Regulamentul 999/22-mai-2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 12 Martie 2025
Regulamentul 999/22-mai-2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă
Dată act: 22-mai-2001
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞICONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 152 alineatul (4) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 45, 19.2.1999, p. 2, şi JO C 120 E, 24.4.2001, p. 89.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 258, 10.9.1999, p. 19.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din Tratat (3),
(3)Avizul Parlamentului European din 17 mai 2000 (JO C 59, 23.2.2001, p. 93), Poziţia Comună a Consiliului din 12 februarie 2001 (JO C 88, 19.3.2001, p. 1) şi Decizia Parlamentului European din 3 mai 2001.
întrucât:
(1)Pe parcursul mai multor ani s-a constatat apariţia separată, la om şi la animale, a mai multor encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) distincte. Encefalopatia spongiformă bovină (ESB) a fost identificată pentru prima oară la bovine în 1986, iar pe parcursul anilor următori a fost identificată şi la alte specii de animale. O nouă variantă a bolii Creutzfeldt-Jakob (BCJ) a fost descrisă în 1996. Există dovezi din ce în ce mai solide cu privire la asemănarea dintre agentul ESB şi agentul variantei noi a bolii Creutzfeldt-Jakob.
(2)Din 1990 până în prezent, Comisia adoptă o serie de măsuri de protecţie a sănătăţii umane şi animale de riscul de contaminare cu ESB. Aceste măsuri au avut la bază dispoziţiile de salvgardare ale directivelor privind măsurile de control veterinar. Având în vedere magnitudinea riscului pe care îl reprezintă anumite forme de EST pentru sănătatea animală, este indicat să se adopte reglementări specifice pentru prevenirea, controlul şi eradicarea acestor forme de EST.
(3)Prezentul regulament vizează în mod direct sănătatea publică şi se raportează la funcţionarea pieţei interne. El vizează produsele incluse în anexa I la tratat, precum şi produsele care nu sunt incluse în anexă. Prin urmare, este potrivit ca articolul 152 alineatul (4) litera (b) din tratat să constituie bază legală.
(4)Comisia a obţinut avizele ştiinţifice, în special de la Comitetul ştiinţific de coordonare şi de la Comitetul ştiinţific pentru măsuri veterinare privind sănătatea publică, pentru mai multe aspecte ale formelor de EST. Avizele includ sugestii privind măsurile de reducere a riscului potenţial pentru oameni şi animale determinat de expunerea la produse de origine animală infectate.
(5)Este recomandabil ca aceste reglementări să se aplice producţiei şi introducerii pe piaţă a animalelor vii şi a produselor de origine animală. Totuşi, nu este necesar ca acestea să se aplice produselor cosmetice, medicamentelor sau aparatelor medicale, materiei prime sau produselor intermediare, cărora li se aplică alte reglementări specifice, în special cu privire la neutilizarea unor materiale cu riscuri specificate. De asemenea, prezentele reglementări nu ar trebui să se aplice produselor de origine animală care nu reprezintă un risc la adresa sănătăţii umane sau animale, deoarece sunt destinate altor scopuri decât producţia de alimente, furaje sau îngrăşăminte. Este oportun să se asigure separarea produselor de origine animală, excluse din sfera de aplicare a prezentului regulament, de cele acoperite de acesta, cu excepţia cazului în care ele îndeplinesc cel puţin aceleaşi standarde de sănătate ca şi acestea din urmă.
(6)Ar trebui să se prevadă măsuri de salvgardare pe care Comisia să le adopte în cazurile în care autoritatea competentă a unui stat membru sau a unei ţări terţe nu a abordat în mod corespunzător un risc de EST.
(7)Ar trebui stabilită o procedură pentru determinarea statutului epidemiologie al unui stat membru, al unei ţări terţe şi al uneia dintre regiunile acestora (denumite în continuare "ţări sau regiuni") din punct de vedere al ESB, în baza riscului de introducere iniţială (în limba engleză "incident risk"), de propagare şi de expunere umană accidentală, pe baza informaţiilor disponibile. Statele membre şi ţările terţe care aleg să nu solicite determinarea statutului lor ar trebui clasificate de către Comisie într-o categorie anume, pe baza tuturor informaţiilor de care aceasta dispune.
(8)Statele membre ar trebui să instituie programe de formare pentru persoanele implicate în prevenirea şi combaterea formelor de EST, precum şi pentru medicii veterinari, agricultorii şi muncitorii care participă la transportul, comercializarea şi sacrificarea animalelor de fermă.
(81)(8a) Utilizarea anumitor proteine animale transformate provenite de la animale nerumegătoare pentru nutriţia nerumegătoarelor ar trebui să fie autorizată, ţinând seama de interdicţia reciclării intraspecifice, prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (*), şi de aspectele controlului referitoare, în special, la diferenţierea proteinelor animale transformate specifice anumitor specii, astfel cum se prevede în comunicarea privind foaia de parcurs pentru EST, adoptată de Comisie la 15 iulie 2005.
(*)JO L 273,10.10.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 208/2006 al Comisiei (JO L 36, 8.2.2006, p. 25).

(9)Statele membre ar trebui să realizeze un program anual de monitorizare a ESB şi scrapiei şi ar trebui să informeze Comisia şi celelalte state membre cu privire la rezultatele programului şi apariţia oricărei alte forme de EST.
(10)Unele ţesuturi de rumegătoare ar trebui desemnate materiale cu riscuri specificate pe baza patogenezei formelor de EST şi a statutului epidemiologic al ţării sau regiunii de origine sau rezidenţă a animalului respectiv. Materialul cu riscuri specificate ar trebui îndepărtat şi eliminat astfel încât să se evite orice risc pentru sănătatea umană sau animală. În special, acest material nu trebuie introdus pe piaţă pentru a fi utilizat în producţia de alimente, furaje sau îngrăşăminte. Totuşi, ar trebui să se prevadă un nivel echivalent de protecţie a sănătăţii printr-un test screening de EST efectuat pe animale în mod individual, de îndată ce a fost pe deplin validat. Tehnicile de sacrificare care prezintă riscul ca materialul cerebral să contamineze alte ţesuturi nu ar trebui să fie permise în ţări sau regiuni altele decât cele care prezintă cel mai scăzut risc de ESB.
(11)Ar trebui luate măsuri pentru prevenirea transmiterii formelor de EST la oameni sau animale prin interzicerea hrănirii unor categorii de animale cu anumite proteine animale şi prin interzicerea folosirii anumitor materiale de la rumegătoare în alimente. Aceste interdicţii ar trebui să fie proporţionale cu riscul implicat.
(111)(11a) În Rezoluţia din 28 octombrie 2004 (**), Parlamentul European şi-a exprimat preocupările cu privire la utilizarea proteinelor animale în nutriţia rumegătoarelor, dat fiind faptul că acestea nu reprezintă un element natural al nutriţiei efectivelor de animale adulte. De la criza provocată de ESB şi cea provocată de febra aftoasă, se recunoaşte tot mai mult că cea mai bună modalitate de garantare a sănătăţii oamenilor şi a sănătăţii animale constă în creşterea şi hrănirea animalelor astfel încât să se respecte specificul fiecărei specii. în conformitate cu principiul precauţiei şi respectând obiceiurile alimentare şi condiţiile de viaţă naturale ale rumegătoarelor, este necesar, în consecinţă, să se menţină interdicţia utilizării proteinelor animale în nutriţia rumegătoarelor sub forme care nu fac parte, în mod normal, din alimentaţia lor naturală.
(11b) Carnea separată mecanic se obţine prin îndepărtarea cărnii de pe oase, astfel încât structura fibroasă a muşchilor este distrusă sau modificată. Aceasta poate conţine fragmente de os şi de periost (învelişul oaselor). În consecinţă, nu este posibilă o comparaţie între carnea separată mecanic şi cea obişnuită. Prin urmare, ar trebui reexaminată utilizarea cărnii separate mecanic pentru consumul uman.
(**)JO C 174 E, 14.7.2005, p. 178.

(12)În situaţia în care se suspectează prezenţa EST la un animal, acest lucru ar trebui notificat autorităţii competente, care trebuie să ia imediat toate măsurile corespunzătoare, în special plasarea animalului suspectat sub restricţie privind circulaţia pe perioada în care se aşteaptă rezultatele analizelor sau sacrificarea animalului, sub supraveghere oficială. Dacă autoritatea competentă nu poate exclude posibilitatea existenţei unei forme de EST, aceasta ar trebui să efectueze analizele corespunzătoare şi să ţină carcasa animalului sub supraveghere oficială până la stabilirea unui diagnostic.
(13)În cazul în care se confirmă oficial prezenţa unei forme de EST, autoritatea competentă ar trebui să ia toate măsurile necesare, inclusiv distrugerea carcasei animalului, efectuarea unei analize pentru identificarea tuturor animalelor aflate în pericol şi plasarea animalelor şi produselor de origine animală, identificate ca atare, sub restricţie de deplasare. Proprietarilor ar trebui să li se acorde despăgubiri, de îndată ce acest lucru este posibil, pentru pierderea animalelor şi a produselor de origine animală, distruse conform prezentului regulament.
(14)Statele membre ar trebui să întocmească planuri de urgenţă pentru măsurile naţionale care trebuie aplicate în cazul apariţiei unui focar de ESB. Planurile respective ar trebui să fie aprobate de către Comisie. Ar trebui să se prevadă extinderea acestei dispoziţii la formele de EST, altele decât ESB.
(15)Ar trebui prevăzute dispoziţii care să vizeze introducerea pe piaţă a anumitor animale vii şi produse de origine animală. Reglementările comunitare existente privind identificarea şi înregistrarea bovinelor prevăd un sistem care să permită urmărirea animalelor până la mamă şi cireada de origine, în conformitate cu standardele internaţionale. Ar trebui prevăzute garanţii echivalente pentru bovinele importate din ţări terţe. Animalele şi produsele de origine animală acoperite de reglementări comunitare ce se deplasează în cadrul comerţului intracomunitar sau sunt importate din ţări terţe ar trebui să fie însoţite de certificatele prevăzute de reglementările respective, cu completările necesare, conform prezentului regulament.
(16)Ar trebui interzisă introducerea pe piaţă a anumitor produse de origine animală provenite de la bovine din regiuni cu risc ridicat. Totuşi, această interdicţie nu ar trebui să se aplice anumitor produse de origine animală fabricate în condiţii controlate, provenite de la animale în cazul cărora se poate demonstra că nu prezintă un risc ridicat de infectare cu o EST.
(17)Pentru a asigura respectarea reglementărilor privind prevenirea, controlul şi eradicarea formelor de EST, este necesară prelevarea de probe pentru analize de laborator, pe baza unui protocol stabilit, care să redea o imagine epidemiologică completă a situaţiei în ceea ce priveşte EST. Pentru a garanta uniformitatea procedurilor de analiză şi a rezultatelor, ar trebui stabilite laboratoare comunitare de referinţă şi metode ştiinţifice de încredere, inclusiv analize rapide pentru EST, în special. Analizele rapide ar trebui folosite cu precădere.
(18)Ar trebui efectuate inspecţii comunitare în statele membre pentru a se asigura aplicarea uniformă a cerinţelor privind prevenirea, controlul şi eradicarea formelor de EST şi, în acelaşi timp, ar trebui prevăzută implementarea procedurilor de auditare. Pentru a se asigura faptul că ţările terţe oferă garanţii echivalente cu cele aplicate de Comunitate la importul de animale vii şi produse de origine animală în cadrul Comunităţii, ar trebui efectuate inspecţii comunitare ad-hoc şi controale pentru a se verifica îndeplinirea condiţiilor de import de către ţările terţe exportatoare.
(19)Măsurile de comercializare pentru formele de EST ar trebui să aibă la bază standarde internaţionale, orientări generale sau recomandări, atunci când există. Cu toate acestea, pot fi adoptate măsuri justificate din punct de vedere ştiinţific care conduc la un nivel mai ridicat de protecţie a sănătăţii, în cazul în care măsurile care au la bază standardele internaţionale, orientările generale sau recomandările relevante nu ar asigura un nivel corespunzător de protecţie a sănătăţii.
(20)Prezentul regulament ar trebui reexaminat pe măsură ce apar noi informaţii ştiinţifice.
(21)Măsurile tradiţionale necesare, în special măsurile de reglementare a folosirii materialelor cu riscuri specificate, ar trebui prevăzute în prezentul regulament.
(22)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurii pentru exercitarea puterilor de punere în aplicare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(23)În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament, ar trebui prevăzute proceduri de stabilire a unei colaborări strânse şi eficiente între Comisie şi statele membre în cadrul Comitetului veterinar permanent, al Comitetului permanent pentru furaje şi al Comitetului permanent pentru produse alimentare.
(24)Dat fiind faptul că dispoziţiile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament sunt măsuri generale în sensul articolului 2 din Decizia 1999/468/CE, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută în articolul 5 din decizia menţionată,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament stabileşte reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) la animale. El se aplică producţiei şi introducerii pe piaţă a animalelor vii şi a produselor de origine animală şi, în anumite cazuri specifice, şi exportului acestora.
(2)Prezentul regulament nu se aplică:
a)produselor cosmetice, medicamentelor sau aparatelor medicale, materiilor prime sau produselor intermediare;
b)produselor care nu sunt destinate utilizării în alimentaţia umană, în hrana animalelor sau în îngrăşăminte, sau în materia primă ori produsele intermediare;
c)produselor de origine animală destinate expunerii, educaţiei, cercetării ştiinţifice, studiilor sau analizelor speciale, cu condiţia ca aceste produse să nu fie în cele din urmă consumate sau utilizate de oameni sau de animale altele decât cele folosite pentru proiectele de cercetare respective;
d)animalelor vii folosite pentru cercetare sau destinate cercetării.
Art. 2: Separarea animalelor vii şi a produselor de origine animală
Pentru a evita contaminarea sau substituirea animalelor vii sau a produselor de origine animală prevăzute în articolul 1 alineatul (1) cu produsele de origine animală prevăzute în articolul 1 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) sau cu animalele vii prevăzute în articolul 1 alineatul (2) litera (d), acestea se păstrează separat în permanenţă, cu excepţia cazului în care respectivele animale vii sau produse de origine animală sunt produse cel puţin în aceleaşi condiţii de protecţie a sănătăţii din punct de vedere al formelor de EST.
Normele de punere în aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
Art. 3: Definiţii
(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
a)forme de EST: toate formele de encefalopatie spongiformă transmisibilă, cu excepţia formelor care apar la om;
b)introducere pe piaţă: orice operaţiune al cărei scop este de a furniza animale vii sau produse de origine animală prevăzute în prezentul regulament unui terţ din cadrul Comunităţii, sau orice altă formă de furnizare contra cost sau gratuită către un terţ sau de depozitare în vederea furnizării către un terţ;
c)produse de origine animală: orice produs care provine de la un animal care este reglementat de dispoziţiile Directivei 89/662/CEE (2) sau ale Directivei 90/425/CEE (3) sau care conţine un astfel de produs;
(2)Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controalele veterinare în comerţul intracomunitar în vederea realizării pieţei interne (JO L 395, 30.12.1989, p. 13). Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/118/CEE a Consiliului (JO L 62, 15.3.1993, p. 49).
(3)Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile în comerţul intracomunitar cu anumite animale vii şi produse în vederea realizării pieţei interne (JO L 224, 18.8.1990, p. 29). Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/118/CEE a Consiliului.
d)materii prime: materii prime sau orice alt produs de origine animală din care sau cu ajutorul căruia sunt fabricate produsele prevăzute în articolul 1 alineatul (2) literele (a) şi (b);
e)autoritate competentă: autoritatea centrală a unui stat membru care deţine competenţa de a asigura respectarea cerinţelor prezentului regulament sau orice autoritate căreia autoritatea centrală i-a delegat această competenţă, în special pentru controlul furajelor; include, acolo unde este cazul, autoritatea corespondentă dintr-o ţară terţă;
f)categorie: una dintre categoriile de clasificare prevăzute în anexa II capitolul C;
g)materiale cu riscuri specificate: ţesuturile prevăzute în anexa V; dacă nu se indică altceva, acestea nu includ şi produsele care conţin aceste ţesuturi sau sunt provenite de la acestea;
h)animal suspectat de a fi infectat cu o EST: animale vii, sacrificate sau moarte care prezintă sau au prezentat tulburări neurologice sau de comportament sau o deteriorare progresivă a stării generale asociată cu o degradare a sistemului nervos central şi pentru care informaţiile adunate pe baza examinării clinice, a răspunsului la tratament, a examinării post-mortem sau a analizelor de laborator ante-mortem sau post-mortem nu permit stabilirea unui diagnostic alternativ. Encefalopatiile spongiforme bovine (ESB) sunt suspectate la bovinele care au prezentat un rezultat pozitiv la analiza rapidă pentru ESB;
i)exploataţie: orice loc în care animalele prevăzute în prezentul regulament sunt ţinute, păstrate, crescute, manipulate sau arătate publicului;
j)prelevare de probe: prelevarea de probe care să asigure o reprezentare corectă din punct de vedere statistic de la animale sau din mediul acestora, sau din produse de origine animală, în scopul stabilirii unui diagnostic de boală, a relaţiilor familiale, pentru supravegherea sănătăţii sau pentru monitorizarea absenţei agenţilor microbiologici sau a unor materiale din produse de origine animală;
k)îngrăşăminte: orice substanţă care conţine produse de origine animală utilizată pe pământ pentru a intensifica creşterea vegetaţiei; pot include şi reziduuri digestive de la producţia de bio-gaz sau de la tratarea cu compost;
l)«teste rapide»: metodele de depistare enumerate în anexa X, ale căror rezultate sunt cunoscute în 24 de ore;

m)test alternativ: testele prevăzute în articolul 8 alineatul (2) care sunt folosite ca alternativă la retragerea materialelor cu riscuri specificate.
n)«carne separată mecanic» sau «CSM»: produsul obţinut prin îndepărtarea cărnii de pe oasele acoperite cu carne după dezosare, cu ajutorul mijloacelor mecanice care generează distrugerea sau modificarea structurii fibroase a muşchilor;
o)«supraveghere pasivă»: semnalarea tuturor animalelor bănuite de a fi infectate cu o formă de EST şi, atunci când prezenţa unei forme de EST nu poate fi exclusă printr-un examen clinic, efectuarea pe animalele respective a unor teste de depistare în laborator;
p)«supraveghere activă»: efectuarea de teste de depistare pe animalele care nu au fost semnalate ca fiind bănuite de a fi infectate cu o formă de EST, precum animalele abatorizate de urgenţă, animalele care prezintă semne de boală în momentul inspecţiilor ante mortem, animalele moarte, animalele sănătoase abatorizate şi animalele abatorizate în legătură cu un caz de EST, în special pentru a stabili evoluţia şi prevalenta formelor de EST pe teritoriul unei ţări sau într-una din regiunile acesteia;

