Capitolul i - Regimul accizelor armonizate - Codul Fiscal din 2015 (Legea 227/2015)

M.Of. 688

În vigoare
Versiune de la: 18 Decembrie 2025 până la: 30 Decembrie 2025
CAPITOLUL I:Regimul accizelor armonizate
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 335: Sfera de aplicare
(1)Accizele armonizate sunt venituri datorate la bugetul statului şi care se colectează conform prevederilor prezentului capitol.
(2)Accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse:
a)alcool şi băuturi alcoolice prevăzute la secţiunea a 4-a;
b)tutun prelucrat prevăzut la secţiunea a 5-a;
c)produse energetice şi energie electrică prevăzute la secţiunile a 6-a şi a 7-a.
Art. 3351: Aplicarea Codului vamal al Uniunii Europene în cazul produselor accizabile
(1)Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale ale Uniunii Europene cu privire la intrarea produselor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene se aplică mutatis mutandis intrării pe teritoriul Uniunii Europene a produselor accizabile care provin din unul dintre teritoriile menţionate la art. 337 alin. (1).
(2)Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale ale Uniunii Europene cu privire la ieşirea produselor dinspre teritoriul vamal al Uniunii Europene se aplică mutatis mutandis ieşirii de pe teritoriul Uniunii Europene a produselor accizabile care au ca destinaţie unul dintre teritoriile menţionate la art. 337 alin. (1).
(3)Articolul 348 secţiunile a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 16-a şi a 17-a nu se aplică în cazul produselor accizabile care au statutul vamal de mărfuri neunionale, astfel cum sunt definite la art. 5 pct. 24 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

Art. 336: Definiţii
În înţelesul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1.accize percepute reprezintă accizele stabilite şi înregistrate în evidenţele contabile ale plătitorului de accize şi care urmează a fi virate la bugetul de stat în termenele prevăzute de prezentul capitol;
2.antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme, să deţină, să depoziteze, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal;

3.antrepozit fiscal reprezintă un loc în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, depozitate, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale, sub rezerva anumitor condiţii stabilite de autorităţile competente din statul membru în care se află antrepozitul fiscal, respectiv în condiţiile prevăzute de prezentul capitol, în cazul în care antrepozitul fiscal se află în România;

4.autoritatea competentă reprezintă:
a)direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, denumite în continuare autoritate fiscală teritorială;
b)structura cu atribuţii de monitorizare, control şi/sau soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, denumită în continuare autoritate fiscală centrală;
c)structura cu atribuţii în elaborarea legislaţiei privind regimul accizelor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, denumită în continuare autoritate fiscală centrală;
d)structurile de specialitate din cadrul Autorităţii Vamale Române, denumite în continuare autoritate vamală centrală sau teritorială, după caz;

e)direcţiile regionale vamale sau birourile vamale de interior şi/sau birourile vamale de frontieră, denumite în continuare autoritate vamală teritorială;

5.codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar. Trimiterile la codurile NC sunt cele către Nomenclatura combinată din Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002, iar pentru produsele reprezentând alcool şi băuturi alcoolice, sunt cele din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1.602 al Comisiei din 11 octombrie 2018 de modificare a anexei 1 la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului Vamal Comun, corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul capitol şi noile coduri NC se realizează potrivit prevederilor din normele metodologice.

6.consumator final de gaz natural/energie electrică reprezintă persoana fizică sau juridică care nu este supusă obligaţiei de licenţiere de către autoritatea de reglementare competentă şi care utilizează aceste produse;
7.denaturarea reprezintă operaţiunea/procesul prin care alcoolului etilic sau produselor alcoolice li se adaugă substanţele prevăzute prin normele metodologice astfel încât acestea să devină improprii consumului uman;
71.destinatar certificat reprezintă o persoană fizică sau juridică înregistrată la autoritatea competentă din statul membru de destinaţie în scopul de a recepţiona produse accizabile, în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană, care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi care sunt apoi deplasate pe teritoriul unui alt stat membru;

8.destinatar înregistrat reprezintă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă din statul membru de destinaţie să primească, în condiţiile stabilite de autoritatea competentă şi în cadrul activităţii sale, produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize de pe teritoriul unui alt stat membru;

81.expeditor certificat reprezintă o persoană fizică sau juridică înregistrată la autoritatea competentă din statul membru de expediţie în scopul de a expedia produse accizabile, în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană, care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi care sunt ulterior deplasate către teritoriul altui stat membru;

9.expeditor înregistrat reprezintă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă din statul membru în care are loc importul, exclusiv să expedieze în regim suspensiv de accize produsele accizabile puse în liberă circulaţie în conformitate cu prevederile art. 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană şi în condiţiile stabilite de autoritatea competentă;

10.grad alcoolic reprezintă proporţia de alcool absolut, exprimată în procente volumetrice măsurată la temperatura de 20°C, conţinută într-o soluţie hidroalcoolică;
11.gradul Plato reprezintă cantitatea de zaharuri exprimată în grame, conţinută în 100 g de soluţie măsurată la origine la temperatura de 20°/4°C aferentă berii, respectiv bazei de bere din amestecul cu băuturi nealcoolice;
12.hectolitru alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, măsuraţi la temperatura de 20°C, conţinut într-o cantitate dată de produs alcoolic;
13.importator autorizat înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă să importe, în cadrul activităţii sale, produse accizabile supuse marcării prin banderole sau timbre;
14.import reprezintă punerea în liberă circulaţie a mărfurilor în conformitate cu prevederile art. 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

141.intrare neregulamentară reprezintă intrarea pe teritoriul Uniunii Europene a unor produse care nu au fost puse în liberă circulaţie în conformitate cu prevederile art. 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 şi pentru care a luat naştere o datorie vamală în temeiul art. 79 alin. (1) din regulamentul menţionat sau ar fi luat naştere dacă produsele ar fi fost supuse taxelor vamale;

15.marcajele reprezintă hârtii de valoare cu regim special, respectiv timbre şi banderole, care se tipăresc de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.;
16.marcatori şi coloranţi reprezintă substanţele utilizate pentru marcarea şi colorarea produselor energetice;
161.mic producător independent reprezintă producătorul de bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, şi produse intermediare, independent din punct de vedere juridic şi economic de orice alt producător, care foloseşte clădiri separate din punct de vedere fizic de cele ale oricărui alt producător, nu lucrează sub licenţă, iar producţia realizată în ultimele 12 luni consecutive nu depăşeşte nivelurile cantitative prevăzute la art. 342 alin. (12);

17.operator economic reprezintă persoana fizică sau juridică ce desfăşoară activităţi cu produse care intră sub incidenţa acestui capitol;

18.[textul din Art. 336, punctul 18. din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 13-feb-2023 de Art. I, punctul 12. din Ordonanta 4/2022]
19.producţia şi transformarea produselor accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă, inclusiv operaţiunile de îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile în vederea eliberării pentru consum, precum şi operaţiunile de extracţie a produselor energetice;
20.produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 335 alin. (2), supuse reglementărilor privind accizele potrivit prezentului capitol;
21.regim suspensiv de accize reprezintă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deţinerii, depozitării sau deplasării de produse accizabile, prin care accizele sunt suspendate;

211.restituire reprezintă restituirea unor accize care au fost plătite;
212.stat membru de destinaţie reprezintă statul membru în care produsele accizabile urmează să fie livrate sau utilizate în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol;

22.teritoriul unui stat membru reprezintă teritoriul unui stat membru căruia i se aplică tratatele, în conformitate cu prevederile art. 349 şi 355 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, cu excepţia teritoriilor terţe;

221.teritoriul României reprezintă teritoriul delimitat de frontiera de stat a României, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

23.supraveghere fiscală în domeniul accizelor reprezintă acţiunile şi/sau procedurile de intervenţie ale autorităţii competente pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea fraudei fiscale;
24.teritorii terţe înseamnă teritoriile prevăzute la art. 337 alin. (1) şi (2);
25.Tratat înseamnă Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
26.ţară terţă înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se aplică Tratatul;
27.Uniunea Europeană şi teritoriul Uniunii Europene înseamnă teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite la pct. 22;
28.utilizator final înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice, să primească, în cadrul activităţii sale, produse accizabile în regim de exceptare/scutire de la plata accizelor destinate a fi utilizate în scopurile prevăzute de aceste regimuri.
29.remitere reprezintă scutirea de la obligaţia de a plăti accizele care nu au fost plătite, respectiv renunţarea, totală sau parţială, la sumele reprezentând accize datorate.

Art. 337: Teritorii terţe
(1)Sunt considerate teritorii terţe următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene:
a)insulele Canare;
b)teritoriile franceze menţionate la art. 349 şi art. 355 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
c)insulele Aland;
d)insulele Anglo-Normande (Channel Islands).
(2)Sunt considerate teritorii terţe şi teritoriile care intră sub incidenţa art. 355 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene:
a)insula Helgoland;
b)teritoriul Busingen;
c)Ceuta;
d)Melilla;
e)Livigno;
f)[textul din Art. 337, alin. (2), litera F. din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 03-feb-2020 de Art. I, punctul 16. din Ordonanta 6/2020]
g)[textul din Art. 337, alin. (2), litera G. din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 03-feb-2020 de Art. I, punctul 16. din Ordonanta 6/2020]
(3)Operaţiunile cu produse accizabile efectuate provenind din sau având ca destinaţie:
a)Principatul Monaco sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Franţa;
b)San Marino sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Italia;
c)zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Cipru;
d)insula Man sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Regatul Unit;
e)Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal) sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Germania.
(4)[textul din Art. 337, alin. (4) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 13-feb-2023 de Art. I, punctul 17. din Ordonanta 4/2022]
(5)[textul din Art. 337, alin. (5) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 13-feb-2023 de Art. I, punctul 17. din Ordonanta 4/2022]
Art. 338: Faptul generator
Produsele accizabile sunt supuse regimului accizelor la momentul:
a)producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Uniunii Europene;
b)importului lor sau al intrării lor neregulamentare pe teritoriul Uniunii Europene.

Art. 339: Exigibilitatea
(1)Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.
(2)Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor aplicabile sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.
Art. 340: Eliberarea pentru consum
(1)În înţelesul prezentului capitol, eliberarea pentru consum reprezintă:
a)ieşirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize;
b)deţinerea sau depozitarea de produse accizabile, inclusiv în cazurile neregulamentare, în afara unui regim suspensiv de accize în cazul în care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile aplicabile din dreptul Uniunii Europene şi din prezentul capitol;

c)producerea, inclusiv transformarea de produse accizabile şi producerea sau transformarea neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize;

d)importul de produse accizabile, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize, sau intrarea neregulamentară a produselor accizabile, cu excepţia cazului în care datoria vamală s-a stins în temeiul art. 124 alin. (1) lit. (e), (f), (g) sau (k) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

e)utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă.
(2)Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către o persoană a produselor accizabile care au fost eliberate în consum în alt stat membru şi pentru care accizele nu au fost percepute în România.
(3)Momentul ieşirii dintr-un regim suspensiv de accize menţionate la alin. (1) lit. a) este considerat a fi:
a)în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 2, momentul primirii produselor accizabile de către destinatarul înregistrat;
b)în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 4, momentul primirii produselor accizabile de către beneficiarul scutirii prevăzute la art. 395;
c)în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (3), momentul primirii produselor accizabile la locul de livrare directă.
(4)În cazul unui produs accizabil care are dreptul de a fi scutit sau exceptat de la plata accizelor, utilizarea în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea, respectiv exceptarea atrage obligaţia de plată a accizelor.
(5)În cazul unui produs energetic, pentru care accizele nu au fost anterior exigibile, eliberare pentru consum se consideră atunci când produsul energetic este oferit spre vânzare ori este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
(6)În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este deţinut într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.
(61)În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil obţinut în urma probelor tehnologice este deţinut de un antrepozitar propus într-un loc de producţie pentru care s-a respins cererea de autorizare ca antrepozit fiscal. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de respingere a cererii de autorizare ca antrepozit fiscal produce efecte, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

(7)În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este deţinut într-un antrepozit fiscal pentru care autorizaţia a expirat şi nu a fost emisă o nouă autorizaţie, sub rezerva art. 365 alin. (8).
(8)În sensul prevederilor alin. (6), prin produse accizabile ce pot fi eliberate pentru consum se înţelege produse accizabile care îndeplinesc condiţiile legale de comercializare.
(9)Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 16-a, către:
a)un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
b)un destinatar înregistrat din alt stat membru;
c)un teritoriu din afara teritoriului Uniunii Europene.
(10)Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a unei autorizaţii de a distruge produsele din partea autorităţii competente, nu sunt considerate ca eliberare pentru consum.

(11)În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor accizabile menţionată la alin. (10) este dovedită într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, sau, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc, de cele din statul membru în care aceasta a fost constatată.

(111)Pierderea parţială care are loc din cauza naturii produselor, în cursul unei deplasări în regim suspensiv de accize între statele membre, nu este considerată drept eliberare pentru consum în măsura în care valoarea pierderii se situează sub pragul comun de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă are motive rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă. Acea parte dintr-o pierdere parţială care depăşeşte pragul comun de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile este considerată drept eliberare pentru consum.
(112)Pierderea parţială care are loc din cauza naturii produselor, în cursul unei deplasări în regim suspensiv de accize pe teritoriul naţional, nu este considerată drept eliberare pentru consum în măsura în care valoarea pierderii se situează sub pragul comun de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă are motive rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă. Acea parte dintr-o pierdere parţială care depăşeşte pragul de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile este considerată drept eliberare pentru consum.
(113)În cazul în care distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor accizabile este stabilită, garanţia depusă în conformitate cu prevederile art. 348 se eliberează, integral sau parţial, după caz, la prezentarea unor dovezi corespunzătoare.

(12)Nu se consideră eliberare pentru consum deplasarea produselor energetice din antrepozitul fiscal în vederea alimentării navelor sau aeronavelor care au ca destinaţie un teritoriu din afara teritoriului Uniunii Europene, fiind asimilată unei operaţiuni de export. De asemenea, operaţiunea de alimentare cu produse energetice a navelor sau aeronavelor care au ca destinaţie un teritoriu din afara teritoriului Uniunii Europene este asimilată unei operaţiuni de export.
Art. 341: Plătitori de accize
(1)Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:
a)în ceea ce priveşte ieşirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, potrivit prevederilor art. 340 alin. (1) lit. a):
1.antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize sau în numele căreia se efectuează această eliberare şi, în cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieşire;
2.în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită la art. 412 alin. (1), (2) şi (4): antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor în conformitate cu prevederile art. 348 alin. (1) şi (3) şi orice persoană care a participat la ieşirea neregulamentară şi care avea cunoştinţă sau care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei ieşiri;
b)în ceea ce priveşte deţinerea sau depozitarea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 340 alin. (1) lit. b): persoana care deţine sau depozitează produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deţinerea sau depozitarea acestora sau orice combinaţie a acestor persoane, în conformitate cu principiul răspunderii personale şi solidare;
c)în ceea ce priveşte producerea, inclusiv transformarea, unor produse accizabile, potrivit prevederilor art. 340 alin. (1) lit. c): persoana care produce produsele accizabile şi, în cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;
d)în ceea ce priveşte importul sau intrarea neregulamentară a unor produse accizabile, potrivit prevederilor art. 340 alin. (1) lit. d): declarantul astfel cum este definit la art. 5 pct. 15 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, denumit în continuare declarantul, sau orice altă persoană potrivit prevederilor art. 77 alin. (3) din regulamentul respectiv şi, în cazul intrării neregulamentare, orice altă persoană implicată în intrarea neregulamentară respectivă;
e)în cazurile prevăzute la art. 340 alin. (4)-(7), persoana care determină eliberarea pentru consum;
f)în ceea ce priveşte produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru şi sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, astfel cum este prevăzut la art. 414 alin. (1), destinatarul certificat.

g)în cazul prevăzut la art. 342 alin. (20), micul producător independent de vinuri liniştite.

(2)Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi datorie privind accizele, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie, iar fiecare dintre aceste persoane poate fi urmărită pentru întreaga datorie.
SECŢIUNEA 2:Nivelul şi calculul accizelor
Art. 342: Nivelul accizelor
Pentru a consulta regimul accizelor actualizat apăsaţi aici
(1)Nivelul accizelor aplicabil de la data de 1 ianuarie a fiecărui an este nivelul prevăzut în anexa nr. 1, actualizat cu creşterea preţurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada octombrie 2014 - septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor actualizat se publică pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, de regulă până la data de 20 octombrie, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie a fiecărui an.

(11)Pentru micii producători independenţi de bere se aplică nivelul de accize prevăzut la punctul 1.1 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru micii producători independenţi de vinuri spumoase, precum şi pentru micii producători independenţi de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, nivelul accizelor prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu este redus cu 50% din nivelul standard, doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)respectă cerinţele prevăzute la art. 336 pct. 161;
b)produce doar o singură categorie de produse, respectiv bere sau băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;
c)producţia realizată în ultimele 12 luni consecutive de funcţionare nu depăşeşte limitele cantitative maxime prevăzute la alin. (12).
(12)Limitele cantitative maxime realizate de micii producători independenţi în ultimele 12 luni consecutive de funcţionare pentru menţinerea în categoria micilor producători independenţi, pentru fiecare categorie de produse în parte, sunt următoarele:
a)bere: 200.000 hl de produs;
b)vinuri: 1.000 hl de produs;
c)băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri: 15.000 hl de produs;
d)produse intermediare: 250 hl de produs.
(13)În situaţia în care doi sau mai mulţi mici producători independenţi cooperează, iar producţia lor cumulată realizată în ultimele 12 luni consecutive de funcţionare nu depăşeşte limitele cantitative prevăzute la alin. (12), se consideră că producţia este realizată de un singur mic producător independent.
(14)Pentru produsele realizate de către micii producători independenţi prevăzuţi la alin. (11) care depăşesc limitele cantitative maxime prevăzute la alin. (12) în ultimele 12 luni consecutive de funcţionare, nivelul redus al accizelor prevăzut la alin. (11) nu se aplică pentru produsele eliberate pentru consum sau livrate în regim suspensiv de plata accizelor, după caz, din luna imediat următoare celei în care limitele cantitative maxime au fost depăşite.
(15)Se exceptează de la plata accizelor berea, vinul, băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, liniştite sau spumoase, produse de persoane fizice şi consumate de către acestea, de către membrii familiei acestora sau de către musafiri, cu condiţia ca niciun fel de vânzare să nu aibă loc.
(16)Este scutit de la plata accizelor alcoolul din fructe, în limita a 50 de litri anual, consumat de o persoană fizică, de către membrii familiei acesteia sau de către musafiri, cu condiţia ca niciun fel de vânzare să nu aibă loc, iar alcoolul din fructe, indiferent de concentraţia acestuia, să fie:
a)produs de respectiva persoană fizică din fructe deţinute, cultivate şi furnizate de respectiva persoană fizică de pe o suprafaţă de teren deţinută în temeiul unui drept real, utilizând un dispozitiv de distilare simplu, de mici dimensiuni, înregistrat la autoritatea competentă, şi/sau
b)produs pentru respectiva persoană fizică în distilerii autorizate din fructele deţinute, cultivate şi furnizate de respectiva persoană fizică de pe o suprafaţă de teren deţinută în temeiul unui drept real.
(17)În înţelesul prezentului articol, termenul familie desemnează soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, care locuiesc sau gospodăresc împreună. Este asimilată termenului familie şi situaţia persoanei necăsătorite care locuieşte împreună cu copiii aflaţi în întreţinerea sa, precum şi bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi al fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună. Prin termenul copil se înţelege copilul în vârstă de până la 18 ani sau tinerii majori, cu condiţia ca aceştia să frecventeze cursurile învăţământului liceal sau profesional, proveniţi din căsătoria soţilor, copilul unuia dintre soţi, copilul adoptat, precum şi copilul încredinţat unuia sau ambilor soţi ori dat în plasament familial sau pentru care s-a instituit tutela sau curatela potrivit legii.

(18)Prin excepţie de la alin. (1), pentru bere, nivelul accizelor este cel prevăzut în anexa nr. 1.

(19)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse intermediare şi alcool etilic, nivelul accizelor este cel prevăzut în anexa nr. 1.

(2)Prin excepţie de la alin. (1) pentru ţigarete, tutun fin tăiat, destinat rulării în ţigarete, ţigări şi ţigări de foi şi alte tutunuri de fumat, nivelul accizelor se aplică de la data de 1 aprilie a fiecărui an şi este cel prevăzut în anexa nr. 1.

(21)[textul din Art. 342, alin. (2^1) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. III, punctul 53. din capitolul II din Legea 296/2023]
(22)[textul din Art. 342, alin. (2^2) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. III, punctul 53. din capitolul II din Legea 296/2023]
(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care în ultimele 12 luni are loc scăderea preţurilor de consum, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada octombrie 2014-septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică până la data de 15 octombrie.

(4)Nivelul în lei al accizelor, obţinut după efectuarea actualizării prevăzute la alin. (1), se rotunjeşte la nivel de două zecimale, prin reducere, atunci când a treia zecimală este mai mică decât 5, şi prin majorare atunci când a treia zecimală este mai mare sau egală cu 5.

