
Părţile active trebuie să fie acoperite complet cu o izolaţie care se poate îndepărta numai prin distrugere. Pentru echipament izolaţia trebuie să îndeplinească prescripţiile din standardele relevante pentru echipamentul electric.
(2)4.1.2.3. Bariere sau carcase
1.4.1.2.3.1. Părţile active trebuie să fie instalate în interiorul carcaselor sau în spatele barierelor care asigură un grad de protecţie cel puţin IPXXB sau IP 2X, cu excepţia cazului în care sunt necesare deschideri mai mari în timpul înlocuirii unor elemente, precum dulii sau elemente de înlocuire ale siguranţelor fuzibile sau a cazurilor în care sunt necesare deschideri mari pentru a permite funcţionarea corectă a echipamentului:
- măsuri suplimentare trebuiesc luate pentru a împiedica persoanele sau animalele domestice să atingă neintenţionat părţile active;
- există asigurarea că persoanele să fie informate despre părţile active care pot fi atinse intenţionat, prin deschiderea barierelor sau carcaselor;
- deschiderea să fie aşa de mică încât să corespundă prescripţiilor pentru o funcţionare corectă. Suprafeţele orizontale de sus ale carcaselor, care pot fi uşor accesibile, trebuie să aibă un grad de protecţie de cel puţin IPXXD sau IP4X.
2.4.1.2.3.2. Barierele sau carcasele trebuie fixate ferm şi să aibă suficientă stabilitate şi durabilitate pentru menţinerea gradelor de protecţie prescrise şi de separare corespunzătoare de părţile active în condiţii de funcţionare normală, ţinând seama de influenţele externe.
Dacă o carcasă este necesar să fie îndepărtată, această operaţie trebuie efectuată numai:
- prin ajutorul unei chei sau unei scule sau
- după întreruperea alimentarii părţilor active faţă de care barierele sau carcasele asigură protecţia, restabilirea alimentării fiind posibilă numai după reaşezarea barierelor sau reînchiderea barierelor sau carcaselor sau
- dacă o barieră intermediară, care asigură un grad de protecţie de cel puţin IPXXB sau IP2X, previne atingerea cu părţile active, îndepărtarea acestei bariere intermediare este posibilă, numai prin utilizarea unei chei sau a unei scule.
3.4.1.2.3.3. Dacă în spatele unei bariere sau a unei carcase sunt instalate elemente ale echipamentului care pot avea sarcini electrice periculoase, după întreruperea alimentării, este necesară o plăcuţă de avertizare. Condensatoarele mici care sunt utilizate pentru temporizarea releelor nu trebuie considerate periculoase.
(3)4.1.2.4. Obstacole
Acestea sunt destinate protejării persoanelor calificate sau instruite. Nu sunt destinate protejării persoanelor obişnuite.
1.4.1.2.4.1. Obstacolele trebuie să prevină:
- atingerea neintenţionată a corpului de părţile active;
- atingerea neintenţionată cu părţile active pe durata funcţionării echipamentului sub tensiune în funcţionare normală.
2.4.1.2.4.2. Obstacolele pot fi îndepărtate fără utilizarea unor chei sau scule, însă trebuie asigurate astfel încât să prevină îndepărtarea neintenţionată.
(4)4.1.2.5. Amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere
1.4.1.2.5.1. Părţi simultan accesibile care sunt la potenţiale diferite nu trebuie să fie în zona de accesibilitate la atingere.
Două părţi sunt considerate simultan accesibile dacă sunt la distanţă mai mică de 2.5 m (dimensiunea de accesibilitate este determinată de lungimea mâini fără o sculă de ajutor).
2.4.1.2.5.2. Dacă o suprafaţă orizontală este restricţionată de un obstacol (balustradă sau ecran de plasă de sârmă) cu un grad de protecţie mai mare de IP XXB sau IP2X, zona de atingere trebuie să înceapă de la acest obstacol. În direcţie verticală (în sus), zona de accesibilitate este de 2.5 m de la suprafaţa S, neţinând seama de nici un obstacol intermediar care asigură un grad de protecţie mai mic de IPXXB sau IP2X.
Fig. 4.0. Zonă de accesibilitate la atingere
3.4.1.2.5.3. În locurile în care, în mod normal, sunt manevrate obiecte bune conductoare lungi şi voluminoase, distanţele de la art. 4.1.2.5.1 şi 4.1.2.5.2 trebuie mărite ţinând seama de dimensiunile acestor obiecte.
SECŢIUNEA 3:4.1.3. Măsuri tehnice pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerilor indirecte)
(1)4.1.3.1. Protecţia la defect (împotriva atingerii indirecte) se realizează printr-o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii şi o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul defectării protecţiei principale. Cele două măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă.
(2)4.1.3.2. Protecţia în caz de defect (protecţia la atingere indirectă) se realizează numai prin măsuri tehnice.
1.Acestea sunt:
a)măsuri tehnice principale:
- legarea la pământ a părţilor conductoare accesibile (ce accidental ar putea fi puse sub tensiune) în condiţiile specifice fiecărui sistem de alimentare: TN, TT, IT;
- utilizarea tensiunilor reduse - TFJS şi TFJP;
- separarea de protecţie, pentru un singur receptor;
- izolarea dublă sau întărită a echipamentelor electrice - clasă II de izolaţie;
b)măsuri tehnice suplimentare:
- deconectarea automată la apariţia unui curent electric de defect periculos, prin utilizarea dispozitivelor de curent diferenţial rezidual DDR;
- legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară;
- izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea amplasamentului);
- deconectarea automată la apariţia tensiunii de atingere;
- folosirea mijloacelor individuale de protecţie electroizolante certificate;
- alte măsuri tehnice suplimentare ce respectă regula fundamentală.
2.Măsurile suplimentare însoţesc întotdeauna o măsură tehnică principală şi se prevăd în:
- instalaţiile electrice din mediile periculoase şi foarte periculoase;
- anumite condiţii de influenţe ale condiţiilor externe şi amplasamente speciale, aşa cum sunt menţionate în cap. 7;
- cazurile în care se utilizează conductoare din aluminiu cu secţiunea mai mică de 16 mm2.
Protecţia în caz de defect poate fi omisă pentru un echipament cu părţi conductoare accesibile de dimensiuni sub 50x50 mm2 sau dacă sunt amplasate astfel încât nu pot veni în contact semnificativ cu o parte a corpului uman şi dacă racordarea cu un conductor de protecţie se realizează cu dificultate sau este nesigură.
(3)4.1.3.3. Măsurile de protecţie diferite aplicate în aceeaşi instalaţie pentru protecţie la defect (la atingere indirectă) nu trebuie să se influenţeze sau să se anuleze reciproc.
(4)4.1.3.4. Măsurile tehnice de protecţie la defect (împotriva atingerilor indirecte) menţionate depind de tipul reţelei de alimentare şi condiţiile de defect. Acestea sunt detaliate în cadrul măsurilor de protecţie din subcap. 4.1.4.
SECŢIUNEA 4:4.1.4. Măsură de protecţie
Se admit, în general, următoarele măsuri:
1 - întreruperea automată a alimentării;
2 - izolarea dublă sau întărită;
3 - utilizarea tensiunilor foarte joase - TFJS şi TFJP;
4 - separarea electrică pentru alimentarea unui singur receptor.
SUBSECŢIUNEA 1:4.1.4.1. Întreruperea automată a alimentării
I._
(1)4.1.4.1.1. Este cea mai utilizată măsură de protecţie în instalaţiile electrice, în care:
- protecţia de bază (la atingere directă) este asigurată printr-o:
- izolaţie de bază a părţilor active sau
- bariere sau
- carcase;
- protecţia la defect (la atingerea indirectă) este asigurată prin legături de echipotenţializare de protecţie (care să asigure întreruperea automată) ca măsură principală. Protecţia suplimentară se adoptă conform cu 4.1.2.1.
(2)4.1.4.1.2. Un dispozitiv de protecţie trebuie să întrerupă automat alimentarea conductorului de linie a circuitului sau a echipamentului în cazul unui defect cu impedanţa neglijabilă între conductorul de linie şi o parte conductoare accesibilă sau un conductor de protecţie din circuit sau un echipament în timpul maxim de întrerupere indicat la 4.1.4.1.3.,4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5.
Valori ale timpului de întrerupere mai mari decât cele indicate în aceste articole, pot fi admise în reţelele publice de distribuţie a energiei electrice pentru producerea şi transportul energiei electrice.
Pentru reţelele IT, întreruperea automata nu este în mod obişnuit necesară la apariţia primului defect. Prescripţiile privind întreruperea după primul defect vor fi enunţate în cursul acestui capitol la art. 4.1.4.1.21.
(3)4.1.4.1.3. Timpul maxim de întrerupere stabilit în tabelul 4.1 trebuie aplicat circuitelor finale din clădiri care nu depăşesc:
- 63 A, cu una sau mai multe prize;
- 32 A, alimentând doar echipamente conectate prin racord fix.
Tabel 4.1: Timpul maxim de întrerupere1)

Reţeaua

(schema)

50V < Uo < = 120V s

120V < Uo < = 230V s

230V < Uo < = 400V s

Uo > 400V s

c.a.

c.c.

c.a.

c.c.

c.a.

c.c.

c.a.

c.c.

TN

0,8

Nota 1

0,4

1

0,2

0,4

0,1

0,1

TT

0,3

Nota 2

0,2

0,4

0,07

0,2

0,04

0,1

Dacă în reţelele TT întreruperea se realizează de un dispozitiv de protecţie la supracurent şi legătura de echipotenţializare de protecţie este conectată cu toate părţile conductoare străine în cadrul instalaţiei, pot fi utilizaţi timpii maximi de întrerupere aplicabili pentru reţelele TN.

Uo este tensiunea nominală în c.a. sau c.c. între linie şi pământ.

Nota 1 - Întreruperea poate fi necesară pentru alte motive decât protecţia împotriva şocului electric.

Nota 2 - Dacă întreruperea este asigurată de un DDR, a se vedea pct. 4.1.5.2.

1) Timpul maxim de întrerupere corespunde pentru o tensiune de atingere UL = 50V

(4)4.1.4.1.4. În reţeaua TN un timp de întrerupere care nu depăşeşte 5 s este permis pentru circuite de distribuţie şi pentru circuitele neacoperite de 4.1.4.1.3.
(5)4.1.4.1.5. În reţeaua TT un timp de întrerupere care nu depăşeşte 1 s este permis pentru circuite de distribuţie şi pentru circuitele neacoperite de 4.1.4.1.3.
(6)4.1.4.1.6. Pentru alimentări cu tensiunea nominală U0 mai mare de 50 V (tensiune alternativă) sau 120 V (tensiune continuă), nu este cerută întreruperea automată în timpul indicat la 4.1.4.1.3., 4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5, dacă în cazul unui defect, tensiunea de ieşire a sursei este redusă într-un timp care nu este mai mare decât valoarea timpului aplicabil din tabelul 4.1. sau 5 s (după caz) la 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă. În asemenea cazuri trebuie luată în consideraţie întreruperea din alte motive decât şocul electric.
(7)4.1.4.1.7. Dacă întreruperea automată conform 4.1.4.1.2. nu poate fi realizată în timpul indicat aplicabil la 4.1.4.1.3., 4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5., trebuie prevăzută o legătură de echipotenţializare de protecţie suplimentară conf. 4.1.3.2.
II.Măsuri ce se iau în reţelele TN
(8)4.1.4.1.8. Punctul neutru sau punctul median al sistemului de alimentare trebuie legat la pământ. Dacă punctul neutru sau median nu este disponibil sau accesibil, un conductor de linie trebuie legat la pământ.
Părţile conductoare accesibile ale instalaţiei trebuie conectate printr-un conductor la bara principală de legare la pământ a instalaţiei (PEN, PE) care trebuie conectată la punctul de legare la pământ a sistemului electric de alimentare.
Dacă există alte legări la pământ se recomandă, dacă este posibil, conectarea conductoarelor de protecţie la astfel de puncte. Legarea la pământ la puncte suplimentare, distribuite cât se poate de uniform, poate fi necesară pentru a se asigura ca potenţialele conductoarelor de protecţie rămân, în caz de defect, cât se poate de aproape de cel al pământului.
În clădirile înalte şi clădirile foarte înalte, definite potrivit reglementărilor tehnice în vigoare, legarea la pământ suplimentara a conductoarelor de protecţie nu este practic posibila din motive practice. În astfel de clădiri legătura de protecţie de echipotenţializare între conductoarele de protecţie şi părţile conductoare accesibile are o funcţie similară.
Se recomandă ca legarea la pământ a conductoarelor de protecţie (PE şi PEN) să se facă acolo unde acestea intră în clădire sau dependinţe, ţinând seama de orice posibili curenţi electrici derivaţi prin conductorul neutru.
(9)4.1.4.1.9. În instalaţiile fixe, un singur conductor poate avea atât funcţia de conductor de protecţie cât şi pe cea de conductor neutru (conductor PEN). Pe conductorul PEN nu trebuie montat nici un dispozitiv de protecţie sau separare (secţionare).
(10)4.1.4.1.10. Caracteristicile dispozitivului de protecţie şi impedanţele circuitului trebuie să îndeplinească următoarea condiţie:
Zs Ia <= U0
unde:
Zs - impedanţa, în ohmi, a buclei de defect care include:
- sursa;
- conductorul de fază până la punctul de defect şi
- conductorul de protecţie între punctul de defect şi sursă.
Ia - curentul electric, în amperi, care produce funcţionarea automată a dispozitivului de protecţie în timpul specificat la art. 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4. Atunci când se utilizează un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) acest curent electric este curentul diferenţial rezidual de funcţionare care asigură întreruperea în timpul specificat menţionat în tabelul 4.1.
U0 - este tensiunea nominală în tensiune continuă sau alternativă între fază şi pământ, în volţi.
Acolo unde conformitatea cu acest articol se realizează printr-un DDR, timpii de întrerupere în conformitate cu tabelul 4.1 se referă la curenţii diferenţiali reziduali de defect prezumaţi, semnificativ mai mari decât curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare al DDR (de regulă 5 In).
(11)4.1.4.1.11. În reţelele TN pot fi utilizate următoarele dispozitive de protecţie pentru protecţia la defect (protecţie împotriva atingerii indirecte):
- dispozitive de protecţie la supracurent;
- dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR);
- dispozitive de protecţie împotriva defectelor cu arc electric (AFDD).
Dacă se utilizează un DDR pentru protecţie în caz de defect, circuitul trebuie protejat printr-un dispozitiv de protecţie la supracurent conform pct. 4.3.
Un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) nu trebuie utilizat în reţelele TN-C.
Dacă se utilizează un DDR într-o reţea TN-C-S, montarea DDR se face numai pe partea reţelei TN-S.