(2)Se aplică şi definiţiile specifice prevăzute în anexa I.
(3)În situaţia în care termenii prezentului regulament nu sunt definiţi nici în alineatul (1), nici în anexa I, se aplică definiţiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 (1) şi definiţiile din directivele 64/432/CEE (2), 89/662/CEE, 90/425/CEE şi 91/68/CEE (3) sau în conformitate cu acestea, în măsura în care se face trimitere la ele în acest text.
(1)Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi a produselor din carne de vită şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11.8.2000, p. 1).
(2)Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de sănătate animală care afectează comerţul intracomunitar cu bovine şi porcine (JO L 121, 29.7.1964, p. 1977/64). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2000/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 163, 4.7.2000, p. 35).
(3)Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condiţiile de sănătate animală care reglementează comerţul intracomunitar cu ovine şi caprine (JO L 46, 19.2.1991, p. 19). Directivă modificată ultima dată de Decizia 94/953/CE a Comisiei (JO L 371, 31.12.1994, p. 14).
Art. 4: Măsuri de salvgardare
(1)În ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor de salvgardare, se aplică principiile şi dispoziţiile prevăzute în articolul 9 din Directiva 89/662/CEE, articolul 10 din Directiva 90/425/CEE, articolul 18 din Directiva 91/496/CEE (4) şi articolul 22 din Directiva 97/78/CE (5).
(4)Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare la animalele care intră pe teritoriul Comunităţii din ţări terţe şi de modificare a directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE şi 90/675/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56). Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).
(5)Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare la produsele care intră pe teritoriul Comunităţii din ţări terţe (JO L 24, 30.1.1998, p. 9).
(2)Măsurile de salvgardare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2) şi se notifică în acelaşi timp la Parlamentul European, cu precizarea motivelor.
Art. 5: Clasificare
(1)Stabilirea statutului statelor membre, al ţărilor terţe sau al regiunilor acestora (denumite în continuare «ţări sau regiuni») cu privire la ESB se realizează prin clasificarea într-una dintre următoarele trei categorii:
- risc neglijabil de ESB, astfel cum este definit în anexa II;
- risc controlat de ESB, astfel cum este definit în anexa II;
- risc nedeterminat de ESB, astfel cum este definit în anexa II.
Statutul cu privire la ESB al ţărilor sau al regiunilor poate fi stabilit numai pe baza criteriilor prevăzute în anexa II capitolul A. Aceste criterii cuprind rezultatele unei analize a riscului care identifică toţi factorii potenţiali ai apariţiei ESB, astfel cum sunt definiţi în anexa II capitolul B, iar evoluţia în timp a acestora, precum şi măsurile extinse de supraveghere activă şi pasivă, ţinând seama de categoria de risc a ţării sau a regiunii.
Statele membre şi ţările terţe care doresc să fie menţinute pe lista ţărilor terţe autorizate pentru exportul în Comunitate de animale vii sau produse reglementate de prezentul regulament prezintă Comisiei o cerere de stabilire a statutului lor cu privire la ESB, însoţită de informaţii relevante privind criteriile menţionate în anexa II capitolul A, precum şi factorii potenţiali de risc prevăzuţi în anexa II capitolul B, precum şi evoluţia în timp a acestora.

(2)Se adoptă o decizie privind fiecare cerere în parte, încadrându-se astfel statul membru sau ţara terţă ori regiunea din statul membru sau ţara terţă care a depus cererea într-una din categoriile definite în anexa II capitolul C, ţinând seama de criteriile şi factorii potenţiali de risc prevăzuţi în alineatul (1), în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
Această decizie se adoptă în termen de şase luni de la prezentarea cererii şi a informaţiilor relevante prevăzute în alineatul (1) al doilea paragraf. În cazul în care Comisia hotărăşte că documentele de fundamentare nu includ informaţiile prevăzute în anexa II capitolele A şi B, aceasta solicită prezentarea unor informaţii suplimentare într-o perioadă care urmează să fie specificată. Decizia finală se adoptă în termen de şase luni de la prezentarea tuturor informaţiilor.
După ce Oficiul Internaţional de Epizootii (OIE) a stabilit procedura de clasificare a ţărilor pe categorii şi dacă a încadrat ţara solicitantă în una din aceste categorii, se poate hotărî, dacă este cazul, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2), o reevaluare a categorizării comunitare a ţării respective, conform primului paragraf din prezentul alineat.
(3)În cazul în care Comisia hotărăşte că informaţiile prezentate de un stat membru sau o ţară terţă conform anexei II capitolele A şi B sunt insuficiente şi neclare, aceasta poate, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2), să determine statutul privind ESB al statului membru sau al ţării terţe respective pe baza unei analize de risc complete.
Analiza de risc trebuie să cuprindă o analiză statistică concludentă a situaţiei epidemiologice cu privire la formele de EST din statul membru sau ţara terţă solicitantă, pe baza utilizării, în cadrul unei proceduri de screening, a analizelor rapide. Comisia ţine seama de criteriile de clasificare folosite de OIE.
Analizele rapide sunt aprobate în acest scop în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 24 alineatul (3) şi sunt introduse pe o listă care figurează în anexa X capitolul C punctul 4.

Această procedură de screening poate fi utilizată şi de statele membre sau ţările terţe care doresc să obţină aprobarea Comisiei pentru clasificarea pe care au realizat-o pe baza respectivă- în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
Costul procedurii de screening este suportat de statul membru sau ţara terţă respectivă.
(4)Statele membre şi ţările terţe care nu au prezentat o cerere în conformitate cu alineatul (1) al treilea paragraf trebuie, pentru expedierea de pe teritoriul lor a animalelor vii şi a produselor de origine animală, să respecte cerinţele de import aplicabile ţărilor care prezintă un risc nedeterminat de ESB, până la depunerea cererii respective şi până la luarea unei hotărâri finale asupra statutului acestora cu privire la ESB.

(5)Statele membre notifică Comisia cât mai curând posibil cu privire la dovezile epidemiologice sau alte informaţii care ar putea conduce la o modificare a statutului privind ESB, în special rezultatele programelor de monitorizare prevăzute în articolul 6.
(6)Reţinerea unei ţări terţe pe una dintre listele prevăzute de reglementările comunitare pentru a i se permite exportul în Comunitate de animale vii şi produse de origine animală pentru care prezentul regulament stabileşte reglementări specifice se hotărăşte prin procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2) şi este condiţionată - în lumina informaţiilor disponibile sau dacă se presupune că este prezentă o formă de EST- de furnizarea informaţiilor prevăzute la alineatul (1). În cazul unui refuz de furnizare a respectivelor informaţii în termen de trei luni de la data cererii Comisiei, se aplică dispoziţiile alineatului (4) din prezentul articol până la depunerea şi evaluarea informaţiilor în conformitate cu alineatul (2) sau (3).
Eligibilitatea ţărilor terţe pentru exportul în Comunitate de animale vii sau produse de origine animală pentru care prezentul regulament prevede reglementări specifice, în condiţii corespunzătoare categoriei stabilite de Comisie, este condiţionată de asumarea de către acestea a obligaţiei de a notifica Comisiei în scris, cât mai curând posibil, dovezile epidemiologice sau de altă natură care ar putea conduce la o modificare a statutului privind ESB.
(7)În conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2), se poate adopta decizia de a schimba clasificarea ESB a unui stat membru sau ţări terţe sau a uneia din regiunile acesteia, în conformitate cu rezultatele verificărilor prevăzute în articolul 21.
(8)Hotărârile prevăzute în alineatele (2), (3), (4), (6) şi (7) se bazează pe o evaluare a riscului, ţinând seama de criteriile recomandate prevăzute în anexa II capitolele A şi B.
Art. 6: Sistemul de monitorizare
(1)Fiecare stat membru întocmeşte un program anual de monitorizare a EST, bazat pe o supraveghere activă şi pasivă, în conformitate cu anexa III. Programul respectiv include o procedură de depistare care foloseşte teste rapide, în cazul în care această procedură este disponibilă pentru speciile de animale în cauză.
Testele rapide sunt aprobate în acest scop în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3) şi enumerate în lista din anexa X.

(11)(1a) Programul anual de monitorizare prevăzut la alineatul (1) se referă cel puţin la următoarele grupe:
a)toate bovinele cu vârsta de peste 24 de luni trimise spre abatorizare de urgenţă sau care prezintă semne de boală la inspecţiile ante mortem,
b)toate bovinele cu vârsta de peste 30 de luni abatorizate în condiţii normale pentru consumul uman,
c)toate bovinele cu vârsta de peste 24 de luni, care nu sunt abatorizate pentru consumul uman, care au murit sau au fost omorâte în exploataţie, în timpul transportului sau într-un abator (animale moarte).
Statele membre pot decide să deroge de la dispoziţia prevăzută la litera (c) în zonele îndepărtate, unde densitatea animalelor este redusă şi unde nu se asigură nici o colectare a animalelor moarte. Statele membre care recurg la această derogare informează Comisia şi transmit o listă a zonelor în cauză, însoţită de o justificare a derogării. Derogarea nu poate cuprinde mai mult de 10 % din populaţia bovină a unui stat membru.
(12)(1b) După consultarea comitetului ştiinţific corespunzător, vârsta stabilită la alineatul (1a) literele (a) şi (c) poate fi adaptată în funcţie de progresele ştiinţifice realizate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3).
La cererea unui stat membru care poate demonstra îmbunătăţirea situaţiei epidemiologice din ţară şi în funcţie de anumite criterii care se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), se pot revizui programele anuale de monitorizare referitoare la ţara respectivă.
Statul membru în cauză furnizează dovada capacităţii sale de a stabili eficacitatea măsurilor aplicate şi de a asigura protecţia sănătăţii oamenilor şi a sănătăţii animale, pe baza unei analize detaliate a riscului. Statul membru demonstrează, în special:
a)o prevalentă a ESB în scădere evidentă sau redusă şi stabilă, pe baza celor mai recente rezultate de depistare;
b)că a pus în aplicare şi în executare, de cel puţin şase ani, un program complet de depistare a ESB (legislaţie comunitară privind trasabilitatea şi identificarea animalelor vii şi supravegherea ESB);
c)că a pus în aplicare şi în executare, de cel puţin şase ani, legislaţia comunitară privind interdicţia totală în ceea ce priveşte alimentaţia animalelor de crescătorie.

(2)Fiecare stat membru informează Comisia şi celelalte state membre din cadrul Comitetului veterinar permanent cu privire la apariţia formelor de EST, altele decât ESB.
(3)Toate investigaţiile oficiale şi examenele de laborator se înregistrează în conformitate cu dispoziţiile anexei III capitolul B.
(4)Statele membre înaintează Comisiei un raport anual care să cuprindă cel puţin informaţiile prevăzute în anexa III capitolul B partea I. Raportul pentru fiecare an calendaristic este înaintat până cel târziu la data de 31 martie a anului următor. În termen de trei luni de la primirea rapoartelor respective, Comisia înaintează Comitetului veterinar permanent un rezumat al rapoartelor naţionale care să cuprindă cel puţin informaţiile prevăzute în anexa III capitolul B partea a II-a.
(5)Modalităţile de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

Art. 6a: Programe de creştere a animalelor
(1)Statele membre pot introduce programe de creştere a animalelor în vederea selectării pentru rezistenţă la EST în cadrul populaţiei de ovine a acestora. Aceste programe includ un cadru pentru recunoaşterea rezistenţei la EST a anumitor efective de animale şi pot fi extinse la alte specii de animale, pe baza probelor ştiinţifice care să ateste rezistenţa anumitor genotipuri din speciile respective la EST.
(2)Normele specifice privind programele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).
(3)Statele membre care stabilesc programe de creştere a animalelor prezintă Comisiei rapoarte periodice pentru evaluarea acestor programe din punct de vedere ştiinţific, în special în ceea ce priveşte efectele acestora atât asupra incidenţei formelor de EST, cât şi asupra diversităţii şi a variabilităţii genetice, precum şi asupra conservării raselor ovine vechi, rare sau adaptate la o regiune anume. Rezultatele ştiinţifice şi consecinţele globale ale programelor de creştere a animalelor se evaluează periodic şi, după caz, programele respective se modifică în mod corespunzător.

Art. 7: Interdicţii privind hrana animalelor
(1)Se interzice utilizarea proteinelor animale în nutriţia rumegătoarelor.

(2)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) se extinde şi asupra altor animale decât rumegătoarele şi se limitează, în ceea ce priveşte nutriţia acestor animale cu produse de origine animală, în conformitate cu anexa IV.

(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor anexei IV de stabilire a derogărilor de la interdicţia prevăzută la alineatele menţionate anterior.
Comisia poate hotărî, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), pe baza unei evaluări ştiinţifice a nevoilor alimentare ale rumegătoarelor tinere şi sub rezerva modalităţilor de aplicare a prezentului articol, adoptate în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol şi după o evaluare a aspectelor legate de control ale derogării respective, să autorizeze utilizarea de proteine derivate din peşte pentru nutriţia rumegătoarelor tinere.

(4)Statele membre sau regiunile statelor membre care prezintă un risc nedeterminat de ESB nu sunt autorizate să exporte sau depozita hrană destinată animalelor de crescătorie care conţine proteine provenite de la mamifere sau hrană pentru mamifere, cu excepţia celei destinate câinilor, pisicilor şi animalelor cu blană, care conţine proteine prelucrate provenite de la mamifere.
Ţările terţe sau regiunile ţărilor terţe care prezintă un risc nedeterminat de ESB nu sunt autorizate să exporte în Comunitate hrană destinată animalelor de crescătorie care conţine proteine provenite de la mamifere sau hrană pentru mamifere, cu excepţia celei destinate câinilor, pisicilor şi animalelor cu blană, care conţine proteine prelucrate provenite de la mamifere.
La cererea unui stat membru sau a unei ţări terţe, se poate hotărî, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2), pe baza criteriilor stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), să se acorde unele derogări individuale de la restricţiile prevăzute de prezentul alineat. Orice derogare ţine seama de dispoziţiile alineatului (3) din prezentul articol.

