Secţiunea 5 - 4.1.5. Măsuri tehnice suplimentare de protecţie - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011

M.Of. 802 bis

În vigoare
Versiune de la: 12 Iulie 2023
SECŢIUNEA 5:4.1.5. Măsuri tehnice suplimentare de protecţie
(1)4.1.5.1. Generalităţi
1.4.1.5.1.1. O măsură suplimentară de protecţie însoţeşte întotdeauna:
- o măsură tehnică de protecţie pentru protecţia de bază (conform 4.1.2.1.) sau
- o măsură tehnică principală pentru protecţia în caz de defect (conform 4.1.3.2.)
2.4.1.5.1.2. O măsură suplimentară de protecţie nu trebuie să împiedice nici una din măsurile de protecţie menţionate la 4.1.2. şi 4.1.3.
(2)4.1.5.2. Protecţia suplimentară prin deconectarea automată la apariţia unui curent de defect periculos prin utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR)
1.4.1.5.2.1. În sistemele de tensiune alternativă trebuie prevăzută o protecţie suplimentară printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) care nu depăşeşte 30 mA pentru (conform cu recomandările din SR HD 60364-4-41):
- prize de utilizare generală şi/sau receptoare electrice cu un curent nominal care nu depăşeşte 32 A;
- echipamente mobile pentru utilizări în exterior cu un curent nominal care nu depăşeşte 32 A;
- pentru circuitele de iluminat, în locuinţele unifamiliale.

2.4.1.5.2.2. Utilizarea DDR având un curent diferenţial rezidual nominal care nu depăşeşte 30 mA, este recunoscută ca protecţie suplimentară în cazul protecţiei de bază şi/sau a protecţiei la defect sau din neatenţia utilizatorilor.
3.4.1.5.2.3. Utilizarea unor astfel de dispozitive nu este recunoscută ca un mijloc unic de protecţie şi nu trebuie să împiedice aplicarea uneia dintre măsurile de protecţie specificate de la art. 4.1.1.1.
4.4.1.5.2.4. Curenţii electrici nominali ai dispozitivului de protecţie la curent diferenţial rezidual S pentru utilizări casnice şi similare conform recomandărilor din SR EN 61008-1 şi SR EN 61009-1 sunt: 6-10-30-100-300-500 mA şi 1 A.
5.4.1.5.2.5. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări casnice şi similare, conform recomandărilor SR EN 61008-1 şi SR EN 61009-1, este:
- de tip "AC" pentru care declanşarea este dată de curentul rezidual sinusoidal alternativ aplicat brusc sau care creşte lent;
de tip "A" pentru care declanşarea este dată atât de curentul rezidual sinusoidal alternativ cât şi de curentul rezidual continuu (pulsatoriu) aplicaţi brusc sau care cresc lent.
6.4.1.5.2.6. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări industriale, conform recomandărilor din SR EN 60947-2, este:
6.1.de tip "AC" şi "A" şi suplimentar
6.2.de tip "B" pentru care declanşarea este dată de:
- curenţi reziduali sinusoidali;
- curenţi reziduali pulsatorii;
- curenţi reziduali pulsatorii cu o componentă continuă de 6 mA;
- pentru curenţi reziduali care pot proveni de la circuite redresoare cum ar fi:
redresor simplă alternanţă cu sarcina capacitivă care produce un curent continuu neted;
punte redresoare trifazată în stea sau punte hexafazată;
punte redresoare dublă alternanţă.
Dispozitivele DDR sunt cu sau fără controlul unghiului de fază, independenţă de polaritate, pentru curenţi electrici care se aplică brusc sau cu creştere lentă.
7.4.1.5.2.7. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări casnice şi similare şi industriale conform recomandărilor din SR EN 61008-1, SR EN 61009-1 şi SR EN 60947-2 în funcţie de existenţa temporizării este:
- fără temporizare, de uz general, cu timpi de declanşare între 40...300 ms în funcţie de valoarea curentului diferenţial rezidual de defect comparativ cu curentul diferenţial rezidual nominal al dispozitivului;
- cu temporizare tip "S" pentru asigurarea selectivităţii, cu timpi de declanşare între 150...500 ms, în funcţie de valoarea curentului diferenţial rezidual de defect comparativ cu curentul diferenţial rezidual nominal al dispozitivului.
8.4.1.5.2.8. Dacă se montează dispozitive diferenţiale reziduale, selectivitatea, conform recomandărilor din SR CEI 61200-53, se realizează ca în fig. 4.1 sau fig. 4.2.
