Subcapitolul 1 - 4.1. Protecţia împotriva şocurilor electrice - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011

M.Of. 802 bis

În vigoare
Versiune de la: 12 Iulie 2023
SUBCAPITOLUL 1:4.1. Protecţia împotriva şocurilor electrice
SECŢIUNEA 1:4.1.1. Generalităţi
(1)4.1.1.1. Regula fundamentală (conform cu recomandările din SR EN 61140). Regula fundamentală a protecţiei împotriva şocurilor electrice constă în aceea că:
a)părţile active periculoase nu trebuie să fie accesibile în condiţii normale de funcţionare. Aceasta se realizează prin protecţia de bază (vechea denumire era "protecţie la atingere directă") şi
b)părţile conductoare accesibile ce accidental ar ajunge sub tensiune să nu devină părţi active periculoase în caz de simplu defect. Aceasta se realizează prin "protecţia la defect" (vechea denumire era "protecţie la atingere indirectă").
(2)4.1.1.2. O măsură de protecţie trebuie să se realizeze astfel:
1.O combinaţie corespunzătoare dintre o măsură pentru protecţia de bază (la atingere directă) şi o măsură tehnică pentru protecţia în caz de defect (la atingere indirectă), cum ar fi:
- protecţia prin întreruperea automată a alimentării;
- utilizarea tensiunilor foarte joase (TFJS şi TFJP);
- separarea electrică pentru alimentarea unui singur receptor electric.
2.O izolaţie dublă sau întărită - clasa II de izolaţie - întrucât asigură atât protecţia de bază (la atingere directă) cât şi protecţia în caz de defect (la atingere indirectă).
SECŢIUNEA 2:4.1.2. Măsuri tehnice şi organizatorice pentru protecţia de bază (protecţia împotriva atingerilor directe)
SUBSECŢIUNEA 1:
(1)4.1.2.1.
A)Măsurile tehnice de protecţie sunt:
- izolaţia de bază a părţilor active;
- bariere sau carcase;
- obstacole (destinate protejării persoanelor calificate sau instruite - nu sunt destinate persoanelor obişnuite);
- amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere;
- limitarea tensiunii de alimentare, care să nu depăşească limitele TFJ (conform recomandărilor din SR CEI/TS 61201);
- folosirea mijloacelor individuale de protecţie electroizolante certificate;
- alte măsuri ce respectă regula fundamentală.
Ca măsură tehnică suplimentară se utilizează protecţia cu dispozitive de curent diferenţial rezidual (DDR) de cel mult 30 mA.
B)Măsurile organizatorice sunt:
- scoaterea de sub tensiune a instalaţiei la care se lucrează;
- executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice numai de către persoane calificate;
- executarea intervenţiilor în baza uneia dintre formele de lucru, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1146/2006;
- elaborarea unor instrucţiuni de lucru;
- alte măsuri organizatorice care sunt prevăzute în cap. 9.
SUBSECŢIUNEA 2:Măsuri tehnice de protecţie pentru protecţia de bază
(1)4.1.2.2. Izolaţie de bază pentru părţile active
Părţile active trebuie să fie acoperite complet cu o izolaţie care se poate îndepărta numai prin distrugere. Pentru echipament izolaţia trebuie să îndeplinească prescripţiile din standardele relevante pentru echipamentul electric.
(2)4.1.2.3. Bariere sau carcase
1.4.1.2.3.1. Părţile active trebuie să fie instalate în interiorul carcaselor sau în spatele barierelor care asigură un grad de protecţie cel puţin IPXXB sau IP 2X, cu excepţia cazului în care sunt necesare deschideri mai mari în timpul înlocuirii unor elemente, precum dulii sau elemente de înlocuire ale siguranţelor fuzibile sau a cazurilor în care sunt necesare deschideri mari pentru a permite funcţionarea corectă a echipamentului:
- măsuri suplimentare trebuiesc luate pentru a împiedica persoanele sau animalele domestice să atingă neintenţionat părţile active;
- există asigurarea că persoanele să fie informate despre părţile active care pot fi atinse intenţionat, prin deschiderea barierelor sau carcaselor;
- deschiderea să fie aşa de mică încât să corespundă prescripţiilor pentru o funcţionare corectă. Suprafeţele orizontale de sus ale carcaselor, care pot fi uşor accesibile, trebuie să aibă un grad de protecţie de cel puţin IPXXD sau IP4X.
2.4.1.2.3.2. Barierele sau carcasele trebuie fixate ferm şi să aibă suficientă stabilitate şi durabilitate pentru menţinerea gradelor de protecţie prescrise şi de separare corespunzătoare de părţile active în condiţii de funcţionare normală, ţinând seama de influenţele externe.
Dacă o carcasă este necesar să fie îndepărtată, această operaţie trebuie efectuată numai:
- prin ajutorul unei chei sau unei scule sau
- după întreruperea alimentarii părţilor active faţă de care barierele sau carcasele asigură protecţia, restabilirea alimentării fiind posibilă numai după reaşezarea barierelor sau reînchiderea barierelor sau carcaselor sau
- dacă o barieră intermediară, care asigură un grad de protecţie de cel puţin IPXXB sau IP2X, previne atingerea cu părţile active, îndepărtarea acestei bariere intermediare este posibilă, numai prin utilizarea unei chei sau a unei scule.
3.4.1.2.3.3. Dacă în spatele unei bariere sau a unei carcase sunt instalate elemente ale echipamentului care pot avea sarcini electrice periculoase, după întreruperea alimentării, este necesară o plăcuţă de avertizare. Condensatoarele mici care sunt utilizate pentru temporizarea releelor nu trebuie considerate periculoase.
(3)4.1.2.4. Obstacole
Acestea sunt destinate protejării persoanelor calificate sau instruite. Nu sunt destinate protejării persoanelor obişnuite.
1.4.1.2.4.1. Obstacolele trebuie să prevină:
- atingerea neintenţionată a corpului de părţile active;
- atingerea neintenţionată cu părţile active pe durata funcţionării echipamentului sub tensiune în funcţionare normală.
2.4.1.2.4.2. Obstacolele pot fi îndepărtate fără utilizarea unor chei sau scule, însă trebuie asigurate astfel încât să prevină îndepărtarea neintenţionată.
(4)4.1.2.5. Amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere
1.4.1.2.5.1. Părţi simultan accesibile care sunt la potenţiale diferite nu trebuie să fie în zona de accesibilitate la atingere.
Două părţi sunt considerate simultan accesibile dacă sunt la distanţă mai mică de 2.5 m (dimensiunea de accesibilitate este determinată de lungimea mâini fără o sculă de ajutor).
2.4.1.2.5.2. Dacă o suprafaţă orizontală este restricţionată de un obstacol (balustradă sau ecran de plasă de sârmă) cu un grad de protecţie mai mare de IP XXB sau IP2X, zona de atingere trebuie să înceapă de la acest obstacol. În direcţie verticală (în sus), zona de accesibilitate este de 2.5 m de la suprafaţa S, neţinând seama de nici un obstacol intermediar care asigură un grad de protecţie mai mic de IPXXB sau IP2X.
Fig. 4.0. Zonă de accesibilitate la atingere
3.4.1.2.5.3. În locurile în care, în mod normal, sunt manevrate obiecte bune conductoare lungi şi voluminoase, distanţele de la art. 4.1.2.5.1 şi 4.1.2.5.2 trebuie mărite ţinând seama de dimensiunile acestor obiecte.
SECŢIUNEA 3:4.1.3. Măsuri tehnice pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerilor indirecte)
(1)4.1.3.1. Protecţia la defect (împotriva atingerii indirecte) se realizează printr-o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii şi o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul defectării protecţiei principale. Cele două măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă.
(2)4.1.3.2. Protecţia în caz de defect (protecţia la atingere indirectă) se realizează numai prin măsuri tehnice.
1.Acestea sunt:
a)măsuri tehnice principale:
- legarea la pământ a părţilor conductoare accesibile (ce accidental ar putea fi puse sub tensiune) în condiţiile specifice fiecărui sistem de alimentare: TN, TT, IT;
- utilizarea tensiunilor reduse - TFJS şi TFJP;
- separarea de protecţie, pentru un singur receptor;
- izolarea dublă sau întărită a echipamentelor electrice - clasă II de izolaţie;
b)măsuri tehnice suplimentare:
- deconectarea automată la apariţia unui curent electric de defect periculos, prin utilizarea dispozitivelor de curent diferenţial rezidual DDR;
- legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară;
- izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea amplasamentului);
- deconectarea automată la apariţia tensiunii de atingere;
- folosirea mijloacelor individuale de protecţie electroizolante certificate;
- alte măsuri tehnice suplimentare ce respectă regula fundamentală.
2.Măsurile suplimentare însoţesc întotdeauna o măsură tehnică principală şi se prevăd în:
- instalaţiile electrice din mediile periculoase şi foarte periculoase;
- anumite condiţii de influenţe ale condiţiilor externe şi amplasamente speciale, aşa cum sunt menţionate în cap. 7;
- cazurile în care se utilizează conductoare din aluminiu cu secţiunea mai mică de 16 mm2.
Protecţia în caz de defect poate fi omisă pentru un echipament cu părţi conductoare accesibile de dimensiuni sub 50x50 mm2 sau dacă sunt amplasate astfel încât nu pot veni în contact semnificativ cu o parte a corpului uman şi dacă racordarea cu un conductor de protecţie se realizează cu dificultate sau este nesigură.
(3)4.1.3.3. Măsurile de protecţie diferite aplicate în aceeaşi instalaţie pentru protecţie la defect (la atingere indirectă) nu trebuie să se influenţeze sau să se anuleze reciproc.
(4)4.1.3.4. Măsurile tehnice de protecţie la defect (împotriva atingerilor indirecte) menţionate depind de tipul reţelei de alimentare şi condiţiile de defect. Acestea sunt detaliate în cadrul măsurilor de protecţie din subcap. 4.1.4.
SECŢIUNEA 4:4.1.4. Măsură de protecţie
Se admit, în general, următoarele măsuri:
1 - întreruperea automată a alimentării;
2 - izolarea dublă sau întărită;
3 - utilizarea tensiunilor foarte joase - TFJS şi TFJP;
4 - separarea electrică pentru alimentarea unui singur receptor.
SUBSECŢIUNEA 1:4.1.4.1. Întreruperea automată a alimentării
I._
(1)4.1.4.1.1. Este cea mai utilizată măsură de protecţie în instalaţiile electrice, în care:
- protecţia de bază (la atingere directă) este asigurată printr-o:
- izolaţie de bază a părţilor active sau
- bariere sau
- carcase;
- protecţia la defect (la atingerea indirectă) este asigurată prin legături de echipotenţializare de protecţie (care să asigure întreruperea automată) ca măsură principală. Protecţia suplimentară se adoptă conform cu 4.1.2.1.
(2)4.1.4.1.2. Un dispozitiv de protecţie trebuie să întrerupă automat alimentarea conductorului de linie a circuitului sau a echipamentului în cazul unui defect cu impedanţa neglijabilă între conductorul de linie şi o parte conductoare accesibilă sau un conductor de protecţie din circuit sau un echipament în timpul maxim de întrerupere indicat la 4.1.4.1.3.,4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5.
Valori ale timpului de întrerupere mai mari decât cele indicate în aceste articole, pot fi admise în reţelele publice de distribuţie a energiei electrice pentru producerea şi transportul energiei electrice.
Pentru reţelele IT, întreruperea automata nu este în mod obişnuit necesară la apariţia primului defect. Prescripţiile privind întreruperea după primul defect vor fi enunţate în cursul acestui capitol la art. 4.1.4.1.21.
(3)4.1.4.1.3. Timpul maxim de întrerupere stabilit în tabelul 4.1 trebuie aplicat circuitelor finale din clădiri care nu depăşesc:
- 63 A, cu una sau mai multe prize;
- 32 A, alimentând doar echipamente conectate prin racord fix.
Tabel 4.1: Timpul maxim de întrerupere1)