(5)[textul din Art. 342, alin. (5) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2019 de Art. 66, punctul 24. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(6)[textul din Art. 342, alin. (6) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2019 de Art. 66, punctul 24. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(7)Pentru produsele energetice pentru care nivelul accizelor este stabilit la 1.000 litri, volumul se măsoară la o temperatură de 15°C.
(8)Pentru motorina destinată utilizării în agricultură se poate aplica un nivel redus de accize. Nivelul şi condiţiile privind aplicarea accizei reduse se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
(9)Pentru motorină se poate aplica un nivel redus al accizelor atunci când este utilizată drept carburant pentru motor în următoarele scopuri:
a)transport rutier de mărfuri în cont propriu sau pentru alte persoane, cu autovehicule ori ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de mărfuri şi cu o greutate brută maximă autorizată de cel puţin 7,5 tone;
b)transportul de persoane, regulat sau ocazional, cu excepţia transportului public local de persoane, cu un autovehicul din categoria M2 ori M3, definit în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective («Directivă-cadru»).

(10)Nivelul redus al accizelor prevăzut la alin. (9) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi nu poate fi mai mic decât nivelul minim prevăzut în Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii. Reducerea nivelului accizelor se realizează prin restituirea sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul redus al accizelor către operatorii economici licenţiaţi în Uniunea Europeană. Condiţiile, procedura şi termenele de restituire se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(11)[textul din Art. 342, alin. (11) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2019 de Art. 66, punctul 24. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(12)[textul din Art. 342, alin. (12) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2019 de Art. 66, punctul 24. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(13)[textul din Art. 342, alin. (13) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2019 de Art. 66, punctul 24. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(14)Micii producători independenţi astfel cum sunt definiţi la art. 336 pct. 161, precum şi operatorii prevăzuţi la art. 353 alin. (2), care îndeplinesc cerinţele prevăzute în prezentul titlu pentru menţinerea în aceste categorii, pot solicita, printr-o cerere, autorităţilor vamale teritoriale eliberarea unui certificat anual care să ateste statutul de mic producător independent, încadrarea producţiei acestora în limitele cantitative anuale maxime şi respectarea de către aceştia a celorlalte condiţii pentru încadrarea în categoria de mic producător independent sau mică distilerie, după caz.
(15)Micii producători independenţi pentru producţia de vin, precum şi antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse intermediare, odată cu cererea prevăzută la alin. (14), depun şi o declaraţie pe propria răspundere prin care să certifice că îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii pentru încadrarea în categoria micilor producători independenţi de vin sau de produse intermediare:
a)sunt independenţi din punct de vedere juridic şi economic de orice alt producător, folosesc clădiri separate din punct de vedere fizic de cele ale oricărui alt producător şi nu lucrează sub licenţă;
b)producţia realizată în anul precedent nu depăşeşte 1.000 hl de vin, respectiv 250 hl de produse intermediare, după caz. Pentru antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de vin, precum şi antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse intermediare a căror activitate nu depăşeşte 12 luni consecutive de funcţionare sau nou-înfiinţaţi, în declaraţie se va înscrie producţia realizată până la data cererii prevăzute la alin. (14) sau că producţia estimată a fi realizată în următoarele 12 luni nu depăşeşte limitele cantitative maxime prevăzute pentru fiecare categorie de produs în parte.

(16)Micii producători independenţi şi micile distilerii fac trimitere la certificatul prevăzut la alin. (14) în documentul administrativ care însoţeşte deplasarea produselor respective în regim suspensiv de accize sau care însoţeşte deplasarea produselor respective după eliberarea pentru consum, după caz.
(17)Nivelul accizelor prevăzut pentru vinuri liniştite, pentru produsele realizate de micii producători de vinuri spumoase, pentru produsele realizate de micii producători independenţi de bere, de micii producători independenţi de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, liniştite sau spumoase, precum şi de micile distilerii se aplică şi pentru produsele realizate de mici producători independenţi sau de micile distilerii din alte state membre, care deţin certificatul care atestă încadrarea în aceste categorii de producători eliberat de autorităţile competente din statele membre în care au fost produse sau, potrivit legislaţiei acelui stat membru, încadrarea în aceste categorii de producători este autocertificată de către respectivul producător, doar în situaţia în care documentul administrativ care însoţeşte deplasarea produselor respective în regim suspensiv de accize sau care însoţeşte deplasarea produselor respective după eliberarea pentru consum, după caz, face trimitere la certificatul acordat de autoritatea din statul membru de origine care atestă acest statut sau, potrivit legislaţiei acelui stat membru, încadrarea în aceste categorii de producători este autocertificată de către respectivul producător.
(18)Nivelul accizelor prevăzut pentru vinuri, pentru produsele realizate de micii producători de vinuri spumoase, pentru produsele realizate de micii producători independenţi de bere, de micii producători independenţi de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, liniştite sau spumoase, precum şi de micile distilerii nu se aplică în situaţia în care nu sunt respectate prevederile alin. (17) sau, în cazuri justificate, în situaţia în care autorităţile teritoriale competente nu pot stabili cu exactitate respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (17).
(19)Modelul de cerere prevăzut la alin. (14), declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (15), forma certificatului care atestă statutul de mic producător independent, forma trimiterii la acest certificat în cadrul documentului administrativ care însoţeşte deplasarea produselor respective, precum şi cerinţele pentru completarea documentului administrativ care însoţeşte deplasarea produselor se stabilesc prin normele metodologice.

(20)În cazul vinurilor liniştite realizate de micii producători independenţi, eliberare pentru consum se consideră atunci când vinul liniştit realizat de micii producători independenţi este comercializat.
(21)Prin excepţie de la prevederile alin. (20), nu se consideră eliberare pentru consum comercializarea de către micii producători independenţi către antrepozite fiscale a vinurilor liniştite realizate de aceştia şi deplasate din spaţiul lor de producţie către antrepozite fiscale.

Art. 3421: Reguli speciale privind nivelul accizelor în anul 2024
(1)În anul 2024, nivelul accizelor pentru produsele de la nr. crt. 10-12 din anexa nr. 1 la titlul VIII - Accize şi alte taxe speciale, prevăzut în coloana nr. 3 din anexă, se actualizează cu creşterea preţurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului 2023, faţă de perioada octombrie 2014 - septembrie 2015, după cum urmează:
a)începând cu data de 1 ianuarie 2024, cu 50% din creşterea preţurilor de consum;
b)începând cu data de 1 iulie 2024, cu 50% din creşterea preţurilor de consum.
(2)Celelalte prevederi ale art. 342 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

Art. 343: Calculul accizelor
(1)Calculul accizelor se efectuează potrivit prevederilor din normele metodologice.
(2)Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem.
(3)[textul din Art. 343, alin. (3) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2019 de Art. 66, punctul 25. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(4)Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum. Acest procent legal se aplică după cum urmează:
a)13% asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum, pentru perioada 1 august 2022-31 martie 2023 inclusiv;
b)12% asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum, pentru perioada 1 aprilie 2023 - 31 martie 2024 inclusiv;
c)11% asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum, pentru perioada 1 aprilie 2024-31 martie 2025 inclusiv;
d)10% asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum, începând cu 1 aprilie 2025.

(5)Acciza specifică exprimată în lei/1.000 de ţigarete se determină anual, pe baza preţului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, a procentului legal aferent accizei ad valorem şi a accizei totale al cărei nivel este prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu. Această acciză specifică se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 1 martie. În perioada 1 august 2022 - 31 martie 2023 inclusiv, acciza specifică pentru ţigarete este de 459,386 lei/1.000 ţigarete.

*) Nivelul accizei specifice la ţigarete în perioada 1 aprilie 2023-31 martie 2024 inclusiv este de 493,988 lei/1.000 de ţigarete.

*) Nivelul accizei specifice la ţigarete în perioada 1 aprilie 2024-31 martie 2025 inclusiv este de 543,81 lei/1.000 de ţigarete.

*) Nivelul accizei specifice la ţigarete în perioada 1 aprilie 2025-31 martie 2026 inclusiv este de 560,86 lei/1.000 ţigarete.

*) În perioada 1 august 2025-31 martie 2026 inclusiv, acciza specifică pentru ţigarete este de 576,360 lei/1.000 de ţigarete.

(6)Acciza datorată determinată potrivit alin. (2) nu poate fi mai mică decât nivelul accizei totale prevăzut în anexa nr. 1.

(7)Preţul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul se calculează în funcţie de valoarea totală a tuturor cantităţilor de ţigarete eliberate pentru consum, pe baza preţului de vânzare cu amănuntul, incluzând toate taxele, împărţit la cantitatea totală de ţigarete eliberate pentru consum. Acest preţ mediu ponderat se stabileşte până pe data de 15 februarie a fiecărui an, pe baza datelor privind cantităţile totale de ţigarete eliberate pentru consum în cursul anului calendaristic precedent, şi se publică pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice în termen de 15 zile de la data stabilirii.
(8)Preţul de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte şi se declară de către persoana care eliberează pentru consum ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţa publică, în conformitate cu cerinţele prevăzute de normele metodologice.
(9)Este interzisă vânzarea de către orice persoană a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi declarat preţuri de vânzare cu amănuntul.
(10)Preţul de vânzare al ţigaretelor nu poate depăşi preţul de vânzare cu amănuntul declarat în vigoare la momentul vânzării.
(11)Este interzisă vânzarea de ţigarete, de către orice persoană, către persoane fizice, la un preţ mai mic decât preţul de vânzare cu amănuntul declarat.
SECŢIUNEA 3:Obligaţiile plătitorilor de accize
Art. 344: Responsabilităţile plătitorilor de accize
(1)Plătitorii de accize au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă.
(2)Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol.
Art. 345: Plata accizelor la bugetul de stat
(1)Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepţia cazurilor pentru care se prevede în mod expres un alt termen de plată.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1):
a)în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural, termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final. În cazul prevăzut la art. 356 alin. (11) şi art. 358 alin. (3), termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a avut loc autoconsumul;

b)în cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import;
c)orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 340 alin. (4)-(7) are obligaţia de a plăti accizele în termen de 5 zile de la data la care acestea au devenit exigibile;
d)în situaţiile prevăzute la art. 340 alin. (1) lit. b) şi c) acciza se plăteşte în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă declaraţia de accize.
e)în situaţia prevăzută la art. 417 alin. (2) acciza se plăteşte în prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au recepţionat produsele.

(3)Livrarea produselor prevăzute la art. 350 alin. (1) lit. b), art. 351 alin. (1), cu excepţia produselor care se încadrează la poziţiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 şi 3.2.1 din anexa nr. 1, art. 352, art. 353 alin. (1) şi a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), din antrepozite fiscale ori din locaţia în care acestea au fost recepţionate de către destinatarul înregistrat, se efectuează numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se regularizează eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal ori al destinatarului înregistrat, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse accizabile efectiv livrate de aceştia, în decursul lunii precedente.

(31)Deplasarea produselor prevăzute la art. 350 alin. (1) lit. b), art. 351 alin. (1), cu excepţia produselor care se încadrează la poziţiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 şi 3.2.1 din anexa nr. 1, la art. 352, art. 353 alin. (1) şi a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e) din antrepozite fiscale ori din locaţia în care acestea au fost recepţionate de către destinatarul înregistrat către alte locuri de depozitare se efectuează numai în momentul în care antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat face dovada plăţii la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi deplasată fără a avea loc livrarea produselor către cumpărător.
(32)Livrarea produselor prevăzute la art. 354 alin. (1) din locaţia în care acestea au fost recepţionate de către destinatarul înregistrat se efectuează numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se regularizează eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele destinatarului înregistrat, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse accizabile efectiv livrate de aceştia, în decursul lunii precedente.
(33)Deplasarea produselor prevăzute la art. 354 alin. (1) din locaţia în care acestea au fost recepţionate de către destinatarul înregistrat către alte locuri de depozitare se efectuează numai în momentul în care destinatarul înregistrat face dovada plăţii la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi deplasată fără a avea loc livrarea produselor către cumpărător.
(34)În situaţiile prevăzute la alin. (31), (33) şi (35), deplasarea produselor accizabile de la antrepozitul fiscal ori din locaţia în care acestea au fost recepţionate de către destinatarul înregistrat către alte locuri de depozitare este însoţită de avizul de însoţire, în care se înscrie menţiunea accize plătite.

(35)În cazul antrepozitarilor autorizaţi începând cu data de 1 ianuarie 2024, în primele 36 de luni de valabilitate a autorizaţiei:
a)livrarea produselor prevăzute la art. 350 alin. (1) lit. b), art. 351 alin. (1), cu excepţia produselor care se încadrează la poziţiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 şi 3.2.1 din anexa nr. 1, art. 352, art. 353 alin. (1), art. 354 alin. (1) şi a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), din antrepozite fiscale se efectuează numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care atestă virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se regularizează eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse accizabile efectiv livrate de aceştia, în decursul lunii precedente;
b)deplasarea produselor prevăzute la art. 350 alin. (1) lit. b), art. 351 alin. (1), cu excepţia produselor care se încadrează la poziţiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 şi 3.2.1 din anexa nr. 1, art. 352, art. 353 alin. (1), art. 354 alin. (1) şi a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), din antrepozite fiscale către alte locuri de depozitare se efectuează numai în momentul în care antrepozitarul autorizat face dovada plăţii la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi deplasată fără a avea loc livrarea produselor către cumpărător. Deplasarea produselor accizabile de la antrepozitul fiscal către alte locuri de depozitare este însoţită de avizul de însoţire, în care se înscrie menţiunea accize plătite.

(4)Plata accizelor prevăzute la alin. (3), (32) şi (35) se efectuează de către furnizor ori de către cumpărător. În situaţia în care plata este efectuată de către cumpărător în numele furnizorului, aceasta trebuie efectuată în contul al cărui titular este furnizorul, deschis la unităţile Trezoreriei Statului.

(5)Livrarea produselor prevăzute la alin. (3) şi (35) din antrepozitele fiscale sau din locurile în care au fost recepţionate de către destinatarii înregistraţi şi livrarea produselor prevăzute la alin. (32) din locurile în care au fost recepţionate de către destinatarii înregistraţi se fac numai pe baza comenzii cumpărătorului.

(6)Pe baza comenzii, furnizorul emite cumpărătorului un document în care menţionează: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate. În cazul în care plata accizelor se efectuează de către cumpărător, documentul cuprinde şi informaţii cu privire la denumirea, codul de identificare fiscală şi numărul contului deschis la Trezoreria Statului ale furnizorului.
(7)Comenzile menţionate la alin. (6) se exprimă în unitatea de măsură prevăzută în anexa nr. 1. În cazul în care livrarea se efectuează în vase calibrate, comenzile trebuie să corespundă capacităţilor înscrise în documentele însoţitoare ale vaselor calibrate.
(8)În situaţiile prevăzute la alin. (7), cantităţile din comenzi, pentru produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), exprimate în litri la temperatura efectivă, se corectează cu densitatea la temperatura de +15°C, rezultând cantitatea exprimată în litri pentru care se datorează accize. Valoarea accizelor datorate se calculează prin înmulţirea cantităţii cu nivelul accizelor pe unitatea de măsură, exprimată în litri.
(9)La livrarea efectivă a cantităţilor de produse energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), exprimate în litri, furnizorul recalculează contravaloarea accizelor conform procedeului de mai sus. Sumele astfel obţinute, reprezentând accize, se evidenţiază distinct în factura emisă cumpărătorului de către furnizor.
(10)Eventualele diferenţe între valoarea accizelor virate la bugetul de stat calculate pe baza documentului prevăzut la alin. (6) şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse accizabile prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), efectiv livrate de furnizori, conform facturii, se regularizează cu ocazia depunerii declaraţiei lunare privind obligaţiile de plată la bugetul de stat.

Art. 346: Depunerea declaraţiilor de accize
(1)Orice plătitor de accize, cu excepţia importatorului autorizat, are obligaţia de a depune lunar la autoritatea competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
(2)Declaraţiile de accize se depun la autoritatea competentă de către plătitorii de accize până pe data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 340 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 340 alin. (4)-(7) are obligaţia de a depune o declaraţie de accize la autoritatea competentă în termen de 5 zile calendaristice de la data eliberării pentru consum.

(4)Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune anual la autoritatea competentă decontul privind accizele, conform dispoziţiilor legale privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, până la data de 30 aprilie a anului următor celui de raportare.
Art. 347: Documente fiscale
Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal, provenienţa trebuie să fie dovedită conform prevederilor stabilite prin normele metodologice.
Art. 348: Garanţii
(1)Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat şi importatorul autorizat au obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei garanţii, la nivelul stabilit conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure plata accizelor ce pot deveni exigibile. Garanţia poate fi constituită sub formă de:
a)consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b)scrisoare de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie emisă în condiţiile legii de o instituţie de credit/societate de asigurare înregistrată în Uniunea Europeană şi Spaţiul Economic European, autorizată să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul României, în favoarea autorităţii fiscale teritoriale la care operatorul economic este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.»

(11)Destinatarul înregistrat care prezintă risc fiscal ridicat are obligaţia constituirii unei garanţii de 120% din contravaloarea accizelor aferente cantităţii de produse accizabile pe care intenţionează să o primească, sub forma prevăzută la alin. (1). În situaţia în care organele competente constată indiciile săvârşirii unei infracţiuni şi evaluează prejudiciul, operatorul economic are obligaţia de a reîntregi garanţia la nivelul prejudiciului, cu excepţia situaţiei în care garanţia este îndestulătoare.
(12)Regulile referitoare la constituirea, actualizarea şi eliberarea garanţiei prevăzute la alin. (11) se stabilesc prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române. Garanţia
poate fi eliberată numai după verificarea de către organele fiscale competente a îndeplinirii de către operatorul economic a tuturor obligaţiilor legale privind evidenţierea, declararea şi plata obligaţiilor fiscale administrate de A.N.A.F.
(13)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţia în care destinatarul înregistrat care prezintă risc fiscal ridicat înregistrează obligaţii fiscale restante administrate de A.N.A.F. cu mai mult de 5 zile faţă de termenul legal de plată, garanţia se extinde şi asupra acestor obligaţii de drept şi fără nicio altă formalitate.

(2)În situaţia în care antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat înregistrează obligaţii fiscale restante administrate de A.N.A.F. cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul legal de plată, garanţia se extinde şi asupra acestor obligaţii de drept şi fără nicio altă formalitate.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), garanţia poate fi depusă de proprietarul produselor accizabile sau, în comun, de către acesta şi una dintre persoanele prevăzute la alin. (1), în cazurile şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(4)În cazul antrepozitarilor autorizaţi, prin normele metodologice se stabilesc niveluri minime şi maxime ale garanţiilor, în funcţie de natura şi volumul produselor accizabile ce urmează a fi realizate sau depozitate.
(5)Garanţia este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
(6)Tipul, modul de calcul, valoarea, durata şi condiţiile de reducere a garanţiei sunt prevăzute în normele metodologice, pe tipuri de activităţi şi grupe de produse.
(7)În cazul antrepozitarului autorizat care deţine şi calitatea de expeditor înregistrat, condiţiile şi cuantumul garanţiei se stabilesc prin normele metodologice.
(8)Valoarea garanţiei se analizează anual sau, ori de câte ori este necesar, de către autoritatea competentă, în vederea actualizării în funcţie de schimbările intervenite în volumul afacerii sau asupra nivelului accizelor.

SECŢIUNEA 4:Alcool şi băuturi alcoolice
Art. 349: Bere
(1)În înţelesul prezentului capitol, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206, având, şi într-un caz, şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.
(2)Nivelul redus al accizelor prevăzut la art. 342 alin. (11) se aplică şi pentru micii producători independenţi de bere nou-înfiinţaţi care declară pe propria răspundere că vor produce o cantitate mai mică de 200.000 hl de bere/an.

(3)Fiecare mic producător independent are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind cantitatea de bere pe care a produs-o în anul calendaristic precedent şi/sau cantitatea de bere pe care urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(4)Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (2) sau alin. (3), după caz, acesta este obligat la plata unei sume reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru bere în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenţei cantităţii care depăşeşte 200.000 hl.

(5)Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat depăşirea cantităţii declarate şi se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15 ianuarie a anului următor.

(6)În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o producţie mai mare de 200.000 hl, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.

(7)Antrepozitarul autorizat care produce şi alte produse accizabile care se încadrează în prevederile art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică redusă.

(8)[textul din Art. 349, alin. (8) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-feb-2022 de Art. I, punctul 26. din Ordonanta 4/2022]
(9)[textul din Art. 349, alin. (9) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-feb-2022 de Art. I, punctul 26. din Ordonanta 4/2022]
Art. 350: Vinuri
(1)În înţelesul prezentului capitol, vinurile sunt:
a)vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este definit la lit. b), şi care:
1.au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau
2.au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nicio îmbogăţire şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;
b)vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 06, 2204 21 07, 2204 21 08, 2204 21 09, 2204 29 10 şi 2205 şi care:
1.sunt prezentate în sticle închise cu dop tip ciupercă fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune egală ori mai mare de 3 bari datorată dioxidului de carbon în soluţie; şi
2.au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2)Nivelul redus al accizelor prevăzut la art. 342 alin. (11) se aplică şi pentru micii producători independenţi de vinuri spumoase nou-înfiinţaţi care declară pe propria răspundere că vor produce o cantitate mai mică de 1.000 hl de vinuri spumoase/an.

(3)Fiecare mic producător independent are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind cantitatea de produse reprezentând vinuri spumoase pe care a produs-o în anul calendaristic precedent şi/sau cantitatea de vinuri spumoase pe care urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(4)Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (2) sau alin. (3), după caz, acesta este obligat la plata unei sume reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru vinurile spumoase în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenţei cantităţii care depăşeşte 1.000 hl.
(5)Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat depăşirea cantităţii declarate şi se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15 ianuarie a anului următor.
(6)În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o producţie mai mare de 1.000 hl, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.
(7)Antrepozitarul autorizat care produce şi alte produse accizabile care se încadrează în prevederile art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică redusă.

