Capitolul ii - Aplicarea legii penale în spaţiu - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL
M.Of. 65
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Iunie 1954
CAPITOLUL II:Aplicarea legii penale în spaţiu
SECŢIUNEA I:Infracţiuni săvârşite în România
Art. 6
Orice infracţiune săvârşită pe teritoriul României este pedepsită după dispoziţiunile legilor penale române.
Legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvârşite deasupra teritoriul României, în cuprinsul apelor sau mării teritoriale, sau pe o navă ori aeronavă română.
Infracţiunea se consideră comisă în România şi atunci când actul comiterii sau omisiunii, ori cel puţin un act de executare a fost început sau săvârşit pe teritoriul român, sau când rezultatul infracţiunii s-a produs pe acest teritoriu.
Art. 7
Legea penală română nu se aplică:
1.persoanei Regelui;
2.persoanelor care, în baza tratatelor sau regulilor de drept internaţional, se bucură de imunitate penală;
3.echipajul unui vas comercial străin, pentru infracţiunile săvârşite pe acel vas, când se află în mare teritorială sau într-un port românesc, precum şi echipajul unei aeronave străine, în timpul când sboară deasupra teritoriului românesc sau se află pe acest teritoriu în virtutea unei autorizaţiuni speciale a guvernului român de cazul când infracţiunea s-a comis contra unui Român sau a turburat pacea şi ordinea publică a teritoriului, sau dacă s-a făcut apel la autorităţile române de comandantul vasului.
SECŢIUNEA II:Infracţiuni săvârşite în străinătate de români sau de străini domiciliaţi în România
Art. 8
Orice cetăţean român poate fi pedepsit pentru faptele săvârşite ca autor, instigator sau complice în afară de teritoriul României, numai după întoarcerea sa voluntară sau dacă găsindu-se în ţară voieşte a rămâne, ori dacă s-a obţinut extrădarea sa şi numai dacă acele fapte sunt socotite ca infracţiuni, atât de legile ţării unde au fost săvârşite, cât şi de legile române, afară de infracţiunile prevăzute de art. 10 şi 11.
În caz de deosebire între pedepsele prevăzute de cele două legi se aplică pedeapsa cea mai uşoară.
Dacă pedeapsa cea mai uşoară este prevăzută de legea ţării străine şi dacă această pedeapsă nu există în legea română, judecătorul trebuie să o transforme într-una din pedepsele prevăzute de acest cod, care i-ar corespunde din punct de vedere al naturii şi duratei.
Infractorul nu poate fi urmărit dacă dovedeşte că pentru acele fapte a fost amnistiat sau a fost judecat în străinătate printr-o hotărâre definitivă, iar în caz de condamnare, că a fost scutit de executarea pedepsei sau că pedeapsa i s-a stins prin executare sau prin orice alte cauze de stingere a pedepselor prevăzute de legea ţării unde a fost condamnat.
Când infractorul s-a sustras prin orice mijloace, dela executarea integrală a pedepsei la care fusese condamnat în străinătate, partea din pedeapsă executată în străinătate se socoteşte în executarea pedepsei ce se pronunţă de către instanţele române. Se deduce şi deţinerea preventivă suferită în străinătate.
De asemenea nicio urmărire nu se poate face pentru acele infracţiuni, care, după legea străină, sunt supuse unei plângeri prealabile şi când o atare plângere nu s-a produs sau a fost retrasă în mod legal.
Legea penală română se aplică cetăţeanului român şi pentru faptele comise în străinătate, chiar când locul de comitere nu este supus unei suveranităţi, dacă faptele sunt calificate crime sau delicte şi pedepsite de acest cod.
Art. 9
Dispoziţiunile prevăzute în articolul precedent sunt aplicabile şi străinilor domiciliaţi în România, dacă nu sunt supuşi niciunei ţări sau dacă extrădarea lor nu a fost cerută, precum şi străinilor care au dobândit naţionalitatea română după ce au săvârşit infracţiunea în străinătate.