Reţeaua

(schema)

50V < Uo < = 120V s

120V < Uo < = 230V s

230V < Uo < = 400V s

Uo > 400V s

c.a.

c.c.

c.a.

c.c.

c.a.

c.c.

c.a.

c.c.

TN

0,8

Nota 1

0,4

1

0,2

0,4

0,1

0,1

TT

0,3

Nota 2

0,2

0,4

0,07

0,2

0,04

0,1

Dacă în reţelele TT întreruperea se realizează de un dispozitiv de protecţie la supracurent şi legătura de echipotenţializare de protecţie este conectată cu toate părţile conductoare străine în cadrul instalaţiei, pot fi utilizaţi timpii maximi de întrerupere aplicabili pentru reţelele TN.

Uo este tensiunea nominală în c.a. sau c.c. între linie şi pământ.

Nota 1 - Întreruperea poate fi necesară pentru alte motive decât protecţia împotriva şocului electric.

Nota 2 - Dacă întreruperea este asigurată de un DDR, a se vedea pct. 4.1.5.2.

1) Timpul maxim de întrerupere corespunde pentru o tensiune de atingere UL = 50V

(4)4.1.4.1.4. În reţeaua TN un timp de întrerupere care nu depăşeşte 5 s este permis pentru circuite de distribuţie şi pentru circuitele neacoperite de 4.1.4.1.3.
(5)4.1.4.1.5. În reţeaua TT un timp de întrerupere care nu depăşeşte 1 s este permis pentru circuite de distribuţie şi pentru circuitele neacoperite de 4.1.4.1.3.
(6)4.1.4.1.6. Pentru alimentări cu tensiunea nominală U0 mai mare de 50 V (tensiune alternativă) sau 120 V (tensiune continuă), nu este cerută întreruperea automată în timpul indicat la 4.1.4.1.3., 4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5, dacă în cazul unui defect, tensiunea de ieşire a sursei este redusă într-un timp care nu este mai mare decât valoarea timpului aplicabil din tabelul 4.1. sau 5 s (după caz) la 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă. În asemenea cazuri trebuie luată în consideraţie întreruperea din alte motive decât şocul electric.
(7)4.1.4.1.7. Dacă întreruperea automată conform 4.1.4.1.2. nu poate fi realizată în timpul indicat aplicabil la 4.1.4.1.3., 4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5., trebuie prevăzută o legătură de echipotenţializare de protecţie suplimentară conf. 4.1.3.2.
II.Măsuri ce se iau în reţelele TN
(8)4.1.4.1.8. Punctul neutru sau punctul median al sistemului de alimentare trebuie legat la pământ. Dacă punctul neutru sau median nu este disponibil sau accesibil, un conductor de linie trebuie legat la pământ.
Părţile conductoare accesibile ale instalaţiei trebuie conectate printr-un conductor la bara principală de legare la pământ a instalaţiei (PEN, PE) care trebuie conectată la punctul de legare la pământ a sistemului electric de alimentare.
Dacă există alte legări la pământ se recomandă, dacă este posibil, conectarea conductoarelor de protecţie la astfel de puncte. Legarea la pământ la puncte suplimentare, distribuite cât se poate de uniform, poate fi necesară pentru a se asigura ca potenţialele conductoarelor de protecţie rămân, în caz de defect, cât se poate de aproape de cel al pământului.
În clădirile înalte şi clădirile foarte înalte, definite potrivit reglementărilor tehnice în vigoare, legarea la pământ suplimentara a conductoarelor de protecţie nu este practic posibila din motive practice. În astfel de clădiri legătura de protecţie de echipotenţializare între conductoarele de protecţie şi părţile conductoare accesibile are o funcţie similară.
Se recomandă ca legarea la pământ a conductoarelor de protecţie (PE şi PEN) să se facă acolo unde acestea intră în clădire sau dependinţe, ţinând seama de orice posibili curenţi electrici derivaţi prin conductorul neutru.
(9)4.1.4.1.9. În instalaţiile fixe, un singur conductor poate avea atât funcţia de conductor de protecţie cât şi pe cea de conductor neutru (conductor PEN). Pe conductorul PEN nu trebuie montat nici un dispozitiv de protecţie sau separare (secţionare).
(10)4.1.4.1.10. Caracteristicile dispozitivului de protecţie şi impedanţele circuitului trebuie să îndeplinească următoarea condiţie:
Zs Ia <= U0
unde:
Zs - impedanţa, în ohmi, a buclei de defect care include:
- sursa;
- conductorul de fază până la punctul de defect şi
- conductorul de protecţie între punctul de defect şi sursă.
Ia - curentul electric, în amperi, care produce funcţionarea automată a dispozitivului de protecţie în timpul specificat la art. 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4. Atunci când se utilizează un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) acest curent electric este curentul diferenţial rezidual de funcţionare care asigură întreruperea în timpul specificat menţionat în tabelul 4.1.
U0 - este tensiunea nominală în tensiune continuă sau alternativă între fază şi pământ, în volţi.
Acolo unde conformitatea cu acest articol se realizează printr-un DDR, timpii de întrerupere în conformitate cu tabelul 4.1 se referă la curenţii diferenţiali reziduali de defect prezumaţi, semnificativ mai mari decât curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare al DDR (de regulă 5 In).
(11)4.1.4.1.11. În reţelele TN pot fi utilizate următoarele dispozitive de protecţie pentru protecţia la defect (protecţie împotriva atingerii indirecte):
- dispozitive de protecţie la supracurent;
- dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR);
- dispozitive de protecţie împotriva defectelor cu arc electric (AFDD).
Dacă se utilizează un DDR pentru protecţie în caz de defect, circuitul trebuie protejat printr-un dispozitiv de protecţie la supracurent conform pct. 4.3.
Un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) nu trebuie utilizat în reţelele TN-C.
Dacă se utilizează un DDR într-o reţea TN-C-S, montarea DDR se face numai pe partea reţelei TN-S.