(41)(4a) Pe baza unei analize a riscului favorabile, care ţine seama cel puţin de amploarea contaminării şi de sursa eventuală a acesteia, precum şi de destinaţia finală a lotului, se poate hotărî, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), să se introducă un prag de toleranţă pentru cantităţi nesemnificative de proteine animale în hrana pentru animale, cauzate de o contaminare accidentală şi inevitabilă din punct de vedere tehnic.

(5)Normele de punere în aplicare a prezentului articol, în special normele de prevenire a contaminării încrucişate şi metodele de prelevare şi de analiză a probelor necesare pentru verificarea respectării prezentului articol, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2). Aceste norme se bazează pe un raport al Comisiei privind originea, transformarea, controlul şi trasabilitatea alimentelor de origine animală destinate animalelor.

Art. 8: Materiale cu riscuri specificate
(1)Materialele cu risc specificate sunt îndepărtate şi distruse, în conformitate cu anexa V la prezentul regulament şi cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. Materialele nu pot fi importate în Comunitate. Lista materialelor cu risc specificate prevăzută în anexa V cuprinde cel puţin creierul, măduva spinării, ochii şi amigdalele bovinelor cu vârstă de peste douăsprezece luni, precum şi coloana vertebrală a bovinelor care au depăşit o vârstă care urmează să fie specificată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3). Luând în considerare diferite categorii de risc stabilite la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf, precum şi condiţiile prevăzute la articolul 6 alineatele (la) şi (1b) litera (b), lista materialelor cu risc specificate din anexa V se modifică în mod corespunzător.

(2)Alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică ţesuturilor provenite de la animale care au fost supuse unui test alternativ aprobat în acest scop, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), prevăzut în lista stabilită în anexa X, aplicat în condiţiile enumerate în anexa V şi care a avut rezultate negative.
Statele membre care autorizează utilizarea unui test alternativ, în conformitate cu prezentul alineat, trebuie să informeze celelalte state membre şi Comisia în acest sens.

(3)În statele membre sau în regiunile statelor membre care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB, laceraţia ţesuturilor nervoase centrale, după asomare, cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană sau prin injectarea de gaz în cavitatea craniană în legătură cu asomarea, nu trebuie să se aplice bovinelor, ovinelor sau caprinelor a căror carne este destinată consumului uman sau animal.

(4)Datele referitoare la vârstă prevăzute în anexa V pot fi ajustate. Această ajustare se efectuează pe baza celor mai recente descoperiri ştiinţifice verificate cu privire la probabilitatea statistică a apariţiei EST în cadrul grupelor de vârstă relevante ale efectivului comunitar de bovine, ovine şi caprine.

(5)Se pot adopta norme care să permită derogarea de la dispoziţiile alineatelor (1) - (4) din prezentul articol, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), în ceea ce priveşte data punerii în aplicare efective a interdicţiei referitoare la nutriţia prevăzută la articolul 7 alineatul (1) sau, după caz, în ţările terţe sau regiunile ţărilor terţe care prezintă risc controlat de ESB, în ceea ce priveşte data punerii în aplicare efective a interdicţiei de utilizare a proteinelor care provin din mamifere în nutriţia rumegătoarelor, în vederea limitării obligaţiilor de a îndepărta şi de a distruge materialele cu risc specificate la animalele născute înaintea acestei date în ţările sau regiunile în cauză.

(6)Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
Art. 9: Produse de origine animală provenite de la rumegătoare sau care conţin materiale provenite de la rumegătoare
(1)Produsele de origine animală enumerate în anexa VI sunt fabricate utilizând procese de producţie aprobate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3).

(2)Oasele bovinelor, ovinelor şi caprinelor originare din ţările sau regiunile care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB nu trebuie folosite pentru producerea cărnii separate mecanic (CSM). Înainte de 1 iulie 2008, statele membre trebuie să prezinte Comisiei, un raport privind utilizarea şi metoda de producţie a CSM pe teritoriul lor. Acest raport cuprinde o declaraţie în care se precizează dacă statul membru are intenţia de a continua producţia de CSM.
Comisia prezintă, în legătură cu acest subiect, o comunicare Parlamentului European şi Consiliului privind necesitatea viitoare de utilizare a CSM şi utilizarea acesteia în Comunitate, inclusiv politica de informare faţă de consumatori.

(3)Având în vedere criteriile stabilite la punctul 5 din anexa V, alineatele (1) şi (2) nu se aplică rumegătoarelor care au fost supuse testului alternativ recunoscut în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 24 alineatul (3), cu condiţia ca testul respectiv să fie inclus în anexa X, în cazul în care rezultatele testului au fost negative.

(4)Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
Art. 10: Programe educaţionale
(1)Statele membre se asigură că personalul autorităţii competente, al laboratoarelor de diagnosticare şi al colegiilor de agricultură şi medicină veterinară, veterinarii oficiali, practicienii veterinari privaţi, personalul abatoarelor şi crescătorii de animale, fermierii şi manipulanţii sunt pregătiţi în interpretarea semnelor clinice, epidemiologice şi, în cazul personalului responsabil cu efectuarea controalelor, în interpretarea rezultatelor de laborator privind formele de EST.
(2)Pentru o implementare eficientă a programelor educaţionale prevăzute în alineatul (1), Comunitatea poate acorda ajutor financiar. Valoarea acestui ajutor se stabileşte în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
Art. 11: Notificare
Fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivei 82/894/CEE (1), statele membre se asigură ca fiecare caz de animal suspect de contaminare cu EST să fie notificat imediat autorităţilor competente.
(1)Directiva 82/894/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1982 privind notificarea maladiilor animale în cadrul Comunităţii (JO L 378, 31.12.1982, p. 58). Directivă modificată ultima dată de Decizia 2000/556/CE a Comisiei (JO L 235, 19.9.2000, p. 27).
Statele membre informează celelalte state membre şi Comisia în legătură cu cazurile de EST notificate.
Autoritatea competentă adoptă imediat măsurile prevăzute în articolul 12 din regulament împreună cu orice alte măsuri necesare.
Art. 12: Măsuri privind animalele suspecte
(1)Orice animal suspect de infecţie cu EST este supus unei restricţii oficiale de circulaţie până la aflarea rezultatelor examenului clinic şi epidemiologic efectuat de autoritatea competentă sau este abatorizat, în vederea examinării în laborator sub supraveghere oficială.
În cazul în care o bovină dintr-o exploataţie a unui stat membru este suspectă de EST în mod oficial, toate celelalte bovinele din această exploataţie sunt supuse unei restricţii oficiale de circulaţie, până la aflarea rezultatelor examinării. În cazul în care o ovină sau o caprină dintr-o exploataţie a unui stat membru este suspectă de EST în mod oficial, toate celelalte ovine şi caprine din această exploataţie sunt supuse unei restricţii oficiale de circulaţie, până la aflarea rezultatelor examinării.
Cu toate acestea, în cazul în care există mijloace de probă care să indice că este puţin probabil ca exploataţia în care se afla animalul la momentul suspectării prezenţei ESB să fie aceeaşi cu exploataţia în care animalul a fost expus la ESB, autoritatea competentă poate decide ca doar animalul suspect de infecţie să fie supus unei restricţii oficiale de circulaţie.
În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă poate decide, de asemenea, ca alte exploataţii sau doar exploataţia expusă să fie plasată sub supraveghere oficială, în funcţie de informaţiile epidemiologice disponibile.
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) şi prin derogare de la restricţiile oficiale de circulaţie prevăzute de prezentul alineat, un stat membru poate fi scutit de obligaţia de a aplica aceste restricţii în cazul în care aplică măsuri care oferă garanţii echivalente, bazate pe o evaluare corespunzătoare a riscurilor posibile pentru sănătatea publică şi sănătatea animală.

(2)Atunci când autoritatea competentă hotărăşte că posibilitatea de infectare cu EST nu poate fi înlăturată, dacă animalul este încă în viaţă, acesta va fi sacrificat; creierul şi celelalte ţesuturi, după cum decide autoritatea competentă, sunt îndepărtate şi trimise pentru examinare în conformitate cu metodele de testare stabilite în articolul 20 la un laborator aprobat oficial, laboratorul naţional de referinţă prevăzut în articolul 19 alineatul (1) sau laboratorul comunitar de referinţă prevăzut în articolul 19 alineatul (2).
(3)Toate părţile corpului animalului suspect sunt conservate sub supraveghere oficială până la stabilirea unui diagnostic negativ sau sunt distruse, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

(4)Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
Art. 13: Măsuri ulterioare confirmării prezenţei unei forme de EST
(1)În cazul în care prezenţa unei forme de EST este confirmată oficial, se aplică cât mai repede posibil următoarele măsuri:
a)toate părţile corpului animalului sunt distruse, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, cu excepţia materialului conservat pentru registru, în conformitate cu anexa III capitolului B din prezentul regulament.

b)se efectuează o investigaţie în scopul identificării tuturor animalelor expuse riscului, conform anexei VII punctul 1;
c)toate animalele şi produsele de origine animală cu risc, prevăzute în anexa VII punctul 2 la prezentul regulament, care au fost identificate în urma investigaţiei prevăzute la litera (b) din prezentul alineat, sunt abatorizate şi distruse, în conformitate cu Regulamentul (CE)nr. 1774/2002.
Prin derogare de la dispoziţiile prezentului alineat, statele membre pot aplica alte măsuri care să ofere un nivel echivalent de protecţie dacă măsurile respective au fost aprobate în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
Prin derogare de la prezentul alineat, un stat membru poate aplica alte măsuri care să ofere un nivel echivalent de protecţie pe baza unei evaluări favorabile a riscurilor în temeiul articolelor 24a şi 25, ţinând seama în special de măsurile de control din respectivul stat membru, în cazul în care măsurile în cauză au fost aprobate pentru acel stat membru în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 24 alineatul (2).

(2)Până la punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în alineatul (1) literele (b) şi (c), exploataţia în care se afla animalul la momentul confirmării prezenţei EST este plasată sub supraveghere oficială, iar circulaţia animalelor susceptibile de EST şi a produselor de origine animală provenite de la acestea dinspre sau înspre exploataţie are loc sub rezerva aprobării autorităţii competente, în vederea stabilirii şi identificării imediate a animalelor şi a produselor de origine animală respective.
Dacă există dovezi care să afirme că este puţin probabil ca exploataţia în care se afla animalul la momentul confirmării prezenţei EST să fie aceeaşi exploataţie în care animalul a fost expus la EST, autoritatea competentă poate decide ca ambele exploataţii sau doar exploataţia expusă să fie plasate sub supraveghere oficială.
(3)Statele membre care au pus în aplicare un regim de substituire care prevede măsuri de salvgardare echivalente cu măsurile prevăzute în articolul 12 alineatul (1) al cincilea paragraf, prin derogare de la cerinţele alineatului (1) literele (b) şi (c), în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2), pot fi scutite de cerinţele de aplicare a restricţiilor oficiale privind circulaţia animalelor şi de cerinţele privind sacrificarea şi distrugerea animalelor.
(4)Proprietarii primesc imediat despăgubiri pentru pierderea animalelor sacrificate sau a produselor de origine animală distruse în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) şi alineatul (1) literele (a) şi (c) din prezentul articol.
(5)Fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivei 82/894/CEE, prezenţa confirmată a oricărei forme de EST, alta decât ESB, se notifică în fiecare an Comisiei.
(6)Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
Art. 14: Planul de urgenţă
(1)Statele membre elaborează, în conformitate cu criteriile generale ale reglementărilor comunitare privind controlul bolilor animalelor, orientări generale care să precizeze măsurile naţionale care trebuie aplicate şi care să indice competenţele şi responsabilităţile, atunci când se confirmă cazuri de EST.
(2)Acolo unde este necesar pentru a se permite o aplicare uniformă a legislaţiei comunitare, orientările generale pot fi armonizate conform procedurii prevăzute în articolul 24 alineatul (2).
Art. 15: Animale vii, sperma, embrionii şi ovulele provenite de la acestea
(1)Introducerea pe piaţă sau, dacă este cazul, exportul de bovine, ovine sau caprine şi spermă, embrioni şi ovule provenite de la acestea, face obiectul condiţiilor prevăzute în anexa VIII sau, în cazul importurilor, al condiţiilor stabilite în anexa IX. Animalele vii, embrionii şi ovulele provenite de la acestea sunt însoţite de certificate de sănătate, în conformitate cu cerinţele legislaţiei comunitare, în conformitate cu articolul 17 sau, în cazul importurilor, în conformitate cu articolul 18.
(2)Introducerea pe piaţă a primei generaţii de descendenţi, a spermei, embrionilor şi ovulelor provenite de la animalele suspecte de EST sau la care a fost confirmată contaminarea cu EST face obiectul condiţiilor prevăzute în anexa VIII capitolul B.
(3)În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) se pot extinde la alte specii de animale.
(4)Normele de punere în aplicare a prezentului articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

Art. 16: Introducerea pe piaţă a produselor de origine animală
(1)Următoarele produse de origine animală provenite de la animale rumegătoare sănătoase nu fac obiectul restricţiilor referitoare la introducerea pe piaţă sau, dacă este cazul, referitoare la export conform dispoziţiilor din prezentul articol, din anexa VIII capitolele C şi D şi din anexa IX capitolele A, C, F şi G:
a)produsele de origine animală prevăzute în articolul 15, în special spermă, embrioni şi ovule;
b)laptele şi produsele lactate, pieile, gelatina şi colagenul derivate din piei.

(2)Produsele de origine animală importate dintr-o ţară terţă care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB, trebuie să provină de la bovine, ovine şi caprine sănătoase, care nu au fost supuse laceraţiei ţesuturilor nervoase centrale sau injectării de gaz în cavitatea craniană, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (3).

(3)Alimentele de origine animală care conţin materiale provenite de la bovine originare dintr-o ţară sau o regiune care prezintă un risc nedeterminat de ESB nu sunt introduse pe piaţă decât în cazul în care provin de la animale:
a)născute la opt ani după data aplicării efective a interdicţiei de utilizare a proteinelor provenite de la mamifere în nutriţia rumegătoarelor şi
b)născute, crescute şi ţinute în efective de animale atestate istoric ca indemne de EST timp de cel puţin şapte ani.
În plus, alimentele provenite de la rumegătoare nu pot fi expediate dintr-un stat membru sau dintr-o regiune a unui stat membru care prezintă un risc nedeterminat de ESB către alt stat membru şi nici nu pot fi importate dintr-o ţară terţă care prezintă un risc nedeterminat de ESB.
Această interdicţie nu se aplică produselor de origine animală prevăzute în anexa VIII capitolul C şi care respectă cerinţele anexei VIII capitolul C.
Produsele trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de un medic veterinar oficial care să ateste faptul că au fost fabricate în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament.

(4)Atunci când un animal este transportat dintr-o ţară sau din o regiune a acesteia într-o ţară încadrată în altă categorie, animalul este încadrat în cea mai înaltă categorie de ţări sau regiuni în care a petrecut peste douăzeci şi patru de ore, cu excepţia cazului în care pot fi furnizate garanţii care să certifice faptul că animalul nu a primit furaje din ţara sau regiunea încadrată în cea mai înaltă categorie.
(5)Produsele de origine animală pentru care prezentul articol stabileşte reguli specifice sunt însoţite de certificatele sau documentele comerciale adecvate de sănătate animală, conform cerinţelor legislaţiei comunitare şi dispoziţiilor articolelor 17 şi 18 sau, dacă legislaţia comunitară nu prevede astfel de certificate sau documente comerciale, de un certificat de sănătate sau un document comercial al cărui model se stabileşte în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
(6)În sensul importurilor în Comunitate, produsele de origine animală respectă condiţiile stabilite în anexa IX capitolele A, C, F şi G.
(7)În conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 24 alineatul (3), dispoziţiile alineatelor (1)-(6) pot fi extinse şi asupra altor produse de origine animală. Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 24 alineatul (2).

