Titlul xiii - Crime şi delicte contra persoanelor - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL
M.Of. 65
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Iunie 1954
TITLUL XIII:Crime şi delicte contra persoanelor
CAPITOLUL I:Crimele şi delictele în contra vieţii şi integrităţii corporale
SECŢIUNEA I:Omorul
Art. 463
Acela care ucide un om, comite crima de omor şi se pedepseşte cu muncă silnică dela 10 la 25 ani şi degradare civică dela 3 la 8 ani.
Art. 464
Crima de omor se pedepseşte cu muncă silnică pe vieaţă, când este săvârşită în următoarele împrejurări:
1.cu premeditare (asasinat);
2.pentru a ascunde crima sau delictul săvârşit mai înainte sau pentru a se sustrage pe sine sau pe altul dela urmărire sau arestare;
3.prin întrebuinţare de torturi;
4.asupra unui ascendent sau descendent legitim, adoptiv sau natural;
5.asupra fratelui sau surorei;
6.asupra soţului;
7.asupra mai multor persoane cu aceeaşi ocaziune.
Art. 465
Mama care îşi ucide copilul natural înainte de a fi expirat termenul legal de declarare la oficiul stării civile, comite crima de pruncucidere şi se pedepseşte cu temniţă grea dela 3 la 5 ani.
Art. 466
Acela care, în scopul de a obţine vreun profit, se oferă unei persoane de a săvârşi omor asupra cuiva, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an.
Oferta revocată mai înainte de a fi acceptată nu se pedepseşte.
Art. 467
Acela care, fără intenţie, cauzează din orice culpă moartea unui om, comite delictul de omucidere prin imprudenţă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei.
Dacă infractorul a cauzat moartea altuia prin nepriceperea profesiunii sau meseriei sale, ori prin nesocotirea sau nerespectarea regulilor referitoare la exerciţiul acesteia, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 5 ani şi amenda dela 5.000 la 20.000 lei.
Art. 468
Acela care ucide un om, în urma rugăminţei stăruitoare şi repetate a acestuia, comite crima de omor la rugăminte şi se pedepseşte cu temniţă grea dela 3 la 8 ani.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care determină pe altul să se sinucidă, sau îi întăreşte hotărârea de a se sinucide, ori îi înlesneşte, în orice mod, executarea, dacă sinuciderea a acut loc.
Pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 5 ani, atunci când faptul a fost săvârşit, în condiţiile alineatelor precedente, sub impulsul unui sentiment de milă, pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care suferea de o boală incurabilă şi a cărei moarte este inevitabilă din această cauză.
Art. 469
Dacă două persoane au căzut de acord să tragă la sorţi, care din ele urmează să se sinucidă şi dacă sinucigaşul a murit cel rămas în vieaţă se pedepseşte pentru delictul de sinucidere prin sorţi, cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
SECŢIUNEA II:Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
Art. 470
Acela care loveşte o persoană, fără a-i cauza vreuna din vătămările arătate în art. 471 şi următoarele, comite delictul de lovire şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o lună la 2 luni.
Când lovirea a produs echimoze, pedeapsa este închisoare corecţională dela o lună la 3 luni.
Art. 471
Acela care, în afară de cazurile de mai sus, vatămă în orice mod integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, comite delictul de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei.
Art. 472
Când vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii a reclamat îngrijire medicală de cel puţin 10 zile pentru vindecare, se comite delictul de vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 3.000 la 6.000 lei.
Art. 473
Când vătămare integrităţii corporale sau a sănătăţii a cauzat victimei o boală de lungă durată ori incurabilă, pierderea unui simţ sau organ, ori a funcţiunii lor, pierderea sau alterarea capacităţii de procreare, o mutilare, slutire, deformare, desfigurare, avort, boală mintală sau orice infirmitate permanentă fizică sau psihică, constitue delictul de vătămare foarte gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 6 ani şi amendă dela 5.000 la 10.000 lei.
Art. 474
Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 10 ani şi amenda dela 5.000 la 10.000 lei, când autorul a avut anume intenţiunea de a cauza victimei vreo stare din cele arătate în articolul precedent şi aceasta s-a şi produs.
