Proba verităţii este admisă numai cu condiţia ca imputarea sau afirmaţia, cât şi forma în care s-au făcut, să fi fost necesare în scop de a protegui sau a conserva un interes public, în următoarele cazuri:
1.dacă impunerea sau afirmaţia priveşte vieaţa intimă a unei persoane sau familii, sau onoarea unei femei, întru cât nu ar fi vorba de o infracţiune urmărită din oficiu;
2.dacă imputarea sau afirmaţia se referă la o infracţiune ce se poate urmări numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, care nu a făcut o asemenea plângere şi inculpatul ştia aceasta în timpul comiterii infracţiunii.