Partea iii - Politici macroeconomice şi financiare - Memorandum din 1997 privind politica economică a Guvernului României
M.Of. 215
În vigoare Versiune de la: 28 August 1997
Partea III:Politici macroeconomice şi financiare
CAPITOLUL A:Obiectivele şi strategia de bază
5.Programul nostru macroeconomic pentru 1997 va reduce, în mod semnificativ, deficitele bugetului general consolidat al statului şi al sectorului întreprinderilor de stat, printr-o ajustare fiscală substanţială, creşteri mari ale preţurilor controlate, o politică eficientă a veniturilor şi măsuri de întărire a disciplinei financiare. Reducerea acestor deficite va permite o încetinire a creşterii masei monetare, a inflaţiei şi a ratei de depreciere a leului. În combinaţie cu o politică a cursului de schimb reglată de piaţă se va asigura şi o reducere semnificativă a deficitului contului curent extern.
6.Suntem pe deplin conştienţi însă că, în trecut, programe similare de stabilizare au eşuat în cea mai mare parte. Insuccesul unor astfel de programe s-a datorat faptului că obiectivele stabilite pentru sectoarele monetar şi extern au dat curs, în mod repetat, cererilor pentru credite agricole şi pentru o monedă supraevaluată, în scopul menţinerii unor preţuri scăzute la energie. Aceste cereri şi-au avut originea în stagnarea aplicării reformelor, care a determinat pierderi permanente în sectorul agricol şi în sectoarele mari consumatoare de energie. De fapt, politicile monetare şi valutare au fost angrenate în furnizarea de subvenţii cvasifiscale pentru aceste sectoare importante, pe seama pierderii controlului asupra inflaţiei şi echilibrului extern. Deoarece nu vom fi în măsură să depăşim problemele actuale acute ale stabilizării fără politici monetare şi valutare puternice, succesul programului nostru depinde, în mod crucial, de îmbunătăţirea fundamentală a sustenabilităţii acestor politici. Considerăm că există două precondiţii pentru sustenabilitate:
(i)programul de stabilizare trebuie însoţit de o accelerare puternică a reformelor în scopul reducerii semnificative a pierderilor din sectorul agricol şi sectoarele mari consumatoare de energie; şi
(ii)până la încheierea restructurării toate subvenţiile către aceste sectoare trebuie să fie finanţate integral de la bugetul de stat, eliberând politicile monetare şi valutare de orice funcţii cvasifiscale. Măsuri concrete în acest sens au fost luate pentru întărirea sustenabilităţii politicilor monetare şi valutare, aşa cum se arată în continuare.
7.În ceea ce priveşte politica monetară, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a decis, la 9 februarie 1997, ca Banca Naţională a României să stopeze acordarea de noi credite direcţionate şi să liciteze toate creditele, la dobânzi stabilite de piaţă. Legea bugetului de stat pe anul 1997 conţine un articol, ce confirmă că
(i)Guvernul este de acord cu această decizie;
(ii)orice decizie pentru sprijinirea direcţionată a sectorului agricol sau a oricărui alt sector care nu-şi poate satisface nevoile de finanţare din împrumuturi normale de pe piaţă va fi de acum încolo, în totalitate, responsabilitatea bugetului de stat; şi
(iii)orice decizie de a arunca această responsabilitate înapoi la Banca Naţională a României va fi incompatibilă cu obiectivele fundamentale ale programului guvernamental. Bugetul de stat include noi subvenţii fiscale către sectorul agricol pentru a înlocui, parţial, la un nivel mult scăzut, subvenţiile cvasifiscale acordate anterior de Banca Naţională a României. Accentul programului nostru de reformă pe privatizarea şi restructurarea rapidă a întreprinderilor agricole, inclusiv închiderea unităţilor neviabile, va face posibilă o astfel de reducere a subvenţiilor totale către acest sector. Prin întărirea acestui sprijin, de către politicile fiscale şi structurale, considerăm că reconcentrarea politicii monetare pe controlul inflaţiei devine sustenabilă.
