Subcapitolul 4 - 4.4. Protecţia împotriva supratensiunilor (supratensiuni datorate trăsnetului şi transmise prin reţele şi supratensiuni de comutaţie) - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011

M.Of. 802 bis

În vigoare
Versiune de la: 12 Iulie 2023
SUBCAPITOLUL 4:4.4. Protecţia împotriva supratensiunilor (supratensiuni datorate trăsnetului şi transmise prin reţele şi supratensiuni de comutaţie)
SECŢIUNEA 1:4.4.1. Generalităţi
(1)4.4.1.1. Apariţia supratensiunilor în instalaţiile electrice de joasă tensiune sunt determinate de următoarelor fenomene:
- propagarea supratensiunilor prin conductoarele reţelei electrice de alimentare;
- căderea trăsnetului pe instalaţia de protecţie împotriva loviturilor de trăsnet;
- comutaţii în instalaţii proprii;
- tensiuni induse datorate unor circuite din apropiere;
- defecte în instalaţiile proprii sau în reţeaua de alimentare;
- descărcări electrostatice.
Durata şi amplitudinea supratensiunilor depind de fenomenul care a determinat apariţia supratensiunii şi de distanţa la care a avut loc evenimentul.
(2)4.4.1.2. Supratensiunile datorate loviturilor de trăsnet în obiective sau în apropierea acestora au valori ridicate, o creştere rapidă a tensiunii, dar o durată redusă (circa 100 (.îs) şi determină, în mod obişnuit, cele mai mari pagube în instalaţiile electrice de joasă tensiune (fig. 4.3). Caracteristicile supratensiunilor datorate loviturilor de trăsnet sunt indicate în SR CEI/TR 62066.
Fig. 4.3. Supratensiuni datorate propagării prin conductoarele electrice de alimentare, la căderea trăsnetului în liniile electrice aeriene (a) sau în apropierea acestora (b) şi datorate căderea trăsnetului pe instalaţia de protecţie împotriva loviturilor de trăsnet (c) sau în apropierea obiectivului (d).
(3)4.4.1.3. Supratensiunile induse prin cuplaj inductiv, capacitiv sau rezistiv sunt datorate unor evenimente din circuitele aflate în apropierea instalaţiilor electrice de joasă tensiune. În figura 4.4 este indicat modul de apariţie a supratensiunilor în reţeaua de joasă tensiune prin cuplaj rezistiv (curentul electric de trăsnet care parcurge rezistenţa prizei de pământ a obiectivului).
(4)4.4.1.4. Supratensiunile datorate comutaţiilor, în instalaţiile proprii sau în sistemul de alimentare şi care se propagă prin conductoarele de alimentare, au o creştere relativ redusă a tensiunii, amplitudine redusă, dar pot avea durate relativ mari. Sunt datorate fenomenelor tranzitorii care apar la modificarea configuraţiei unei reţele electrice. În figura 4.5 este indicat cazul simplu al deconectării unui circuit RLC. Caracteristicile supratensiunilor de comutaţie sunt indicate în SR CEI/TR 62066.
(5)4.4.1.5. Supratensiunile datorate defectelor din reţeaua electrică proprie sau din reţeaua electrică de alimentare sunt datorate, în general, întreruperii conductorului neutru şi creşterea tensiunii de fază până la valori apropiate tensiunii între faze. Pentru limitarea efectelor acestor supratensiuni, sistemul de protecţie trebuie setat la valoarea de 270 V (în sistemele de joasă tensiune de 3x230/400 V).
Fig. 4.4. Supratensiuni datorate cuplajului rezistiv la căderea trăsnetului în instalaţia proprie de protecţie.
Fig. 4.5. Supratensiuni la închiderea unui întreruptor într-un circuit RLC.
(6)4.4.1.6. Descărcările electrostatice sunt determinate de acumularea de sarcini electrice pe corpuri bune conductoare şi amorsarea descărcării electrice la apropierea de instalaţia electrică de joasă tensiune.
(7)4.4.1.7. Caracteristici ale supratensiunilor care pot să apară în reţelele de joasă tensiune sunt indicate în tabelul 4.6.
Tabelul 4.6. - Caracteristici ale supratensiunilor