Art. 475
Când vreunul din faptele prevăzute în prezenta secţiune a cauzat moartea victimei, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 10 ani şi amenda dela 6.000 la 12.000 lei.
Art. 476
Dacă vreuna din infracţiunile prevăzute în art. 470, 471, 472 473, 474 şi 475, se comit asupra unui ascendent în linie directă, sau asupra unei persoane mai mici de 15 ani, pedeapsa este acea prevăzută pentru acea infracţiune, sporită cu un plus până la un an în cazurile art. 470, 471 şi 472 şi până la 2 ani în cazul art. 473, iar în cazul art. 474 şi 475 minimum pedepsei se ridică la 4 ani.
Art. 477
Când infracţiunile prevăzute în art. 470, 471, 472, 473, 474 şi 475 sunt comise cu premeditare, pedepsele respective se sporesc cu un plus egal cu cel arătat în art. 476.
Art. 478
Acela care, fără intenţie, săvârşeşte din orice culpă vreuna din faptele prevăzute în art. 471, 472, 473 şi 475, comite delictul de vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii prin imprudenţă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni şi amendă dela 1.000 la 2.000 lei în cazul art. 471 şi 472, cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei în cazul art. 473 şi cu pedeapsa din art. 467, în cazul art. 475.
Art. 479
Dacă infractorul săvârşeşte faptele arătate în art. 472 şi 473, în condiţiile stabilite de art. 467, alin. 2, pedeapsa este cea prevăzută de art. 476, sporită cu un plus până la un an.
Art. 480
Acela care se face impropriu serviciului militar, prin ciuntire, mutilare sau alte mijloace întrebuinţate de el însuşi sau de altul, cu consimţământul său, comite delictul de automutilare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care pune pe o persoană, după cererea ei, în stare de a nu fi proprie serviciului militar.
Art. 481
În cazurile infracţiunilor prevăzute în art. 470, 471 şi 472, precum şi în cazul când aceste infracţiuni au fost comise în condiţiunile art. 476 şi 478, acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea părţii vătămate.
Împăcarea părţilor în aceste cazuri stinge încriminarea.
SECŢIUNEA III:Avortul
Art. 482
Acela care prin orice mijloace provoacă întreruperea cursului normal al sarcinei comite delictul de avort şi se pedepseşte precum urmează:
1.când delictul e săvârşit fără consimţimântul femeii însărcinate, cu închisoare corecţională dela 2 la 5 ani.
Dacă s-a cauzat femeii însărcinate vreo vătămare a sănătăţii sau infirmitate din cele arătate la art. 473, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 6 ani, iar dacă s-a pricinuit moartea acesteia, închisoarea corecţională dela 7 la 10 ani;
2.când delictul e săvârşit de însuşi femeia însărcinată necăsătorită, sau când aceasta a consimţit ca altcineva să i-l provoace, cu închisoare corecţională dela 3 la 6 luni, iar dacă femeia este căsătorită, cu închisoare corecţională dela 6 luni la un an.
Aceeaşi pedeapsă şi după distincţiile de mai sus se aplică şi aceluia care săvârşeşte faptul cu consimţământul femeii. Dacă s-a cauzat femeii însărcinate vreo vătămare a sănătăţii sau o infirmitate din cele arătate la art. 473, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani, iar dacă s-a pricinuit moartea acesteia, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 5 ani.
În cazurile prevăzute la punctul 2, dacă faptul s-a comis în scopul de a obţine un folos material, pedeapsa se sporeşte după distincţiile de mai sus cu un plus până la 2 ani.
Art. 484
Nu se consideră avort întreruperea cursului normal al sarcinii făcută de un medic:
1.Când vieaţa femeii este în pericol iminent sau când sarcina agravează o boală de care suferă femeia, punându-i vieaţa în pericol, care nu putea fi înlăturat prin alte mijloace şi este vădit că intervenţia n-a fost făcută decât cu scopul de a salva vieaţa femeii;
2.Când unul din părinţi este atins de alienaţie mintală şi este certitudine că copilul va purta grave tare mintale.