8.În ceea ce priveşte politica cursului de schimb, Legea bugetului de stat pe anul 1997 conţine un articol care confirmă că:
(i)o politică a cursului de schimb determinat de piaţă este un element cheie al programului nostru pe 1997; şi
(ii)această politică ar putea cauza continuarea deprecierii nominale a leului, în lunile care urmează, datorită presiunilor actuale ale balanţei de plăţi şi ratelor relativ înalte proiectate pentru inflaţie. Pentru a preveni ca această depreciere şi creşterile de preţuri la energie, asociate acesteia, să determine o nouă creştere a arieratelor către Regia Autonomă de Electricitate "Renel" şi Regia Autonomă a Gazelor Naturale "Romgaz" - Mediaş, programul nostru de reformă va accentua privatizarea şi restructurarea rapidă a întreprinderilor mari consumatoare de energie, inclusiv închiderea unităţilor neviabile. Mai mult, aşa cum se explică în paragraful 19, am luat măsuri pentru a garanta că bugetul statului îşi asumă responzabilitatea pentru achitarea de noi arierate către Regia Autonomă de Electricitate "Renel" şi Regia Autonomă a Gazelor Naturale "Romgaz" Mediaş, într-un număr limitat de cazuri, acolo unde ar putea fi necesar să se accepte noi arierate către aceste două unităţi de servicii publice. Cu acest sprijin din partea politicilor fiscale şi structurale, politica cursului de schimb va fi eliberată de povara sprijinirii întreprinderilor mari consumatoare de energie şi poate fi angrenată în menţinerea echilibrului extern.
9.Prin întărirea acestor politici, programul stabileşte, ca obiectiv, o reducere semnificativă a ratei inflaţiei în anul 1997, după o creştere iniţială a preţurilor în primul trimestru ca rezultat al liberalizării preţurilor, al ajustărilor mari ale preţurilor controlate şi al deprecierii leului. Se aşteaptă ca inflaţia să fie de aproximativ 90%, din ianuarie până în decembrie 1997, dar să scadă la o rată anualizată de 30% în trimestrul patru al anului 1997, comparativ cu rata anualizată de 110% în trimestrul patru al anului 1996. Deficitul contului curent extern este proiectat să scadă de la 2,3 miliarde dolari în 1996 la 1,4 miliarde dolari în 1997, în timp ce activele externe nete ale Băncii Naţionale a României sunt programate să crească cu 650 milioane dolari S.U.A. până la sfârşitul anului.
10.Produsul intern brut real (P.I.B.) ar putea scădea cu 1-2% în 1997. Într-un mare număr de întreprinderi, producţia a fost menţinută în mod artificial la niveluri ridicate, prin subvenţii explicite şi preţuri scăzute ale materiilor prime şi materialelor. Eliminarea subvenţiilor, creşterile mari ale preţurilor materiilor prime şi materialelor şi restructurarea industrială vor afecta probabil producţia în astfel de întreprinderi, în 1997. Totuşi, rezultatele solide ale întreprinderilor private mici şi dinamice sugerează un potenţial considerabil pentru un răspuns rapid al producţiei la accelerarea planificată a reformelor structurale şi ne aşteptăm ca în 1998 creşterea economică să fie reluată.
CAPITOLUL B:Politica fiscală
11.Deficitul bugetului general consolidat al statului, pe bază de angajamente, va scădea de la 5,7% din produsul intern brut în 1996 la 3,7% din produsul intern brut în 1997. Această reducere reflectă un efort fiscal major, luând în considerare faptul că subvenţiile cvasifiscale de la Banca Naţională a României care se cifrau la 2,6% din produsul intern brut în 1996 au fost mutate la buget în 1997. Deficitul bugetului general consolidat al statului şi subvenţiile cvasifiscale de la Banca Naţională a României vor scădea de la un total de 8,3% din produsul intern brut în 1996 la 3,7% din produsul intern brut în 1997. Scăderea deficitului primar (deficitul bugetar fără plăţile de dobânzi la datoria publică) va fi chiar mai mare, întrucât plăţile de dobânzi de la buget vor creşte cu circa 2% din produsul intern brut în 1997, deoarece titlurile de stat vor avea dobânzi stabilite de piaţă.
12.Pe bază de încasări şi plăţi, deficitul bugetului general consolidat al statului va creşte de la 3,9% din produsul intern brut în 1996 la 4,5% din produsul intern brut în 1997, datorită lichidării arieratelor interne provenite din 1996, care se ridică la aproape 1% din produsul intern brut. Această creştere subestimează totuşi măsura reală a efortului nostru fiscal în 1997, deoarece deficitul bugetului general consolidat al statului şi subvenţiile cvasifiscale de la Banca Naţională a României calculate pe bază de încasări şi plăţi vor scădea de la un total de 6,5% din produsul intern brut în 1996 la un total de 4,5% din produsul intern brut în 1997.