Tipul supratensiunii

Factorul de supratensiune

Durata

Forma

Observaţii

De trăsnet

> 4*)

foarte scurtă

1-100 s

impuls cu pantă foarte mare

1-1000 kV/s

 

De comutaţie

2-4*)

Redusă

1-100 ms

oscilatorie amortizată cu frecvenţa medie de 1-200 kHz

 

Electrostatice

> 4

foarte scurtă front de ns

impuls foarte scurt

Energia depinde de capacitatea obiectului încărcat

De frecvenţă industrială

<= 1,73**(

mare

sinusoidală neamortizată

Durata depinde de sistemul de protecţie

*) raportat la valoarea de vârf a tensiunii de fază, de frecvenţă industrială;

**) raportat la valoarea efectivă a tensiunii de fază, de frecvenţă industrială.

(8)4.4.1.8. Supratensiunile care apar în instalaţiile de joasă tensiune pot determina solicitări inadmisibile ale izolaţiei electrice faţă de pământ sau între faze, cu deteriorarea acesteia şi apariţia de scurtcircuite, însoţite de importante daune (incendiu, distrugere echipamente, pericole pentru oameni, întreruperea alimentării cu energie electrică).
SECŢIUNEA 2:4.4.2. Protecţia instalaţiilor electrice din clădiri împotriva supratensiunilor
(1)4.4.2.1. Protecţia împotriva supratensiunilor a instalaţiilor din interiorul clădirilor se realizează în trepte, începând de la intrarea în clădire şi până la echipamentele sensibile. Problemele legate de coordonarea sistemelor de protecţie conectate în trepte sunt prezentate în detaliu în SR CEI/TR 62066.
(2)4.4.2.2. Utilizarea protecţiei în trepte împotriva supratensiunilor face ca izolaţia echipamentelor conectate direct la reţeaua electrică să fie cea mai solicitată, iar izolaţia echipamentelor din interiorul clădirii să fie mai puţin solicitată. În acest sens, echipamentele de joasă tensiune se împart în patru clase de încercare (tabelul 4.7), conform SR HD 60364-4-443.
Tabelul 4.7. - Clasificarea echipamentelor din punctul de vedere al tensiunii de ţinere

Categoria echipamentului

Caracteristici

Observaţii

IV

Echipamente conectate în imediata apropiere a intrării instalaţiei electrice în clădire. Sunt caracterizate de un nivel ridicat al tensiunii de ţinere şi fiabilitate mare.

Exemple: bloc de măsurare şi protecţie, sisteme de telemăsurare

III

Echipamente conectate în instalaţia electrică fixă, în avalul echipamentelor din clasa IV. Sunt caracterizate de un nivel de ţinere mai redus faţă de echipamentele din categoria de supratensiuni IV şi au o fiabilitate ridicată.

Exemple: dulapuri de distribuţie, întreruptoare, motoare electrice conectate permanent la instalaţia fixă

II

Echipamente conectate în avalul instalaţiilor fixe ale clădirii, inclusiv a tabloului de distribuţie. Au un nivel normal de fiabilitate.

Exemple: aparate electrocasnice, scule portabile

I

Echipamente conectate în clădire, dacă măsurile de protecţie adecvate sunt adoptate în exteriorul echipamentului.

Exemple: aparate electrocasnice cu circuite electronice sensibile la supratensiuni.