Art. 17
Conform procedurii prevăzute în articolul 24 alineatul (2), certificatele de sănătate prevăzute în anexa F la Directiva 64/432/CEE, modelele II şi III din anexa E la Directiva 91/68/CEE şi certificatele de sănătate reglementate de legislaţia comunitară cu privire la comerţul cu spermă, embrioni şi ovule de bovine, ovine şi caprine se completează, acolo unde este necesar, cu o trimitere la categoria care specifică încadrarea statului membru sau a regiunii de origine, în conformitate cu articolul 5.
Documentele comerciale necesare pentru comerţul cu produse de origine animală se completează, dacă este necesar, cu o trimitere la categoria care specifică încadrarea statului membru sau a regiunii de origine hotărâtă de Comisie în conformitate cu articolul 5.
Art. 18
Certificatele de sănătate pentru importuri prevăzute de legislaţia comunitară se completează, conform procedurii prevăzute în articolul 24 alineatul (2), pentru ţările terţe încadrate într-o categorie în conformitate cu articolul 5, în conformitate cu cerinţele specifice prevăzute în anexa IX, de îndată ce decizia de clasificare este adoptată.
Art. 19:
[textul din Art. 19 din capitolul VI a fost abrogat la 14-dec-2019 de Art. 153, punctul 1. din titlul VIII, capitolul II din Regulamentul 625/15-mar-2017]
Art. 20: Prelevare de probe şi metode de laborator
(1)Prelevarea de probe şi testarea de laborator pentru stabilirea prezenţei unei forme de EST se efectuează prin metodele şi protocoalele stabilite în anexa X capitolul C.
(2)Dacă este necesar pentru a asigura aplicarea uniformă a dispoziţiilor prezentului articol, normele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 24 alineatul (2). Metoda de confirmare a ESB la ovine şi caprine se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 24 alineatul (3).

Art. 21:
[textul din Art. 21 din capitolul VI a fost abrogat la 14-dec-2019 de Art. 153, punctul 1. din titlul VIII, capitolul II din Regulamentul 625/15-mar-2017]
Art. 22: Măsuri tranzitorii privind materialele cu riscuri specificate
(1)Dispoziţiile anexei XI partea A se aplică pe o perioadă de cel puţin şase luni începând cu data de 1 iulie 2001 şi încetează să se aplice imediat după data adoptării unei decizii conform articolului 5 alineatul (2) sau (4), dată la care articolul 8 intră în vigoare.
(2)Rezultatele unui sondaj statistic concludent realizat în conformitate cu dispoziţiile articolului 5 alineatul (3) pe durata perioadei de tranziţie sunt folosite pentru a confirma sau infirma concluziile analizei de risc prevăzute în articolul 5 alineatul (1), ţinând seama de criteriile de clasificare definite de OIE.
(3)După consultarea comitetului ştiinţific competent, se adoptă reglementările detaliate privind sondajul statistic în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).
(4)Criteriile minime care trebuie respectate de acest sondaj statistic sunt criteriile stabilite în anexa XI partea B.
Art. 23: Modificarea anexelor şi a măsurilor tranzitorii
După consultarea comitetului ştiinţific competent cu privire la orice chestiune ce ar putea avea impact asupra sănătăţii publice, se modifică sau se completează anexele şi orice măsuri tranzitorii adecvate se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 24 alineatul (3).
În conformitate cu procedura respectivă, măsurile tranzitorii sunt adoptate pe o perioadă care expiră la 1 iulie 2007, pentru a permite trecerea de la regimul actual la regimul stabilit de prezentul regulament.

Art. 23a
Măsurile menţionate în continuare, destinate modificării elementelor neesenţiale din prezentul regulament, inclusiv prin completarea acestora, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control, prevăzută la articolul 24 alineatul (3):
a)aprobarea analizelor rapide menţionate la articolul 5 alineatul (3) al treilea paragraf, articolul 6 alineatul (1), articolul 8 alineatul (2) şi articolul 9 alineatul (3),

b)adaptarea vârstei, prevăzută la articolul 6 alineatul (1b),
c)stabilirea criteriilor care să permită dovedirea îmbunătăţirii situaţiei epidemiologice, prevăzute la articolul 6 alineatul (1b),
d)decizia de autorizare a utilizării proteinelor derivate din peşte pentru nutriţia rumegătoarelor tinere, prevăzută la articolul 7 alineatul (3),
e)criterii pentru acordarea derogărilor de la restricţii, prevăzute la articolul 7 alineatul (4),
f)decizia de stabilire a unui nivel de toleranţă, prevăzută la articolul 7 alineatul (4a),
g)decizia privind vârsta, prevăzută la articolul 8 alineatul (1),
h)norme care prevăd derogări de la obligaţia de a îndepărta şi de a distruge materialele cu risc specificate, prevăzute la articolul 8 alineatul (5),
i)aprobarea proceselor de producţie, prevăzute la articolul 9 alineatul (1),
j)decizia de extindere a anumitor dispoziţii la alte specii de animale, prevăzută la articolul 15 alineatul (3).

k)extinderea dispoziţiilor articolului 16 alineatele (1)-(6) la alte produse de origine animală,
l)adoptarea metodei de confirmare a ESB la ovine şi caprine menţionată la articolul 20 alineatul (2),
m)modificarea sau completarea anexelor şi adoptarea oricăror măsuri tranzitorii adecvate menţionate la articolul 23.

Art. 24: Comitete
(1)Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte articolul 6a, Comisia consultă, de asemenea, Comitetul zootehnic permanent.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din aceeaşi decizie.
Termenele prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE sunt de trei luni şi, în cazul măsurilor de salvgardare prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament, de 15 zile.
(3)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 a alineatele (1) - (4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din aceeaşi decizie.

Art. 24a
Deciziile care se adoptă în conformitate cu una dintre procedurile prevăzute la articolul 24 se bazează pe o evaluare corespunzătoare a riscurilor potenţiale pentru sănătatea oamenilor şi sănătatea animală şi, ţinând seama de dovezile ştiinţifice existente, menţin sau, în cazul în care acest lucru se justifică din punct de vedere ştiinţific, măresc nivelul de protecţie a sănătăţii oamenilor şi a sănătăţii animale asigurat în Comunitate.

Art. 25: Consultarea comitetelor ştiinţifice
Comitetele ştiinţifice sunt consultate cu privire la orice subiect în sfera de aplicare a prezentului regulament care poate avea impact asupra sănătăţii publice.
Art. 26: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Se aplică de la 1 iulie 2001.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 22 mai 2001.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Preşedintele

M. WINBERG

ANEXA I:DEFINIŢII SPECIFICE
1.În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1), Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (*2), Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (*3), Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (*4), Directiva 2006/88/CE a Consiliului (*5) şi Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European şi al Consiliului (*6):
(*1)Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

(*2)Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce priveşte anumite probe şi produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menţionată (JO L 54, 26.2.2011, p. 1).

(*3)Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(*4)Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE şi 96/25/CE ale Consiliului şi a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1).

(*5)Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerinţele de sănătate animală pentru animale şi produse de acvacultură şi privind prevenirea şi controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).
(*6)Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8 iunie 2016 privind condiţiile zootehnice şi genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducţie de rasă pură, a porcilor de reproducţie hibrizi şi a materialului germinativ provenit de la acestea, comerţului cu acestea şi introducerii lor în Uniune şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 şi a Directivelor 89/608/CEE şi 90/425/CEE ale Consiliului, precum şi de abrogare a anumitor acte în sectorul ameliorării animalelor («Regulamentul privind ameliorarea animalelor») (JO L 171, 29.6.2016, p. 66).

(a)definiţia pentru "animal de fermă" de la articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;
(b)următoarele definiţii din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 142/2011:
(i)"animale de blană" de la punctul 1;
(ii)"produse din sânge" de la punctul 4;
(iii)"proteine animale prelucrate" de la punctul 5;
(iv)"făină de peşte" de la punctul 7;
(v)"colagen" de la punctul 11;
(vi)"gelatină" de la punctul 12;
(vii)"proteine hidrolizate" de la punctul 14;
(viii)"conservă de hrană pentru animale de companie" de la punctul 16;
(ix)"hrană pentru animale de companie" de la punctul 19;
(x)"hrană prelucrată pentru animale de companie" de la punctul 20;
(c)definiţia pentru "hrană pentru animale" de la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
(d)Regulamentul (CE) nr. 767/2009:
(i)"materii prime pentru furaje" de la articolul 3 alineatul (2) litera (g);
(ii)"furaj combinat" de la articolul 3 alineatul (2) litera (h);
(iii)"furaj complet" de la articolul 3 alineatul (2) litera (i).
(iv)«etichetă» de la articolul 3 alineatul (2) litera (t);

(e)Directiva 2006/88/CE:
(i)"animal de acvacultură" de la articolul 3 alineatul (1) litera (b);
(ii)"animal acvatic" de la articolul 3 alineatul (1) litera (e).

(f)definiţia «rasei pe cale de dispariţie» de la articolul 2 alineatul (24) din Regulamentul (UE) 2016/1012.

2.În sensul prezentului regulament, se înţelege, de asemenea, prin:
(a)"caz indigen de ESB", un caz de encefalopatie spongiformă bovină pentru care nu s-a demonstrat în mod clar că se datorează infectării anterioare importării ca animal viu;
(b)"cohortă", grupul de bovine care cuprinde în acelaşi timp:
(i)animalele care s-au născut în acelaşi efectiv în care s-a născut bovina afectată, în intervalul de 12 luni anterior sau ulterior naşterii acesteia, precum şi
(ii)animalele care, în orice moment din primul lor an de viaţă, au fost crescute alături de bovina afectată care era în primul ei an de viaţă;
(c)"caz index", primul animal dintr-o exploataţie sau grup epidemiologic definit la care s-a confirmat o infecţie aparţinând EST;
(d)"EST la rumegătoarele de talie mică", un caz de encefalopatie spongiformă transmisibilă depistat la o ovină sau caprină în urma unui test de confirmare a prezenţei proteinei PrP anormale;
(e)"caz de scrapie", un caz confirmat de encefalopatie spongiformă transmisibilă depistat la o ovină sau caprină pentru care diagnosticul de ESB a fost exclus în conformitate cu criteriile prezentate în manualul tehnic emis de laboratorul de referinţă al Uniunii Europene privind caracterizarea tulpinilor de EST la rumegătoarele de talie mică (*);
(*)http://vla.defra.gov.uk/science/docs/sci_tse_rl_handbookv4jan10.pdf
(f)"caz de scrapie clasică", un caz confirmat de scrapie clasică clasificat ca atare în conformitate cu criteriile prezentate în manualul tehnic emis de laboratorul de referinţă al Uniunii Europene privind caracterizarea tulpinilor de EST la rumegătoarele de talie mică;
(g)"caz de scrapie atipică", un caz confirmat de scrapie care se deosebeşte de scrapia clasică în conformitate cu criteriile prezentate în manualul tehnic emis de laboratorul de referinţă al Uniunii Europene privind caracterizarea tulpinilor de EST la rumegătoarele de talie mică;
(h)"genotipul proteinei prionice" la ovine, o combinaţie de două alele, astfel cum este descrisă la punctul 1 din anexa I la Decizia 2002/1003/CE a Comisiei (**);
(**)JO L 349, 24.12.2002, p. 105.
(i)"caz de ESB", un caz de ESB confirmat într-un laborator naţional de referinţă în conformitate cu metodele şi protocoalele prevăzute în anexa X capitolul C punctul 3.1 literele (a) şi (b);
(j)"caz de ESB clasică", un caz de ESB clasificat ca atare în conformitate cu criteriile stabilite în metoda utilizată de laboratorul de referinţă al Uniunii Europene pentru clasificarea izolatelor de EST la bovine (***);
(***)http://vla.defra.gov.uk/science/docs/sci_tse_rl_2blot.pdf
(k)"caz de ESB atipică", un caz de ESB care nu poate fi clasificat drept caz de ESB clasică în conformitate cu criteriile stabilite în metoda utilizată de laboratorul de referinţă al Uniunii Europene pentru clasificarea izolatelor de EST la bovine;
(l)"ovine şi caprine în vârstă de peste 18 luni", ovine şi caprine:
(i)a căror vârstă este confirmată de registrele sau documentele de circulaţie prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului (****) sau
(****)JO L 5, 9.1.2004, p. 8.»
(ii)la care au erupt deja prin gingie mai mult de doi incisivi permanenţi.

(m)«insecte de crescătorie» înseamnă animale de fermă, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, aparţinând acelor specii de insecte care sunt autorizate pentru producerea de proteine animale prelucrate în conformitate cu punctul 2 al părţii A din secţiunea 1 a capitolului II din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011;
(n)«prelucrători la domiciliu» înseamnă crescători de animale care amestecă hrană combinată pentru animale destinate utilizării exclusive în propria fermă.

(o)«cervide de crescătorie şi captive» înseamnă animale din familia Cervidae care sunt deţinute de oameni într-un teritoriu închis;
(p)«cervide sălbatice» înseamnă animale din familia Cervidae care nu sunt deţinute de oameni;
(q)«cervide semidomestice» înseamnă animale din familia Cervidae care sunt deţinute de oameni, deşi nu într-un teritoriu închis.

ANEXA II:STABILIREA STATUTULUI PRIVIND ESB
CAPITOLUL A:Criterii
Statutul privind ESB al statelor membre sau al ţărilor terţe sau al regiunilor acestora (denumite în continuare «ţări sau regiuni») este determinat pe baza criteriilor stabilite la literele (a)-(e). În scopul prezentei anexe, «ESB» exclude «ESB atipică» ca formă a bolii care se consideră că apare spontan la nivelul tuturor populaţiilor de bovine cu o frecvenţă foarte scăzută.