Art. 351: Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri
(1)În înţelesul prezentului capitol, băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă:
a)băuturi fermentate liniştite, care se încadrează la codurile NC 2204 şi 2205 şi care nu sunt prevăzute la art. 350, precum şi toate produsele încadrate la codurile NC 2206, cu excepţia altor băuturi fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la lit. b), şi a produsului prevăzut la art. 349, având:
1.o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum; sau
2.o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;
b)băuturi spumoase fermentate, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00 31 şi 2206 00 39, precum şi la produsele încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 06, 2204 21 07, 2204 21 08, 2204 21 09, 2204 29 10 şi 2205, care nu se încadrează în prevederile art. 350 şi care:
1.au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum; sau
2.au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(11)Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) doar băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, obţinute din fermentarea fructelor, a bacelor, a legumelor, a unei soluţii de miere în apă sau din fermentarea sucului proaspăt sau a sucului concentrat obţinut din cele de mai sus. Se interzice adăugarea oricărui alt tip de alcool sau băutură alcoolică în scopul producerii de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri. În sensul prezentului articol, adaosul de alcool utilizat pentru a dilua sau a dizolva substanţele aromatizante se consideră că se încadrează în doza strict necesară doar în măsura în care concentraţia alcoolică a produsului finit rezultat nu creşte cu mai mult de 1,2% în volum. Alcoolul utilizat în acest scop nu este considerat adaos de alcool în scopul producerii de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri. Adăugarea acestor substanţe aromatizante nu trebuie să modifice semnificativ caracterul produsului original.

(12)Se încadrează la poziţiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 sau 3.2.1 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu băuturile fermentate cu o concentraţie alcoolică pe volum de sub 8,5% vol.

(2)[textul din Art. 351, alin. (2) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-feb-2022 de Art. I, punctul 32. din Ordonanta 4/2022]
(3)Se încadrează la poziţia 3.1.1 din anexa nr. 1 la titlul VIII produsele care au denumirea de cidru de mere şi/sau de pere a căror presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie este mai mică de 3 bari, obţinute din fermentarea completă sau parţială a merelor şi/sau a perelor procesate, cu sau fără adaos, înainte sau după fermentare, de apă, arome şi zaharuri, şi încadrate la codurile NC 2206 00.
(4)Se încadrează la poziţia 3.1.2 din anexa nr. 1 la titlul VIII produsele denumite hidromel obţinute din fermentarea unei soluţii de miere, încadrate la codurile NC 2206 00 59 şi NC 2206 00 89, precum şi la codul NC 2206 00 39.
(5)Se încadrează la poziţia 3.2.1 din anexa nr. 1 la titlul VIII produsele denumite cidru de mere şi/sau de pere a căror presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie este egală sau mai mare de 3 bari, obţinute din fermentarea completă sau parţială a merelor şi/sau a perelor procesate, cu sau fără adaos, înainte sau după fermentare, de apă, arome şi zaharuri, şi încadrate la codurile NC 2206 00.
(6)Presiunea datorată dioxidului de carbon în soluţie pentru băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. 1, se măsoară la temperatura de 20°C.

(7)Nivelul redus al accizelor prevăzut la art. 342 alin. (11) se aplică şi pentru micii producători independenţi de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, nou-înfiinţaţi care declară pe propria răspundere că vor produce o cantitate mai mică de 15.000 hl de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri/an.
(8)Fiecare mic producător independent are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind cantitatea de produse reprezentând băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, pe care a produs-o în anul calendaristic precedent şi/sau cantitatea de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, pe care urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(9)Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (7) sau alin. (8), după caz, acesta este obligat la plata unei sume reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenţei cantităţii care depăşeşte 15.000 hl.
(10)Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat depăşirea cantităţii declarate şi se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15 ianuarie a anului următor.
(11)În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o producţie mai mare de 15.000 hl, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.
(12)Antrepozitarul autorizat care produce şi alte produse accizabile care se încadrează în prevederile art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică redusă.

Art. 352: Produse intermediare
(1)În înţelesul prezentului capitol, produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în volum, şi care se încadrează la codurile NC 2204, 2205 şi 2206, dar care nu intră sub incidenţa art. 349-351.
(2)De asemenea, se consideră produse intermediare şi:
a)orice băutură fermentată liniştită prevăzută la art. 351 alin. (1) lit. a), care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.
b)orice băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 351 alin. (1) lit. b), care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.
Art. 353: Alcool etilic
(1)În înţelesul prezentului capitol, alcool etilic reprezintă:
a)toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate;
b)produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse în codurile NC 2204, 2205 şi 2206;
c)[textul din Art. 353, alin. (1), litera C. din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-feb-2022 de Art. I, punctul 34. din Ordonanta 4/2022]
d)băuturi spirtoase potabile care conţin produse, în soluţie sau nu.
(2)Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii se aplică nivelul prevăzut în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru această categorie de producători cu condiţia ca producţia realizată de aceştia să nu depăşească anual limita cantitativă maximă de 10 hl alcool pur. Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de orice altă distilerie şi nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte distilerii. La calculul producţiei realizate nu se includ cantităţile de alcool pur realizate în sistem de prestări de servicii pentru persoane fizice în limita individuală prevăzută la art. 342 alin. (16) pentru fiecare persoană fizică în parte.

(3)Nivelul prevăzut pentru micile distilerii se aplică şi pentru micile distilerii nou-înfiinţate care declară pe propria răspundere că vor produce o cantitate mai mică de 10 hl alcool pur/an.

(4)Fiecare mică distilerie are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind cantitatea de alcool pur pe care a produs-o în anul calendaristic precedent, cu evidenţierea clară a cantităţii de alcool realizat în sistem de prestări de servicii pentru persoane fizice, precum şi cantitatea de alcool pur pe care urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5)Pentru produsele realizate de către micile distilerii care depăşesc limita cantitativă maximă de 10 hl alcool pur în ultimele 12 luni consecutive de funcţionare, nivelul redus al accizelor, prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru această categorie de producători nu se mai aplică pentru produsele eliberate pentru consum sau livrate în regim suspensiv de plata accizelor, după caz, din luna imediat următoare celei în care limitele cantitative maxime au fost depăşite.

(6)Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (3) sau alin. (4), după caz, acesta este obligat la plata unei sume reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru alcool etilic în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenţei cantităţii care depăşeşte 10 hl alcool pur/an.

(7)În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat ca mică distilerie a realizat o producţie mai mare de 10 hl alcool pur, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.

(8)Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat depăşirea cantităţii declarate şi se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15 ianuarie a anului următor.
(9)Antrepozitarul autorizat care produce şi alte produse accizabile care se încadrează în prevederile art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică micilor distilerii.

SECŢIUNEA 5:Tutun prelucrat
Art. 354: Tutun prelucrat
(1)În înţelesul prezentului capitol, tutun prelucrat reprezintă:
a)ţigarete;
b)ţigări şi ţigări de foi;
c)tutun de fumat:
1.tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
2.alte tutunuri de fumat.
(2)Se consideră ţigarete:
a)rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigări sau ţigări de foi, în sensul alin. (3);
b)rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
c)rulourile de tutun care se pot înfăşură în hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
d)orice produs care conţine total sau parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).
(3)Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă, având în vedere proprietăţile acestora şi aşteptările obişnuite ale clienţilor, pot şi au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare, după cum urmează:
a)rulourile de tutun cu un înveliş exterior din tutun natural;
b)rulourile de tutun cu umplutură mixtă mărunţită şi cu înveliş exterior de culoarea obişnuită a unei ţigări de foi, din tutun reconstituit, care acoperă în întregime produsul, inclusiv, după caz, filtrul, cu excepţia vârfului, în cazul ţigărilor de foi cu vârf, dacă masa unitară, fără a include filtrul sau muştiucul, nu este mai mică de 2,3 g şi nici mai mare de 10 g şi circumferinţa a cel puţin o treime din lungime nu este mai mică de 34 mm;
c)produsele alcătuite parţial din alte substanţe decât tutun şi care îndeplinesc criteriile prevăzute la lit. a) şi b).
(4)Se consideră tutun de fumat:
a)tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit ori presat în bucăţi şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară;
b)deşeuri de tutun puse în vânzare cu amănuntul care nu intră sub incidenţa alin. (2) şi (3) şi care pot fi fumate. În sensul prezentului articol, deşeurile de tutun sunt considerate ca fiind resturi de foi de tutun şi produse secundare obţinute la prelucrarea tutunului sau fabricarea produselor din tutun;
c)orice produs care constă total sau parţial din alte substanţe decât tutunul, dar care îndeplineşte, pe de altă parte, criteriile prevăzute la lit. a) sau b).
(5)Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete:
a)tutunul de fumat aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime de tăiere sub 1,5 mm;
b)tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun care au o lăţime de tăiere de 1,5 mm sau mai mult, dacă tutunul de fumat este vândut ori destinat vânzării pentru rularea în ţigarete.
(6)Fără să contravină prevederilor alin. (2) lit. d) şi alin. (4) lit. c), produsele care nu conţin tutun şi care sunt utilizate exclusiv în scopuri medicale nu sunt tratate ca tutun prelucrat, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(7)Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete, atunci când are o lungime, excluzând filtrul sau muştiucul, mai mare de 8 cm, fără să depăşească 11 cm, ca 3 ţigarete, excluzând filtrul sau muştiucul, când are o lungime mai mare de 11 cm, fără să depăşească 14 cm, şi aşa mai departe.
(8)Toţi operatorii economici plătitori de accize pentru tutunul prelucrat, potrivit prezentului capitol, au obligaţia de a prezenta autorităţii competente liste cuprinzând date cu privire la produsele accizabile eliberate pentru consum, în conformitate cu prevederile din normele metodologice.
SECŢIUNEA 6:Produse energetice
Art. 355: Produse energetice
(1)În înţelesul prezentului capitol, produsele energetice sunt:
a)produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
b)produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
c)produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
d)produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
e)produsele cu codul NC 3403;
f)produsele cu codul NC 3811;
g)produsele cu codul NC 3817;
h)produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
(2)Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 9-a şi a 16-a doar următoarele produse energetice:
a)produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
b)produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
c)produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile secţiunii a 16-a se aplică numai circulaţiei comerciale în vrac;
d)produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29;
e)produsele cu codul NC 2901 10;
f)produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
g)produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
h)produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
i)produsele cu codurile NC 3811 11 10, 3811 11 90, 3811 19 00 şi 3811 90 00.
(3)Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:
a)benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
b)benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;
c)motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;
d)kerosenul cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
e)gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;
f)gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
g)păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
h)cărbunele şi cocsul cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.
(4)De asemenea, se datorează accize pentru produsele energetice, altele decât cele prevăzute la alin. (3), care sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei se stabileşte în funcţie de destinaţie la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.
(5)Produsele energetice prevăzute la alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora, dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru motor, cu excepţia celor utilizate drept combustibil pentru navigaţie, sunt supuse unei accize la nivelul motorinei.
(6)Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.
(7)Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice altă hidrocarbură, cu excepţia turbei, destinată a fi utilizată, pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire este accizată cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.
(8)Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice nu este considerat a fi un fapt generator de accize în cazul în care consumul constă în produse energetice produse în incinta acelui loc de producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră fapt generator de accize.
Art. 356: Gaz natural
(1)În scopul aplicării art. 338 şi 339, gazul natural este supus accizelor şi accizele devin exigibile la momentul furnizării de către distribuitorii sau redistribuitorii autorizaţi potrivit legii direct către consumatorii finali din România.
(11)O entitate care produce gaz natural pentru uz propriu este considerată, în sensul aplicării alin. (1), atât producător, cât şi consumator final.

(2)Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului natural au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă înainte de desfăşurarea activităţii cu gaz natural, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(3)Atunci când gazul natural este furnizat în România de un distribuitor sau de un redistribuitor care nu are sediu stabil în România, accizele devin exigibile la furnizarea către consumatorul final şi se plătesc de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.
(4)Prin excepţie de la prevederile art. 338, nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de gaz natural utilizat pentru menţinerea capacităţii de a transporta şi de a distribui gaz natural, în limitele stabilite de autoritatea de reglementare în domeniu.

Art. 357: Cărbune, cocs şi lignit
În scopul aplicării art. 338 şi 339, cărbunele, cocsul şi lignitul sunt supuse accizelor şi accizele devin exigibile la momentul livrării acestora în România de către operatorii economici producători sau de către operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare ori care importă astfel de produse. Aceşti operatori economici au obligaţia să se înregistreze la autoritatea competentă înainte de desfăşurarea activităţii cu astfel de produse, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

SECŢIUNEA 7:Energie electrică
Art. 358: Energie electrică
(1)În înţelesul prezentului capitol, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.
(2)În scopul aplicării prevederilor art. 338 şi 339, energia electrică este supusă accizelor şi accizele devin exigibile la momentul furnizării energiei electrice, după caz, de producători, distribuitori sau redistribuitori către consumatorii finali din România.
(3)O entitate care produce energie electrică pentru uz propriu este considerată, în sensul aplicării alin. (2), atât producător, cât şi consumator final.
(4)Prin excepţie de la prevederile art. 338, nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de energie electrică utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie electrică, în limitele stabilite de autoritatea de reglementare în domeniu.
(5)Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă înainte de desfăşurarea activităţii cu energie electrică, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(6)Atunci când energia electrică este furnizată în România de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi este plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.
SECŢIUNEA 8:Autorizarea operatorilor economici care desfăşoară activităţi cu produse accizabile în regim suspensiv de accize
Art. 359: Reguli generale
(1)Autorizarea antrepozitelor fiscale, a destinatarilor înregistraţi, a expeditorilor înregistraţi şi a importatorilor autorizaţi se realizează de structurile de specialitate din cadrul Autorităţii Vamale Române.
(2)Competenţele privind structurile de specialitate prevăzute la alin. (1), procedura şi condiţiile în care se realizează autorizarea se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor la propunerea preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

Art. 360:
[textul din Art. 360 din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 8 a fost abrogat la 24-iul-2017 de Art. I, punctul 15. din Legea 177/2017]
Art. 361:
[textul din Art. 361 din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 8 a fost abrogat la 24-iul-2017 de Art. I, punctul 15. din Legea 177/2017]
SECŢIUNEA 9:Regimul de antrepozitare
Art. 362: Reguli generale
(1)Producţia, transformarea, deţinerea şi depozitarea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost percepute, au loc într-un antrepozit fiscal, cu excepţiile prevăzute de prezentul capitol.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru:
a)berea, vinul, băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, liniştite sau spumoase, precum şi alcoolul din fructe obţinut în condiţiile prevăzute la art. 342 alin. (16) lit. a), produse de persoane particulare şi consumate de către producător, de către membrii familiei acestuia sau de către musafiri, cu condiţia ca niciun fel de vânzare să nu aibă loc;
b)vinurile liniştite realizate de micii producători independenţi;
c)energia electrică, gazul natural, cărbunele, lignitul şi cocsul.

(3)Micii producători de vinuri liniştite prevăzuţi la alin. (2) lit. b) au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(4)În cazul în care micii producători prevăzuţi la alin. (2) lit. b) realizează livrări intracomunitare, aceştia informează autorităţile competente şi respectă cerinţele stabilite prin Regulamentul delegat (UE) 2018/273 al Comisiei din 11 decembrie 2017 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul de autorizaţii pentru plantările de viţă-de-vie, registrul plantaţiilor viticole, documentele însoţitoare şi certificarea, registrul de intrări şi de ieşiri, declaraţiile obligatorii, notificările şi publicarea informaţiilor notificate, de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte controalele şi sancţiunile relevante, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 555/2008, (CE) nr. 606/2009 şi (CE) nr. 607/2009 ale Comisiei şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 436/2009 al Comisiei şi a Regulamentului delegat (UE) 2015/560 al Comisiei.

(5)Atunci când micii producători de vin dintr-un alt stat membru sunt scutiţi de obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile, destinatarul din România informează autoritatea competentă cu privire la livrările de vin primite, prin intermediul documentului solicitat în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2018/273 sau printr-o trimitere la acesta.

(6)Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile, cu următoarele excepţii:
a)antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către aeronave sau nave;
b)acele livrări care, indiferent de tipul destinatarului - consumator final sau nu, se efectuează prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantă din mijlocul de transport care efectuează livrarea;
c)livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 394 alin. (1) pct. 2;
d)vânzarea buteliilor de vin din cramele sau expoziţiile din interiorul antrepozitului fiscal autorizat exclusiv pentru producţia de vinuri liniştite şi/sau spumoase.
e)vânzarea de bere în interiorul antrepozitului fiscal, autorizat exclusiv pentru producţia de bere.

(7)Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută. Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage obligaţia de plată a acestora.
(8)Este interzisă producerea sau transformarea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol.
(9)Prezenta secţiune nu se aplică produselor accizabile care fac obiectul unei proceduri sau al unui regim vamal suspensiv.
Art. 363: Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
(1)În vederea obţinerii autorizaţiei de antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.
(2)Cererea trebuie să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în normele metodologice, potrivit specificului activităţii ce urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal.
(3)Persoana care îşi manifesta în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea competentă o singură cerere. Cererea este însoţită de documentele aferente fiecărui loc.
(31)În situaţia în care între micii producători independenţi există o formă de asociere conform prevederilor legale în vigoare se depune o singură cerere de autorizare de către micul producător independent desemnat în cadrul asocierii să îi reprezinte pe ceilalţi mici producători independenţi, cu precizarea în cererea de autorizare că producţia se realizează prin cooperarea cu alţi mici producători independenţi, anexând cererii şi documentele care au stat la baza asocierii din care să rezulte datele de identificare ale acestora - denumirea, sediul social şi codul unic de identificare, urmând ca acesta să prezinte şi să urmărească respectarea tuturor prevederilor prezentului titlu şi normelor metodologice aferente, urmând ca toate dispoziţiile aplicabile antrepozitarului/antrepozitului fiscal şi locurilor autorizate să se refere la toate locaţiile şi membrii asocierii.
(32)În situaţia în care cooperarea între micii producători independenţi nu are drept consecinţă constituirea unei asocieri conform prevederilor legale, cererea de autorizare se depune de fiecare mic producător independent din cooperare, fiecare dintre aceştia fiind obligat să menţioneze în cererea de autorizare faptul că în realizarea producţiei cooperează cu alţi mici producători independenţi, precizând pentru fiecare în parte datele de identificare - denumirea, sediul social şi codul unic de identificare, să respecte cerinţele prevăzute de prezentul titlu. În această situaţie, prevederile prezentului titlu şi normelor metodologice aferente, precum şi toate dispoziţiile aplicabile antrepozitarului/antrepozitului fiscal şi locurilor autorizate se referă la fiecare dintre micii producători independenţi care cooperează.

(4)[textul din Art. 363, alin. (4) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 9 a fost abrogat la 24-iul-2017 de Art. I, punctul 15. din Legea 177/2017]
Art. 364: Condiţii de autorizare
(1)Autoritatea competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)locul urmează a fi folosit pentru producerea, transformarea, deţinerea, depozitarea, primirea şi/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile estimate la nivelul unui an trebuie să fie mai mare decât limitele prevăzute în normele metodologice, diferenţiate în funcţie de grupa de produse depozitate şi de accizele aferente produselor depozitate;

b)locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să nu permită scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor;
c)locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile, cu excepţiile prevăzute la art. 362 alin. (6);
d)în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fie incapabilă, să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru următoarele infracţiuni:
1.infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;
2.infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei;
3.infracţiuni de corupţie şi de serviciu;
4.infracţiuni de fals;
5.infracţiunile prevăzute de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
6.infracţiunile prevăzute de Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările şi completările ulterioare;
7.infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;
8.infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
9.infracţiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare;
10.infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;
11.infracţiunile prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare;
12.infracţiunile prevăzute de prezentul cod;
e)în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, nici persoana însăşi, nici administratorii acestei persoane juridice să nu fie incapabili, să nu fi fost condamnaţi definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la lit. d), după caz.
f)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F.