În caz de pericol iminent, medicul este obligat a aduce faptul în scris şi confidenţial la cunoştinţa parchetului în 48 de ore după intervenţie.
În celelalte cazuri, medicul nu poate interveni decât cu autorizaţia parchetului, dată pe baza unui certificat medical al unui aşezământ spitalicesc sau unui aviz emis în urma unui consult între medicul care va interveni şi cel puţin un medic specialist în boală care determină intervenţiunea.
Parchetul, în toate cazurile prevăzute de acest articol, este obligat a păstra caracterul confidenţial al tuturor comunicărilor sau autorizărilor, până la intervenirea vreunei eventuale reclamaţiuni.
Art. 485
În cazurile delictelor prevăzute în această secţiune, medicilor, agenţilor sanitari, farmaciştilor, droghiştilor sau moaşelor li se aplică şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani.
SECŢIUNEA IV:Alte delicte contra vieţii şi integrităţii corporale
Art. 486
Acela care, având sub paza sa, sau îngrijirea sa o persoană care, din cauza vârstei sau a unei stări fizice sau mintale, este în neputinţă de a proteja şi îngriji ea însăşi, o expune sau o părăseşte, în aşa fel sau loc, încât îi pune în pericol iminent viaţa sau integritatea corporală, comite delictul de abandonare a persoanelor neputincioase şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 5 luni la 2 ani.
Dacă faptul de mai sus este săvârşit asupra uneia din persoanele arătate în punctele 4, 5 şi 6 ale art. 464, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 5 ani, iar dacă faptul este săvârşit de mamă asupra copilului natural, înainte de a fi exprimat termenul de declarare la oficiul stării civile, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la un an.
E apărată de pedeapsa mamă care după comiterea faptului de abandon al copilului său îşi reia de bună voie îndatoririle de mamă.
Art. 487
Dacă persoana expusă sau părăsită a suferit o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii din cele prevăzute la art. 471, 472 şi 473, pedeapsa este acea prescrisă de art. 487, sporită cu un plus până la 3 ani, după distincţiile acolo arătate; iar dacă a rezultat moartea, este aceea prevăzută de art. 475.
În cazul art. 486, alin. 2 partea finală, dacă s-a cauzat o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii din cele arătate în art. 471, 472 şi 473, pedeapsa se sporeşti cu un plus până la un an, iar dacă s-a cauzat moartea, cu un plus până la 2 ani.
Art. 488
Acela care, prin violarea unei obligaţii legale sau contractuale, expune o persoană unui pericol de moarte iminent, comite de primejduire a vieţii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an.
Pentru patronul, şeful sau conducătorul unei întreprinderi industriale sau comerciale care contravine pentru a treia oară în cursul a 2 ani, la dispoziţiile legale, care ocrotesc munca minorilor, sub 18 ani de ambele sexe sau a femeilor, ori calcă în aceleaşi condiţiuni legile care reglementează repausul săptămânal şi sărbătorile legale, precum şi măsurile de igienă şi salubritate a muncitorilor, de orice categorie, pedeapsa este închisoarea corecţională dela una la 3 luni şi amenda dela 5.000 la 20.000 lei.
Art. 489
Acela care, găsind abandonată sau pierdută o persoană dintre cele arătate în art. 484, omite de a încunoştiinţa de îndată autoritatea, comite delictul de omisiune de ajutor şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi conducătorului de vehicule care după ce a provocat un accident, nu opreşte.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care văzând o persoană rănită grav sau în primejdie de moarte, omite de a-i da ajutor, fără temere raţională de vreun pericol pentru persoana sa, ori pentru alte persoane, sau de a anunţa imediat autoritatea.
SECŢIUNEA V:Delicte contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, comise de mulţime şi prin încăerări.
Art. 490
Dacă o crimă sau un delict contra persoanelor este săvârşit de o mulţime, se aplică dispoziţiunile art. 331.