13.Deficitul bugetului general consolidat al statului, calculat pe bază de încasări şi plăţi, în valoare de 10.480 miliarde lei sau de 4,5% din produsul intern brut în 1997 este compatibil cu reducerea programată a deficitului contului curent extern şi cu obiectivul unui flux nemodificat de credite, în termeni reali, către sectorul neguvernamental. Admiţând că finanţarea externă netă va fi de 1.021 milioane dolari S.U.A., necesarul de finanţare internă a bugetului general consolidat al statului va fi de 2.490 miliarde lei în 1997. Ministerul Finanţelor nu va face uz de facilitatea de credit overdraft de la Banca Naţională a României peste limita legală. Limitele trimestriale pentru creditul bancar net către bugetul general consolidat, care vor constitui un criteriu de performanţă în cadrul Aranjamentului stand-by, sunt stabilite în Tabelul 1 şi detaliate în anexa III. Aceste limite vor fi reduse cu întreaga sumă a părţii care depăşeşte împrumuturile externe programate şi majorate parţial în cazul în care finanţarea externă este mai mică decât cea prevăzută. Drept criteriu de performanţă în cadrul programului, Guvernul se angajează să nu acumuleze arierate interne, să nu garanteze nici un împrumut bancar comercial intern către întreprinderi şi să nu preia împrumuturi ale întreprinderilor către bănci.
14.Excluzând plăţile pentru dobânzi, vom reduce cheltuielile de la 31,9% din produsul intern brut în 1996 la 31,3% din produsul intern brut în 1997. O restructurare importantă a cheltuielilor în cadrul acestei limite generale va fi necesară pentru mobilizarea de resurse sporite, de 2,2% din produsul intern brut, pentru programele sociale, în vederea atenuării impactului reformelor asupra grupurilor sociale cele mai vulnerabile, aşa cum este descris în paragrafele 53-56.
15.Bugetul pe 1997 cuprinde o alocare totală de 2,5% din produsul intern brut pentru subvenţii destinate sectorului agricol, comparativ cu 1,9% în 1996. Această creştere reflectă de fapt o modificare semnificativă a structurii cheltuielilor. În primul rând, subvenţiile pentru dobânzi şi preţuri care, în mod tradiţional, erau acordate de la buget, în principal intermediarilor şi fermelor cu capital de stat, vor fi în mare parte eliminate. În al doilea rând, pentru a atenua impactul înlăturării creditelor direcţionate şi a subvenţiilor de dobânzi de la Banca Naţională a României, bugetul va cuprinde:
(i)noi alocări de credite pentru ţărani şi stimulente pentru băncile comerciale care se angajează în finanţarea agriculturii, în valoare de 1.050 miliarde lei, din care numai jumătate vor fi alocate finanţării campaniei de primăvară; şi
(ii)o schemă de voucher pentru ca ţăranii să-şi cumpere cele necesare producţiei. Luând în considerare creditele direcţionate şi subvenţiile pentru dobânzi acordate de către Banca Naţională a României în 1996, totalul subvenţiilor în bani acordate sectorului agricol va scădea de la 4,0% din produsul intern brut în 1996 la 2,3% din produsul intern brut în 1997 şi se vor limita la maximum 1,5% în 1998. Considerăm că noile subvenţii, combinate cu evoluţia prevăzută în capacitatea sistemului financiar de a acorda agriculturii credite în condiţiile pieţei, vor fi suficiente pentru a asigura o finanţare corespunzătoare pentru recolta anului 1997. Cu toate acestea, Guvernul şi Banca Naţională a României vor urmări, îndeaproape, evoluţia pieţelor financiare, în lunile care urmează şi, în cazul în care resursele provenind din sistemul bancar, în condiţiile pieţei, se vor considera ca fiind insuficiente, vor fi disponibilizate resurse fiscale suplimentare de la buget pentru sectorul agricol. În această privinţă, Ministerul Finanţelor va elabora planuri de necesitate pentru realizarea de economii la cheltuieli neprevăzute, în cazul în care va fi necesară sprijinirea suplimentară a sectorului agricol. Caracterul adecvat al resurselor bugetare pentru sectorul agricol va fi analizat cu personalul Fondului înainte de luna iunie 1997.
