Secţiunea 4 - 4.1.4. Măsură de protecţie - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011

M.Of. 802 bis

În vigoare
Versiune de la: 12 Iulie 2023
SECŢIUNEA 4:4.1.4. Măsură de protecţie
Se admit, în general, următoarele măsuri:
1 - întreruperea automată a alimentării;
2 - izolarea dublă sau întărită;
3 - utilizarea tensiunilor foarte joase - TFJS şi TFJP;
4 - separarea electrică pentru alimentarea unui singur receptor.
SUBSECŢIUNEA 1:4.1.4.1. Întreruperea automată a alimentării
I._
(1)4.1.4.1.1. Este cea mai utilizată măsură de protecţie în instalaţiile electrice, în care:
- protecţia de bază (la atingere directă) este asigurată printr-o:
- izolaţie de bază a părţilor active sau
- bariere sau
- carcase;
- protecţia la defect (la atingerea indirectă) este asigurată prin legături de echipotenţializare de protecţie (care să asigure întreruperea automată) ca măsură principală. Protecţia suplimentară se adoptă conform cu 4.1.2.1.
(2)4.1.4.1.2. Un dispozitiv de protecţie trebuie să întrerupă automat alimentarea conductorului de linie a circuitului sau a echipamentului în cazul unui defect cu impedanţa neglijabilă între conductorul de linie şi o parte conductoare accesibilă sau un conductor de protecţie din circuit sau un echipament în timpul maxim de întrerupere indicat la 4.1.4.1.3.,4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5.
Valori ale timpului de întrerupere mai mari decât cele indicate în aceste articole, pot fi admise în reţelele publice de distribuţie a energiei electrice pentru producerea şi transportul energiei electrice.
Pentru reţelele IT, întreruperea automata nu este în mod obişnuit necesară la apariţia primului defect. Prescripţiile privind întreruperea după primul defect vor fi enunţate în cursul acestui capitol la art. 4.1.4.1.21.
(3)4.1.4.1.3. Timpul maxim de întrerupere stabilit în tabelul 4.1 trebuie aplicat circuitelor finale din clădiri care nu depăşesc:
- 63 A, cu una sau mai multe prize;
- 32 A, alimentând doar echipamente conectate prin racord fix.
Tabel 4.1: Timpul maxim de întrerupere1)

Reţeaua

(schema)

50V < Uo < = 120V s

120V < Uo < = 230V s

230V < Uo < = 400V s

Uo > 400V s

c.a.

c.c.

c.a.

c.c.

c.a.

c.c.

c.a.

c.c.

TN

0,8

Nota 1

0,4

1

0,2

0,4

0,1

0,1

TT

0,3

Nota 2

0,2

0,4

0,07

0,2

0,04

0,1

Dacă în reţelele TT întreruperea se realizează de un dispozitiv de protecţie la supracurent şi legătura de echipotenţializare de protecţie este conectată cu toate părţile conductoare străine în cadrul instalaţiei, pot fi utilizaţi timpii maximi de întrerupere aplicabili pentru reţelele TN.

Uo este tensiunea nominală în c.a. sau c.c. între linie şi pământ.

Nota 1 - Întreruperea poate fi necesară pentru alte motive decât protecţia împotriva şocului electric.

Nota 2 - Dacă întreruperea este asigurată de un DDR, a se vedea pct. 4.1.5.2.