- în fig. 4.1. se prezintă o schemă unde sunt realizate 2 niveluri de selectivitate utilizând dispozitive diferenţiale reziduale de tip general, conform recomandărilor din SR EN 61008-1, cu curent nominal <= 100 mA şi de tip "S" având un curent diferenţial rezidual nominal >= 300 mA;
- în fig. 4.2. se prezintă o schemă unde sunt realizate 3 niveluri de selectivitate utilizând un dispozitiv diferenţial rezidual de tip general cu un curent nominal de 30 mA. În amonte este instalat un dispozitiv diferenţial rezidual de tip "S" cu un curent nominal de 300 mA, iar în amonte de aceasta un dispozitiv diferenţial rezidual cu temporizare definită conform recomandărilor din SR EN 60947-2, cu un curent nominal de 1 A;
- selectivitatea între un dispozitiv de tip "S" şi un altul de tip general în serie poate fi considerată ca realizată dacă raportul între curenţii diferenţiali reziduali nominali respectivi este de cel puţin 3;
- în reţeaua TT, rezistenţa prizei de pământ trebuie să fie conform cu prevederea art. 4.1.4.1.14.

Fig. 4.1. Exemplu de circuite cu două niveluri de selectivitate

Fig. 4.2. Exemplu de circuite cu trei niveluri de selectivitate

(3)4.1.5.3. Protecţia suplimentară folosind legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară
1.4.1.5.3.1. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară este considerată ca protecţie suplimentară pentru protecţia la defect (împotriva atingerii indirecte).
2.4.1.5.3.2. Utilizarea legăturii de echipotenţializare de protecţie suplimentară nu trebuie să excludă necesitatea întreruperii alimentării din alte motive (de exemplu, protecţia împotriva focului, solicitării termice a echipamentului etc.).
3.4.1.5.3.3. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară poate implica întreaga instalaţie, o parte a acesteia sau un amplasament.
4.4.1.5.3.4. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară trebuie să includă toate părţile conducătoare simultan accesibile ale echipamentului fix şi părţile conductoare străine inclusiv dacă se utilizează armătura metalică a betonului armat. Sistemul trebuie conectat la conductoarele de protecţie ale întregului echipament inclusiv cele ale prizelor.
5.4.1.5.3.5. Dacă există incertitudini referitoare la eficienta legăturii de echipotenţializare de protecţie suplimentară, trebuie să se confirme ca rezistenţa R între părţile conductoare simultan accesibile şi părţile conductoare străine îndeplineşte condiţia:
R <= 50 V/Ia în sisteme de tensiune alterativă
R <= 120 V/Ia în sisteme de tensiune continuă unde:
Ia - este curentul electric de funcţionare în A, a dispozitivului de protecţie:
- pentru dispozitive de curent diferenţial rezidual (DDR), In
- pentru dispozitive de supracurent, curentul electric de funcţionare la 5 s.
6.4.1.5.3.6. Conductorul pentru legături principale de egalizare a potenţialelor trebuie să aibă secţiuni cel puţin egale cu jumătate din secţiunea cea mai mare a conductorului de protecţie din instalaţie, dar minim 10 mm2 Cu; secţiunea lui se poate limita la maximum 25 mm2 Cu sau o secţiune echivalentă pentru alt material.
Conductorul pentru legături suplimentare de egalizare a potenţialelor între două mase trebuie să aibă secţiunea cel puţin egală cu cea mai mică secţiune a conductoarelor de protecţie legate la acele mase.
Legăturile suplimentare se vor realiza prin elemente conductoare nedemontabile (de ex. şarpante metalice), prin conductoare suplimentare sau prin combinarea acestor două soluţii.
7.4.1.5.3.7. Elementele conductoare ale construcţiei sau din construcţii (cum sunt de exemplu şarpantele metalice, căile de rulare ale utilajelor de ridicat şi transport) pot fi utilizate drept conductoare de protecţie dacă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)continuitatea lor electrică este asigurată fie prin construcţie fie prin mijloace adecvate realizându-se astfel încât să fie protejată împotriva deteriorărilor mecanice, chimice, electrochimice, termice sau de altă natură;
b)secţiunea lor este cel puţin aceea determinată conform subcapitolului 5.5.;
c)demontarea lor nu se poate face decât dacă au fost prevăzute măsuri de compensare.
8.4.1.5.3.8. Dacă instalaţiile electrice sunt în distribuţie prefabricată în învelişuri metalice (cutii, carcase), aceste învelişuri pot fi utilizate drept conductoare de protecţie dacă satisfac următoarele trei condiţii:
a)continuitatea lor electrică este asigurată şi menţinută în timp prin măsuri de protecţie corespunzătoare împotriva solicitărilor mecanice, chimice, electrochimice, termice sau de altă natură.;
b)secţiunea lor este cel puţin egală cu aceea rezultată din subcapitolul 5.5.;
c)permit racordarea pe traseul lor a altor conductoare de protecţie.