(2)Antrepozitarul autorizat poate desfăşura în antrepozitul fiscal de producţie şi alte activităţi de producţie, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3)Prevederile alin. (1) se detaliază corespunzător pe grupe de produse accizabile şi în funcţie de activitatea desfăşurată în antrepozitul propus, conform precizărilor din normele metodologice.
(4)Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare, locurile în care se constituie şi se menţin stocurile de urgenţă/stocurile specifice, precum şi capacităţile de stocare destinate entităţii centrale de stocare, conform Legii nr. 85/2018 privind constituirea şi menţinerea unor rezerve minime de ţiţei şi/sau de produse petroliere, cu modificările şi completările ulterioare, se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Art. 365: Autorizarea ca antrepozit fiscal
(1)Autoritatea competentă emite autorizaţia de antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2)Autorizaţia conţine următoarele elemente:
a)codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;
b)elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
c)adresa antrepozitului fiscal;
d)tipul produselor accizabile primite/expediate în/din antrepozitul fiscal şi natura activităţii;
e)nivelul garanţiei;
f)perioada de valabilitate a autorizaţiei, care este de 5 ani;
g)orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3)Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la cerere.
(4)În cazul modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să îl informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării şi asupra motivelor acesteia.
(5)Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(6)Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(7)Antrepozitarul autorizat care doreşte continuarea activităţii într-un antrepozit fiscal după expirarea perioadei de valabilitate înscrise în autorizaţia pentru acel antrepozit fiscal solicită în scris autorităţii competente reautorizarea ca antrepozit fiscal cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea perioadei de valabilitate, conform precizărilor din normele metodologice.
(8)În situaţia prevăzută la alin. (7), perioada de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal se prelungeşte până la data soluţionării cererii de reautorizare.
(9)Perioada de valabilitate a autorizaţiilor de antrepozit fiscal valide, emise anterior datei de 1 ianuarie 2016, se prelungeşte de drept până la 5 ani.
Art. 366: Respingerea cererii de autorizare
(1)Respingerea cererii de autorizare se comunică în scris odată cu motivele luării acestei decizii.
(2)În cazul în care autoritatea competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.
(3)Soluţionarea contestaţiilor potrivit alin. (2) se realizează de către structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central.
(4)Procedura de soluţionare a contestaţiilor se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 367: Obligaţiile antrepozitarului autorizat
(1)Orice antrepozitar autorizat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)să constituie în favoarea autorităţii competente o garanţie care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile, în conformitate cu prevederile art. 348 şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice;
b)să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c)să asigure menţinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autorităţii competente;
d)să ţină evidenţe exacte şi actualizate, pentru fiecare antrepozit fiscal în parte, cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor competente;
e)să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;
f)să asigure accesul autorităţii competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
g)să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentă, la cererea acesteia;
h)să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţii competente;
i)să cerceteze şi să raporteze către autoritatea competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
j)să înştiinţeze autorităţile competente despre orice modificare pe care intenţionează să o aducă datelor în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de producerea modificării;
k)să asigure îndeplinirea pe toată durata de funcţionare a condiţiilor prevăzute la art. 364;
l)să transmită la autoritatea competentă, până la data de 15 a lunii următoare celei de raportare, situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice;
l1)să transmită la autoritatea competentă, până la data de 5 ianuarie a anului următor celui de raportare, situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice pentru micii producători independenţi de bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, precum şi pentru micile distilerii;

m)să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin normele metodologice.
(2)Antrepozitarii autorizaţi se exceptează de la obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), b) şi l) pentru locurile autorizate ca antrepozite fiscale de depozitare autorizate exclusiv în vederea constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă conform Legii nr. 85/2018 privind constituirea şi menţinerea unor rezerve minime de ţiţei şi/sau produse petroliere, precum şi antrepozitele fiscale de depozitare aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare.

(3)Prevederile alin. (1) se detaliază corespunzător pe grupe de produse accizabile şi în funcţie de activitatea desfăşurată în antrepozitul propus, conform precizărilor din normele metodologice.
(4)Cesionarea ori înstrăinarea sub orice formă a acţiunilor sau a părţilor sociale ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar a cărui autorizaţie a fost anulată, revocată, suspendată sau pentru care a expirat perioada de valabilitate conform prezentului capitol se aduce la cunoştinţa autorităţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuării inspecţiei fiscale, cu excepţia celor care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa de capital.
(5)Înstrăinarea activelor de natura imobilizărilor corporale care contribuie direct la producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cărui autorizaţie a fost anulată sau revocată, suspendată sau pentru care a expirat perioada de valabilitate conform prezentului capitol se poate face numai după ce s-au achitat la bugetul de stat toate obligaţiile fiscale ori după ce persoana care urmează să preia activele respective şi-a asumat obligaţia de plată restantă a debitorului printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii sub forma unei scrisori de garanţie bancară la nivelul obligaţiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacţiei, ale antrepozitarului.
(6)Actele încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (4) şi (5) sunt anulabile la cererea organului fiscal.
(7)Operatorii economici autorizaţi ca mici producători independenţi sunt obligaţi să înştiinţeze organele fiscale competente, în termen de 60 de zile de la data la care constată că limitele maxime prevăzute pentru fiecare categorie de produse în parte au fost depăşite, despre această situaţie de fapt, să calculeze şi să plătească valoarea accizei la nivelul standard al accizei, prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru alcoolul etilic.
(8)Operatorii economici autorizaţi ca mică distilerie sunt obligaţi să înştiinţeze organele fiscale competente, în termen de 60 de zile de la data la care constată că limita maximă prevăzută la art. 353 alin. (2) a fost depăşită, despre această situaţie de fapt, să calculeze şi să plătească valoarea accizei la nivelul standard al accizei, prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru alcoolul etilic.

Art. 368: Netransmisibilitatea autorizaţiei de antrepozit fiscal
(1)Autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2)Atunci când are loc vânzarea locului, autorizaţia nu se transferă noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.
Art. 369: Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal
(1)Autoritatea competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.
(2)Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:
a)în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
1.persoana a decedat;
2.persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
3.activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment, dizolvare sau lichidare;
b)în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:
1.în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment, dizolvare sau lichidare;
2.persoana juridică sau oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
c)antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 367, cu excepţia obligaţiei prevăzute la art. 367 alin. (1) lit. i);
d)când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
e)în cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţie;
f)antrepozitarul autorizat înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi de 60 de zile faţă de termenul legal de plată;
g)pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile din antrepozitul fiscal de depozitare este mai mic decât limita prevăzută în normele metodologice, potrivit prevederilor art. 364 alin. (1) lit. a).
(3)La propunerea organelor de control, autoritatea competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:
a)pe o perioadă de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei;
b)pe o perioadă de 1-12 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. b)-e), g) şi i);
c)până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d).
(4)Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal se comunică şi antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.
(5)Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.

(6)Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată ulterioară comunicării cuprinsă în aceasta, după caz. Decizia de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.
(7)Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
(8)În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
(9)În cazul anulării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin 5 ani de la data anulării.
(10)În cazul revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin 180 de zile de la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte potrivit alin. (6). Aceste prevederi se aplică şi în situaţia în care antrepozitarul autorizat contestă decizia de revocare, la calculul termenului de 180 de zile fiind luate în calcul perioadele în care decizia de revocare a produs efecte.
(11)În situaţia în care, în perioada de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal, intervin modificări ale condiţiilor de autorizare sau de funcţionare ale antrepozitului fiscal, iar neconformarea la acestea atrage revocarea autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă la data la care persoana a cărei autorizaţie a fost revocată din cauza neconformării la aceste condiţii îndeplineşte toate condiţiile de autorizare/funcţionare.
(12)Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a expirat ori le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data expirării, suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -, în condiţiile prevăzute de normele metodologice.
SECŢIUNEA 10:Destinatarul înregistrat
Art. 370: Reguli generale
(1)Persoana care intenţionează să primească, în cadrul activităţii sale, produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru trebuie să se autorizeze în calitate de destinatar înregistrat.
(2)Destinatarul înregistrat nu are dreptul de a produce, de a transforma, de a deţine, de a depozita sau de a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.

Art. 371: Cererea de autorizare ca destinatar înregistrat
(1)Destinatarul înregistrat poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1), potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2)Destinatarul înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea competentă. Autorizarea prevăzută la art. 336 pct. 8 se face pentru o cantitate-limită de produse accizabile primită de la un singur expeditor şi pentru o perioadă de timp limitată, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3)În vederea obţinerii autorizaţiei de destinatar înregistrat, solicitantul trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.
Art. 372: Condiţii de autorizare ca destinatar înregistrat
(1)Pentru a fi autorizată, persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat trebuie să aibă declarat cel puţin un loc în care urmează să realizeze recepţia de produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize din alte state membre, pentru care trebuie să facă dovada înregistrării punctului de lucru la oficiul registrului comerţului.
(2)În situaţia în care recepţia produselor accizabile se realizează în mai multe locuri, cererea este însoţită de o declaraţie privind locurile în care urmează a se realiza recepţia acestor produse, precum şi de dovada înregistrării acestora la oficiul registrului comerţului.
(3)Cererea care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se respinge.
(4)Autorizaţia de destinatar înregistrat se eliberează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)au fost prezentate documentele prevăzute în normele metodologice;
b)în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat, aceasta să nu fie incapabilă, să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
c)în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat, nici persoana însăşi, nici administratorii acestor persoane juridice să nu fie incapabili, să nu fi fost condamnaţi definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
d)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F.;
e)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat deţine un sistem computerizat de evidenţă a produselor accizabile achiziţionate în regim suspensiv de accize, a produselor livrate şi a stocurilor de astfel de produse.
Art. 373: Autorizarea ca destinatar înregistrat
(1)Autoritatea competentă emite autorizarea ca destinatar înregistrat, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2)Procedura de autorizare a destinatarilor înregistraţi nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(3)Autorizaţia conţine următoarele elemente:
a)codul de accize;
b)elementele de identificare ale destinatarului înregistrat;
c)tipul produselor accizabile care urmează a fi recepţionate;
d)nivelul şi forma garanţiei;
e)data de la care autorizaţia devine valabilă;
f)locurile declarate pentru recepţia produselor accizabile şi adresa acestora.
(4)Autorizaţia de destinatar înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care destinatarul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea competentă.
(5)În cazul destinatarului înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile în regim suspensiv de accize, autorizaţia are valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii acesteia.
(6)Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la cerere.
(7)În cazul modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să îl informeze pe destinatarul înregistrat asupra modificării şi asupra motivelor acesteia.
(8)Destinatarul înregistrat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
Art. 374: Respingerea cererii de autorizare ca destinatar înregistrat
(1)Respingerea cererii de autorizare se comunică în scris, odată cu motivele luării acestei decizii.
(2)În cazul în care autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) a respins cererea de autorizare a unui destinatar înregistrat, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Art. 375: Obligaţiile destinatarului înregistrat
(1)Orice destinatar înregistrat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
a)să garanteze plata accizelor în condiţiile prevăzute în normele metodologice, înaintea expedierii de către antrepozitarul autorizat sau a expeditorului înregistrat a produselor accizabile;
b)la încheierea deplasării, să înscrie în evidenţe produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize;
c)să accepte orice control al autorităţii competente, pentru a se asigura că produsele au fost efectiv primite;

d)să asigure îndeplinirea pe toată durata de funcţionare a condiţiilor prevăzute la art. 372;
e)să transmită la autoritatea competentă, până la data de 15 a lunii următoare celei de raportare, situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice.
f)[textul din Art. 375, alin. (1), litera F. din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 10 a fost abrogat la 20-iun-2024 de Art. I, punctul 3. din Ordonanta urgenta 59/2024]
(11)Pe lângă obligaţiile prevăzute la alin. (1), destinatarul înregistrat care prezintă risc fiscal ridicat are obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei declaraţii pe propria răspundere privind cantitatea de produse accizabile pe care intenţionează să o primească şi să garanteze plata accizelor conform art. 348 alin. (11). Modelul şi conţinutul declaraţiei şi modalitatea de declarare se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(12)Cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de epuizarea cantităţii de produse accizabile înscrise în declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (11), destinatarul înregistrat care prezintă risc fiscal ridicat are obligaţia de a înştiinţa autoritatea competentă cu privire la acest fapt.
(13)Criteriile pentru evaluarea riscului fiscal în vederea determinării destinatarilor înregistraţi care prezintă risc fiscal ridicat se stabilesc prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.
(14)Operatorii economici, care în urma evaluării riscului fiscal în baza ordinului prevăzut la alin. (13) prezintă risc fiscal ridicat, se notifică de către autoritatea vamală competentă în vederea respectării prevederilor alin. (11) şi (12) şi ale art. 348 alin. (11).
(15)În cazul în care autoritatea competentă constată că pe parcursul a 36 de luni consecutive de la data depunerii primei declaraţii pe propria răspundere conform alin. (11) operatorul economic nu a înregistrat obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în sensul art. 157 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care s-a dispus executarea garanţiei şi a fost începută procedura de executare silită, operatorul economic se consideră că nu mai prezintă risc fiscal ridicat în sensul alin. (13).
(16)Activitatea de monitorizare şi control al activităţii desfăşurate de destinatarii înregistraţi care prezintă risc fiscal ridicat se stabileşte prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

(2)În situaţia în care intervin modificări faţă de datele menţionate în autorizaţie, destinatarul înregistrat are obligaţia de a depune o notificare la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3)Destinatarul înregistrat nu poate realiza recepţia de produse accizabile într-un nou loc dacă acesta nu a fost declarat.
Art. 376: Netransferabilitatea autorizaţiei de destinatar înregistrat
(1)Autorizaţiile sunt emise numai pentru destinatarii înregistraţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2)Atunci când are loc vânzarea locului de recepţie a produselor accizabile, autorizaţia nu se transferă noului proprietar.
Art. 377: Revocarea autorizaţiei de destinatar înregistrat
(1)Autorizaţia de destinatar înregistrat poate fi revocată în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la art. 375, cu excepţia obligaţiei prevăzute la art. 375 alin. (1) lit. e);
b)atunci când titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c)în cazul unui destinatar persoană fizică, dacă a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
d)în cazul unui destinatar înregistrat, persoană juridică, dacă persoana juridică sau oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
e)în cazul în care destinatarul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie.
(11)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b), la propunerea organelor de control, autoritatea competentă revocă autorizaţia de destinatar înregistrat care prezintă risc fiscal ridicat, în termen de maximum 3 zile calendaristice de la data primirii propunerii de revocare, în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acesteia nu respectă prevederile art. 348 alin. (11) şi art. 375 alin. (11) şi (12);
b)atunci când titularul acesteia depăşeşte cantitatea de produse accizabile înscrisă în declaraţia prevăzută la art. 375 alin. (11).
(12)Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât revocarea autorizaţiei de destinatar înregistrat care prezintă risc fiscal ridicat se comunică deţinătorului autorizaţiei. Comunicarea se realizează prin remitere la domiciliul fiscal al destinatarului înregistrat care prezintă risc fiscal potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (8)-(10) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care destinatarul înregistrat care prezintă risc fiscal nu este găsit la domiciliul fiscal se afişează pe uşa acestuia o înştiinţare potrivit art. 47 alin. (9) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi decizia se consideră comunicată la data afişării înştiinţării.

(2)În cazul în care destinatarul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie produce efecte. Decizia de revocare se comunică destinatarului înregistrat şi produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţă acestuia.
(3)În cazuri excepţionale când interesele legitime ale destinatarului înregistrat impun aceasta, autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată ulterioară.

(4)Destinatarul înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.

(5)Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de destinatar înregistrat nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
SECŢIUNEA 11:Expeditorul înregistrat
Art. 378: Reguli generale
Persoana care intenţionează să expedieze în regim suspensiv de accize produse accizabile puse în liberă circulaţie trebuie să se autorizeze în calitate de expeditor înregistrat.
Art. 379: Cererea de autorizare ca expeditor înregistrat
(1)Expeditorul înregistrat în România poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1).

(2)În vederea obţinerii autorizaţiei de expeditor înregistrat, solicitantul trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.
Art. 380: Condiţii de autorizare ca expeditor înregistrat
Autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) eliberează autorizaţia de expeditor înregistrat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)au fost prezentate documentele prevăzute în normele metodologice;
b)în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca expeditor înregistrat, aceasta să nu fie incapabilă, să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
c)în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca expeditor înregistrat, nici persoana însăşi, nici administratorii acestei persoane juridice să nu fie incapabili, să nu fi fost condamnaţi definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
d)solicitantul nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat de natura celor administrate de A.N.A.F.
Art. 381: Autorizarea ca expeditor înregistrat
(1)Autoritatea competentă emite autorizarea ca expeditor înregistrat, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2)Procedura de autorizare a expeditorilor înregistraţi nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(3)Autorizaţia conţine următoarele elemente:
a)codul de accize;
b)elementele de identificare ale expeditorului înregistrat;
c)tipul produselor accizabile care urmează a fi expediate;
d)nivelul şi forma garanţiei;
e)data de la care autorizaţia devine valabilă;
f)locurile de import.
(4)Autorizaţia de expeditor înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care expeditorul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea competentă. În cazul solicitantului care deţine şi calitatea de antrepozitar autorizat, autorizaţia de expeditor înregistrat este valabilă începând cu data emiterii acesteia.
(5)Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la cerere.
(6)În cazul modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să-l informeze pe expeditorul înregistrat asupra modificării şi asupra motivelor acesteia.
(7)Expeditorul înregistrat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
Art. 382: Respingerea cererii de autorizare ca expeditor înregistrat
(1)Respingerea cererii de autorizare se comunică în scris, odată cu motivele luării acestei decizii.
(2)În cazul în care autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) a respins cererea de autorizare a unui expeditor înregistrat, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Art. 383: Obligaţiile expeditorului înregistrat
(1)Orice expeditor înregistrat are obligaţia de a garanta plata accizelor în condiţiile prevăzute în normele metodologice, înaintea expedierii produselor accizabile.
(2)În situaţia în care intervin modificări faţă de datele menţionate în autorizaţie, expeditorul înregistrat are obligaţia de a depune o cerere la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3)Expeditorul înregistrat are obligaţia să transmită la autoritatea competentă, până la data de 15 a lunii următoare celei de raportare, situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice.
Art. 384: Netransferabilitatea autorizaţiei de expeditor înregistrat
Autorizaţiile sunt emise numai pentru expeditorii înregistraţi numiţi şi nu sunt transferabile.
Art. 385: Revocarea autorizaţiei de expeditor înregistrat
(1)Autorizaţia de expeditor înregistrat poate fi revocată în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la art. 383 alin. (1) şi (2);
b)atunci când titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c)în cazul unui expeditor înregistrat, persoană fizică, dacă a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
d)în cazul unui expeditor înregistrat, persoană juridică, dacă persoana juridică sau oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
e)în cazul în care expeditorul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie.
(2)În cazul în care expeditorul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii prevăzute la art. 359 alin. (1) cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.

(3)Decizia de revocare se comunică expeditorului înregistrat şi produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa acestuia.
(4)Expeditorul înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.

(5)Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de expeditor înregistrat nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
SECŢIUNEA 12:Importatorul autorizat
Art. 386: Reguli generale
(1)Persoana fizică sau juridică care intenţionează să importe produse accizabile supuse marcării prin banderole sau timbre trebuie să se autorizeze în calitate de importator.
(2)Calitatea de importator autorizat conferă acestuia dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim.
Art. 387: Cererea de autorizare ca importator autorizat
(1)Importatorul autorizat în România poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1).

(2)În vederea obţinerii autorizaţiei de importator autorizat, solicitantul trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.
Art. 388: Condiţii de autorizare ca importator autorizat
Autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) eliberează autorizaţia de importator autorizat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)au fost prezentate documentele prevăzute în normele metodologice;
b)în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca importator autorizat, aceasta să nu fie incapabilă, să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
c)în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca importator autorizat, persoana însăşi sau oricare dintre administratorii acesteia să nu fie incapabilă, să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
d)solicitantul nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat de natura celor administrate de A.N.A.F.
Art. 389: Autorizarea ca importator autorizat
(1)Autoritatea competentă emite autorizarea ca importator autorizat, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2)Procedura de autorizare a importatorilor autorizaţi nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(3)Autorizaţia conţine următoarele elemente:
a)codul de accize;
b)elementele de identificare ale importatorului autorizat;
c)tipul produselor accizabile care urmează a fi importate;
d)nivelul şi forma garanţiei;
e)data de la care autorizaţia devine valabilă;
f)locurile de import.
(4)Autorizaţia de importator autorizat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care acesta face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea competentă.
(5)Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la cerere.
(6)În cazul modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să-l informeze pe importatorul autorizat asupra modificării şi asupra motivelor acesteia.
(7)Importatorul autorizat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
Art. 390: Respingerea cererii de autorizare ca importator autorizat
(1)Respingerea cererii de autorizare se comunică în scris, odată cu motivele luării acestei decizii.
(2)În cazul în care autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) a respins cererea de autorizare a unui importator autorizat, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Art. 391: Obligaţiile importatorului autorizat
(1)Orice importator autorizat are obligaţia de a garanta plata accizelor în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(2)În situaţia în care intervin modificări faţă de datele menţionate în autorizaţie, importatorul autorizat are obligaţia de a depune o cerere la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3)Importatorul autorizat are obligaţia să transmită la autoritatea competentă, până la data de 15 a lunii următoare celei de raportare, situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice.
Art. 392: Netransferabilitatea autorizaţiei de importator autorizat
Autorizaţiile sunt emise numai pentru importatorii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
Art. 393: Revocarea autorizaţiei de importator autorizat
(1)Autorizaţia de importator autorizat poate fi revocată în următoarele situaţii:
a)când titularul acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la art. 391 alin. (1) şi (2);
b)când titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c)în cazul unui importator autorizat, persoană fizică, dacă a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
d)în cazul unui importator autorizat, persoană juridică, dacă persoana juridică sau oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
e)în cazul în care importatorul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţie.
(2)În cazul în care importatorul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii prevăzute la art. 359 alin. (1) cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.

(3)Decizia de revocare se comunică importatorului autorizat şi produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa acestuia.
(4)Importatorul autorizat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.

(5)Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de importator autorizat nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
SECŢIUNEA 121:Monitorizare şi control
Art. 3931: Activitate de monitorizare şi control
Activitatea de monitorizare şi control al respectării de către autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) a condiţiilor legale privind autorizarea antrepozitarilor autorizaţi, a destinatarilor înregistraţi, a expeditorilor înregistraţi şi a importatorilor autorizaţi se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice, potrivit procedurii aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.

