Titlul ii - Sistemul naţional de învăţământ - Legea 84/1995 Legea invatamantului - Republicare

M.Of. 606

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Iulie 2010
TITLUL II:Sistemul naţional de învăţământ
CAPITOLUL I:Dispoziţii comune
Art. 15
(1)Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de instruire şi educare.
(2)Sistemul naţional de învăţământ cuprinde unităţi şi instituţii de învăţământ de stat şi particulare.
(3)Privatizarea instituţiilor şi a unităţilor de învăţământ de stat este interzisă.
(4)Învăţământul este organizat pe niveluri, asigurând coerenţa şi continuitatea instruirii şi educaţiei, în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi individuale.
(5)Sistemul naţional de învăţământ cuprinde următoarele niveluri:
a)învăţământ preşcolar: grupa mică; grupa mijlocie; grupa mare, pregătitoare pentru şcoală;
b)învăţământ primar: clasele I-IV;
c)învăţământ secundar, care cuprinde:
1.învăţământ secundar inferior, organizat în două cicluri care se succed: gimnaziu, clasele V-VIII, şi ciclul inferior al liceului sau şcoala de arte şi meserii, clasele IX-X;
2.învăţământ secundar superior: ciclul superior al liceului, clasele XI-XII/XIII, precedat, după caz, de anul de completare;
d)învăţământ postliceal;
e)învăţământ superior: învăţământ universitar şi învăţământ postuniversitar.
(6)Sistemul naţional de învăţământ cuprinde şi educaţia permanentă.
(7)Învăţământul preşcolar, primar, secundar şi postliceal constituie învăţământul preuniversitar. Ciclul inferior şi ciclul superior al liceului constituie învăţământul liceal. Şcoala de arte şi meserii şi anul de completare constituie învăţământul profesional.
(8)Învăţământul primar şi secundar inferior constituie învăţământul obligatoriu.
(9)Învăţământul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele şcolare, Ministerului Educaţiei şi Cercetării, iar învăţământul superior este coordonat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu respectarea autonomiei universitare.
(10)Formele de organizare a învăţământului sunt: învăţământ de zi, seral, cu frecvenţă redusă, la distanţă, comasat şi, pentru copiii cu nevoi educative speciale, nedeplasabili, cu şcolarizare la domiciliu.
(11)Învăţământul obligatoriu este învăţământ de zi. În mod excepţional, pentru persoanele care au depăşit cu mai mult de 2 ani vârsta corespunzătoare clasei, învăţământul obligatoriu se poate organiza şi în alte forme de învăţământ, conform alin. (8), pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(12)În sistemul de învăţământ pot funcţiona unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie.
(13)În raport cu condiţiile existente pot funcţiona, sub conducere unică, unităţi de învăţământ în care se organizează mai multe niveluri/cicluri de învăţământ.
(14)În cadrul sistemului naţional de învăţământ, sub coordonarea şi controlul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, structuri de învăţământ organizate prin cooperare între unităţi şi instituţii din ţară şi din străinătate, pe baza unor acorduri interguvernamentale.

Art. 16
(1)Sistemul naţional de învăţământ are caracter deschis. În învăţământul preuniversitar trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin regulament al Ministerului Educaţiei Naţionale. În învăţământul superior caracterul deschis este asigurat prin Carta universitară.
(2)Elevii şi studenţii cu aptitudini şi performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an şcolar sau universitar.
Art. 17
(1)Ministerul Educaţiei Naţionale, inspectoratele şcolare şi autorităţile administraţiei publice locale asigură condiţiile necesare pentru ca elevii să frecventeze cursurile primare şi gimnaziale, de regulă, în localităţile în care aceştia domiciliază.
(2)În situaţii justificate, copiilor din grupa mare, pregătitoare pentru şcoală, şi elevilor din învăţământul obligatoriu, şcolarizaţi într-o altă localitate, li se asigură, după caz, servicii de transport, masă şi internat, cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, al autorităţilor administraţiei publice locale, al agenţilor economici, al comunităţilor locale, al societăţilor de binefacere şi al altor persoane juridice sau fizice.

(3)La cererea părinţilor şi în funcţie de resursele locale existente, unităţile de învăţământ pot organiza cu elevii, după orele de curs, activităţi educative şi de învăţare sub supravegherea personalului didactic şi/sau didactic auxiliar.

CAPITOLUL II:Învăţământul preşcolar
Art. 18
(1)Învăţământul preşcolar se organizează pentru copii în vârstă de 3-6/7 ani, în grădiniţe cu program normal, prelungit şi săptămânal.

(2)Grădiniţele se înfiinţează de către inspectoratele şcolare.
(3)[textul din Art. 18, alin. (3) din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 20-oct-2005 de Art. 39 din capitolul VI din Ordonanta urgenta 75/2005]
Art. 19
(1)Pentru asigurarea continuităţii între învăţământul preşcolar şi cel primar se generalizează grupa mare, pregătitoare pentru şcoală.
(2)Administraţia locală şi inspectoratul şcolar vor asigura resursele umane, materiale şi financiare, necesare cuprinderii copiilor de vârstă 5-6/7 ani în grupa mare, pregătitoare pentru şcoală.

CAPITOLUL III:Învăţământul primar
Art. 20
(1)Învăţământul primar se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă, în cadrul unităţilor de învăţământ cu clasele I-IV, I-VIII, I-X sau I-XII/XIII.
(2)În clasa I sunt înscrişi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar.
(3)La cererea scrisă a părinţilor, tutorilor sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa I şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
(4)La cererea scrisă a părinţilor, tutorilor sau a susţinătorilor legali, înscrierea în clasa I a copiilor care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar va fi amânată cu un an.
(5)Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate aproba organizarea de cursuri de pregătire în vederea promovării claselor I-IV pentru persoanele care, din diferite motive, nu au absolvit învăţământul primar până la vârsta de 14 ani.

CAPITOLUL IV:Învăţământul secundar
Secţiunea 1:SECŢIUNEA 1: Ciclul gimnazial
Art. 21
Ciclul gimnazial se organizează şi funcţionează în cadrul unităţilor de învăţământ cu clasele I-VIII, V-VIII, V-X, I-X, I-XII/XIII sau V-XII/XIII.

Art. 22
(1)Accesul absolvenţilor clasei a VIII-a în clasa a IX-a a ciclului inferior al liceului sau a şcolii de arte şi meserii se realizează prin procedura de selecţie şi repartizare, reglementată conform metodologiei Ministerului Educaţiei şi Cercetării, care se dă publicităţii până la începutul anului şcolar.
(2)Procedura de selecţie şi repartizare se bazează pe rezultatele evaluării competenţelor dobândite în cadrul ciclului gimnazial. Evaluarea competenţelor se realizează conform standardelor naţionale de evaluare.

SECŢIUNEA 2:Ciclul inferior al liceului
Art. 23
(1)Ciclul inferior al liceului se organizează şi funcţionează în cadrul unităţilor de învăţământ cu clasele I-X, V-X, I-XII/XIII, V-XII/XIII sau IX-XII/XIII.
(2)[textul din Art. 23, alin. (2) din titlul II, capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 20-oct-2005 de Art. 39 din capitolul VI din Ordonanta urgenta 75/2005]
(3)Învăţământul liceal seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă, poate funcţiona, în condiţiile legii, în unităţi de învăţământ stabilite de inspectoratele şcolare.
(4)Absolvenţii ciclului inferior al liceului dobândesc certificat de absolvire, portofoliu personal pentru educaţie permanentă şi, la cerere, foaia matricolă.

(5)Absolvenţii ciclului inferior al liceului care susţin şi promovează examenul de certificare a competenţelor profesionale dobândesc certificat de calificare profesională nivel 2.
(6)Modul de organizare şi desfăşurare a examenului de certificare a competenţelor profesionale se stabileşte prin metodologie elaborată şi aprobată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi se dă publicităţii până la data începerii anului şcolar precedent examenelor.

Art. 24
(1)Învăţământul liceal funcţionează, de regulă, cu următoarele filiere şi profiluri:
a)filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real;
b)filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale şi protecţia mediului;
c)filiera vocaţională cu profilurile militar, ordine şi securitate publică, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic.