1) Timpul maxim de întrerupere corespunde pentru o tensiune de atingere UL = 50V

(4)4.1.4.1.4. În reţeaua TN un timp de întrerupere care nu depăşeşte 5 s este permis pentru circuite de distribuţie şi pentru circuitele neacoperite de 4.1.4.1.3.
(5)4.1.4.1.5. În reţeaua TT un timp de întrerupere care nu depăşeşte 1 s este permis pentru circuite de distribuţie şi pentru circuitele neacoperite de 4.1.4.1.3.
(6)4.1.4.1.6. Pentru alimentări cu tensiunea nominală U0 mai mare de 50 V (tensiune alternativă) sau 120 V (tensiune continuă), nu este cerută întreruperea automată în timpul indicat la 4.1.4.1.3., 4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5, dacă în cazul unui defect, tensiunea de ieşire a sursei este redusă într-un timp care nu este mai mare decât valoarea timpului aplicabil din tabelul 4.1. sau 5 s (după caz) la 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă. În asemenea cazuri trebuie luată în consideraţie întreruperea din alte motive decât şocul electric.
(7)4.1.4.1.7. Dacă întreruperea automată conform 4.1.4.1.2. nu poate fi realizată în timpul indicat aplicabil la 4.1.4.1.3., 4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5., trebuie prevăzută o legătură de echipotenţializare de protecţie suplimentară conf. 4.1.3.2.
II.Măsuri ce se iau în reţelele TN
(8)4.1.4.1.8. Punctul neutru sau punctul median al sistemului de alimentare trebuie legat la pământ. Dacă punctul neutru sau median nu este disponibil sau accesibil, un conductor de linie trebuie legat la pământ.
Părţile conductoare accesibile ale instalaţiei trebuie conectate printr-un conductor la bara principală de legare la pământ a instalaţiei (PEN, PE) care trebuie conectată la punctul de legare la pământ a sistemului electric de alimentare.
Dacă există alte legări la pământ se recomandă, dacă este posibil, conectarea conductoarelor de protecţie la astfel de puncte. Legarea la pământ la puncte suplimentare, distribuite cât se poate de uniform, poate fi necesară pentru a se asigura ca potenţialele conductoarelor de protecţie rămân, în caz de defect, cât se poate de aproape de cel al pământului.
În clădirile înalte şi clădirile foarte înalte, definite potrivit reglementărilor tehnice în vigoare, legarea la pământ suplimentara a conductoarelor de protecţie nu este practic posibila din motive practice. În astfel de clădiri legătura de protecţie de echipotenţializare între conductoarele de protecţie şi părţile conductoare accesibile are o funcţie similară.
Se recomandă ca legarea la pământ a conductoarelor de protecţie (PE şi PEN) să se facă acolo unde acestea intră în clădire sau dependinţe, ţinând seama de orice posibili curenţi electrici derivaţi prin conductorul neutru.
(9)4.1.4.1.9. În instalaţiile fixe, un singur conductor poate avea atât funcţia de conductor de protecţie cât şi pe cea de conductor neutru (conductor PEN). Pe conductorul PEN nu trebuie montat nici un dispozitiv de protecţie sau separare (secţionare).
(10)4.1.4.1.10. Caracteristicile dispozitivului de protecţie şi impedanţele circuitului trebuie să îndeplinească următoarea condiţie:
Zs Ia <= U0
unde:
Zs - impedanţa, în ohmi, a buclei de defect care include:
- sursa;
- conductorul de fază până la punctul de defect şi
- conductorul de protecţie între punctul de defect şi sursă.
Ia - curentul electric, în amperi, care produce funcţionarea automată a dispozitivului de protecţie în timpul specificat la art. 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4. Atunci când se utilizează un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) acest curent electric este curentul diferenţial rezidual de funcţionare care asigură întreruperea în timpul specificat menţionat în tabelul 4.1.
U0 - este tensiunea nominală în tensiune continuă sau alternativă între fază şi pământ, în volţi.
Acolo unde conformitatea cu acest articol se realizează printr-un DDR, timpii de întrerupere în conformitate cu tabelul 4.1 se referă la curenţii diferenţiali reziduali de defect prezumaţi, semnificativ mai mari decât curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare al DDR (de regulă 5 In).
(11)4.1.4.1.11. În reţelele TN pot fi utilizate următoarele dispozitive de protecţie pentru protecţia la defect (protecţie împotriva atingerii indirecte):
- dispozitive de protecţie la supracurent;
- dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR);
- dispozitive de protecţie împotriva defectelor cu arc electric (AFDD).
Dacă se utilizează un DDR pentru protecţie în caz de defect, circuitul trebuie protejat printr-un dispozitiv de protecţie la supracurent conform pct. 4.3.
Un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) nu trebuie utilizat în reţelele TN-C.
Dacă se utilizează un DDR într-o reţea TN-C-S, montarea DDR se face numai pe partea reţelei TN-S.