SECŢIUNEA 13:Excepţii de la regimul de accizare pentru produse energetice şi energie electrică
Art. 394: Excepţii
(1)Nu se aplică regimul de accizare pentru:
1.produsele cu codurile NC 4401 şi 4402 şi căldura rezultată în aval utilizând aceste produse;
2.următoarele utilizări de produse energetice şi energie electrică:
a)produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;
b)utilizarea duală a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare duală;
c)energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;
d)energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs;
e)procesele mineralogice.
(2)Prevederile art. 355 alin. (2) se aplică produselor energetice utilizate în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1).
(3)Nu se consideră producţie de produse energetice:
a)operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental produse energetice;
b)operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul propriei întreprinderi, cu condiţia ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât acciza care ar trebui plătită, dacă produsul energetic refolosit ar fi pasibil de impunere;
c)o operaţie constând în amestecul - în afara unui loc de producţie sau a unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
1.accizele asupra componentelor amestecului să fi fost plătite anterior; şi
2.suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.
(4)Condiţia prevăzută la alin. (3) lit. c) pct. 1 nu se aplică dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.
(5)Modalitatea şi condiţiile de aplicare a alin. (1) se reglementează prin normele metodologice.
SECŢIUNEA 14:Scutiri de la plata accizelor
Art. 395: Scutiri generale
(1)Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:
a)în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
b)de către organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice din România şi de către membrii acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale privind instituirea acestor organizaţii sau prin acordurile de sediu;
c)de către forţele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât România, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
c1)de către forţele armate ale oricărui alt stat membru decât România, în scopul utilizării de către forţele armate respective sau de către personalul civil care le însoţeşte ori pentru aprovizionarea popotelor sau a cantinelor acestora, atunci când forţele armate respective participă la o acţiune de apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii Europene în cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comune;

d)pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu ţări terţe sau cu organizaţii internaţionale, cu condiţia ca acordul în cauză să fie permis ori autorizat în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.
(2)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin normele metodologice.
(3)Produsele accizabile care se deplasează de pe teritoriul unui stat membru către teritoriul unui alt stat membru în regim suspensiv de accize şi care fac obiectul scutirii menţionate la alin. (1) sunt însoţite de un certificat de scutire. Certificatul de scutire indică natura şi cantitatea produselor accizabile care trebuie livrate, valoarea produselor şi identitatea destinatarului scutit, precum şi statul membru gazdă care certifică scutirea.

(4)Modelul şi conţinutul certificatului de scutire sunt cele stabilite prin normele metodologice.
(5)Procedurile prevăzute la art. 402-407 nu se aplică deplasărilor intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă acestea sunt reglementate de un regim care se întemeiază direct pe prevederile Tratatului Atlanticului de Nord.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), procedurile prevăzute la art. 402-407 se aplică deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c) care au loc exclusiv pe teritoriul naţional sau în baza unui acord încheiat cu un alt stat membru, atunci când deplasarea are loc între teritoriul naţional şi teritoriul acelui stat membru.
(7)Este scutit de la plata accizelor importul definitiv de bunuri care îndeplineşte condiţiile pentru scutire prevăzute de Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxă pe valoarea adăugată şi de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 346/6 din 29 decembrie 2007, şi Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 286/15 din 17 octombrie 2006.
(8)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirii prevăzute la alin. (7) vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Art. 396: Scutiri de la plata accizelor pentru călătorii care se deplasează către ţări terţe sau teritorii terţe
(1)Sunt scutite de la plata accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul personal al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către un teritoriu terţ ori către o ţară terţă.
(2)Sunt scutite de la plata accizelor produsele furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe parcursul călătoriei pe cale aeriană ori maritimă către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă.
(3)Regimul de scutire de la plata accizelor prevăzut la alin. (1) se aplică şi produselor accizabile furnizate de magazinele duty-free autorizate în România situate în afara incintei aeroporturilor sau porturilor, transportate în bagajul personal al călătorilor către un teritoriu terţ ori către o ţară terţă.
(4)În sensul prezentului articol, călător către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă reprezintă orice călător care deţine un document de transport pentru călătorie pe cale aeriană sau maritimă, în care se menţionează că destinaţia finală este un aeroport sau port situat pe un teritoriu terţ sau o ţară terţă.

(5)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1)-(3) se stabilesc prin normele metodologice.
Art. 397: Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice
(1)Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 335 alin. (2) lit. a), atunci când sunt:
a)distribuite sub formă de alcool complet denaturat, cu condiţia ca alcoolul etilic să fie/să fi fost denaturat în conformitate cu cerinţele statului membru în care a fost realizată operaţiunea de denaturare completă, astfel cum acestea sunt prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1.880 al Comisiei din 30 noiembrie 2018 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3.199/93 privind recunoaşterea reciprocă a procedurilor pentru denaturarea completă a alcoolului în scopul scutirii de la plata accizelor;

b)utilizate în cadrul procesului de fabricaţie a oricărui produs nedestinat consumului uman, cu condiţia ca alcoolul să fi fost denaturat în conformitate cu cerinţele statului membru în care a fost realizată această operaţiune sau, pentru denaturarea alcoolului în România, să respecte prevederile din normele metodologice, scutirea aplicându-se doar în situaţia în care un astfel de alcool denaturat a fost încorporat în produsul care nu este destinat consumului uman sau este utilizat pentru întreţinerea şi curăţarea echipamentelor de producţie utilizate în special pentru acest proces de fabricaţie;

c)utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
d)atunci când sunt folosite pentru producerea medicamentelor menţionate în Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare şi Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman.

e)utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
f)utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
g)utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;
h)utilizate în procese de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool;
i)utilizate ca eşantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producţie ori în scopuri ştiinţifice.
j)utilizate în producerea suplimentelor alimentare definite de Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislaţiilor statelor membre privind suplimentele alimentare care conţin alcool etilic, dacă pachetul unitar de supliment alimentar eliberat pentru consum nu depăşeşte 0,15 litri şi suplimentele alimentare sunt introduse pe piaţă în temeiul art. 10 din directiva menţionată.

(2)Transformarea/utilizarea alcoolului etilic şi a produselor alcoolice în scopurile prevăzute la alin. (1) poate avea loc în afara antrepozitului, cu condiţia ca accizele aferente să fi fost percepute.
(3)Denaturarea alcoolului etilic în afara unui antrepozit fiscal, precum şi utilizarea alcoolului etilic şi altor produse alcoolice prevăzute la alin. (1) în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordată scutirea sunt interzise.
(4)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum şi procedura şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului etilic în România se stabilesc prin normele metodologice.

(5)Prevederile privind deplasarea şi primirea produselor accizabile cu accize plătite se aplică şi în cazul deplasării alcoolului complet denaturat conform prevederilor alin. (1) lit. a).
(6)Prevederile secţiunii a 16-a privind deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize se aplică şi în cazul deplasării alcoolului etilic denaturat conform prevederilor alin. (1) lit. b), dar care nu a fost încă încorporat într-un produs care nu este destinat consumului uman sau este destinat să fie utilizat pentru întreţinerea şi curăţarea echipamentelor de producţie utilizate în special pentru acest proces de fabricaţie.

Art. 398: Scutiri pentru tutun prelucrat
(1)Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.
(2)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin normele metodologice.
Art. 399: Scutiri pentru produse energetice şi energie electrică
(1)Sunt scutite de la plata accizelor:
a)produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru aviaţie, alta decât aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
b)produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor de agrement private. De asemenea, este scutită de la plata accizelor şi energia electrică produsă la bordul navelor. Prin ambarcaţiune de agrement privată se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deţine cu titlu de închiriere ori cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;
c)produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică;
d)produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;
e)produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi - folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;
f)combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi navelor;
g)combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
h)produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
i)produsele energetice care intră în România dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinate utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
j)orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
k)orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate şi de alte instituţii de asistenţă socială, instituţii de învăţământ şi lăcaşuri de cult;
l)produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre produsele următoare:
(i)produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518 inclusiv;
(ii)produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru componentele lor produse din biomase;
(iii)produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;
(iv)produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;
m)energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
n)energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 kW.
(2)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin normele metodologice.
SECŢIUNEA 15:SECŢIUNEA 15: Restituirea şi remiterea
Art. 400: Restituirea şi remiterea
(1)Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, necorespunzătoare sau degradate calitativ returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plătite la bugetul de stat pot fi restituite la solicitarea operatorului economic.
(2)Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului ori nu mai îndeplinesc condiţiile legale de comercializare, accizele plătite la bugetul de stat pot fi restituite la solicitarea operatorului economic.
(3)În cazul produselor pentru care accizele au fost plătite în România şi care ulterior sunt exportate sau livrate intracomunitar, persoana care a efectuat exportul sau livrarea intracomunitară poate solicita restituirea accizelor.
(4)Pentru produsele accizabile reintroduse în antrepozitul fiscal, accizele plătite pot fi restituite.
(5)Cuantumul accizelor restituite nu poate depăşi suma efectiv plătită la bugetul de stat.
(6)Termenul în care persoana interesată îşi poate exercita dreptul de a solicita restituirea accizelor este termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea reglementat de Codul de procedură fiscală.
(7)În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (4), accizele pot fi remise la solicitarea operatorului economic.

SECŢIUNEA 16:SECŢIUNEA 16: Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize
Art. 401: Dispoziţii generale pentru locul de expediţie şi de destinaţie a deplasării
(1)Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia în interiorul Uniunii Europene a produselor accizabile.
(2)Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize între următoarele locuri din interiorul teritoriului Uniunii Europene, inclusiv via o ţară terţă sau un teritoriu terţ:
a)de la un antrepozit fiscal la:
1.un alt antrepozit fiscal;
2.un destinatar înregistrat;
3.un loc de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul Uniunii Europene, în sensul art. 405 alin. (1);
4.un destinatar în sensul art. 395 alin. (1), în cazul în care produsele sunt expediate de pe teritoriul unui alt stat membru;
5.biroul vamal de ieşire potrivit prevederilor art. 329 alin. (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii care în acelaşi timp este şi biroul vamal de plecare pentru regimul de tranzit extern potrivit prevederilor art. 189 alin. (4) din Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2.446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului vamal al Uniunii;
b)de la locul de import către oricare dintre destinaţiile prevăzute la lit. a), în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de un expeditor înregistrat. În sensul prezentului articol, locul de import reprezintă locul unde produsele sunt puse în liberă circulaţie, potrivit prevederilor art. 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b) şi cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 371 alin. (2), produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize către un loc de livrare directă situat pe teritoriul României, în cazul în care locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul înregistrat, altul decât un destinatar înregistrat care deţine o autorizaţie limitată în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2), în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(4)Cu excepţia cazului în care importul are loc în interiorul unui antrepozit fiscal, produsele accizabile pot fi deplasate de la locul importului în regim suspensiv de accize doar dacă următoarele sunt furnizate, de către declarant sau de către orice persoană implicată direct sau indirect în îndeplinirea formalităţilor vamale în conformitate cu prevederile art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, autorităţilor competente ale statului membru de import:
a)codul unic de acciză, în temeiul art. 19 alin. (2) lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2.073/2004, care identifică expeditorul înregistrat pentru deplasare;
b)codul unic de acciză, în temeiul art. 19 alin. (2) lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2.073/2004, care identifică destinatarul căruia îi sunt expediate produsele;
c)dacă este cazul, dovada faptului că mărfurile importate sunt destinate a fi expediate de pe teritoriul statului membru de import către teritoriul unui alt stat membru.
(5)Antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat prevăzuţi la alin. (3) au obligaţia de a respecta cerinţele prevăzute la art. 404 alin. (1).
(6)Prevederile alin. (2)-(4) se aplică şi deplasărilor de produse accizabile cu nivel de accize zero care nu au fost eliberate pentru consum.
(7)Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize începe, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a), în momentul în care produsele accizabile părăsesc antrepozitul fiscal de expediţie şi, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b), în momentul în care aceste produse sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate cu prevederile art. 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.
(8)Deplasarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile se încheie:
1.în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4 şi lit. b), în momentul în care destinatarul a recepţionat produsele accizabile;
2.în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 3, în momentul în care produsele accizabile au părăsit teritoriul Uniunii Europene;
3.în cazurile menţionate la alin. (2) lit. a) pct. 5, în momentul în care produsele accizabile sunt plasate sub regimul de tranzit extern.

Art. 402: Documentul administrativ electronic
(1)Deplasarea produselor accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize doar dacă este acoperită de un document administrativ electronic procesat, în conformitate cu prevederile alin. (2) şi (3).
(2)În sensul alin. (1), expeditorul depune un proiect de document administrativ electronic la autorităţile competente din statul membru de expediţie prin intermediul sistemului informatizat menţionat la art. 1 din Decizia (UE) 2020/263 a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2020 privind informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor accizabile (reformare).

(3)Autoritatea competentă a expeditorului, prin sistemul informatizat prevăzut la alin. (2), efectuează o verificare electronică a datelor din proiectul de document administrativ electronic, iar în cazul în care:
a)datele sunt corecte, proiectul de document administrativ electronic este validat de către autoritatea competentă a expeditorului prin atribuirea unui cod de referinţă administrativ unic, specific fiecărei mişcări în regim suspensiv de accize şi îl comunică expeditorului;

b)datele nu sunt corecte, proiectul de document administrativ electronic nu este validat, iar expeditorul este informat fără întârziere.
(4)În cazurile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, alin. (2) lit. b) şi alin. (3), autoritatea competentă a expeditorului transmite fără întârziere documentul administrativ electronic autorităţii competente a destinatarului, care la rândul ei îl transmite destinatarului prin intermediul sistemului informatic, în cazul în care acesta este un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat. Dacă produsele accizabile sunt destinate unui antrepozitar autorizat din România, autorităţile competente din România înaintează în mod direct respectivului antrepozitar autorizat documentul administrativ electronic.

(5)[textul din Art. 402, alin. (5) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 16 a fost abrogat la 13-feb-2023 de Art. I, punctul 57. din Ordonanta 4/2022]
(6)Atunci când expeditorul este din România, acesta furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic sau, în cazul în care produsele nu sunt însoţite de o astfel de persoană, transportatorului codul de referinţă administrativ unic.

(7)Atunci când produsele accizabile sunt deplasate în regim suspensiv de accize de la un expeditor din alt stat membru la un destinatar din România, expeditorul furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile sau, în cazul în care produsele nu sunt însoţite de o astfel de persoană, transportatorului codul de referinţă administrativ unic.

(8)Persoana care însoţeşte produsele accizabile sau transportatorul trebuie să poată furniza autorităţilor competente codul de referinţă administrativ unic prevăzut la alin. (6) şi (7) oricând este solicitat, pe întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize. Cu toate acestea, după caz, autorităţile competente pot solicita un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic sau orice alt document comercial.

(9)Expeditorul poate anula documentul administrativ electronic prin intermediul sistemului informatizat, atât timp cât deplasarea nu a început, potrivit prevederilor art. 401 alin. (7).

(10)În cursul deplasării în regim suspensiv de accize, expeditorul poate modifica destinaţia sau destinatarul produselor accizabile prin intermediul sistemului informatizat şi poate indica o nouă destinaţie, care trebuie să fie una dintre destinaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2, 3 ori 5 sau alin. (3), după caz, în condiţiile prevăzute prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române, denumită în continuare A.V.R.

(101)Pentru a modifica destinaţia sau destinatarul produselor accizabile conform alin. (10), expeditorul prezintă un proiect de document electronic de modificare a destinaţiei autorităţilor competente din statul membru de expediţie, prin intermediul sistemului informatizat.

(11)În cazul deplasării intracomunitare a produselor energetice în regim suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, către un destinatar care nu este cunoscut cu siguranţă în momentul în care expeditorul înaintează proiectul de document administrativ electronic prevăzut la alin. (2), autoritatea competentă poate autoriza ca expeditorul să nu includă în documentul în cauză datele privind destinatarul, în condiţiile prevăzute prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

(12)Imediat ce datele privind destinatarul sunt cunoscute şi cel târziu la momentul încheierii deplasării, expeditorul transmite datele sale autorităţii competente, utilizând procedura prevăzută la alin. (10).
(121)Prevederile alin. (11) şi (12) nu se aplică deplasărilor menţionate la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi 5.

(13)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul deplasărilor de produse energetice prin conducte fixe, care se desfăşoară integral pe teritoriul României, documentul administrativ electronic se va întocmi după citirea contorului care înregistrează cantitatea expediată prin conductă.
Art. 4021: Prelucrarea documentului administrativ electronic în cazul produselor accizabile exportate
(1)În cazul prevăzut la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi 5 autoritatea competentă a expeditorului înaintează documentul administrativ electronic autorităţii competente din statul membru în care declaraţia de export este depusă în conformitate cu prevederile art. 221 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447, denumit în continuare statul membru de export, dacă statul membru de export este altul decât România.
(2)Declarantul furnizează autorităţilor competente ale statului membru de export codul de referinţă administrativ unic care indică produsele accizabile menţionate în declaraţia de export.
(3)Autorităţile competente din statul membru de export verifică, înainte de acordarea liberului de vamă pentru exportul mărfurilor, dacă datele din documentul administrativ electronic corespund celor din declaraţia de export.
(4)În cazul în care există neconcordanţe între documentul administrativ electronic şi declaraţia de export, autorităţile competente din statul membru de export înştiinţează autorităţile competente din statul membru de expediţie prin intermediul sistemului informatizat.
(5)În cazul în care mărfurile nu mai urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, autorităţile competente din statul membru de export trimit o notificare în acest sens autorităţilor competente din statul membru de expediţie prin intermediul sistemului informatizat de îndată ce iau cunoştinţă de faptul că mărfurile nu vor mai fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii Europene. Autorităţile competente din statul membru de expediţie transmit de îndată notificarea expeditorului. La primirea notificării, expeditorul anulează documentul administrativ electronic, astfel cum se prevede la art. 402 alin. (9), sau modifică destinaţia mărfurilor, astfel cum se prevede la art. 402 alin. (10), după caz.

Art. 403: Divizarea deplasării produselor energetice în regim suspensiv de accize
(1)Pe teritoriul României este permisă divizarea deplasării produselor energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări.
(2)Autoritatea competentă a expeditorului poate permite, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române, ca expeditorul să divizeze o deplasare de produse energetice în regim suspensiv de accize cu condiţia să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile.

(3)Divizarea pe teritoriul altui stat membru a unei deplasări intracomunitare de produse energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări se poate efectua cu condiţia:
1.să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile;
2.divizarea să se desfăşoare pe teritoriul unui stat membru care permite o astfel de procedură;
3.autoritatea competentă din statul membru unde se efectuează divizarea să fie informată cu privire la locul unde se efectuează divizarea.
Art. 404: Primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize
(1)La primirea de produse accizabile, la oricare dintre destinaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4 sau la alin. (3), destinatarul trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a)să confirme că produsele accizabile au ajuns la destinaţie;
b)să păstreze produsele primite în vederea verificării şi certificării datelor din documentul administrativ electronic la solicitarea autorităţii competente a destinatarului;
c)să înainteze fără întârziere şi nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor justificate corespunzător autorităţilor competente a destinatarului, un raport privind primirea acestora, denumit în continuare raport de primire, utilizând sistemul informatizat.
(2)Modalităţile de confirmare a faptului că produsele accizabile au ajuns la destinaţie şi de trimitere a raportului de primire a produselor accizabile de către destinatarii menţionaţi la art. 395 alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

(3)Autoritatea competentă a destinatarului efectuează o verificare electronică a datelor din raportul de primire, după care:
1.în cazul în care datele sunt corecte, autoritatea competentă a destinatarului confirmă înregistrarea raportului de primire şi îl transmite autorităţii competente a expeditorului;
2.în cazul în care datele nu sunt corecte, destinatarul este informat fără întârziere despre acest fapt.
(4)Atunci când expeditorul este din alt stat membru, raportul de primire se înaintează acestuia prin intermediul autorităţii fiscale din statul membru, de către autoritatea competentă din România.
(5)În cazul în care locul de expediţie şi cel de destinaţie se află în România, primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se confirmă expeditorului potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

Art. 405: Formalităţi la încheierea deplasării mărfurilor exportate
(1)În situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi alin. (2) lit. b), după caz, este întocmit un raport de export de către autorităţile competente din statul membru de export, pe baza informaţiilor referitoare la ieşirea mărfurilor pe care le-au primit de la biroul vamal de ieşire, stabilit conform art. 329 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447, sau de către biroul unde se realizează formalităţile pentru ieşirea mărfurilor de pe teritoriul vamal, prevăzute la art. 3351 alin. (2), prin care se atestă faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Uniunii Europene, utilizându-se sistemul informatizat.
(2)În cazul menţionat la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 5 este întocmit un raport de export de către autorităţile competente ale statului membru de export pe baza informaţiilor pe care le-au primit de la biroul vamal de ieşire în temeiul art. 329 alin. (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447.
(3)Autorităţile competente din statul membru de export efectuează o verificare electronică a integralităţii datelor pe baza cărora urmează să se întocmească raportul de export în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2). După verificarea respectivelor date şi în cazul în care statul membru de expediţie este diferit de statul membru de export, autorităţile competente din statul membru de export transmit raportul de export autorităţilor competente din statele membre de expediţie. Autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează raportul de export expeditorului.

Art. 406: Proceduri în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 402 alin. (1), în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în România, expeditorul din România poate începe o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, în următoarele condiţii:
a)produsele să fie însoţite de un document de rezervă care conţine aceleaşi date ca şi proiectul de document administrativ electronic prevăzut la art. 402 alin. (2);

b)să informeze autoritatea competentă a expeditorului înainte de începerea deplasării, prin procedura stabilită prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

(2)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul prezintă un proiect de document administrativ electronic, în conformitate cu art. 402 alin. (2).