III.Măsuri ce se iau în reţelele TT
(12)4.1.4.1.12. Toate părţile conductoare accesibile protejate împreună prin acelaşi dispozitiv de protecţie trebuie conectate prin conductoarele de protecţie la o priză de pământ comună tuturor acestor părţi. Dacă sunt utilizate mai multe dispozitive de protecţie în serie, această prescripţie se aplică separat la toate părţile conductoare accesibile protejate prin fiecare dispozitiv.
Punctul neutru sau punctul median al sistemului de alimentare cu energie electrică trebuie legat la pământ. Dacă un punct neutru sau un punct median nu este disponibil sau accesibil, trebuie legat la pământ un conductor de fază.
(13)4.1.4.1.13. În general în reţelele TT, echipamentele DDR trebuie utilizate pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte). Ca alternativă, pot fi utilizate dispozitive de protecţie la supracurent pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte), numai dacă este asigurată o valoare a impedanţei Zs conform art. 4.1.4.1.15.
Dacă este utilizat un DDR pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte) circuitul trebuie protejat de asemenea printr-un dispozitiv de protecţie la supracurent conform subcap. 4.3.
(14)4.1.4.1.14. Dacă este utilizat un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte) trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- timpul de întrerupere cerut la 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4, şi
Ra In <= 50 V
unde:
Ra - este suma rezistentei (în ) a prizei de pământ şi a conductorului de protecţie pentru părţile conductoare accesibile,
In - este curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare (în A), a DDR.
Protecţia la defect este asigurată în acest caz de asemenea dacă impedanţa de defect nu este neglijabilă.
Acolo unde rezistenţa electrică Ra nu este cunoscută poate fi înlocuită prin impedanţa Zs.
Timpii de întrerupere în conformitate cu tabelul 4.1 se referă la curenţii diferenţiali reziduali de defect prezumaţi, semnificativ mai mari decât curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare a DDR (de regula 5 In).
(15)4.1.4.1.15. Dacă este utilizat un dispozitiv de protecţie la supracurent trebuie îndeplinită următoarea condiţie:
Zs Ia <= U0
unde:
Zs - este impedanţa (în ) buclei de defect care cuprinde:
- sursa;
- conductorul de fază până la punctul de defect;
- conductorul de protecţie a părţilor conductoare accesibile;
- conductorul de legare la pământ;
- priză de pământ a instalaţiei şi
- priză de pământ a sursei.
Ia - curentul (în A) care produce funcţionarea dispozitivului de întrerupere automată în timpul specificat la 4.1.4.1.3 sau 4.1.4.1.4;
U0 - tensiunea nominală alternativă sau continuă între fază şi pământ, (în V).
IV.Măsuri ce se iau în reţelele IT
(16)4.1.4.1.16. În reţelele IT părţile active trebuie izolate faţă de pământ sau legate la pământ printr-o impedanţa suficient de mare. Această conectare poate fi realizată fie la punctul neutru sau median al sistemului sau la un punct neutru artificial. Acesta din urmă poate fi conectat direct la pământ dacă impedanţa rezultantă faţă de pământ este suficient de mare la frecvenţa sistemului. Acolo unde nu există nici un punct neutru sau punct median, conductorul de linie poate fi conectat la pământ printr-o impedanţa mare.
Curentul electric de defect este mic în cazul unui defect simplu la o parte conductoare accesibilă sau la pământ şi întreruperea automată conform 4.1.4.1 nu este imperativă dacă este îndeplinită condiţia de la 4.1.4.1.17. Trebuie luate măsuri de înlăturare (cât mai curând posibil) a primului defect pentru a preveni posibilitatea de şoc electric la apariţia celui de al doilea defect.
Pentru a reduce supratensiunea sau pentru atenuarea oscilaţiilor de tensiune, poate fi necesară realizarea legării la pământ prin impedanţe sau puncte neutre artificiale.
(17)4.1.4.1.17. Părţile conductoare accesibile trebuie legate la pământ individual, în grup sau colectiv.
Trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- în sisteme de tensiune alternativă Ra Id <= 50 V
- în sisteme de tensiune continuă Ra Id <= 120 V
unde:
Ra - este suma rezistenţelor (în ) a prizei de pământ şi a conductorului de protecţie la părţile conductoare accesibile;
Id - este curentul de defect (în A) al unui prim defect cu impedanţa neglijabilă între un conductor de fază şi o parte conductoare accesibilă. Valoarea curentului electric Id ţine seama de curenţii electrici de scurgere de suprafaţă şi de impedanţa totală a instalaţiei electrice.
(18)4.1.4.1.18. În reţelele IT pot fi utilizate următoarele dispozitive de monitorizare şi de protecţie:
- dispozitive de monitorizare a izolaţiei (MI);
- dispozitive de monitorizare a curentului diferenţial rezidual (MDR);
- sisteme de localizarea defectului izolaţiei;
- dispozitiv de protecţie la supracurent;
- dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR).
Dacă se utilizează un dispozitiv acţionat la curent diferenţial rezidual (DDR), declanşarea unui DDR în cazul unui prim defect nu poate fi exclusă datorită curenţilor electrici capacitivi de scurgere de suprafaţă.
(19)4.1.4.1.19. În cazurile când se adoptă o reţea IT din motive de continuitate a alimentării, trebuie prevăzut un dispozitiv de monitorizare a izolaţiei pentru a indica apariţia unui prim defect de la o parte activă la părţile conductoare accesibile sau la pământ. Acest dispozitiv trebuie să producă un semnal acustic şi/sau optic care trebuie să continue atât timp cât defectul persistă.
Dacă există atât semnal acustic cât şi optic, este permis ca semnalul acustic să fie anulat.
Se recomandă ca primul defect să fie eliminat cât mai curând posibil.
(20)4.1.4.1.20. Cu excepţia cazului în care este instalat un dispozitiv de protecţie pentru întreruperea alimentării în cazul unui prim defect de punere la pământ, poate fi prevăzut un MDR sau un sistem de localizare a defectului izolaţiei pentru a indica apariţia unui prim defect de la o parte activă la părţile conductoare accesibile sau la pământ. Acest dispozitiv trebuie să producă un semnal acustic şi/sau optic, care trebuie să se menţină atât timp cât defectul persistă.
Se recomandă ca primul defect să fie eliminat cât mai curând posibil.
(21)4.1.4.1.21. După apariţia unui prim defect, condiţiile pentru o întrerupere automată a alimentării în cazul unui al doilea defect apărut la un conductor activ trebuie să fie următoarele:
a)dacă părţile conductoare accesibile sunt interconectate printr-un conductor de protecţie legat colectiv la pământ la acelaşi sistem de legare la pământ, se aplica condiţii similare reţelelor TN şi trebuie îndeplinite următoarele condiţii când în reţelele de tensiune alternativă conductorul neutru nu este distribuit şi respectiv în reţelele de tensiune continuă dacă conductorul median nu este distribuit:
2 Ia Zs <= U
sau unde conductorul neutru sau respectiv median este distribuit:
2Ia Z's <= U0
unde:
U - este tensiunea nominală alternativă sau continuă (în V) între conductoarele de linie;
U0 - tensiunea nominală alternativă sau continuă (în V) între conductorul de linie şi conductorul neutru sau conductorul median;
Zs - impedanţa (în ) a buclei de defect care cuprinde conductorul de linie şi conductorul de protecţie al circuitului;
Z's - impedanţa (în ) buclei de defect care cuprinde conductorul de linie şi conductorul neutru respectiv median al circuitului;
Ia - curentul (în A) care produce funcţionarea dispozitivului de protecţie în intervalul de timp prescris la 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4. pentru reţelele TN.
Timpul stabilit în tabelul 4.1 de la 4.1.3.1.3 pentru reţelele TN se aplică la reţelele IT cu conductorul neutru sau median distribuit sau nedistribuit.
Factorul 2 în ambele relaţii, ia în considerare faptul ca în cazul apariţiei simultane a două defecte, acestea pot apărea în circuite diferite.
Pentru impedanţa buclei de defect trebuie luat în considerare cazul cel mai defavorabil, de exemplu un defect la conductorul de fază la sursă şi simultan un alt defect la conductorul neutru al unui echipament de utilizare curentă al circuitului considerat.
b)dacă părţile conducătoare sunt legate la pământ în grup sau individual se aplică următoarea condiţie:
Ra Ia <= 50 V
unde:
Ra - este suma rezistenţelor (în ) prizei de pământ şi a conductorului de protecţie la părţile conductoare accesibile;
Ia - este un curent electric (în A) care produce întreruperea automată a dispozitivului de protecţie în timpul corespunzător cu cel pentru reţelele TT din tabelul 4.1 de la 4.1.4.1.3. sau în timpul corespunzător de la 4.1.4.1.4.
Dacă îndeplinirea prescripţiilor de la b) este asigurată printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) respectarea timpilor de întrerupere ceruţi pentru reţelele TT în tabelul 4.1 poate necesita curenţi diferenţiali reziduali semnificativ mai mari decât curentul diferenţial rezidual nominal de funcţionare In al DDR (de regulă 5 In).
SUBSECŢIUNEA 2:4.1.4.2. Izolarea dublă sau întărită
(1)4.1.4.2.1. Generalităţi
1.4.1.4.2.1.1. Izolarea dublă sau întărită este o măsură de protecţie prin care:
- protecţia de bază este asigurată printr-o izolaţie de bază şi protecţia la defect este asigurată printr-o izolaţie suplimentară;
- protecţia de bază şi protecţia la defect sunt asigurate printr-o izolaţie întărită între părţile active şi părţile accesibile.
Această măsură de protecţie este destinată să prevină apariţia de tensiuni periculoase la părţile accesibile ale echipamentului electric printr-un defect al izolaţiei de bază.
2.4.1.4.2.1.2. Măsura de protecţie prin izolarea dublă sau întărită este aplicabilă în toate situaţiile, cu excepţiile unor limitări indicate în cap. 7.
(2)4.1.4.2.2. Prevederi pentru echipamentul electric
1.4.1.4.2.2.1. Dacă se utilizează măsura de protecţie izolarea dublă sau întărită pentru toată instalaţia sau o parte a ei, echipamentul electric trebuie să corespundă unuia din următoarele articole:
- 4.1.4.2.2.2. sau
- 4.1.4.2.1.2 şi 4.1.4.2.2.4. sau
- 4.1.4.2.3.
2.4.1.4.2.2.2. Echipamentul electric trebuie să fie dintre tipurile următoare şi încercat şi marcat conform standardelor relevante:
- echipament electric având o izolaţie dublă sau întărită (clasa II);
- echipament electric declarat ca produs echivalent clasei II, precum şi ansamblurile de
- echipamente electrice având o izolaţie totală (vezi SR EN 60439-1).
Acest echipament este identificat prin simbolul conform recomandării din CEI 60417 DB, pentru echipament de clasa II de izolaţie.
3.4.1.4.2.2.3. Echipamentul electric având numai izolaţie de bază trebuie să aibă o izolare suplimentară aplicată în timpul montării instalaţiei electrice, asigurând un grad de securitate echivalent echipamentului electric conform 4.1.4.2.2.2. şi respectând 4.1.4.2.3.1. până la 4.1.4.2.3.3.
Simbolul trebuie amplasat într-o poziţie vizibilă la exteriorul şi interiorul carcasei, conform recomandărilor din CEI 60417 DB-5019.
4.4.1.4.2.2.4. Echipamentul electric având părţile active neizolate trebuie să aibă o izolaţie întărită aplicată în timpul procesului de montare a instalaţiei electrice, asigurând un grad de protecţie echivalent echipamentului electric conform 4.1.4.2.2.2. şi respectând 4.1.4.2.3.1. până la 4.1.4.2.3.3. O astfel de izolaţie se aplică numai unde caracteristicile constructive împiedică aplicarea izolaţiei duble.
Simbolul trebuie amplasat într-o poziţie vizibilă la exteriorul şi interiorul carcasei, conform recomandărilor din CEI 60417 DB - 5019.
(3)4.1.4.2.3. Prevederi pentru carcase
1.4.1.4.2.3.1. Echipamentul electric fiind pregătit pentru punerea în funcţiune, având toate părţile active separate numai printr-o izolaţie de bază, acestea trebuie să fie instalate în interiorul unei carcase electroizolante care asigură cel puţin un grad de protecţie IPXXB sau IP 2X.
2.4.1.4.2.3.2. Carcasele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- nu trebuie traversată de părţi conductoare care pot transmite un potenţial;
- nu trebuie să conţină niciun şurub sau alte mijloace de fixare electroizolante care trebuie îndepărtate la montare sau întreţinere şi care ar putea fi înlocuite cu altele metalice care ar putea deteriora izolaţia carcasei;
- dacă carcasa trebuie traversată de elemente metalice (de exemplu pentru manetele de acţionare a aparatelor încastrate), acestea trebuie să fie amplasate astfel încât protecţia împotriva şocului electric să nu fie deteriorată.
3.4.1.4.2.3.3. Acolo unde capacele sau uşile carcasei electroizolante pot fi deschise fără utilizarea unei scule sau a unei chei, toate părţile conductoare accesibile trebuie să fie în spatele unei bariere izolante (cu un grad de protecţie cel puţin IPXXB sau IP 2X). Această barieră poate fi îndepărtată numai prin utilizarea unei scule sau a unei chei.
4.4.1.4.2.3.4. Părţile conductoare închise într-o carcasă electroizolantă nu trebuie legate la conductorul de protecţie. O excepţie trebuie făcută pentru conductoarele de protecţie care în mod necesar trec prin carcasă pentru a proteja alte elemente ale echipamentului electric al cărui circuit de alimentare trece prin carcasă. Elementele conductoare de protecţie se vor izola ca şi părţile active şi vor fi marcate cu simbolul PE.
5.4.1.4.2.3.5. Carcasa nu trebuie să afecteze funcţionarea echipamentului protejat în acest fel.
(4)4.1.4.2.4. Prevederi pentru sisteme de pozare
1.4.1.4.2.4.1. Sistemul de pozare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1.1.tensiunea nominală a sistemului de pozare nu este mai mică decât tensiunea nominală a sistemului, dar cel puţin 300/500 V;
1.2.protecţia mecanică adecvată a izolaţiei de bază este asigurată prin una sau mai multe dintre următoarele metode:
a)prin mantaua nemetalică a cablului sau
b)jgheaburi închise şi tuburi profilate nemetalice conform standardelor pe părţi CEI 61084 sau tuburi nemetalice conform SR EN 61386.
SUBSECŢIUNEA 3:4.1.4.3. Măsura de protecţie prin utilizarea tensiunilor foarte joase de securitate (TFJS) şi foarte joase de protecţie (TFJP)
(1)4.1.4.3.1. Generalităţi
1.4.1.4.3.1.1. Protecţia prin utilizarea tensiunii foarte joasă este o măsură de protecţie care constă din unul dintre cele două circuite de tensiune foarte joasă:
- TFJS;
- TFJP.
Această măsură de protecţie necesită:
- limitarea tensiunii în circuitele TFJS sau TFJP la limita superioară a tensiunii pentru domeniul I de tensiune, 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă (a se vedea SR HD 193S2);
- separarea de protecţie a circuitelor TFJS sau TFJP de toate celelalte circuite;
- izolaţie de bază între circuitele TFJS sau TFJP;
- numai pentru circuitele TFJS, izolaţie de bază între circuitele TFJS şi pământ.
2.4.1.4.3.1.2. Utilizarea TFJS sau TFJP este considerata ca o măsură de protecţie în toate situaţiile.
În anumite amplasamente speciale standardele pe părţi SR HD 60364-7 sau HD 384.7 limitează valoarea tensiunii foarte joase la o valoare mai mică de 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă (vezi cap. 7).
(2)4.1.4.3.2. Prevederi pentru protecţia împotriva atingerii directe şi protecţia împotriva atingerii indirecte.
Protecţia de bază şi protecţia la defect se considera a fi îndeplinită când:
- tensiunea nominală nu poate depăşi limita superioară în domeniul I de tensiune;
- alimentarea provine de la una din sursele de la 4.1.4.3.3.;
- sunt îndeplinite condiţiile de la 4.1.4.3.4.
Tensiunile continui pentru circuitele TFJ generate de un convertor cu semiconductoare necesită un circuit intern de tensiune alternativă care depăşeşte tensiunea continuă din motive fizice. Acest circuit intern de tensiune alternativă nu este considerat ca un circuit cu tensiune mai mare în sensul acestui articol. Între circuitele interne şi circuitele externe este necesară separarea de protecţie.
În reţelele de tensiune continuă cu baterii, tensiunile pentru încărcarea bateriei şi tensiunile în regim flotant depăşesc tensiunea nominală a bateriei. Această tensiune nu necesită nici o măsură de protecţie suplimentară, dacă nu depăşeşte 75 V în tensiune alternativă, sau 150 V în tensiune continuă.
(3)4.1.4.3.3. Surse pentru TFJS şi TFJP
Următoarele surse pot fi utilizate pentru reţelele TFJS şi TFJP:
- un transformator de securitate (conform cu recomandările din SR EN 61558-2-6:2002).
- sursă de tensiune care asigură un grad de securitate echivalent cu cel al transformatorului de securitate (de exemplu motor generator cu înfăşurări asigurând o separare echivalentă).
- sursă electrochimică (de exemplu o baterie) sau altă sursă independentă a unui circuit cu tensiune mai mare (de exemplu un generator antrenat de un motor Diesel).
- unele dispozitive electronice unde au fost stabilite măsuri de prevedere pentru a se asigura că, şi în cazul unui defect intern, tensiunea la bornele de ieşire nu poate depăşi valorile de la 4.1.4.3.1.1.
Exemple de astfel de dispozitive includ echipamentul de încercarea izolaţiei şi dispozitivele de monitorizare.
Dacă există tensiuni mai mari la bornele de ieşire, conformitatea cu acest articol poate fi realizată, dacă tensiunea de ieşire este în limitele de la art. 4.1.4.3.1.1. când este măsurată cu un voltmetru cu o rezistenţă internă de cel puţin 3000 .
- sursele mobile de alimentare la joasă tensiune, trebuie alese şi montate conform cu prescripţiile pentru protecţie prin utilizarea unei izolaţii duble sau întărite.
(4)4.1.4.3.4. Prevederi pentru circuitele TFJS şi TFJP
1.4.1.4.3.4.1. Circuitele TFJS şi TFJP trebuie să aibă:
- izolaţie întărită între părţile active şi alte circuite TFJS sau TFJP;
- separare de protecţie intre părţile active ale circuitelor care nu sunt TFJS sau TFJP, asigurată prin izolaţie dublă sau întărită sau izolaţie de bază şi de ecran de protecţie pentru tensiunea cea mai înaltă prezentă.
Circuitele TFJS trebuie să aibă izolaţie de bază între părţile active şi pământ.
Circuitele TFJP şi/sau părţile conductoare accesibile ale echipamentului alimentat prin circuite TFJP pot fi legate la pământ.
Legarea la pământ a circuitelor TFJP poate fi realizată printr-o conectare la pământ sau la un conductor de protecţie din interiorul sursei.
2.4.1.4.3.4.2. Separarea de protecţie a sistemului de pozare a circuitelor TFJS sau TFJP de părţile active a altor circuite, care are cel puţin izolaţie de bază, poate fi realizată astfel:
- conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie să fie închise într-o manta nemetalică sau o carcasa electroizolanta, suplimentar faţă de izolaţia de bază;
- conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie separate de conductoarele circuitelor cu tensiuni mai mari decât cele din domeniul I printr-o manta metalică legată la pământ sau ecran metalic legat la pământ;
- conductoarele circuitului la tensiuni mai mari decât domeniul I pot fi incluse în cabluri mulţi conductoare sau alte grupări de conductoare dacă conductoarele TFJS sau TFJP sunt izolate pentru cea mai mare tensiune prezentă;
- prin separare fizică;
- sistemul de pozare al altor circuite este cu izolaţie dublă sau întărită (conform art. 4.1.4.2.4.1).
3.4.1.4.3.4.3. Prizele şi fişele în reţelele TFJS şi TFJP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- fişele să nu permită introducerea în prize pentru alte sisteme de tensiune;
- prizele nu trebuie să permită introducerea fişelor pentru alte sisteme de tensiune;
- fişele şi prizele în sistem TFJS nu trebuie să aibă contact pentru conductor de protecţie.
4.4.1.4.3.4.4. Părţile conductoare accesibile în circuitele TFJS nu trebuie legate la pământ sau la conductoare de protecţie sau părţi conductoare accesibile ale altui circuit.
5.4.1.4.3.4.5. Dacă tensiunea nominală depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă sau dacă echipamentul este imersat, protecţia de bază (protecţia împotriva atingerii directe) pentru circuite TFJS sau TFJP trebuie asigurat prin:
izolaţie de bază a părţilor active;
- bariere sau carcase.
Protecţia de bază (împotriva atingerii directe) nu este necesară, în general, în condiţii de mediu uscat (AD1) pentru:
- circuite TFJS unde tensiunea nominală nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă;
- circuite TFJP unde tensiunea nominală nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă şi părţile conductoare accesibile şi/sau părţile active sunt conectate prin conductor de protecţie la borna principală de legare la pământ.
În toate celelalte cazuri protecţia de bază nu este necesară dacă tensiunea nominală a circuitelor TFJS sau TFJP nu depăşeşte 12 V tensiune alternativă sau 30 V tensiune continuă.
SUBSECŢIUNEA 4:4.1.4.4. Măsura de protecţia prin separarea electrică
(1)4.1.4.4.1. Generalităţi
1.4.1.4.4.1.1. Separarea electrică este o măsură de protecţie prin care:
- protecţia de baza este asigurată prin izolaţia de bază a părţilor active sau prin bariere sau carcase conform art. 4.1.2.3;
- protecţia la defect este asigurată prin separarea simplă a circuitului de alte circuite sau faţă de pământ.
2.4.1.4.4.1.2. Această măsură de protecţie trebuie limitată la alimentarea unui singur echipament de utilizare curentă, de la o sursă nelegată la pământ cu separare simplă.
Atunci când este utilizată această măsură de protecţie, este necesar să existe conformitatea izolaţiei de bază cu standardul de produs.
3.4.1.4.4.1.3. Dacă mai multe echipamente de utilizare curentă sunt alimentate dintr-o sursă de separare trebuiesc îndeplinite condiţiile de la art. 4.1.4.4.1.4. până la 4.1.4.4.1.11.
4.4.1.4.4.1.4. Toate echipamentele trebuie să fie conform prevederilor protecţiei de bază (împotriva atingerilor directe) de la art. 4.1.2.1.A) şi 4.1.4.2.
5.4.1.4.4.1.5. Protecţia prin separarea electrică a alimentării pentru mai multe echipamente (receptoare) trebuie să fie asigurată de îndeplinirea condiţiilor din art. 4.1.4.4.1.1.
6.4.1.4.4.1.6. Trebuie luate măsuri de prevedere pentru a proteja circuitul separat (rezultat prin separare electrică) de deteriorarea şi defectarea izolaţiei (de exemplu prin alegerea sistemului de pozare).
7.4.1.4.4.1.7. Părţile conductoare accesibile ale circuitelor separate trebuie conectate prin legături de echipotenţializare nelegate la pământ. Acestea nu trebuie conectate la conductoare de protecţie sau părţi conductoare accesibile ale altor circuite.
8.4.1.4.4.1.8. Toate prizele trebuie să aibă contacte de protecţie conectate la sistemul de echipotenţializare prevăzut la art. 4.1.4.4.1.7.
9.4.1.4.4.1.9. Toate cablurile utilizate trebuie să conţină un conductor de protecţie pentru a fi utilizat drept conductor de echipotenţializare conform art. 4.1.4.4.1.7. Această condiţie nu este necesară când se alimentează un echipament cu izolaţie dublă sau întărită.
10.4.1.4.4.1.10. Trebuie să existe asigurarea că la apariţia a două defecte simultane, pe două conductoare de polarităţi diferite, un dispozitiv de protecţie va întrerupe alimentarea într-un timp mai mic decât cel din tabelul 4.1.
11.4.1.4.4.1.11. Se recomandă ca produsul dintre tensiunea nominală a circuitului (în V) şi lungimea (în m) a unui sistem de separare să nu depăşească 100.000 Vm şi ca lungimea reţelei să nu fie mai mare de 500 m.
(2)4.1.4.4.2. Prevederi pentru protecţia de bază împotriva atingerii directe
Toate echipamentele electrice trebuie să fie prevăzute cu una din prevederile protecţiei de baza de la subcap. 4.1.2. sau din măsurile de protecţie de la subcap. 4.1.4.
(3)4.1.4.4.3. Prevederi pentru protecţie în caz de defect împotriva atingerilor indirecte
1.4.1.4.4.3.1. Circuitul separat trebuie alimentat de la o sursă cu cel puţin separare simplă şi tensiunea circuitului separat să nu depăşească 500 V.
2.4.1.4.4.3.2. Părţile active separate nu trebuie conectate la nici un punct al altui circuit, la pământ sau la un conductor de protecţie. Intre circuite se va asigura izolaţia de bază.
3.4.1.4.4.3.3. Cablurile flexibile sau cordoanele folosite vor fi vizibile pe tot traseul pentru prevenirea deteriorărilor mecanice sau de orice altă natură.
4.4.1.4.4.3.4. Pentru circuitele separate se recomandă trasee diferite de ale altor circuite. Dacă sunt în acelaşi sistem de pozare, trebuie utilizate cabluri fără acoperiri metalice, conductoare izolate în tuburi electroizolante, tuburi profilate izolante sau jgheaburi izolante, în următoarele condiţii:
- tensiunea nominală nu este mai mică decât cea mai mare tensiune nominală;
- fiecare circuit este protejat împotriva supracurentului electric.
5.4.1.4.4.3.5. Părţile conductoare accesibile ale circuitelor de separare nu trebuie conectate la nici una din părţile conductoarele accesibile ale altui circuit, la pământ sau la un conductor de protecţie.
SECŢIUNEA 5:4.1.5. Măsuri tehnice suplimentare de protecţie
(1)4.1.5.1. Generalităţi
1.4.1.5.1.1. O măsură suplimentară de protecţie însoţeşte întotdeauna:
- o măsură tehnică de protecţie pentru protecţia de bază (conform 4.1.2.1.) sau
- o măsură tehnică principală pentru protecţia în caz de defect (conform 4.1.3.2.)
2.4.1.5.1.2. O măsură suplimentară de protecţie nu trebuie să împiedice nici una din măsurile de protecţie menţionate la 4.1.2. şi 4.1.3.
(2)4.1.5.2. Protecţia suplimentară prin deconectarea automată la apariţia unui curent de defect periculos prin utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR)
1.4.1.5.2.1. În sistemele de tensiune alternativă trebuie prevăzută o protecţie suplimentară printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) care nu depăşeşte 30 mA pentru (conform cu recomandările din SR HD 60364-4-41):
- prize de utilizare generală şi/sau receptoare electrice cu un curent nominal care nu depăşeşte 32 A;
- echipamente mobile pentru utilizări în exterior cu un curent nominal care nu depăşeşte 32 A;
- pentru circuitele de iluminat, în locuinţele unifamiliale.