(2)Liceele se organizează cu unul sau mai multe profiluri. În cadrul acestor profiluri se pot organiza, cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale, clase cu specializări mai restrânse şi clase speciale pentru elevi cu aptitudini şi performanţe excepţionale.
(3)Durata studiilor în învăţământul liceal poate fi, după caz, de 4 sau de 5 ani şi este stabilită de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

(4)Ministerul Educaţiei Naţionale poate restructura profilurile şi specializările în raport cu dinamica profesiilor şi a ocupaţiilor de pe piaţa forţei de muncă.
SECŢIUNEA 21:Ciclul superior al liceului
Art. 25
(1)Trecerea din ciclul inferior în ciclul superior al liceului este reglementată prin metodologia Ministerului Educaţiei şi Cercetării, care se dă publicităţii la începutul anului şcolar precedent admiterii.
(2)Ciclul superior al liceului se organizează şi funcţionează în cadrul unităţilor de învăţământ cu clasele I-XII/XIII, V-XII/XIII sau IX-XII/XIII.
(3)Înscrierea în ciclul superior al liceului, cursuri de zi, se poate face în primii 2 ani de la absolvirea ciclului inferior, respectiv a anului de completare, dacă la data începerii anului şcolar elevul nu a depăşit vârsta de 18 ani.
(4)Ciclul superior al liceului, formele seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă, poate funcţiona, în condiţiile legii, în unităţi de învăţământ stabilite de inspectoratele şcolare.
(5)Ciclul superior al liceului funcţionează cu filierele, profilurile şi specializările stabilite prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, în raport cu dinamica profesiunilor, meseriilor şi ocupaţiilor de pe piaţa forţei de muncă.
(6)În funcţie de filieră, de profil şi de specializare, durata studiilor în cadrul ciclului superior al liceului este de 2 sau de 3 ani şi este stabilită de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Art. 26
(1)Finalizarea studiilor liceale se atestă printr-un certificat de absolvire, care conferă dreptul de acces, în condiţiile legii, în învăţământul postliceal, dreptul de susţinere a examenului naţional de bacalaureat, respectiv a examenului de certificare/atestare a competenţelor profesionale.
(2)Absolvenţii ciclului superior al liceului dobândesc şi portofoliul personal pentru educaţie permanentă şi, la cerere, foaia matricolă.
(3)Absolvenţii ciclului superior al liceului care susţin şi promovează examenul naţional de bacalaureat dobândesc şi diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învăţământul superior, în condiţiile legii.
(4)Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe:
A.probă de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română;
B.probă de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;
C.probă de evaluare a competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională studiată pe parcursul învăţământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă corespunzător Cadrului european comun de referinţă pentru limbi. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere internaţională pentru certificarea competenţelor lingvistice în limbi străine au dreptul la recunoaşterea şi echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
D.probă de evaluare a competenţelor digitale. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere europeană pentru certificarea competenţelor digitale au dreptul la recunoaşterea şi echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
E.probe scrise de evaluare a competenţelor formate pe durata învăţământului liceal, după cum urmează:
a)probă scrisă la limba şi literatura română - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările;
b)probă scrisă la limba şi literatura maternă - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;
c)o probă scrisă, diferenţiată în funcţie de filieră, profil şi specializare, după cum urmează:
(i)matematică - pentru profilul real din filiera teoretică, pentru filiera tehnologică sau, după caz, pentru filiera vocaţională;
(ii)istorie - pentru profilul umanist din filiera teoretică sau, după caz, pentru filiera vocaţională;
d)o probă scrisă la care elevul poate opta, în conformitate cu filiera, profilul şi specializarea urmate, pentru una dintre disciplinele cuprinse în următoarele două grupe de discipline:
(i)fizică, chimie, biologie sau informatică;
(ii)geografie, filosofie, logică şi argumentare, economie, psihologie şi, după caz, sociologie.

(5)Pentru anumite filiere, profiluri, respectiv specializări, stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, absolvenţii ciclului superior al liceului pot susţine un examen de certificare sau, după caz, de atestare a competenţelor profesionale, separat de examenul de bacalaureat, în condiţiile legii.
(6)Absolvenţii ciclului superior al liceului care susţin şi promovează examenul de certificare/atestare a competenţelor profesionale dobândesc certificat de calificare profesională nivel 3, respectiv atestat de competenţe profesionale.
(7)Lista cuprinzând probele de examen, conţinutul programelor de examen şi modul de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat şi a examenului de certificare, respectiv de atestare a competenţelor profesionale, se stabileşte prin metodologii elaborate şi aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi se dă publicităţii până la data începerii anului şcolar precedent examenelor.
(8)La întocmirea listei cuprinzând probele de examen şi la stabilirea conţinutului programelor de bacalaureat pot fi consultate şi instituţiile de învăţământ superior.
(9)În cazul întreruperii studiilor se recunoaşte fiecare an şcolar promovat. La cerere, se eliberează un document de certificare a studiilor efectuate şi portofoliul personal pentru educaţie permanentă, completat la zi.

Art. 27
(1)Examenul naţional de bacalaureat se consideră promovat de către absolvenţii învăţământului secundar superior liceal care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)au susţinut probele prevăzute la art. 26 alin. (4) lit. A-D;
b)au susţinut toate probele scrise prevăzute la art. 26 alin. (4) lit. E şi au obţinut cel puţin nota 5 la fiecare dintre acestea;
c)media aritmetică, calculată cu două zecimale exacte, a notelor obţinute la probele scrise precizate la art. 26 alin. (4) lit. E este cel puţin 6.
(2)Media obţinută la examenul naţional de bacalaureat este media aritmetică calculată cu două zecimale exacte a notelor obţinute la probele scrise prevăzute la art. 26 alin. (4) lit. E.
(3)În urma promovării examenului naţional de bacalaureat, absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat.
(4)Absolvenţilor clasei a XII-a/a XIII-a care au susţinut evaluările prevăzute la art. 26 alin. (4) lit. A-D li se eliberează certificate care atestă nivelul de competenţă lingvistică, respectiv nivelul de competenţă digitală. Eliberarea acestor certificate nu este condiţionată de promovarea probelor scrise prevăzute la art. 26 alin. (4) lit. E.
(5)În cazul nepromovării examenului naţional de bacalaureat pot fi recunoscute în sesiunile următoare, la cerere, rezultatele la evaluările susţinute conform art. 26 alin. (4) lit. A-D, respectiv rezultatele la probele scrise prevăzute la art. 26 alin. (4) lit. E care au fost promovate cu cel puţin nota 5.
(6)În decursul unui an şcolar se organizează două sesiuni ale examenului naţional de bacalaureat.
(7)Candidaţii pot susţine examenul naţional de bacalaureat şi examenul de certificare a competenţelor profesionale, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(8)Probele prevăzute la art. 26 alin. (4) lit. A-D se organizează şi se desfăşoară la nivelul unităţii de învăţământ din care provin candidaţii, în faţa unei comisii prezidate de directorul unităţii de învăţământ şi numite prin decizie a inspectorului şcolar general, în condiţiile stabilite prin metodologia prevăzută la art. 26 alin. (7).
(9)Probele scrise din examenul naţional de bacalaureat, prevăzute la art. 26 alin. (4) lit. E, se susţin după încheierea anului şcolar, în faţa unei comisii numite de inspectoratul şcolar, în condiţii stabilite prin metodologia prevăzută la art. 26 alin. (7).
(10)Comisia prevăzută la alin. (9) este condusă de un preşedinte, numit prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul ştiinţific de doctor. În situaţii bine justificate, poate fi numit în funcţia de preşedinte şi un cadru didactic din învăţământul liceal, având gradul didactic I şi performanţe profesionale deosebite, titular în altă unitate de învăţământ decât cea din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional de bacalaureat.
(11)Comisia prevăzută la alin. (9) este alcătuită din profesori de la alte unităţi de învăţământ decât cele din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional de bacalaureat.
(12)Numărul comisiilor prevăzute la alin. (9) şi numărul unităţilor de învăţământ în care se desfăşoară probele scrise din examenul naţional de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea inspectoratelor şcolare.
(13)Rezultatele examenului naţional de bacalaureat sunt publice.

Art. 28
(1)În urma promovării examenului de bacalaureat, absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat. Eliberarea certificatului de calificare profesională şi, respectiv, a atestatului de competenţe profesionale nu este condiţionată de promovarea examenului de bacalaureat.
(2)Absolvenţii care au promovat toate clasele din intervalul IX-XII/XIII cu medii generale de minimum 9,50, iar la examenul de bacalaureat au obţinut media 10 primesc diplomă de merit.