16.Bugetul pe anul 1997 prevede reduceri semnificative ale cheltuielilor. Următoarele măsuri vor conduce la obţinerea de economii în valoare de 2,0% din produsul intern brut, în comparaţie cu 1996:
(i)subvenţiile către industrie vor fi înjumătăţite;
(ii)salariile din administraţia publică vor fi supuse mecanismului de indexări parţiale, descris la paragraful 31, iar utilizarea forţei de muncă se va reduce cu 5%, înainte de 31 martie 1997, şi cu alte 5%, până în septembrie 1997;
(iii)pensiile vor fi, de asemenea, supuse mecanismului de indexări parţiale descris la paragraful 31; şi
(iv)alocările pentru investiţii vor fi reduse cu 19%, în termeni reali. Cheltuielile de apărare vor fi limitate la 2,2% din produsul intern brut în 1997, comparativ cu 1,9% în 1996.
17.Sunt necesare o serie de măsuri pentru susţinerea veniturilor, în termeni reali, în faţa reducerii bazei de impozitare care va rezulta în urma restructurării întreprinderilor şi a declinului activităţii economice. Aceste măsuri, de la care se aşteaptă o creştere a veniturilor de 2,3% din produsul intern brut în 1997, cuprind:
(i)eliminarea scutirilor de taxe vamale aprobate în 1996;
(ii)o creştere a accizelor la produsele din alcool şi tutun;
(iii)revenirea asupra deciziei din 1996 de a se reduce ratele de impozit pe profit pentru unele societăţi;
(iv)o creştere a impozitelor asupra producţiei interne de petrol şi gaze naturale ca urmare a creşterii mari de preţuri la aceste produse;
(v)o creştere a T.V.A. de la 9 la 18% la fructe şi legume; şi
(vi)reinstituirea contribuţiilor de asigurări sociale pentru Fondul de pensii din agricultură şi Fondul de riscuri şi accidente. În plus, vom utiliza, pe deplin, aranjamentele legale şi instituţionale pentru a impune respectarea obligaţiei de plată a impozitelor, inclusiv colectarea impozitelor restante. Dată fiind incertitudinea condiţiilor pentru realizarea veniturilor, într-o economie care se contractă şi se restructurează, încasarea veniturilor va fi examinată de către Fond până la 15 august 1997 şi suntem gata să adoptăm măsuri fiscale suplimentare, în contextul unui buget rectificat, în cazul unei insuficienţe a veniturilor.
18.Bugetul pe anul 1997 cuprinde aprecieri moderate privind veniturile din privatizarea activelor deţinute de stat, în ciuda aşteptărilor unei accelerări semnificative a procesului de privatizare. În prezent, veniturile din privatizare se acumulează în majoritate la Fondul Proprietăţii de Stat, care utilizează o parte a acestor venituri pentru subvenţionarea întreprinderilor neperformante, după cum doreşte. Intenţionăm să asigurăm ca toate veniturile şi cheltuielile Fondului Proprietăţii de Stat să se regăsească în mod corespunzător în bugetul general consolidat al statului. Modificările legislative necesare pentru realizarea acestui obiectiv vor fi adoptate până la 30 iunie 1997.
19.Resurse bugetare ar putea fi prevăzute pentru sectorul energetic. Arieratele către acest sector s-au acumulat în mod repetat, ajungând la dimensiuni care au urmări macroeconomice negative, reflectând ponderea mare a întreprinderilor neperformante, mari consumatoare de energie, din economie. Am luat o serie de măsuri pentru a întări capacitatea Regiei Autonome de Electricitate "Renel" şi Regia Autonomă a Gazelor Naturale "Romgaz" - Mediaş, de a elimina clienţii rău-platnici şi vom lua măsuri asigurătorii pentru ca în cele două regii conducerile să aplice strict aceste măsuri. Credem că aceste măsuri vor fi suficiente pentru a preveni acumularea în continuare de arierate către aceste unităţi. Dacă va fi necesar să se accepte acumularea de noi arierate, într-un număr limitat de cazuri, bugetul de stat va rambursa Regiei Autonome de Electricitate "Renel" şi Regiei Autonome a Gazelor Naturale "Romgaz" - Mediaş, echivalentul acestei creşteri de arierate. În acest caz, ne vom consulta imediat cu personalul Fondului, asupra unor măsuri fiscale suplimentare şi vom prezenta un buget rectificat Parlamentului, pentru a ne asigura că deficitul bugetului general consolidat al statului pe 1997 rămâne în limitele stabilite mai sus. În cazul arieratelor către Regia Autonomă de Electricitate "Renel" şi Regia Autonomă a Gazelor Naturale "Romgaz" - Mediaş, acumulate de orice întreprindere sau unitate a administraţiei locale care primeşte transferuri şi subvenţii de la bugetul de stat, vom reduce, fără întârziere, astfel de plăţi de la buget, cu întreaga sumă a creşterii arieratelor. Ca un criteriu de performanţă în cadrul programului, nu va avea loc nici o creştere de arierate, cu excepţia celor care sunt rambursate acestor regii de la bugetul de stat. Orice rambursare de acest fel va fi tratată ca o creanţă a bugetului asupra întreprinderii în cauză.