2.4.1.5.2.2. Utilizarea DDR având un curent diferenţial rezidual nominal care nu depăşeşte 30 mA, este recunoscută ca protecţie suplimentară în cazul protecţiei de bază şi/sau a protecţiei la defect sau din neatenţia utilizatorilor.
3.4.1.5.2.3. Utilizarea unor astfel de dispozitive nu este recunoscută ca un mijloc unic de protecţie şi nu trebuie să împiedice aplicarea uneia dintre măsurile de protecţie specificate de la art. 4.1.1.1.
4.4.1.5.2.4. Curenţii electrici nominali ai dispozitivului de protecţie la curent diferenţial rezidual S pentru utilizări casnice şi similare conform recomandărilor din SR EN 61008-1 şi SR EN 61009-1 sunt: 6-10-30-100-300-500 mA şi 1 A.
5.4.1.5.2.5. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări casnice şi similare, conform recomandărilor SR EN 61008-1 şi SR EN 61009-1, este:
- de tip "AC" pentru care declanşarea este dată de curentul rezidual sinusoidal alternativ aplicat brusc sau care creşte lent;
de tip "A" pentru care declanşarea este dată atât de curentul rezidual sinusoidal alternativ cât şi de curentul rezidual continuu (pulsatoriu) aplicaţi brusc sau care cresc lent.
6.4.1.5.2.6. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări industriale, conform recomandărilor din SR EN 60947-2, este:
6.1.de tip "AC" şi "A" şi suplimentar
6.2.de tip "B" pentru care declanşarea este dată de:
- curenţi reziduali sinusoidali;
- curenţi reziduali pulsatorii;
- curenţi reziduali pulsatorii cu o componentă continuă de 6 mA;
- pentru curenţi reziduali care pot proveni de la circuite redresoare cum ar fi:
redresor simplă alternanţă cu sarcina capacitivă care produce un curent continuu neted;
punte redresoare trifazată în stea sau punte hexafazată;
punte redresoare dublă alternanţă.
Dispozitivele DDR sunt cu sau fără controlul unghiului de fază, independenţă de polaritate, pentru curenţi electrici care se aplică brusc sau cu creştere lentă.
7.4.1.5.2.7. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări casnice şi similare şi industriale conform recomandărilor din SR EN 61008-1, SR EN 61009-1 şi SR EN 60947-2 în funcţie de existenţa temporizării este:
- fără temporizare, de uz general, cu timpi de declanşare între 40...300 ms în funcţie de valoarea curentului diferenţial rezidual de defect comparativ cu curentul diferenţial rezidual nominal al dispozitivului;
- cu temporizare tip "S" pentru asigurarea selectivităţii, cu timpi de declanşare între 150...500 ms, în funcţie de valoarea curentului diferenţial rezidual de defect comparativ cu curentul diferenţial rezidual nominal al dispozitivului.
8.4.1.5.2.8. Dacă se montează dispozitive diferenţiale reziduale, selectivitatea, conform recomandărilor din SR CEI 61200-53, se realizează ca în fig. 4.1 sau fig. 4.2.
- în fig. 4.1. se prezintă o schemă unde sunt realizate 2 niveluri de selectivitate utilizând dispozitive diferenţiale reziduale de tip general, conform recomandărilor din SR EN 61008-1, cu curent nominal <= 100 mA şi de tip "S" având un curent diferenţial rezidual nominal >= 300 mA;
- în fig. 4.2. se prezintă o schemă unde sunt realizate 3 niveluri de selectivitate utilizând un dispozitiv diferenţial rezidual de tip general cu un curent nominal de 30 mA. În amonte este instalat un dispozitiv diferenţial rezidual de tip "S" cu un curent nominal de 300 mA, iar în amonte de aceasta un dispozitiv diferenţial rezidual cu temporizare definită conform recomandărilor din SR EN 60947-2, cu un curent nominal de 1 A;
- selectivitatea între un dispozitiv de tip "S" şi un altul de tip general în serie poate fi considerată ca realizată dacă raportul între curenţii diferenţiali reziduali nominali respectivi este de cel puţin 3;
- în reţeaua TT, rezistenţa prizei de pământ trebuie să fie conform cu prevederea art. 4.1.4.1.14.