(3)De îndată ce informaţiile cuprinse în documentul administrativ electronic sunt validate, în conformitate cu prevederile art. 402 alin. (3), acest document înlocuieşte documentul de rezervă prevăzut la alin. (1) lit. a). Prevederile art. 402 alin. (4), art. 4021 alin. (1), precum şi cele ale art. 404 şi 405 se aplică în mod corespunzător.

(4)[textul din Art. 406, alin. (4) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 16 a fost abrogat la 13-feb-2023 de Art. I, punctul 64. din Ordonanta 4/2022]
(5)O copie de pe documentul de rezervă prevăzut la alin. (1) lit. a) se păstrează de expeditor în evidenţele sale.

(6)În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie, expeditorul comunică informaţiile prevăzute la art. 402 alin. (10) sau la art. 403 prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. În acest scop, expeditorul în cauză informează autoritatea competentă a expeditorului înaintea modificării destinaţiei sau a divizării deplasării. Prevederile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(7)În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în statul membru de expediţie, în cazurile menţionate la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi 5, expeditorul furnizează declarantului o copie a documentului de rezervă menţionat la alin. (1) lit. a).
(8)Declarantul furnizează autorităţilor competente ale statului membru de export o copie a respectivului document de rezervă, al cărui conţinut trebuie să corespundă produselor accizabile declarate în declaraţia de export, sau codul unic de identificare al documentului de rezervă.

Art. 407: Documente de rezervă la destinaţie sau în cazuri de export
(1)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, alin. (2) lit. b) şi alin. (3), raportul de primire prevăzut la art. 404 alin. (1) lit. c) nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în termenul prevăzut la respectivul articol, deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în România, fie în situaţia prevăzută la art. 406 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 406 alin. (2) şi (3), destinatarul prezintă autorităţii competente din România, cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, raportul de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile care conţine aceleaşi informaţii ca şi raportul de primire şi care atestă încheierea deplasării, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2)Cu excepţia cazului în care destinatarul poate prezenta, în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de primire prevăzut la art. 404 alin. (1) lit. c) sau în cazuri pe deplin justificate, autoritatea competentă din România trimite o copie de pe raportul de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile prevăzut la alin. (1) autorităţii competente din statul membru de expediţie, care o transmite expeditorului sau o pune la dispoziţia acestuia.

(3)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 406 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, destinatarul prezintă un raport de primire, în conformitate cu prevederile art. 404 alin. (1) lit. c). Prevederile art. 404 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
(4)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi 5, raportul de export prevăzut la art. 405 alin. (1) şi (2) sau notificarea că produsele nu vor mai fi scoase de pe teritoriul Uniunii Europene, prevăzută la art. 4021 alin. (5), nu se poate întocmi la încheierea deplasării produselor accizabile deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în statul membru de export, fie în situaţia prevăzută la art. 406 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 406 alin. (2) şi (3), autorităţile competente din statul membru de export trimit autorităţilor competente din România raportul de export de rezervă pentru deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize care conţine aceleaşi date ca raportul de export sau ca notificarea şi care atestă încheierea deplasării sau faptul că produsele nu vor mai fi scoase de pe teritoriul Uniunii Europene, cu excepţia cazului în care raportul de export sau notificarea se poate întocmi în scurt timp prin intermediul sistemului informatizat sau în cazuri pe deplin justificate, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5)În cazul prevăzut la alin. (4), autorităţile competente din România transmit sau pun la dispoziţia expeditorului o copie a documentului menţionat la alin. (1).
(6)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de export sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 406 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, autorităţile competente din statul membru de export trimit un raport de export, în conformitate cu prevederile art. 405 alin. (1) şi (2), sau notificarea prevăzută la art. 4021 alin. (5). Prevederile art. 405 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 408: Dovezi alternative ale primirii şi ale ieşirii
(1)Fără să contravină prevederilor art. 407, raportul de primire prevăzut la art. 404 alin. (1) lit. c) sau raportul de export prevăzut la art. 405 alin. (1) şi (2) constituie dovada faptului că deplasarea produselor accizabile s-a încheiat în conformitate cu prevederile art. 401 alin. (8).
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în absenţa unui raport de primire sau a unui raport de export din alte motive decât cele prevăzute la art. 407, se poate de asemenea furniza o dovadă alternativă a încheierii deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize, în conformitate cu prevederile alin. (3)-(5).

(3)În cazurile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, alin. (2) lit. b) şi alin. (3), dovada alternativă a încheierii deplasării poate fi furnizată printr-o viză a autorităţilor competente din statul membru de destinaţie, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să indice că produsele accizabile au ajuns la destinaţie.
(4)Un document de rezervă menţionat la art. 406 alin. (1) lit. a) constituie o dovadă corespunzătoare.
(5)În cazurile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi 5, pentru a stabili dacă produsele accizabile aflate în situaţiile enunţate la alin. (2) au fost scoase de pe teritoriul Uniunii Europene, autorităţile competente din statul membru de expediţie:
a)acceptă viza autorităţilor competente din statul membru pe teritoriul căruia este situat biroul vamal de ieşire, prin care se atestă că produsele accizabile au părăsit teritoriul Uniunii Europene sau că produsele accizabile au fost plasate sub regimul de tranzit extern în conformitate cu prevederile art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 5 ca dovadă corespunzătoare a scoaterii produselor de pe teritoriul Uniunii Europene;
b)pot lua în considerare orice combinaţie a următoarelor elemente doveditoare:
1.un aviz de expediţie;
2.un document semnat sau autentificat de operatorul economic care a scos produsele accizabile în afara teritoriului vamal al Uniunii Europene prin care se atestă ieşirea respectivelor produse;
3.un document în care autoritatea vamală a unui stat membru sau a unei ţări terţe certifică livrarea în conformitate cu normele şi procedurile aplicabile respectivei certificări în acel stat sau în acea ţară;
4.evidenţe ale mărfurilor livrate navelor, aeronavelor sau instalaţiilor offshore deţinute de operatorii economici;
5.alte dovezi acceptabile pentru autorităţile din statul membru de expediţie.
(6)În momentul în care autorităţile competente din statul membru de expediţie au admis dovezile corespunzătoare, acestea închid deplasarea în sistemul informatizat.

Art. 409: Structura şi conţinutul informaţiilor
(1)Structura şi conţinutul documentelor administrative electronice schimbate prin intermediul sistemului informatizat potrivit art. 402-405 de către persoanele şi autorităţile competente implicate în cazul unei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize, normele şi procedurile pentru schimbul de documente administrative electronice în cazul unei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize, precum şi structura, conţinutul, normele şi procedurile de utilizare a documentului de rezervă prevăzut la art. 406 şi a raportului de primire de rezervă sau a raportului de export de rezervă prevăzute la art. 407 sunt stabilite de către Comisia Europeană.

(2)Situaţiile în care sistemul informatizat este considerat indisponibil în România, precum şi normele şi procedurile care trebuie urmate în aceste situaţii sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

Art. 410: Proceduri simplificate
(1)Monitorizarea deplasărilor produselor accizabile în regim suspensiv de accize, care se desfăşoară integral pe teritoriul României, se realizează potrivit procedurilor aprobate prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române, stabilite pe baza prevederilor art. 402-408.

(2)Prin acord şi în condiţiile stabilite de România cu alte state membre interesate pot fi stabilite proceduri simplificate pentru deplasările frecvente şi regulate de produse accizabile în regim suspensiv de accize care au loc între teritoriile acestora.
(3)Prevederile alin. (2) includ deplasările prin conducte fixe.
Art. 411: Deplasarea unul produs accizabil în regim suspensiv după ce a fost pus în liberă circulaţie în procedură vamală simplificată
(1)Deplasarea produselor accizabile puse în liberă circulaţie de către un importator care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea competentă din alt stat membru, iar produsele sunt eliberate pentru consum în România, se poate efectua în regim suspensiv de accize, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)importatorul este autorizat de autoritatea competentă din statul său pentru efectuarea de operaţiuni cu produse accizabile în regim suspensiv de accize;
b)importatorul deţine cod de accize în statul membru de autorizare;
c)deplasarea are loc între:
1.un birou vamal de intrare din România şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România;
2.un birou vamal de intrare în teritoriul Uniunii Europene situat în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
3.un birou vamal de intrare în teritoriul Uniunii Europene situat într-un stat membru neparticipant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
d)produsele accizabile sunt însoţite de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic prevăzut la art. 402 alin. (1).
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul importatorului înregistrat în România care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea vamală din România, iar produsele sunt eliberate pentru consum în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate.
Art. 412: Nereguli apărute în cursul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize
(1)Atunci când s-a produs o neregulă în cursul unei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) lit. a), se consideră că eliberarea pentru consum are loc pe teritoriul statului membru în care s-a produs neregula.

(2)În cazul în care, pe parcursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, a fost depistată o neregulă care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) lit. a) şi nu este posibil să se determine unde s-a produs neregula, se consideră că aceasta s-a produs pe teritoriul statului membru şi la momentul în care aceasta a fost depistată.

(3)În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), autorităţile competente din statul membru în care produsele au fost eliberate pentru consum sau în care se consideră că au fost eliberate pentru consum trebuie să informeze autorităţile competente din statul membru de expediţie.
(4)În cazul în care produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize nu au ajuns la destinaţie şi pe parcursul deplasării nu a fost depistată nicio neregulă care să ducă la eliberarea pentru consum a acestor produse, în temeiul art. 340 alin. (1) lit. a), se consideră că neregula s-a produs pe teritoriul statului membru de expediţie în momentul începerii deplasării.

(5)Face excepţie de la prevederile alin. (4) cazul în care în termen de 4 luni de la începerea deplasării în conformitate cu art. 401 alin. (6), expeditorul furnizează dovada încheierii deplasării sau a locului în care a fost comisă neregula, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru de expediţie în conformitate cu art. 401 alin. (7).
(6)Dacă persoana care a constituit garanţia potrivit prevederilor art. 348 nu a avut sau nu a putut să aibă cunoştinţă de faptul că produsele nu au ajuns la destinaţie, acesteia i se acordă un termen de o lună de la comunicarea acestei informaţii de către autorităţile competente din statul membru de expediţie pentru a-i permite să aducă dovada încheierii deplasării, în conformitate cu art. 401 alin. (7), sau a locului comiterii neregulii.
(7)În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (4), dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de la data începerii deplasării, în conformitate cu art. 401 alin. (6), se aplică dispoziţiile alin. (1). În aceste situaţii, autorităţile competente din statul membru în care s-a comis neregula informează în acest sens autorităţile competente din statul membru în care au fost percepute accizele, care restituie sau remit accizele în momentul furnizării probei perceperii accizelor în celălalt stat membru.
(8)În sensul prezentului articol, neregulă înseamnă o situaţie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la art. 340 alin. (10) şi (11), din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat conform art. 401 alin. (8).

(9)În sensul prezentului articol, nu se consideră neregulă diferenţele constatate între cantităţile înregistrate la expediere, respectiv la recepţie, care pot fi atribuite toleranţelor aparatelor de măsurare şi care sunt în limitele claselor de precizie ale aparatelor, stabilite conform Hotărârii Guvernului nr. 711/2015 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a mijloacelor de măsurare, cu modificările ulterioare.

SECŢIUNEA 17:Deplasarea şi impozitarea produselor accizabile după eliberarea pentru consum
SUBSECŢIUNEA 1:Achiziţii realizate de persoane fizice
Art. 413: Persoane fizice
(1)Accizele pentru produsele accizabile achiziţionate de o persoană fizică pentru uzul său propriu şi transportate personal de respectiva persoană fizică de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul României sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziţionează produsele accizabile.
(11)În sensul prevederilor alin. (1), se consideră că produsele accizabile achiziţionate de o persoană fizică sunt destinate pentru uzul său propriu doar în măsura în care transportul în România din alte state membre al produselor accizabile are caracter ocazional, respectiv nu este realizat în mod repetitiv şi sistematic.

(2)Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se iau în considerare următoarele elemente:
a)statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le deţine;
b)locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat;
c)orice document referitor la produsele accizabile;
d)natura produselor accizabile;
e)cantitatea de produse accizabile.
f)caracterul ocazional al transportului.

(21)Caracterul ocazional al transportului se stabileşte pe baza criteriilor prevăzute prin ordin comun al preşedintelui Autorităţii Vamale Române şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(3)Produsele achiziţionate şi transportate ocazional de persoanele fizice se consideră a fi destinate uzului propriu, în condiţiile în care nu depăşesc următoarele limite cantitative:
a)tutunuri prelucrate:
1.ţigarete - 800 de bucăţi;
2.ţigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 de bucăţi;
3.ţigări de foi - 200 de bucăţi;
4.tutun de fumat - 1 kg;
b)băuturi alcoolice:
1.băuturi spirtoase - 10 litri;
2.produse intermediare - 20 litri;
3.vinuri - 90 litri (din care maximum 60 l de vinuri spumoase);
4.bere - 110 litri.

(4)Produsele achiziţionate şi transportate ocazional în cantităţi superioare limitelor prevăzute la alin. (3) şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în România.

(5)Accizele sunt exigibile în România şi pentru cantităţile de produse energetice eliberate deja pentru consum într-un alt stat membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de transport atipice de către o persoană fizică sau în numele unei persoane fizice. În sensul prezentului alineat, mijloace de transport atipice reprezintă transportul de combustibili în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre adecvate pentru combustibili şi transportul de produse lichide pentru încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite în numele unor operatori economici.
SUBSECŢIUNEA 2:Procedura care trebuie urmată în cazul deplasărilor de produse accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi care sunt deplasate către teritoriul altui stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale
Art. 414: Dispoziţii generale în cazul deplasărilor de produse accizabile care au fost eliberate pentru consum
(1)În cazul în care produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, produsele în cauză sunt supuse accizelor în România. În cadrul domeniului de aplicare al regimului prevăzut în prezenta subsecţiune, produsele accizabile pot fi deplasate numai de la un expeditor certificat către un destinatar certificat.
(2)În sensul prezentului articol, produsele accizabile se consideră livrate în scopuri comerciale în cazurile în care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru, au fost deplasate din respectivul stat membru către teritoriul României şi sunt livrate fie către o altă persoană decât o persoană fizică, fie către o persoană fizică, dacă deplasarea nu face obiectul art. 413 sau al art. 417. Totuşi, produsele accizabile nu se consideră a fi livrate în scopuri comerciale în cazurile în care sunt transportate de respectiva persoană fizică pentru uz propriu atunci când sunt deplasate de pe teritoriul celuilalt stat membru.
(3)Deplasarea produselor accizabile în temeiul prezentului articol începe în momentul în care produsele accizabile părăsesc locaţiile expeditorului certificat sau orice loc situat în statul membru de expediţie, care este notificat autorităţilor competente din statul membru de expediţie înaintea începerii deplasării.
(4)Deplasarea produselor accizabile în temeiul prezentului articol se încheie în momentul în care destinatarul certificat a recepţionat produsele accizabile la locaţiile sale sau în orice loc situat în statul membru de destinaţie, care este notificat autorităţilor competente din statul membru de destinaţie înaintea începerii deplasării.
(5)Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru de destinaţie.
(6)În cazul în care România este stat membru de destinaţie, condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în România.
(7)În cazul produselor accizabile care au fost deja eliberate pentru consum în România şi care sunt livrate într-un alt stat membru, persoana care a efectuat livrarea poate beneficia, la cerere, de restituirea accizelor dacă autoritatea competentă constată că accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în acel stat membru, potrivit prevederilor din normele metodologice.
Art. 4141: Faptul generator în cazul deplasărilor de produse accizabile care au fost eliberate pentru consum
(1)Destinatarului certificat îi revine obligaţia de a plăti acciza, care devine exigibilă atunci când mărfurile au fost livrate către statul membru de destinaţie, cu excepţia cazului în care în cursul deplasării apare o neregulă în temeiul art. 419.
(2)În cazul lipsei înregistrării uneia sau a tuturor persoanelor implicate în deplasare, acestor persoane le revine, de asemenea, obligaţia de a plăti accizele.
(3)Produsele accizabile deţinute la bordul unei nave sau al unei aeronave care efectuează traversări sau zboruri între teritoriul unui alt stat membru şi România, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în care nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre aceste state membre, nu sunt supuse accizelor în statul membru respectiv.
Art. 4142: Înregistrarea persoanelor care desfăşoară activităţi cu produse accizabile eliberate pentru consum pe teritoriul altui stat membru şi deplasate către teritoriul României
(1)Înregistrarea destinatarilor certificaţi şi a expeditorilor certificaţi se efectuează de către autoritatea vamală teritorială.
(2)Procedura şi condiţiile în care se realizează înregistrarea destinatarilor certificaţi şi a expeditorilor certificaţi se stabilesc prin ordin al preşedintelui A.V.R.
Art. 4143: Destinatarul certificat - reguli generale
(1)Persoana care intenţionează să recepţioneze, în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană, produse accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru şi care apoi sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România trebuie să se înregistreze în calitate de destinatar certificat.
(2)Destinatarul certificat nu are dreptul de a expedia produse accizabile înainte ca acesta să deţină documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi expediată.
Art. 4144: Cererea de înregistrare ca destinatar certificat
(1)Destinatarul certificat poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1), potrivit prevederilor din normele metodologice.
(2)Destinatarul certificat care primeşte doar ocazional produse accizabile poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1). Înregistrarea prevăzută la art. 336 pct. 71 se limitează la o anumită cantitate de produse accizabile, la un singur expeditor, precum şi la o perioadă de timp clar delimitată, potrivit prevederilor din normele metodologice. O astfel de înregistrare ocazională poate, de asemenea, prin excepţie de la cerinţele prevăzute la art. 336 pct. 71, să fie acordată persoanelor fizice care acţionează în calitate de destinatari atunci când produsele accizabile sunt livrate în scopuri comerciale în temeiul art. 414 alin. (2).
(3)În vederea obţinerii atestatului de destinatar certificat, solicitantul trebuie să depună o cerere la autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1), în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.
Art. 4145: Condiţii de înregistrare ca destinatar certificat
(1)Pentru a fi înregistrată, persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar certificat trebuie să aibă declarat cel puţin un loc în care urmează să realizeze recepţia de produse accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru şi care sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, pentru care trebuie să facă dovada înregistrării punctului de lucru la oficiul registrului comerţului.
(2)În situaţia în care recepţia produselor accizabile se realizează în mai multe locuri, cererea este însoţită de o declaraţie privind locurile în care urmează a se realiza recepţia acestor produse, precum şi de dovada înregistrării acestora la oficiul registrului comerţului.
(3)Atestatul de destinatar certificat se eliberează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)cererea a fost însoţită de documentele care dovedesc înregistrarea punctului de lucru prevăzut la alin. (1) şi (2);
b)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar certificat nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul de stat, de natura accizelor;
c)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar certificat declară cantităţile estimate a fi primite în cursul unui an;
d)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar certificat face dovada constituirii garanţiei;
e)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar certificat deţine un sistem computerizat de evidenţă a produselor accizabile achiziţionate, deja eliberate pentru consum într-un stat membru şi deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, a produselor livrate şi a stocurilor de astfel de produse.
(4)Cererea care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3) se respinge.
Art. 4146: Înregistrarea ca destinatar certificat
(1)Autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) emite atestatul de destinatar certificat, în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de înregistrare.
(2)Procedura de înregistrare a destinatarilor certificaţi nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(3)Atestatul conţine următoarele elemente:
a)codul de accize;
b)elementele de identificare ale destinatarului certificat;
c)tipul produselor accizabile care urmează a fi recepţionate;
d)nivelul şi forma garanţiei;
e)data de la care atestatul devine valabil;
f)locurile declarate pentru recepţia produselor accizabile şi adresa acestora.
(4)Atestatul de destinatar certificat este valabil de la data emiterii, după ce a fost aprobată cererea de înregistrare ca destinatar certificat de autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1).