III.Măsuri ce se iau în reţelele TT
(12)4.1.4.1.12. Toate părţile conductoare accesibile protejate împreună prin acelaşi dispozitiv de protecţie trebuie conectate prin conductoarele de protecţie la o priză de pământ comună tuturor acestor părţi. Dacă sunt utilizate mai multe dispozitive de protecţie în serie, această prescripţie se aplică separat la toate părţile conductoare accesibile protejate prin fiecare dispozitiv.
Punctul neutru sau punctul median al sistemului de alimentare cu energie electrică trebuie legat la pământ. Dacă un punct neutru sau un punct median nu este disponibil sau accesibil, trebuie legat la pământ un conductor de fază.
(13)4.1.4.1.13. În general în reţelele TT, echipamentele DDR trebuie utilizate pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte). Ca alternativă, pot fi utilizate dispozitive de protecţie la supracurent pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte), numai dacă este asigurată o valoare a impedanţei Zs conform art. 4.1.4.1.15.
Dacă este utilizat un DDR pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte) circuitul trebuie protejat de asemenea printr-un dispozitiv de protecţie la supracurent conform subcap. 4.3.
(14)4.1.4.1.14. Dacă este utilizat un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte) trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- timpul de întrerupere cerut la 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4, şi
Ra In <= 50 V
unde:
Ra - este suma rezistentei (în ) a prizei de pământ şi a conductorului de protecţie pentru părţile conductoare accesibile,
In - este curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare (în A), a DDR.
Protecţia la defect este asigurată în acest caz de asemenea dacă impedanţa de defect nu este neglijabilă.
Acolo unde rezistenţa electrică Ra nu este cunoscută poate fi înlocuită prin impedanţa Zs.
Timpii de întrerupere în conformitate cu tabelul 4.1 se referă la curenţii diferenţiali reziduali de defect prezumaţi, semnificativ mai mari decât curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare a DDR (de regula 5 In).
(15)4.1.4.1.15. Dacă este utilizat un dispozitiv de protecţie la supracurent trebuie îndeplinită următoarea condiţie:
Zs Ia <= U0
unde:
Zs - este impedanţa (în ) buclei de defect care cuprinde:
- sursa;
- conductorul de fază până la punctul de defect;
- conductorul de protecţie a părţilor conductoare accesibile;
- conductorul de legare la pământ;
- priză de pământ a instalaţiei şi
- priză de pământ a sursei.
Ia - curentul (în A) care produce funcţionarea dispozitivului de întrerupere automată în timpul specificat la 4.1.4.1.3 sau 4.1.4.1.4;
U0 - tensiunea nominală alternativă sau continuă între fază şi pământ, (în V).
IV.Măsuri ce se iau în reţelele IT
(16)4.1.4.1.16. În reţelele IT părţile active trebuie izolate faţă de pământ sau legate la pământ printr-o impedanţa suficient de mare. Această conectare poate fi realizată fie la punctul neutru sau median al sistemului sau la un punct neutru artificial. Acesta din urmă poate fi conectat direct la pământ dacă impedanţa rezultantă faţă de pământ este suficient de mare la frecvenţa sistemului. Acolo unde nu există nici un punct neutru sau punct median, conductorul de linie poate fi conectat la pământ printr-o impedanţa mare.
Curentul electric de defect este mic în cazul unui defect simplu la o parte conductoare accesibilă sau la pământ şi întreruperea automată conform 4.1.4.1 nu este imperativă dacă este îndeplinită condiţia de la 4.1.4.1.17. Trebuie luate măsuri de înlăturare (cât mai curând posibil) a primului defect pentru a preveni posibilitatea de şoc electric la apariţia celui de al doilea defect.
Pentru a reduce supratensiunea sau pentru atenuarea oscilaţiilor de tensiune, poate fi necesară realizarea legării la pământ prin impedanţe sau puncte neutre artificiale.
(17)4.1.4.1.17. Părţile conductoare accesibile trebuie legate la pământ individual, în grup sau colectiv.
Trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- în sisteme de tensiune alternativă Ra Id <= 50 V
- în sisteme de tensiune continuă Ra Id <= 120 V
unde:
Ra - este suma rezistenţelor (în ) a prizei de pământ şi a conductorului de protecţie la părţile conductoare accesibile;
Id - este curentul de defect (în A) al unui prim defect cu impedanţa neglijabilă între un conductor de fază şi o parte conductoare accesibilă. Valoarea curentului electric Id ţine seama de curenţii electrici de scurgere de suprafaţă şi de impedanţa totală a instalaţiei electrice.
(18)4.1.4.1.18. În reţelele IT pot fi utilizate următoarele dispozitive de monitorizare şi de protecţie:
- dispozitive de monitorizare a izolaţiei (MI);
- dispozitive de monitorizare a curentului diferenţial rezidual (MDR);
- sisteme de localizarea defectului izolaţiei;
- dispozitiv de protecţie la supracurent;
- dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR).
Dacă se utilizează un dispozitiv acţionat la curent diferenţial rezidual (DDR), declanşarea unui DDR în cazul unui prim defect nu poate fi exclusă datorită curenţilor electrici capacitivi de scurgere de suprafaţă.
(19)4.1.4.1.19. În cazurile când se adoptă o reţea IT din motive de continuitate a alimentării, trebuie prevăzut un dispozitiv de monitorizare a izolaţiei pentru a indica apariţia unui prim defect de la o parte activă la părţile conductoare accesibile sau la pământ. Acest dispozitiv trebuie să producă un semnal acustic şi/sau optic care trebuie să continue atât timp cât defectul persistă.
Dacă există atât semnal acustic cât şi optic, este permis ca semnalul acustic să fie anulat.
Se recomandă ca primul defect să fie eliminat cât mai curând posibil.
(20)4.1.4.1.20. Cu excepţia cazului în care este instalat un dispozitiv de protecţie pentru întreruperea alimentării în cazul unui prim defect de punere la pământ, poate fi prevăzut un MDR sau un sistem de localizare a defectului izolaţiei pentru a indica apariţia unui prim defect de la o parte activă la părţile conductoare accesibile sau la pământ. Acest dispozitiv trebuie să producă un semnal acustic şi/sau optic, care trebuie să se menţină atât timp cât defectul persistă.
Se recomandă ca primul defect să fie eliminat cât mai curând posibil.
(21)4.1.4.1.21. După apariţia unui prim defect, condiţiile pentru o întrerupere automată a alimentării în cazul unui al doilea defect apărut la un conductor activ trebuie să fie următoarele:
a)dacă părţile conductoare accesibile sunt interconectate printr-un conductor de protecţie legat colectiv la pământ la acelaşi sistem de legare la pământ, se aplica condiţii similare reţelelor TN şi trebuie îndeplinite următoarele condiţii când în reţelele de tensiune alternativă conductorul neutru nu este distribuit şi respectiv în reţelele de tensiune continuă dacă conductorul median nu este distribuit:
2 Ia Zs <= U
sau unde conductorul neutru sau respectiv median este distribuit:
2Ia Z's <= U0
unde:
U - este tensiunea nominală alternativă sau continuă (în V) între conductoarele de linie;
U0 - tensiunea nominală alternativă sau continuă (în V) între conductorul de linie şi conductorul neutru sau conductorul median;
Zs - impedanţa (în ) a buclei de defect care cuprinde conductorul de linie şi conductorul de protecţie al circuitului;
Z's - impedanţa (în ) buclei de defect care cuprinde conductorul de linie şi conductorul neutru respectiv median al circuitului;
Ia - curentul (în A) care produce funcţionarea dispozitivului de protecţie în intervalul de timp prescris la 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4. pentru reţelele TN.
Timpul stabilit în tabelul 4.1 de la 4.1.3.1.3 pentru reţelele TN se aplică la reţelele IT cu conductorul neutru sau median distribuit sau nedistribuit.
Factorul 2 în ambele relaţii, ia în considerare faptul ca în cazul apariţiei simultane a două defecte, acestea pot apărea în circuite diferite.
Pentru impedanţa buclei de defect trebuie luat în considerare cazul cel mai defavorabil, de exemplu un defect la conductorul de fază la sursă şi simultan un alt defect la conductorul neutru al unui echipament de utilizare curentă al circuitului considerat.
b)dacă părţile conducătoare sunt legate la pământ în grup sau individual se aplică următoarea condiţie:
Ra Ia <= 50 V
unde:
Ra - este suma rezistenţelor (în ) prizei de pământ şi a conductorului de protecţie la părţile conductoare accesibile;
Ia - este un curent electric (în A) care produce întreruperea automată a dispozitivului de protecţie în timpul corespunzător cu cel pentru reţelele TT din tabelul 4.1 de la 4.1.4.1.3. sau în timpul corespunzător de la 4.1.4.1.4.