În ţară sau regiune:
a)este întreprinsă o analiză de risc, în conformitate cu dispoziţiile capitolului B, care identifică toţi factorii potenţiali pentru apariţia ESB şi perspectiva istorică a acestora în ţara sau în regiunea respectivă;
b)este stabilit un sistem de supraveghere continuă şi de monitorizare a ESB în legătură, în special, cu riscurile menţionate la capitolul B şi respectând condiţiile minime de supraveghere stabilite în capitolul D;
c)este stabilit un program permanent de sensibilizare a medicilor veterinari, a agricultorilor şi a muncitorilor implicaţi în activităţile de transport, de comercializare şi de sacrificare a bovinelor, pentru a se încuraja raportarea tuturor cazurilor care prezintă semnele clinice ale ESB la subpopulaţiile ţintă, astfel cum sunt definite în capitolul D al prezentei anexe;
d)este în vigoare obligaţia de a notifica şi de a se face investigaţii în cazul tuturor bovinelor care prezintă semnele clinice ale ESB;
e)este realizată o examinare a creierului sau a altor ţesuturi prelevate în cadrul sistemului de supraveghere şi monitorizare menţionat la litera (b) de către un laborator acreditat.
CAPITOLUL B:Analiza riscului
1.Structura analizei de risc
Analiza de risc cuprinde o evaluare a propagării şi o evaluare a gradului de expunere la risc.
2.Evaluarea propagării (provocare externă)
2.1.Evaluarea propagării constă în analizarea probabilităţii ca agentul ESB să fi fost introdus în ţara sau în regiunea în cauză prin intermediul mărfurilor potenţial contaminate cu agentul ESB sau ca acesta să fi fost deja prezent în ţară sau în regiune.
Trebuie avuţi în vedere următorii factori de risc:
a)prezenţa sau absenţa agentului ESB în ţară sau în regiune şi, în cazul în care agentul este prezent, prevalenţa acestuia întemeiată pe rezultatele activităţilor de supraveghere;
b)producţia de făină de carne şi oase sau jumări de seu provenite de la populaţia de rumegătoare indigene contaminate cu ESB;
c)făină de carne de seu importate;
d)importurile de bovine, ovine şi caprine;
e)hrană pentru animale şi ingrediente pentru hrana animalelor importate;
f)produse importate provenite de la rumegătoare destinate consumului uman, care ar putea conţine ţesuturile enumerate la punctul 1 din anexa V şi care ar fi putut fi hrănite cu produse provenite de la bovine;
g)produse importate provenite de la rumegătoare destinate utilizării in vivo pentru bovine.
2.2.Sisteme speciale de eradicare, supraveghere şi alte investigaţii epidemiologice (supraveghere specială pentru ESB realizată pe populaţia de bovine) relevante pentru factorii risc enumeraţi la punctul 2.1 trebuie avute în vedere cu ocazia evaluării propagării.
3.Evaluarea expunerii la risc
Evaluarea expunerii la risc constă în analizarea probabilităţii expunerii bovinelor la agentul ESB, avându-se în vedere următoarele:
a)ciclurile şi amplificarea agentului ESB prin consumarea de către bovine a făinii de carne şi oase sau a jumărilor de seu provenite de la rumegătoare, sau a altei hrane sau ingrediente pentru hrana animalelor contaminate cu acesta;
b)utilizarea carcaselor de rumegătoare (inclusiv de animale moarte), a subproduselor şi a deşeurilor provenite de la abatoare, parametrii proceselor de transformare şi metodele de producere a hranei pentru animale;
c)hrănirea sau nehrănirea rumegătoarelor cu făină de carne şi oase şi cu jumări de seu provenite de la rumegătoare, inclusiv măsurile de prevenire a contaminării încrucişate a hranei pentru animale;
d)nivelul supravegherii ESB realizată pe populaţia de bovine la acel moment şi rezultatele acelei supravegheri.
CAPITOLUL C:Definiţia categoriilor
I.ŢARĂ SAU REGIUNE CU UN RISC NEGLIJABIL DE ESB
Ţară sau regiune:
1.în care a fost întreprinsă o analiză de risc în conformitate cu dispoziţiile de la capitolul B pentru a fi identificaţi factorii de risc existenţi şi istorici;
2.care a demonstrat că a luat măsuri specifice adecvate, pentru perioada de timp relevantă definită mai jos, pentru a gestiona fiecare factor de risc identificat;
3.care a demonstrat că supravegherea de tip B este pusă în aplicare, în conformitate cu dispoziţiile capitolului D, şi că punctele ţintă relevante au fost atinse, în conformitate cu tabelul 2; precum şi
4.care este:
a)fie în situaţia următoare:
(i)în ţară sau în regiune nu a fost detectat nici un caz de ESB sau s-a demonstrat că orice caz de ESB rezulta dintr-un import şi că a fost complet distrus;
(ii)criteriile de la punctele (c), (d) şi (e) de la capitolul A din prezenta anexă au fost respectate cel puţin şapte ani, şi
(iii)a fost demonstrat, prin intermediul unui nivel adecvat de control şi audit, că timp de cel puţin opt ani nu au fost folosite ca hrană pentru rumegătoare nici făina de carne sau oase, nici jumările de seu provenite de la rumegătoare;
b)sau în situaţia următoare:
(i)s-au semnalat unul sau mai multe cazuri indigene de ESB în ţară sau în regiune dar fiecare caz indigen de ESB s-a născut cu mai mult de 11 ani în urmă;
(ii)criteriile de la punctele (c), (d) şi (e) de la capitolul A au fost respectate cel puţin şapte ani;
(iii)a fost demonstrat prin intermediul unui nivel adecvat de control şi audit că timp de cel puţin opt ani nu au fost folosite ca hrană pentru rumegătoare nici făina de carne sau oase, nici jumările de seu provenite de la rumegătoare;
(iv)următoarele animale, dacă sunt în viaţă în ţară sau în regiune, sunt identificate în mod permanent, iar deplasările acestora sunt controlate, şi în cazul sacrificării sau decesului, acestea sunt distruse complet:
- toate cazurile de ESB;
- toate bovinele care, în timpul primului an de viaţă, au fost crescute împreună cu cazuri de ESB, şi care, în urma anchetelor, s-a demonstrat că în această perioadă au consumat aceeaşi hrană potenţial contaminată, sau
- dacă rezultatele anchetelor la care se face referire la a doua liniuţă nu sunt concludente, toate bovinele născute în acelaşi şeptel de animale şi într-o perioadă de 12 luni care a precedat sau care a urmat de la apariţia unui caz de ESB.
II.ŢARĂ SAU REGIUNE CU UN RISC CONTROLAT DE ESB
Ţară sau regiune:
1.în care a fost întreprinsă o analiză de risc bazată pe informaţiile stabilite la capitolul B pentru a fi identificaţi factorii de risc existenţi şi istorici;
2.care a demonstrat că au fost luate măsurile adecvate pentru a gestiona toţi factorii de risc identificaţi, dar că aceste măsuri nu au fost luate pentru perioada relevantă de timp;
3.care a demonstrat că supravegherea de tip A este pusă în aplicare, în conformitate cu dispoziţiile capitolului D, şi că punctele ţintă relevante au fost atinse, în conformitate cu tabelul 2, precum şi
4.care este:
a)fie în situaţia următoare:
(i)în ţară sau în regiune nu a fost semnalat nici un caz de ESB sau s-a demonstrat că orice caz de ESB rezulta dintr-un import şi că a fost distrus complet, criteriile de la punctele (c), (d) şi (e) din capitolul A sunt respectate şi poate fi demonstrat prin intermediul unui nivel de control şi de audit adecvat că rumegătoarele nu au fost hrănite nici cu făină de carne sau oase, nici cu jumări de seu provenite de la rumegătoare;
(ii)criteriile de la punctele (c), (d) şi (e) din capitolul A au fost respectate pentru o perioadă mai scurtă de 7 ani, şi/sau
(iii)nu poate fi demonstrat că alimentaţia rumegătoarelor cu făină de carne sau oase sau cu jumări de seu provenite de la rumegătoare a făcut obiectul unor controale în ultimii opt ani;
b)sau în situaţia următoare:
(i)în ţară sau regiune a fost semnalat un caz indigen de ESB, criteriile de la punctele (c), (d) şi (e) din capitolul A sunt respectate şi poate fi demonstrat prin intermediul unui nivel de control şi de audit adecvat că rumegătoarele nu au fost hrănite nici cu făină de carne sau oase, nici cu jumări de seu provenite de la rumegătoare,
(ii)criteriile de la punctele (c)-(e) din capitolul A al prezentei anexe au fost respectate pentru o perioadă mai scurtă de şapte ani; şi/sau
(iii)nu poate fi demonstrat că alimentaţia rumegătoarelor cu făină de carne sau oase sau cu jumări de seu provenite de la rumegătoare a făcut obiectul unor controale timp de cel puţin opt ani;
(iv)următoarele animale, dacă sunt în viaţă în ţară sau în regiune, sunt identificate în mod permanent, iar deplasările acestora sunt controlate, şi în cazul sacrificării sau decesului, acestea sunt distruse complet:
- toate cazurile de ESB, şi
- toate bovinele care, în timpul primului an de viaţă, au fost crescute împreună cu cazuri de ESB, şi care, în urma anchetelor, s-a demonstrat că în această perioadă au consumat aceeaşi hrană potenţial contaminată, sau
- dacă rezultatele anchetelor la care se face referire la a doua liniuţă nu sunt concludente, toate bovinele născute în acelaşi şeptel de animale şi într-o perioadă de 12 luni care a precedat sau care a urmat de la apariţia unui caz de ESB.
III.ŢARĂ SAU REGIUNE CU UN RISC NEDETERMINAT DE ESB
O ţară sau o regiune al cărui statut în ceea ce priveşte ESB nu a fost încă determinat sau care nu satisface condiţiile care trebuie îndeplinite de către ţară sau regiune pentru a fi clasificată într-una din celelalte categorii.
CAPITOLUL D:Cerinţe minime de supraveghere
1.Tipuri de supraveghere
1.1.În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiţii:
a)Tipul A de supraveghere
Aplicarea supravegherii de tip A va permite depistarea ESB cu o prevalenţă scontată (1) de cel puţin un caz pentru 100 000 în populaţia adultă de bovine, în ţara sau în regiunea respectivă, cu un nivel de încredere de 95 %.
(1)Prevalenţa scontată este folosită pentru a determina întinderea unei anchete de testare, exprimată în puncte ţintă. Dacă prevalenţa reală este mai mare decât prevalenţa scontată selectată, atunci este foarte probabil că în urma anchetei se va detecta boala.
b)Tipul B de supraveghere
Aplicarea supravegherii de tip B va permite depistarea ESB cu o prevalenţă scontată de cel puţin un caz pentru 50 000 în populaţia adultă de bovine, în ţara sau în regiunea respectivă, cu un nivel de încredere de 95 %.
Supravegherea de tip B poate fi întreprinsă de către ţările sau regiunile cu un statut de risc neglijabil în ceea ce priveşte ESB pentru a confirma concluziile analizei de risc, spre exemplu, prin demonstrarea eficienţei măsurilor de atenuare a oricărui factor de risc identificat, prin intermediul unei supravegheri care are ca obiect maximizarea probabilităţii de identificare a eşecului unor astfel de măsuri.
Supravegherea de tip B poate fi întreprinsă de către ţări sau regiuni cu un statut de risc controlat în ceea ce priveşte ESB, bazându-se pe rezultatele punctelor ţintă de referinţă în cadrul supravegherii de tip A, pentru a menţine încrederea în cunoştinţele acumulate ca urmare a supravegherii de tip A.
1.2.În sensul prezentei anexe, următoarele patru subpopulaţii de bovine au fost identificare în scopul supravegherii:
a)bovine cu o vârstă de peste 30 de luni prezentând simptome de comportament sau clinice concordante cu cele ale ESB (cazuri suspecte clinic);
b)bovine în vârstă de peste 30 de luni care nu se pot deplasa, culcate, incapabile să se ridice sau să meargă fără asistenţă; bovine în vârstă de peste 30 de luni trimise pentru sacrificare de urgenţă sau fără observaţii anormale cu ocazia inspecţiilor ante-mortem (deces sau sacrificare de urgenţă).
c)bovine cu o vârstă de peste 30 de luni care sunt găsite moarte sau care sunt sacrificate într-o exploataţie, în timpul transportului sau la abator (animale moarte);
d)bovine cu o vârstă de peste 36 de luni supuse unei sacrificări normale.
2.Strategia de supraveghere
2.1.Strategia de supraveghere este concepută pentru a se asigura că eşantioanele sunt reprezentative pentru şeptelul de animale din ţară sau din regiune şi că iau în considerare factorii demografici, ca de exemplu tipul de producţie şi localizarea geografică, precum şi influenţa potenţială a practicilor tradiţionale de creştere a animalelor. Abordarea folosită şi ipotezele înaintate trebuie să fie documentate în detaliu, iar dosarele trebuie păstrate timp de şapte ani.
2.2.Pentru a pune în aplicare strategia de supraveghere pentru ESB, o ţară utilizează registre documentate sau estimări fiabile cu privire la distribuirea pe vârste a populaţiei adulte de bovine şi cu privire la numărul de bovine testate pentru ESB, clasate pe vârste şi pe subpopulaţii în interiorul ţării sau regiunii.
3.Valori în puncte şi puncte ţintă
Eşantioanele prelevate cu ocazia supravegherii trebuie să fie conforme cu punctele ţintă stabilite în tabelul 2, pe baza «valorilor în puncte» fixate în tabelul 1. Toate cazurile suspecte clinic trebuie investigate, indiferent de numărul de puncte acumulate. Fiecare ţară eşantionează cel puţin trei din cele patru subpopulaţii. Totalul punctelor pentru eşantioanele colectate se cumulează pe o perioadă de maximum şapte ani consecutivi pentru a se atinge numărul de puncte ţintă. Totalul punctelor cumulate este comparat periodic cu numărul de puncte ţintă pentru fiecare ţară sau regiune.
Tabelul 1 - Valorile în puncte pentru eşantioanele colectate cu ocazia supravegherii de la animale din subpopulaţiile date şi pe categorii de vârstă

Subpopulaţie plasată sub supraveghere

Sacrificare normală (1)

Animale moarte (2)

Sacrificare de urgenţă (3)

Suspect clinic (4)

Vârstă > 1 an şi < 2 ani

0,01

0,2

0,4

Nu se aplică

Vârstă > 2 ani şi < 4 ani (tineri adulţi)

0,1

0,2

0,4

260

Vârstă > 7 ani şi < 9 ani (adulţi în vârstă)

0,2

0,9

1,6

750

Vârstă > 7 ani şi < 9 ani (adulţi în vârstă)

0,1

0,4

0,7

220

Vârstă > 9 ani (animale bătrâne)

0,0

0,1

0,2

45

(1)Bovine cu o vârstă de peste 36 de luni supuse unei sacrificări normale.
(2)Bovine cu o vârstă de peste 30 de luni care sunt găsite moarte sau care sunt sacrificate într-o exploataţie, în timpul transportului sau la abator (animale moarte).
(3)Bovine în vârstă de peste 30 de luni care nu se pot deplasa, culcate, incapabile să se ridice sau să meargă fără asistenţă; bovine în vârstă de peste 30 de luni trimise pentru sacrificare de urgenţă sau fără observaţii anormale cu ocazia inspecţiilor ante-mortem (deces sau sacrificare de urgenţă).
(4)Bovine cu o vârstă de peste 30 de luni prezentând simptome de comportament sau clinice concordante cu cele ale ESB (cazuri suspecte clinic).
Tabelul 2 - Puncte ţintă pentru diferitele mărimi de populaţii de bovine adulte într-o ţară sau într-o regiune

Puncte ţintă pentru ţări sau regiuni

Mărimea populaţiei de bovine adulte (24 de luni şi mai mult)

Tipul A de supraveghere

Tipul B de supraveghere

> 1 000 00300

300 000

150 000

800 000 - 1 000 000

240 000

120 000

600 000 - 800 000

180 000

90 000

400 000 - 600 000

120 000

60 000

200 000 - 400 000

60 000

30 000

100 000 - 200 000

30 000

15 000

50 000 - 100 000

15 000

7 500

25 000 - 50 000

7 500

3 750

4.Ţintă specifică
În cadrul fiecărei populaţii susmenţionate dintr-o ţară sau dintr-o regiune, o ţară poate avea ca ţintă bovine identificate ca provenind din importuri din ţări sau regiuni unde ESB a fost depistat şi bovine care au consumat produse alimentare potenţial contaminate din ţări sau regiuni unde a fost depistat ESB.
5.Modelul de supraveghere a ESB
Fiecare ţară poate alege să folosească modelul BSurvE în întregime sau o metodă alternativă bazată pe modelul BSurvE pentru a-şi estima prezenţa/prevalenta ESB.
6.Supraveghere de întreţinere
În momentul în care punctele ţintă au fost atinse şi pentru a continua să desemneze statutul unei ţări ca ţară sau regiune cu un risc controlat sau cu un risc neglijabil de ESB, supravegherea poate fi redusă la supravegherea de tip B (cu condiţia ca toţi ceilalţi indicatori să rămână pozitivi). Cu toate acestea, pentru a continua să respecte cerinţele stabilite în prezentul capitol, supravegherea anuală permanentă trebuie să continue să includă cel puţin trei din cele patru subpopulaţii prescrise. În plus, toate bovinele suspecte clinic de infectare cu ESB trebuie investigate, indiferent de numărul de puncte acumulate. Supravegherea anuală dintr-o ţară sau regiune, după acumularea punctelor ţintă necesare, nu poate fi inferioară numărului cerut pentru o şeptime din valoarea-ţintă totală pentru supravegherea de tip B.

ANEXA III:SISTEM DE SUPRAVEGHERE
CAPITOLUL A:
Secţiunea I:SUPRAVEGHEREA BOVINELOR
1.Generalităţi
Supravegherea bovinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise la anexa X capitolul C punctul 3.1 b).
2.Monitorizarea animalelor sacrificate pentru consumul uman
2.1.Toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni sunt supuse unui test de depistare a ESB în cazul în care au făcut obiectul:
- unei sacrificări de urgenţă în conformitate cu anexa III secţiunea I capitolul VI punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 (*) sau
(*)JO L 139, 30.4.2004, p. 55.
- unei inspecţii ante mortem cu constatarea unor semne de accidente, sau probleme fiziologice şi funcţionale grave, în conformitate cu anexa I secţiunea I capitolul II partea B punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 (**).
(**)JO L 139, 30.4.2004, p. 206.
2.2.Toate bovinele sănătoase în vârstă de peste 30 de luni sacrificate în condiţii normale pentru consumul uman sunt supuse testelor pentru depistarea ESB.

3.Supravegherea animalelor care nu au fost sacrificate pentru consumul uman
3.1.Toate bovinele în vârstă de peste 24 luni care au murit sau au fost sacrificate, dar nu în situaţiile de mai jos:
- pentru distrugerea lor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96 al Comisiei (2);
(2)JOL 99, 20.4.1996, p. 14.
- în cadrul unei epidemii cum ar fi febra aftoasă;
- pentru consumul uman
sunt supuse unui test de depistare a ESB.
3.2.Statele membre pot hotărî o derogare de la dispoziţiile punctului 3.1, în zonele îndepărtate unde densitatea animalelor este slabă şi unde nu se asigură colectarea animalelor moarte. Statele membre care au recurs la această derogare informează Comisia cu privire la aceasta şi îi transmit o listă a zonelor respective. Derogarea nu poate include mai mult de 10 % din populaţia bovină din statul membru.
4.Supravegherea animalelor achiziţionate în vederea distrugerii lor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96
Toate animalele născute între 1 august 1995 şi 1 august 1996, sacrificate în vederea distrugerii lor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96 al Comisiei, sunt supuse unui test de depistare a ESB.