Când vătămarea cauzată integrităţii corporale sau sănătăţii, are loc cu ocazia unei încăerări între mai multe persoane şi când acţiunea fiecăreia nu poate fi determinată, toţi participanţii la încăerare se pedepsesc în cazul art. 471, 472 şi 473, cu închisoare corecţională dela una lună la 2 ani şi amendă dela 1.000 la 3.000 lei, iar în cazul art. 475, cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei.
CAPITOLUL II:Delicte în contra libertăţii individuale
SECŢIUNEA I:Sclavia şi sechestrarea de persoane
Art. 491
Acela care pune sau ţine o persoană în sclavie sau într-o situaţie analoagă, ori participă la acte de comerţ sau de transport de sclavi, comite delictul de sclavie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani şi amendă dela 10.000 la 15.000 lei.
Art. 492
Acela care, în mod ilegal reţine, deţine, sechestrează sau, în orice alt mod, privează de libertate o persoană, comite delictul de sechestrare de persoană şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 6 luni.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care, deşi îndreptăţit a reţine o persoană, nu aduce de îndată la cunoştinţă autorităţii competente această reţinere.
Art. 493
Delictul prevăzut în articolul precedent se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 5 la 10 ani, când:
1.din faptul sechestrăii victimei, sau tratamentului la care a fost supusă, în timpul sechestrării, a rezultat o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii acesteia, ori dacă s-a întrebuinţat în contra ei violenţa sau tortura;
2.sechestrarea a ţinut mai mult de o lună;
3.faptul s-a comis asupra unui ascendent sau descendent, legitim sau natural, soţ, frate sau soră;
4.sechestrarea s-a executat de către o persoană care a simulat prin orice mijloc o calitate oficială sau a întrebuinţat vreun ordin falsificat al autorităţii publice;
5.persoana sechestrată a fost transportată peste frontieră;
6.sechestrarea s-a comis prin întrebuinţarea de arme.
SECŢIUNEA II:Ameninţarea şi şantajul
Art. 494
Acela care, într-un mod susceptibil de a alarma, ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau cauzarea unui prejudiciu, întru cât faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă, comite delictul de ameninţare şi se pedepseşte, la plângerea părţii vătămate, cu închisoare corecţională dela una la 6 luni.
Pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 5 ani, în următoarele cazuri:
1.dacă ameninţarea este însoţită de o cerere pentru depunerea unei sume de bani sau a oricărei alte valori în anumit loc sau timp;
2.dacă este însoţită de semne simbolice sau alte mijloace, spre a face să creadă că ameninţarea vine din partea unei puternice asociaţii secrete, adevărată sau închipuită;
3.dacă se ameninţă cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, ori cu incendiul;
4.dacă infractorul a simulat prin orice mijloc o calitate oficială sau a întrebuinţat un ordin falsificat a unei autorităţi publice;
5.dacă ameninţarea s-a făcut de o persoană travestită sau mascată;
6.dacă ameninţarea s-a făcut cu arme.
Art. 495
Acela care, în scopul de a dobândi, în mod injust, pentru sine sau pentru altul, un folos material, constrânge o persoană prin violenţă sau ameninţare, ca să facă, să nu facă sau să sufere ceva, întru cât faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă, comite delictul de şantaj şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani.
Pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani, dacă ameninţarea consistă în aceea că se vor da publicităţii fapte, reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată sau rudă a ei, ori pentru o persoană de care este legată printr-o temeinică afecţiune.
Tentativa se pedepseşte.
SECŢIUNEA III:Violarea de domiciliu
Art. 496
Acela care, prin violentă, ameninţare, efracţiune, escaladare, întrebuinţare de chei mincinoase, prin viclenie, ori în mod clandestin, pătrunde în locuinţa unei persoane, în localul său de afaceri, în dependinţele acestora, sau într-un loc împrejmuit, în contra voinţei aceluia care locueşte acolo, sau care are dreptul de a dispune de ele, întru cât faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă, comite delictul de violare de domiciliu, şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei.
Tentativa se pedepseşte.