Fig. 4.1. Exemplu de circuite cu două niveluri de selectivitate

Fig. 4.2. Exemplu de circuite cu trei niveluri de selectivitate

(3)4.1.5.3. Protecţia suplimentară folosind legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară
1.4.1.5.3.1. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară este considerată ca protecţie suplimentară pentru protecţia la defect (împotriva atingerii indirecte).
2.4.1.5.3.2. Utilizarea legăturii de echipotenţializare de protecţie suplimentară nu trebuie să excludă necesitatea întreruperii alimentării din alte motive (de exemplu, protecţia împotriva focului, solicitării termice a echipamentului etc.).
3.4.1.5.3.3. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară poate implica întreaga instalaţie, o parte a acesteia sau un amplasament.
4.4.1.5.3.4. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară trebuie să includă toate părţile conducătoare simultan accesibile ale echipamentului fix şi părţile conductoare străine inclusiv dacă se utilizează armătura metalică a betonului armat. Sistemul trebuie conectat la conductoarele de protecţie ale întregului echipament inclusiv cele ale prizelor.
5.4.1.5.3.5. Dacă există incertitudini referitoare la eficienta legăturii de echipotenţializare de protecţie suplimentară, trebuie să se confirme ca rezistenţa R între părţile conductoare simultan accesibile şi părţile conductoare străine îndeplineşte condiţia:
R <= 50 V/Ia în sisteme de tensiune alterativă
R <= 120 V/Ia în sisteme de tensiune continuă unde:
Ia - este curentul electric de funcţionare în A, a dispozitivului de protecţie:
- pentru dispozitive de curent diferenţial rezidual (DDR), In
- pentru dispozitive de supracurent, curentul electric de funcţionare la 5 s.
6.4.1.5.3.6. Conductorul pentru legături principale de egalizare a potenţialelor trebuie să aibă secţiuni cel puţin egale cu jumătate din secţiunea cea mai mare a conductorului de protecţie din instalaţie, dar minim 10 mm2 Cu; secţiunea lui se poate limita la maximum 25 mm2 Cu sau o secţiune echivalentă pentru alt material.
Conductorul pentru legături suplimentare de egalizare a potenţialelor între două mase trebuie să aibă secţiunea cel puţin egală cu cea mai mică secţiune a conductoarelor de protecţie legate la acele mase.
Legăturile suplimentare se vor realiza prin elemente conductoare nedemontabile (de ex. şarpante metalice), prin conductoare suplimentare sau prin combinarea acestor două soluţii.
7.4.1.5.3.7. Elementele conductoare ale construcţiei sau din construcţii (cum sunt de exemplu şarpantele metalice, căile de rulare ale utilajelor de ridicat şi transport) pot fi utilizate drept conductoare de protecţie dacă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)continuitatea lor electrică este asigurată fie prin construcţie fie prin mijloace adecvate realizându-se astfel încât să fie protejată împotriva deteriorărilor mecanice, chimice, electrochimice, termice sau de altă natură;
b)secţiunea lor este cel puţin aceea determinată conform subcapitolului 5.5.;
c)demontarea lor nu se poate face decât dacă au fost prevăzute măsuri de compensare.
8.4.1.5.3.8. Dacă instalaţiile electrice sunt în distribuţie prefabricată în învelişuri metalice (cutii, carcase), aceste învelişuri pot fi utilizate drept conductoare de protecţie dacă satisfac următoarele trei condiţii:
a)continuitatea lor electrică este asigurată şi menţinută în timp prin măsuri de protecţie corespunzătoare împotriva solicitărilor mecanice, chimice, electrochimice, termice sau de altă natură.;
b)secţiunea lor este cel puţin egală cu aceea rezultată din subcapitolul 5.5.;
c)permit racordarea pe traseul lor a altor conductoare de protecţie.
9.4.1.5.3.9. Structura metalică de susţinere a cablurilor poate fi utilizată drept conductor de protecţie dacă se iau măsuri în vederea satisfacerii condiţiilor de la art. 4.1.5.3.8.
(4)4.1.5.4. Protecţia suplimentară folosind legătura locală de echipotenţializare nelegată la pământ.
1.4.1.5.4.1. Legătura locală de echipotenţializare nelegată la pământ este prevăzută pentru a preveni apariţia unei tensiuni de atingere periculoase.
2.4.1.5.4.2. Toate echipamentele electrice trebuie să corespundă prevederilor de protecţie de baza (împotriva atingerilor directe) descrise la subcapitolul 4.1.2.
3.4.1.5.4.3. Conductoarele legăturii de echipotenţializare trebuie să interconecteze toate părţile conductoare simultan accesibile şi părţile conductoare străine.
4.4.1.5.4.4. Sistemul local de legături de echipotenţializare nu trebuie să fie în contact electric cu pământul, nici direct, nici prin părţile conductoare simultan accesibile ori prin părţi conductoare străine. Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită se aplică protecţia prin întreruperea automată a alimentării.
5.4.1.5.4.5. Trebuie luate măsuri de prevedere astfel încât orice persoană care intră în zona de echipotenţializare să nu poată fi expusă la o diferenţă de potenţial periculoasă, în special dacă planşeul conductor, izolat faţă de pământ, este conectat la sistemul de echipotenţializare nelegat la pământ.
(5)4.1.5.5. Protecţia suplimentară prin izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea amplasamentului)
1.4.1.5.5.1. Această măsură de protecţie este destinată prevenirii atingerii simultane cu părţile conductoare care pot fi la potenţiale diferite prin defectarea părţilor active.
2.4.1.5.5.2. Orice echipament electric trebuie să corespundă unei prevederi privind protecţia de bază (împotriva atingerii directe) descrisa la cap. 4.1.2.
3.4.1.5.5.3. Părţile conductoare accesibile trebuie dispuse astfel încât în împrejurări obişnuite o persoană să nu vină simultan în atingere cu:
- două părţi conductoare accesibile;
- o parte conductoare accesibilă şi orice parte conductoare străină, dacă aceste părţi pot avea potenţiale diferite prin defectarea izolaţiei de bază a părţilor active.
4.4.1.5.5.4. În amplasamente neconductoare nu trebuie să existe nici un conductor de protecţie.
5.4.1.5.5.5. Conformitatea cu art. 4.1.5.5.3. este realizată dacă amplasamentul are un planşeu şi pereţi izolanţi şi în plus se aplică una sau mai multe din următoarele măsuri:
a)distanţarea relativă a părţilor conductoare accesibile şi a părţilor conductoare străine. Condiţia este îndeplinită dacă distanţa între două părţi este mai mare de 2.5 m. Această distanţă poate fi redusa la 1,25 m în afara zonei de accesibilitate la atingere;
b)interpunerea de obstacole efective între părţile conductoare accesibile şi părţile conductoare străine. Obstacolele nu trebuie legate la pământ sau la părţi conductoare accesibile şi pe cât posibil să fie din materiale electroizolante;
c)izolarea şi măsurile de izolare a părţilor conductoare străine. Izolaţia trebuie să aibă suficientă rezistenţă mecanică şi să reziste la o tensiune de încercare de cel puţin 2000 V. Curentul electric de fugă nu trebuie să depăşească 1 mA, în condiţii normale de utilizare.
6.4.1.5.5.6. Rezistenţa de izolaţie a pardoselii şi pereţilor în fiecare punct de măsurare în condiţiile specificate în SR EN 61140 şi verificate printr-o metoda recomandată în Anexa 8.1 nu trebuie să fie mai mică de:
- 50 k, dacă tensiunea nominală a instalaţiei nu depăşeşte 500 V în tensiune continuă sau alternativă;
- 100 k, dacă tensiunea nominală a instalaţiei depăşeşte 500 V în tensiune continuă sau alternativă şi mai mica de 1000 V în tensiune alternativă şi 1500 V în tensiune continuă.
Dacă în orice punct rezistenţa este mai mică decât valoarea specificată, pardoseala şi pereţii se consideră părţi conductoare străine din punct de vedere al protecţiei împotriva şocurilor electrice.
7.4.1.5.5.7. Măsurile trebuie să fie permanente şi să nu poată fi făcute inactive. Acestea trebuie să fie sigure şi în cazul utilizării unui echipament mobil sau portabil.
8.4.1.5.5.8. Se vor respecta condiţiile de la art. 4.1.5.4.4. şi art. 4.1.5.4.5.
(6)4.1.5.6. Protecţia suplimentară prin deconectarea automată la apariţia tensiunii de atingere
1.4.1.5.6.1. Se vor utiliza numai echipamente agrementate pentru ca deconectarea alimentării să se producă în timpi mai mici decât timpii maximi indicaţi în tabelul 4.1 pentru tensiuni de atingere de 50 V. Aceste echipamente vor fi prevăzute cu sisteme de simulare a defectului, obligatorii de a fi puse în funcţiune la începutul fiecărui serviciu.
2.4.1.5.6.2. Echipamentele pentru deconectarea automată la apariţia tensiunii de atingere se vor conecta între părţile conductoare ce accidental ar putea fi puse sub tensiune şi priza de pământ - prin conductoarele (bara) de echipotenţializare legate la pământ.
(7)4.1.5.7. Protecţia suplimentară prin folosirea mijloacelor individuale de protecţie
1.4.1.5.7.1. Se vor utiliza numai mijloace individuale de protecţia certificate.
(8)4.1.5.8. Protecţie suplimentară prin deconectare automată la apariţia unui defect de arc electric (AFDD)
1.4.1.5.8.1. Date generale
Protecţia se realizează cu dispozitive destinate să reducă probabilitatea de producere a incendiului în circuitele finale ale unei instalaţii fixe, din cauza efectului curenţilor de defect de arc electric.
Protecţia împotriva efectelor apărute ca urmare a defectelor de arc electric din circuitele finale s-a prevăzut conform recomandărilor din SR EN 62606 şi SR HD 60364-4-42/A1 pentru a limita riscurile de incendiu în aval de dispozitiv.
2.4.1.5.8.2. Defecte de arc electric în serie sau în paralel
a)Un defect de arc electric în serie nu implică nicio scurgere spre pământ. În consecinţă, dispozitivele diferenţiale reziduale DDR nu pot să detecteze acest tip de defect.
Impedanţa curentului de arc în serie reduce curentul de sarcină, ceea ce menţine curentul sub pragul de declanşare a întreruptorului automat sau a siguranţei fuzibile.
b)La un defect de arc electric în paralel între conductorul de fază şi conductorul neutru, curentul este limitat de impedanţa reţelei şi a arcului electric în sine.
Întreruptoarele automate convenţionale nu au fost concepute pentru arcuri electrice sporadice, acestea acţionând la scurt timp după ce s-au produs efectele arcului electric (iniţierea arderii materialelor inflamabile din jurul conductorului).
3.4.1.5.8.3. Dispozitivul pentru detectarea defectului de arc electric AFDD
Aceste dispozitive sunt destinate să reducă probabilitatea de producere a incendiului în circuitele finale ale unei instalaţii fixe datorate efectului curenţilor de defect de arc electric care prezintă un risc de aprindere la foc în anumite condiţii, în cazul în care arcul electric persistă.
Conform recomandărilor din SR EN 62606, un dispozitiv AFDD este conceput de către producător ca:
- a) un dispozitiv unic prevăzut cu un sistem care permite deschiderea circuitului protejat în condiţiile specificate;
- b) un dispozitiv unic care integrează un dispozitiv de protecţie;
- c) o unitate distinctă asamblată la locul de montaj cu un dispozitiv de protecţie declarat.
Dispozitivul de protecţie integrat la pct. b) poate fi un întreruptor automat pentru protecţie la supracurenţi, conform recomandărilor din SR EN 60898-1, sau un întreruptor automat pentru protecţie la curenţii diferenţiali reziduali DDR, conform recomandărilor din SR EN 61008-1, SR EN 61009-1, SR EN 62423.
Dispozitivul AFDD trebuie să asigure detectarea pentru:
- defect de arc la pământ;
- defect de arc în paralel;
- defect de arc în serie.
Caracteristicile tehnice principale ale unui AFDD sunt:
- curent nominal In (gama valori preferenţiale: 6, 8, 10, 13, 16, 20, 25, 32, 40, 50, 63 A);
- tensiune nominală Un = 230 V c.a. (220 - 240 V);
- frecvenţă nominală 50 Hz.
Acestea sunt completate de SR EN 62606 cu: grad de protecţie, capacitate nominală de închidere şi de rupere, capacitate nominală de închidere şi de rupere pe un pol, curent de scurtcircuit condiţionat nominal, curent de scurtcircuit condiţionat nominal pe un pol, metoda de conectare etc.

SECŢIUNEA 6:4.1.6. Clasificarea echipamentelor electrice din punctul de vedere al şocului electric
(1)4.1.6.1. Clasele de protecţie ale echipamentelor electrice sunt:
Clasă 0 (fără marcaj): echipament la care izolaţia de bază constituie măsură tehnică de protecţie de bază (la atingerea directă) şi nu are prevederi pentru protecţia în caz de defect (atingere indirectă). Măsurile de protecţie în caz de defect trebuie prevăzute de proiectant.
Clasă I : echipament la care izolaţia de bază constituie măsură tehnică de protecţie de bază (la atingere directă) şi conectarea la o legătură de echipotenţializare constituie măsură tehnică pentru protecţie în caz de defect (atingere indirectă).
Clasă II : echipamentul la care izolaţia de bază constituie măsură tehnică de protecţie de bază (la atingere directă) şi izolaţia suplimentară constituie măsură tehnică de protecţie în caz de defect (atingere indirectă) sau echipamentul la care izolaţia întărită constituie măsură tehnică de protecţie de bază (la atingere directă) şi măsură tehnică de protecţie în caz de defect (atingere indirectă).
Clasă III : echipamentul la care utilizarea tensiunilor TFJP şi TFJS constituie protecţie de bază (la atingere directă) şi nu sunt necesare prevederi pentru protecţie în caz de defect (atingere indirectă).
(2)4.1.6.2. Clasele de protecţie ale echipamentelor electrice permise în funcţie de măsurile de protecţie împotriva atingerilor directe şi indirecte aplicate, sunt indicate în tabelul 4.2.
(3)4.1.6.3. Tensiunile maxime şi măsurile specifice de protecţie împotriva şocurilor electrice pentru corpuri de iluminat fixe, mobile şi portabile, utilizate trebuie să fie cele din tabelul 4.3.
În locuri puţin periculoase, valoarea maximă a tensiunii de lucru admisă pentru corpuri de iluminat, amplasate în afara zonei de accesibilitate, este 230 V.
Pentru corpurile de iluminat amplasate în zona de accesibilitate (sub 2,5 m) se iau măsurile din coloana 2) a tabelului 4.3.
Tabelul 4.2. - Clasele de protecţie ale echipamentelor electrice

Măsura de protecţie

Clasa de protecţie a echipamentelor

Art. nr.

01)

I2)

II3)

III

Fără întreruperea alimentării

     

- folosirea materialelor şi echipamentelor de clasa II sau echivalente;

-

-

A

A

4.1.4.2.1.1.

- amplasamente neconductoare (izolante)

A

A(a)

A

-

4.1.5.5.

- separarea de protecţie;

A(b)

A(b)

A(b)

-

4.1.4.4.

- distanţarea sau intercalarea de obstacole;

A

A(a)

A

-

4.1.2.4.

- legături locale de egalizare a potenţialelor fără legarea la pământ

A

A(a)

A

-

4.1.5.4.

Cu întreruperea automată a alimentării

     

- dispozitive automate de protecţie

A(a)

A

A

-

4.1.4.1.

Alimentarea la tensiune foarte joasă de securitate (TFJS, TFJP)

-

-

-

A

4.1.4.3.

A - admis, numai în condiţiile precizate la articolele respective;

A(a) - masele echipamentelor nu trebuie legate nici la pământ, nici la un conductor de protecţie;

A(b) - dacă sursa alimentează un singur echipament, masa nu trebuie legată nici la pământ, nici la un conductor de protecţie.

1) Echipamentele de clasă 0 nu sunt admise fără măsuri de protecţie.

2) Echipamentele de clasa I pot fi utilizate în condiţiile aplicării de măsuri de protecţie cu deconectare automată a alimentării.

3) Echipamentele de clasa II pot fi utilizate în condiţiile aplicării de măsuri de protecţie fără deconectare automată a alimentării.

Tabelul 4.3. - Tensiuni admise şi măsurile specifice de protecţie împotriva şocurilor electrice pentru corpuri de iluminat fixe, mobile şi portabile

Tensiune maximă de lucru

Tipul corpurilor de iluminat

Măsuri de protecţie1), 2)

Condiţii de aplicare

1

2

230 V

 

- fixe

fluorescente

- Legarea maselor la un conductor de protecţie (reţea TN sau TT) şi prevederea unui dispozitiv DDR;

- Corpuri de iluminat clasa II

incandescente

cu vapori de mercur

cu vapori de sodiu

(sau alte lămpi cu soclu Edison)

- Corpuri de iluminat clasa II

- Legarea maselor la conductorul de protecţie sau la pământ printr-un conductor (reţea TN sau TT) şi una din următoarele măsuri suplimentare:

- prevederea unui dispozitiv DDR

- o blocare care să nu permită deschiderea corpului de iluminat decât cu scule speciale sau după scoaterea de sub tensiune;

- un dispozitiv de deconectare a alimentării lămpii la scoaterea globului de protecţie

- mobile

- Legarea maselor la un conductor de protecţie (reţea IT) asigurându-se limitarea tensiunilor de atingere la valorile limită admise.

24 V

 

- portabile

TFJS

- fixe şi mobile

Se va controla periodic izolaţia faţă de pământ a circuitului TFJS şi transformatorului de protecţie

1) În cazul amplasării în zona de accesibilitate conform art. 4.1.6.3.

2) Măsurile de protecţie pentru corpurile de iluminat din medii speciale conform cap. 7.

*) Tabelul 4.3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Tabel 4.3: Tensiuni admise şi măsurile specifice de protecţie împotriva şocurilor electrice pentru corpuri de iluminat fixe, mobile şi portabile

Tensiune maximă de lucru

Tipul corpurilor de iluminat

Măsuri de protecţie1) 2)

Condiţii de aplicare

1

2

230V

- fixe

-- fluorescente

-- cu LED

- Legarea maselor la un conductor de protecţie (reţea TN sau TT) şi prevederea unui dispozitiv DDR;

- Corpuri de iluminat clasa II

-- incandescente

-- cu vapori de mercur

-- cu vapori de sodiu (sau alte lămpi cu soclu Edison)

- Corpuri de iluminat clasa II

- Legarea maselor la conductorul de protecţie sau la pământ printr-un conductor (reţea TN sau TT) şi una din următoarele măsuri suplimentare:

- prevederea unui dispozitiv DDR

- o blocare care să nu permită deschiderea corpului de iluminat decât cu scule speciale sau după scoaterea de sub tensiune;

- un dispozitiv de deconectare a alimentării lămpii la scoaterea globului de protecţie

- mobile

- Legarea maselor la un conductor de protecţie (reţea IT), asigurându-se limitarea tensiunilor de atingere la valorile-limită admise

24V

- portabile

TFJS

- fixe şi mobile

Se va controla periodic izolaţia faţă de pământ a circuitului TFJS şi transformatorului de protecţie.

1) În cazul amplasării în zona de accesibilitate conform art. 4.1.6.3.

2) Măsurile de protecţie pentru corpurile de iluminat din medii speciale conform cap. 7."

(4)4.1.6.4. Măsurile specifice de protecţie împotriva şocurilor electrice la echipamentele electromedicale utilizate în vecinătatea pacientului trebuie alese şi aplicate în condiţiile prevăzute în SR EN 60601-1-1 şi în capitolul 7 al prezentului normativ.
(5)4.1.6.5. Tensiunile maxime admise de alimentare şi măsurile specifice de protecţie la şoc electric care se iau la folosirea utilajelor mobile pentru sudare cu arc electric (conform STAS 2612), trebuie să fie cele din tabelul 4.4.
Tabelul 4.4. - Tensiunile maxim admise de alimentare şi măsurile specifice de protecţie la şoc electric care se iau la folosirea utilajelor mobile pentru sudare cu arc electric (conform recomandărilor din STAS 2612)

Tensiuni maxime admise de alimentare

Măsuri de protecţie

În tensiune alternativă:

500 V, pentru alimentarea înfăşurării primare a transformatorului de sudare

75 V, pentru înfăşurarea secundară a transformatorului de sudare, la mers în gol (la bornele de sudare)

Transformatoarele pentru sudare vor fi echipate cu dispozitiv de protecţie pentru realizarea, fie a deconectării de la reţea la întreruperea arcului electric, fie pentru limitarea tensiunii de mers în gol la o valoarea de max. 24 V sau cu alte măsuri care asigură condiţii nepericuloase pentru operator în cazul atingerii accidentale a porţiunilor neizolate a circuitului de sudură.

În tensiune continuă la bornele de sudare pentru generatoare şi convertoare:

100 V, la suprafaţă;

65 V, în subteran

Protecţie împotriva atingerilor directe şi indirecte.