(3)4.4.2.3. În cazul instalaţiilor de joasă tensiune alimentate dintr-o reţea electrică în cablu, subterană în întregime, nu este necesară protecţia contra supratensiunilor de trăsnet, determinate de propagarea pe conductoarele de alimentare.
SECŢIUNEA 3:4.4.3. Dispozitive de protecţie la supratensiuni (SPD)
(1)4.4.3.1. Dispozitivele de protecţie luate în consideraţie sunt cele amplasate în exteriorul echipamentelor de protejat.
(2)4.4.3.2. Realizarea sistemului de protecţie la supratensiuni pentru a se asigura limitarea perturbaţiilor şi avariilor la supratensiuni a echipamentelor electrice şi electronice trebuie să aibă în vedere recomandările standardului SR EN 61643-11. Alegerea şi utilizarea SPD se face pe baza conceptului de Zonă de Protecţie împotriva Trăsnetului (ZPT). Aceste zone se referă la volumele care cuprind elementele de protejat.
Se definesc următoarele ZPT (a se vedea SR EN 62305-1) - figura 4.6:
- Zone exterioare
- ZPT 0 Zonă pusă în pericol de câmpurile electrice şi magnetice neatenuate ale trăsnetului şi unde reţelele interioare pot fi supuse curenţilor electrici de trăsnet integrali sau parţiali. O zonă ZPT 0 se subdivide în:
- ZPT 0A: zonă expusă la căderile directe ale trăsnetului şi la câmp electromagnetic integral. Sistemele interioare pot suporta acţiunea curentului electric de trăsnet integral sau a unor părţi din acesta;
- ZPT 0B: zonă protejată împotriva căderilor directe ale trăsnetului, în care pericolul este reprezentat de câmpul electromagnetic integral. Sistemele interioare pot fi supuse la curenţi electrici de trăsnet parţiali.
- Zone interioare (protejate împotriva căderilor directe ale trăsnetului)
- ZPT 1 Zonă unde curentul electric de trăsnet este limitat prin divizare şi prin SPD instalate la frontierele acestei zone. Ecranele metalice pot atenua câmpul electromagnetic generat de trăsnet.
- ZPT 2...n Zonă unde curentul electric de trăsnet poate fi limitat în continuare prin divizare şi prin SPD suplimentare instalate la frontierele acestei zone. Ecrane metalice suplimentare pot fi utilizate pentru a obţine atenuarea suplimentară a câmpului electromagnetic generat de trăsnet.
Caracteristicile ZPT pot fi îmbunătăţite prin instalarea de protecţii cu SPD coordonate şi/sau ecrane magnetice. În funcţie de numărul, de tipul, şi de nivelul de ţinere al echipamentului de protejat, poate fi definită o ZPT corespunzătoare. Acestea pot include zone mici locale (de exemplu carcasele echipamentelor) sau zone mari în întregime (de exemplu volumul întregii structuri).
Interconectarea ZPT de acelaşi nivel poate fi necesară dacă două structuri separate sunt conectate prin linii electrice de alimentare sau de comunicaţii, ori poate fi redus numărul necesar de SPD.
Frontiera unei ZPT este definită prin măsurile de protecţie care se utilizează.
Fig. 4.6. Zonele de protecţie la supratensiuni de trăsnet.
(3)4.4.3.3. În funcţie de caracteristicile şi solicitările la care sunt supuse, dispozitivele de protecţie sunt împărţite în trei tipuri de încercare:
- SPD tipul 1 (SPD1) - cuprind descărcătoare cu rezistenţă variabilă, supuse celor mai intense solicitări şi având capacitatea de a conduce curenţi electrici datoraţi loviturilor se trăsnet (fig. 4.7). Au rolul de a limita pătrunderea în instalaţiile electrice a unor curenţi electrici de impuls datoraţi loviturilor de trăsnet. Alegerea descărcătoarelor se face conform SR EN 62305-1. Descărcătoarele cu rezistenţă variabilă sunt conectate între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru - dacă există -) şi pământ.
- SPD de tipul 2 (SPD2) - cuprind limitatoare de supratensiuni amplasate în aval de dispozitivele de tipul 1. Alegerea sistemului de protecţie se face conform standardului SR HD 60364-4-443. Limitatoarele de supratensiune sunt conectate între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru - dacă există -) şi pământ.
- SPD de tipul 3 (SPD3) sunt destinate protejării la supratensiuni a echipamentelor receptoare care sunt conectate, în general, între o fază şi conductorul neutru. Alegerea sistemului de protecţie se face conform standardelor SR HD 60364-4-443 şi SR HD 60364-5-534. Limitatoarele de supratensiune sunt conectate între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru - dacă există -) şi pământ.
Coordonarea sistemelor de protecţie SPD montate în cascadă se va efectua de proiectant în funcţie de caracteristicile echipamentelor producătorului (care trebuie să pună la dispoziţie toate informaţiile necesare).
La clădirile fără instalaţii exterioare de protecţie la trăsnet nu se montează SPD de tipul 1 (acesta având rolul de deviere la pământ a curentului de trăsnet).
(4)4.4.3.4. Nivelul de protecţie al SPD de tipul 1 nu trebuie să depăşească nivelul de ţinere al echipamentelor din tipul II de ţinere la impuls, conform tabelului 4.8 (SR HD 60364-4-443).
Tabelul 4.8. - Tensiuni de ţinere la impuls prescrise pentru echipamente [kV]