III.Măsuri ce se iau în reţelele TT
(12)4.1.4.1.12. Toate părţile conductoare accesibile protejate împreună prin acelaşi dispozitiv de protecţie trebuie conectate prin conductoarele de protecţie la o priză de pământ comună tuturor acestor părţi. Dacă sunt utilizate mai multe dispozitive de protecţie în serie, această prescripţie se aplică separat la toate părţile conductoare accesibile protejate prin fiecare dispozitiv.
Punctul neutru sau punctul median al sistemului de alimentare cu energie electrică trebuie legat la pământ. Dacă un punct neutru sau un punct median nu este disponibil sau accesibil, trebuie legat la pământ un conductor de fază.
(13)4.1.4.1.13. În general în reţelele TT, echipamentele DDR trebuie utilizate pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte). Ca alternativă, pot fi utilizate dispozitive de protecţie la supracurent pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte), numai dacă este asigurată o valoare a impedanţei Zs conform art. 4.1.4.1.15.
Dacă este utilizat un DDR pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte) circuitul trebuie protejat de asemenea printr-un dispozitiv de protecţie la supracurent conform subcap. 4.3.
(14)4.1.4.1.14. Dacă este utilizat un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte) trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- timpul de întrerupere cerut la 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4, şi
Ra In <= 50 V
unde:
Ra - este suma rezistentei (în ) a prizei de pământ şi a conductorului de protecţie pentru părţile conductoare accesibile,
In - este curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare (în A), a DDR.
Protecţia la defect este asigurată în acest caz de asemenea dacă impedanţa de defect nu este neglijabilă.
Acolo unde rezistenţa electrică Ra nu este cunoscută poate fi înlocuită prin impedanţa Zs.
Timpii de întrerupere în conformitate cu tabelul 4.1 se referă la curenţii diferenţiali reziduali de defect prezumaţi, semnificativ mai mari decât curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare a DDR (de regula 5 In).
(15)4.1.4.1.15. Dacă este utilizat un dispozitiv de protecţie la supracurent trebuie îndeplinită următoarea condiţie:
Zs Ia <= U0
unde:
Zs - este impedanţa (în ) buclei de defect care cuprinde:
- sursa;
- conductorul de fază până la punctul de defect;
- conductorul de protecţie a părţilor conductoare accesibile;
- conductorul de legare la pământ;
- priză de pământ a instalaţiei şi
- priză de pământ a sursei.
Ia - curentul (în A) care produce funcţionarea dispozitivului de întrerupere automată în timpul specificat la 4.1.4.1.3 sau 4.1.4.1.4;
U0 - tensiunea nominală alternativă sau continuă între fază şi pământ, (în V).
IV.Măsuri ce se iau în reţelele IT
(16)4.1.4.1.16. În reţelele IT părţile active trebuie izolate faţă de pământ sau legate la pământ printr-o impedanţa suficient de mare. Această conectare poate fi realizată fie la punctul neutru sau median al sistemului sau la un punct neutru artificial. Acesta din urmă poate fi conectat direct la pământ dacă impedanţa rezultantă faţă de pământ este suficient de mare la frecvenţa sistemului. Acolo unde nu există nici un punct neutru sau punct median, conductorul de linie poate fi conectat la pământ printr-o impedanţa mare.
Curentul electric de defect este mic în cazul unui defect simplu la o parte conductoare accesibilă sau la pământ şi întreruperea automată conform 4.1.4.1 nu este imperativă dacă este îndeplinită condiţia de la 4.1.4.1.17. Trebuie luate măsuri de înlăturare (cât mai curând posibil) a primului defect pentru a preveni posibilitatea de şoc electric la apariţia celui de al doilea defect.
Pentru a reduce supratensiunea sau pentru atenuarea oscilaţiilor de tensiune, poate fi necesară realizarea legării la pământ prin impedanţe sau puncte neutre artificiale.
(17)4.1.4.1.17. Părţile conductoare accesibile trebuie legate la pământ individual, în grup sau colectiv.
Trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- în sisteme de tensiune alternativă Ra Id <= 50 V
- în sisteme de tensiune continuă Ra Id <= 120 V