Dacă îndeplinirea prescripţiilor de la b) este asigurată printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) respectarea timpilor de întrerupere ceruţi pentru reţelele TT în tabelul 4.1 poate necesita curenţi diferenţiali reziduali semnificativ mai mari decât curentul diferenţial rezidual nominal de funcţionare In al DDR (de regulă 5 In).
SUBSECŢIUNEA 2:4.1.4.2. Izolarea dublă sau întărită
(1)4.1.4.2.1. Generalităţi
1.4.1.4.2.1.1. Izolarea dublă sau întărită este o măsură de protecţie prin care:
- protecţia de bază este asigurată printr-o izolaţie de bază şi protecţia la defect este asigurată printr-o izolaţie suplimentară;
- protecţia de bază şi protecţia la defect sunt asigurate printr-o izolaţie întărită între părţile active şi părţile accesibile.
Această măsură de protecţie este destinată să prevină apariţia de tensiuni periculoase la părţile accesibile ale echipamentului electric printr-un defect al izolaţiei de bază.
2.4.1.4.2.1.2. Măsura de protecţie prin izolarea dublă sau întărită este aplicabilă în toate situaţiile, cu excepţiile unor limitări indicate în cap. 7.
(2)4.1.4.2.2. Prevederi pentru echipamentul electric
1.4.1.4.2.2.1. Dacă se utilizează măsura de protecţie izolarea dublă sau întărită pentru toată instalaţia sau o parte a ei, echipamentul electric trebuie să corespundă unuia din următoarele articole:
- 4.1.4.2.2.2. sau
- 4.1.4.2.1.2 şi 4.1.4.2.2.4. sau
- 4.1.4.2.3.
2.4.1.4.2.2.2. Echipamentul electric trebuie să fie dintre tipurile următoare şi încercat şi marcat conform standardelor relevante:
- echipament electric având o izolaţie dublă sau întărită (clasa II);
- echipament electric declarat ca produs echivalent clasei II, precum şi ansamblurile de
- echipamente electrice având o izolaţie totală (vezi SR EN 60439-1).
Acest echipament este identificat prin simbolul conform recomandării din CEI 60417 DB, pentru echipament de clasa II de izolaţie.
3.4.1.4.2.2.3. Echipamentul electric având numai izolaţie de bază trebuie să aibă o izolare suplimentară aplicată în timpul montării instalaţiei electrice, asigurând un grad de securitate echivalent echipamentului electric conform 4.1.4.2.2.2. şi respectând 4.1.4.2.3.1. până la 4.1.4.2.3.3.
Simbolul trebuie amplasat într-o poziţie vizibilă la exteriorul şi interiorul carcasei, conform recomandărilor din CEI 60417 DB-5019.
4.4.1.4.2.2.4. Echipamentul electric având părţile active neizolate trebuie să aibă o izolaţie întărită aplicată în timpul procesului de montare a instalaţiei electrice, asigurând un grad de protecţie echivalent echipamentului electric conform 4.1.4.2.2.2. şi respectând 4.1.4.2.3.1. până la 4.1.4.2.3.3. O astfel de izolaţie se aplică numai unde caracteristicile constructive împiedică aplicarea izolaţiei duble.
Simbolul trebuie amplasat într-o poziţie vizibilă la exteriorul şi interiorul carcasei, conform recomandărilor din CEI 60417 DB - 5019.
(3)4.1.4.2.3. Prevederi pentru carcase
1.4.1.4.2.3.1. Echipamentul electric fiind pregătit pentru punerea în funcţiune, având toate părţile active separate numai printr-o izolaţie de bază, acestea trebuie să fie instalate în interiorul unei carcase electroizolante care asigură cel puţin un grad de protecţie IPXXB sau IP 2X.
2.4.1.4.2.3.2. Carcasele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- nu trebuie traversată de părţi conductoare care pot transmite un potenţial;
- nu trebuie să conţină niciun şurub sau alte mijloace de fixare electroizolante care trebuie îndepărtate la montare sau întreţinere şi care ar putea fi înlocuite cu altele metalice care ar putea deteriora izolaţia carcasei;
- dacă carcasa trebuie traversată de elemente metalice (de exemplu pentru manetele de acţionare a aparatelor încastrate), acestea trebuie să fie amplasate astfel încât protecţia împotriva şocului electric să nu fie deteriorată.
3.4.1.4.2.3.3. Acolo unde capacele sau uşile carcasei electroizolante pot fi deschise fără utilizarea unei scule sau a unei chei, toate părţile conductoare accesibile trebuie să fie în spatele unei bariere izolante (cu un grad de protecţie cel puţin IPXXB sau IP 2X). Această barieră poate fi îndepărtată numai prin utilizarea unei scule sau a unei chei.
4.4.1.4.2.3.4. Părţile conductoare închise într-o carcasă electroizolantă nu trebuie legate la conductorul de protecţie. O excepţie trebuie făcută pentru conductoarele de protecţie care în mod necesar trec prin carcasă pentru a proteja alte elemente ale echipamentului electric al cărui circuit de alimentare trece prin carcasă. Elementele conductoare de protecţie se vor izola ca şi părţile active şi vor fi marcate cu simbolul PE.
5.4.1.4.2.3.5. Carcasa nu trebuie să afecteze funcţionarea echipamentului protejat în acest fel.
(4)4.1.4.2.4. Prevederi pentru sisteme de pozare
1.4.1.4.2.4.1. Sistemul de pozare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1.1.tensiunea nominală a sistemului de pozare nu este mai mică decât tensiunea nominală a sistemului, dar cel puţin 300/500 V;
1.2.protecţia mecanică adecvată a izolaţiei de bază este asigurată prin una sau mai multe dintre următoarele metode:
a)prin mantaua nemetalică a cablului sau
b)jgheaburi închise şi tuburi profilate nemetalice conform standardelor pe părţi CEI 61084 sau tuburi nemetalice conform SR EN 61386.
SUBSECŢIUNEA 3:4.1.4.3. Măsura de protecţie prin utilizarea tensiunilor foarte joase de securitate (TFJS) şi foarte joase de protecţie (TFJP)
(1)4.1.4.3.1. Generalităţi
1.4.1.4.3.1.1. Protecţia prin utilizarea tensiunii foarte joasă este o măsură de protecţie care constă din unul dintre cele două circuite de tensiune foarte joasă:
- TFJS;
- TFJP.
Această măsură de protecţie necesită:
- limitarea tensiunii în circuitele TFJS sau TFJP la limita superioară a tensiunii pentru domeniul I de tensiune, 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă (a se vedea SR HD 193S2);
- separarea de protecţie a circuitelor TFJS sau TFJP de toate celelalte circuite;
- izolaţie de bază între circuitele TFJS sau TFJP;
- numai pentru circuitele TFJS, izolaţie de bază între circuitele TFJS şi pământ.
2.4.1.4.3.1.2. Utilizarea TFJS sau TFJP este considerata ca o măsură de protecţie în toate situaţiile.
În anumite amplasamente speciale standardele pe părţi SR HD 60364-7 sau HD 384.7 limitează valoarea tensiunii foarte joase la o valoare mai mică de 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă (vezi cap. 7).
(2)4.1.4.3.2. Prevederi pentru protecţia împotriva atingerii directe şi protecţia împotriva atingerii indirecte.
Protecţia de bază şi protecţia la defect se considera a fi îndeplinită când:
- tensiunea nominală nu poate depăşi limita superioară în domeniul I de tensiune;
- alimentarea provine de la una din sursele de la 4.1.4.3.3.;
- sunt îndeplinite condiţiile de la 4.1.4.3.4.
Tensiunile continui pentru circuitele TFJ generate de un convertor cu semiconductoare necesită un circuit intern de tensiune alternativă care depăşeşte tensiunea continuă din motive fizice. Acest circuit intern de tensiune alternativă nu este considerat ca un circuit cu tensiune mai mare în sensul acestui articol. Între circuitele interne şi circuitele externe este necesară separarea de protecţie.
În reţelele de tensiune continuă cu baterii, tensiunile pentru încărcarea bateriei şi tensiunile în regim flotant depăşesc tensiunea nominală a bateriei. Această tensiune nu necesită nici o măsură de protecţie suplimentară, dacă nu depăşeşte 75 V în tensiune alternativă, sau 150 V în tensiune continuă.
(3)4.1.4.3.3. Surse pentru TFJS şi TFJP
Următoarele surse pot fi utilizate pentru reţelele TFJS şi TFJP:
- un transformator de securitate (conform cu recomandările din SR EN 61558-2-6:2002).
- sursă de tensiune care asigură un grad de securitate echivalent cu cel al transformatorului de securitate (de exemplu motor generator cu înfăşurări asigurând o separare echivalentă).
- sursă electrochimică (de exemplu o baterie) sau altă sursă independentă a unui circuit cu tensiune mai mare (de exemplu un generator antrenat de un motor Diesel).
- unele dispozitive electronice unde au fost stabilite măsuri de prevedere pentru a se asigura că, şi în cazul unui defect intern, tensiunea la bornele de ieşire nu poate depăşi valorile de la 4.1.4.3.1.1.
Exemple de astfel de dispozitive includ echipamentul de încercarea izolaţiei şi dispozitivele de monitorizare.
Dacă există tensiuni mai mari la bornele de ieşire, conformitatea cu acest articol poate fi realizată, dacă tensiunea de ieşire este în limitele de la art. 4.1.4.3.1.1. când este măsurată cu un voltmetru cu o rezistenţă internă de cel puţin 3000 .