Secţiunea a 3-a:SECŢIUNEA 3: Învăţământul din şcolile de arte şi meserii
Art. 29
(1)În şcolile de arte şi meserii se organizează învăţământ pentru profesionalizare, în scopul calificării de nivel 1 pe domenii ocupaţionale.
(3)Pentru persoanele care au depăşit vârsta de 18 ani, învăţământul de arte şi meserii se poate organiza ca învăţământ seral sau cu frecvenţă redusă, în condiţiile legii, în unităţi de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.

Art. 30
(1)Reţeaua de stat a şcolilor de arte şi meserii este organizată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu consultarea factorilor interesaţi.

(2)Reţeaua de stat a şcolilor de arte şi meserii, meseriile şi calificările pentru care se şcolarizează şi numărul de locuri aferente se dau publicităţii cu 6 luni înainte de începerea anului şcolar.

(3)Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare se elaborează şi se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, cu consultarea factorilor interesaţi, pe baza standardelor de pregătire profesională şi, după caz, a standardelor ocupaţionale.
Art. 31
[textul din Art. 31 din titlul II, capitolul IV, sectiunea 3 a fost abrogat la 19-iun-2003 de Art. I, punctul 23. din Legea 268/2003]
Art. 32
(1)Unităţile de învăţământ pot organiza, la cererea factorilor interesaţi, pe bază de contract, cursuri de calificare şi de conversie profesională, cu respectarea stan-dardelor ocupaţionale, precum şi alte servicii educaţionale.
(2)Agenţii economici care asigură, după caz, pe bază de contract cu unităţile de învăţământ, burse de şcolarizare, stagii de instruire practică a elevilor, dotarea spaţiilor de instruire, locuri de muncă pentru absolvenţi pot beneficia de facilităţi fiscale, potrivit unei metodologii aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 33
[textul din Art. 33 din titlul II, capitolul IV, sectiunea 3 a fost abrogat la 19-iun-2003 de Art. I, punctul 25. din Legea 268/2003]
Art. 34
(1)Absolvenţii şcolilor de arte şi meserii dobândesc certificat de absolvire şi portofoliu personal pentru educaţie permanentă şi, la cerere, foaia matricolă.
(2)Absolvenţii care susţin şi promovează examenul de certificare a competenţelor profesionale dobândesc şi certificat de calificare profesională nivel 1.
(3)Sistemul de certificare a nivelului de calificare şi a competenţelor profesionale dobândite în cadrul învăţământului preuniversitar se organizează pe baza reglementărilor comune ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Art. 35
Organizarea învăţământului din şcolile de arte şi meserii şi a examenului de certificare a competenţelor profesionale se reglementează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin metodologii specifice.

SECŢIUNEA 4:Anul de completare
Art. 36
(1)Absolvenţii şcolilor de arte şi meserii cu certificat de absolvire şi cu certificat de calificare profesională nivel 1 au dreptul la continuarea studiilor în învăţământul secundar superior, în condiţiile prezentei legi.
(2)Pentru a avea acces în ciclul superior al liceului, persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să urmeze şi să absolve, în condiţiile legii, anul de completare. Anul de completare este organizat, de regulă, ca învăţământ de zi. Pentru persoanele care au depăşit vârsta de 18 ani, anul de completare se poate organiza ca învăţământ seral sau cu frecvenţă redusă, în unităţi de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.

(3)Absolvenţii anului de completare dobândesc certificat de absolvire, portofoliul personal pentru educaţie permanentă şi, la cerere, foaia matricolă.
(4)Absolvenţii anului de completare care susţin şi promovează examenul de certificare a competenţelor profesionale dobândesc şi certificat de calificare profesională nivel 2.
(5)Absolvenţii anului de completare cu certificat de calificare profesională nivel 2 şi certificat de absolvire pot continua studiile în ciclul superior al liceului, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi date publicităţii cu un an înainte de începutul anului şcolar.
(6)Reţeaua unităţilor de învăţământ de stat care şcolarizează elevi în anul de completare este organizată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu consultarea factorilor interesaţi.
(7)Reţeaua unităţilor de învăţământ de stat care şcolarizează elevi în anul de completare, meseriile şi calificările pentru care se şcolarizează şi numărul de locuri aferente se dau publicităţii cu 6 luni înainte de începerea anului şcolar.
(8)Organizarea învăţământului din anul de completare şi a examenului de certificare a competenţelor profesionale se reglementează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin metodologii specifice.

CAPITOLUL V:Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv
Art. 37
(1)Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii.
(2)Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea inspectoratelor şcolare.
Art. 38
În învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv:
a)şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu clasele primare;
b)elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice;

c)planurile-cadrude învăţământ sunt adaptate profilului;
d)studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale;
e)[textul din Art. 38, litera E. din titlul II, capitolul V a fost abrogat la 19-iun-2003 de Art. I, punctul 31. din Legea 268/2003]
f)programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi învăţământul liceal sportiv respectă obiectivele stabilite pentru profilul respectiv.
Art. 39
Absolvenţii învăţământului de artă şi ai învăţământului sportiv beneficiază de drepturile prevăzute la art. 23 alin. (4) şi la art. 26 alin. (1), (2), (3), (5), (6) şi (9).

Art. 40
(1)Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă, Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate organiza cluburi şcolare şi unităţi de învăţământ preuniversitar cu program sportiv sau de artă, integrat sau suplimentar.

(2)Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice de performanţă Ministerul Educaţiei Naţionale organizează tabere sportive sau de creaţie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, festivaluri; acordă burse şi alte forme de sprijin material.
(3)Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii şi celelalte ministere interesate au obligaţia să sprijine financiar şi material activităţile de performanţă în domeniul sportului şi al artelor.
CAPITOLUL VI:Învăţământul pentru copii şi tineri cu cerinţe educative speciale
Art. 41
(1)Învăţământul special se organizează de Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru preşcolarii şi elevii cu deficienţe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-afective şi de comportament sau cu deficienţe asociate, în scopul instruirii şi educării, al recuperării şi integrării lor sociale.
(2)Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe educative speciale se realizează prin unităţi de învăţământ special, în grupe şi clase speciale din unităţi preşcolare şi şcolare obişnuite, sau în unităţi de învăţământ obişnuite, inclusiv în unităţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
(3)Învăţământul special primar şi secundar inferior este obligatoriu şi are durata, după caz, de 10 sau 11 ani.