unde:
Ra - este suma rezistenţelor (în ) a prizei de pământ şi a conductorului de protecţie la părţile conductoare accesibile;
Id - este curentul de defect (în A) al unui prim defect cu impedanţa neglijabilă între un conductor de fază şi o parte conductoare accesibilă. Valoarea curentului electric Id ţine seama de curenţii electrici de scurgere de suprafaţă şi de impedanţa totală a instalaţiei electrice.
(18)4.1.4.1.18. În reţelele IT pot fi utilizate următoarele dispozitive de monitorizare şi de protecţie:
- dispozitive de monitorizare a izolaţiei (MI);
- dispozitive de monitorizare a curentului diferenţial rezidual (MDR);
- sisteme de localizarea defectului izolaţiei;
- dispozitiv de protecţie la supracurent;
- dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR).
Dacă se utilizează un dispozitiv acţionat la curent diferenţial rezidual (DDR), declanşarea unui DDR în cazul unui prim defect nu poate fi exclusă datorită curenţilor electrici capacitivi de scurgere de suprafaţă.
(19)4.1.4.1.19. În cazurile când se adoptă o reţea IT din motive de continuitate a alimentării, trebuie prevăzut un dispozitiv de monitorizare a izolaţiei pentru a indica apariţia unui prim defect de la o parte activă la părţile conductoare accesibile sau la pământ. Acest dispozitiv trebuie să producă un semnal acustic şi/sau optic care trebuie să continue atât timp cât defectul persistă.
Dacă există atât semnal acustic cât şi optic, este permis ca semnalul acustic să fie anulat.
Se recomandă ca primul defect să fie eliminat cât mai curând posibil.
(20)4.1.4.1.20. Cu excepţia cazului în care este instalat un dispozitiv de protecţie pentru întreruperea alimentării în cazul unui prim defect de punere la pământ, poate fi prevăzut un MDR sau un sistem de localizare a defectului izolaţiei pentru a indica apariţia unui prim defect de la o parte activă la părţile conductoare accesibile sau la pământ. Acest dispozitiv trebuie să producă un semnal acustic şi/sau optic, care trebuie să se menţină atât timp cât defectul persistă.
Se recomandă ca primul defect să fie eliminat cât mai curând posibil.
(21)4.1.4.1.21. După apariţia unui prim defect, condiţiile pentru o întrerupere automată a alimentării în cazul unui al doilea defect apărut la un conductor activ trebuie să fie următoarele:
a)dacă părţile conductoare accesibile sunt interconectate printr-un conductor de protecţie legat colectiv la pământ la acelaşi sistem de legare la pământ, se aplica condiţii similare reţelelor TN şi trebuie îndeplinite următoarele condiţii când în reţelele de tensiune alternativă conductorul neutru nu este distribuit şi respectiv în reţelele de tensiune continuă dacă conductorul median nu este distribuit:
2 Ia Zs <= U
sau unde conductorul neutru sau respectiv median este distribuit:
2Ia Z's <= U0
unde:
U - este tensiunea nominală alternativă sau continuă (în V) între conductoarele de linie;
U0 - tensiunea nominală alternativă sau continuă (în V) între conductorul de linie şi conductorul neutru sau conductorul median;
Zs - impedanţa (în ) a buclei de defect care cuprinde conductorul de linie şi conductorul de protecţie al circuitului;
Z's - impedanţa (în ) buclei de defect care cuprinde conductorul de linie şi conductorul neutru respectiv median al circuitului;
Ia - curentul (în A) care produce funcţionarea dispozitivului de protecţie în intervalul de timp prescris la 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4. pentru reţelele TN.
Timpul stabilit în tabelul 4.1 de la 4.1.3.1.3 pentru reţelele TN se aplică la reţelele IT cu conductorul neutru sau median distribuit sau nedistribuit.
Factorul 2 în ambele relaţii, ia în considerare faptul ca în cazul apariţiei simultane a două defecte, acestea pot apărea în circuite diferite.
Pentru impedanţa buclei de defect trebuie luat în considerare cazul cel mai defavorabil, de exemplu un defect la conductorul de fază la sursă şi simultan un alt defect la conductorul neutru al unui echipament de utilizare curentă al circuitului considerat.
b)dacă părţile conducătoare sunt legate la pământ în grup sau individual se aplică următoarea condiţie:
Ra Ia <= 50 V
unde:
Ra - este suma rezistenţelor (în ) prizei de pământ şi a conductorului de protecţie la părţile conductoare accesibile;
Ia - este un curent electric (în A) care produce întreruperea automată a dispozitivului de protecţie în timpul corespunzător cu cel pentru reţelele TT din tabelul 4.1 de la 4.1.4.1.3. sau în timpul corespunzător de la 4.1.4.1.4.
Dacă îndeplinirea prescripţiilor de la b) este asigurată printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) respectarea timpilor de întrerupere ceruţi pentru reţelele TT în tabelul 4.1 poate necesita curenţi diferenţiali reziduali semnificativ mai mari decât curentul diferenţial rezidual nominal de funcţionare In al DDR (de regulă 5 In).
SUBSECŢIUNEA 2:4.1.4.2. Izolarea dublă sau întărită
(1)4.1.4.2.1. Generalităţi
1.4.1.4.2.1.1. Izolarea dublă sau întărită este o măsură de protecţie prin care:
- protecţia de bază este asigurată printr-o izolaţie de bază şi protecţia la defect este asigurată printr-o izolaţie suplimentară;
- protecţia de bază şi protecţia la defect sunt asigurate printr-o izolaţie întărită între părţile active şi părţile accesibile.
Această măsură de protecţie este destinată să prevină apariţia de tensiuni periculoase la părţile accesibile ale echipamentului electric printr-un defect al izolaţiei de bază.
2.4.1.4.2.1.2. Măsura de protecţie prin izolarea dublă sau întărită este aplicabilă în toate situaţiile, cu excepţiile unor limitări indicate în cap. 7.
(2)4.1.4.2.2. Prevederi pentru echipamentul electric
1.4.1.4.2.2.1. Dacă se utilizează măsura de protecţie izolarea dublă sau întărită pentru toată instalaţia sau o parte a ei, echipamentul electric trebuie să corespundă unuia din următoarele articole:
- 4.1.4.2.2.2. sau
- 4.1.4.2.1.2 şi 4.1.4.2.2.4. sau
- 4.1.4.2.3.
2.4.1.4.2.2.2. Echipamentul electric trebuie să fie dintre tipurile următoare şi încercat şi marcat conform standardelor relevante:
- echipament electric având o izolaţie dublă sau întărită (clasa II);
- echipament electric declarat ca produs echivalent clasei II, precum şi ansamblurile de
- echipamente electrice având o izolaţie totală (vezi SR EN 60439-1).
Acest echipament este identificat prin simbolul conform recomandării din CEI 60417 DB, pentru echipament de clasa II de izolaţie.
3.4.1.4.2.2.3. Echipamentul electric având numai izolaţie de bază trebuie să aibă o izolare suplimentară aplicată în timpul montării instalaţiei electrice, asigurând un grad de securitate echivalent echipamentului electric conform 4.1.4.2.2.2. şi respectând 4.1.4.2.3.1. până la 4.1.4.2.3.3.
Simbolul trebuie amplasat într-o poziţie vizibilă la exteriorul şi interiorul carcasei, conform recomandărilor din CEI 60417 DB-5019.
4.4.1.4.2.2.4. Echipamentul electric având părţile active neizolate trebuie să aibă o izolaţie întărită aplicată în timpul procesului de montare a instalaţiei electrice, asigurând un grad de protecţie echivalent echipamentului electric conform 4.1.4.2.2.2. şi respectând 4.1.4.2.3.1. până la 4.1.4.2.3.3. O astfel de izolaţie se aplică numai unde caracteristicile constructive împiedică aplicarea izolaţiei duble.
Simbolul trebuie amplasat într-o poziţie vizibilă la exteriorul şi interiorul carcasei, conform recomandărilor din CEI 60417 DB - 5019.
(3)4.1.4.2.3. Prevederi pentru carcase
1.4.1.4.2.3.1. Echipamentul electric fiind pregătit pentru punerea în funcţiune, având toate părţile active separate numai printr-o izolaţie de bază, acestea trebuie să fie instalate în interiorul unei carcase electroizolante care asigură cel puţin un grad de protecţie IPXXB sau IP 2X.
2.4.1.4.2.3.2. Carcasele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- nu trebuie traversată de părţi conductoare care pot transmite un potenţial;
- nu trebuie să conţină niciun şurub sau alte mijloace de fixare electroizolante care trebuie îndepărtate la montare sau întreţinere şi care ar putea fi înlocuite cu altele metalice care ar putea deteriora izolaţia carcasei;