20.Excedentul Fondului pentru şomaj va scădea, de la 0,8% din produsul intern brut în 1996, la 0,6%, în 1997, datorită unei creşteri puternice a numărului de beneficiari, în special ca rezultat al restructurării şi al reducerii locurilor de muncă în sectorul public. În plus, Fondul pentru şomaj va aloca resurse suplimentare pentru compensaţiile acordate la desfacerea contractului de muncă, aşa cum se menţionează la paragraful 54. În anul 1997, Fondul de stat pentru asigurări sociale se prevede a fi echilibrat, ca urmare a unei indexări parţiale a pensiilor şi a unei creşteri scontate a ratei de colectare a contribuţiilor pentru asigurări sociale. Cu toate acestea, dacă situaţia fondului se deteriorează, bugetul de stat este gata să acopere orice deficit şi să recurgă la compensarea reducerilor de cheltuieli în alte domenii. Reforma sistemului de pensii este necesară pentru a preveni o deteriorare a situaţiei financiare pe termen mediu; ea include o creştere a vârstei de pensionare şi o înăsprire a criteriilor de acordare a pensiilor pentru incapacitate de muncă. O nouă lege a pensiilor care va fi analizată de Banca Mondială va fi prezentată Parlamentului până la 30 aprilie 1997.
21.În perioada de după 1997, politica fiscală trebuie să vizeze reducerea apelului la resurse ale sectorului public, pentru a se realiza diminuarea în continuare a inflaţiei şi o redirecţionare a resurselor către sectorul privat în dezvoltare. În acest scop, proiecţiile preliminare sugerează că deficitul bugetului general consolidat al statului pe bază de încasări şi plăţi efective trebuie redus la 2,5% din produsul intern brut în 1998. Această reducere trebuie realizată, în principal, printr-o diminuare suplimentară a subvenţiilor pe măsură ce se pune în aplicare reforma în întreprinderile neperformante.
CAPITOLUL C:Politica monetară şi a cursului de schimb
22.Programul este construit pe baza unei politici flexibile a cursului de schimb. Cursul va fi determinat liber, de cerere şi ofertă, pe piaţa valutară interbancară. Această piaţă a fost liberalizată la 18 februarie 1997, când Banca Naţională a României a reacordat licenţe de operare cu valută tuturor băncilor româneşti şi străine, prin care acestea sunt autorizate să efectueze tranzacţii cu valută. Licenţele pentru bănci străine sunt, în mod special, importante, deoarece ele sunt, în general, intermediari efectivi pe piaţa valutară, asigurând o alternativă pentru firmele care în mod tradiţional au lucrat, în exclusivitate, cu bănci de stat. Banca Naţională a României a emis recent o circulară către toţi dealerii, reiterând că se doreşte, din partea lor, stabilirea unui curs de schimb la un nivel care echilibrează cererea cu oferta. În sfârşit, limita impusă anul trecut asupra disponibilităţilor zilnice în valută ale caselor de schimb valutar a fost ridicată.
23.Liberalizarea pieţei valutare a eliminat arieratele în plăţile externe, provenite din obligaţiile legate de comerţ ale sectorului particular, a reluat activitatea pe piaţa interbancară şi a redus puternic prima dintre cursul de schimb cotat la casele de schimb şi cursul determinat pe piaţa interbancară. Banca Naţională a României se va consulta cu Fondul asupra politicii cursului de schimb, dacă arieratele vor reapărea, dacă volumul mediu al tranzacţiilor interbancare zilnice va scădea sub 2 milioane dolari S.U.A., sau dacă o primă semnificativă va apărea la casele de schimb. Privită istoric, o primă de peste 5% a fost considerată un indicator al restricţiilor pe piaţa valutară. Fiecare cumpărare (tragere) în cadrul Aranjamentului stand-by va face obiectul unei analize din partea Fondului asupra politicii cursului de schimb.