Art. 497
Violarea de domiciliu se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani, când infracţiunea s-a săvârşit în următoarele împrejurări:
1.de o ceată;
2.în timpul nopţii;
3.infractorul era înarmat;
4.autorul a simulat prin orice mijloace o calitate oficială sau a întrebuinţat un ordin falsificat al autorităţii publice.
Art. 498
Săvârşeşte de asemenea delictul de violare de domiciliu şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei, acela care, găsindu-se în locurile arătate în art. 496, nu le părăseşte la invitaţia expresă a celui în drept, sau rămâne acolo prin viclenie sau în mod clandestin.
Art. 499
Funcţionarul public, care, depăşind limitele competenţei sale sau abuzând de puterea sa, ori fără respectarea formalităţilor impuse de lege, se introduce sau rămâne în locurile arătate în art. 496, în contra voinţei aceluia care locueşte acolo sau are drept a dispune de ele, comite delictul de violare de domiciliu şi se pedepseşte cu închisoare dela 6 luni la 2 ani.
Dacă cu această ocazie se face şi perchiziţie domiciliară sau alt act arbitrar, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei.
Tentativa se pedepseşte.
Art. 500
Acţiunea penală, în cazurile prevăzute de articolele din prezenta secţiune, se poate pune în mişcare numai la plângerea părţii vătămate.
SECŢIUNEA IV:Violarea de secrete
Art. 501
Acela care, fără drept, deschide o corespondenţă închisă sau orice înscris închis, care nu sunt adresate lui, în scopul de a luna cunoştinţă de conţinut sau de a şi-l însuşi pe cale de reproducere, comite delictul de violare a secretului corespondenţei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care, luând cunoştinţă de anumite fapte, din conţinutul unei corespondenţe deschise, care nu i-a fost adresată sau încredinţată, le divulgă, procurându-şi un folos material, sau cauzând altuia un prejudiciu moral sau material.
Când divulgarea, în condiţiile alin. 2, s-a făcut cu privire al corespondenţa închisă, arătată în alin. 1 al acestui articol, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei.
Art. 502
Acela care, sustrage sau suprimă vreuna din corespondenţele arătate în art. 501, închise sau deschise, destinate altuia, comite delictul de sustragere a corespondenţei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una lună la un an, iar în cazul că divulgă conţinutul, în condiţiile arătate în art. 501, alin. 2, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei.
Art. 503
Acela care, în mod fraudulos, obţine sau interceptează o comunicare telegrafică, sau o convorbire telefonică, comite delictul de interceptare frauduloasă şi se pedepseşte cu în închisoare corecţională dela una la 6 luni.
Când infractorul divulgă comunicarea telegrafică sau convorbirea spre a-şi procura un folos material sau cauzează altuia un prejudiciu moral sau material, pedeapsa este închisoarea corecţională de la 6 luni la 2 ani.
Art. 504
Când delictele prevăzute în art. 501, 502 şi 503, se comit de funcţionarii publici, pedeapsa este aceea prevăzută în acele articole, după distincţiile arătate acolo, sporită cu un plus până la 2 ani.
Art. 505
Acela care, în virtutea situaţiei funcţiunii, profesiunii sau meseriei sale, având cunoştinţă de un secret pe care este ţinut a-l păstra, îl destăinueşte sau divulgă, în afară de a cazurile când legea autoriză o asemenea destăinuire, şi dacă faptul poate aduce un prejudiciu moral sau material unei persoane sau unei familii, comite delictul de revelaţiune a secretului profesional şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei.
Art. 506
Comite delictul de divulgare a secretului industrial sau comercial şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei, acela care:
1.divulgă un secret licit de comerţ sau de fabricaţie a unei întreprinderi, în care funcţionează sau a funcţionat, ori pe care în virtutea funcţiunii sale le-a aflat sau se foloseşte de acest secret în întreprinderea sa proprie sau a altuia, în scopul de a-şi procura sie-şi sau altuia vreun folos material, sau de a cauza vreo pagubă întreprinderii al cărei secret l-a divulgat sau folosit;
2.se foloseşte, în comerţul sau întreprinderea sa, ori a altuia, de un secret licit de comerţ sau industrie, care i-a fost destăinuit în condiţiile de mai sus, sau despre care a luat cunoştinţă în mod fraudulos, în scopul de a cauza vreo pagubă întreprinderii sau comerţului al cărei secret a fost destăinuit.