SUBCAPITOLUL 2:4.2. Protecţia împotriva efectelor termice (din SR HD 384.4.42 S1)
SECŢIUNEA 1:4.2.1 Generalităţi
Persoanele, echipamentele fixe şi obiectele fixe din apropierea echipamentelor electrice, trebuie protejate împotriva efectelor termice periculoase datorate funcţionarii echipamentelor electrice sau împotriva efectelor radiaţiilor termice şi anume:
- arderea,aprinderea sau degradarea materialelor;
- riscul de arsuri;
- reducerea siguranţei funcţionarii echipamentelor electrice instalate.
SECŢIUNEA 2:4.2.2. Protecţia împotriva producerii incendiului de către echipamentele electrice
(1)4.2.2.1. Echipamentul electric în funcţionare normală, de avarie sau manevrare greşită, nu trebuie să prezinte pericol de incendiu pentru materialele din apropiere.
În plus faţă de prevederile normativului trebuiesc respectate instrucţiunile relevante ale producătorului.
(2)4.2.2.2. Dacă temperaturile exterioare ale echipamentelor fixe pot atinge valori susceptibile de a provoca incendierea materialelor din apropiere, echipamentele trebuie să fie:
- montate pe sau în interiorul materialelor care rezistă la astfel de temperaturi şi care au o conductivitate termică redusă;
- separate de elementele de construcţie prin materiale care rezistă la astfel de temperaturi şi au o conductivitate termică redusă;
- montate la o distanţă suficientă faţă de orice material pe care astfel de temperaturi pot să le deterioreze, permiţând o disipare sigură a căldurii, suporturile echipamentelor având o conductivitate termică redusă.
(3)4.2.2.3. Echipamentele conectate permanent, care pot produce arc electric sau scântei în funcţionare normala trebuie:
- complet închise în materiale rezistente la arcul electric;
- separate de elemente constructive, asupra cărora arcul electric poate avea efecte distructive, prin ecrane din material rezistent la arcul electric;
- instalate la o distanţă suficient de mare de elementele constructive asupra cărora arcul electric ar avea efecte distructive, permiţând o stingere sigură a arcului electric şi al scânteilor.
În cazul arcului electric, materialele rezistente la efectele acestuia, trebuie să fie necombustibile şi cu o conductivitate termică redusă şi o grosime corespunzătoare, pentru stabilitatea mecanică.
(4)4.2.2.4. Echipamentele fixe care prezintă efect de focalizare sau de concentrare a căldurii trebuie să fie suficient de departe de orice obiect fix şi de orice element de construcţie, astfel încât aceste elemente sau obiecte să nu poată fi supuse, în condiţii normale, la o temperatură periculoasă.
(5)4.2.2.5. Atunci când echipamentele instalate în acelaşi loc conţin o cantitate importantă de lichid inflamabil (ulei), trebuie luate măsuri care să împiedice ca lichidul aprins şi produsele de combustie ale lichidului (flacără, fum, gaz toxic) să se propage în alte părţi ale construcţiei.
1.Exemple de astfel de măsuri sunt:
- prevederea unei cuve de colectare în care să se strângă lichidul (uleiul) scurs şi care să asigure stingerea lui în caz de incendiu;
- instalarea echipamentului într-o încăpere cu pereţi şi planşee din clasa de reacţie la foc A1, A2 ş1 do, rezistente la foc (EI), corespunzător nivelului densităţii sarcinii termice prevăzut de reglementările specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor, prevăzută cu praguri sau alte mijloace care să prevină propagarea lichidului (uleiului) aprins în alte părţi ale construcţiei, având o instalaţie de ventilaţie proprie, direct la exterior.
2.O cantitate importantă este o cantitate egală sau mai mare de 25 litri. Pentru lichide izolante combustibile (uleiuri), limita poate fi mărită la 60 litri.
3.Pentru cantităţi mai mici de 25 litri este suficient să se ia măsuri de prevenire a scurgerii lichidului.
4.Se recomandă scoaterea de sub tensiune a echipamentului, automat sau manual, la începutul unui incendiu.
(6)4.2.2.6. Materialele carcaselor care acoperă echipamentele electrice, în timpul punerii în funcţiune, trebuie să poată suporta temperaturile cele mai ridicate susceptibile să fie produse de echipamentele electrice.
Materialele combustibile nu pot fi utilizate pentru construcţia acestor carcase, în afara cazului când sunt luate măsuri de prevenire a incendiilor, cum ar fi acoperirea cu material incombustibil şi de conductivitate termică redusă.
(7)4.2.2.7. Dispozitivele de protecţie, în caz de incendiu, trebuie să se găsească la nivelul echipamentelor de protejat, iar organul de manevră trebuie să fie uşor de recunoscut şi uşor accesibil.
(8)4.2.2.8. Pentru diminuarea riscului de incendiu se recomandă utilizarea dispozitivelor de protecţie cu curent diferenţial rezidual (DDR), având curentul nominal de funcţionare stabilit în funcţie de caracteristicile instalaţiei electrice şi care se amplasează în tablourile de distribuţie.
Dispozitivul se prevede obligatoriu la clădiri de învăţământ, sănătate, comerţ, construcţii de turism, construcţii din lemn, clădiri de producţie şi/sau depozitare cu risc mare şi foarte mare de incendiu, cluburi/discoteci, săli de dans, încăperi cu aglomerări de persoane şi săli aglomerate, clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri de cult şi cultură cu caracter de monument istoric.

(9)4.2.2.9. Se prevăd obligatoriu cu protecţie diferenţială circuitele destinate alimentării receptoarelor electronice care trebuie să funcţioneze nesupravegheate (telefax, computere, televiziune cu circuit închis, instalaţii antiefracţie etc.).
(10)4.2.2.10. Pentru diminuarea riscului de incendiu se vor utiliza dispozitive pentru detectarea defectelor de arc electric (AFDD), în circuitele finale de curent alternativ, conform recomandărilor din SR EN 62606 şi SR EN 60364 4-42/A1.
Prevederea este obligatorie ca măsură specială pentru protecţia împotriva efectelor produse din cauza defectelor de arc electric pentru toate circuitele de curent alternativ al căror curent nominal nu depăşeşte 32 A, conform precizărilor pct. 4.1.5.8, în următoarele situaţii:
- spaţii amenajate pentru dormit din clădiri rezidenţiale, unităţi de cazare (structuri de primire turistică, cămine, centre de îngrijire şi asistenţă socială), creşe, grădiniţe, învăţământ primar;
- spaţii din clădiri de sănătate cu persoane care nu se pot evacua singure;
- spaţii care pun în pericol bunuri materiale de neînlocuit din muzee, monumente istorice categoria A şi B, biblioteci, arhive;
- construcţii cu structura din lemn cu nivel de stabilitate III-V;
- spaţii cu risc de incendiu din cauza naturii materialelor depozitate, clasificate BE2 (inclusiv baterii de acumulare), din unităţi de cazare, creşe, grădiniţe, învăţământ primar, muzee, monumente istorice categoria A şi B, biblioteci, arhive;
- adăposturi pentru animale din cadrul construcţiilor agrozootehnice.
(11)4.2.2.11. Nu se vor prevedea dispozitive pentru detectarea defectelor de arc electric (AFDD) pentru:
- circuitele care alimentează receptori cu rol de securitate la incendiu;
- circuitele de alimentare pentru sistemul IT medical din amplasamentele pentru utilizări medicale din grupa 2.
(12)4.2.2.12. Dispozitivul pentru detectarea defectului de arc electric (AFDD) trebuie amplasat la originea circuitului pe care îl protejează.

SECŢIUNEA 3:4.2.3. Protecţia împotriva incendiului în amplasamentele cu risc mare de incendiu - BE2 (din SR HD 384.4.42 S1)
(1)4.2.3.1. Generalităţi
1.4.2.3.1.1. Prescripţiile acestei părţi trebuie respectate suplimentar faţă de cele de la 4.2.2.
2.4.2.3.1.2. Obiectul acestui capitol se referă la alegerea şi montarea instalaţiilor electrice în amplasamente cu risc de incendiu datorate naturii materialelor prelucrate sau depozitării materialelor inflamabile pentru fabricaţie sau prelucrare, prezenţa prafului în hambare, în fabrici de prelucrare a lemnului, în fabrici de textile sau similare (medii BE2).
Pentru medii cu pericol de explozie (BE3) se va utiliza normativul NP 099-04 sau alte standarde specifice.

3.4.2.3.1.3. Echipamentele electrice trebuie alese şi montate astfel încât în funcţionare normală, temperaturile lor şi încălzirile previzibile în caz de defect să nu poată produce un incendiu, ţinând seama de influenţele externe.
Acestea se pot realiza prin măsuri constructive corespunzătoare sau prin măsuri suplimentare la montarea lor,
Nu sunt necesare măsuri suplimentare dacă temperatura suprafeţei acestor echipamente nu poate provoca aprinderea materialelor combustibile din vecinătate.
(2)4.2.3.2. Amplasamente cu risc de incendiu datorat naturii materialelor prelucrate sau depozitate
1.4.2.3.2.1. În amplasamente unde în vecinătatea echipamentelor electrice pot exista cantităţi periculoase de materiale combustibile, instalaţiile trebuie limitate, pe cat posibil, numai la cele strict necesare pentru aceste amplasamente.
2.4.2.3.2.2. Când praful se poate acumula pe carcasele acestor echipamente electrice în cantitate suficientă pentru a produce un risc de incendiu, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru ca aceste carcase să nu ajungă la temperaturi periculoase şi să se îndepărteze periodic depunerile combustibile.
3.4.2.3.2.3. Echipamentele electrice trebuie să fie corespunzătoare pentru aceste amplasamente. În cazul prezenţei prafului, carcasele lor trebuie să prezinte un grad de protecţie de cel puţin IP5X.
4.4.2.3.2.4. În principiu, sunt aplicate regulile generale referitoare la sistemele de pozare. Totodată, sistemele de pozare care nu sunt încastrate în materiale incombustibile precum tencuiala, betonul sau un material similar trebuie să aibă caracteristicile de nepropagare a flăcării.
Atunci când riscul de propagare a incendiului este ridicat, de exemplu, pe trasee lungi verticale sau în grupări de cabluri, cablurile trebuie să corespundă caracteristicilor de întârziere la propagarea flăcării pozate în mănunchi cum sunt definite în SR EN 60332-3.

5.4.2.3.2.5. Sistemele de pozare electrică care traversează aceste amplasamente, dar care nu sunt destinate alimentarii acestor amplasamente, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să nu aibă nici o conexiune pe traseul lor în interiorul acestor amplasamente, cu excepţia cazului în care
- aceste conexiuni sunt amplasate într-o carcasă care corespunde la încercări la foc pentru cofrete definite în SR EN 60670.
6.4.2.3.2.6. Sistemele de pozare care traversează aceste amplasamente trebuie protejate împotriva suprasarcinilor şi scurtcircuitelor prin dispozitive situate în afara amplasamentelor.
Sistemele de pozare care au originea în aceste amplasamente trebuie protejate împotriva suprasarcinilor şi scurtcircuitelor prin dispozitive situate la originea acestor circuite.
7.4.2.3.2.7. Alte sisteme de pozare decât cele care au cabluri cu izolaţie minerală şi sistemele de pozare prefabricate trebuie protejate împotriva defectelor de izolaţie:
a)în reţelele TN sau TT, prin dispozitive de curent diferenţial rezidual mai mic sau egal cu 300 mA.
Dacă un defect rezistiv poate constitui un risc de incendiu, de exemplu încălzirea în plafon cu plăci încălzitoare, curentul diferenţial rezidual nominal trebuie să fie mai mic sau egal cu 30 mA.
b)în reţelele IT, trebuie prevăzute dispozitive de control permanent al izolaţiei echipate cu alarme sonore şi vizuale. În cazul unui al doilea defect, timpul de întrerupere a dispozitivului de protecţie împotriva supracurenţilor nu trebuie să fie mai mare de 5 s. Trebuiesc prevăzute instrucţiuni prin care să se prevadă o întrerupere manuală cât se poate de repede după producerea primului defect.
Se recomandă utilizarea cablurilor cu manta metalică. Aceste mantale trebuie conectate la conductorul de protecţie.
8.4.2.3.2.8. Nu sunt admise conductoare PEN, cu excepţia celor care aparţin sistemelor de pozare care traversează aceste amplasamente şi a celor care nu au nicio conexiune între conductorul PEN şi alte părţi conductoare din încăperea traversată.

9.4.2.3.2.9. Fiecare conductor neutru trebuie să poată fi secţionat printr-un dispozitiv asociat conform cu 5.3.4.5.1.
10.4.2.3.2.10. Nu sunt admise conductoare neizolate. Trebuiesc luate măsuri pentru prevenirea arcurilor electrice, scânteilor sau particulelor fierbinţi care pot aprinde materiale combustibile situate în vecinătate.
11.4.2.3.2.11. Pentru cablurile flexibile trebuie alese cabluri şi cordoane conform recomandărilor din SR HD 516.
12.4.2.3.2.12. Aparatajul trebuie amplasat în exteriorul acestor amplasamente, cu excepţia cazului când este montat în carcase cu grad de protecţie conform art. 4.2.3.2.3.
13.4.2.3.2.13. Motoarele comandate automat sau de la distanţă, sau care nu sunt supravegheate în permanenţă, trebuie protejate împotriva temperaturilor excesive prin dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor cu rearmarea manuală a releului termic sau prin dispozitive similare.
Motoarele cu pornire stea-triunghi trebuie protejate împotriva temperaturilor excesive în înfăşurarea stea.
14.4.2.3.2.14. În amplasamente cu risc de incendiu din cauza prafului şi/sau fibrelor, corpurile de iluminat trebuie montate astfel încât fibrele sau praful să nu se poată acumula într-o cantitate periculoasă.
Corpurile de iluminat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie corespunzătoare spaţiului în care se amplasează;
- să fie prevăzute cu o carcasă care să asigure un grad de protecţie de cel puţin IP4X în prezenţa scamelor sau, în prezenţa prafului, IP5X sau, în prezenţa prafului conductiv, IP6X;
- au o temperatură limitată la suprafaţă în conformitate cu SR EN 60598-2-24:
- în condiţii normale: 90°C;
- în caz de defect: 115°C.
Corpurile de iluminat trebuie să fie situate la o distanţă corespunzătoare faţă de materialele combustibile, conform prescripţiilor tehnice date de producător.

15.4.2.3.2.15. Lămpile şi elementele corpurilor de iluminat trebuie protejate împotriva deteriorărilor mecanice care se pot produce.
Componentele integrate, de exemplu lămpile şi elementele calde ale lămpilor, nu trebuie să cadă din corpul de iluminat.
16.4.2.3.2.16. Dacă într-un amplasament se utilizează sisteme electrice de încălzit sau de ventilaţie, prezenţa prafului şi temperatura aerului nu trebuie să creeze risc de incendiu. Dispozitivele de limitare a temperaturii trebuie să fie cu rearmare manuală.
17.4.2.3.2.17. Aparatele electrice de încălzit trebuie montate pe suporturi care nu sunt combustibile.
18.4.2.3.2.18. Aparatele de încălzit situate în vecinătatea materialelor combustibile trebuie prevăzute cu bariere corespunzătoare care să împiedice aprinderea acestor materiale.
Aparatele de încălzit cu acumulare trebuie să fie astfel realizate încât să împiedice ca aerul să transporte praf sau fibre către elementele rezistive încălzitoare.
19.4.2.3.2.19. Carcasele şi rezistenţele aparatelor de încălzit nu trebuie să aibă temperaturi mai mari decât cele specificate la art. 4.2.3.2.14. Carcasele trebuie proiectate pentru acest scop sau instalate astfel încât să se evite depunerea de materiale care pot afecta disiparea căldurii.
(3)_
(4)4.2.3.4. Amplasamente cu materiale de construcţie combustibile
1.4.2.3.4.1. Pentru ca echipamentele electrice să nu poată provoca aprinderea unei părţi a clădirii trebuie luate măsuri de prevedere. Aceasta poate fi realizată prin:
- prevenirea incendiului provocat de defecte de izolaţie;
- proiectare, alegere şi montare corespunzătoare a echipamentelor electrice.
2.4.2.3.4.2. Alegerea şi montarea echipamentelor în pereţi cu alveole
2.1.4.2.3.4.2.1. Echipamentele electrice, de exemplu cofrete sau tablouri de distribuţie, instalate în pereţi cu alveole care sunt combustibili, trebuie să fie conform prevederilor standardelor corespunzătoare.
2.2.4.2.3.4.2.2. Dacă echipamentele electrice instalate în pereţi cu alveole nu îndeplinesc prevederile de la art. 4.2.3.4.2.1, ele trebuie protejate cu fibră de sticlă sau material similar necombustibil de 12 mm grosime, sau cu vată minerală de 100 mm grosime. Dacă se utilizează aceste materiale, trebuie luate în considerare efectele lor asupra disipării căldurii echipamentelor electrice.
Aceste măsuri se aplică, de asemenea, pereţilor cu alveole construiţi din materiale necombustibile dacă în pereţi sunt încorporate materiale de izolare combustibile, de exemplu materiale de izolare termică sau fonică.
2.3.4.2.3.4.2.3. Echipamentele electrice cum sunt prizele de curent şi întreruptoarele nu trebuie fixate prin cleme.
2.4.4.2.3.4.2.4. Cablurile şi cordoanele trebuie să îndeplinească prevederile din SR EN 50266.
2.5.4.2.3.4.2.5. Tuburile şi jgheaburile de cabluri care nu propagă flacără, trebuie să respecte recomandările din SR EN 50085 şi SR EN 61386.
SECŢIUNEA 4:4.2.4. Protecţia împotriva arsurilor
(1)4.2.4.1. Părţile accesibile ale echipamentelor electrice amplasate în zona de accesibilitate nu trebuie să atingă temperaturi care pot provoca arsuri persoanelor şi nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 4.5.
Toate părţile accesibile care pot atinge, în regim normal de funcţionare, chiar şi pentru scurtă durată, temperaturi superioare celor din tabelul 4.5, trebuie protejate împotriva oricărui contact accidental.
Tabelul 4.5. - Temperaturile maxime admise pentru părţile accesibile ale echipamentelor electrice