- sursele mobile de alimentare la joasă tensiune, trebuie alese şi montate conform cu prescripţiile pentru protecţie prin utilizarea unei izolaţii duble sau întărite.
(4)4.1.4.3.4. Prevederi pentru circuitele TFJS şi TFJP
1.4.1.4.3.4.1. Circuitele TFJS şi TFJP trebuie să aibă:
- izolaţie întărită între părţile active şi alte circuite TFJS sau TFJP;
- separare de protecţie intre părţile active ale circuitelor care nu sunt TFJS sau TFJP, asigurată prin izolaţie dublă sau întărită sau izolaţie de bază şi de ecran de protecţie pentru tensiunea cea mai înaltă prezentă.
Circuitele TFJS trebuie să aibă izolaţie de bază între părţile active şi pământ.
Circuitele TFJP şi/sau părţile conductoare accesibile ale echipamentului alimentat prin circuite TFJP pot fi legate la pământ.
Legarea la pământ a circuitelor TFJP poate fi realizată printr-o conectare la pământ sau la un conductor de protecţie din interiorul sursei.
2.4.1.4.3.4.2. Separarea de protecţie a sistemului de pozare a circuitelor TFJS sau TFJP de părţile active a altor circuite, care are cel puţin izolaţie de bază, poate fi realizată astfel:
- conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie să fie închise într-o manta nemetalică sau o carcasa electroizolanta, suplimentar faţă de izolaţia de bază;
- conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie separate de conductoarele circuitelor cu tensiuni mai mari decât cele din domeniul I printr-o manta metalică legată la pământ sau ecran metalic legat la pământ;
- conductoarele circuitului la tensiuni mai mari decât domeniul I pot fi incluse în cabluri mulţi conductoare sau alte grupări de conductoare dacă conductoarele TFJS sau TFJP sunt izolate pentru cea mai mare tensiune prezentă;
- prin separare fizică;
- sistemul de pozare al altor circuite este cu izolaţie dublă sau întărită (conform art. 4.1.4.2.4.1).
3.4.1.4.3.4.3. Prizele şi fişele în reţelele TFJS şi TFJP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- fişele să nu permită introducerea în prize pentru alte sisteme de tensiune;
- prizele nu trebuie să permită introducerea fişelor pentru alte sisteme de tensiune;
- fişele şi prizele în sistem TFJS nu trebuie să aibă contact pentru conductor de protecţie.
4.4.1.4.3.4.4. Părţile conductoare accesibile în circuitele TFJS nu trebuie legate la pământ sau la conductoare de protecţie sau părţi conductoare accesibile ale altui circuit.
5.4.1.4.3.4.5. Dacă tensiunea nominală depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă sau dacă echipamentul este imersat, protecţia de bază (protecţia împotriva atingerii directe) pentru circuite TFJS sau TFJP trebuie asigurat prin:
izolaţie de bază a părţilor active;
- bariere sau carcase.
Protecţia de bază (împotriva atingerii directe) nu este necesară, în general, în condiţii de mediu uscat (AD1) pentru:
- circuite TFJS unde tensiunea nominală nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă;
- circuite TFJP unde tensiunea nominală nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă şi părţile conductoare accesibile şi/sau părţile active sunt conectate prin conductor de protecţie la borna principală de legare la pământ.
În toate celelalte cazuri protecţia de bază nu este necesară dacă tensiunea nominală a circuitelor TFJS sau TFJP nu depăşeşte 12 V tensiune alternativă sau 30 V tensiune continuă.
SUBSECŢIUNEA 4:4.1.4.4. Măsura de protecţia prin separarea electrică
(1)4.1.4.4.1. Generalităţi
1.4.1.4.4.1.1. Separarea electrică este o măsură de protecţie prin care:
- protecţia de baza este asigurată prin izolaţia de bază a părţilor active sau prin bariere sau carcase conform art. 4.1.2.3;
- protecţia la defect este asigurată prin separarea simplă a circuitului de alte circuite sau faţă de pământ.
2.4.1.4.4.1.2. Această măsură de protecţie trebuie limitată la alimentarea unui singur echipament de utilizare curentă, de la o sursă nelegată la pământ cu separare simplă.
Atunci când este utilizată această măsură de protecţie, este necesar să existe conformitatea izolaţiei de bază cu standardul de produs.
3.4.1.4.4.1.3. Dacă mai multe echipamente de utilizare curentă sunt alimentate dintr-o sursă de separare trebuiesc îndeplinite condiţiile de la art. 4.1.4.4.1.4. până la 4.1.4.4.1.11.
4.4.1.4.4.1.4. Toate echipamentele trebuie să fie conform prevederilor protecţiei de bază (împotriva atingerilor directe) de la art. 4.1.2.1.A) şi 4.1.4.2.
5.4.1.4.4.1.5. Protecţia prin separarea electrică a alimentării pentru mai multe echipamente (receptoare) trebuie să fie asigurată de îndeplinirea condiţiilor din art. 4.1.4.4.1.1.
6.4.1.4.4.1.6. Trebuie luate măsuri de prevedere pentru a proteja circuitul separat (rezultat prin separare electrică) de deteriorarea şi defectarea izolaţiei (de exemplu prin alegerea sistemului de pozare).
7.4.1.4.4.1.7. Părţile conductoare accesibile ale circuitelor separate trebuie conectate prin legături de echipotenţializare nelegate la pământ. Acestea nu trebuie conectate la conductoare de protecţie sau părţi conductoare accesibile ale altor circuite.
8.4.1.4.4.1.8. Toate prizele trebuie să aibă contacte de protecţie conectate la sistemul de echipotenţializare prevăzut la art. 4.1.4.4.1.7.
9.4.1.4.4.1.9. Toate cablurile utilizate trebuie să conţină un conductor de protecţie pentru a fi utilizat drept conductor de echipotenţializare conform art. 4.1.4.4.1.7. Această condiţie nu este necesară când se alimentează un echipament cu izolaţie dublă sau întărită.
10.4.1.4.4.1.10. Trebuie să existe asigurarea că la apariţia a două defecte simultane, pe două conductoare de polarităţi diferite, un dispozitiv de protecţie va întrerupe alimentarea într-un timp mai mic decât cel din tabelul 4.1.
11.4.1.4.4.1.11. Se recomandă ca produsul dintre tensiunea nominală a circuitului (în V) şi lungimea (în m) a unui sistem de separare să nu depăşească 100.000 Vm şi ca lungimea reţelei să nu fie mai mare de 500 m.
(2)4.1.4.4.2. Prevederi pentru protecţia de bază împotriva atingerii directe
Toate echipamentele electrice trebuie să fie prevăzute cu una din prevederile protecţiei de baza de la subcap. 4.1.2. sau din măsurile de protecţie de la subcap. 4.1.4.
(3)4.1.4.4.3. Prevederi pentru protecţie în caz de defect împotriva atingerilor indirecte
1.4.1.4.4.3.1. Circuitul separat trebuie alimentat de la o sursă cu cel puţin separare simplă şi tensiunea circuitului separat să nu depăşească 500 V.
2.4.1.4.4.3.2. Părţile active separate nu trebuie conectate la nici un punct al altui circuit, la pământ sau la un conductor de protecţie. Intre circuite se va asigura izolaţia de bază.
3.4.1.4.4.3.3. Cablurile flexibile sau cordoanele folosite vor fi vizibile pe tot traseul pentru prevenirea deteriorărilor mecanice sau de orice altă natură.
4.4.1.4.4.3.4. Pentru circuitele separate se recomandă trasee diferite de ale altor circuite. Dacă sunt în acelaşi sistem de pozare, trebuie utilizate cabluri fără acoperiri metalice, conductoare izolate în tuburi electroizolante, tuburi profilate izolante sau jgheaburi izolante, în următoarele condiţii:
- tensiunea nominală nu este mai mică decât cea mai mare tensiune nominală;
- fiecare circuit este protejat împotriva supracurentului electric.
5.4.1.4.4.3.5. Părţile conductoare accesibile ale circuitelor de separare nu trebuie conectate la nici una din părţile conductoarele accesibile ale altui circuit, la pământ sau la un conductor de protecţie.
SECŢIUNEA 5:4.1.5. Măsuri tehnice suplimentare de protecţie
(1)4.1.5.1. Generalităţi
1.4.1.5.1.1. O măsură suplimentară de protecţie însoţeşte întotdeauna:
- o măsură tehnică de protecţie pentru protecţia de bază (conform 4.1.2.1.) sau
- o măsură tehnică principală pentru protecţia în caz de defect (conform 4.1.3.2.)
2.4.1.5.1.2. O măsură suplimentară de protecţie nu trebuie să împiedice nici una din măsurile de protecţie menţionate la 4.1.2. şi 4.1.3.
(2)4.1.5.2. Protecţia suplimentară prin deconectarea automată la apariţia unui curent de defect periculos prin utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR)
1.4.1.5.2.1. În sistemele de tensiune alternativă trebuie prevăzută o protecţie suplimentară printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) care nu depăşeşte 30 mA pentru (conform cu recomandările din SR HD 60364-4-41):
- prize de utilizare generală şi/sau receptoare electrice cu un curent nominal care nu depăşeşte 32 A;
- echipamente mobile pentru utilizări în exterior cu un curent nominal care nu depăşeşte 32 A;
- pentru circuitele de iluminat, în locuinţele unifamiliale.

