Art. 10. - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL
M.Of. 65
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Iunie 1954
Art. 10
Acelea care săvârşite, în afară de teritoriul României, ca autor, instigator sau complice, crimă în contra siguranţei Statului, delict de falsificare a monedelor metalice române, a efectelor publice, a biletelor de bancă române sau o contrafacere a sigiliilor Statului, ori ale autorităţilor române, a timbrelor sau a mărcilor naţionale, ori delictul de ofensă în contra onoarei, prestigiului ori intereselor naţiunii sau Statului român, precum şi orice crimă sau delict contra unui cetăţean român, poate fi urmărit în România, judecat şi condamnat, chiar în lipsă, afară de cazul când guvernul român a cerut urmărirea în străinătate.
Dacă infractorul este prins pe teritoriul român, sau dacă se obţine extrădarea lui, este supus la executarea pedepsei ce s-a pronunţat de instanţele române, chiar dacă pentru faptele enumerate în alineatul precedent a fost amnestiat în străinătate sau a fost judecat printr-o hotărâre definitivă, iar în caz de condamnare, că a fost scutit de executarea pedepsei sau că pedeapsa i s-a stins prin executare sau prin orice alte cauze de stingere a pedepsei prevăzute de legea ţării unde a fost condamnat.
În caz de condamnare în străinătate, pentru aceeaşi infracţiune, pedeapsa executată acolo se deduce din pedeapsa pronunţată de instanţele române. De asemenea se deduce, conform dispoziţiunilor din acest cod şi deţinerea preventivă suferită în străinătate.
Cei condamnaţi în lipsă pot cere rejudecarea procesului dacă se află în ţară şi dacă termenul de prescripţie a pedepsei nu a expirat.