9.4.1.5.3.9. Structura metalică de susţinere a cablurilor poate fi utilizată drept conductor de protecţie dacă se iau măsuri în vederea satisfacerii condiţiilor de la art. 4.1.5.3.8.
(4)4.1.5.4. Protecţia suplimentară folosind legătura locală de echipotenţializare nelegată la pământ.
1.4.1.5.4.1. Legătura locală de echipotenţializare nelegată la pământ este prevăzută pentru a preveni apariţia unei tensiuni de atingere periculoase.
2.4.1.5.4.2. Toate echipamentele electrice trebuie să corespundă prevederilor de protecţie de baza (împotriva atingerilor directe) descrise la subcapitolul 4.1.2.
3.4.1.5.4.3. Conductoarele legăturii de echipotenţializare trebuie să interconecteze toate părţile conductoare simultan accesibile şi părţile conductoare străine.
4.4.1.5.4.4. Sistemul local de legături de echipotenţializare nu trebuie să fie în contact electric cu pământul, nici direct, nici prin părţile conductoare simultan accesibile ori prin părţi conductoare străine. Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită se aplică protecţia prin întreruperea automată a alimentării.
5.4.1.5.4.5. Trebuie luate măsuri de prevedere astfel încât orice persoană care intră în zona de echipotenţializare să nu poată fi expusă la o diferenţă de potenţial periculoasă, în special dacă planşeul conductor, izolat faţă de pământ, este conectat la sistemul de echipotenţializare nelegat la pământ.
(5)4.1.5.5. Protecţia suplimentară prin izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea amplasamentului)
1.4.1.5.5.1. Această măsură de protecţie este destinată prevenirii atingerii simultane cu părţile conductoare care pot fi la potenţiale diferite prin defectarea părţilor active.
2.4.1.5.5.2. Orice echipament electric trebuie să corespundă unei prevederi privind protecţia de bază (împotriva atingerii directe) descrisa la cap. 4.1.2.
3.4.1.5.5.3. Părţile conductoare accesibile trebuie dispuse astfel încât în împrejurări obişnuite o persoană să nu vină simultan în atingere cu:
- două părţi conductoare accesibile;
- o parte conductoare accesibilă şi orice parte conductoare străină, dacă aceste părţi pot avea potenţiale diferite prin defectarea izolaţiei de bază a părţilor active.
4.4.1.5.5.4. În amplasamente neconductoare nu trebuie să existe nici un conductor de protecţie.
5.4.1.5.5.5. Conformitatea cu art. 4.1.5.5.3. este realizată dacă amplasamentul are un planşeu şi pereţi izolanţi şi în plus se aplică una sau mai multe din următoarele măsuri:
a)distanţarea relativă a părţilor conductoare accesibile şi a părţilor conductoare străine. Condiţia este îndeplinită dacă distanţa între două părţi este mai mare de 2.5 m. Această distanţă poate fi redusa la 1,25 m în afara zonei de accesibilitate la atingere;
b)interpunerea de obstacole efective între părţile conductoare accesibile şi părţile conductoare străine. Obstacolele nu trebuie legate la pământ sau la părţi conductoare accesibile şi pe cât posibil să fie din materiale electroizolante;
c)izolarea şi măsurile de izolare a părţilor conductoare străine. Izolaţia trebuie să aibă suficientă rezistenţă mecanică şi să reziste la o tensiune de încercare de cel puţin 2000 V. Curentul electric de fugă nu trebuie să depăşească 1 mA, în condiţii normale de utilizare.
6.4.1.5.5.6. Rezistenţa de izolaţie a pardoselii şi pereţilor în fiecare punct de măsurare în condiţiile specificate în SR EN 61140 şi verificate printr-o metoda recomandată în Anexa 8.1 nu trebuie să fie mai mică de:
- 50 k, dacă tensiunea nominală a instalaţiei nu depăşeşte 500 V în tensiune continuă sau alternativă;
- 100 k, dacă tensiunea nominală a instalaţiei depăşeşte 500 V în tensiune continuă sau alternativă şi mai mica de 1000 V în tensiune alternativă şi 1500 V în tensiune continuă.
Dacă în orice punct rezistenţa este mai mică decât valoarea specificată, pardoseala şi pereţii se consideră părţi conductoare străine din punct de vedere al protecţiei împotriva şocurilor electrice.
7.4.1.5.5.7. Măsurile trebuie să fie permanente şi să nu poată fi făcute inactive. Acestea trebuie să fie sigure şi în cazul utilizării unui echipament mobil sau portabil.