2.4.1.5.2.2. Utilizarea DDR având un curent diferenţial rezidual nominal care nu depăşeşte 30 mA, este recunoscută ca protecţie suplimentară în cazul protecţiei de bază şi/sau a protecţiei la defect sau din neatenţia utilizatorilor.
3.4.1.5.2.3. Utilizarea unor astfel de dispozitive nu este recunoscută ca un mijloc unic de protecţie şi nu trebuie să împiedice aplicarea uneia dintre măsurile de protecţie specificate de la art. 4.1.1.1.
4.4.1.5.2.4. Curenţii electrici nominali ai dispozitivului de protecţie la curent diferenţial rezidual S pentru utilizări casnice şi similare conform recomandărilor din SR EN 61008-1 şi SR EN 61009-1 sunt: 6-10-30-100-300-500 mA şi 1 A.
5.4.1.5.2.5. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări casnice şi similare, conform recomandărilor SR EN 61008-1 şi SR EN 61009-1, este:
- de tip "AC" pentru care declanşarea este dată de curentul rezidual sinusoidal alternativ aplicat brusc sau care creşte lent;
de tip "A" pentru care declanşarea este dată atât de curentul rezidual sinusoidal alternativ cât şi de curentul rezidual continuu (pulsatoriu) aplicaţi brusc sau care cresc lent.
6.4.1.5.2.6. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări industriale, conform recomandărilor din SR EN 60947-2, este:
6.1.de tip "AC" şi "A" şi suplimentar
6.2.de tip "B" pentru care declanşarea este dată de:
- curenţi reziduali sinusoidali;
- curenţi reziduali pulsatorii;
- curenţi reziduali pulsatorii cu o componentă continuă de 6 mA;
- pentru curenţi reziduali care pot proveni de la circuite redresoare cum ar fi:
redresor simplă alternanţă cu sarcina capacitivă care produce un curent continuu neted;
punte redresoare trifazată în stea sau punte hexafazată;
punte redresoare dublă alternanţă.
Dispozitivele DDR sunt cu sau fără controlul unghiului de fază, independenţă de polaritate, pentru curenţi electrici care se aplică brusc sau cu creştere lentă.
7.4.1.5.2.7. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări casnice şi similare şi industriale conform recomandărilor din SR EN 61008-1, SR EN 61009-1 şi SR EN 60947-2 în funcţie de existenţa temporizării este:
- fără temporizare, de uz general, cu timpi de declanşare între 40...300 ms în funcţie de valoarea curentului diferenţial rezidual de defect comparativ cu curentul diferenţial rezidual nominal al dispozitivului;
- cu temporizare tip "S" pentru asigurarea selectivităţii, cu timpi de declanşare între 150...500 ms, în funcţie de valoarea curentului diferenţial rezidual de defect comparativ cu curentul diferenţial rezidual nominal al dispozitivului.
8.4.1.5.2.8. Dacă se montează dispozitive diferenţiale reziduale, selectivitatea, conform recomandărilor din SR CEI 61200-53, se realizează ca în fig. 4.1 sau fig. 4.2.
- în fig. 4.1. se prezintă o schemă unde sunt realizate 2 niveluri de selectivitate utilizând dispozitive diferenţiale reziduale de tip general, conform recomandărilor din SR EN 61008-1, cu curent nominal <= 100 mA şi de tip "S" având un curent diferenţial rezidual nominal >= 300 mA;
- în fig. 4.2. se prezintă o schemă unde sunt realizate 3 niveluri de selectivitate utilizând un dispozitiv diferenţial rezidual de tip general cu un curent nominal de 30 mA. În amonte este instalat un dispozitiv diferenţial rezidual de tip "S" cu un curent nominal de 300 mA, iar în amonte de aceasta un dispozitiv diferenţial rezidual cu temporizare definită conform recomandărilor din SR EN 60947-2, cu un curent nominal de 1 A;
- selectivitatea între un dispozitiv de tip "S" şi un altul de tip general în serie poate fi considerată ca realizată dacă raportul între curenţii diferenţiali reziduali nominali respectivi este de cel puţin 3;
- în reţeaua TT, rezistenţa prizei de pământ trebuie să fie conform cu prevederea art. 4.1.4.1.14.