Art. 42
(1)Învăţământul special este gratuit.
(2)Învăţământul special este organizat ca învăţământ de zi. În cazuri deosebite acesta se poate organiza şi sub alte forme.
(3)Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie socială, al altor organizaţii de stat şi particulare, al societăţilor de binefacere, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, pentru stimulare, compensare şi recuperare a handicapului.
Art. 43
Tipul şi gradul handicapului copilului se stabilesc de comisii de expertiză, interşcolare şi judeţene, subordonate inspectoratelor şcolare.
Art. 44
Învăţământul special dispune de planuri de învăţământ, programe şcolare, manuale şi metodologii didactice alternative, elaborate în funcţie de tipul şi gradul handicapului şi aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Art. 45
(1)În învăţământul preşcolar şi primar, în funcţie de evoluţia copilului, se pot face propuneri de reorientare operativă dinspre şcoala specială spre şcoala de masă şi invers sau dinspre căminul-şcoală spre şcoala specială şi invers.
(2)Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză şi de către psihologul şcolar. Hotărârea de reorientare se ia de către comisia de expertiză, cu acordul familiei sau al susţinătorului legal.
(3)Copiii cu cerinţe educative speciale, care nu au putut fi reorientaţi spre învăţământul de masă, inclusiv în clase speciale, continuă procesul de educaţie în unităţi ale învăţământului special primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal, diferenţiat după tipul şi gradul handicapului.
Art. 46
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, împreună cu alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale cu preocupări în domeniu, asigură integrarea în viaţa activă, în forma corespunzătoare de muncă, a absolvenţilor învăţământului special, potrivit calificării obţinute şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
CAPITOLUL VII:Unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar
Art. 47
(1)La nivelul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial, pe lângă unele unităţi de învăţământ reprezentative în zona respectivă se organizează centre logopedice interşcolare, coordonate de inspectoratele şcolare, ca structuri de învăţământ special integrat.
(2)Centrele logopedice interşcolare funcţionează cu profesori logopezi, având calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie; aceştia au şi obligaţia să îndrume educatoarele, învăţătorii şi institutorii în metodica dezvoltării şi corectării limbajului celor care prezintă tulburări de vorbire.
(3)Pentru copiii cu boli cronice Ministerul Educaţiei Naţionale organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unităţilor sanitare respective.
Art. 48
(1)Protecţia copilului aflat în dificultate este realizată conform legii.
(2)Stabilirea conţinuturilor educative ale activităţilor specifice, a metodologiilor didactice, formarea, pregătirea şi perfecţionarea personalului responsabil cu instrucţia şi educaţia în cadrul centrelor de plasament şi de primire a copilului, din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului, sunt de competenţa Ministerului Educaţiei Naţionale.
Art. 49
(1)În judeţe şi în municipiul Bucureşti funcţionează centre sau cabinete de asistenţă psihopedagogică; acestea asigură şi activitatea de orientare şcolară şi profesională.
(2)Regulamentul de funcţionare a acestor centre sau cabinete se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.
Art. 50
(1)În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează Casa corpului didactic, subordonată inspectoratului şcolar.
(2)Structura şi atribuţiile Casei corpului didactic se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Educaţiei Naţionale.
CAPITOLUL VIII:Învăţământul postliceal
Art. 51
(1)Învăţământul postliceal de stat se organizează de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului din proprie iniţiativă, la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale sau la cererea operatorilor economici şi a altor instituţii interesate, în formele de organizare zi, seral şi la distanţă.
(2)Nomenclatorul domeniilor şi calificărilor se stabileşte de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, pe baza propunerilor factorilor interesaţi, validate de comitetele sectoriale, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(3)Pregătirea prin învăţământul postliceal se realizează pe baza standardelor de pregătire profesională aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în urma consultării partenerilor sociali şi a validării acestora de către comitetele sectoriale. Standardele de pregătire profesională, care specifică nivelul de calificare, se realizează, de regulă, pe baza standardelor ocupaţionale validate de comitetele sectoriale.
(4)Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale.
(5)Învăţământul postliceal are o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea calificării şi de nivelul de pregătire anterior al elevilor.
(6)Şcolarizarea în învăţământul postliceal de stat, organizată la iniţiativa Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, se finanţează prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale. Şcolarizarea poate fi finanţată şi de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învăţământ care asigură şcolarizarea.
(7)Cifra de şcolarizare corespunzătoare învăţământului postliceal de stat se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu consultarea factorilor interesaţi.

Art. 52
(1)Admiterea în învăţământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale, pe baza unei metodologii elaborate de unitatea de învăţământ, cu consultarea factorilor interesaţi.
(2)Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, în condiţiile alin. (1), absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.
(3)Numărul de locuri pentru învăţământul postliceal finanţat de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, se aprobă de inspectoratul şcolar şi se comunică Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.

Art. 53
(1)Învăţământul postliceal se încheie cu examen de absolvire, reglementat de Ministerul Educaţiei Naţionale prin metodologie specifică, elaborată cu consultarea factorilor interesaţi.
(2)Promovarea examenului de absolvire dă dreptul la obţinerea unui certificat de competenţe profesionale.
(3)În cazul nepromovării examenului de absolvire, acesta mai poate fi susţinut în oricare altă sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare de către absolvenţi.
Art. 54
Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc, anual, obligaţiile statului referitoare la învăţământul postliceal.
CAPITOLUL IX:Învăţământul superior
Art. 55
(1)Învăţământul superior se realizează prin instituţii de învăţământ: universităţi, institute, academii de studii şi şcoli de studii postuniversitare.
(2)Misiunea instituţiilor de învăţământ superior este de învăţământ şi de cercetare sau numai de învăţământ.
Art. 56
(1)[textul din Art. 56, alin. (1) din titlul II, capitolul IX a fost abrogat la 20-oct-2005 de Art. 39 din capitolul VI din Ordonanta urgenta 75/2005]
(2)Înfiinţarea şi funcţionarea facultăţilor, a colegiilor şi specializărilor universitare se fac potrivit legii.
(3)Înfiinţarea departamentelor universitare se aprobă de senatele universitare.
(4)Înfiinţarea departamentelor universitare pentru pregătirea personalului didactic se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea senatelor universitare.
Secţiunea 1:Organizarea învăţământului universitar
Art. 57
[textul din Art. 57 din titlul II, capitolul IX, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-oct-2005 de Art. 20 din capitolul VI din Legea 288/2004]
Art. 58
(1)Învăţământul universitar de stat este gratuit, pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern, şi cu taxă, conform legii.
(2)În învăţământul universitar de stat gratuit se percep taxe pentru: depăşirea duratei de şcolarizare prevăzute de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, care depăşesc prevederile planurilor de învăţământ. De asemenea, se pot percepe taxe şi pentru activităţi neincluse în planul de învăţământ, conform metodologiei aprobate de senatul universitar.
(3)Cuantumul taxelor şi scutirea de la plata acestora se stabilesc de senatele universitare.
Art. 59
(1)Pot participa la admiterea în învăţământul universitar absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat. Organizarea admiterii este de competenţa fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. Admiterea se poate organiza în două sesiuni.
(2)Absolvenţii de liceu, cu diplomă de bacalaureat, care au obţinut în unul dintre ultimii 4 ani de studii distincţii la olimpiadele şcolare internaţionale, la concursuri artistice sau sportive de nivel continental, mondial sau olimpic au dreptul de a se înscrie în învăţământul universitar fără susţinerea admiterii.