(5)În cazul destinatarului certificat care primeşte doar ocazional produse accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru şi care sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, atestatul are valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii acestuia.
(6)Atestatele pot fi modificate de către autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) din oficiu sau la cerere.
(7)În cazul modificării atestatului din oficiu, înainte de a fi modificat atestatul, autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) trebuie să îl informeze pe destinatarul certificat asupra modificării şi asupra motivelor acesteia.
(8)Destinatarul certificat poate solicita autorităţii prevăzute la art. 4142 alin. (1) modificarea atestatului, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
Art. 4147: Respingerea cererii de înregistrare ca destinatar certificat
(1)Respingerea cererii de înregistrare se comunică în scris odată cu motivele luării acestei decizii.
(2)Deciziile de respingere emise pot fi contestate în conformitate cu dispoziţiile titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 4148: Obligaţiile destinatarului certificat
(1)Orice destinatar certificat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
a)să garanteze plata accizelor, prin constituirea unei garanţii, care acoperă riscurile inerente neplăţii accizelor care pot apărea pe parcursul deplasării pe teritoriile statelor membre tranzitate şi în România, înaintea expedierii produselor accizabile, în condiţiile prevăzute în normele metodologice;
b)să înscrie în evidenţe produsele accizabile primite, care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru şi care sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, la încheierea deplasării produselor;
c)să plătească accizele exigibile în România în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care s-a încheiat deplasarea produselor;
d)să accepte orice control care permite autorităţii competente să se asigure că produsele au fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite;
e)să asigure îndeplinirea pe toată durata de funcţionare a condiţiilor prevăzute la art. 4145.
(2)În situaţia în care intervin modificări faţă de datele menţionate în atestat, destinatarul certificat are obligaţia de a depune o cerere la autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1), potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3)Destinatarul certificat nu poate realiza recepţia de produse accizabile într-un nou loc dacă acesta nu a fost declarat.
Art. 4149: Netransferabilitatea atestatului de destinatar certificat
(1)Atestatele sunt emise numai pentru destinatarii certificaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2)Atunci când are loc vânzarea locului de recepţie a produselor accizabile, atestatele nu se transferă noului proprietar.
Art. 41410: Revocarea atestatului de destinatar certificat
(1)Atestatul de destinatar certificat poate fi revocat în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acestuia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la art. 4148;
b)atunci când titularul acestuia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul de stat de natura accizelor, mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c)în cazul în care destinatarul certificat doreşte să renunţe la atestat.
(2)În cazul în care destinatarul certificat doreşte să renunţe la atestat, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii prevăzute la art. 4142 alin. (1) cu cel puţin 60 de zile înainte de data renunţării.
(3)În cazuri excepţionale când interesele legitime ale destinatarului certificat impun aceasta, autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare la o dată ulterioară.
(4)Destinatarul certificat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a atestatului în conformitate cu dispoziţiile titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)[textul din Art. 414^10, alin. (5) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 17, subsectiunea 2 a fost abrogat la 08-mar-2024 de Art. I, punctul 9. din Legea 33/2024]
Art. 41411: Expeditorul certificat - reguli generale
Persoana care intenţionează să expedieze, în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană, produse accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul României şi care apoi sunt deplasate către teritoriul unui alt stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate acolo trebuie să se înregistreze în calitate de expeditor certificat.
Art. 41412: Cererea de înregistrare ca expeditor certificat
(1)Expeditorul certificat în România poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1).
(2)În vederea obţinerii atestatului de expeditor certificat, solicitantul trebuie să depună o cerere la autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1), în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.
(3)Expeditorul certificat care trimite doar ocazional produse accizabile poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1). Înregistrarea prevăzută la art. 336 pct. 81 se limitează la o anumită cantitate de produse accizabile, la un singur destinatar, precum şi la o perioadă de timp clar delimitată, potrivit prevederilor din normele metodologice. O astfel de înregistrare ocazională poate, de asemenea, prin excepţie de la cerinţele prevăzute la art. 336 pct. 81, să fie acordată persoanelor fizice care acţionează în calitate de expeditori atunci când produsele accizabile sunt livrate în scopuri comerciale în temeiul art. 414 alin. (2).
Art. 41413: Condiţii de înregistrare ca expeditor certificat
(1)Pentru a fi înregistrată, persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca expeditor certificat trebuie să aibă declarat cel puţin un loc din care urmează să expedieze produse accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul României şi care sunt deplasate către teritoriul altui stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate pe teritoriul acelui stat membru, pentru care trebuie să facă dovada înregistrării punctului de lucru la oficiul registrului comerţului.
(2)În situaţia în care expedierea produselor accizabile se realizează din mai multe locuri, cererea este însoţită de o declaraţie privind locurile din care urmează a se expedia aceste produse, precum şi de dovada înregistrării acestora la oficiul registrului comerţului.
(3)Atestatul de expeditor certificat se eliberează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)cererea a fost însoţită de documentele care dovedesc înregistrarea punctului de lucru prevăzut la alin. (1) şi (2);
b)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca expeditor certificat nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul de stat, de natura accizelor;
c)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca expeditor certificat deţine un sistem computerizat de evidenţă a stocurilor de produse accizabile şi a produselor accizabile expediate, deja eliberate pentru consum pe teritoriul României şi care sunt deplasate către teritoriul altui stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate pe teritoriul acelui stat membru.
(4)Cererea care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3) se respinge.
Art. 41414: Înregistrarea ca expeditor certificat
(1)Autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) emite atestatul de expeditor certificat, în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de înregistrare.
(2)Procedura de înregistrare a expeditorilor certificaţi nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(3)Atestatul conţine următoarele elemente:
a)codul de accize;
b)elementele de identificare ale expeditorului certificat;
c)tipul produselor accizabile care urmează a fi expediate;
d)data de la care atestatul devine valabil;
e)locurile de expediţie şi adresa acestora.
(4)Atestatul de expeditor certificat este valabil de la data emiterii, după ce a fost aprobată cererea de înregistrare ca expeditor certificat de autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1).

(5)Atestatele pot fi modificate de către autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) din oficiu sau la cerere.
(6)În cazul modificării atestatului din oficiu, înainte de a fi modificat atestatul, autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) trebuie să îl informeze pe expeditorul certificat asupra modificării şi asupra motivelor acesteia.
(7)Expeditorul certificat poate solicita autorităţii prevăzute la art. 4142 alin. (1) modificarea atestatului, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
Art. 41415: Respingerea cererii de înregistrare ca expeditor certificat
(1)Respingerea cererii de înregistrare se comunică în scris odată cu motivele luării acestei decizii.
(2)Deciziile de respingere emise pot fi contestate în conformitate cu dispoziţiile titlului VIII din Legea nr. 207/2015.
Art. 41416: Obligaţiile expeditorului certificat
În situaţia în care intervin modificări faţă de datele menţionate în atestat, expeditorul certificat are obligaţia de a depune o cerere la autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1), potrivit prevederilor din normele metodologice.
Art. 41417: Netransferabilitatea atestatului de expeditor certificat
(1)Atestatele sunt emise numai pentru expeditorii certificaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2)În situaţia în care are loc vânzarea locului de expediţie a produselor accizabile, atestatul nu se transferă noului proprietar.
Art. 41418: Revocarea atestatului de expeditor certificat
(1)Atestatul de expeditor certificat poate fi revocat în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acestuia nu respectă cerinţa prevăzută la art. 41416;
b)atunci când titularul acestuia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul de stat de natura accizelor, mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c)în cazul în care expeditorul certificat doreşte să renunţe la atestat.
(2)În cazul în care expeditorul certificat doreşte să renunţe la atestat, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii prevăzute la art. 4142 alin. (1) cu cel puţin 60 de zile înainte de data renunţării.
(3)În cazuri excepţionale când interesele legitime ale expeditorului certificat impun aceasta, autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare la o dată ulterioară.
(4)Expeditorul certificat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a atestatului în conformitate cu dispoziţiile titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)[textul din Art. 414^18, alin. (5) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 17, subsectiunea 2 a fost abrogat la 08-mar-2024 de Art. I, punctul 10. din Legea 33/2024]
Art. 415: Condiţii aplicabile unei deplasări de produse accizabile în temeiul prezentei subsecţiuni
(1)În situaţiile prevăzute la art. 414 alin. (1) şi (6), o deplasare de produse accizabile este considerată ca respectând cerinţele în temeiul prezentei subsecţiuni numai dacă este însoţită de un document administrativ simplificat electronic prelucrat în conformitate cu prevederile art. 416.
(2)În temeiul art. 4141 alin. (1), destinatarul certificat trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele prevăzute la art. 4148 alin. (1) lit. a), c) şi d).
(3)Prin excepţie de la prevederile art. 4148 alin. (1) lit. a), garanţia poate fi depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de expeditorul certificat sau, în comun, de orice combinaţie a două sau mai multe dintre aceste persoane cu sau fără destinatarul certificat.
(4)Garanţia prevăzută la art. 4148 alin. (1) lit. a) este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
(5)Tipul, modul de calcul, valoarea, durata şi condiţiile de reducere a garanţiei sunt prevăzute în normele metodologice, pe tipuri de activităţi şi grupe de produse.
(6)Un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat poate acţiona drept expeditor certificat în sensul prezentei subsecţiuni după ce a informat autorităţile competente, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(7)Un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat poate acţiona drept destinatar certificat în sensul prezentei subsecţiuni după ce a informat autorităţile competente, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
Art. 416: Documentul administrativ simplificat electronic
(1)În cazul în care produsele accizabile sunt deplasate în temeiul prezentei subsecţiuni, expeditorul certificat prezintă un proiect de document administrativ simplificat electronic autorităţii competente din statul membru de expediţie, prin intermediul sistemului informatizat.
(2)Autoritatea competentă din statul membru de expediţie efectuează o verificare electronică a datelor furnizate în proiectul de document administrativ simplificat electronic, după care:
a)în cazul în care datele respective nu sunt corecte, expeditorul certificat este informat în acest sens fără întârziere;
b)în cazul în care datele respective sunt corecte, autoritatea competentă din statul membru de expediţie îi atribuie documentului un cod de referinţă administrativ simplificat unic, pe care îl comunică expeditorului certificat.
(3)Autoritatea competentă din statul membru de expediţie înaintează de îndată documentul administrativ simplificat electronic autorităţii competente din statul membru de destinaţie, care îl transmite destinatarului certificat.
(4)Expeditorul certificat furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile sau, în cazul în care produsele nu sunt însoţite de o astfel de persoană, transportatorului codul de referinţă administrativ simplificat unic. Persoana care însoţeşte produsele accizabile sau transportatorul furnizează acest cod autorităţilor competente oricând este solicitat pe întreaga durată a deplasării.
(5)În cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul prezentei subsecţiuni, expeditorul certificat poate, prin intermediul sistemului informatizat, modifica destinaţia la un alt loc de livrare în acelaşi stat membru, care este operat de acelaşi destinatar certificat, sau înapoi la locul de expediere. În acest scop, expeditorul certificat prezintă un proiect de document electronic de modificare a destinaţiei autorităţilor competente din statul membru de expediţie, prin intermediul sistemului informatizat.
(6)Modelul documentului administrativ simplificat electronic se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.V.R.
Art. 4161: Raportul de primire
(1)La primirea produselor accizabile, destinatarul certificat trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a)să confirme că produsele accizabile au ajuns la destinaţie;
b)să păstreze produsele primite până la plata accizei;
c)să înainteze, în termen de 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, autorităţilor competente ale destinatarului un raport privind primirea acestora, denumit în continuare raport de primire, prin intermediul sistemului informatizat.
(2)Autoritatea competentă a destinatarului efectuează o verificare electronică a datelor furnizate în raportul de primire, după care:
a)în cazul în care datele respective nu sunt corecte, destinatarul certificat este informat în acest sens fără întârziere;
b)în cazul în care respectivele date sunt corecte, autoritatea competentă a destinatarului confirmă destinatarului certificat înregistrarea raportului de primire, pe care îl transmite autorităţii competente a expeditorului. Raportul de primire se consideră a fi o dovadă suficientă că destinatarul certificat a îndeplinit toate formalităţile necesare şi că a plătit, dacă este cazul, cu excepţia situaţiei în care produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor, accizele datorate către statul membru de destinaţie sau urmează un regim suspensiv de accize în conformitate cu secţiunea a 9-a.
(3)Autoritatea competentă a expeditorului înaintează raportul de primire expeditorului certificat.
(4)Accizele plătite în statul membru de expediţie se rambursează la cerere şi pe baza raportului de primire menţionat la alin. (1).
(5)Modalităţile de confirmare a faptului că produsele accizabile au ajuns la destinaţie şi de trimitere a raportului de primire a produselor accizabile de către destinatarii menţionaţi la art. 395 alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al preşedintelui A.V.R.
Art. 4162: Procedura de rezervă şi recuperare la expediere
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 416, în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în România, expeditorul certificat din România poate începe o deplasare de produse accizabile, în următoarele condiţii:
a)produsele să fie însoţite de un document de rezervă care conţine aceleaşi date ca proiectul de document administrativ simplificat electronic menţionat la art. 415 alin. (1);
b)expeditorul certificat să informeze autoritatea competentă a expeditorului înainte de începerea deplasării. Statul membru de expediţie poate solicita expeditorului certificat o copie a documentului menţionat la lit. a), verificarea, de către statul membru de expediţie, a datelor conţinute de copia respectivă şi, în cazurile în care indisponibilitatea sistemului informatizat este imputabilă expeditorului certificat, informaţii corespunzătoare cu privire la motivele acestei indisponibilităţi înainte de începerea deplasării.
(2)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul certificat prezintă un proiect de document administrativ simplificat electronic, în conformitate cu prevederile art. 416 alin. (1). De îndată ce datele cuprinse în proiectul de document administrativ simplificat electronic sunt verificate în conformitate cu prevederile art. 416 alin. (2), dacă respectivele date sunt corecte, acest document înlocuieşte documentul de rezervă menţionat la alin. (1) lit. a). Art. 416 alin. (3) şi art. 4161 se aplică mutatis mutandis.
(3)O copie a documentului de rezervă menţionat la alin. (1) lit. a) se păstrează de către expeditorul certificat în evidenţele sale.
(4)În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie, expeditorul certificat poate modifica destinaţia mărfurilor potrivit prevederilor art. 416 alin. (5) şi comunică această informaţie autorităţii competente a expeditorului prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. Expeditorul certificat informează autorităţile competente din statul membru de expediţie înainte de a modifica destinaţia. Alin. (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.
Art. 4163: Documente de rezervă şi recuperarea datelor - raportul de primire
(1)În cazul în care produsele accizabile sunt deplasate în temeiul prezentei subsecţiuni, iar raportul de primire nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în conformitate cu prevederile art. 4161 alin. (1), fie deoarece sistemul informatizat nu este disponibil în România, fie deoarece nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 4162 alin. (2), destinatarul certificat prezintă autorităţii competente din România, cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, raportul de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile care conţine aceleaşi date ca raportul de primire şi care atestă încheierea deplasării, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2)Cu excepţia cazului în care destinatarul certificat poate prezenta în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de primire, astfel cum se prevede la art. 4161 alin. (1), sau cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, autoritatea competentă din România trimite o copie a raportului de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile menţionat la alin. (1) autorităţii competente din statul membru de expediţie. Autoritatea competentă din statul membru de expediţie transmite această copie expeditorului certificat sau o pune la dispoziţia expeditorului certificat.

(3)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 4162 alin. (2) sunt îndeplinite, destinatarul certificat prezintă un raport de primire în conformitate cu prevederile art. 4161 alin. (1). Articolul 4161 alin. (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.
Art. 4164: Dovezi alternative ale primirii
(1)Prin excepţie de la dispoziţiile art. 4163, raportul de primire prevăzut la art. 4161 alin. (1) constituie dovada faptului că produsele accizabile au fost livrate destinatarului certificat.
(2)Prin excepţie de la alin. (1), în absenţa unui raport de primire din alte motive decât cele menţionate la art. 4163, se poate furniza o dovadă alternativă a livrării produselor accizabile printr-o viză a autorităţii competente din România, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să ateste că produsele accizabile expediate au ajuns la destinaţie. Raportul de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile menţionat la art. 4163 alin. (1) constituie o dovadă corespunzătoare în sensul alin. (1).

(3)În cazul în care viza autorităţii competente din România a fost acceptată de autorităţile competente ale statului membru de expediţie, aceasta este considerată a constitui o dovadă suficientă a faptului că destinatarul certificat a îndeplinit toate formalităţile necesare şi că a efectuat toate plăţile accizelor datorate în România.
(4)Modalităţile de confirmare a dovezilor alternative a livrărilor de produse accizabile sunt prevăzute prin ordin al preşedintelui A.V.R.
Art. 4165: Derogare de la obligaţia de a utiliza sistemul informatizat - proceduri simplificate în două sau mai multe state membre
Prin acord şi în condiţiile stabilite de România şi celelalte state membre vizate, pot fi stabilite proceduri simplificate pentru deplasările de produse accizabile în temeiul prezentei subsecţiuni care au loc între teritoriul României şi teritoriul unuia sau al mai multor state membre.
Art. 4166: Deplasarea mărfurilor eliberate pentru consum între două locuri de pe teritoriul României traversând teritoriul unui alt stat membru
(1)În cazul în care produsele accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul României sunt deplasate către o destinaţie de pe teritoriul României prin traversarea teritoriului altui stat membru, se aplică următoarele cerinţe:
a)deplasarea se face pe baza documentului administrativ simplificat electronic menţionat la art. 415 alin. (1), urmând un itinerar corespunzător;
b)destinatarul certificat atestă faptul că a primit produsele în conformitate cu cerinţele stabilite de autorităţile competente din locul de destinaţie;
c)expeditorul certificat şi destinatarul certificat acceptă orice control care permite respectivelor autorităţi competente să se asigure că produsele au fost efectiv primite.
(2)În cazul în care produsele accizabile se deplasează în mod frecvent şi regulat în condiţiile prevăzute la alin. (1), statele membre în cauză pot, de comun acord, în condiţiile stabilite de acestea, să simplifice cerinţele specificate la alin. (1).
SUBSECŢIUNEA 3:Vânzarea la distanţă
Art. 417: Vânzarea la distanţă
(1)Vânzarea la distanţă din alt stat membru în România reprezintă vânzarea produselor accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru, achiziţionate de către o persoană stabilită în România, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau un destinatar certificat, şi care nu exercită o activitate economică independentă, şi expediate sau transportate către teritoriul României direct sau indirect de către un expeditor care desfăşoară o activitate economică independentă sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1), accizele devin exigibile în România în momentul livrării produselor accizabile. Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în conformitate cu procedura stabilită în normele metodologice.
(3)Persoana plătitoare de accize în România este fie expeditorul, fie un reprezentant fiscal al acestuia stabilit în România şi autorizat de autorităţile competente din România.
(4)Expeditorul sau reprezentantul fiscal trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)înainte de expedierea produselor accizabile trebuie să se înregistreze şi să garanteze plata accizelor în condiţiile stabilite şi la autoritatea competentă, prevăzute în normele metodologice;
b)să plătească accizele la autoritatea competentă prevăzută la lit. a), după livrarea produselor accizabile;
c)să ţină evidenţe contabile ale livrărilor de produse accizabile.
(5)România şi alte state membre interesate pot, în condiţii stabilite de comun acord, să simplifice cerinţele pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale.
(6)Persoana nestabilită în România care efectuează o vânzare la distanţă pe teritoriul României trebuie să transmită autorităţii competente, în nume propriu sau prin reprezentantul fiscal, o situaţie lunară privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situaţia, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(7)Vânzarea la distanţă din România în alt stat membru reprezintă vânzarea produselor accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul României, achiziţionate de către o persoană stabilită în alt stat membru, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau un destinatar certificat, şi care nu exercită o activitate economică independentă, şi expediate ori transportate către teritoriul acelui stat membru, direct sau indirect, de către expeditorul stabilit în România ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat membru. Accizele plătite în România se restituie, la solicitarea expeditorului, dacă expeditorul din România sau reprezentantul fiscal al acestuia a urmat procedurile stabilite la alin. (4).
SUBSECŢIUNEA 4:Distrugeri şi pierderi
Art. 418: Distrugeri şi pierderi
(1)În situaţiile prevăzute la art. 414 alin. (1) şi la art. 417 alin. (1), în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a produselor accizabile, în cursul transportului acestora pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării distrugerii mărfurilor de către autorităţile competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru. În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile.
(2)În cazul pierderii parţiale din cauza naturii mărfurilor, care are loc în timpul transportului acestora pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru atunci când valoarea pierderii se încadrează în pragul comun de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile, prevăzute la art. 340 alin. (111), cu excepţia cazului în care un stat membru are motive rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă.

(3)Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială a produselor accizabile, menţionată la alin. (1), se dovedeşte într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală ori pierderea iremediabilă, totală sau parţială, sau de autorităţile competente din statul membru în care aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc.
(4)În cazul în care distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor accizabile este stabilită, garanţia depusă în conformitate cu prevederile art. 4148 alin. (1) lit. a) sau ale art. 417 alin. (4) lit. a) se eliberează, integral sau parţial, după caz, la prezentarea unor dovezi corespunzătoare.
(5)Regulile şi condiţiile pe baza cărora se determină pierderile menţionate la alin. (1) şi (2) sunt prevăzute în normele metodologice.
SUBSECŢIUNEA 5:Nereguli apărute pe parcursul deplasării produselor accizabile
Art. 419: Nereguli apărute pe parcursul deplasării produselor accizabile
(1)Atunci când s-a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (1), pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a comis neregula.
(2)Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (1), pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum şi nu este posibil să se determine locul în care s-a comis neregula, se consideră că aceasta s-a comis în statul membru în care a fost constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru. Cu toate acestea, dacă statul membru pe teritoriul căruia s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de la data achiziţionării produselor accizabile, se aplică dispoziţiile alin. (1).
(3)Accizele sunt datorate de persoana care a garantat plata acestora în conformitate cu prevederile art. 4148 alin. (1) lit. a) sau art. 417 alin. (4) lit. a) şi de orice persoană care a participat la neregulă. Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi acciză, acestea sunt obligate să plătească în solidar respectiva acciză.
(4)Autorităţile competente din statul membru în care produsele accizabile au fost eliberate pentru consum restituie sau remit, la cerere, accizele după perceperea acestora în statul membru în care a fost comisă ori constatată neregula. Autorităţile competente din statul membru de destinaţie eliberează garanţia depusă în temeiul art. 4148 alin. (1) lit. a) sau al art. 417 alin. (4) lit. a).
(5)În sensul prezentului articol, neregulă reprezintă o situaţie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul art. 414 alin. (1) sau al art. 417 alin. (1), care nu face obiectul art. 418, din cauza căreia o deplasare ori un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat în mod corespunzător.
(6)Orice lipsă a înregistrării uneia sau a tuturor persoanelor implicate în deplasare care contravine art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (4) lit. a) sau orice nerespectare a dispoziţiilor art. 415 alin. (1) se consideră a fi o neregulă. Alineatele (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.