- dacă carcasa trebuie traversată de elemente metalice (de exemplu pentru manetele de acţionare a aparatelor încastrate), acestea trebuie să fie amplasate astfel încât protecţia împotriva şocului electric să nu fie deteriorată.
3.4.1.4.2.3.3. Acolo unde capacele sau uşile carcasei electroizolante pot fi deschise fără utilizarea unei scule sau a unei chei, toate părţile conductoare accesibile trebuie să fie în spatele unei bariere izolante (cu un grad de protecţie cel puţin IPXXB sau IP 2X). Această barieră poate fi îndepărtată numai prin utilizarea unei scule sau a unei chei.
4.4.1.4.2.3.4. Părţile conductoare închise într-o carcasă electroizolantă nu trebuie legate la conductorul de protecţie. O excepţie trebuie făcută pentru conductoarele de protecţie care în mod necesar trec prin carcasă pentru a proteja alte elemente ale echipamentului electric al cărui circuit de alimentare trece prin carcasă. Elementele conductoare de protecţie se vor izola ca şi părţile active şi vor fi marcate cu simbolul PE.
5.4.1.4.2.3.5. Carcasa nu trebuie să afecteze funcţionarea echipamentului protejat în acest fel.
(4)4.1.4.2.4. Prevederi pentru sisteme de pozare
1.4.1.4.2.4.1. Sistemul de pozare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1.1.tensiunea nominală a sistemului de pozare nu este mai mică decât tensiunea nominală a sistemului, dar cel puţin 300/500 V;
1.2.protecţia mecanică adecvată a izolaţiei de bază este asigurată prin una sau mai multe dintre următoarele metode:
a)prin mantaua nemetalică a cablului sau
b)jgheaburi închise şi tuburi profilate nemetalice conform standardelor pe părţi CEI 61084 sau tuburi nemetalice conform SR EN 61386.
SUBSECŢIUNEA 3:4.1.4.3. Măsura de protecţie prin utilizarea tensiunilor foarte joase de securitate (TFJS) şi foarte joase de protecţie (TFJP)
(1)4.1.4.3.1. Generalităţi
1.4.1.4.3.1.1. Protecţia prin utilizarea tensiunii foarte joasă este o măsură de protecţie care constă din unul dintre cele două circuite de tensiune foarte joasă:
- TFJS;
- TFJP.
Această măsură de protecţie necesită:
- limitarea tensiunii în circuitele TFJS sau TFJP la limita superioară a tensiunii pentru domeniul I de tensiune, 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă (a se vedea SR HD 193S2);
- separarea de protecţie a circuitelor TFJS sau TFJP de toate celelalte circuite;
- izolaţie de bază între circuitele TFJS sau TFJP;
- numai pentru circuitele TFJS, izolaţie de bază între circuitele TFJS şi pământ.
2.4.1.4.3.1.2. Utilizarea TFJS sau TFJP este considerata ca o măsură de protecţie în toate situaţiile.
În anumite amplasamente speciale standardele pe părţi SR HD 60364-7 sau HD 384.7 limitează valoarea tensiunii foarte joase la o valoare mai mică de 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă (vezi cap. 7).
(2)4.1.4.3.2. Prevederi pentru protecţia împotriva atingerii directe şi protecţia împotriva atingerii indirecte.
Protecţia de bază şi protecţia la defect se considera a fi îndeplinită când:
- tensiunea nominală nu poate depăşi limita superioară în domeniul I de tensiune;
- alimentarea provine de la una din sursele de la 4.1.4.3.3.;
- sunt îndeplinite condiţiile de la 4.1.4.3.4.
Tensiunile continui pentru circuitele TFJ generate de un convertor cu semiconductoare necesită un circuit intern de tensiune alternativă care depăşeşte tensiunea continuă din motive fizice. Acest circuit intern de tensiune alternativă nu este considerat ca un circuit cu tensiune mai mare în sensul acestui articol. Între circuitele interne şi circuitele externe este necesară separarea de protecţie.
În reţelele de tensiune continuă cu baterii, tensiunile pentru încărcarea bateriei şi tensiunile în regim flotant depăşesc tensiunea nominală a bateriei. Această tensiune nu necesită nici o măsură de protecţie suplimentară, dacă nu depăşeşte 75 V în tensiune alternativă, sau 150 V în tensiune continuă.
(3)4.1.4.3.3. Surse pentru TFJS şi TFJP
Următoarele surse pot fi utilizate pentru reţelele TFJS şi TFJP:
- un transformator de securitate (conform cu recomandările din SR EN 61558-2-6:2002).
- sursă de tensiune care asigură un grad de securitate echivalent cu cel al transformatorului de securitate (de exemplu motor generator cu înfăşurări asigurând o separare echivalentă).