Tensiunea nominală a reţelei trifazate

Categoria de ţinere la impuls

IV

III

II

I

400 V

6,0

4,0

2,5

1,5

*)Tensiunea de ţinere se referă la izolaţie între fază şi conductorul de protecţie PE.

 
Fig. 4.7. Instalarea SPD-urilor de tipurile 1, 2 şi 3
Legendă:

1 Origine a instalaţiei

2 Tablou de distribuţie

3 Priză de curent

4 Bornă sau bară principală de legare la pământ

5 Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de Tip 1

6 Legarea la pământ (conductor de legare la pământ) a dispozitivului de protecţie la supratensiuni

7 Echipament fix de protejat

8 Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de Tip 2

9 Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de Tip 2 sau 3

10 Element de decuplare sau lungimea liniei OCPD1, OCPD 2, OCPD 3: Dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor

11 Legătură externă IPT (conductor de coborâre)

NOTĂ:
- SPD 5 (de Tip 1) pe partea furnizorului de energie electrică se alege numai cu acordul acestuia sau de către acesta;
- SPD 5 şi 8 pot fi combinate într-un singur SPD.
SECŢIUNEA 4:4.4.4. Măsuri de protecţie fundamentale
(1)4.4.4.1. Măsurile de protecţie fundamentale împotriva supratensiunilor includ:
- Legarea la pământ şi echipotenţializarea. Sistemul de legare la pământ conduce şi dispersează curentul electric de trăsnet în pământ. Legătura de echipotenţializare minimizează diferenţele de potenţial şi poate reduce câmpul magnetic.
- Ecranare magnetică şi traseul liniilor. Ecranarea tridimensională atenuează câmpul magnetic, în interiorul ZPT, datorat căderii directe a trăsnetului pe structură sau lângă aceasta şi reduce supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici din interior. Ecranarea liniilor interioare, utilizând cabluri ecranate sau canale ecranate pentru cabluri, minimizează supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici interiori induşi. Traseul liniilor interioare poate minimiza buclele de inducţie şi reduce supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici interiori.
- Ecranarea tridimensională, ecranarea şi traseul liniilor interioare pot fi combinate sau utilizate separat.
- Ecranarea liniilor exterioare care pătrund în structură reduce supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici care sunt transmişi prin acestea reţelelor interioare.
- Protecţia cu SPD coordonate limitează efectele supratensiunilor/supracurenţilor electrici. Trebuie ca legarea la pământ şi echipotenţializarea să fie întotdeauna asigurată.
O legătură echipotenţială (EB), conform recomandărilor din SR EN 62305-3, protejează numai împotriva supratensiunilor periculoase. Protecţia reţelelor interioare împotriva supratensiunilor/supracurenţilor electrici necesită o protecţie cu SPD coordonate conform acestui standard.
- Alte măsuri de protecţie împotriva supratensiunilor pot fi utilizate singure sau în combinaţie. Măsurile de protecţie împotriva supratensiunilor trebuie să reziste la solicitările prevăzute în funcţionare în locul unde sunt instalate (de exemplu solicitărilor de temperatură, de umiditate, de atmosferă corozivă, de vibraţii, de tensiune şi de curent electric).
Alegerea celor mai indicate măsuri de protecţie împotriva supratensiunilor trebuie realizată utilizând o evaluare a riscului în conformitate cu recomandările din SR EN 62305-2 luând în considerare factori tehnici şi economici (a se vedea cap. 6).