Ele sunt de asemenea aplicabile instigatorilor şi complicilor care în România au făcut acte de participare la o infracţiune săvârşită în străinătate şi prevăzută de legile române.
SECŢIUNEA III:Infracţiuni contra unor interese ale Statului Român, săvârşite de români sau străini în străinătate
Art. 10
Acelea care săvârşite, în afară de teritoriul României, ca autor, instigator sau complice, crimă în contra siguranţei Statului, delict de falsificare a monedelor metalice române, a efectelor publice, a biletelor de bancă române sau o contrafacere a sigiliilor Statului, ori ale autorităţilor române, a timbrelor sau a mărcilor naţionale, ori delictul de ofensă în contra onoarei, prestigiului ori intereselor naţiunii sau Statului român, precum şi orice crimă sau delict contra unui cetăţean român, poate fi urmărit în România, judecat şi condamnat, chiar în lipsă, afară de cazul când guvernul român a cerut urmărirea în străinătate.
Dacă infractorul este prins pe teritoriul român, sau dacă se obţine extrădarea lui, este supus la executarea pedepsei ce s-a pronunţat de instanţele române, chiar dacă pentru faptele enumerate în alineatul precedent a fost amnestiat în străinătate sau a fost judecat printr-o hotărâre definitivă, iar în caz de condamnare, că a fost scutit de executarea pedepsei sau că pedeapsa i s-a stins prin executare sau prin orice alte cauze de stingere a pedepsei prevăzute de legea ţării unde a fost condamnat.
În caz de condamnare în străinătate, pentru aceeaşi infracţiune, pedeapsa executată acolo se deduce din pedeapsa pronunţată de instanţele române. De asemenea se deduce, conform dispoziţiunilor din acest cod şi deţinerea preventivă suferită în străinătate.
Cei condamnaţi în lipsă pot cere rejudecarea procesului dacă se află în ţară şi dacă termenul de prescripţie a pedepsei nu a expirat.
SECŢIUNEA IV:Infracţiuni săvârşite de străini în străinătate
Art. 11
Orice alte crime sau delicte, în afară de cele prevăzute în art. 10, săvârşite de străini în străinătate, se pedepsesc, conform art. 8, dacă străinul infractor se află în ţară şi dacă nu se cere extrădarea lui sau dacă extrădarea nu poate fi executată.
Urmărirea pentru aceste infracţiuni nu se poate face decât după cererea Ministerului Justiţiei, afară de următoarele infracţiuni care se urmăresc şi se pedepsesc, conform dispoziţiunilor acestui cod, independent de dispoziţiile penale în vigoare la locul de comitere al infracţiunii:
1.falsificarea de monedă metalică, hârtie monedă, efecte publice, bilete de bancă, timbre sau mărci străine;
2.traficul de femei şi copii;
3.actele de terorism considerate ca infracţiuni prin codul de faţă;
4.traficul de substanţe stupefiante;
5.traficul de publicaţiuni obscene (pornografia);
6.abandonul de familie;
7.participarea la acte comise în scop de a pune în stare de sclavie o persoană;
8.pirateria;
9.ruperea sau distrugerea cablurilor submarine, precum şi punerea în circulaţiune prin radiodifuziune de semnale sau apeluri false de pericol;
10.orice alte infracţiuni prevăzute de acest cod, pentru care România s-a obligat prin convenţiuni internaţionale a le reprima.
SECŢIUNEA V:Efectele hotărârilor penale pronunţate în străinătate
Art. 12
În cazul condamnării în străinătate a unui cetăţean străin domiciliat în România, pentru o infracţiune de drept comun, instanţele respective române, în urma cererii Ministerului public, pot pronunţa incapacităţile, interdicţiunile şi decăderile prevăzute de legile române pentru acea infracţiune.
Condamnatul are dreptul de a cere judecătorului să reia în cercetare întreaga afacere, înainte de a se pronunţa asupra acţiunii în decădere, exercitată de Ministerul public.