CAPITOLUL III:Delicte contra onoarei
SECŢIUNEA I:Calomnia şi defăimare
Art. 507
Acela care în public prin orice mijloace afirmă cu privire la o persoană sau impută acesteia fapte determinate privitoare la vieaţa sau activitatea ei publică, care, dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoană la urmărire penală sau disciplinară, ori dispreţului public, comite delictul de calomnie în contra vieţii publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei.
Art. 508
Acela care în public prin orice mijloace afirmă cu privire la o persoană sau impută acesteia fapte determinate privitoare la vieaţa sa particulară, activitatea sa profesională, sau cinstea ei personală, care, dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoană la urmărire penală sau disciplinară, ori dispreţului public, comite delictul de calomnie în contra vieţii private şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 8.000 lei.
Art. 509
Pedeapsa calomniei în cazul art. 507, este închisoarea corecţională dela 6 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei, dacă delictul este comis:
1.în contra unui corp constituit în Stat sau contra unei administraţii publice, ori în contra unei administraţii sau întreprinderi, în care sunt angajate interese publice, în contra unui membru al acestora, sau în contra unui funcţionar public;
2.prin presă, prin orice mijloace de difuzare, ori în adunări publice;
3.din motive josnice.
Iar în cazul art. 508, dacă faptele sunt săvârşite în condiţiunile prevăzute în alin. 2 şi 3, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 10.000 lei.
Art. 510
În cazul când se afirmă sau se răspândeşte fapte, ori se fac imputări sau afimaţiuni pentru care legea nu admite proba verităţii, faptul constitue delictul de defăimare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei.
Art. 511
Acela care, prin orice mijloace, aduce ofensă memoriei unui defunct, comite delictul de defăimare a memoriei defunctului şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei.
Dacă prin acest fapt se aduce atingere şi onoarei sau reputaţiei unui descendent sau alte rude apropiate, ori unui moştenitor al defunctului, pedeapsa este acea prevăzută pentru delictul de injurie.
SECŢIUNEA II:Injuria
Art. 512
Acela care, prin orice mijloace, aduce atingere onoarei sau reputaţiei unei persoane sau o expune batjocurei, întru cât nu ar fi cazul prevăzut de art. 507, 508 şi 510, comite delictul de injurie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 2 luni.
Este injurie şi în cazul când se impută sau se reproşează un defect, boală sau infirmitate, care chiar reale de ar fi, impun compătimire din consideraţiuni de umanitate.
Art. 513
Pedeapsa injuriei este închisoarea corecţională dela 2 la 4 luni, dacă s-a comis în condiţiunile arătate la art. 509 sau în prezenta mai multor persoane, ori dacă a fost foarte brutală.
SECŢIUNEA III:Dispoziţiuni comune
Art. 514
În caz de calomnie sau injurie se poate face proba verităţii, imputării sau afirmaţiei în următoarele cazuri:
1.dacă imputarea sau afirmaţia s-a făcut pentru proteguirea sau conservarea unui interes public, sau unui interes particular important şi temeinic.
Prin interes public, se înţelege:
a)asigurarea unei cât mai bune recrutări a elementelor chemate a îndeplini funcţiuni sau servicii publice.
b)respectarea legilor, regulamentelor şi ordonanţelor;
c)prevenirea abuzurilor în administraţiile publice;
d)apărarea intereselor unei clase sociale, ale unei confesiuni recunoscute de stat sau ale unei profesiuni;
2.dacă imputarea sau afirmaţia face obiectul unei acţiuni penale sau disciplinare în curs;
3.dacă imputarea sau afirmaţia sunt constatate ca adevărate printr-o hotărâre judecătorească;
4.dacă cel calomniat sau injuriat cere expres să se facă proba verităţii;
5.dacă imputarea sau afirmaţia se referă la vieaţa publică a unui funcţionar sau particular.