Informaţii practice privind implementarea măsurilor de protecţie împotriva supratensiunilor pentru sistemele electronice din structuri existente sunt indicate în standardul SR EN 62305-4.
(2)4.4.4.2. Alegerea SPD se face pe baza următoarelor caracteristici:
- tensiunea maximă pentru echipament şi curentul electric maxim de funcţionare;
- nivelul de ţinere la supratensiuni temporare;
- curentul electric de impuls nominal (pentru categoriile de încercare);
- nivelul de protecţie;
- stabilitatea la scurtcircuit.
(3)4.4.4.3. Procedura de alegere a SPD este indicată în SR CEI/TR 62066. Conectarea SPD, în funcţie de modul de legare la pământ, precum şi tensiunea de funcţionare a acestora în regim permanent trebuie făcută în conformitate cu recomandările din SR 60364-5-534.
(4)4.4.4.4. SPD alese trebuie să fie verificate la supratensiunile temporare datorate defectelor din reţeaua electrică de joasă tensiune, în conformitate cu recomandările din SR CEI 60364-4-44.
(5)4.4.4.5. Conectarea SPD în circuitul de protejat se face astfel încât să rezulte conductoare cât mai scurte (în mod obişnuit sub 0,5 m), având în vedere faptul că lungirea legăturii determină reducerea eficienţei sistemului de protecţie. Conductoarele de legătură la pământ a SPD trebuie să aibă o arie a secţiunii transversale de cel puţin 4 mm2 Cu sau o arie echivalentă la utilizarea unui alt material. În cazul în care sunt utilizate SPD pentru protecţia contra supratensiunilor de trăsnet, conform categoriei IV de încercare, conductoarele de legare la pământ trebuie să aibă o arie a secţiunii transversale de minimum 16 mm2 Cu sau o arie echivalentă la utilizarea unui alt material.
(6)4.4.4.6. Părţile conductoare (de exemplu dulapuri, carcase, sertare) şi conductorul de legare la pământ de protecţie (PE) ale sistemelor interioare trebuie conectate la reţeaua de echipotenţializare.
(7)4.4.4.7. Dacă se utilizează o configuraţie S (fig. 4.8), toate componentele de metal (de exemplu dulapuri, carcase, sertare) ale reţelelor interioare trebuie izolate faţă de sistemul de legare la pământ.
Configuraţia S trebuie integrată în sistemul de legare la pământ numai printr-o singură bară de echipotenţializare care acţionează ca un punct de referinţă de legare la pământ (ERP) rezultând de tip Ss. Dacă se utilizează configuraţia S toate conductoarele între echipamente trebuie să fie dispuse pe trasee paralele cu conductoarele de echipotenţializare urmărind configuraţia în stea pentru a se evita buclele de inducţie. Configuraţia S poate fi utilizată atunci când sistemele interioare sunt amplasate în zone relativ mici şi toate liniile pătrund în zonă numai printr-un singur punct.
(8)4.4.4.8. Dacă se utilizează o configuraţie M, toate componentele din metal (de exemplu dulapuri, carcase, sertare) ale reţelelor interioare nu sunt izolate de sistemul de legare la pământ, dar trebuie integrate în acesta prin puncte de echipotenţializare multiple, rezultând un tip M. Configuraţia M este de preferat pentru sistemele interioare extinse sau pentru structuri în ansamblu, cu numeroase interconexiuni între echipamente şi unde liniile intră în structură prin mai multe puncte.