Fig. 4.1. Exemplu de circuite cu două niveluri de selectivitate

Fig. 4.2. Exemplu de circuite cu trei niveluri de selectivitate

(3)4.1.5.3. Protecţia suplimentară folosind legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară
1.4.1.5.3.1. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară este considerată ca protecţie suplimentară pentru protecţia la defect (împotriva atingerii indirecte).
2.4.1.5.3.2. Utilizarea legăturii de echipotenţializare de protecţie suplimentară nu trebuie să excludă necesitatea întreruperii alimentării din alte motive (de exemplu, protecţia împotriva focului, solicitării termice a echipamentului etc.).
3.4.1.5.3.3. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară poate implica întreaga instalaţie, o parte a acesteia sau un amplasament.
4.4.1.5.3.4. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară trebuie să includă toate părţile conducătoare simultan accesibile ale echipamentului fix şi părţile conductoare străine inclusiv dacă se utilizează armătura metalică a betonului armat. Sistemul trebuie conectat la conductoarele de protecţie ale întregului echipament inclusiv cele ale prizelor.
5.4.1.5.3.5. Dacă există incertitudini referitoare la eficienta legăturii de echipotenţializare de protecţie suplimentară, trebuie să se confirme ca rezistenţa R între părţile conductoare simultan accesibile şi părţile conductoare străine îndeplineşte condiţia:
R <= 50 V/Ia în sisteme de tensiune alterativă
R <= 120 V/Ia în sisteme de tensiune continuă unde:
Ia - este curentul electric de funcţionare în A, a dispozitivului de protecţie:
- pentru dispozitive de curent diferenţial rezidual (DDR), In
- pentru dispozitive de supracurent, curentul electric de funcţionare la 5 s.
6.4.1.5.3.6. Conductorul pentru legături principale de egalizare a potenţialelor trebuie să aibă secţiuni cel puţin egale cu jumătate din secţiunea cea mai mare a conductorului de protecţie din instalaţie, dar minim 10 mm2 Cu; secţiunea lui se poate limita la maximum 25 mm2 Cu sau o secţiune echivalentă pentru alt material.
Conductorul pentru legături suplimentare de egalizare a potenţialelor între două mase trebuie să aibă secţiunea cel puţin egală cu cea mai mică secţiune a conductoarelor de protecţie legate la acele mase.
Legăturile suplimentare se vor realiza prin elemente conductoare nedemontabile (de ex. şarpante metalice), prin conductoare suplimentare sau prin combinarea acestor două soluţii.
7.4.1.5.3.7. Elementele conductoare ale construcţiei sau din construcţii (cum sunt de exemplu şarpantele metalice, căile de rulare ale utilajelor de ridicat şi transport) pot fi utilizate drept conductoare de protecţie dacă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)continuitatea lor electrică este asigurată fie prin construcţie fie prin mijloace adecvate realizându-se astfel încât să fie protejată împotriva deteriorărilor mecanice, chimice, electrochimice, termice sau de altă natură;
b)secţiunea lor este cel puţin aceea determinată conform subcapitolului 5.5.;
c)demontarea lor nu se poate face decât dacă au fost prevăzute măsuri de compensare.
8.4.1.5.3.8. Dacă instalaţiile electrice sunt în distribuţie prefabricată în învelişuri metalice (cutii, carcase), aceste învelişuri pot fi utilizate drept conductoare de protecţie dacă satisfac următoarele trei condiţii:
a)continuitatea lor electrică este asigurată şi menţinută în timp prin măsuri de protecţie corespunzătoare împotriva solicitărilor mecanice, chimice, electrochimice, termice sau de altă natură.;
b)secţiunea lor este cel puţin egală cu aceea rezultată din subcapitolul 5.5.;
c)permit racordarea pe traseul lor a altor conductoare de protecţie.
9.4.1.5.3.9. Structura metalică de susţinere a cablurilor poate fi utilizată drept conductor de protecţie dacă se iau măsuri în vederea satisfacerii condiţiilor de la art. 4.1.5.3.8.
(4)4.1.5.4. Protecţia suplimentară folosind legătura locală de echipotenţializare nelegată la pământ.
1.4.1.5.4.1. Legătura locală de echipotenţializare nelegată la pământ este prevăzută pentru a preveni apariţia unei tensiuni de atingere periculoase.
2.4.1.5.4.2. Toate echipamentele electrice trebuie să corespundă prevederilor de protecţie de baza (împotriva atingerilor directe) descrise la subcapitolul 4.1.2.
3.4.1.5.4.3. Conductoarele legăturii de echipotenţializare trebuie să interconecteze toate părţile conductoare simultan accesibile şi părţile conductoare străine.
4.4.1.5.4.4. Sistemul local de legături de echipotenţializare nu trebuie să fie în contact electric cu pământul, nici direct, nici prin părţile conductoare simultan accesibile ori prin părţi conductoare străine. Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită se aplică protecţia prin întreruperea automată a alimentării.
5.4.1.5.4.5. Trebuie luate măsuri de prevedere astfel încât orice persoană care intră în zona de echipotenţializare să nu poată fi expusă la o diferenţă de potenţial periculoasă, în special dacă planşeul conductor, izolat faţă de pământ, este conectat la sistemul de echipotenţializare nelegat la pământ.
(5)4.1.5.5. Protecţia suplimentară prin izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea amplasamentului)
1.4.1.5.5.1. Această măsură de protecţie este destinată prevenirii atingerii simultane cu părţile conductoare care pot fi la potenţiale diferite prin defectarea părţilor active.
2.4.1.5.5.2. Orice echipament electric trebuie să corespundă unei prevederi privind protecţia de bază (împotriva atingerii directe) descrisa la cap. 4.1.2.
3.4.1.5.5.3. Părţile conductoare accesibile trebuie dispuse astfel încât în împrejurări obişnuite o persoană să nu vină simultan în atingere cu:
- două părţi conductoare accesibile;
- o parte conductoare accesibilă şi orice parte conductoare străină, dacă aceste părţi pot avea potenţiale diferite prin defectarea izolaţiei de bază a părţilor active.
4.4.1.5.5.4. În amplasamente neconductoare nu trebuie să existe nici un conductor de protecţie.
5.4.1.5.5.5. Conformitatea cu art. 4.1.5.5.3. este realizată dacă amplasamentul are un planşeu şi pereţi izolanţi şi în plus se aplică una sau mai multe din următoarele măsuri:
a)distanţarea relativă a părţilor conductoare accesibile şi a părţilor conductoare străine. Condiţia este îndeplinită dacă distanţa între două părţi este mai mare de 2.5 m. Această distanţă poate fi redusa la 1,25 m în afara zonei de accesibilitate la atingere;
b)interpunerea de obstacole efective între părţile conductoare accesibile şi părţile conductoare străine. Obstacolele nu trebuie legate la pământ sau la părţi conductoare accesibile şi pe cât posibil să fie din materiale electroizolante;
c)izolarea şi măsurile de izolare a părţilor conductoare străine. Izolaţia trebuie să aibă suficientă rezistenţă mecanică şi să reziste la o tensiune de încercare de cel puţin 2000 V. Curentul electric de fugă nu trebuie să depăşească 1 mA, în condiţii normale de utilizare.
6.4.1.5.5.6. Rezistenţa de izolaţie a pardoselii şi pereţilor în fiecare punct de măsurare în condiţiile specificate în SR EN 61140 şi verificate printr-o metoda recomandată în Anexa 8.1 nu trebuie să fie mai mică de:
- 50 k, dacă tensiunea nominală a instalaţiei nu depăşeşte 500 V în tensiune continuă sau alternativă;
- 100 k, dacă tensiunea nominală a instalaţiei depăşeşte 500 V în tensiune continuă sau alternativă şi mai mica de 1000 V în tensiune alternativă şi 1500 V în tensiune continuă.
Dacă în orice punct rezistenţa este mai mică decât valoarea specificată, pardoseala şi pereţii se consideră părţi conductoare străine din punct de vedere al protecţiei împotriva şocurilor electrice.
7.4.1.5.5.7. Măsurile trebuie să fie permanente şi să nu poată fi făcute inactive. Acestea trebuie să fie sigure şi în cazul utilizării unui echipament mobil sau portabil.
8.4.1.5.5.8. Se vor respecta condiţiile de la art. 4.1.5.4.4. şi art. 4.1.5.4.5.
(6)4.1.5.6. Protecţia suplimentară prin deconectarea automată la apariţia tensiunii de atingere
1.4.1.5.6.1. Se vor utiliza numai echipamente agrementate pentru ca deconectarea alimentării să se producă în timpi mai mici decât timpii maximi indicaţi în tabelul 4.1 pentru tensiuni de atingere de 50 V. Aceste echipamente vor fi prevăzute cu sisteme de simulare a defectului, obligatorii de a fi puse în funcţiune la începutul fiecărui serviciu.
2.4.1.5.6.2. Echipamentele pentru deconectarea automată la apariţia tensiunii de atingere se vor conecta între părţile conductoare ce accidental ar putea fi puse sub tensiune şi priza de pământ - prin conductoarele (bara) de echipotenţializare legate la pământ.
(7)4.1.5.7. Protecţia suplimentară prin folosirea mijloacelor individuale de protecţie
1.4.1.5.7.1. Se vor utiliza numai mijloace individuale de protecţia certificate.
(8)4.1.5.8. Protecţie suplimentară prin deconectare automată la apariţia unui defect de arc electric (AFDD)
1.4.1.5.8.1. Date generale
Protecţia se realizează cu dispozitive destinate să reducă probabilitatea de producere a incendiului în circuitele finale ale unei instalaţii fixe, din cauza efectului curenţilor de defect de arc electric.
Protecţia împotriva efectelor apărute ca urmare a defectelor de arc electric din circuitele finale s-a prevăzut conform recomandărilor din SR EN 62606 şi SR HD 60364-4-42/A1 pentru a limita riscurile de incendiu în aval de dispozitiv.
2.4.1.5.8.2. Defecte de arc electric în serie sau în paralel
a)Un defect de arc electric în serie nu implică nicio scurgere spre pământ. În consecinţă, dispozitivele diferenţiale reziduale DDR nu pot să detecteze acest tip de defect.
Impedanţa curentului de arc în serie reduce curentul de sarcină, ceea ce menţine curentul sub pragul de declanşare a întreruptorului automat sau a siguranţei fuzibile.
b)La un defect de arc electric în paralel între conductorul de fază şi conductorul neutru, curentul este limitat de impedanţa reţelei şi a arcului electric în sine.
Întreruptoarele automate convenţionale nu au fost concepute pentru arcuri electrice sporadice, acestea acţionând la scurt timp după ce s-au produs efectele arcului electric (iniţierea arderii materialelor inflamabile din jurul conductorului).
3.4.1.5.8.3. Dispozitivul pentru detectarea defectului de arc electric AFDD
Aceste dispozitive sunt destinate să reducă probabilitatea de producere a incendiului în circuitele finale ale unei instalaţii fixe datorate efectului curenţilor de defect de arc electric care prezintă un risc de aprindere la foc în anumite condiţii, în cazul în care arcul electric persistă.
Conform recomandărilor din SR EN 62606, un dispozitiv AFDD este conceput de către producător ca:
- a) un dispozitiv unic prevăzut cu un sistem care permite deschiderea circuitului protejat în condiţiile specificate;
- b) un dispozitiv unic care integrează un dispozitiv de protecţie;
- c) o unitate distinctă asamblată la locul de montaj cu un dispozitiv de protecţie declarat.
Dispozitivul de protecţie integrat la pct. b) poate fi un întreruptor automat pentru protecţie la supracurenţi, conform recomandărilor din SR EN 60898-1, sau un întreruptor automat pentru protecţie la curenţii diferenţiali reziduali DDR, conform recomandărilor din SR EN 61008-1, SR EN 61009-1, SR EN 62423.
Dispozitivul AFDD trebuie să asigure detectarea pentru:
- defect de arc la pământ;
- defect de arc în paralel;
- defect de arc în serie.
Caracteristicile tehnice principale ale unui AFDD sunt:
- curent nominal In (gama valori preferenţiale: 6, 8, 10, 13, 16, 20, 25, 32, 40, 50, 63 A);
- tensiune nominală Un = 230 V c.a. (220 - 240 V);
- frecvenţă nominală 50 Hz.
Acestea sunt completate de SR EN 62606 cu: grad de protecţie, capacitate nominală de închidere şi de rupere, capacitate nominală de închidere şi de rupere pe un pol, curent de scurtcircuit condiţionat nominal, curent de scurtcircuit condiţionat nominal pe un pol, metoda de conectare etc.