5.Supravegherea altor animale
În afară de testele menţionate la punctele 2-4, statele membre pot, în mod voluntar, să hotărască efectuarea de teste pe alte bovine prezente pe teritoriul lor, în special în cazul în care aceste animale sunt originare din ţările în care au fost depistate cazuri indigene de ESB, dacă au consumat hrana pentru animale potenţial contaminată sau dacă au fost născute sau provenite din femele infectate cu ESB.
6.Măsuri care urmează testării
6.1.Atunci când un animal sacrificat pentru consumul uman este selecţionat pentru a fi supus unui test de depistare a ESB, marca de sănătate prevăzută la capitolul III din secţiunea I a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004 nu se aplică pe carcasa animalului respectiv înainte de obţinerea unui rezultat negativ la testul rapid.
6.2.Statele membre pot acorda o derogare de la punctul 6.1 atunci când în abator se aplică un sistem oficial care garantează că nicio parte a animalului examinat care poartă marca de sănătate nu poate părăsi abatorul până când nu se obţine un rezultat negativ la testul rapid.
6.3.Toate părţile corpului unui animal supus unui test de depistare a ESB, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obţinerii unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepţia cazului în care părţile sunt eliminate în conformitate cu articolul 12 litera (a) sau (b) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau cu excepţia cazului în care grăsimile obţinute sunt prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 142/2011 şi utilizate în conformitate cu articolul 12 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau utilizate la fabricarea produselor derivate menţionate la articolul 36 din regulamentul respectiv.
6.4.Toate părţile corpului unui animal, pentru care rezultatul testului rapid a fost pozitiv sau neconcludent, inclusiv pielea, trebuie eliminate în conformitate cu articolul 12 litera (a) sau (b) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, cu excepţia materialului care trebuie reţinut pentru înregistrările prevăzute în capitolul B partea III din prezenta anexă şi cu excepţia grăsimilor obţinute de la un astfel de corp, cu condiţia ca aceste grăsimi să fie prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 142/2011 şi utilizate în conformitate cu articolul 12 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau utilizate la fabricarea produselor derivate menţionate la articolul 36 din regulamentul respectiv.
6.5.În cazul în care rezultatul testului rapid pentru un animal sacrificat pentru consumul uman este pozitiv sau neconcludent, trebuie distruse cel puţin carcasa precedentă şi cele două carcase imediat următoare carcasei pentru care rezultatul testului este pozitiv sau neconcludent pe respectiva linie de sacrificare în conformitate cu punctul 6.4
Prin derogare de la primul paragraf al prezentului punct, statele membre pot decide să distrugă carcasele mai sus menţionate numai dacă rezultatul testului rapid este confirmat pozitiv sau neconcludent prin examinările de confirmare menţionate în anexa X capitolul C punctul 3.1 litera (b).
6.6.Statele membre pot acorda derogări de la dispoziţiile punctului 6.5 atunci când abatorul este prevăzut cu un sistem care previne contaminarea carcaselor între ele.

7.Revizuirea programelor anuale de monitorizare a ESB (programe de monitorizare a ESB), astfel cum este prevăzut în articolul 6 alineatul (1 b)
7.1.Solicitările statelor membre
Solicitările prezentate Comisiei de către statele membre pentru revizuirea programului propriu anual de monitorizare a ESB conţin cel puţin următoarele elemente:
a)informaţii privind sistemul anual de monitorizare a ESB folosit pe parcursul ultimilor şase ani pe teritoriul statului membru, inclusiv documentaţia detaliată care demonstrează respectarea criteriilor epidemiologice prevăzute la punctul 7.2;
b)informaţii privind sistemul de identificare şi trasabilitate a bovinelor, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1 b) paragraful al treilea litera (b), folosit pe parcursul ultimilor şase ani în cadrul teritoriului statului membru, inclusiv o descriere detaliată a funcţionării bazei de date informatizate, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

Secţiunea II:MONITORIZAREA OVINELOR ŞI A CAPRINELOR
1.Generalităţi
Monitorizarea ovinelor şi a caprinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise la anexa X capitolul C punctul 3.2 litera (b).
2.Monitorizarea ovinelor şi a caprinelor sacrificate pentru consumul uman
(a)Statele membre în care populaţia de oi şi mieluţe pentru montă depăşeşte 750 000 de animale testează, în conformitate cu normele de eşantionare prevăzute la punctul 4, un eşantion anual minim de 10 000 de ovine sacrificate în vederea consumului uman;
(b)Statele membre în care populaţia de capre care au fătat deja şi de capre duse la montă depăşeşte 750 000 de animale testează, în conformitate cu normele de eşantionare prevăzute la punctul 4, un eşantion anual minim de 10 000 de caprine sacrificate în vederea consumului uman;
(c)Un stat membru poate decide să înlocuiască maximum:
- 50 % din eşantionul său minim de ovine şi caprine sacrificate în vederea consumului uman prevăzut la literele (a) şi (b), prin testarea ovinelor sau caprinelor moarte cu vârsta de peste 18 luni, în raport de unu la unu, pe lângă eşantionul minim stabilit la punctul 3
- 10 % din eşantionul său minim prevăzut la literele (a) şi (b) prin testarea ovinelor sau caprinelor cu vârsta de peste 18 luni care au fost ucise în cadrul unei campanii de eradicare a unei boli, în raport de unu la unu.

3.Monitorizarea ovinelor şi caprinelor care nu sunt sacrificate în vederea consumului uman
Statele membre testează în conformitate cu normele de eşantionare prevăzute la punctul 4 şi cu nivelurile minime ale eşantioanelor prevăzute în tabelele A şi, respectiv, B, ovine şi caprine decedate sau sacrificate, dar care nu au fost sacrificate:
- în cadrul unei campanii de eradicare a unei afecţiuni, sau
- în vederea consumului uman.
Tabelul A
 

Populaţia de oi şi mieluţe pentru montă din statul membru

Eşantion minim de ovine decedate (1)

> 750 000

10 000

100 000-750 000

1 500

40 000-100 000

100% până la 500

< 40 000

100% până la 100

(1)Nivelurile minime ale eşantioanelor sunt calculate în funcţie de populaţia de ovine din fiecare stat membru şi sunt stabilite astfel încât să reprezinte obiective realiste.
Tabelul B
 

Populaţia de capre care au fătat deja şi de capre împerecheate din statul membru

Eşantion minim de caprine decedate (1)

> 750 000

10 000

250 000-750 000

1 500

40 000-250 000

100% până la 500

< 40 000

100% până la 100

(1)Nivelurile minime ale eşantioanelor sunt calculate în funcţie de populaţia de caprine din fiecare stat membru şi sunt stabilite astfel încât să reprezinte obiective realiste.
4.Normele de eşantionare aplicabile animalelor menţionate la punctele 2 şi 3
Animalele trebuie să fie în vârstă de peste 18 luni sau să aibă deja mai mult de doi incisivi permanenţi ieşiţi în gingie.
Vârsta animalelor se estimează pe baza dentiţiei, a semnelor evidente de maturitate sau pe baza altor informaţii fiabile.
Selectarea eşantioanelor se face astfel încât să se evite reprezentarea excesivă a unui grup în ceea ce priveşte originea, vârsta, rasa, tipul de producţie sau orice alte caracteristici.
Eşantioanele selectate trebuie să fie reprezentative pentru fiecare regiune şi sezon. Eşantionarea multiplă în aceeaşi turmă trebuie evitată pe cât posibil. Statele membre trebuie să urmărească ca, prin programele proprii de monitorizare, toate exploataţiile înregistrate oficial cu peste 100 de animale şi exploataţiile unde nu au fost depistate niciodată cazuri de EST să fie supuse, pe cât posibil, testelor de EST, pe parcursul mai multor ani consecutivi de eşantionare.
Statele membre trebuie să implementeze un sistem prin care să se asigure, într-o manieră specifică sau în alt fel, că nu sunt omise animale de la eşantionare.
Cu toate acestea, statele membre pot hotărî să excludă din operaţiunea de eşantionare zonele îndepărtate cu o densitate redusă de animale, unde nu se organizează colectarea animalelor decedate. Statele membre care recurg la această derogare trebuie să informeze Comisia cu privire la aceasta şi să prezinte o listă cu zonele îndepărtate respective în care se aplică derogarea. Derogarea se aplică pentru maximum 10 % din populaţia de ovine şi caprine a statului membru respectiv.
5.Monitorizarea în exploataţii în care au fost instituite măsuri de control şi eradicare a EST
Animalele cu vârsta de peste 18 luni care sunt ucise pentru distrugere în conformitate cu dispoziţiile din anexa VII capitolul B partea a 2-a punctul 2.2.1 şi punctul 2.2.2 literele (b) sau (c) sunt testate pentru depistarea EST în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2 litera (b) prin selectarea unui eşantion simplu aleatoriu, în conformitate cu mărimea eşantioanelor indicate în tabelul următor.

Numărul de animale din efectiv de peste 18 luni ucise pentru distrugere

Eşantion minim

70 sau mai puţin

Toate animalele eligibile

80

68

90

73

100

78

120

86

140

92

160

97

180

101

200

105

250

112

300

117

350

121

400

124

450

127

500 sau mai multe

150

6.Monitorizarea celorlalte animale
În afară de programele de monitorizare prevăzute la punctele 2, 3 şi 4, statele membre pot monitoriza voluntar alte animale, în special:
- animale utilizate în industria produselor lactate;
- animale provenind din ţări care au înregistrat cazuri locale de EST;
- animale care au consumat furaje potenţial contaminate;
- animale fătate de femele infectate cu EST sau descendenţi ai acestor femele.
7.Măsuri ulterioare testării ovinelor şi caprinelor
7.1.În cazul în care o ovină sau o caprină sacrificată pentru consumul uman a fost selectată pentru testul de depistare a EST în conformitate cu punctul 2, carcasa acesteia nu trebuie marcată cu marcajul de sănătate prevăzut în secţiunea I capitolul III din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004 până la obţinerea unui rezultat negativ în urma testului rapid.
7.2.Statele membre pot prevedea o derogare de la dispoziţiile punctului 7.1 în cazul în care abatorul dispune de un sistem aprobat de autoritatea competentă, care să asigure că toate părţile din carcasa animalului pot fi localizate şi că nicio parte din animalele testate care poartă marca de sănătate nu poate fi scoasă din abator înainte de obţinerea unui rezultat negativ la testul rapid.
7.3.Toate părţile corpului unui animal supus unui test, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obţinerii unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepţia cazului în care părţile sunt eliminate în conformitate cu articolul 12 litera (a) sau (b) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau cu excepţia cazului în care grăsimile obţinute sunt prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 142/2011 şi utilizate în conformitate cu articolul 12 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau utilizate la fabricarea produselor derivate menţionate la articolul 36 din regulamentul respectiv.

7.4.Toate părţile corpului unui animal, pentru care rezultatul testului rapid a fost pozitiv, inclusiv pielea, trebuie eliminate direct în conformitate cu articolul 12 litera (a) sau (b) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, cu excepţia materialului care trebuie reţinut pentru înregistrările prevăzute în capitolul B partea III din prezenta anexă şi cu excepţia grăsimilor topite obţinute de la un astfel de corp, cu condiţia ca aceste grăsimi topite să fie prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 142/2011 şi utilizate în conformitate cu articolul 12 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau utilizate la fabricarea produselor derivate menţionate la articolul 36 din regulamentul respectiv.

8.Genotipare
8.1.Genotipul proteinei prionice pentru codonii 136, 154 şi 171 se determină pentru fiecare caz pozitiv de EST la ovine. Cazurile de EST depistată la ovine cu genotipuri care codifică alanina (A) pe ambele alele la codonul 136, arginina (R) pe ambele alele la codonul 154 şi arginina (R) pe ambele alele la codonul 171 trebuie raportate imediat Comisiei. Atunci când un caz pozitiv de EST este un caz de scrapie atipică, trebuie determinat, de asemenea, genotipul proteinei prionice pentru codonul 141.
8.2.Genotipul proteinei prionice pentru codonii 146 şi 222 se determină pentru fiecare caz pozitiv de EST la caprine. Cazurile de EST depistată la caprine cu genotipuri care codifică serina (S) sau acidul aspartic (D) pe cel puţin o alelă la codonul 146 şi/sau lizina (K) pe cel puţin o alelă la codonul 222 trebuie raportate imediat Comisiei.