(9)4.4.4.9. În sistemele complexe, avantajele ambelor configuraţii (configuraţia M şi S) pot fi combinate aşa cum se prezintă în figura 4.9, rezultând configuraţia 1 (Ss combinat cu M) sau configuraţia 2 (Ms combinat cu M).
Fig. 4.8. Integrarea echipamentelor electrice în reţeaua de echipotenţializare.
ERP Punct de referinţă de legare la pământ
S Configuraţie tip stea integrată printr-un punct de stea
M Configuraţie tip reţea integrată printr-un ochi de reţea
ERP Punct de referinţă de legare la pământ
S Configuraţie tip stea integrată printr-un punct de stea
M Configuraţie tip reţea integrată printr-un ochi de reţea
Fig. 4.9. Combinaţii ale metodelor de integrare a echipamentelor electrice în reţeaua de echipotenţializare.
SECŢIUNEA 5:4.4.5. Legarea la pământ şi echipotenţializare
(1)4.4.5.1. O legare la pământ şi o echipotenţializare corespunzătoare se bazează pe un sistem de legare la pământ care cuprinde:
- priza de pământ (care asigură dispersarea curentul electric de trăsnet în pământ);
- reţeaua de echipotenţializare (care minimizează diferenţele de potenţial şi reduce câmpul electromagnetic).
(2)4.4.5.2. Priza de pământ a structurii trebuie să fie conformă cu subcap 5.5. În structuri în care există numai reţele electrice poate fi utilizată o dispunere de tip A a prizei la pământ, dar este de preferat o dispunere de tip B. În structuri cu sisteme electronice se recomandă o dispunere de tip B a prizei de pământ (a se vedea cap. 6).
(3)_
1.4.4.5.3. Priza de pământ în buclă în jurul structurii sau priza de pământ în buclă, în beton, la perimetrul fundaţiei trebuie să fie integrate într-o reţea cu ochiuri sub structură (atunci când este posibil - de exemplu la halele industriale, depozite mari etc.) şi împrejurul acesteia. Aceasta îmbunătăţeşte mult performanţa prizei de pământ. Dacă armăturile din betonul fundaţiei planşeului formează o reţea interconectată bine definită şi conectată la priza de pământ, asigură aceleaşi performanţe.
2.4.4.5.3. O reţea de echipotenţializare, cu impedanţă mică, este necesară pentru a se evita diferenţele de potenţial periculoase între toate echipamentele din interiorul ZPT. Mai mult, o astfel de reţea de echipotenţializare reduce de asemenea şi intensitatea câmpului magnetic.
(4)4.4.5.4. Reţeaua de echipotenţializare poate fi realizată din elemente care conţin părţi conductoare ale structurii, sau părţi ale reţelelor interioare şi prin echipotenţializarea părţilor metalice sau ale conductoarelor serviciilor de la frontiera fiecărei ZPT, în mod direct sau în mod indirect prin utilizarea de SPD corespunzătoare.
(5)4.4.5.5. Reţeaua de echipotenţializare poate fi realizată şi ca o reţea cu ochiuri tridimensională. Aceasta necesită interconectări multiple ale componentelor din metal din interiorul şi din exteriorul structurii (cum ar fi armătura betonului, glisierele lifturilor, macarale, acoperişuri metalice, faţade metalice, cadrele metalice ale ferestrelor şi uşilor, cadrele metalice ale planşeelor, conducte ale serviciilor şi suporturi metalice de susţinere pentru cabluri). Trebuie integrate în acelaşi mod, barele de echipotenţializare (de exemplu centuri de echipotenţializare, mai multe bare de echipotenţializare la niveluri diferite ale structurii) şi ecranele magnetice ale ZPT.
(6)4.4.5.6. Barele de echipotenţializare trebuie să fie instalate pentru echipotenţializarea:
- tuturor serviciilor conductoare racordate la ZPT (direct sau prin intermediul de SPD corespunzătoare);
- conductorului de protecţie PE,
- elementelor metalice ale sistemelor interioare (de exemplu, dulapuri, carcase, sertare);
- ecranele metalice ale ZPT de la periferia şi din interiorul structurii.
(7)4.4.5.7. Pentru o echipotenţializare eficientă, sunt importante următoarele reguli de instalare:
- realizarea unei reţele de echipotenţializare cu impedanţă redusă;
- barele de echipotenţializare trebuie conectate la sistemul de legare la pământ utilizând traseul cel mai scurt posibil;
- materialele şi dimensiunile barelor de echipotenţializare şi ale conductoarelor de echipotenţializare trebuie să fie conforme cu datele din subcap 5.5 (a se vedea şi SR EN 62305-3;
- pentru SPD trebuie utilizate cele mai scurte legături posibile la bara de echipotenţializare şi la conductoarele active minimizând astfel căderile de tensiune inductive;
- pe partea protejată a unui circuit (după un SPD), efectele inducţiei mutuale pot fi minimizate, fie diminuând aria suprafeţei buclei, fie utilizând cabluri ecranate sau canale de cabluri ecranate.
(8)4.4.5.8. Echipotenţializarea la frontiera unei ZPT, definită, trebuie asigurată pentru toate părţile metalice şi serviciile (de exemplu conducte metalice, linii de alimentare cu energie electrică sau linii de comunicaţii) care penetrează frontiera ZPT.
Echipotenţializarea serviciilor care se racordează la ZPT 1 trebuie concepută împreună cu operatorii reţelelor implicate (de ex. autorităţile reţelelor electrice sau ale reţelelor de telecomunicaţii), deoarece pot exista prescripţii conflictuale.
(9)4.4.5.9. Echipotenţializarea trebuie realizată prin bare şi/sau conductoare de echipotenţializare care se instalează cât mai aproape posibil de punctul de intrare la frontieră. Atunci când este posibil, se recomandă ca racordarea serviciilor la ZPT să se realizeze în acelaşi loc şi să fie conectate la aceeaşi bară de echipotenţializare. Dacă serviciile se racordează la ZPT prin zone diferite, fiecare serviciu trebuie să fie conectat la o bară de echipotenţializare şi aceste bare de echipotenţializare trebuie conectate împreună. Pentru acesta din urmă, se recomandă echipotenţializarea la centura de echipotenţializare (conductor în buclă).
(10)4.4.5.10. Cabluri ecranate sau canale de cabluri ecranate interconectate, echipotenţializate la fiecare frontieră a ZPT, pot fi utilizate fie pentru interconectarea mai multor ZPT de acelaşi ordin la o ZPT apropiată, sau de extindere a unei ZPT la frontiera următoare.
(11)4.4.5.11. Elementele de fixare trebuie dimensionate în funcţie de valorile curenţilor de trăsnet şi de factorii care influenţează divizarea curentului.
SECŢIUNEA 6:4.4.6. Ecrane magnetice şi trasee pentru linii
(1)4.4.6.1. Ecranele magnetice pot reduce câmpul electromagnetic precum şi amplitudinea supratensiunilor şi/sau supracurenţilor electrici interiori induşi. Alegerea unor trasee corespunzătoare pentru circuitele interioare poate să reducă, de asemenea, amplitudinea supratensiunilor şi/sau a supracurenţilor electrici interiori, induşi Ambele măsuri sunt eficiente privind reducerea numărului de defectări permanente al reţelelor interioare.