- sursă electrochimică (de exemplu o baterie) sau altă sursă independentă a unui circuit cu tensiune mai mare (de exemplu un generator antrenat de un motor Diesel).
- unele dispozitive electronice unde au fost stabilite măsuri de prevedere pentru a se asigura că, şi în cazul unui defect intern, tensiunea la bornele de ieşire nu poate depăşi valorile de la 4.1.4.3.1.1.
Exemple de astfel de dispozitive includ echipamentul de încercarea izolaţiei şi dispozitivele de monitorizare.
Dacă există tensiuni mai mari la bornele de ieşire, conformitatea cu acest articol poate fi realizată, dacă tensiunea de ieşire este în limitele de la art. 4.1.4.3.1.1. când este măsurată cu un voltmetru cu o rezistenţă internă de cel puţin 3000 .
- sursele mobile de alimentare la joasă tensiune, trebuie alese şi montate conform cu prescripţiile pentru protecţie prin utilizarea unei izolaţii duble sau întărite.
(4)4.1.4.3.4. Prevederi pentru circuitele TFJS şi TFJP
1.4.1.4.3.4.1. Circuitele TFJS şi TFJP trebuie să aibă:
- izolaţie întărită între părţile active şi alte circuite TFJS sau TFJP;
- separare de protecţie intre părţile active ale circuitelor care nu sunt TFJS sau TFJP, asigurată prin izolaţie dublă sau întărită sau izolaţie de bază şi de ecran de protecţie pentru tensiunea cea mai înaltă prezentă.
Circuitele TFJS trebuie să aibă izolaţie de bază între părţile active şi pământ.
Circuitele TFJP şi/sau părţile conductoare accesibile ale echipamentului alimentat prin circuite TFJP pot fi legate la pământ.
Legarea la pământ a circuitelor TFJP poate fi realizată printr-o conectare la pământ sau la un conductor de protecţie din interiorul sursei.
2.4.1.4.3.4.2. Separarea de protecţie a sistemului de pozare a circuitelor TFJS sau TFJP de părţile active a altor circuite, care are cel puţin izolaţie de bază, poate fi realizată astfel:
- conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie să fie închise într-o manta nemetalică sau o carcasa electroizolanta, suplimentar faţă de izolaţia de bază;
- conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie separate de conductoarele circuitelor cu tensiuni mai mari decât cele din domeniul I printr-o manta metalică legată la pământ sau ecran metalic legat la pământ;
- conductoarele circuitului la tensiuni mai mari decât domeniul I pot fi incluse în cabluri mulţi conductoare sau alte grupări de conductoare dacă conductoarele TFJS sau TFJP sunt izolate pentru cea mai mare tensiune prezentă;
- prin separare fizică;
- sistemul de pozare al altor circuite este cu izolaţie dublă sau întărită (conform art. 4.1.4.2.4.1).
3.4.1.4.3.4.3. Prizele şi fişele în reţelele TFJS şi TFJP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- fişele să nu permită introducerea în prize pentru alte sisteme de tensiune;
- prizele nu trebuie să permită introducerea fişelor pentru alte sisteme de tensiune;
- fişele şi prizele în sistem TFJS nu trebuie să aibă contact pentru conductor de protecţie.
4.4.1.4.3.4.4. Părţile conductoare accesibile în circuitele TFJS nu trebuie legate la pământ sau la conductoare de protecţie sau părţi conductoare accesibile ale altui circuit.
5.4.1.4.3.4.5. Dacă tensiunea nominală depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă sau dacă echipamentul este imersat, protecţia de bază (protecţia împotriva atingerii directe) pentru circuite TFJS sau TFJP trebuie asigurat prin:
izolaţie de bază a părţilor active;
- bariere sau carcase.
Protecţia de bază (împotriva atingerii directe) nu este necesară, în general, în condiţii de mediu uscat (AD1) pentru:
- circuite TFJS unde tensiunea nominală nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă;
- circuite TFJP unde tensiunea nominală nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă şi părţile conductoare accesibile şi/sau părţile active sunt conectate prin conductor de protecţie la borna principală de legare la pământ.
În toate celelalte cazuri protecţia de bază nu este necesară dacă tensiunea nominală a circuitelor TFJS sau TFJP nu depăşeşte 12 V tensiune alternativă sau 30 V tensiune continuă.