SECŢIUNEA 6:4.1.6. Clasificarea echipamentelor electrice din punctul de vedere al şocului electric
(1)4.1.6.1. Clasele de protecţie ale echipamentelor electrice sunt:
Clasă 0 (fără marcaj): echipament la care izolaţia de bază constituie măsură tehnică de protecţie de bază (la atingerea directă) şi nu are prevederi pentru protecţia în caz de defect (atingere indirectă). Măsurile de protecţie în caz de defect trebuie prevăzute de proiectant.
Clasă I : echipament la care izolaţia de bază constituie măsură tehnică de protecţie de bază (la atingere directă) şi conectarea la o legătură de echipotenţializare constituie măsură tehnică pentru protecţie în caz de defect (atingere indirectă).
Clasă II : echipamentul la care izolaţia de bază constituie măsură tehnică de protecţie de bază (la atingere directă) şi izolaţia suplimentară constituie măsură tehnică de protecţie în caz de defect (atingere indirectă) sau echipamentul la care izolaţia întărită constituie măsură tehnică de protecţie de bază (la atingere directă) şi măsură tehnică de protecţie în caz de defect (atingere indirectă).
Clasă III : echipamentul la care utilizarea tensiunilor TFJP şi TFJS constituie protecţie de bază (la atingere directă) şi nu sunt necesare prevederi pentru protecţie în caz de defect (atingere indirectă).
(2)4.1.6.2. Clasele de protecţie ale echipamentelor electrice permise în funcţie de măsurile de protecţie împotriva atingerilor directe şi indirecte aplicate, sunt indicate în tabelul 4.2.
(3)4.1.6.3. Tensiunile maxime şi măsurile specifice de protecţie împotriva şocurilor electrice pentru corpuri de iluminat fixe, mobile şi portabile, utilizate trebuie să fie cele din tabelul 4.3.
În locuri puţin periculoase, valoarea maximă a tensiunii de lucru admisă pentru corpuri de iluminat, amplasate în afara zonei de accesibilitate, este 230 V.
Pentru corpurile de iluminat amplasate în zona de accesibilitate (sub 2,5 m) se iau măsurile din coloana 2) a tabelului 4.3.
Tabelul 4.2. - Clasele de protecţie ale echipamentelor electrice

Măsura de protecţie

Clasa de protecţie a echipamentelor

Art. nr.

01)

I2)

II3)

III

Fără întreruperea alimentării

     

- folosirea materialelor şi echipamentelor de clasa II sau echivalente;

-

-

A

A

4.1.4.2.1.1.

- amplasamente neconductoare (izolante)

A

A(a)

A

-

4.1.5.5.

- separarea de protecţie;

A(b)

A(b)

A(b)

-

4.1.4.4.

- distanţarea sau intercalarea de obstacole;

A

A(a)

A

-

4.1.2.4.

- legături locale de egalizare a potenţialelor fără legarea la pământ

A

A(a)

A

-

4.1.5.4.

Cu întreruperea automată a alimentării

     

- dispozitive automate de protecţie

A(a)

A

A

-

4.1.4.1.

Alimentarea la tensiune foarte joasă de securitate (TFJS, TFJP)

-

-

-

A

4.1.4.3.

A - admis, numai în condiţiile precizate la articolele respective;

A(a) - masele echipamentelor nu trebuie legate nici la pământ, nici la un conductor de protecţie;

A(b) - dacă sursa alimentează un singur echipament, masa nu trebuie legată nici la pământ, nici la un conductor de protecţie.

1) Echipamentele de clasă 0 nu sunt admise fără măsuri de protecţie.

2) Echipamentele de clasa I pot fi utilizate în condiţiile aplicării de măsuri de protecţie cu deconectare automată a alimentării.

3) Echipamentele de clasa II pot fi utilizate în condiţiile aplicării de măsuri de protecţie fără deconectare automată a alimentării.

Tabelul 4.3. - Tensiuni admise şi măsurile specifice de protecţie împotriva şocurilor electrice pentru corpuri de iluminat fixe, mobile şi portabile

Tensiune maximă de lucru

Tipul corpurilor de iluminat

Măsuri de protecţie1), 2)

Condiţii de aplicare

1

2

230 V

 

- fixe

fluorescente

- Legarea maselor la un conductor de protecţie (reţea TN sau TT) şi prevederea unui dispozitiv DDR;

- Corpuri de iluminat clasa II

incandescente

cu vapori de mercur

cu vapori de sodiu

(sau alte lămpi cu soclu Edison)

- Corpuri de iluminat clasa II

- Legarea maselor la conductorul de protecţie sau la pământ printr-un conductor (reţea TN sau TT) şi una din următoarele măsuri suplimentare:

- prevederea unui dispozitiv DDR

- o blocare care să nu permită deschiderea corpului de iluminat decât cu scule speciale sau după scoaterea de sub tensiune;

- un dispozitiv de deconectare a alimentării lămpii la scoaterea globului de protecţie

- mobile

- Legarea maselor la un conductor de protecţie (reţea IT) asigurându-se limitarea tensiunilor de atingere la valorile limită admise.

24 V

 

- portabile

TFJS

- fixe şi mobile

Se va controla periodic izolaţia faţă de pământ a circuitului TFJS şi transformatorului de protecţie

1) În cazul amplasării în zona de accesibilitate conform art. 4.1.6.3.

2) Măsurile de protecţie pentru corpurile de iluminat din medii speciale conform cap. 7.

*) Tabelul 4.3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Tabel 4.3: Tensiuni admise şi măsurile specifice de protecţie împotriva şocurilor electrice pentru corpuri de iluminat fixe, mobile şi portabile

Tensiune maximă de lucru

Tipul corpurilor de iluminat

Măsuri de protecţie1) 2)

Condiţii de aplicare

1

2

230V

- fixe

-- fluorescente

-- cu LED

- Legarea maselor la un conductor de protecţie (reţea TN sau TT) şi prevederea unui dispozitiv DDR;

- Corpuri de iluminat clasa II

-- incandescente

-- cu vapori de mercur

-- cu vapori de sodiu (sau alte lămpi cu soclu Edison)

- Corpuri de iluminat clasa II

- Legarea maselor la conductorul de protecţie sau la pământ printr-un conductor (reţea TN sau TT) şi una din următoarele măsuri suplimentare:

- prevederea unui dispozitiv DDR

- o blocare care să nu permită deschiderea corpului de iluminat decât cu scule speciale sau după scoaterea de sub tensiune;

- un dispozitiv de deconectare a alimentării lămpii la scoaterea globului de protecţie

- mobile

- Legarea maselor la un conductor de protecţie (reţea IT), asigurându-se limitarea tensiunilor de atingere la valorile-limită admise

24V

- portabile

TFJS

- fixe şi mobile

Se va controla periodic izolaţia faţă de pământ a circuitului TFJS şi transformatorului de protecţie.

1) În cazul amplasării în zona de accesibilitate conform art. 4.1.6.3.

2) Măsurile de protecţie pentru corpurile de iluminat din medii speciale conform cap. 7."

(4)4.1.6.4. Măsurile specifice de protecţie împotriva şocurilor electrice la echipamentele electromedicale utilizate în vecinătatea pacientului trebuie alese şi aplicate în condiţiile prevăzute în SR EN 60601-1-1 şi în capitolul 7 al prezentului normativ.
(5)4.1.6.5. Tensiunile maxime admise de alimentare şi măsurile specifice de protecţie la şoc electric care se iau la folosirea utilajelor mobile pentru sudare cu arc electric (conform STAS 2612), trebuie să fie cele din tabelul 4.4.
Tabelul 4.4. - Tensiunile maxim admise de alimentare şi măsurile specifice de protecţie la şoc electric care se iau la folosirea utilajelor mobile pentru sudare cu arc electric (conform recomandărilor din STAS 2612)

Tensiuni maxime admise de alimentare

Măsuri de protecţie

În tensiune alternativă:

500 V, pentru alimentarea înfăşurării primare a transformatorului de sudare

75 V, pentru înfăşurarea secundară a transformatorului de sudare, la mers în gol (la bornele de sudare)

Transformatoarele pentru sudare vor fi echipate cu dispozitiv de protecţie pentru realizarea, fie a deconectării de la reţea la întreruperea arcului electric, fie pentru limitarea tensiunii de mers în gol la o valoarea de max. 24 V sau cu alte măsuri care asigură condiţii nepericuloase pentru operator în cazul atingerii accidentale a porţiunilor neizolate a circuitului de sudură.

În tensiune continuă la bornele de sudare pentru generatoare şi convertoare:

100 V, la suprafaţă;

65 V, în subteran

Protecţie împotriva atingerilor directe şi indirecte.