8.4.1.5.5.8. Se vor respecta condiţiile de la art. 4.1.5.4.4. şi art. 4.1.5.4.5.
(6)4.1.5.6. Protecţia suplimentară prin deconectarea automată la apariţia tensiunii de atingere
1.4.1.5.6.1. Se vor utiliza numai echipamente agrementate pentru ca deconectarea alimentării să se producă în timpi mai mici decât timpii maximi indicaţi în tabelul 4.1 pentru tensiuni de atingere de 50 V. Aceste echipamente vor fi prevăzute cu sisteme de simulare a defectului, obligatorii de a fi puse în funcţiune la începutul fiecărui serviciu.
2.4.1.5.6.2. Echipamentele pentru deconectarea automată la apariţia tensiunii de atingere se vor conecta între părţile conductoare ce accidental ar putea fi puse sub tensiune şi priza de pământ - prin conductoarele (bara) de echipotenţializare legate la pământ.
(7)4.1.5.7. Protecţia suplimentară prin folosirea mijloacelor individuale de protecţie
1.4.1.5.7.1. Se vor utiliza numai mijloace individuale de protecţia certificate.
(8)4.1.5.8. Protecţie suplimentară prin deconectare automată la apariţia unui defect de arc electric (AFDD)
1.4.1.5.8.1. Date generale
Protecţia se realizează cu dispozitive destinate să reducă probabilitatea de producere a incendiului în circuitele finale ale unei instalaţii fixe, din cauza efectului curenţilor de defect de arc electric.
Protecţia împotriva efectelor apărute ca urmare a defectelor de arc electric din circuitele finale s-a prevăzut conform recomandărilor din SR EN 62606 şi SR HD 60364-4-42/A1 pentru a limita riscurile de incendiu în aval de dispozitiv.
2.4.1.5.8.2. Defecte de arc electric în serie sau în paralel
a)Un defect de arc electric în serie nu implică nicio scurgere spre pământ. În consecinţă, dispozitivele diferenţiale reziduale DDR nu pot să detecteze acest tip de defect.
Impedanţa curentului de arc în serie reduce curentul de sarcină, ceea ce menţine curentul sub pragul de declanşare a întreruptorului automat sau a siguranţei fuzibile.
b)La un defect de arc electric în paralel între conductorul de fază şi conductorul neutru, curentul este limitat de impedanţa reţelei şi a arcului electric în sine.
Întreruptoarele automate convenţionale nu au fost concepute pentru arcuri electrice sporadice, acestea acţionând la scurt timp după ce s-au produs efectele arcului electric (iniţierea arderii materialelor inflamabile din jurul conductorului).
3.4.1.5.8.3. Dispozitivul pentru detectarea defectului de arc electric AFDD
Aceste dispozitive sunt destinate să reducă probabilitatea de producere a incendiului în circuitele finale ale unei instalaţii fixe datorate efectului curenţilor de defect de arc electric care prezintă un risc de aprindere la foc în anumite condiţii, în cazul în care arcul electric persistă.
Conform recomandărilor din SR EN 62606, un dispozitiv AFDD este conceput de către producător ca:
- a) un dispozitiv unic prevăzut cu un sistem care permite deschiderea circuitului protejat în condiţiile specificate;
- b) un dispozitiv unic care integrează un dispozitiv de protecţie;
- c) o unitate distinctă asamblată la locul de montaj cu un dispozitiv de protecţie declarat.
Dispozitivul de protecţie integrat la pct. b) poate fi un întreruptor automat pentru protecţie la supracurenţi, conform recomandărilor din SR EN 60898-1, sau un întreruptor automat pentru protecţie la curenţii diferenţiali reziduali DDR, conform recomandărilor din SR EN 61008-1, SR EN 61009-1, SR EN 62423.
Dispozitivul AFDD trebuie să asigure detectarea pentru:
- defect de arc la pământ;
- defect de arc în paralel;
- defect de arc în serie.
Caracteristicile tehnice principale ale unui AFDD sunt:
- curent nominal In (gama valori preferenţiale: 6, 8, 10, 13, 16, 20, 25, 32, 40, 50, 63 A);
- tensiune nominală Un = 230 V c.a. (220 - 240 V);
- frecvenţă nominală 50 Hz.
Acestea sunt completate de SR EN 62606 cu: grad de protecţie, capacitate nominală de închidere şi de rupere, capacitate nominală de închidere şi de rupere pe un pol, curent de scurtcircuit condiţionat nominal, curent de scurtcircuit condiţionat nominal pe un pol, metoda de conectare etc.