24.Politica noastră monetară de zi cu zi va fi urmărită în principal printr-un obiectiv pentru baza monetară. În determinarea acestui obiectiv s-a luat în considerare necesitatea de drenare a excesului foarte mare de lichiditate creat în sistemul bancar. Obiectivul privind baza monetară presupune, de asemenea, o reducere temporară substanţială a cererii de bani în prima jumătate a anului 1997, care să reflecte scăderea înregistrată în a doua parte a lui 1996 şi accelerarea semnificativă a inflaţiei aşteptate, ca rezultat al creşterii preţurilor controlate în lunile care urmează. Obiectivul pentru baza monetară în a doua jumătate a anului 1997 presupune că cererea de bani se va reface o dată cu creşterea încrederii în politicile noastre antiinflaţioniste. Este de aşteptat, totuşi, ca dobânzile reale să rămână mari în cursul anului 1997. Obiectivele trimestriale pentru NDA (Net Domestic Assets/Active interne nete) şi NFA (Net Foreign Assets/Active externe nete), ale Băncii Naţionale a României, vor fi criterii de performanţă. Aceste criterii, ca şi plafoanele indicative pentru alte agregate monetare, sunt prezentate în tabelul nr. 1 anexat şi detaliate în anexa B.
25.În cursul primului semestru al anului 1997, politica monetară va fi condusă în condiţii de extremă incertitudine. Impactul pe termen scurt al modificărilor mari de preţuri controlate şi al deprecierii leului asupra inflaţiei şi cererii de bani este foarte incert, aşa cum este şi răspunsul fluxurilor de valută la liberalizarea pieţei valutare. Dacă obiectivul principal al administrării bazei monetare va fi acela de a menţine creşterea acesteia în cadrul limitei sus-menţionate, evoluţiile de pe piaţa valutară vor constitui un indicator important al situaţiei politicii monetare. Orice tendinţă a cursului leului de a se deprecia mai repede decât este de aşteptat va declanşa la început o scădere a bazei monetare sub obiectivul stabilit, cu scopul de a încetini ritmul deprecierii. Având în vedere incertitudinile, vom căuta să menţinem creşterea bazei monetare şi a activelor interne nete mult sub obiective, în speranţa că restrângerea lichidităţii care o însoţeşte va determina o creştere mai mare a activelor externe nete decât cea programată. Banca Naţională a României va continua să se consulte îndeaproape cu personalul Fondului asupra politicii monetare.
26.În ceea ce priveşte instrumentele de administrare a bazei monetare, Banca Naţională a României nu va mai acorda noi credite direcţionate nici unui sector al economiei şi toate creditele noi vor avea dobânda pieţei. Licitaţia a devenit mecanismul principal pentru alocarea de credite de către Banca Naţională a României. Banca Naţională a României va asigura accesibilitatea tuturor băncilor la licitaţie, în condiţii şi termeni egali. Se va stabili o dobândă minimă a creditelor de licitaţie pentru a se asigura că dobânzile sunt menţinute la niveluri real pozitive. Dobânda la facilitatea Lombard (overdraft) va continua să fie stabilită mult peste dobânda de licitaţie şi va fi ajustată în mod flexibil, pentru a se asigura că utilizarea de către bănci a acestei facilităţi este în conformitate cu obiectivul privind baza monetară. Băncile care nu respectă regulile prudenţiale, inclusiv limitele privind expunerea valutară, nu vor putea utiliza licitaţia. Banca Naţională a României nu va mai face operaţiuni de swap valutar cu băncile comerciale. Băncile care au excedente în valută şi lipsă de lei urmează să vândă valuta pe piaţa interbancară.
27.Banca Naţională a României nu a efectuat operaţiuni de open-market în trecut, dar va utiliza acest instrument în viitor, dacă va fi necesar, pentru a atinge obiectivul privind baza monetară, fiind gata să liciteze depozite dacă nu are un portofoliu suficient de titluri de stat. Banca Naţională a României a solicitat asistenţă tehnică de la Fond pentru a dezvolta aceste instrumente şi proceduri de administrare a bazei monetare. Stadiul introducerii recomandărilor făcute de echipa de asistenţă tehnică va fi analizat cu personalul Fondului înainte de 30 iunie 1997.