Părţi accesibile

Materialul părţilor accesibile

Temperaturi maxime [°C]

Elemente de comandă manuală

Metalic

55

Nemetalic

65

Părţi destinate pentru a fi atinse dar care nu sunt destinate să fie manevrate manual

Metalic

70

Nemetalic

80

Părţi care nu sunt destinate să fie atinse în funcţionare normală

Metalic

80

Nemetalic

90

SECŢIUNEA 5:4.2.5. Protecţia împotriva supraîncălzirilor
(1)4.2.5.1. Instalaţie de încălzire prin ventilare artificială
1.4.2.5.1.1. Instalaţiile de încălzire prin ventilare artificială, cu excepţia încălzitoarelor cu acumulare, trebuie concepute astfel încât elementul de încălzire să nu poată fi pus sub tensiune decât după stabilirea debitului de aer şi să fie deconectat când debitul de aer este oprit. În plus ele trebuie prevăzute cu două limitatoare de temperatură independente, unul de altul, care să împiedice orice depăşire a temperaturilor admisibile în conductele de aer.
2.4.2.5.1.2. Carcasele corpurilor de încălzire trebuie să fie executate din materiale incombustibile.
(2)4.2.5.2. Aparate producătoare de apa caldă sau vapori
1.4.2.5.2.1. Orice aparat care produce apă caldă sau vapori trebuie protejat prin proiectare sau instalare, împotriva temperaturilor excesive, în toate condiţiile de funcţionare. În caz de nerespectare a standardelor europene (CENELEC), protecţia trebuie asigurată printr-un dispozitiv fără reanclanşare automată, care să funcţioneze independent de termostat.
Dacă aparatul nu are scurgere liberă, el trebuie prevăzut în plus, cu un dispozitiv de limitare a presiunii apei.
SUBCAPITOLUL 3:4.3. Protecţia împotriva supracurenţilor electrici (din SR HD 384.4.43-S2 şi SR HD 384.4.473-S1)
SECŢIUNEA 1:4.3.1. Generalităţi
(1)4.3.1.1. Conductoarele active ale circuitelor electrice trebuie protejate împotriva supracurenţilor datoraţi suprasarcinilor sau scurtcircuitelor.
a)Protecţia împotriva suprasarcinilor.
Un circuit electric trebuie să fie protejat prin dispozitive care să întrerupă curentul în circuit dacă unul sau mai multe dintre conductoarele sale sunt parcurse de un curent ce depăşeşte valoarea curentului maxim admisibil şi care, în cazul unei durate prea lungi, ar putea produce deteriorarea izolaţiei conductoarelor.
b)Protecţia împotriva scurtcircuitelor.
Un circuit trebuie să fie protejat prin dispozitive care să întrerupă curentul în acest circuit dacă unul sau mai multe dintre conductoarele lui sunt parcurse de un curent de scurtcircuit. Întreruperea trebuie să se producă într-un timp destul de scurt pentru a fi evitată deteriorarea conductoarelor.
Protecţia împotriva suprasarcinilor trebuie să fie coordonată cu protecţia la scurtcircuit în condiţiile prevăzute la art. 4.3.6.1 şi 4.3.6.2.
(2)4.3.1.2. Trebuie folosite următoarele tipuri de dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor electrici:
- dispozitive care protejează la curenţi de suprasarcină, relee de protecţie la suprasarcină (relee termice, disjunctoare, relee de protecţie la supracurenţi, siguranţe fuzibile);
- dispozitive care protejează la curenţi de scurtcircuit (disjunctoare echipate cu declanşatoare rapide la scurtcircuit, siguranţe fuzibile);
- dispozitive care protejează atât la curenţi de suprasarcină cât şi la curenţi de scurtcircuit (disjunctoare echipate cu relee de protecţie la supracurenţi şi cu declanşatoare rapide la scurtcircuit, siguranţe fuzibile).
SECŢIUNEA 2:4.3.2. Protecţia împotriva curenţilor electrici de suprasarcină
(1)4.3.2.1. Amplasarea dispozitivelor de protecţie la suprasarcină
1.4.3.2.1.1. Dispozitivul care asigură protecţia la suprasarcină trebuie să fie amplasat în locul unde o schimbare antrenează o reducere a valorii curentului admisibil în conductoare, de exemplu o schimbare de secţiune, un mod de pozare sau de alcătuire, cu excepţia cazurilor de la art. 4.3.2.1.2 şi 4.3.2.2.
2.4.3.2.1.2. Dispozitivul de protecţie la suprasarcină a unui circuit electric poate fi amplasat pe traseul acestui circuit dacă pe partea de circuit dintre punctul unde apare schimbarea (de secţiune, de natura materialului, de modul de pozare sau de alcătuire) şi poziţia dispozitivului de protecţie nu sunt conectate alte circuite sau prize şi dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii:
a)circuitul este protejat împotriva curentului de scurtcircuit conform prevederilor de la art. 4.3.3.
b)lungimea traseului nu depăşeşte 3 m şi este realizat astfel încât să reducă la minimum riscurile unui scurtcircuit şi nu este amplasat în apropierea materialelor combustibile (a se vedea art. 4.3.2.2).
3.4.3.2.1.3. Caracteristica de funcţionare a unui dispozitiv pentru protecţia unei distribuţii împotriva suprasarcinilor şi caracteristicile de funcţionare a distribuţiei respective trebuie să fie coordonate astfel încât să fie îndeplinite condiţiile exprimate prin relaţiile următoare:
a)pentru disjunctoare:
a.1) Ic <= IN <= Iadm
a.2) I2<= 1,45 Iadm
în care:
Ic - curentul de calcul al distribuţiei (circuitului), în A;
IN - curentul nominal al dispozitivului de protecţie (pentru dispozitive de protecţie reglabile, IN este curentul de reglaj ales Ir), în A;
Iadm - curentul admisibil în conductorul distribuţiei, ţinând cont de coeficienţii de corecţie.
I2 - curentul care asigură efectiv declanşarea dispozitivelor de protecţie (Ideclanşare) în condiţiile stabilite în normele sau în prospectele pentru aparate (cel mai mare curent de încercare - curent convenţional), în A;
b)pentru siguranţe fuzibile:
Ic <= IN;
k IN <= Iadm
Factorul k are valorile următoare:
k = 1,31 pentru siguranţe fuzibile gG cu IN <= 16 A
k = 1,1 pentru siguranţe fuzibile cu IN <= 16 A
În cazurile în care suprasarcinile sunt de lungă durată şi valorile curenţilor de suprasarcină sunt superioare valorii curentului convenţional al dispozitivului de protecţie, este asigurată protecţia completă.
(2)4.3.2.2. Exceptarea de la protecţia de suprasarcină
1.4.3.2.2.1. Cazurile menţionate în acest paragraf nu trebuie aplicate în instalaţiile situate în locuri ori amplasamente care prezintă riscuri de incendiu sau de explozie şi acolo unde sunt specificate condiţii diferite în reglementările speciale stipulate în cap. 7.
1.1.Se admite să nu fie prevăzută protecţia împotriva suprasarcinilor:
a)pe un circuit electric situat în aval de o schimbare de secţiune, de natura materialului, de modul de pozare şi de alcătuire şi care este protejat împotriva suprasarcinilor printr-un dispozitiv de protecţie amplasat în amonte;
b)pe un circuit electric care nu este susceptibil de a fi parcurs de curenţi de suprasarcină, cu condiţia ca acest circuit să fie protejat împotriva scurtcircuitelor conform regulilor enunţate la secţiunea 4.3.3.
c)în instalaţiile de telecomunicaţii, comanda, semnalizare şi similare.
(3)4.3.2.3. Prevederea sau lipsa protecţiei împotriva suprasarcinilor în reţelele IT
1.4.3.2.3.1. Posibilitatea de a prevede sau de a nu prevede un dispozitiv de protecţie împotriva suprasarcinilor de la art. 4.3.2.1.2 şi 4.3.2.2. nu sunt aplicate la reţelele IT, cu excepţia cazului în care fiecare circuit neprotejat împotriva suprasarcinilor este protejat printr-un dispozitiv de curent diferenţial rezidual.
(4)4.3.2.4. Renunţarea la protecţia de suprasarcină
1.4.3.2.4.1. Se recomandă să nu se prevadă protecţia la suprasarcina pe circuite de alimentare a aparatelor, dacă întreruperea neaşteptată a circuitului poate provoca pericole.
Exemple de astfel de cazuri sunt:
- circuitele de excitaţie ale maşinilor rotative;
- circuitele de alimentare a electromagneţilor de menţinere sau ridicare;
- circuitele secundare ale transformatoarelor de curent;
- circuitele de alimentare ale dispozitivelor de stingere a incendiilor.
În astfel de cazuri se recomandă să se prevadă un dispozitiv de avertizare la apariţia suprasarcinii.
SECŢIUNEA 3:4.3.3. Protecţia împotriva scurtcircuitelor
(1)4.3.3.1. Amplasarea dispozitivelor de protecţie împotriva scurtcircuitelor
1.4.3.3.1.1. Un dispozitiv de protecţie împotriva scurtcircuitelor trebuie să fie amplasat în locul unde o reducere a secţiunii conductoarelor sau o altă schimbare antrenează o modificare a caracteristicilor definite la 4.3.2.1.1 cu excepţia cazului de la 4.3.3.1.2.
2.4.3.3.1.2. Deplasarea locului de amplasare a protecţiei împotriva scurtcircuitelor
2.1.4.3.3.1.2.1. Cazurile menţionate în acest paragraf nu trebuie aplicate în locurile (sau amplasamentele) care prezintă un risc de incendiu sau de explozie şi acolo unde se aplică reglementări speciale sau unde sunt menţionate condiţii diferite.
Se admite să fie amplasate dispozitive de protecţie împotriva scurtcircuitelor în alte locuri decât cele indicate la art. 4.3.3.1.1, în condiţiile de la art. 4.3.3.1.2.2.
2.2.4.3.3.1.2.2. Partea de circuit electric cuprinsă, pe de o parte, între reducerea de secţiune sau o altă schimbare şi dispozitivul de protecţie, pe de altă parte, trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiţii:
a)lungimea să nu fie mai mare de 3 m;
b)să fie realizată astfel încât să se reducă la minim riscul de scurtcircuit;
Această condiţie poate fi obţinută, de exemplu, printr-o întărire a protecţiei circuitelor împotriva influenţelor externe.
c)să fie instalată astfel încât să se reducă la minimum riscul de foc sau pericol pentru persoane.
2.3.4.3.3.1.2.3. Un dispozitiv de protecţie amplasat în amonte de reducerea secţiunii sau de altă schimbare trebuie să prezinte o caracteristică de funcţionare astfel încât el să protejeze împotriva scurtcircuitelor, conform cu regula de la art. 4.3.3.1.2.2 şi circuitul situat în aval.
3.4.3.3.1.3. Renunţare la protecţia la scurtcircuit
3.1.4.3.3.1.3.1. Se permite renunţarea la protecţia la scurtcircuit pentru cazurile enumerate mai jos:
- pe circuitele de conectare a generatoarelor, transformatoarelor, redresoarelor, bateriilor de acumulatoare, la tablourile de comandă corespunzătoare, dispozitivele de protecţie fiind montate la aceste tablouri;
- pe circuitele a căror deconectare ar putea produce pericole pentru funcţionarea unor instalaţii ca cele arătate la art. 4.3.2.4.1;
- anumite circuite de măsurare cu rezerva că sunt îndeplinite simultan următoarele două prevederi:
a)circuitul electric este realizat astfel încât să se reducă la minimum riscul de scurtcircuit;
b)circuitul electric nu trebuie să fie amplasat în apropierea materialelor combustibile.
SECŢIUNEA 4:4.3.4. Prevederi referitoare la natura circuitelor
(1)4.3.4.1. Protecţia conductoarelor de fază
1.4.3.4.1.1. Protecţia împotriva supracurenţilor electrici trebuie prevăzută pe toate conductoarele de fază. Aceasta trebuie să producă deconectarea conductorului în care este detectat supracurentul, fără a provoca neapărat deconectarea celorlalte conductoare active, cu excepţia cazului menţionat la art. 4.3.4.1.2. şi 4.3.4.2.
2.4.3.4.1.2. În reţelele TT, pe circuitele alimentate între faze şi în care conductorul neutru nu este distribuit, este posibil ca detectarea supracurentului să nu fie prevăzută pe unul din conductoarele de fază, sub rezerva îndeplinirii simultane a prescripţiilor următoare:
a)există, pe acelaşi circuit sau în amonte, o protecţie diferenţială prevăzută să producă deconectarea tuturor conductoarelor de fază;
b)conductorul neutru nu este distribuit pe circuitele situate în aval de dispozitivul de protecţie diferenţial menţionat la punctul a).
Dacă deconectarea unei singure faze poate produce un pericol, de exemplu, în cazul motoarelor trifazate, trebuie luate măsuri de deconectare trifazată.
(2)4.3.4.2. Protecţia conductorului neutru
1.4.3.4.2.1. Reţelele TT sau TN
a)Atunci când secţiunea conductorului neutru este cel puţin egală sau echivalentă cu a conductorului de fază, nu este necesar să se prevadă o protecţie de supracurent pe conductorul neutru.
b)Atunci când secţiunea conductorului neutru este mai mica decât cea a conductoarelor de fază, este necesar să se prevadă o protecţie de supracurent pe conductorul neutru, corespunzătoare secţiunii acestui conductor. Această protecţie trebuie să producă deconectarea conductoarelor de fază şi a conductorului neutru.
Totuşi este admis să nu se prevadă protecţie de supracurent pe conductorul neutru dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- conductorul neutru este protejat împotriva scurtcircuitelor de un dispozitiv de protecţie pentru conductoarele de faza din circuit;
- curentul maxim care ar putea să parcurgă conductorul neutru este, în funcţionare normală, net inferior valorii curentului admisibil prin acest conductor.
Acesta a doua condiţie este îndeplinită dacă puterea transportata este repartizata cat mai uniform posibil între diferite faze, de exemplu, dacă suma puterilor absorbite de receptoarele alimentate între fiecare faza şi neutru (iluminat, prize de curent) este mult mai mică decât puterea totală transportata prin circuitul respectiv.
În reţelele TN-C, conductorul PEN nu trebuie niciodată deconectat.
c)Deconectarea conductorului neutru este în conformitate şi cu recomandările SR EN 60898-1b privind separarea circuitelor şi cu prevederile art. 5.3.4.0.3a1.2. din prezentul normativ.
2.4.3.4.2.2. Reţelele IT
În schemele IT, se recomanda, în special, să nu se distribuie conductorul neutru. Totuşi, acolo unde conductorul neutru este distribuit, este cazul să se prevadă un dispozitiv de protecţie de supracurent pe conductorul neutru al întregului circuit, protecţie care trebuie să producă deconectarea conductoarelor active din acest circuit, inclusiv a conductorului neutru. Această măsură nu este necesară dacă:
- conductorul neutru considerat este efectiv protejat împotriva scurtcircuitelor printr-un dispozitiv de protecţie amplasat în amonte, de exemplu la tabloul de alimentare, conform regulilor enunţate la art. 4.3.3.
- sau dacă circuitul considerat este protejat printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual, al cărui curent diferenţial rezidual nominal este cel mult egal cu 0,15 din curentul admisibil prin conductorul neutru corespondent. Acest dispozitiv trebuie să deconecteze toate conductoarele active din circuitul corespondent, inclusiv conductorul neutru.
(3)4.3.4.3. Deconectarea şi reconectarea conductorului neutru
Deconectarea şi reconectarea conductorului neutru trebuie să se facă astfel încât conductorul neutru să nu fie deconectat înaintea conductoarelor de fază şi să fie reconectat în acelaşi timp sau înaintea conductoarelor de fază.
(4)4.3.4.4. Protecţia la scurtcircuit a conductoarelor în paralel
Un singur dispozitiv de protecţie poate proteja mai multe conductoare în paralel împotriva curenţilor de scurtcircuit dacă caracteristica sa de funcţionare asigură funcţionarea efectivă a dispozitivului în cazul apariţiei unui defect în punctul cel mai dificil al conductoarelor în paralel. Trebuie să se ţină cont de împărţirea curentului de scurtcircuit între conductoarele în paralel. Un defect poate fi alimentat din ambele capete ale conductoarelor în paralel.
Dacă funcţionarea unui singur dispozitiv de protecţie poate să nu fie asigurată atunci se poate lua una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a)poate fi utilizat un singur dispozitiv de protecţie dacă:
- sistemul de pozare este realizat astfel încât să reducă riscul de scurtcircuit în conductoarele în paralel la minimum, de exemplu prin mijloace de protecţie mecanică;
- sistemul nu trebuie să fie amplasat în apropierea materialelor combustibile.
b)pentru două conductoare în paralel un dispozitiv de protecţie împotriva scurtcircuitelor este prevăzut la originea fiecărui conductor în paralel;
c)pentru mai mult de două conductoare în paralel, dispozitivele de protecţie se vor prevedea la capătul de alimentare şi la celălalt capăt al conductoarelor în paralel.
SECŢIUNEA 5:4.3.5. Caracteristicile dispozitivului de protecţie la scurtcircuit
(1)Fiecare dispozitiv de protecţie la scurtcircuit trebuie să respecte simultan condiţiile de la 4.3.5.1 şi 4.3.5.2.
1.4.3.5.1. Capacitatea de rupere trebuie să fie cel puţin egală cu cea a curentului de scurtcircuit prezumat, la locul de instalare, cu excepţia următoare:
- este admisă o capacitate de rupere mai mică, dacă alt dispozitiv de protecţie având o capacitate de rupere necesară, este instalat în amonte. În acest caz, trebuie coordonate caracteristicile acestora, astfel ca energia care trece prin dispozitivul din amonte să fie inferioară capacităţii celui din aval.
În anumite cazuri trebuie să se ţină seama de capacitatea de rezistenţă dinamică şi capacitatea de rupere a dispozitivului din aval (pe partea sarcinii). Detaliile caracteristicilor celor două dispozitive ce trebuie coordonate vor fi date de producătorii acestora.
2.4.3.5.2. Curenţii de scurtcircuit care pot apărea într-un punct de defect trebuie să fie întrerupţi într-un timp mai mic decât timpul admis pentru stabilitatea termică a conductorului. Pentru un timp mai mic de 5 s, timpul t în care un conductor ajunge de la temperatura maximă admisibilă în regim normal la temperatura maximă admisibilă în caz de scurtcircuit poate fi calculat cu relaţia:
radical din t = k x S I I,
unde:
t - este durata eliminării defectului în secunde;
S - secţiunea conductorului în mm2;
I - curentul de scurtcircuit în A, valoare efectivă;
k - un factor care ţine seama de rezistivitatea şi coeficientul de temperatură a materialului conductorului, precum şi de temperaturile iniţială şi finală admisibilă a acestuia. Pentru materialele uzuale folosite ca izolaţii şi conductoarele uzuale coeficientul k este dat în tabelul 5.14.