SUBSECŢIUNEA 4:4.1.4.4. Măsura de protecţia prin separarea electrică
(1)4.1.4.4.1. Generalităţi
1.4.1.4.4.1.1. Separarea electrică este o măsură de protecţie prin care:
- protecţia de baza este asigurată prin izolaţia de bază a părţilor active sau prin bariere sau carcase conform art. 4.1.2.3;
- protecţia la defect este asigurată prin separarea simplă a circuitului de alte circuite sau faţă de pământ.
2.4.1.4.4.1.2. Această măsură de protecţie trebuie limitată la alimentarea unui singur echipament de utilizare curentă, de la o sursă nelegată la pământ cu separare simplă.
Atunci când este utilizată această măsură de protecţie, este necesar să existe conformitatea izolaţiei de bază cu standardul de produs.
3.4.1.4.4.1.3. Dacă mai multe echipamente de utilizare curentă sunt alimentate dintr-o sursă de separare trebuiesc îndeplinite condiţiile de la art. 4.1.4.4.1.4. până la 4.1.4.4.1.11.
4.4.1.4.4.1.4. Toate echipamentele trebuie să fie conform prevederilor protecţiei de bază (împotriva atingerilor directe) de la art. 4.1.2.1.A) şi 4.1.4.2.
5.4.1.4.4.1.5. Protecţia prin separarea electrică a alimentării pentru mai multe echipamente (receptoare) trebuie să fie asigurată de îndeplinirea condiţiilor din art. 4.1.4.4.1.1.
6.4.1.4.4.1.6. Trebuie luate măsuri de prevedere pentru a proteja circuitul separat (rezultat prin separare electrică) de deteriorarea şi defectarea izolaţiei (de exemplu prin alegerea sistemului de pozare).
7.4.1.4.4.1.7. Părţile conductoare accesibile ale circuitelor separate trebuie conectate prin legături de echipotenţializare nelegate la pământ. Acestea nu trebuie conectate la conductoare de protecţie sau părţi conductoare accesibile ale altor circuite.
8.4.1.4.4.1.8. Toate prizele trebuie să aibă contacte de protecţie conectate la sistemul de echipotenţializare prevăzut la art. 4.1.4.4.1.7.
9.4.1.4.4.1.9. Toate cablurile utilizate trebuie să conţină un conductor de protecţie pentru a fi utilizat drept conductor de echipotenţializare conform art. 4.1.4.4.1.7. Această condiţie nu este necesară când se alimentează un echipament cu izolaţie dublă sau întărită.
10.4.1.4.4.1.10. Trebuie să existe asigurarea că la apariţia a două defecte simultane, pe două conductoare de polarităţi diferite, un dispozitiv de protecţie va întrerupe alimentarea într-un timp mai mic decât cel din tabelul 4.1.
11.4.1.4.4.1.11. Se recomandă ca produsul dintre tensiunea nominală a circuitului (în V) şi lungimea (în m) a unui sistem de separare să nu depăşească 100.000 Vm şi ca lungimea reţelei să nu fie mai mare de 500 m.
(2)4.1.4.4.2. Prevederi pentru protecţia de bază împotriva atingerii directe
Toate echipamentele electrice trebuie să fie prevăzute cu una din prevederile protecţiei de baza de la subcap. 4.1.2. sau din măsurile de protecţie de la subcap. 4.1.4.
(3)4.1.4.4.3. Prevederi pentru protecţie în caz de defect împotriva atingerilor indirecte
1.4.1.4.4.3.1. Circuitul separat trebuie alimentat de la o sursă cu cel puţin separare simplă şi tensiunea circuitului separat să nu depăşească 500 V.
2.4.1.4.4.3.2. Părţile active separate nu trebuie conectate la nici un punct al altui circuit, la pământ sau la un conductor de protecţie. Intre circuite se va asigura izolaţia de bază.
3.4.1.4.4.3.3. Cablurile flexibile sau cordoanele folosite vor fi vizibile pe tot traseul pentru prevenirea deteriorărilor mecanice sau de orice altă natură.
4.4.1.4.4.3.4. Pentru circuitele separate se recomandă trasee diferite de ale altor circuite. Dacă sunt în acelaşi sistem de pozare, trebuie utilizate cabluri fără acoperiri metalice, conductoare izolate în tuburi electroizolante, tuburi profilate izolante sau jgheaburi izolante, în următoarele condiţii:
- tensiunea nominală nu este mai mică decât cea mai mare tensiune nominală;
- fiecare circuit este protejat împotriva supracurentului electric.
5.4.1.4.4.3.5. Părţile conductoare accesibile ale circuitelor de separare nu trebuie conectate la nici una din părţile conductoarele accesibile ale altui circuit, la pământ sau la un conductor de protecţie.