28.Dezvoltarea unei pieţe eficiente pentru titluri de stat constituie o prioritate. Primul pas este acela de constituire a unui sistem de licitaţie competitiv, cu dobânzi stabilite de piaţă. Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor colaborează pentru stabilirea unui sistem de dealeri primari (pentru cumpărarea titlurilor de stat) care va sprijini şi activităţile pieţei secundare. Reglementările şi procedurile finale pentru titluri de stat vor fi aprobate de către Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor la începutul lunii aprilie, iar băncilor li se va oferi ocazia de a deveni dealeri primari. Dealerii primari vor fi anunţaţi în curând, iar prima licitaţie cu scadenţă la 91 de zile, în cadrul noului sistem, va avea loc până la mijlocul lunii aprilie 1997. În acelaşi timp, Banca Naţională a României lucrează la dezvoltarea unui sistem integrat de clearing, decontare, depozite şi înregistrare. De îndată ce noul sistem de licitaţii va fi stabilit, obiectivul urmărit va fi extinderea registrului scadenţelor oferite şi atragerea participării instituţiilor nebancare. Guvernul va supune aprobării Parlamentului, până la mijlocul lunii aprilie 1997, o nouă lege a datoriei publice, pentru a crea o bază legală corespunzătoare pentru piaţa titlurilor de stat şi administrarea datoriei publice.
29.Stocul existent de titluri de stat cu scadenţă la 3 luni însumează 13% din masa monetară. O dată cu trecerea la un sistem de piaţă pentru plasamentul acestor titluri, Guvernul va trebui să accepte dobânzi reale mult mai mari pentru a face piaţa să deţină în mod voluntar aceste titluri. Neacceptarea acestor dobânzi ar crea serioase probleme pentru politica monetară.
CAPITOLUL D:Preţurile controlate, politica veniturilor şi disciplina financiară
30.Eşecul ajustării adecvate a preţurilor controlate a contribuit la pierderile mari ale întreprinderilor, îndeosebi ale acelora din sectorul de producere a energiei şi al serviciilor publice. Preţurile produselor petroliere, care au fost aproape dublate la 1 ianuarie 1997, au fost mărite din nou cu circa 50% la 18 februarie 1997. Preţurile la electricitate au fost majorate la 1 martie 1997 cu aproape 150% în medie pentru gospodării şi cu 194% pentru industrie. Începând cu luna martie, aceste preţuri vor fi ajustate lunar, în conformitate cu mişcarea cursului de schimb şi cu preţurile pieţei mondiale. S-au majorat, de asemenea, preţurile altor servicii publice la 18 februarie 1997, inclusiv serviciile pe calea ferată (cu 80%), transportul urban (cu 50-100%), apă şi canalizare (cu 60-70%) şi telecomunicaţii (cu 80%). Aceste preţuri vor fi ajustate lunar, începând cu luna martie, pentru a reflecta integral schimbările în indicele preţurilor de consum.
31.Creşterile salariilor reale peste sporul de productivitate au contribuit mult la creşterea pierderilor din sectorul întreprinderilor de stat în perioada 1995-1996. Salariile reale, în unele întreprinderi, sunt în mod clar la un nivel nesustenabil şi trebuie reduse într-o manieră ordonată. În acest scop, Guvernul va emite, până la mijlocul lunii aprilie 1997, reglementările care prevăd că regiile autonome şi societăţile comerciale de stat nerentabile (cu pierderi) nu pot spori salariul mediu pentru 1997, comparativ cu salariul mediu din ultimul trimestru al anului 1996, cu mai mult de 75% din creşterea programată a preţurilor de consum, din cursul aceleiaşi perioade. Această limită, care se aplică şi funcţionarilor de stat, permite o reducere a salariilor medii în 1997 faţă de 1996 cu 6% în termeni reali. Pentru grupul regiilor autonome cu salarii relativ mari şi cu pierderi mari, Ministerul Finanţelor şi ministerele corespunzătoare vor asigura - la aprobarea bugetelor pe 1997 ale acestor unităţi - ca salariile să fie menţinute sub aceste limite. Guvernul propune, de asemenea, ca acordul-cadru naţional din 1997 pentru contractele colective de muncă pe economie, în general, dintre sindicate şi reprezentanţii conducătorilor de întreprinderi, să conţină recomandarea de a menţine creşterile de salarii în aceleaşi limite.