(3)Absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat, care au obţinut, în cel puţin unul din ultimii 2 ani de studii, premii la olimpiade şcolare, la concursuri artistice sau sportive, de nivel naţional sau pe grupe de ţări, pot fi admişi în învăţământul universitar, conform criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale şi criteriilor specifice elaborate de senatele universitare.
(4)În învăţământul universitar de stat condiţiile de admitere, reţeaua şi cifrele de şcolarizare se fac publice cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului universitar.
Art. 60
(1)Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă. Formele de învăţământ seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă pot fi organizate de instituţiile de învăţământ superior care au cursuri de zi.
(2)[textul din Art. 60, alin. (2) din titlul II, capitolul IX, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-oct-2005 de Art. 20 din capitolul VI din Legea 288/2004]
(3)Diplomele şi certificatele de studii eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceeaşi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învăţământ absolvită.
(4)Nomenclatorul specializărilor şi al grupelor de specializări se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, cu consultarea Consiliului Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare, a instituţiilor de învăţământ superior şi a altor factori interesaţi.
(5)Absolvenţii cu diplomă de licenţă pot urma o a doua specializare, în condiţiile stabilite în Carta universitară.
(6)Absolvenţii cu diplomă ai colegiilor universitare pot urma o a doua specializare în cadrul învăţământului universitar de scurtă durată, în condiţiile stabilite în Carta universitară.
Art. 61
(1)În instituţiile de învăţământ superior pot fi înscrişi şi studenţi străini, în conformitate cu prevederile legale.
(2)Cetăţenii străini care studiază în România în învăţământul superior de stat, cu excepţia celor care beneficiază de burse din partea statului român, plătesc taxe de şcolarizare stabilite anual prin hotărâre a Guvernului.
Secţiunea a 2-a:
[textul din titlul II, capitolul IX, sectiunea 5 a fost abrogat la 01-oct-2005 de Art. 20 din capitolul VI din Legea 288/2004]
Secţiunea a 3-a:Învăţământul universitar de lungă durată
Art. 66
Învăţământul universitar de lungă durată se desfăşoară în universităţi, institute şi academii de studii, cu facultăţi şi specializări autorizate sau acreditate.
Art. 67
(1)Durata studiilor la cursurile de zi în învăţământul universitar de lungă durată este, în funcţie de profil, de 4-6 ani şi se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Modificarea duratei studiilor se poate face numai începând cu anul I.
(2)Studiile în învăţământul universitar de lungă durată se încheie cu examen de licenţă sau de diplomă. Criteriile generale de organizare a examenului de licenţă şi de diplomă se stabilesc de Ministerul Educaţiei Naţionale, iar conţinutul acestora şi criteriile specifice, de către senatele universitare.
(3)Absolvenţii care au promovat examenul de licenţă primesc titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate.
(4)Absolvenţii care nu au promovat examenul de licenţă sau de diplomă primesc, la cerere, un certificat de studii universitare de lungă durată şi copie de pe foaia matricolă. Ei mai pot susţine examenul de licenţă sau de diplomă în oricare altă sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare stabilite de senatul universitar. Instituţiile de învăţământ superior pot organiza cursuri speciale, în condiţiile art. 58, pentru absolvenţii proprii ori din alte instituţii de învăţământ superior, în vederea pregătirii pentru examenul de licenţă, respectiv de diplomă.
(5)Titulatura diplomei de licenţă se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale, în conformitate cu standardele internaţionale.
(6)Studiile în învăţământul universitar cu o durată mai mare de 4 ani se încheie, după caz, cu examen de diplomă.
(7)Absolvenţii care au promovat acest examen primesc titlul de diplomat în specializarea urmată, în conformitate cu standardele internaţionale.
(8)Diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ universitar de lungă durată până în anul 1999 inclusiv sunt echivalente cu diplomele obţinute în urma promovării examenului de licenţă, respectiv de diplomă.
Art. 68
(1)Studenţii şi absolvenţii care optează pentru profesiunea didactică au obligaţia să absolve cursurile organizate de Departamentul pentru pregătirea personalului didactic.
(2)Departamentele pentru pregătirea personalului didactic funcţionează în instituţiile de învăţământ superior, pe bază de regulament, şi au planuri de învăţământ distincte, aprobate de senatul universităţii.
(3)Pregătirea studenţilor, prevăzută la alin. (1) şi (2), se realizează în regimul activităţilor didactice opţionale. Planurile de învăţământ ale departamentului sunt integrate în planurile de învăţământ ale facultăţilor de profil.
(4)Absolvenţilor Departamentului pentru pregătirea personalului didactic li se eliberează certificate de absolvire, pe baza cărora sunt abilitaţi să funcţioneze în calitate de cadre didactice.
(5)Absolvenţii învăţământului universitar pot profesa în învăţământ numai dacă au obţinut certificatul de absolvire menţionat la alin. (4) sau dacă efectuează pregătirea prevăzută la alin. (1) în primii 3 ani de la angajare.
Art. 69
Activităţile clinice din învăţământul medical superior de stat se organizează în unităţile sanitare publice atestate, care aparţin Ministerului Sănătăţii şi celorlalte ministere cu reţea sanitară proprie. Metodologia de organizare şi de desfăşurare a acestor activităţi se elaborează de Ministerul Educaţiei Naţionale şi de Ministerul Sănătăţii.
Secţiunea a 4-a:Învăţământul postuniversitar
Art. 70
(1)Învăţământul postuniversitar asigură specializarea în domeniu sau extinderea şi perfecţionarea pregătirii atestate prin diplomă obţinută la finalizarea studiilor universitare.
(2)Învăţământul postuniversitar se organizează în instituţii de învăţământ superior şi în şcoli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, şi se realizează prin: studii aprofundate de specialitate, masterat, studii academice postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de specializare şi cursuri de perfecţionare postuniversitare.
(3)Instituţiile de învăţământ superior acreditate, care se supun periodic evaluării instituţionale, au dreptul să organizeze studii universitare de masterat, prin decizii ale senatului universitar. Studiile de masterat pot fi organizate în domeniile universitare de licenţă, precum şi în alte domenii stabilite prin ordin al ministrului de resort.

(4)Programele de masterat dintr-un domeniu se consideră acreditate, dacă cel puţin un program de masterat din acel domeniu este acreditat. Termenul-limită până la care universităţile organizatoare de studii de masterat într-un domeniu trebuie să îşi acrediteze cel puţin un program de masterat în acel domeniu este 1 octombrie 2011. După această dată pot fi organizate studii de masterat doar în domeniile pentru care s-a acreditat în prealabil cel puţin un program de masterat.
(5)La data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, un program de studiu de masterat poate fi înfiinţat şi poate funcţiona doar dacă universitatea dispune de cadre didactice titulare proprii, cu titlu de profesor sau de conferenţiar, pentru cel puţin jumătate din disciplinele aferente programului.
(6)Instituţiile de învăţământ superior care nu respectă dispoziţiile prezentului articol îşi pierd dreptul de a organiza programe de masterat în domeniile cu neconformităţi şi de a primi diplome de la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

Art. 71
(1)Admiterea în învăţământul postuniversitar, cu excepţia doctoratului, se face pe baza criteriilor generale aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi a criteriilor specifice aprobate de senatul instituţiei de învăţământ superior.
(2)Admiterea la doctorat, organizarea şi desfăşurarea acestuia se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(3)Numărul locurilor pentru învăţământul postuniversitar se stabileşte de:
a)Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru cele finanţate de la bugetul de stat;
b)senatele universitare, pentru cele susţinute prin taxe sau prin alte surse extrabugetare.
Art. 72
(1)Studiile aprofundate au durata de două sau trei semestre şi se fac în domeniul de specializare a diplomei obţinute la finalizarea studiilor universitare de lungă durată.
(2)Studiile aprofundate se încheie cu o disertaţie. Absolvenţii primesc diplomă de studii aprofundate.
(3)Studenţii înmatriculaţi la studii aprofundate de specialitate pe locurile finanţate de la bugetul de stat beneficiază de gratuitatea studiilor, precum şi de burse, în conformitate cu prevederile legii.
(4)[textul din Art. 72, alin. (4) din titlul II, capitolul IX, sectiunea 7 a fost abrogat la 01-oct-2005 de Art. 20 din capitolul VI din Legea 288/2004]
(5)[textul din Art. 72, alin. (5) din titlul II, capitolul IX, sectiunea 7 a fost abrogat la 01-oct-2005 de Art. 20 din capitolul VI din Legea 288/2004]
(6)[textul din Art. 72, alin. (6) din titlul II, capitolul IX, sectiunea 7 a fost abrogat la 01-oct-2005 de Art. 20 din capitolul VI din Legea 288/2004]
Art. 73
(1)[textul din Art. 73, alin. (1) din titlul II, capitolul IX, sectiunea 7 a fost abrogat la 01-oct-2005 de Art. 20 din capitolul VI din Legea 288/2004]
(2)Au dreptul să participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii cu diplomă ai învăţământului universitar de lungă durată.
(3)Conducătorii de doctorat pot fi profesori universitari titulari, asociaţi sau consultanţi ori academicieni, având titlul de doctor. Dreptul de a conduce doctoratul este avizat nominal de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea instituţiilor organizatoare, şi este conferit prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.
(4)Doctoratul este organizat, cu şi fără frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
(5)Doctoratul se încheie cu o teză susţinută public şi evaluată de o comisie de specialişti aprobată de senatul instituţiei de învăţământ superior organizatoare. Comisia este alcătuită dintr-un preşedinte, conducătorul de doctorat şi din trei referenţi oficiali, specialişti cu activitate ştiinţifică deosebită, cu titlu de doctor în domeniu, profesori universitari, conferenţiari universitari, academicieni, cercetători ştiinţifici principali gradul I, din ţară sau din străinătate, dintre care cel puţin 2 nu funcţionează în instituţia organizatoare a doctoratului. Pentru activitatea depusă referenţii oficiali sunt plătiţi potrivit normelor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.
(6)Titlul ştiinţific de doctor se acordă de către instituţia organizatoare şi se confirmă de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea comisiilor de specialitate. Pe baza ordinului ministrului educaţiei naţionale instituţia organizatoare eliberează diploma de doctor.
Art. 74
(1)Şcolile de studii academice postuniversitare, organizate ca instituţii independente în ţară sau în străinătate, oferă programe de pregătire cu durata de 2-4 semestre, la forma de învăţământ de zi sau cu frecvenţă redusă, în vederea extinderii şi perfecţionării pregătirii atestate prin diploma de studii universitare de lungă durată.
(2)Studiile se finalizează cu susţinerea unei disertaţii. Absolvenţii primesc diploma de studii academice postuniversitare.
Art. 75
(1)Studiile postuniversitare de specializare pot fi urmate de absolvenţii cu diplomă obţinută la finalizarea studiilor de lungă durată. Durata studiilor, curriculumul şi modalitatea de finalizare se aprobă de senatele universitare.
(2)Absolvenţilor li se eliberează diplomă de studii postuniversitare de specializare.
Art. 76
(1)Cursurile postuniversitare de perfecţionare pot fi urmate de absolvenţii cu diplomă ai învăţământului universitar de scurtă sau de lungă durată. Durata cursurilor, programul de pregătire şi modalitatea de finalizare a studiilor se aprobă de senatul universitar.
(2)Personalul didactic cu studii universitare de scurtă sau de lungă durată din învăţământul preuniversitar participă periodic la cursuri postuniversitare de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice, conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.
(3)Absolvenţii cursurilor postuniversitare de perfecţionare primesc certificat de absolvire.
Art. 77
Pentru organizarea activităţilor de pregătire postuniversitară prevăzute la art. 74 instituţiile de învăţământ superior se pot asocia cu instituţii similare, precum şi cu agenţi economici din ţară sau din străinătate. În acest caz structura studiilor, structurile organizatorice şi modul lor de funcţionare şi de finanţare se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea instituţiei de învăţământ superior iniţiatoare.
Art. 78
(1)Învăţământul postuniversitar este susţinut prin taxe sau din alte surse, cu excepţiile prevăzute de lege.
(2)Bursele de stat în învăţământul postuniversitar se obţin prin concurs.
Art. 79
Învăţământul postuniversitar medical se organizează în forme specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei Naţionale şi a Ministerului Sănătăţii.
Secţiunea a 5-a:Cercetarea ştiinţifică în învăţământul superior
Art. 80
(1)În instituţiile de învăţământ superior se pot organiza activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare, creaţie artistică, proiectare, consultanţă, expertiză, alte servicii şi activităţi de producţie sau de creaţie specifice, în cadrul departamentelor, catedrelor sau în unităţi proprii de cercetare şi de producţie, inclusiv prin colaborare cu instituţii de învăţământ şi de cercetare sau cu alte persoane juridice din ţară ori din străinătate.
(2)[textul din Art. 80, alin. (2) din titlul II, capitolul IX, sectiunea 8 a fost abrogat la 30-iun-2008 de Art. 1, punctul 2. din Ordonanta urgenta 89/2008]
(3)Unităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare, de proiectare, de consultanţă, de expertiză, de producţie, de creaţie şi de prestări de servicii se înfiinţează cu aprobarea senatelor universitare. Acestea pot avea personalitate juridică şi fac parte din reţeaua Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
(4)Catedrele, departamentele şi unităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare, de proiectare, de consultanţă, de expertiză, de producţie, de creaţie şi de prestări de servicii sunt încadrate cu personal didactic, personal de cercetare tehnico-administrativ şi alte categorii de personal de cercetare, după caz.
(5)Studenţii pot participa la contractele de cercetare-dezvoltare şi inovare din departamente, catedre şi laboratoare, precum şi la activităţile de producţie şi servicii din ateliere sau unităţi de producţie, de creaţie şi de prestări de servicii ale instituţiei de învăţământ superior, fiind remuneraţi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(6)Modul de organizare şi desfăşurare a activităţilor prevăzute la alin. (1), precum şi modul de funcţionare a unităţilor prevăzute la alin. (3) se stabilesc prin regulamente aprobate de senatul universitar.