(2)4.4.6.2. Ecranele tridimensionale definesc zone protejate care pot acoperi întreaga structură, o parte a acesteia, o singură încăpere sau numai carcasa unui echipament. Acestea pot fi tip grilă, sau ecrane metalice continui sau să conţină "componente naturale" ale structurii însăşi (a se vedea recomandările din SR EN 62305-3).
(3)4.4.6.3. Ecranele tridimensionale sunt recomandate atunci când este practic şi util să se protejeze o zonă definită a structurii decât mai multe părţi individuale ale unor echipamente. Ecranele tridimensionale ar trebui prevăzute încă din fazele iniţiale ale unui studiu preliminar pentru o structură nouă sau pentru un sistem interior nou. Retehnologizarea instalaţiilor existente poate conduce la costuri mai mari şi la dificultăţi tehnice mai mari.
(4)4.4.6.4. Ecranarea liniilor interioare poate fi limitată la protecţia cablajului şi a echipamentului sistemelor de protejat prin: ecranele metalice ale cablurilor, canalele metalice închise ale cablurilor şi carcasele metalice ale echipamentelor sunt utilizate în acest scop.
(5)4.4.6.5. Traseele adecvate ale liniilor interioare minimizează buclele de inducţie şi reduc producerea de supratensiuni în interiorul structurii. Aria suprafeţei unei bucle poate fi redusă printr-un traseu de cabluri adiacent la componentele naturale ale structurii care au fost legate la pământ şi/sau printr-un traseu comun pentru liniile electrice şi de comunicaţii.
(6)4.4.6.6. Ecranarea liniilor exterioare care se racordează la structură cuprinde ecranele cablurilor, canalele metalice închise ale cablurilor şi canalele de cabluri din beton, cu armături din oţel, interconectate. Ecranarea liniilor exterioare este utilă, dar adesea este în afara responsabilităţii unui proiectant al sistemului de protecţie (deoarece proprietarul liniilor exterioare este în mod normal operatorul reţelei).
(7)4.4.6.7. La frontiera ZPT 0A şi ZPT 1, materialele şi dimensiunile ecranelor magnetice (de exemplu ecrane tridimensionale tip grilă, ecranele cablurilor şi carcasele echipamentelor) trebuie să fie conforme cu recomandările din SR EN 62305-3 pentru conductoarele dispozitivelor de captare şi/sau conductoarele de coborâre.
(8)4.4.6.8. Pentru ecranele magnetice care nu sunt prevăzute pentru circulaţia curenţilor electrici de trăsnet, nu este necesară dimensionarea acestor ecrane conform recomandărilor din SR EN 62305-3:
- la frontiera zonelor ZPT 1/2 sau mai mare, cu condiţia ca distanţa de separare s între ecranele magnetice şi SPT să fie respectată (a se vedea cap. 6).
- la frontiera oricărei ZPT, atunci când componenta de risc RD datorită căderii trăsnetului pe structură este neglijabilă (a se vedea cap. 6).
SECŢIUNEA 7:4.4.7. Protecţia împotriva supratensiunilor de frecvenţă industrială
(1)4.4.7.1. În mod obişnuit, supratensiunile temporare, de frecvenţă industrială, sunt determinate de întreruperea conductorului neutru.
(2)4.4.7.2. Protecţia împotriva supratensiunilor de frecvenţă industrială se face cu releu de protecţie maximală de tensiune, conectat între fiecare fază şi conductorul neutru, setat la tensiunea de 270 V.
(3)4.4.7.3. Timpul de declanşare al dispozitivului de protecţie trebuie să fie mai mic sau egal cu 0,2 s. Dispozitivul trebuie să conducă la deconectarea de către întreruptorul automat a secţiunii corespunzătoare a circuitului electric şi va fi plasat totdeauna în aval de întreruptorul pe care îl acţionează.