SECŢIUNEA 6:4.3.6. Coordonarea între protecţia la suprasarcini şi protecţia la scurtcircuit
(1)4.3.6.1. Protecţia asigurată printr-un singur dispozitiv
Dacă un singur dispozitiv de protecţie la suprasarcina îndeplineşte condiţiile de la art. 4.3.3 şi are o putere de rupere cel puţin egală cu curentul de scurtcircuit prezumat la locul de instalare (vezi art. 4.3.5.1), se consideră ca acesta va asigura atât protecţia la suprasarcină cât şi cea de scurtcircuit.
(2)4.3.6.2. Protecţia asigurată prin dispozitive separate
Se aplică prevederile de la 4.3.2 şi 4.3.3 privind protecţia la suprasarcină şi la scurtcircuit.
Caracteristicile celor două dispozitive trebuie coordonate astfel încât curentul de scurtcircuit lăsat să treacă de dispozitivul de protecţie la scurtcircuit să nu fie mai mare decât cel de stabilitate dinamică şi termică a dispozitivului de protecţie la suprasarcină.
Aceste cerinţe nu exclud tipul de coordonare recomandat de SR EN 60 947-4-1.
(3)4.3.6.3. Limitarea supracurentului electric de către caracteristicile sursei de alimentare
Conductoarele sunt considerate a fi protejate împotriva curenţilor de suprasarcină şi de scurtcircuit acolo unde ele sunt alimentate dintr-o sursă incapabilă de a furniza un curent mai mare decât curentul admisibil al conductoarelor (de exemplu în cazul unor transformatoare de sudare, a unor grupuri motor-generator etc.).
SECŢIUNEA 7:4.3.7. Selectivitatea protecţiei
(1)4.3.7.1. În cazurile în care mai multe dispozitive de protecţie se inserează într-o distribuţie, caracteristicile lor se aleg astfel încât să fie asigurată selectivitatea protecţiei. În cazul unei avarii trebuie să funcţioneze protecţia cea mai apropiată de aceasta, izolând doar porţiunea respectivă, fără a scoate din funcţiune întreaga instalaţie (de ex. între curenţii nominali ale fuzibilelor a două siguranţe consecutive, diferenţa să fie de cel puţin două trepte).
Trebuie asigurată corelarea protecţiei la supracurenţii din instalaţia electrică de la consumator, cu protecţia instalaţiei electrice de racord a furnizorului de energie electrică, astfel încât să fie realizate condiţiile de selectivitate a protecţiei.
SUBCAPITOLUL 4:4.4. Protecţia împotriva supratensiunilor (supratensiuni datorate trăsnetului şi transmise prin reţele şi supratensiuni de comutaţie)
SECŢIUNEA 1:4.4.1. Generalităţi
(1)4.4.1.1. Apariţia supratensiunilor în instalaţiile electrice de joasă tensiune sunt determinate de următoarelor fenomene:
- propagarea supratensiunilor prin conductoarele reţelei electrice de alimentare;
- căderea trăsnetului pe instalaţia de protecţie împotriva loviturilor de trăsnet;
- comutaţii în instalaţii proprii;
- tensiuni induse datorate unor circuite din apropiere;
- defecte în instalaţiile proprii sau în reţeaua de alimentare;
- descărcări electrostatice.
Durata şi amplitudinea supratensiunilor depind de fenomenul care a determinat apariţia supratensiunii şi de distanţa la care a avut loc evenimentul.
(2)4.4.1.2. Supratensiunile datorate loviturilor de trăsnet în obiective sau în apropierea acestora au valori ridicate, o creştere rapidă a tensiunii, dar o durată redusă (circa 100 (.îs) şi determină, în mod obişnuit, cele mai mari pagube în instalaţiile electrice de joasă tensiune (fig. 4.3). Caracteristicile supratensiunilor datorate loviturilor de trăsnet sunt indicate în SR CEI/TR 62066.
Fig. 4.3. Supratensiuni datorate propagării prin conductoarele electrice de alimentare, la căderea trăsnetului în liniile electrice aeriene (a) sau în apropierea acestora (b) şi datorate căderea trăsnetului pe instalaţia de protecţie împotriva loviturilor de trăsnet (c) sau în apropierea obiectivului (d).
(3)4.4.1.3. Supratensiunile induse prin cuplaj inductiv, capacitiv sau rezistiv sunt datorate unor evenimente din circuitele aflate în apropierea instalaţiilor electrice de joasă tensiune. În figura 4.4 este indicat modul de apariţie a supratensiunilor în reţeaua de joasă tensiune prin cuplaj rezistiv (curentul electric de trăsnet care parcurge rezistenţa prizei de pământ a obiectivului).
(4)4.4.1.4. Supratensiunile datorate comutaţiilor, în instalaţiile proprii sau în sistemul de alimentare şi care se propagă prin conductoarele de alimentare, au o creştere relativ redusă a tensiunii, amplitudine redusă, dar pot avea durate relativ mari. Sunt datorate fenomenelor tranzitorii care apar la modificarea configuraţiei unei reţele electrice. În figura 4.5 este indicat cazul simplu al deconectării unui circuit RLC. Caracteristicile supratensiunilor de comutaţie sunt indicate în SR CEI/TR 62066.
(5)4.4.1.5. Supratensiunile datorate defectelor din reţeaua electrică proprie sau din reţeaua electrică de alimentare sunt datorate, în general, întreruperii conductorului neutru şi creşterea tensiunii de fază până la valori apropiate tensiunii între faze. Pentru limitarea efectelor acestor supratensiuni, sistemul de protecţie trebuie setat la valoarea de 270 V (în sistemele de joasă tensiune de 3x230/400 V).
Fig. 4.4. Supratensiuni datorate cuplajului rezistiv la căderea trăsnetului în instalaţia proprie de protecţie.
Fig. 4.5. Supratensiuni la închiderea unui întreruptor într-un circuit RLC.
(6)4.4.1.6. Descărcările electrostatice sunt determinate de acumularea de sarcini electrice pe corpuri bune conductoare şi amorsarea descărcării electrice la apropierea de instalaţia electrică de joasă tensiune.
(7)4.4.1.7. Caracteristici ale supratensiunilor care pot să apară în reţelele de joasă tensiune sunt indicate în tabelul 4.6.
Tabelul 4.6. - Caracteristici ale supratensiunilor

Tipul supratensiunii

Factorul de supratensiune

Durata

Forma

Observaţii

De trăsnet

> 4*)

foarte scurtă

1-100 s

impuls cu pantă foarte mare

1-1000 kV/s

 

De comutaţie

2-4*)

Redusă

1-100 ms

oscilatorie amortizată cu frecvenţa medie de 1-200 kHz

 

Electrostatice

> 4

foarte scurtă front de ns

impuls foarte scurt

Energia depinde de capacitatea obiectului încărcat

De frecvenţă industrială

<= 1,73**(

mare

sinusoidală neamortizată

Durata depinde de sistemul de protecţie

*) raportat la valoarea de vârf a tensiunii de fază, de frecvenţă industrială;

**) raportat la valoarea efectivă a tensiunii de fază, de frecvenţă industrială.

(8)4.4.1.8. Supratensiunile care apar în instalaţiile de joasă tensiune pot determina solicitări inadmisibile ale izolaţiei electrice faţă de pământ sau între faze, cu deteriorarea acesteia şi apariţia de scurtcircuite, însoţite de importante daune (incendiu, distrugere echipamente, pericole pentru oameni, întreruperea alimentării cu energie electrică).
SECŢIUNEA 2:4.4.2. Protecţia instalaţiilor electrice din clădiri împotriva supratensiunilor
(1)4.4.2.1. Protecţia împotriva supratensiunilor a instalaţiilor din interiorul clădirilor se realizează în trepte, începând de la intrarea în clădire şi până la echipamentele sensibile. Problemele legate de coordonarea sistemelor de protecţie conectate în trepte sunt prezentate în detaliu în SR CEI/TR 62066.
(2)4.4.2.2. Utilizarea protecţiei în trepte împotriva supratensiunilor face ca izolaţia echipamentelor conectate direct la reţeaua electrică să fie cea mai solicitată, iar izolaţia echipamentelor din interiorul clădirii să fie mai puţin solicitată. În acest sens, echipamentele de joasă tensiune se împart în patru clase de încercare (tabelul 4.7), conform SR HD 60364-4-443.
Tabelul 4.7. - Clasificarea echipamentelor din punctul de vedere al tensiunii de ţinere

Categoria echipamentului

Caracteristici

Observaţii

IV

Echipamente conectate în imediata apropiere a intrării instalaţiei electrice în clădire. Sunt caracterizate de un nivel ridicat al tensiunii de ţinere şi fiabilitate mare.

Exemple: bloc de măsurare şi protecţie, sisteme de telemăsurare

III

Echipamente conectate în instalaţia electrică fixă, în avalul echipamentelor din clasa IV. Sunt caracterizate de un nivel de ţinere mai redus faţă de echipamentele din categoria de supratensiuni IV şi au o fiabilitate ridicată.

Exemple: dulapuri de distribuţie, întreruptoare, motoare electrice conectate permanent la instalaţia fixă

II

Echipamente conectate în avalul instalaţiilor fixe ale clădirii, inclusiv a tabloului de distribuţie. Au un nivel normal de fiabilitate.

Exemple: aparate electrocasnice, scule portabile

I

Echipamente conectate în clădire, dacă măsurile de protecţie adecvate sunt adoptate în exteriorul echipamentului.

Exemple: aparate electrocasnice cu circuite electronice sensibile la supratensiuni.

(3)4.4.2.3. În cazul instalaţiilor de joasă tensiune alimentate dintr-o reţea electrică în cablu, subterană în întregime, nu este necesară protecţia contra supratensiunilor de trăsnet, determinate de propagarea pe conductoarele de alimentare.
SECŢIUNEA 3:4.4.3. Dispozitive de protecţie la supratensiuni (SPD)
(1)4.4.3.1. Dispozitivele de protecţie luate în consideraţie sunt cele amplasate în exteriorul echipamentelor de protejat.
(2)4.4.3.2. Realizarea sistemului de protecţie la supratensiuni pentru a se asigura limitarea perturbaţiilor şi avariilor la supratensiuni a echipamentelor electrice şi electronice trebuie să aibă în vedere recomandările standardului SR EN 61643-11. Alegerea şi utilizarea SPD se face pe baza conceptului de Zonă de Protecţie împotriva Trăsnetului (ZPT). Aceste zone se referă la volumele care cuprind elementele de protejat.
Se definesc următoarele ZPT (a se vedea SR EN 62305-1) - figura 4.6:
- Zone exterioare
- ZPT 0 Zonă pusă în pericol de câmpurile electrice şi magnetice neatenuate ale trăsnetului şi unde reţelele interioare pot fi supuse curenţilor electrici de trăsnet integrali sau parţiali. O zonă ZPT 0 se subdivide în:
- ZPT 0A: zonă expusă la căderile directe ale trăsnetului şi la câmp electromagnetic integral. Sistemele interioare pot suporta acţiunea curentului electric de trăsnet integral sau a unor părţi din acesta;
- ZPT 0B: zonă protejată împotriva căderilor directe ale trăsnetului, în care pericolul este reprezentat de câmpul electromagnetic integral. Sistemele interioare pot fi supuse la curenţi electrici de trăsnet parţiali.
- Zone interioare (protejate împotriva căderilor directe ale trăsnetului)
- ZPT 1 Zonă unde curentul electric de trăsnet este limitat prin divizare şi prin SPD instalate la frontierele acestei zone. Ecranele metalice pot atenua câmpul electromagnetic generat de trăsnet.
- ZPT 2...n Zonă unde curentul electric de trăsnet poate fi limitat în continuare prin divizare şi prin SPD suplimentare instalate la frontierele acestei zone. Ecrane metalice suplimentare pot fi utilizate pentru a obţine atenuarea suplimentară a câmpului electromagnetic generat de trăsnet.
Caracteristicile ZPT pot fi îmbunătăţite prin instalarea de protecţii cu SPD coordonate şi/sau ecrane magnetice. În funcţie de numărul, de tipul, şi de nivelul de ţinere al echipamentului de protejat, poate fi definită o ZPT corespunzătoare. Acestea pot include zone mici locale (de exemplu carcasele echipamentelor) sau zone mari în întregime (de exemplu volumul întregii structuri).
Interconectarea ZPT de acelaşi nivel poate fi necesară dacă două structuri separate sunt conectate prin linii electrice de alimentare sau de comunicaţii, ori poate fi redus numărul necesar de SPD.
Frontiera unei ZPT este definită prin măsurile de protecţie care se utilizează.
Fig. 4.6. Zonele de protecţie la supratensiuni de trăsnet.
(3)4.4.3.3. În funcţie de caracteristicile şi solicitările la care sunt supuse, dispozitivele de protecţie sunt împărţite în trei tipuri de încercare:
- SPD tipul 1 (SPD1) - cuprind descărcătoare cu rezistenţă variabilă, supuse celor mai intense solicitări şi având capacitatea de a conduce curenţi electrici datoraţi loviturilor se trăsnet (fig. 4.7). Au rolul de a limita pătrunderea în instalaţiile electrice a unor curenţi electrici de impuls datoraţi loviturilor de trăsnet. Alegerea descărcătoarelor se face conform SR EN 62305-1. Descărcătoarele cu rezistenţă variabilă sunt conectate între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru - dacă există -) şi pământ.
- SPD de tipul 2 (SPD2) - cuprind limitatoare de supratensiuni amplasate în aval de dispozitivele de tipul 1. Alegerea sistemului de protecţie se face conform standardului SR HD 60364-4-443. Limitatoarele de supratensiune sunt conectate între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru - dacă există -) şi pământ.
- SPD de tipul 3 (SPD3) sunt destinate protejării la supratensiuni a echipamentelor receptoare care sunt conectate, în general, între o fază şi conductorul neutru. Alegerea sistemului de protecţie se face conform standardelor SR HD 60364-4-443 şi SR HD 60364-5-534. Limitatoarele de supratensiune sunt conectate între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru - dacă există -) şi pământ.
Coordonarea sistemelor de protecţie SPD montate în cascadă se va efectua de proiectant în funcţie de caracteristicile echipamentelor producătorului (care trebuie să pună la dispoziţie toate informaţiile necesare).
La clădirile fără instalaţii exterioare de protecţie la trăsnet nu se montează SPD de tipul 1 (acesta având rolul de deviere la pământ a curentului de trăsnet).
(4)4.4.3.4. Nivelul de protecţie al SPD de tipul 1 nu trebuie să depăşească nivelul de ţinere al echipamentelor din tipul II de ţinere la impuls, conform tabelului 4.8 (SR HD 60364-4-443).
Tabelul 4.8. - Tensiuni de ţinere la impuls prescrise pentru echipamente [kV]

Tensiunea nominală a reţelei trifazate

Categoria de ţinere la impuls

IV

III

II

I

400 V

6,0

4,0

2,5

1,5

*)Tensiunea de ţinere se referă la izolaţie între fază şi conductorul de protecţie PE.