Art. 81
(1)Programele de cercetare ştiinţifică fundamentală, precum şi alte programe de interes deosebit sunt finanţate, pe bază de contracte, din fondurile alocate anual, direct Ministerului Educaţiei Naţionale, de la bugetul de stat, separat de finanţarea procesului de învăţământ. Finanţarea contractelor de cercetare se face în mod competitiv, pe baza evaluărilor făcute de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare.
(2)Programele de cercetare tehnologică avansată, programele de cercetare aplicativă, precum şi activităţile de proiectare, consultanţă, expertiză, altele decât cele având ca beneficiar Ministerul Educaţiei Naţionale, sunt finanţate, pe bază de contracte încheiate direct cu beneficiarii cercetărilor sau ai activităţilor respective, din fondurile de la bugetul de stat şi din fondul special de cercetare, alocate altor ministere, precum şi din alte surse.
(3)În cazul contractelor de finanţare sau de granturi, încheiate între Agenţia Naţională pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare*), pe de o parte, şi unităţile menţionate la art. 80 alin. (1), (2) şi (7), pe de altă parte, rezultatele cercetărilor aparţin executanţilor.
_______________________
*) În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998 şi aprobată prin Legea nr. 157/1999, atribuţiile fostului Minister al Cercetării şi Tehnologiei au fost preluate de Agenţia Naţională pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare.
(4)Activitatea de cercetare ştiinţifică desfăşurată în institutele de cercetare ale Ministerului Educaţiei Naţionale este finanţată de la bugetul de stat, pentru programele solicitate de acest minister, şi din alte surse, pentru programele comandate de terţi.
Art. 82
(1)Veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ superior, realizate din activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare, de creaţie artistică, de proiectare, de consultanţă sau de expertiză, precum şi din contracte pentru alte servicii ştiinţifice, didactice sau de producţie şi prestări de servicii, se pot evidenţia în conturi distincte la bănci comerciale, în condiţiile prezentei legi.
(2)Din veniturile prevăzute la alin. (1) se pot finanţa următoarele categorii de cheltuieli, având drept obiect: dezvoltarea bazei materiale proprii de cercetare, didactice, de producţie şi servicii, precum şi pentru plata personalului angajat în aceste activităţi, burse de cercetare şi instruire, informare şi documentare, taxe pentru participarea ca membru în organisme, organizaţii şi instituţii de profil, organizarea şi/sau participarea ia manifestări cultural-ştiinţifice interne şi internaţionale, editarea de carte didactică şi de specialitate.
(3)Veniturile proprii realizate şi neutilizate la finele anului se reportează cu aceeaşi destinaţie în anul următor.

Secţiunea a 6-a:Structura instituţiilor de învăţământ superior
Art. 83
Instituţia de învăţământ superior cuprinde, de regulă, mai multe facultăţi, colegii universitare, departamente, catedre, unităţi de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de microproducţie.
Art. 84
(1)Facultatea reprezintă unitatea funcţională de bază a instituţiei de învăţământ superior şi are în componenţă una sau mai multe secţii de specialitate. Facultatea este organizată pe departamente şi catedre. Activitatea didactică în cadrul facultăţii se desfăşoară pe ani de studii, serii de predare, grupe şi subgrupe.
(2)Facultăţile se individualizează prin:
a)condiţii de admitere şi absolvire;
b)programe de studiu;
c)domenii de specializare.
(3)Facultatea cuprinde personal didactic şi studenţi, cercetători ştiinţifici şi proiectanţi, personal auxiliar şi administrativ.
Art. 85
Colegiul universitar este unitatea funcţională subordonată instituţiei de învăţământ superior sau facultăţii.
Art. 86
Departamentul constituie o structură subordonată instituţiei de învăţământ superior sau, după caz, facultăţii, având funcţii didactice, de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de producţie. Organizarea şi funcţionarea departamentelor se stabilesc de senatele universitare.
Art. 87
Catedra este unitatea structurală de bază a facultăţii sau, după caz, a departamentului, care realizează activităţi de învăţământ şi de cercetare. Catedra cuprinde personal didactic şi, după caz, personal de cercetare, de proiectare şi auxiliar, dintr-o disciplină sau dintr-o familie de discipline.
Art. 88
(1)Instituţiile de învăţământ superior sau componentele acestora au dreptul de a organiza şi de a administra unităţi şi centre de cercetare, centre pentru pregătirea resurselor umane, unităţi de producţie, respectiv de microproducţie, loturi experimentale sau structuri instituţionale, singure sau în colaborare cu persoane juridice.
(2)Instituţiile de învăţământ superior au dreptul de a organiza, în colaborare cu instituţii similare din ţară şi din străinătate, programe de învăţământ universitar şi postuniversitar, conform metodologiei stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Secţiunea a 7-a:Autonomia universitară
Art. 89
(1)Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu opţiunile şi orientările strategice naţionale ale dezvoltării învăţământului superior, stabilite prin lege.
(2)Autonomia universitară se corelează cu principiul răspunderii personale şi publice pentru calitatea întregii activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică pe care o desfăşoară instituţia respectivă de învăţământ superior.
Art. 90
(1)Comunitatea universitară este constituită din personal didactic, personal didactic auxiliar, personal de cercetare ştiinţifică, de proiectare, precum şi din cei care studiază în instituţia respectivă.
(2)Comunitatea universitară foloseşte în activitatea sa personal administrativ.
Art. 91
(1)Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, campusurilor universitare, dotărilor de orice fel şi cu orice destinaţie, folosite de instituţia de învăţământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze.
(2)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente care aparţin Ministerului Sănătăţii şi ministerelor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară învăţământul medical superior de stat.
Art. 92
(1)Ansamblul de drepturi şi obligaţii, precum şi normele care reglementează viaţa comunităţii universitare în spaţiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitară a instituţiei de învăţământ superior, adoptată de senatul universitar, în condiţiile legii.
(2)Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, ale activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, ale administrării şi ale finanţării.
(3)Autonomia universitară se realizează, în principal, prin:
a)stabilirea structurii interne a instituţiei de învăţământ superior, conform legii;
b)programarea, organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ; stabilirea planurilor de învăţământ şi a programelor analitice în acord cu strategiile şi cu standardele naţionale ale dezvoltării învăţământului superior; organizarea admiterii candidaţilor la studii şi definirea criteriilor de evaluare a performanţelor academice şi profesionale ale studenţilor;
c)proiectarea, organizarea şi stabilirea formelor de învăţământ postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi cu alte autorităţi publice, agenţi economici, organizaţii profesionale şi patronale recunoscute la nivel naţional, a domeniilor în care se utilizează diplomele şi certificatele proprii emise;
d)selectarea şi promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum şi stabilirea criteriilor de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice; acordarea titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice, în condiţiile legii;
e)organizarea cercetării ştiinţifice şi a documentării; organizarea activităţilor de editare şi de tipărire; organizarea activităţilor audiovizuale; stabilirea programelor de cooperare cu alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare, din ţară şi din străinătate;
f)eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret;
g)stabilirea necesităţii financiare şi materiale; folosirea fondurilor şi gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; găsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea şi controlul serviciilor economico-gospodăreşti;
h)soluţionarea problemelor sociale ale comunităţilor universitare; acordarea burselor de studiu şi de cercetare, inclusiv a celor provenite din fonduri proprii;
i)organizarea de manifestări şi activităţi ştiinţifice, culturale şi sportive;
j)înfiinţarea de fundaţii, conform legii; stabilirea şi folosirea unor însemne şi simboluri proprii;
k)asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar.
(4)În plan financiar autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare, potrivit legii şi răspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public naţional sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valută de la studenţi şi cursanţi străini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Educaţiei Naţionale.
Art. 93
(1)Membrii comunităţii universitare au dreptul de a lua parte la conducerea treburilor universitare; organismele de conducere se aleg prin vot secret, potrivit Cartei universitare, pentru perioade de 4 ani.
(2)Organele alese, cu excepţia rectorului, se confirmă de către senatul universitar. Rectorul se alege de către senat şi se confirmă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului. O persoană nu poate ocupa funcţia de decan sau de rector mai mult de două mandate succesive complete. Rectorul poate fi revocat din funcţie de către senatul universitar prin aceeaşi procedură folosită la numire.