Acţiunea în decădere nu poate fi exercitată de Ministerul public, dacă românul a fost amnistiat sau reabilitat în ţara unde a săvârşit infracţiunea sau dacă au trecut zece ani dela data când i s-a stins pedeapsa în străinătate prin executare, graţiere, prescripţie sau din orice altă cauză de stingere a pedepselor prevăzute de legile ţării, unde a fost condamnat.
Art. 13
Străinul pedepsit în ţara sa pentru o infracţiune de drept comun, prevăzută şi de legea română, este lipsit în România de exerciţiul şi folosinţa acelor drepturi, care i-au fost interzise prin hotărârea străină rămasă definitivă.
Această dispoziţiune nu se aplică, dacă străinul a fost condamnat în lipsă sau dacă interdicţiunile, incapacităţile şi decăderile pronunţate prin hotărârea străină sunt contrare ordinii publice.
Art. 14
Acela care săvârşeşte o infracţiune în România, după ce a fost condamnat în străinătate printr-o hotărâre definitivă pentru o infracţiune prevăzută şi de legea română, poate fi socotit ca recidivist, în cazurile şi condiţiile stabilite de acest cod.
SECŢIUNEA VI:Dispoziţiuni comune
Art. 15
În toate cazurile, când instanţele române sunt competente a judeca infracţiunile săvârşite, aceste instanţe aplică măsurile de siguranţă prevăzute de legile române, chiar dacă atari măsuri nu există sau există numai în parte, în legile ţării unde s-a săvârşit infracţiunea.
SECŢIUNEA VII:Extrădarea
Art. 16
Condiţiunile de fond ale extrădării sunt cele stabilite de convenţiile internaţionale, iar în lipsa acestora de reciprocitate existentă şi dispoziţiile din prezenta secţiune.
Art. 17
Extrădarea cetăţenilor români şi a refugiaţilor politici este oprită.
Străinul urmărit sau condamnat pentru crimă sau delict de drept comun, comise în străinătate, poate fi extrădat.
Când străinul, refugiat politic, este urmărit şi pentru infracţiuni de drept comun, săvârşit în ţară străin, poate fi judecat în România pentru acele infracţiuni de drept comun, dacă sunt prevăzute şi de legea română şi dacă nu sunt conexe cu infracţiunea politică.
Aplicarea pedepsei se face în conformitate cu dispoziţiunile art. 8, alin. 2 şi 3.
Extrădarea străinilor care au săvârşit infracţiuni în România sau care intră în prevederile art. 10, alin. 1, nu poate fi acordată, decât după ce au fost judecaţi în România printr-o hotărâre definitivă, şi, în caz de condamnare, după ce au executat în întregime pedeapsa sau au beneficiat de vreuna din cauzele de stingere a pedepselor prevăzute de legile române.
În niciun caz extrădarea nu poate fi admisă dacă faptul pentru care a fost cerută nu este prevăzut ca infracţiune de legea română sau, dacă s-a împlinit termenul de prescripţie, după aceeaşi lege, ori dacă pedeapsa prevăzută pentru acea infracţiune, după legile ambelor state, ar fi pedeapsa privativă de libertate mai mică de un an.
Când infracţiunea este pedepsită în statul care cere extrădarea, cu pedeapsa cu moartea sau cu confiscarea bunurilor, extrădarea nu va fi acordată, decât dacă, în prealabil se dă asigurare că extrădatul nu va fi supus la executarea acestor pedepse.
Dacă extrădarea este cerută deodată de mai multe state, ordinea de preferinţă este următoarea:
1.statul în contra intereselor căruia infracţiunea era îndreptată;
2.statul pe teritoriul căruia s-a comis infracţiunea;
3.statul al cărui cetăţean este infractorul.
Art. 18
Extrădatul nu poate fi supus la executarea altor pedepse peste cele prevăzute în cererea de extrădare şi nici judecat pentru alte fapte, anterioare extrădării, afară numai dacă guvernul român, după o nouă cerere, nu acordă consimţimântul său.