SECŢIUNEA III:MONITORIZAREA CERVIDELOR
(A)Program de monitorizare pe trei ani a bolii caşectizante cronice a cervidelor (BCC)
1.Consideraţii generale
1.1.Statele membre care au o populaţie de elani şi/sau de reni sălbatici şi/sau de crescătorie şi/sau semidomestici (Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Polonia şi Suedia) trebuie să efectueze un program de monitorizare pe trei ani pentru BCC la cervide, de la 1 ianuarie 2018 până la 31 decembrie 2020. Testele de depistare a EST efectuate în scopul acestui program de monitorizare au loc între 1 ianuarie 2018 şi 31 decembrie 2020, cu toate acestea, este posibil ca prelevarea de probe pentru programul de monitorizare să înceapă în 2017.
1.2.Programul de monitorizare pe trei ani pentru BCC vizează următoarele specii:
- renul eurasiatic de tundră (Rangifer tarandus tarandus);
- renul finlandez de pădure (Rangifer tarandus fennicus);
- elanul (Alces alces);
- căprioara (Capreolus capreolus);
- cerbul catâr (Odocoileus virginianus);
- cerbul (Cervus elaphus).
1.3.Prin derogare de la punctul 1.2, un stat membru poate selecta, pe baza unei analize documentate a riscurilor transmise Comisiei Europene, o subgrupă dintre speciile enumerate la punctul respectiv pentru programul de monitorizare pe trei ani pentru BCC.
2.Metoda eşantionării
2.1.Statele membre menţionate la punctul 1.1 identifică unităţile primare de eşantionare (PSU) care acoperă toate teritoriile în care sunt prezente populaţii de cervide, folosind cel puţin următoarele elemente:
a)în cazul cervidelor de crescătorie şi captive, fiecare exploataţie agricolă şi fiecare unitate în care cervidele sunt deţinute într-un teritoriu închis este considerată o PSU;
b)în cazul cervidelor sălbatice şi semidomestice, PSU este definită din punct de vedere geografic, pe baza următoarelor criterii:
(i)zonele în care animalele sălbatice şi semidomestice dintr-o specie care face obiectul programului de monitorizare se adună în cel puţin o anumită perioadă a anului;
(ii)în cazul în care nu are loc nicio adunare a animalelor dintr-o specie, zonele delimitate de bariere naturale sau artificiale în care sunt prezente animalele din speciile care fac obiectul programului;
(iii)zonele în care animalele din speciile care fac obiectul programului de monitorizare sunt vânate şi zonele legate de alte activităţi relevante pentru speciile care fac obiectul programului de monitorizare.
2.2.Statele membre menţionate la punctul 1.1 selectează cervidele de crescătorie, captive, sălbatice şi semidomestice pentru testarea EST utilizând următoarea metodă de eşantionare în două etape:
a)în prima etapă, statele membre în cauză:
(i)pentru cervidele captive şi cervidele de crescătorie:
- vor selecta, în mod aleatoriu, asigurându-se reprezentativitatea geografică şi, dacă este cazul, luând în considerare factorii de risc relevanţi identificaţi la o evaluare documentată a riscurilor realizată de statele membre, 100 PSU care urmează să fie acoperite în cursul perioadei de trei ani a programului de monitorizare sau
- în cazul în care statul membru nu a putut identifica 100 PSU pentru cervidele de crescătorie şi captive, vor selecta toate PSU identificate;
(ii)pentru cervidele sălbatice şi semidomestice:
- vor selecta, în mod aleatoriu, asigurându-se reprezentativitatea geografică şi, dacă este cazul, luând în considerare factorii de risc relevanţi identificaţi la o evaluare documentată a riscurilor realizată de statele membre, 100 PSU care urmează să fie acoperite în cursul perioadei de trei ani a programului de monitorizare sau
- în cazul în care statul membru nu a putut identifica 100 PSU pentru cervidele sălbatice şi semidomestice, vor selecta toate PSU identificate;
b)în a doua etapă:
(i)pentru cervidele captive şi cervidele de crescătorie:
- un stat membru care a selectat 100 PSU va preleva probe, în cadrul fiecărei PSU selectate, de la toate animalele care aparţin grupurilor ţintă enumerate la punctul 2.4 litera (a) pe o perioadă de trei ani, până se ajunge la obiectivul de 30 de animale testate pentru fiecare PSU. Cu toate acestea, în cazul în care anumite PSU nu pot atinge obiectivul de 30 de animale testate pe parcursul unei perioade de trei ani din cauza dimensiunii mici a populaţiei lor de cervide, prelevarea de probe de la animalele care aparţin grupurilor ţintă menţionate la punctul 2.4 litera (a) poate continua în cadrul unei PSU mai mari chiar şi după ce s-a atins obiectivul de 30 de animale testate, cu scopul de a ajunge la un număr total de până la 3 000 de cervide de crescătorie şi captive, dacă este posibil, testate la nivel naţional în cursul perioadei de trei ani a programului de monitorizare;
- un stat membru care a identificat mai puţin de 100 PSU, prelevează probe, în cadrul fiecărei PSU, de la toate animalele care aparţin grupurilor ţintă menţionate la punctul 2.4 litera (a) pe parcursul perioadei de trei ani, cu scopul de a ajunge la un număr total de până la 3 000 de cervide de crescătorie şi captive, dacă este posibil, testate la nivel naţional în cursul perioadei de trei ani a programului de monitorizare;
(ii)pentru cervide sălbatice şi semidomestice:
- un stat membru care a selectat 100 PSU va preleva probe, în cadrul fiecărei PSU selectate, de la toate animalele care aparţin grupurilor ţintă enumerate la punctul 2.4 litera (b) pe o perioadă de trei ani, până se ajunge la obiectivul de 30 de animale testate pentru fiecare PSU cu scopul de a ajunge la până la 3 000 de cervide sălbatice şi semidomestice testate la nivel naţional în cursul perioadei de trei ani;
- un stat membru care a identificat mai puţin de 100 PSU prelevează probe, în cadrul fiecărei PSU, de la toate animalele care aparţin grupurilor ţintă menţionate la punctul 2.4 litera (b) pe parcursul perioadei de trei ani, cu scopul de a ajunge la aproape 3 000 de cervide sălbatice şi semidomestice testate la nivel naţional în cursul perioadei de trei ani a programului de monitorizare.
2.3.Toate cervidele selectate trebuie să aibă o vârstă de peste 12 luni. Vârsta se estimează pe baza dentiţiei, a semnelor evidente de maturitate sau pe baza altor informaţii fiabile.
2.4.Cervidele trebuie selectate din cadrul următoarelor grupuri ţintă:
a)pentru cervidele captive şi cervidele de crescătorie:
(i)cervide de crescătorie sau captive moarte/ucise, definite ca cervide de crescătorie sau captive găsite moarte în teritoriul închis în care sunt ţinute, în timpul transportului sau la abator, precum şi cervide de crescătorie sau captive omorâte din cauza stării lor de sănătate/vârstei;
(ii)cervide de crescătorie sau captive prezentând semne clinice/de boală, definite ca cervide de crescătorie sau captive care prezintă un comportament anormal şi/sau tulburări locomotorii şi/sau o stare generală proastă;
(iii)cervide de crescătorie sacrificate care au fost declarate improprii pentru consumul uman;
(iv)cervide de crescătorie sacrificate care au fost considerate adecvate pentru consumul uman în cazul în care un stat membru identifică mai puţin de 3 000 de cervide de crescătorie şi captive de la grupele (i)-(iii);
b)pentru cervide sălbatice şi semidomestice:
(i)cervide sălbatice sau semidomestice moarte/ucise, definite ca cervide găsite moarte în sălbăticie, precum şi cervide semidomestice găsite moarte sau ucise din cauza stării lor de sănătate/vârstei;
(ii)cervide rănite sau ucise în urma unui accident rutier sau de către un animal de pradă, definite ca cervide sălbatice sau semidomestice lovite de vehicule rutiere, de trenuri sau atacate de animale de pradă;
(iii)cervide sălbatice şi semidomestice prezentând semne clinice/de boală, definite ca cervide sălbatice şi semidomestice care prezintă un comportament anormal şi/sau tulburări locomotorii şi/sau o stare generală proastă;
(iv)cervide sălbatice vânate şi cervide semidomestice sacrificate care au fost declarate improprii pentru consumul uman;
(v)animale sălbatice vânate şi cervide semidomestice sacrificate care au fost considerate adecvate pentru consumul uman în cazul în care un stat membru identifică mai puţin de 3 000 de cervide sălbatice şi semidomestice de la grupele (i)-(iv).
2.5.În cazul depistării unui caz pozitiv de EST la un cervid, numărul probelor prelevate de la cervidele din zona în care a fost identificat cazul pozitiv de EST trebuie să fie mai mare, pe baza unei evaluări efectuate de statul membru în cauză.
3.Prelevarea de probe şi testele de laborator
3.1.Pentru fiecare cervid selectat în conformitate cu punctul 2, o probă de obex este prelevată şi testată pentru EST.
În plus, în cazul în care acest lucru este posibil, se prelevează o probă din una dintre următoarele ţesuturi în următoarea ordine de preferinţă:
a)noduli limfatici retrofaringieni;
b)amigdale;
c)alţi noduli limfatici la nivelul capului.
Pentru testarea rapidă se prezintă o hemisecţiune de obex în stare proaspătă sau congelată. Hemisecţiunea rămasă ar trebui să fie fixată. La prelevare, nodulii limfatici şi amigdalele ar trebui să fie fixate.
O parte din ţesutul proaspăt din fiecare tip de probă se păstrează congelată până la obţinerea unui rezultat negativ, pentru cazul în care un test biologic se va dovedi necesar.
3.2.Până la publicarea de orientări privind testarea EST la cervide ale laboratorului de referinţă al Uniunii Europene pentru EST, se foloseşte următoarea metodă de laborator în scopul programului de monitorizare pentru BCC:
a)teste rapide:
Testele rapide menţionate în anexa X, capitolul C, punctul 4 utilizate pentru depistarea EST în obexul bovinelor sau al micilor animale rumegătoare sunt considerate a fi corespunzătoare pentru depistarea EST în obexul cervidelor. Testele rapide menţionate în anexa X, capitolul C, punctul 4 utilizate pentru depistarea EST în nodulii limfatici ai bovinelor sau ai micilor animale rumegătoare sunt considerate a fi corespunzătoare pentru depistarea EST în nodulii limfatici ai cervidelor. Statele membre pot, de asemenea, să utilizeze pentru depistare imunohistochimia şi, în acest sens, vor efectua un test de eficienţă organizat de un laborator de referinţă al UE pentru EST;
b)teste de confirmare:
În cazul în care rezultatul testului rapid este neconcludent sau pozitiv, proba este supusă unor examinări de confirmare care să folosească cel puţin una dintre următoarele metode şi protocoale prevăzute în cea mai recentă ediţie a Manualului de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE):
- metoda imunohistochimică (IHC);
- testul Western blot.
În cazul în care un stat membru nu este în măsură să confirme un rezultat pozitiv la un test rapid, transmite ţesutul adecvat la laboratorul de referinţă al UE pentru confirmare;
c)caracterizarea izolatului:
Dacă se constată cazuri de EST, ar trebui efectuată caracterizarea suplimentară a izolatului, în consultare cu laboratorul de referinţă al UE pentru EST.
3.3.Genotipul proteinei prionice se determină pentru fiecare caz pozitiv de EST la cervide. În plus, pentru fiecare cervid testat cu rezultate negative pentru EST, fie:
- se determină genotipul proteinei prionice a animalului testat şi cu rezultate negative pentru EST, fie
- o probă dintr-un ţesut, care poate fi obex, se păstrează congelată până la 31 decembrie 2021, pentru a permite o analiză genotipică dacă se hotărăşte acest lucru.
(B)Alte monitorizări la cervide
Statele membre efectuează o monitorizare suplimentară a EST la cervide pe baza unei evaluări a riscurilor care poate lua în considerare depistarea unui caz de EST la cervide în acelaşi stat membru sau în regiunile învecinate.
Statele membre, altele decât cele menţionate la punctul 1.1 din partea A, pot să desfăşoare, în mod voluntar, monitorizarea EST la cervide.
După încheierea programului de monitorizare pe trei ani menţionat în partea A, statele membre menţionate la punctul 1.1 pot să desfăşoare, în mod voluntar, monitorizarea EST la cervide.
SECŢIUNEA IV:MONITORIZAREA ALTOR SPECII DE ANIMALE
Statele membre pot efectua, în mod facultativ, o monitorizare a EST la alte specii de animale decât bovinele, ovinele, caprinele şi cervidele.

CAPITOLUL B:CERINŢE PRIVIND RAPORTAREA ŞI ÎNREGISTRAREA
I.CERINŢE APLICABILE STATELOR MEMBRE
(A)Informaţii pe care statele membre trebuie să le prezinte în raportul lor anual, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (4)
1.Numărul de cazuri suspecte care fac obiectul unor restricţii oficiale privind circulaţia, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), pentru fiecare specie de animale.
2.Numărul de cazuri suspecte care fac obiectul unui examen de laborator în conformitate cu articolul 12 alineatul (2), pentru fiecare specie de animale, inclusiv rezultatele testelor rapide şi de confirmare (numărul de rezultate pozitive şi negative) şi, în ceea ce priveşte bovinele, distribuţia pe vârste a tuturor animalelor testate. Distribuţia pe vârste ar trebui să se facă astfel: «sub 24 de luni», distribuţie pe o tranşă de 12 luni între 24 şi 155 de luni şi «peste 155 de luni».
3.Numărul de turme în care au fost raportate şi investigate cazuri suspecte la ovine şi caprine, în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) şi (2).
4.Numărul de bovine testate în cadrul fiecărei subpopulaţii prevăzute în capitolul A partea I punctele 2.1, 2.2, 3.1 şi 5. Se comunică metoda de selectare a eşantioanelor, rezultatele la testele rapide şi de confirmare şi distribuţia pe vârste a animalelor testate, grupate conform punctului 2.
5.Numărul de ovine şi caprine şi de turme testate în cadrul fiecărei subpopulaţii prevăzute în capitolul A partea II punctele 2, 3, 5 şi 6, precum şi metoda de selectare a eşantioanelor şi rezultatele la testele rapide şi de confirmare.
6.Distribuţia geografică, inclusiv ţara de origine, dacă nu este vorba de ţara raportoare, a cazurilor pozitive de ESB şi scrapie. Se comunică anul şi, dacă este posibil, luna naşterii pentru fiecare caz în parte de EST la bovine, ovine şi caprine. Se prezintă cazurile de EST care au fost considerate atipice. În cazurile de scrapie, se raportează rezultatele testelor moleculare primare şi secundare prevăzute în anexa X capitolul C punctul 3.2 litera (c), dacă este cazul.
7.La animalele altele decât bovine, ovine şi caprine, precum şi la cervide, altele decât cele care fac obiectul programului de monitorizare pentru BCC pe trei ani menţionat în partea III, litera A, capitolul A din prezenta anexă, numărul de probe şi cazurile de EST confirmate, pentru fiecare specie.

8.Genotipul şi, dacă este posibil, rasa, pentru fiecare ovină şi caprină care are rezultat pozitiv la testul de depistare a EST şi care a făcut obiectul eşantionării în conformitate cu capitolul A partea II punctul 8.

9.Pentru statele membre care beneficiază de programul de monitorizare pentru BCC pe trei ani menţionat în partea III, litera A, capitolul A din prezenta anexă, raportul anual pentru anii 2018, 2019 şi 2020 include:
a)numărul probelor de cervide supuse testelor, repartizate pe grupuri-ţintă conform următoarelor criterii:
- codul unităţii primare de eşantionare (PSU),
- specia,
- sistemul de management: de crescătorie, captive, sălbatice sau semidomestice,
- grupul-ţintă,
- sexul;
b)rezultatele testelor rapide şi de confirmare (numărul rezultatelor pozitive şi negative) şi, după caz, ale investigaţiilor suplimentare de caracterizare a izolatului, ţesutul din care s-a prelevat proba, precum şi testul rapid şi tehnica de confirmare utilizate;
c)localizarea geografică, inclusiv ţara de origine a cazurilor pozitive de EST, în cazul în care nu este aceeaşi cu ţara care le raportează;
d)genotipul şi specia fiecărui cervid declarat pozitiv la un EST;
e)în cazul în care se testează, genotipul cervidelor testate pentru EST cu rezultat negativ.

(B)Perioade de raportare
Raportul anual prevăzut la articolul 6 alineatul (4) poate fi elaborat prin compilarea rapoartelor care cuprind informaţiile prevăzute la secţiunea A şi prezentate lunar Comisiei (care le trimite Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară) în formatul electronic convenit de comun acord între statele membre, Comisie şi Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară sau, în cazul informaţiilor prevăzute la punctul 8, trimestrial, cu condiţia ca informaţiile să fie actualizate de câte ori sunt disponibile informaţii suplimentare.
II.INFORMAŢII CARE TREBUIE PREZENTATE ÎN RAPORTUL DE SINTEZĂ AL UNIUNII
Documentul de sinteză al Uniunii se prezintă sub formă de tabel şi cuprinde, în cazul fiecărui stat membru, cel puţin informaţiile menţionate în partea I.A.
Începând cu 1 ianuarie 2016, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară analizează informaţiile menţionate în partea I şi publică, până la sfârşitul lunii noiembrie, un raport de sinteză privind tendinţele şi sursele în cazul encefalopatiilor spongiforme transmisibile în Uniune.
III.ÎNREGISTRĂRI
1.Autoritatea competentă păstrează, timp de şapte ani, înregistrările privind informaţiile menţionate în partea I.A.
2.Laboratorul responsabil cu efectuarea examenelor va păstra o perioadă de şapte ani toate documentele referitoare la teste, în special fişele de laborator şi, după caz, blocurile de parafină şi fotografiile imuno-amprentelor.

ANEXA IV:HRANA ANIMALELOR
CAPITOLUL I:Extinderea interdicţiei prevăzute la articolul 7 alineatul (1)
În conformitate cu articolul 7 alineatul (2), interdicţia prevăzută la articolul 7 alineatul (1) se extinde la hrănirea:
(a)rumegătoarelor cu fosfat dicalcic şi fosfat tricalcic de origine animală şi cu furaje combinate care conţin aceste produse;
(b)animalelor de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de blană, cu:
(i)proteine animale prelucrate;
(ii)produse din sânge;
(iii)proteine hidrolizate de origine animală;
(iv)fosfat dicalcic şi fosfat tricalcic de origine animală;
(v)hrană pentru animale care conţine produsele menţionate la punctele (i)-(iv).

