Art. 8. - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL
M.Of. 65
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Iunie 1954
Art. 8
Orice cetăţean român poate fi pedepsit pentru faptele săvârşite ca autor, instigator sau complice în afară de teritoriul României, numai după întoarcerea sa voluntară sau dacă găsindu-se în ţară voieşte a rămâne, ori dacă s-a obţinut extrădarea sa şi numai dacă acele fapte sunt socotite ca infracţiuni, atât de legile ţării unde au fost săvârşite, cât şi de legile române, afară de infracţiunile prevăzute de art. 10 şi 11.
În caz de deosebire între pedepsele prevăzute de cele două legi se aplică pedeapsa cea mai uşoară.
Dacă pedeapsa cea mai uşoară este prevăzută de legea ţării străine şi dacă această pedeapsă nu există în legea română, judecătorul trebuie să o transforme într-una din pedepsele prevăzute de acest cod, care i-ar corespunde din punct de vedere al naturii şi duratei.
Infractorul nu poate fi urmărit dacă dovedeşte că pentru acele fapte a fost amnistiat sau a fost judecat în străinătate printr-o hotărâre definitivă, iar în caz de condamnare, că a fost scutit de executarea pedepsei sau că pedeapsa i s-a stins prin executare sau prin orice alte cauze de stingere a pedepselor prevăzute de legea ţării unde a fost condamnat.
Când infractorul s-a sustras prin orice mijloace, dela executarea integrală a pedepsei la care fusese condamnat în străinătate, partea din pedeapsă executată în străinătate se socoteşte în executarea pedepsei ce se pronunţă de către instanţele române. Se deduce şi deţinerea preventivă suferită în străinătate.
De asemenea nicio urmărire nu se poate face pentru acele infracţiuni, care, după legea străină, sunt supuse unei plângeri prealabile şi când o atare plângere nu s-a produs sau a fost retrasă în mod legal.
Legea penală română se aplică cetăţeanului român şi pentru faptele comise în străinătate, chiar când locul de comitere nu este supus unei suveranităţi, dacă faptele sunt calificate crime sau delicte şi pedepsite de acest cod.