32.Disciplina financiară slabă a fost asociată cu o creştere a arieratelor dintre întreprinderi la un nivel estimat la peste 20% din produsul intern brut al anului 1996. Operaţiunile din trecut, de lichidare a arieratelor, au creat o problemă de risc moral, încurajând noi arierate, în speranţa că astfel de operaţiuni vor fi repetate. Am declarat, în mod public, hotărârea noastră de a nu mai efectua nici o operaţiune de lichidare a arieratelor şi, ca urmare, nu vor mai fi disponibilizate resurse pentru reglementarea arieratelor, de la buget sau de la Banca Naţională a României. Pe măsură ce încrederea în măsuri se întăreşte, incidenţa unor noi arierate se va diminua. Actualul volum al arieratelor va trebui tratat prin procedurile falimentului sau prin reducerea preţurilor atunci când întreprinderile cu arierate vor fi privatizate.
CAPITOLUL E:Balanţa de plăţi şi administrarea datoriei externe
33.Deficitul contului curent extern este proiectat să scadă de la 2,3 miliarde dolari S.U.A. (6,6% din produsul intern brut) în 1996, la 1,4 miliarde dolari S.U.A. (4,5% din produsul intern brut) în 1997. Această proiecţie se bazează pe presupunerea conservatoare că exporturile din unele sectoare vor scădea ca urmare a creşterilor mari ale preţului energiei şi a înlăturării subvenţiilor. Ţinând seama de schema plăţilor serviciului datoriei şi de creşterea stabilită pentru Activele externe nete (NFA), nevoia finanţării globale în 1997 este proiectată la 900 milioane dolari S.U.A. Se aşteaptă ca această nevoie de finanţare să fie acoperită în cea mai mare parte printr-un sprijin excepţional din partea creditorilor oficiali.
34.Datoria externă relativ mică a României, egală cu 95% din exporturi, şi rata favorabilă a serviciului datoriei externe, de circa 12%, sugerează că povara datoriei externe rămâne controlabilă. Cu toate acestea, recurgerea extensivă la împrumuturi pe termen relativ scurt în 1996 a provocat o deteriorare a profilului scadenţelor datoriei externe, iar plăţile serviciului datoriei sunt stabilite a creşte în 1999-2001. Pentru a evita exacerbarea acestei probleme, vom limita în mod strict împrumuturile cu scadenţe mai mici de 3 ani. Ca urmare, am stabilit un plafon trimestrial general pentru datoria neconcesională contractată şi garantată de guvern sau de regiile autonome, cu un sub-plafon pentru datoria scadentă între 1 şi 3 ani. Am stabilit, de asemenea, un plafon trimestrial pentru nivelul datoriei externe cu o scadenţă sub 1 an, contractată sau garantată de guvern, regiile autonome şi Banca Naţională a României. Aceste plafoane vor acoperi, de asemenea, datoriile contractate, fără garanţia guvernului, de către autorităţile locale, băncile comerciale şi întreprinderile de stat. Plafoanele, care constituie criterii de performanţă în cadrul programului, sunt prevăzute în tabelul nr. 1 şi detaliate în anexa B. România a recâştigat accesul pe pieţele internaţionale de capital în anul 1996 şi sperăm să continuăm împrumuturile de pe aceste pieţe în 1997, în cadrul limitelor descrise în acest paragraf. Totuşi, începând cu 15 martie 1997, numai Băncii Naţionale a României şi Ministerului
Finanţelor li se va permite să contracteze împrumuturi pe aceste pieţe, cu excepţia creditelor comerciale şi a creditelor furnizor pentru autolichidare. Ca un criteriu de performanţă în cadrul programului, asigurăm că nu va fi nici o nouă acumulare de arierate externe în perioada programului.
35.În perioada Aranjamentului stand-by nu vom introduce noi restricţii valutare şi nu le vom intensifica pe cele existente, nu vom permite practici valutare multiple şi nu vom impune sau intensifica restricţiile la import din motive de balanţă de plăţi. Intenţionăm să eliminăm, în cursul perioadei programului, restricţiile rămase asupra plăţilor curente şi transferurilor şi să acceptăm obligaţiile prevăzute de art. VIII, secţiunile 2, 3 şi 4, din Statutul Fondului, înainte de sfârşitul programului. Nu vor fi încheiate nici un fel de acorduri bilaterale de plăţi incompatibile cu prevederile art. VIII şi vom continua eforturile de a lichida toate angajamentele existente în cadrul actualelor acorduri. Am început negocierile cu Suedia referitoare la reglementarea obligaţiilor restante şi vom continua aceste discuţii în vederea rezolvării problemei într-un mod compatibil cu obiectivele programului nostru şi la timp.