(3)Ministrul educaţiei naţionale îl poate suspenda din funcţie, din motive justificate, pe rectorul unei instituţii de învăţământ superior, de stat sau particular, acreditată. Hotărârea de revocare sau de menţinere în funcţie a rectorului se ia de către senatul universitar, în cel mult 30 de zile de la data comunicării ordinului de suspendare.
Art. 94
(1)În senatele universitare şi în consiliile facultăţilor studenţii sunt reprezentaţi în proporţie de o pătrime din numărul membrilor acestor consilii şi senate, în condiţiile stabilite de Carta universitară.
(2)Protecţia membrilor comunităţii universitare în activitatea profesională şi în spaţiul universitar este înscrisă în Carta universitară. Abaterile de la deontologia universitară se analizează şi se soluţionează la nivelul consiliilor facultăţilor şi al senatului.
(3)Membrii comunităţii universitare sunt obligaţi să respecte regulamentele interne ale instituţiei de învăţământ superior, stabilite în conformitate cu Carta universitară.
Art. 95
Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin lege sau prin Carta universitară.
Art. 96
La nivel naţional autonomia universitară se manifestă prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi prin alegerea reprezentanţilor instituţiei în organismele profesionale, conform legii.
CAPITOLUL X:Învăţământul militar şi învăţământul de ordine şi securitate publică
Art. 97
(1)Învăţământul militar şi învăţământul de ordine şi securitate publică este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ liceal, învăţământ postliceal pentru formarea maiştrilor militari, a subofiţerilor şi agenţilor de poliţie, învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor, ofiţerilor de poliţie şi a altor specialişti, învăţământ postuniversitar.
(2)Perfecţionarea pregătirii cadrelor militare şi a personalului de poliţie se realizează în instituţii de învăţământ distincte.
(3)Prevederile referitoare la învăţământul militar şi învăţământul de ordine şi securitate publică preuniversitar se aplică în mod corespunzător şi învăţământului preuniversitar din domeniul transporturilor.

Art. 98
Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele anuale de şcolarizare, criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul militar şi învăţământul de ordine şi securitate publică se stabilesc de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, potrivit specificului fiecărei arme, specializări, nivel şi formă de organizare a învăţământului, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Art. 99
Planurile de învăţământ pentru învăţământul liceal, postliceal şi superior militar, de ordine şi securitate publică, se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale şi se avizează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Art. 100
Certificatele de absolvire şi de competenţe profesionale, respectiv diplomele de absolvire şi de licenţă eliberate de instituţiile de învăţământ militar şi învăţământ de ordine şi securitate publică, precum şi titlurile ştiinţifice obţinute, dau dreptul deţinătorilor legali, după încetarea raporturilor de serviciu cu instituţia din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, în condiţiile legii, la echivalarea studiilor şi diplomelor cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ cu profil apropiat, de acelaşi nivel.

Art. 101
Procesul de învăţământ în unităţile şi instituţiile de învăţământ militar, precum şi în cele de ordine şi securitate publică de toate nivelurile se desfăşoară în limba română. Admiterea în aceste unităţi şi instituţii se poate desfăşura şi în limba minorităţilor naţionale.

Art. 102
Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul învăţământului militar şi al învăţământului de ordine şi securitate publică, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii.

CAPITOLUL XI:Învăţământul particular
Art. 103
(1)Învăţământul particular cuprinde atât învăţământ preuniversitar, cât şi învăţământ universitar.

(2)Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular acreditate fac parte din sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi se supun dispoziţiilor prezentei legi.
(3)Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular dispun de autonomie organizatorică şi funcţională în concordanţă cu reglementările legale referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ.
(4)Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular acreditate pot fi sprijinite de stat.
Art. 104
Învăţământul particular funcţionează potrivit legii, dacă:
a)este organizat şi funcţionează pe principiul nonprofit;
b)este organizat pe principii nediscriminatorii şi respinge ideile, curentele şi atitudinile antidemocratice, xenofobe, şovine şi rasiste;
c)respectă standardele naţionale.
Art. 105
(1)Învăţământul particular preuniversitar se organizează şi funcţionează cu aceleaşi niveluri şi în aceleaşi tipuri de unităţi de învăţământ ca şi învăţământul preuniversitar de stat.
(2)Grădiniţele, şcolile primare şi gimnaziale, precum şi şcolile de arte şi meserii se pot înfiinţa cu autorizarea inspectoratului şcolar, pe baza documentaţiei de evaluare.
(3)Liceele, inclusiv cele care cuprind anul de completare, precum şi şcolile postliceale se pot înfiinţa cu avizul inspectoratului şcolar şi cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe baza documentaţiei de evaluare.

Art. 106
(1)Criteriile de evaluare pentru învăţământul particular preuniversitar se referă la domeniile fundamentale de organizare şi de funcţionare: personal didactic, conţinut, bază materială şi activitate financiară.
(2)[textul din Art. 106, alin. (2) din titlul II, capitolul XI a fost abrogat la 20-oct-2005 de Art. 39 din capitolul VI din Ordonanta urgenta 75/2005]
Art. 107
[textul din Art. 107 din titlul II, capitolul XI a fost abrogat la 20-oct-2005 de Art. 39 din capitolul VI din Ordonanta urgenta 75/2005]
Art. 108
(1)În învăţământul particular preuniversitar se aplică planuri similare sau alternative învăţământului de stat, care cuprind discipline obligatorii, opţionale şi facultative, corespunzător standardelor naţionale.
(2)Programele analitice ale disciplinelor trebuie să răspundă aceloraşi cerinţe ca şi planurile de învăţământ.
(3)Pentru învăţământul particular preuniversitar planurile şi programele de învăţământ, similare sau alternative învăţământului de stat, sunt aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Art. 109
În învăţământul particular preuniversitar formaţiunile de studiu (clase, grupe, subgrupe) nu pot depăşi numeric limitele maxime legale.
Art. 110
(1)În învăţământul particular preuniversitar posturile didactice se ocupă în condiţiile prevăzute de Statutul personalului didactic.
(2)Cadrele didactice din învăţământul particular preşcolar şi primar trebuie să aibă norma de bază în unitatea respectivă.
(3)În învăţământul particular secundar, cel puţin 40% din numărul personalului didactic trebuie să fie încadrat cu norma de bază în unitatea respectivă.