SECŢIUNEA 18:Deplasarea produselor accizabile în regim de exceptare sau de scutire directă
Art. 420: Deplasarea produselor accizabile în regim de exceptare sau de scutire directă
(1)Produsele accizabile prevăzute la art. 349-353 şi art. 355 alin. (2) se deplasează în regim de exceptare sau de scutire directă către un utilizator final doar dacă sunt acoperite de documentul administrativ electronic procesat prevăzut la art. 402.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru produsele utilizate de un utilizator final în cadrul antrepozitului fiscal.
(3)În situaţia de la alin. (1) se aplică în mod corespunzător prevederile secţiunii a 16-a.
SECŢIUNEA 19:Marcarea produselor alcoolice şi a tutunului prelucrat
Art. 421: Reguli generale
(1)Prevederile prezentei secţiuni se aplică următoarelor produse accizabile:
a)produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin normele metodologice;
b)tutun prelucrat.
(2)Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.
(3)Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.
Art. 422: Responsabilitatea marcării
Responsabilitatea marcării produselor accizabile prevăzute la art. 421 revine antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi, importatorilor autorizaţi sau destinatarilor certificaţi.

Art. 423: Proceduri de marcare
(1)Marcarea produselor accizabile prevăzute la art. 421 se efectuează prin timbre sau banderole.
(2)Dimensiunea şi elementele inscripţionate pe marcaje sunt stabilite prin normele metodologice.
(3)Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, importatorul autorizat sau destinatarul certificat are obligaţia să asigure ca banderolele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze banderola, iar timbrele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, astfel încât timbrul să nu poată fi îndepărtat de pe ambalaj fără a fi deteriorat.

(4)Produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole deteriorate ori altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) sunt considerate ca nemarcate.
Art. 424: Eliberarea marcajelor
(1)Autoritatea competentă aprobă eliberarea marcajelor către:
a)antrepozitarul autorizat pentru produsele accizabile prevăzute la art. 421;
b)destinatarul înregistrat care achiziţionează produsele accizabile prevăzute la art. 421;
c)importatorul autorizat care importă produsele accizabile prevăzute la art. 421.
d)destinatarul certificat care achiziţionează produsele accizabile prevăzute la art. 421.

(2)Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă.
(3)Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de autoritatea competentă.
(4)Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării.
(5)Procedurile de eliberare a marcajelor, precum şi de restituire a contravalorii marcajelor se stabilesc prin normele metodologice.
(6)Marcajele neutilizate în termen de 6 luni de la achiziţie se restituie unităţii specializate pentru tipărirea acestora, în vederea distrugerii.
SECŢIUNEA 20:Marcarea şi colorarea păcurii şi a produselor asimilate acesteia
Art. 425: Reguli generale
(1)Produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor pot fi eliberate pentru consum, deţinute în afara unui antrepozit fiscal, transportate inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizate, oferite spre vânzare ori vândute, pe teritoriul României, numai dacă sunt marcate şi colorate potrivit prevederilor art. 426 şi 427.
(2)Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor:
a)destinate exportului, livrărilor intracomunitare şi cele care tranzitează teritoriul României, cu respectarea modalităţilor şi procedurilor de supraveghere fiscală stabilite prin normele metodologice;
b)livrate către sau de la Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale;
c)uleiurile uzate, colectate de la motoare de combustie, transmisii de la motoare, turbine, compresoare etc., de către operatorii economici autorizaţi în acest sens sau care sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire;
d)pentru care deţinătorul acestora poate face dovada plăţii accizelor la bugetul de stat la nivelul celui prevăzut pentru motorină în anexa nr. 1;
e)transportate prin conducte fixe.
Art. 426: Substanţe utilizate pentru marcare şi colorare
(1)Pentru marcarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor se utilizează marcatorul ACCUTRACE PLUS, denumit ştiinţific Butoxibenzen (număr de înregistrare CAS 1126-79-0) prevăzut de Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/197 a Comisiei din 17 ianuarie 2022 de stabilire a unui marcaj fiscal comun pentru motorine şi kerosen.

(2)Nivelul de marcare este de 14 mg +/- 10% de marcator pe litru de produs energetic. Acesta corespunde unui nivel de marcare de 10,64 mg +/- 10% de butoxibenzen pe litru de produs energetic.

(3)Pentru colorarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor se utilizează colorantul solvent blue 35 sau echivalent.
(4)Nivelul de colorare este de 25 mg +/- 10% de colorant pe litru de produs energetic.
(5)Operatorii economici care comercializează substanţe prevăzute la alin. (1) şi (3) au obligaţia de a se înregistra la organul competent potrivit procedurilor din normele metodologice.
Art. 427: Responsabilitatea marcării şi colorării
(1)Antrepozitarul autorizat din România are obligaţia marcării şi colorării produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor în antrepozitul fiscal pe care îl deţine. În cazul achiziţiilor intracomunitare şi al importurilor, responsabilitatea marcării şi colorării la nivelurile prevăzute la art. 426 alin. (2) şi (4), precum şi a omogenizării substanţelor prevăzute la art. 426 alin. (1) şi (3) în masa de produs finit revine persoanei juridice care desfăşoară astfel de operaţiuni şi care poate fi antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau operatorul economic, după caz.
(2)Operaţiunea de marcare şi colorare a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor, realizată în antrepozite fiscale, se face sub supraveghere fiscală.
(3)Operatorii economici din România care achiziţionează marcatori şi coloranţi în scopul prevăzut la art. 425 alin. (1) au obligaţia ţinerii unor evidenţe stricte privind cantităţile de astfel de produse utilizate.
(4)Sunt interzise, cu excepţiile prevăzute de lege, eliberarea pentru consum, deţinerea în afara unui antrepozit fiscal, transportul inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea, pe teritoriul României, a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor, nemarcate şi necolorate sau marcate şi colorate necorespunzător potrivit prezentului titlu.
(5)Sunt/Este interzise/interzisă marcarea şi/sau colorarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor cu alte substanţe decât cele precizate la art. 426 alin. (1) şi (3) sau achiziţionate de la alţi operatori economici decât cei prevăzuţi la art. 426 alin. (5).
(51)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), până la data de 1 iunie 2024, este permisă marcarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor cu marcatorul solvent yellow 124 - identificat în conformitate cu indexul de culori, denumit ştiinţific N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi) etil]-4-(fenilazo) anilină, achiziţionat de la operatorii economici înregistraţi la organul competent. Nivelul de marcare este de 7 mg +/- 10% de marcator pe litru de produs energetic.

(6)Este interzisă utilizarea de substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau parţială a colorantului şi/sau marcatorului prevăzuţi/prevăzut la alin. (51) al prezentului articol şi la art. 426 alin. (1) şi (3).

(7)Pentru produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor, eliberate pentru consum, deţinute în afara unui antrepozit fiscal, transportate inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizate, oferite spre vânzare sau vândute, pe teritoriul României, nemarcate şi necolorate, sau marcate şi colorate necorespunzător, precum şi în cazul neîndeplinirii de către operatorii economici a obligaţiilor ce privesc modalităţile şi procedurile de supraveghere fiscală stabilite prin normele metodologice se datorează accize la nivelul prevăzut pentru motorină.
SECŢIUNEA 21:Marcarea şi colorarea motorinei
Art. 428: Reguli generale
(1)Produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. c) pot fi utilizate în scutire directă de la plata accizelor potrivit art. 399 alin. (1) lit. b), numai dacă sunt marcate şi colorate conform art. 429.
(2)Livrarea motorinei utilizate drept combustibil pentru motor către operatorii economici beneficiari ai scutirii se face numai după marcarea şi colorarea acesteia.
(3)Sunt/Este interzise/interzisă deţinerea, comercializarea şi/sau utilizarea motorinei marcate şi colorate potrivit prevederilor art. 429 în alte scopuri decât cele pentru care s-a acordat scutirea directă de la plata accizelor, conform alin. (1).
Art. 429: Substanţe utilizate pentru marcare şi colorare
(1)Pentru marcarea motorinei se utilizează marcatorul ACCUTRACE PLUS, denumit ştiinţific Butoxibenzen (număr de înregistrare CAS 1126-79-0) conform Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/197 a Comisiei din 17 ianuarie 2022 de stabilire a unui marcaj fiscal comun pentru motorine şi kerosen.

(2)Nivelul de marcare este de 14 mg +/- 10% de marcator pe litru de motorină. Acesta corespunde unui nivel de marcare de 10,64 mg +/- 10% de butoxibenzen pe litru de motorină.

(3)Pentru colorarea motorinei se utilizează colorantul solvent blue 35 sau echivalent.
(4)Nivelul de colorare este de 5 mg +/- 10% de colorant pe litru de motorină.
(5)Operatorii economici care comercializează substanţe prevăzute la alin. (1) şi (3) au obligaţia de a se înregistra la organul competent potrivit procedurilor din normele metodologice.
Art. 430: Responsabilitatea marcării şi colorării
(1)Antrepozitarul autorizat din România are obligaţia marcării şi colorării motorinei în antrepozitul fiscal pe care îl deţine. Responsabilitatea marcării şi colorării la nivelurile prevăzute la art. 429 alin. (2) şi (4), precum şi a omogenizării substanţelor prevăzute la art. 429 alin. (1) şi (3) în masa de produs finit revine antrepozitarului autorizat
(2)Marcarea şi colorarea motorinei pe teritoriul României se realizează în antrepozite fiscale sub supraveghere fiscală, potrivit procedurii stabilite prin normele metodologice.
(3)Operatorii economici din România care achiziţionează marcatori şi coloranţi în scopul prevăzut la art. 428 alin. (1) au obligaţia ţinerii unor evidenţe stricte privind cantităţile de astfel de produse utilizate.
(4)Sunt/Este interzise/interzisă marcarea şi/sau colorarea motorinei cu alte substanţe decât cele precizate la art. 429 alin. (1) şi (3) sau achiziţionate de la alţi operatori economici decât cei prevăzuţi la art. 429 alin. (5).
(41)Prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la data de 1 iunie 2024, este permisă marcarea motorinei cu marcatorul solvent yellow 124 - identificat în conformitate cu indexul de culori, denumit ştiinţific N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi) etil]-4-(fenilazo) anilină, achiziţionat de la operatorii economici înregistraţi la organul competent. Nivelul de marcare este de 7 mg +/- 10% de marcator pe litru de motorină.

(5)Este interzisă utilizarea de substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau parţială a colorantului şi/sau marcatorului prevăzuţi/prevăzut la alin. (41) al prezentului articol şi la art. 429 alin. (1) şi (3).

SECŢIUNEA 22:Alte obligaţii pentru operatorii economici cu produse accizabile
Art. 431: Confiscarea tutunului prelucrat
(1)Prin derogare de la prevederile legale în materie care reglementează modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi de astfel de produse, după cum urmează:
a)sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de produse al antrepozitarilor autorizaţi, al destinatarilor înregistraţi, al expeditorilor înregistraţi sau al importatorilor autorizaţi se predau în totalitate acestora;
b)sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a) se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia şi/sau depozitarea de tutun prelucrat.
(2)Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea tutunului prelucrat de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi, precum şi procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor din normele metodologice.
(3)Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat şi importator autorizat are obligaţia să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.
Art. 432: Controlul
(1)Toţi operatorii economici cu produse accizabile sunt obligaţi să accepte orice control ce permite autorităţii competente prevăzute prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române să se asigure de corectitudinea operaţiunilor cu produse accizabile.

(2)Autorităţile competente iau măsuri de supraveghere fiscală şi control pentru asigurarea desfăşurării activităţii autorizate în condiţiile legii. Modalităţile şi procedurile pentru realizarea supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor supuse accizelor armonizate se stabilesc prin normele metodologice.
Art. 433: Întârzieri la plata accizelor
Întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 15 zile de la termenul legal atrage suspendarea autorizaţiei deţinute de operatorul economic plătitor de accize până la plata sumelor restante.
Art. 434: Procedura de import pentru produse energetice
Efectuarea formalităţilor vamale de import aferente benzinelor şi motorinelor se face prin birourile vamale la frontieră stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

Art. 435: Condiţii de distribuţie şi comercializare
(1)Comercializarea pe piaţa naţională a alcoolului sanitar în vrac este interzisă.
(2)Comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primă a alcoolului etilic cu concentraţia alcoolică sub 96,00% în volum, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, este interzisă.
(3)Operatorii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă potrivit prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

(31)Operatorii economici care sunt înregistraţi la autoritatea competentă pentru distribuţie şi comercializare angro fără depozitare băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, care prezintă risc fiscal ridicat şi care deţin şi doresc să comercializeze produsele accizabile care se află în cadrul unui antrepozit fiscal aparţinând unei terţe persoane, au obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei declaraţii pe propria răspundere privind cantitatea de produse accizabile pe care intenţionează să o elibereze pentru consum. Modelul şi conţinutul declaraţiei şi modalitatea de declarare se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(32)Operatorii prevăzuţi la alin. (31) au obligaţia să constituie o garanţie de 120% din contravaloarea accizelor aferente cantităţii de produse accizabile pe care intenţionează să o elibereze pentru consum, sub forma prevăzută la art. 348 alin. (1). În situaţia în care organele competente constată indiciile săvârşirii unei infracţiuni şi evaluează prejudiciul, operatorul economic are obligaţia de a reîntregi garanţia la nivelul prejudiciului, cu excepţia situaţiei în care garanţia este îndestulătoare.
(33)Cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de epuizarea cantităţii de produse accizabile înscrise în declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (31), operatorul economic care este înregistrat la autoritatea competentă pentru distribuţie şi comercializare angro fără depozitare băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, care prezintă risc fiscal ridicat şi care comercializează produsele accizabile care se află în cadrul unui antrepozit fiscal, are obligaţia de a înştiinţa autoritatea competentă cu privire la acest fapt.
(34)Criteriile pentru evaluarea riscului fiscal în vederea determinării operatorilor înregistraţi care prezintă risc fiscal ridicat se stabilesc prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

(35)Operatorii economici, care în urma evaluării riscului fiscal în baza ordinului prevăzut la alin. (34) prezintă risc fiscal ridicat, se notifică de către autoritatea vamală competentă în vederea respectării prevederilor alin. (31)-(33).
(36)Regulile referitoare la constituirea, actualizarea şi eliberarea garanţiei prevăzute la alin. (32) se stabilesc prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române. Garanţia poate fi eliberată numai după verificarea de către organele fiscale competente a îndeplinirii de către operatorul economic a tuturor obligaţiilor legale privind evidenţierea, declararea şi plata obligaţiilor fiscale administrate de A.N.A.F.
(37)În situaţia în care operatorii economici prevăzuţi la alin. (31) înregistrează obligaţii fiscale restante administrate de A.N.A.F. cu mai mult de 5 zile faţă de termenul legal de plată, garanţia se extinde şi asupra acestor obligaţii de drept şi fără nicio altă formalitate.
(38)În cazul în care autoritatea competentă constată că pe parcursul a 36 de luni consecutive de la data depunerii primei declaraţii pe propria răspundere conform alin. (31) operatorul economic nu a înregistrat obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în sensul art. 157 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care s-a dispus executarea garanţiei şi a fost începută procedura de executare silită, operatorul economic se consideră că nu mai prezintă risc fiscal ridicat în sensul alin. (34).
(39)Activitatea de monitorizare şi control al activităţii desfăşurate de operatorii economici prevăzuţi la alin. (31) se stabileşte prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.
(310)La propunerea organelor de control, autoritatea competentă revocă documentul care atestă înregistrarea la autoritatea competentă conform alin. (3), în termen de maximum 3 zile calendaristice de la data primirii propunerii de revocare, în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acestuia nu respectă prevederile alin. (31)-(33);
b)atunci când titularul acestuia depăşeşte cantitatea de produse accizabile înscrisă în declaraţia prevăzută la alin. (31).
(311)Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât revocarea documentului care atestă înregistrarea la autoritatea competentă se comunică operatorului economic. Comunicarea se realizează prin remitere la domiciliul fiscal al operatorului economic prevăzut la alin. (31) potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (8)-(10) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care operatorul economic prevăzut la alin. (31) nu este găsit la domiciliul fiscal se afişează pe uşa acestuia o înştiinţare potrivit art. 47 alin. (9) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi decizia se consideră comunicată la data afişării înştiinţării.
(312)Operatorul economic prevăzut la alin. (31) nemulţumit poate contesta decizia de revocare a documentului care atestă înregistrarea la autoritatea competentă, la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor - aparat central, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.
(313)Contestarea deciziei de revocare a documentului care atestă înregistrarea la autoritatea competentă nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(4)Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă potrivit prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

(5)Nu intră sub incidenţa alin. (3) antrepozitarii autorizaţi pentru locurile autorizate ca antrepozite fiscale, destinatarii înregistraţi şi destinatarii certificaţi, pentru locurile declarate pentru recepţia produselor accizabile.

(6)Băuturile alcoolice livrate de operatorii economici producători către operatorii economici distribuitori sau comercianţi angro sunt însoţite şi de o copie a certificatului de marcă al producătorului, din care să rezulte că marca îi aparţine. Ambalajele în care sunt prezentate băuturile alcoolice trebuie să conţină şi informaţii privind producătorul.
(7)Operatorii economici distribuitori şi comercianţii angro sau en detail de băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice răspund pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute.
(8)Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare, în alte locaţii decât antrepozitele fiscale, precum şi uleiurile uzate pot fi cedate sau vândute pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile numai către un antrepozit fiscal de producţie ori pot fi supuse operaţiilor de ecologizare, în condiţiile prevăzute de normele metodologice.
(9)În cazul comercializării şi transportului de tutun brut şi tutun parţial prelucrat, trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
a)operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parţial prelucrat provenit din operaţiuni proprii de import, din achiziţii intracomunitare proprii sau din producţia internă proprie pot desfăşura această activitate numai în baza unei autorizaţii eliberate în acest scop de către autoritatea competentă potrivit prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române;

b)tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat poate fi comercializat către un operator economic din România numai dacă acesta este autorizat ca antrepozitar pentru producţia de tutun prelucrat sau ca unitate autorizată ca prim-procesatoare, deplasarea tutunului efectuându-se direct către antrepozitul fiscal sau către unitatea prim-procesatoare autorizată;

c)orice deplasare de tutun brut sau de tutun parţial prelucrat pe teritoriul României, realizată de operatorii economici prevăzuţi la lit. a), trebuie să fie însoţită de un document comercial în care se înscrie numărul autorizaţiei operatorului economic.
(91)În sensul alin. (9), tutunul brut include şi tutunul frunză neprelucrată, înainte de a fi introdus în procesul de fermentare, astfel cum este definit la art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 186/2001 privind instituirea sistemului de declaraţii de livrare a tutunului brut, aprobată cu modificări prin Legea nr. 326/2002.

(10)Atunci când nu se respectă una dintre prevederile alin. (9), intervine ca sancţiune exigibilitatea accizelor, suma de plată fiind determinată pe baza accizei datorate pentru alte tutunuri de fumat.
(11)Prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vânzările cu prime către consumator nu se aplică pentru produsele accizabile supuse regimului de marcare prin timbre sau banderole prevăzute la art. 421. Prin consumator se înţelege persoana definită la art. 4 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(12)Pentru produsele energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat -, prin normele metodologice se stabileşte tratamentul din punctul de vedere al accizelor pentru diferenţele cantitative constatate în afara regimului suspensiv de accize.
(13)Operatorii economici prevăzuţi la alin. (3) şi (4) au obligaţia să înştiinţeze autorităţile competente despre orice modificare pe care o aduc datelor pe baza cărora este efectuată înregistrarea, potrivit prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române, în termen de 30 de zile de la producerea modificării.

Art. 436: Decontările între operatorii economici
(1)Decontările între operatorii economici plătitori de accize şi operatorii economici cumpărători de produse accizabile se fac integral prin unităţi bancare.
(2)Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a)comercializarea în regim en detail;
b)livrările de produse accizabile către operatorii economici care comercializează astfel de produse în sistem en detail;
c)livrările de produse accizabile, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor dacă actele normative speciale nu prevăd altfel sau dacă nu se face dovada plăţii accizelor la bugetul statului;
d)livrările de produse accizabile, în cazul compensărilor efectuate între operatorii economici prin intermediul Institutului de Management şi Informatică, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor dacă nu se face dovada plăţii accizelor la bugetul de stat.
Art. 437: Valorificarea produselor accizabile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silită
(1)Alcoolul etilic, băuturile alcoolice, precum şi produsele energetice intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silită şi care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare pot fi valorificate de către organele competente către antrepozite fiscale de producţie numai în vederea procesării. În acest caz, livrarea se face, pe bază de factură, la preţuri care nu cuprind accizele.
(2)Alcoolul etilic, băuturile alcoolice, precum şi produsele energetice intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silită şi care îndeplinesc condiţiile legale de comercializare se valorifică de organele competente către operatorii economici comercianţi, pe bază de factură, la preţuri care cuprind şi accizele.
(3)Circulaţia produselor accizabile prevăzute la alin. (1) şi (2) intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silită nu intră sub incidenţa prevederilor secţiunii a 16-a.
(4)Produsele accizabile intrate în proprietatea privată a statului, care nu pot fi valorificate în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), se distrug în condiţiile prevăzute în reglementările referitoare la modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.
(5)Persoanele care dobândesc bunuri accizabile potrivit alin. (1) şi (2) trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de prezenta lege şi normele de aplicare a acesteia.

Art. 438: Valorificarea produselor accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura falimentului
(1)Circulaţia produselor accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura falimentului prevăzută în Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă nu intră sub incidenţa prevederilor secţiunii a 16-a.
(2)Produsele accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura falimentului şi care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare pot fi valorificate către antrepozitarii autorizaţi şi numai în vederea procesării.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), livrarea acestor produse se face în regim de supraveghere fiscală pe bază de factură care trebuie să respecte prevederile art. 319.