 
Fig. 4.7. Instalarea SPD-urilor de tipurile 1, 2 şi 3
Legendă:

1 Origine a instalaţiei

2 Tablou de distribuţie

3 Priză de curent

4 Bornă sau bară principală de legare la pământ

5 Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de Tip 1

6 Legarea la pământ (conductor de legare la pământ) a dispozitivului de protecţie la supratensiuni

7 Echipament fix de protejat

8 Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de Tip 2

9 Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de Tip 2 sau 3

10 Element de decuplare sau lungimea liniei OCPD1, OCPD 2, OCPD 3: Dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor

11 Legătură externă IPT (conductor de coborâre)

NOTĂ:
- SPD 5 (de Tip 1) pe partea furnizorului de energie electrică se alege numai cu acordul acestuia sau de către acesta;
- SPD 5 şi 8 pot fi combinate într-un singur SPD.
SECŢIUNEA 4:4.4.4. Măsuri de protecţie fundamentale
(1)4.4.4.1. Măsurile de protecţie fundamentale împotriva supratensiunilor includ:
- Legarea la pământ şi echipotenţializarea. Sistemul de legare la pământ conduce şi dispersează curentul electric de trăsnet în pământ. Legătura de echipotenţializare minimizează diferenţele de potenţial şi poate reduce câmpul magnetic.
- Ecranare magnetică şi traseul liniilor. Ecranarea tridimensională atenuează câmpul magnetic, în interiorul ZPT, datorat căderii directe a trăsnetului pe structură sau lângă aceasta şi reduce supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici din interior. Ecranarea liniilor interioare, utilizând cabluri ecranate sau canale ecranate pentru cabluri, minimizează supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici interiori induşi. Traseul liniilor interioare poate minimiza buclele de inducţie şi reduce supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici interiori.
- Ecranarea tridimensională, ecranarea şi traseul liniilor interioare pot fi combinate sau utilizate separat.
- Ecranarea liniilor exterioare care pătrund în structură reduce supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici care sunt transmişi prin acestea reţelelor interioare.
- Protecţia cu SPD coordonate limitează efectele supratensiunilor/supracurenţilor electrici. Trebuie ca legarea la pământ şi echipotenţializarea să fie întotdeauna asigurată.
O legătură echipotenţială (EB), conform recomandărilor din SR EN 62305-3, protejează numai împotriva supratensiunilor periculoase. Protecţia reţelelor interioare împotriva supratensiunilor/supracurenţilor electrici necesită o protecţie cu SPD coordonate conform acestui standard.
- Alte măsuri de protecţie împotriva supratensiunilor pot fi utilizate singure sau în combinaţie. Măsurile de protecţie împotriva supratensiunilor trebuie să reziste la solicitările prevăzute în funcţionare în locul unde sunt instalate (de exemplu solicitărilor de temperatură, de umiditate, de atmosferă corozivă, de vibraţii, de tensiune şi de curent electric).
Alegerea celor mai indicate măsuri de protecţie împotriva supratensiunilor trebuie realizată utilizând o evaluare a riscului în conformitate cu recomandările din SR EN 62305-2 luând în considerare factori tehnici şi economici (a se vedea cap. 6).
Informaţii practice privind implementarea măsurilor de protecţie împotriva supratensiunilor pentru sistemele electronice din structuri existente sunt indicate în standardul SR EN 62305-4.
(2)4.4.4.2. Alegerea SPD se face pe baza următoarelor caracteristici:
- tensiunea maximă pentru echipament şi curentul electric maxim de funcţionare;
- nivelul de ţinere la supratensiuni temporare;
- curentul electric de impuls nominal (pentru categoriile de încercare);
- nivelul de protecţie;
- stabilitatea la scurtcircuit.
(3)4.4.4.3. Procedura de alegere a SPD este indicată în SR CEI/TR 62066. Conectarea SPD, în funcţie de modul de legare la pământ, precum şi tensiunea de funcţionare a acestora în regim permanent trebuie făcută în conformitate cu recomandările din SR 60364-5-534.
(4)4.4.4.4. SPD alese trebuie să fie verificate la supratensiunile temporare datorate defectelor din reţeaua electrică de joasă tensiune, în conformitate cu recomandările din SR CEI 60364-4-44.
(5)4.4.4.5. Conectarea SPD în circuitul de protejat se face astfel încât să rezulte conductoare cât mai scurte (în mod obişnuit sub 0,5 m), având în vedere faptul că lungirea legăturii determină reducerea eficienţei sistemului de protecţie. Conductoarele de legătură la pământ a SPD trebuie să aibă o arie a secţiunii transversale de cel puţin 4 mm2 Cu sau o arie echivalentă la utilizarea unui alt material. În cazul în care sunt utilizate SPD pentru protecţia contra supratensiunilor de trăsnet, conform categoriei IV de încercare, conductoarele de legare la pământ trebuie să aibă o arie a secţiunii transversale de minimum 16 mm2 Cu sau o arie echivalentă la utilizarea unui alt material.
(6)4.4.4.6. Părţile conductoare (de exemplu dulapuri, carcase, sertare) şi conductorul de legare la pământ de protecţie (PE) ale sistemelor interioare trebuie conectate la reţeaua de echipotenţializare.
(7)4.4.4.7. Dacă se utilizează o configuraţie S (fig. 4.8), toate componentele de metal (de exemplu dulapuri, carcase, sertare) ale reţelelor interioare trebuie izolate faţă de sistemul de legare la pământ.
Configuraţia S trebuie integrată în sistemul de legare la pământ numai printr-o singură bară de echipotenţializare care acţionează ca un punct de referinţă de legare la pământ (ERP) rezultând de tip Ss. Dacă se utilizează configuraţia S toate conductoarele între echipamente trebuie să fie dispuse pe trasee paralele cu conductoarele de echipotenţializare urmărind configuraţia în stea pentru a se evita buclele de inducţie. Configuraţia S poate fi utilizată atunci când sistemele interioare sunt amplasate în zone relativ mici şi toate liniile pătrund în zonă numai printr-un singur punct.
(8)4.4.4.8. Dacă se utilizează o configuraţie M, toate componentele din metal (de exemplu dulapuri, carcase, sertare) ale reţelelor interioare nu sunt izolate de sistemul de legare la pământ, dar trebuie integrate în acesta prin puncte de echipotenţializare multiple, rezultând un tip M. Configuraţia M este de preferat pentru sistemele interioare extinse sau pentru structuri în ansamblu, cu numeroase interconexiuni între echipamente şi unde liniile intră în structură prin mai multe puncte.
(9)4.4.4.9. În sistemele complexe, avantajele ambelor configuraţii (configuraţia M şi S) pot fi combinate aşa cum se prezintă în figura 4.9, rezultând configuraţia 1 (Ss combinat cu M) sau configuraţia 2 (Ms combinat cu M).
Fig. 4.8. Integrarea echipamentelor electrice în reţeaua de echipotenţializare.
ERP Punct de referinţă de legare la pământ
S Configuraţie tip stea integrată printr-un punct de stea
M Configuraţie tip reţea integrată printr-un ochi de reţea
ERP Punct de referinţă de legare la pământ
S Configuraţie tip stea integrată printr-un punct de stea
M Configuraţie tip reţea integrată printr-un ochi de reţea
Fig. 4.9. Combinaţii ale metodelor de integrare a echipamentelor electrice în reţeaua de echipotenţializare.
SECŢIUNEA 5:4.4.5. Legarea la pământ şi echipotenţializare
(1)4.4.5.1. O legare la pământ şi o echipotenţializare corespunzătoare se bazează pe un sistem de legare la pământ care cuprinde:
- priza de pământ (care asigură dispersarea curentul electric de trăsnet în pământ);
- reţeaua de echipotenţializare (care minimizează diferenţele de potenţial şi reduce câmpul electromagnetic).
(2)4.4.5.2. Priza de pământ a structurii trebuie să fie conformă cu subcap 5.5. În structuri în care există numai reţele electrice poate fi utilizată o dispunere de tip A a prizei la pământ, dar este de preferat o dispunere de tip B. În structuri cu sisteme electronice se recomandă o dispunere de tip B a prizei de pământ (a se vedea cap. 6).
(3)_
1.4.4.5.3. Priza de pământ în buclă în jurul structurii sau priza de pământ în buclă, în beton, la perimetrul fundaţiei trebuie să fie integrate într-o reţea cu ochiuri sub structură (atunci când este posibil - de exemplu la halele industriale, depozite mari etc.) şi împrejurul acesteia. Aceasta îmbunătăţeşte mult performanţa prizei de pământ. Dacă armăturile din betonul fundaţiei planşeului formează o reţea interconectată bine definită şi conectată la priza de pământ, asigură aceleaşi performanţe.
2.4.4.5.3. O reţea de echipotenţializare, cu impedanţă mică, este necesară pentru a se evita diferenţele de potenţial periculoase între toate echipamentele din interiorul ZPT. Mai mult, o astfel de reţea de echipotenţializare reduce de asemenea şi intensitatea câmpului magnetic.
(4)4.4.5.4. Reţeaua de echipotenţializare poate fi realizată din elemente care conţin părţi conductoare ale structurii, sau părţi ale reţelelor interioare şi prin echipotenţializarea părţilor metalice sau ale conductoarelor serviciilor de la frontiera fiecărei ZPT, în mod direct sau în mod indirect prin utilizarea de SPD corespunzătoare.
(5)4.4.5.5. Reţeaua de echipotenţializare poate fi realizată şi ca o reţea cu ochiuri tridimensională. Aceasta necesită interconectări multiple ale componentelor din metal din interiorul şi din exteriorul structurii (cum ar fi armătura betonului, glisierele lifturilor, macarale, acoperişuri metalice, faţade metalice, cadrele metalice ale ferestrelor şi uşilor, cadrele metalice ale planşeelor, conducte ale serviciilor şi suporturi metalice de susţinere pentru cabluri). Trebuie integrate în acelaşi mod, barele de echipotenţializare (de exemplu centuri de echipotenţializare, mai multe bare de echipotenţializare la niveluri diferite ale structurii) şi ecranele magnetice ale ZPT.
(6)4.4.5.6. Barele de echipotenţializare trebuie să fie instalate pentru echipotenţializarea:
- tuturor serviciilor conductoare racordate la ZPT (direct sau prin intermediul de SPD corespunzătoare);
- conductorului de protecţie PE,
- elementelor metalice ale sistemelor interioare (de exemplu, dulapuri, carcase, sertare);
- ecranele metalice ale ZPT de la periferia şi din interiorul structurii.
(7)4.4.5.7. Pentru o echipotenţializare eficientă, sunt importante următoarele reguli de instalare:
- realizarea unei reţele de echipotenţializare cu impedanţă redusă;
- barele de echipotenţializare trebuie conectate la sistemul de legare la pământ utilizând traseul cel mai scurt posibil;
- materialele şi dimensiunile barelor de echipotenţializare şi ale conductoarelor de echipotenţializare trebuie să fie conforme cu datele din subcap 5.5 (a se vedea şi SR EN 62305-3;
- pentru SPD trebuie utilizate cele mai scurte legături posibile la bara de echipotenţializare şi la conductoarele active minimizând astfel căderile de tensiune inductive;
- pe partea protejată a unui circuit (după un SPD), efectele inducţiei mutuale pot fi minimizate, fie diminuând aria suprafeţei buclei, fie utilizând cabluri ecranate sau canale de cabluri ecranate.
(8)4.4.5.8. Echipotenţializarea la frontiera unei ZPT, definită, trebuie asigurată pentru toate părţile metalice şi serviciile (de exemplu conducte metalice, linii de alimentare cu energie electrică sau linii de comunicaţii) care penetrează frontiera ZPT.
Echipotenţializarea serviciilor care se racordează la ZPT 1 trebuie concepută împreună cu operatorii reţelelor implicate (de ex. autorităţile reţelelor electrice sau ale reţelelor de telecomunicaţii), deoarece pot exista prescripţii conflictuale.
(9)4.4.5.9. Echipotenţializarea trebuie realizată prin bare şi/sau conductoare de echipotenţializare care se instalează cât mai aproape posibil de punctul de intrare la frontieră. Atunci când este posibil, se recomandă ca racordarea serviciilor la ZPT să se realizeze în acelaşi loc şi să fie conectate la aceeaşi bară de echipotenţializare. Dacă serviciile se racordează la ZPT prin zone diferite, fiecare serviciu trebuie să fie conectat la o bară de echipotenţializare şi aceste bare de echipotenţializare trebuie conectate împreună. Pentru acesta din urmă, se recomandă echipotenţializarea la centura de echipotenţializare (conductor în buclă).
(10)4.4.5.10. Cabluri ecranate sau canale de cabluri ecranate interconectate, echipotenţializate la fiecare frontieră a ZPT, pot fi utilizate fie pentru interconectarea mai multor ZPT de acelaşi ordin la o ZPT apropiată, sau de extindere a unei ZPT la frontiera următoare.
(11)4.4.5.11. Elementele de fixare trebuie dimensionate în funcţie de valorile curenţilor de trăsnet şi de factorii care influenţează divizarea curentului.
SECŢIUNEA 6:4.4.6. Ecrane magnetice şi trasee pentru linii
(1)4.4.6.1. Ecranele magnetice pot reduce câmpul electromagnetic precum şi amplitudinea supratensiunilor şi/sau supracurenţilor electrici interiori induşi. Alegerea unor trasee corespunzătoare pentru circuitele interioare poate să reducă, de asemenea, amplitudinea supratensiunilor şi/sau a supracurenţilor electrici interiori, induşi Ambele măsuri sunt eficiente privind reducerea numărului de defectări permanente al reţelelor interioare.
(2)4.4.6.2. Ecranele tridimensionale definesc zone protejate care pot acoperi întreaga structură, o parte a acesteia, o singură încăpere sau numai carcasa unui echipament. Acestea pot fi tip grilă, sau ecrane metalice continui sau să conţină "componente naturale" ale structurii însăşi (a se vedea recomandările din SR EN 62305-3).
(3)4.4.6.3. Ecranele tridimensionale sunt recomandate atunci când este practic şi util să se protejeze o zonă definită a structurii decât mai multe părţi individuale ale unor echipamente. Ecranele tridimensionale ar trebui prevăzute încă din fazele iniţiale ale unui studiu preliminar pentru o structură nouă sau pentru un sistem interior nou. Retehnologizarea instalaţiilor existente poate conduce la costuri mai mari şi la dificultăţi tehnice mai mari.
(4)4.4.6.4. Ecranarea liniilor interioare poate fi limitată la protecţia cablajului şi a echipamentului sistemelor de protejat prin: ecranele metalice ale cablurilor, canalele metalice închise ale cablurilor şi carcasele metalice ale echipamentelor sunt utilizate în acest scop.
(5)4.4.6.5. Traseele adecvate ale liniilor interioare minimizează buclele de inducţie şi reduc producerea de supratensiuni în interiorul structurii. Aria suprafeţei unei bucle poate fi redusă printr-un traseu de cabluri adiacent la componentele naturale ale structurii care au fost legate la pământ şi/sau printr-un traseu comun pentru liniile electrice şi de comunicaţii.
(6)4.4.6.6. Ecranarea liniilor exterioare care se racordează la structură cuprinde ecranele cablurilor, canalele metalice închise ale cablurilor şi canalele de cabluri din beton, cu armături din oţel, interconectate. Ecranarea liniilor exterioare este utilă, dar adesea este în afara responsabilităţii unui proiectant al sistemului de protecţie (deoarece proprietarul liniilor exterioare este în mod normal operatorul reţelei).
(7)4.4.6.7. La frontiera ZPT 0A şi ZPT 1, materialele şi dimensiunile ecranelor magnetice (de exemplu ecrane tridimensionale tip grilă, ecranele cablurilor şi carcasele echipamentelor) trebuie să fie conforme cu recomandările din SR EN 62305-3 pentru conductoarele dispozitivelor de captare şi/sau conductoarele de coborâre.
(8)4.4.6.8. Pentru ecranele magnetice care nu sunt prevăzute pentru circulaţia curenţilor electrici de trăsnet, nu este necesară dimensionarea acestor ecrane conform recomandărilor din SR EN 62305-3:
- la frontiera zonelor ZPT 1/2 sau mai mare, cu condiţia ca distanţa de separare s între ecranele magnetice şi SPT să fie respectată (a se vedea cap. 6).
- la frontiera oricărei ZPT, atunci când componenta de risc RD datorită căderii trăsnetului pe structură este neglijabilă (a se vedea cap. 6).
SECŢIUNEA 7:4.4.7. Protecţia împotriva supratensiunilor de frecvenţă industrială
(1)4.4.7.1. În mod obişnuit, supratensiunile temporare, de frecvenţă industrială, sunt determinate de întreruperea conductorului neutru.
(2)4.4.7.2. Protecţia împotriva supratensiunilor de frecvenţă industrială se face cu releu de protecţie maximală de tensiune, conectat între fiecare fază şi conductorul neutru, setat la tensiunea de 270 V.
(3)4.4.7.3. Timpul de declanşare al dispozitivului de protecţie trebuie să fie mai mic sau egal cu 0,2 s. Dispozitivul trebuie să conducă la deconectarea de către întreruptorul automat a secţiunii corespunzătoare a circuitului electric şi va fi plasat totdeauna în aval de întreruptorul pe care îl acţionează.