(4)În învăţământul preuniversitar particular şi confesional, consiliul profesoral al unităţii respective de învăţământ decide în legătură cu menţinerea personalului în activitatea didactică sau de conducere, după împlinirea vârstei legale de pensionare.
(5)Patrimoniul unităţilor de învăţământ particular şi confesional preuniversitar este proprietatea privată a fondatorilor.

(4)Pentru învăţământul particular postliceal cel puţin 50% din posturi, constituite în conformitate cu prevederile legale, trebuie să fie acoperite cu personal didactic angajat cu norma de bază în unitatea respectivă.
(5)Personalul didactic de conducere din învăţământul particular trebuie să fie angajat cu norma de bază în unitatea de învăţământ respectivă şi să îndeplinească cerinţele Statutului personalului didactic privind ocuparea funcţiilor de conducere.
Art. 111
Diplomele sau certificatele acordate de unităţile din învăţământul particular preuniversitar, înfiinţate potrivit prezentei legi, au valoare şi produc efectele actelor de studii eliberate în învăţământul de stat, dacă examenele de absolvire au fost susţinute în faţa unor comisii numite în conformitate cu dispoziţiile legale.
Art. 112
Elevii din învăţământul particular se pot transfera la alte unităţi de învăţământ de stat sau particular, cu acordul unităţii primitoare şi în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Art. 113
[textul din Art. 113 din titlul II, capitolul XI a fost abrogat la 20-oct-2005 de Art. 39 din capitolul VI din Ordonanta urgenta 75/2005]
Art. 114
În învăţământul particular taxele de şcolarizare se stabilesc de fiecare instituţie sau unitate de învăţământ, în condiţiile legii.
Art. 115
(1)Baza materială a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ particular trebuie să corespundă standardelor desfăşurării unui proces instructiv-educativ de calitate: spaţii adecvate procesului de învăţământ, în proprietate sau închiriate; laboratoare proprii, cu dotare corespunzătoare pentru un an în avans faţă de anul şcolarizat; bibliotecă dotată cu fond de carte propriu, adecvat conţinutului disciplinelor şi nivelului acestora.
(2)Pentru obţinerea acreditării instituţia sau unitatea de învăţământ respectivă trebuie să facă dovada că în perioada de funcţionare provizorie a utilizat cel puţin 25% din venituri pentru investiţii în baza materială proprie.
(3)După două cicluri de şcolarizare ulterioare acreditării instituţia sau unitatea de învăţământ trebuie să facă dovada că deţine în proprietate cel puţin 50% din spaţiile de învăţământ şi că în toată perioada anterioară a utilizat cel puţin 25% din venituri pentru investiţii în baza materială proprie.
Art. 116
Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular se supun evaluării şi controlului, în condiţiile legii.
Art. 1161
[textul din Art. 116^1 din titlul II, capitolul XI a fost abrogat la 26-iul-2009 de Actul din Decizia 731/2009]
Art. 1162
[textul din Art. 116^2 din titlul II, capitolul XI a fost abrogat la 26-iul-2009 de Actul din Decizia 731/2009]
Art. 1163
(1)Patrimoniul universităţilor particulare constă din patrimoniul iniţial al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior. Acesta este compus din bunuri mobile şi imobile şi din creanţe.
(2)Patrimoniul universităţilor particulare este proprietatea lor privată, de care dispun în mod liber. În cazul înstrăinării unor bunuri din patrimoniul universităţii, contravaloarea lor revine universităţii.
(3)În caz de desfiinţare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul universităţii particulare, înfiinţată prin lege, revine fondatorilor.
Art. 1164
Sursele de finanţare a universităţilor sunt compuse din sumele depuse de fondatori, taxe de studiu şi alte taxe şcolare, finanţări de ordin public şi privat, sponsorizări, donaţii şi alte asemenea surse legal constituite.

Art. 117
(1)Învăţământul cooperatist se desfăşoară în unităţi care sunt proprietatea asociaţiilor cooperatiste.
(2)Finanţarea învăţământului cooperatist se asigură din fonduri proprii ale asociaţiilor cooperatiste, din taxe şcolare şi din alte surse.
(3)[textul din Art. 117, alin. (3) din titlul II, capitolul XI a fost abrogat la 02-aug-2004 de Art. I, punctul 11. din Legea 354/2004]
(4)Unităţilor de învăţământ obligatoriu cooperatist li se aplică toate prevederile, obligaţiile şi drepturile învăţământului particular preuniversitar obligatoriu.

CAPITOLUL XII:Învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale
Art. 118
Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile şi formele de învăţământ, precum şi la tipurile de învăţământ pentru care există o cerere
cientă, în condiţiile legii.
Art. 119
(1)În funcţie de necesităţile locale se pot organiza, la cerere şi în condiţiile legii, grupe, clase, secţii sau şcoli cu predarea în limbile minorităţilor naţionale.
(2)Prevederile alin. (1) se vor aplica fără a se aduce atingere învăţării limbii oficiale şi predării în această limbă.
Art. 120
(1)Disciplina Limba română se predă în învăţământul primar după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă. În învăţământul gimnazial disciplina Limba şi literatura română se predă după programe şcolare identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română şi manuale specifice. În învăţământul liceal disciplina Limba şi literatura română se predă după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română.
(2)În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale Istoria românilor şi Geografia României se predau în aceste limbi după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi însuşirii toponomiei şi a numelor proprii româneşti în limba română. În învăţământul gimnazial şi liceal Istoria românilor şi Geografia României se predau în limba română, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română. Examinarea la Istoria românilor şi Geografia României se face în limba de predare a acestora.
(3)În programele şi manualele de istorie universală şi de istorie a românilor se vor reflecta istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale din România.
(4)În învăţământul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplină de studiu, Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale, cu predare în limba maternă. Programele analitice şi manualele la această disciplină sunt aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Art. 121
Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează unităţi de învăţământ cu predare în limba română, li se asigură, la cerere şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective.
Art. 122
În învăţământul de stat din şcolile de arte şi meserii şi anul de completare, precum şi în învăţământul liceal şi postliceal de specialitate, în care, la cerere şi în condiţiile legii, predarea se face în limba maternă la disciplinele de specialitate, este obligatorie însuşirea terminologiei de specialitate şi în limba română.

Art. 123
(1)În cadrul instituţiilor de învăţământ universitar de stat se pot organiza, în condiţiile legii, la cerere, grupe, secţii, colegii şi facultăţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale. În acest caz se va asigura însuşirea terminologiei de specialitate în limba română. La cerere şi prin lege se pot înfiinţa instituţii de învăţământ superior multiculturale. Limbile de predare în aceste instituţii de învăţământ superior se stabilesc în cadrul legii de înfiinţare.
(2)Se recunoaşte dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a înfiinţa şi de a administra propriile instituţii de învăţământ superior particulare, conform legii.
(3)Se încurajează instituţiile de învăţământ superior cu structuri şi activităţi multiculturale pentru promovarea convieţuirii interetnice armonioase şi a integrării la nivel naţional şi european.
(4)La toate formele de învăţământ în limba română sau în limbile minorităţilor naţionale se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român, indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a urmat studiile anterioare.
Art. 124
În învăţământul de toate gradele şi nivelurile probele de admitere şi probele examenelor de absolvire pot fi susţinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile legii.
Art. 125
Ministerul Educaţiei Naţionale asigură, în limba de predare, pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic, precum şi manuale şcolare şi alte materiale didactice.
Art. 126
În conducerea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ în care există grupe, clase sau secţii cu predare în limbile minorităţilor naţionale se asigură o reprezentare proporţională a cadrelor didactice din rândul minorităţilor, cu respectarea competenţei profesionale.

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (12)
Influenţat de numărul de obiecte din listă: (12)