Art. 515
Proba verităţii este interzisă în orice caz şi chiar în cazurile prevăzute în art. 514:
1.dacă partea ofensată este vreuna dintre persoanele arătate în art. 205;
2.dacă imputarea sau afirmaţia priveşte un fapt asupra căruia o instanţă judecătorească sau disciplinară a pronunţat achitarea sau reabilitarea.
Art. 516
Proba verităţii este admisă numai cu condiţia ca imputarea sau afirmaţia, cât şi forma în care s-au făcut, să fi fost necesare în scop de a protegui sau a conserva un interes public, în următoarele cazuri:
1.dacă impunerea sau afirmaţia priveşte vieaţa intimă a unei persoane sau familii, sau onoarea unei femei, întru cât nu ar fi vorba de o infracţiune urmărită din oficiu;
2.dacă imputarea sau afirmaţia se referă la o infracţiune ce se poate urmări numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, care nu a făcut o asemenea plângere şi inculpatul ştia aceasta în timpul comiterii infracţiunii.
Art. 517
Acela care a făcut proba verităţii imputării sau afirmaţiei sale nu este culpabil de calomnie sau injurie.
Art. 518
Acţiunea penală pentru calomnie, defăimare şi injurie se poate pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Dacă persoana faţă de care s-a săvârşit vreo infracţiune contra onoarei, a încetat din vieaţă înainte de a pune în mişcare acţiunea penală, dreptul de a o pune în mişcare, întrucât nu a expirat termenul de 3 luni prevăzut de art. 161, trece asupra soţului, descendenţilor, ascendenţilor, fraţilor, surorilor şi în lipsa acestora asupra nepoţilor direcţi, care pot face plângere în termenul de 6 luni dela moarte, fără a avea însă dreptul la despăgubiri băneşti.
Pentru defăimarea memoriei defunctului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanelor arătate în alineatul precedent, de asemenea fără drept la despăgubiri băneşti.
În caz de calomnie, defăimare sau injurie reciprocă, când acestea intră în prevederile aceluiaşi text al legii, infractorul este în drept a face şi el plângere în contra reclamantului, până la închiderea desbaterilor, înaintea primei instanţe, chiar dacă ar fi expirat termenul de 3 luni prevăzut de art. 161.
Împăcarea părţilor stinge încriminarea.
Art. 519
Nu se consideră calomnie, defăimare sau injurie, imputarea sau afirmaţia ce se face oral sau în scris de către părţi sau reprezentanţii lor cu ocazia desbaterilor care au loc înaintea unei autorităţi ori înaintea unei instanţe judecătoreşti sau disciplinare, dacă acea imputarea sau afirmaţie era în legătură cu obiectul desbaterilor şi necesară cauzei.
Art. 520
Nu se consideră injurie, dojana pe care o persoană o face alteia în exerciţiul dreptului de corecţie şi disciplină.
Art. 521
Dacă injuria se produce în urma atitudinei sau conduitei provocătoare a celui injuriat, instanţa poate pronunţa achitarea.
Art. 522
În caz de calomnie, defăimare sau injurie reciprocă, replicată îndată, instanţa poate achita pe ambii inculpaţi sau numai pe unul din ei.
CAPITOLUL IV:Delicte contra liniştei personale
Art. 523
Proprietarul sau patronul unei întreprinderi, de orice fel care, prin nerespectarea sau călcarea dispoziţiilor reglementare prescrise pentru exerciţiul acesteia sau prin nepăsare sau neglijenţă, ori în scop de şicană, lasă să se producă sgomot, prin orice mijloace, care turbură liniştea necesară odihnei sau ocupaţiei obişnuite a unei persoane, comite delictul de turburare a liniştei personale şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi proprietarului, locatarului sau deţinătorului, care în imobilul sau apartamentul ce ocupă, face sau lasă să se facă, prin orice mijloc, sgomot excesiv, care nu este datorit unei simple întâmplări şi este de natură a turbura liniştea vecinilor săi.