CAPITOLUL II:Derogări de la interdicţiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) şi în capitolul I
În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) primul paragraf, interdicţiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) şi în capitolul I nu se aplică pentru hrănirea:
(a)rumegătoarelor cu:
(i)lapte, produse pe bază de lapte, produse derivate din lapte, colostru şi produse din colostru;
(ii)ouă şi produse din ouă;
(iii)colagen şi gelatină provenite de la animale nerumegătoare;
(iv)proteine hidrolizate derivate din:
- părţi de animale nerumegătoare; sau
- piei de rumegătoare;
(v)furajele combinate care conţin produsele enumerate la punctele (i)-(iv) de mai sus;
(b)animalelor de fermă nerumegătoare cu următoarele materii prime furajere şi furaje combinate:
(i)proteine hidrolizate derivate din părţi de animale nerumegătoare sau din piei de rumegătoare;
(ii)făină de peşte şi furaje combinate care conţin făină de peşte care sunt produse, introduse pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile generale stabilite în capitolul III şi condiţiile specifice stabilite în secţiunea A din capitolul IV;
(iii)fosfat dicalcic şi fosfat tricalcic de origine animală şi furajele combinate care conţin astfel de fosfaţi care sunt produse, introduse pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile generale stabilite în capitolul III şi condiţiile specifice stabilite în secţiunea B din capitolul IV;
(iv)produse din sânge provenite de la animale nerumegătoare şi furajele combinate care conţin astfel de produse din sânge care sunt produse, introduse pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile generale stabilite în capitolul III şi condiţiile specifice stabilite în secţiunea C din capitolul IV;
(c)animalelor de acvacultură cu următoarele materii prime destinate hranei pentru animale şi hrană combinată pentru animale:
(i)alte proteine animale prelucrate derivate de la nerumegătoare decât făina de peşte şi decât proteinele animale prelucrate derivate de la insecte de crescătorie, precum şi hrană combinată pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate, care sunt produse, introduse pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile generale stabilite în capitolul III şi cu condiţiile specifice stabilite în secţiunea D a capitolului IV;
(ii)proteine animale prelucrate derivate din insecte de crescătorie şi hrană combinată pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate, care sunt produse, introduse pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile generale stabilite în capitolul III şi cu condiţiile specifice stabilite în secţiunea F a capitolului IV;

(d)rumegătoarelor neînţărcate cu înlocuitori de lapte care conţin făină de peşte şi care sunt produse, introduse pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile specifice stabilite în secţiunea E din capitolul IV;
(e)animalelor de fermă cu materii prime furajere de origine vegetală şi furaje combinate care conţin astfel de materii prime furajere contaminate cu cantităţi nesemnificative de corpusculi osoşi proveniţi din specii de animale neautorizate. Statele membre pot utiliza această derogare doar în cazul în care au efectuat în prealabil o analiză a riscurilor care a confirmat că riscul pentru sănătatea animală este neglijabil. Evaluarea riscurilor trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele:
(i)nivelul de contaminare;
(ii)natura şi sursa de contaminare;
(iii)utilizarea preconizată a furajelor contaminate.
(f)păsărilor de crescătorie cu următoarele materii prime destinate hranei pentru animale şi hrană combinată pentru animale:
(i)proteine animale prelucrate provenite de la porcine şi hrană combinată pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate, care sunt produse, introduse pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile generale stabilite în capitolul III şi cu condiţiile specifice stabilite în capitolul IV, secţiunea G;
(ii)proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie şi hrană combinată pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate, care sunt produse, introduse pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile generale stabilite în capitolul III şi cu condiţiile specifice stabilite în capitolului IV, secţiunea F;
(g)porcinelor cu următoarele materii prime destinate hranei pentru animale şi hrană combinată pentru animale:
(i)proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie şi hrană combinată pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate, care sunt produse, introduse pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile generale stabilite în capitolul III şi cu condiţiile specifice stabilite în capitolul IV secţiunea H;
(ii)proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie şi hrană combinată pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate, care sunt produse, introduse pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile generale stabilite în capitolul III şi cu condiţiile specifice stabilite în capitolul IV secţiunea F.

CAPITOLUL III:Condiţii generale pentru aplicarea anumitor derogări prevăzute în capitolul II
SECŢIUNEA A:Transportul şi depozitarea materiilor prime destinate hranei pentru animale şi ale hranei combinate pentru animale destinate hrănirii animalelor de fermă nerumegătoare
1.Următoarele produse destinate a fi utilizate pentru hrănirea animalelor de fermă nerumegătoare se transportă în vehicule şi în containere şi se depozitează în facilităţi de depozitare care nu sunt utilizate pentru transportul, respectiv depozitarea hranei pentru animale destinate rumegătoarelor:
a)proteine animale prelucrate în vrac provenite de la nerumegătoare, inclusiv făină de peşte, proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie, proteine animale prelucrate provenite de la porcine şi proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie.

b)fosfatul dicalcic şi tricalcic de origine animală, în vrac;
c)produse din sânge care provin de la nerumegătoare, în vrac;
d)hrană combinată pentru animale, în vrac, care conţine materiile prime destinate hranei animalelor enumerate la literele (a), (b) şi (c).
Înregistrările care conţin detalii referitoare la tipurile de produse care au fost transportate sau depozitate într-o unitate de depozitare se păstrează la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.
2.Prin derogare de la punctul 1, vehiculele, containerele şi facilităţile de depozitare care au fost utilizate anterior pentru transportul sau depozitarea produselor enumerate la punctul respectiv pot fi utilizate ulterior pentru transportul sau depozitarea hranei pentru animale destinate rumegătoarelor cu condiţia ca ele să fie curăţate în prealabil cu scopul de a se evita contaminarea încrucişată, în conformitate cu o procedură documentată care a primit în prealabil o autorizare din partea autorităţii competente.
Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări este ţinută la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.
3.Unităţile de depozitare în care se depozitează, în conformitate cu punctul 2, materiile prime destinate hranei animalelor şi hrana combinată pentru animale menţionate la punctul 1 se autorizează de către autoritatea competentă pe baza verificării conformităţii lor cu cerinţele enumerate la punctul 2.
4.Proteinele animale prelucrate în vrac care provin de la porcine şi hrana combinată în vrac pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate se transportă în vehicule şi în containere şi se depozitează în facilităţi de depozitare care nu sunt utilizate pentru transportul, respectiv depozitarea hranei pentru animale destinate altor animale de fermă nerumegătoare decât animalele de acvacultură şi păsările de crescătorie.

5.Prin derogare de la punctul 4, vehiculele, containerele şi facilităţile de depozitare care au fost utilizate anterior pentru transportul sau depozitarea proteinelor animale prelucrate, în vrac, provenite de la porcine şi a hranei combinate în vrac pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate pot fi utilizate ulterior pentru transportul sau depozitarea hranei pentru animale destinate animalelor de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de acvacultură şi păsările de crescătorie, cu condiţia ca ele să fie curăţate în prealabil pentru a evita contaminarea încrucişată, în conformitate cu o procedură documentată care a fost autorizată în prealabil de autoritatea competentă.
Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări este ţinută la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.”
6.Proteinele animale prelucrate în vrac care provin de la păsări de crescătorie şi hrana combinată în vrac pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate se transportă în vehicule şi în containere şi se depozitează în facilităţi de depozitare care nu sunt utilizate pentru transportul, respectiv depozitarea hranei pentru animale destinate altor animale de fermă nerumegătoare decât animalele de acvacultură şi porcinele.
7.Prin derogare de la punctul 6, vehiculele, containerele şi facilităţile de depozitare care au fost utilizate anterior pentru transportul sau depozitarea proteinelor animale prelucrate, în vrac, provenite de la păsări de crescătorie şi a hranei combinate în vrac pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate pot fi utilizate ulterior pentru transportul sau depozitarea hranei pentru animale destinate animalelor de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de acvacultură şi porcinele, cu condiţia ca ele să fie curăţate în prealabil pentru a evita contaminarea încrucişată, în conformitate cu o procedură documentată care a fost autorizată în prealabil de autoritatea competentă.
Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări este ţinută la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.
8.Proteinele animale prelucrate în vrac care provin de la insecte de crescătorie şi hrana combinată în vrac pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate se transportă în vehicule şi în containere şi se depozitează în facilităţi de depozitare care nu sunt utilizate pentru transportul, respectiv depozitarea hranei pentru animale destinate altor animale de fermă nerumegătoare decât animalele de acvacultură, păsările de crescătorie şi porcinele.
9.Prin derogare de la punctul 8, vehiculele, containerele şi facilităţile de depozitare care au fost utilizate anterior pentru transportul sau depozitarea proteinelor animale prelucrate, în vrac, provenite de la insecte de crescătorie şi a hranei combinate în vrac pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate pot fi utilizate ulterior pentru transportul sau depozitarea hranei pentru animale destinate animalelor de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de acvacultură, păsările de crescătorie şi porcinele, cu condiţia ca ele să fie curăţate în prealabil pentru a evita contaminarea încrucişată, în conformitate cu o procedură documentată care a fost autorizată în prealabil de autoritatea competentă.
Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări este ţinută la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.
10.Proteinele animale prelucrate în vrac provenite de la nerumegătoare, cu excepţia făinii de peşte şi a proteinelor animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie, porcine şi insecte de crescătorie, precum şi hrana combinată în vrac pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate se transportă în vehicule şi containere şi se depozitează în spaţii de depozitare care nu sunt utilizate, respectiv, pentru transportul sau depozitarea hranei pentru animalele de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de acvacultură.
11.Prin derogare de la punctul 10, vehiculele, containerele şi unităţile de depozitare care au fost utilizate anterior pentru transportul sau depozitarea produselor menţionate la punctul respectiv pot fi utilizate ulterior pentru transportul sau depozitarea hranei destinate altor animale de fermă nerumegătoare decât animalele de acvacultură, cu condiţia ca ele să fie curăţate în prealabil cu scopul de a evita contaminarea încrucişată, în conformitate cu o procedură documentată care a primit în prealabil o autorizare din partea autorităţii competente.
Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări este ţinută la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.

SECŢIUNEA B:Producţia de furaje combinate destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare
1.Furajele combinate destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, care conţin următoarele materii prime furajere, se produc în unităţi care nu produc furaje combinate destinate rumegătoarelor şi care sunt autorizate de autoritatea competentă:
(a)făină de peşte;
(b)fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală;
(c)produse din sânge care provin de la animale nerumegătoare.
(d)[textul din punctul 1., alin. (D) din anexa IV, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-apr-2024 de punctul 1. din anexa 1, partea 2 din Regulamentul 887/22-mar-2024]
(e)[textul din punctul 1., alin. (E) din anexa IV, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-apr-2024 de punctul 1. din anexa 1, partea 2 din Regulamentul 887/22-mar-2024]
(f)[textul din punctul 1., alin. (F) din anexa IV, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-apr-2024 de punctul 1. din anexa 1, partea 2 din Regulamentul 887/22-mar-2024]
2.Prin derogare de la punctul 1, producţia de furaje combinate destinate rumegătoarelor în unităţi care produc, de asemenea, furaje combinate destinate animalelor de fermă nerumegătoare care conţin produsele enumerate la punctul respectiv, poate fi autorizată de către autoritatea competentă în urma unei inspecţii la faţa locului efectuată de aceasta, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
(a)furajele combinate destinate rumegătoarelor trebuie să fie fabricate şi păstrate, în timpul depozitării, transportului şi ambalării, în instalaţii care sunt separate fizic de cele în care se fabrică şi se păstrează furajele combinate destinate animalelor nerumegătoare;
(b)înregistrările care conţin detalii privind achiziţiile şi utilizările produselor enumerate la punctul 1 şi vânzările de furaje combinate care conţin aceste produse trebuie să fie ţinute la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani;
(c)se efectuează prelevări de probe şi analize regulate ale furajelor combinate destinate rumegătoarelor pentru a controla absenţa constituenţilor de origine animală neautorizaţi, utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul furajelor, prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009 al Comisiei (*); frecvenţa prelevării probelor şi analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuate de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP (analiza riscurilor şi punctele critice de control); rezultatele unor astfel de prelevări şi analize se păstrează la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani.
(*)JO L 54, 26.2.2009, p. 1.
3.Prin derogare de la punctul 1, o autorizaţie specifică referitoare la producţia de hrană completă pentru animale din hrană combinată pentru animale care conţine produsele enumerate la punctul respectiv nu este necesară pentru prelucrătorii la domiciliu, sub rezerva respectării de către aceştia a următoarelor condiţii:
a)ei trebuie să fie înregistraţi de către autoritatea competentă ca producători de hrană completă pentru animale din hrană combinată pentru animale care conţine produsele menţionate la punctul 1;
b)ei trebuie să crească numai animale nerumegătoare;

c)orice hrană combinată pentru animale care conţine făină de peşte utilizată în producţia de hrană completă pentru animale trebuie să conţină sub 50% proteine brute;
d)orice hrană combinată pentru animale care conţine fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală utilizată în producţia de hrană completă pentru animale trebuie să conţină sub 10% fosfor total;
e)orice hrană combinată pentru animale care conţine produse din sânge provenite de la nerumegătoare utilizată în producţia de hrană completă pentru animale trebuie să conţină sub 50% proteine brute.

SECŢIUNEA C:Importul de materii prime furajere şi furaje combinate destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de blană
Înainte de punerea în liberă circulaţie în Uniune, importatorii se asigură că fiecare transport cu următoarele materii prime furajere şi furaje combinate, care sunt destinate a fi utilizate pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de blană, în conformitate cu capitolul II din prezenta anexă, sunt analizate în conformitate cu metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul furajelor stabilite în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009 în scopul de a controla absenţa constituenţilor de origine animală neautorizaţi:
(a)proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare, inclusiv făină de peşte, proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie, proteine animale prelucrate provenite de la porcine şi proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie;

(b)produse din sânge provenite de la animale nerumegătoare;
(c)furaje combinate care conţin materii prime furajere menţionate la literele (a) şi (b).
SECŢIUNEA D:Utilizarea şi depozitarea în ferme a furajelor destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare
1.Utilizarea şi depozitarea următoarele furaje este interzisă în ferme în care se cresc specii de animale de fermă pentru care nu este destinat acest tip de furaje:
(a)proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare, inclusiv făină de peşte, proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie, proteine animale prelucrate provenite de la porcine şi proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie;

(b)fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală;
(c)produse din sânge provenite de la animale nerumegătoare;
(d)furaje combinate care conţin materii prime furajere menţionate la literele (a)-(c).
2.Prin derogare de la punctul 1, autoritatea competentă poate autoriza utilizarea şi depozitarea furajelor combinate menţionate la punctul 1 litera (d) în ferme care cresc specii de animale de fermă pentru care nu sunt destinate furajele combinate, cu condiţia implementării în aceste ferme a măsurilor necesare pentru a împiedica hrănirea cu astfel de furaje combinate a speciilor de animale pentru care aceste furaje nu sunt destinate.
CAPITOLUL IV:Condiţii specifice pentru aplicarea derogărilor prevăzute în capitolul II
SECŢIUNEA A:SECŢIUNEA 1: SECŢIUNEA A - Condiţii specifice aplicabile producţiei şi utilizării făinii de peşte şi furajelor combinate care conţin făină de peşte destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de blană
Următoarele condiţii specifice se aplică producţiei şi utilizării făinii de peşte şi furajelor combinate care conţin făină de peşte destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de blană:
(a)făina de peşte trebuie să fie produsă în unităţi de prelucrare dedicate exclusiv fabricării de produse derivate din:
(i)animale acvatice, cu excepţia mamiferelor marine;
(ii)alte nevertebrate acvatice de crescătorie decât cele care se încadrează în definiţia «animalelor acvatice» de la articolul 3 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/88/CE; sau
(iii)stele de mare din specia Asterias rubens care sunt recoltate într-o zonă de producţie definită în anexa I punctul 2.5 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 şi clasificate în consecinţă;

(b)textul «făină de peşte - a nu se utiliza în hrana rumegătoarelor, cu excepţia rumegătoarelor neînţărcate» se menţionează în mod clar pe documentul comercial însoţitor sau pe certificatul de sănătate menţionat la articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, după caz, precum şi pe eticheta făinii de peşte.
Textul «conţine făină de peşte - a nu se utiliza în hrana rumegătoarelor» se menţionează în mod clar pe eticheta hranei combinate pentru animale care conţine făină de peşte destinată altor animale de fermă nerumegătoare decât animalele de blană.

SECŢIUNEA B:SECŢIUNEA 2: SECŢIUNEA B - Condiţii specifice aplicabile utilizării fosfatului dicalcic şi a fosfatului tricalcic de origine animală şi a hranei combinate pentru animale care conţine astfel de fosfaţi destinate hrănirii altor animale de fermă nerumegătoare decât animalele de blană
Condiţii specifice aplicabile utilizării fosfatului dicalcic şi a fosfatului tricalcic de origine animală şi a hranei combinate pentru animale care conţine astfel de fosfaţi destinate hrănirii altor animale de fermă nerumegătoare decât animalele de blană
a)textul «fosfat di-/tricalcic de origine animală - a nu se utiliza în hrana rumegătoarelor» se menţionează în mod clar pe documentul comercial însoţitor sau pe certificatul de sănătate menţionat la articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, după caz, precum şi pe eticheta fosfatului dicalcic/ tricalcic de origine animală;
b)textul «conţine fosfat dicalcic/tricalcic de origine animală - a nu se oferi drept hrană rumegătoarelor» se menţionează în mod clar pe eticheta hranei combinate pentru animale care conţine fosfat dicalcic/ tricalcic de origine animală.

SECŢIUNEA C:SECŢIUNEA 3: SECŢIUNEA C - Condiţii specifice aplicabile producţiei şi utilizării produselor din sânge provenite de la animale nerumegătoare şi a furajelor combinate care conţin astfel de produse destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de blană
Următoarele condiţii specifice se aplică producţiei şi utilizării produselor din sânge provenite de la animale nerumegătoare şi a furajelor combinate care conţin astfel de produse din sânge destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, altele decât animalele de blană:
(a)sângele destinat utilizării pentru producerea de produse din sânge provine din abatoare în care nu se sacrifică rumegătoare şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca abatoare care nu sacrifică rumegătoare.
Prin derogare de la această cerinţă specifică, autoritatea competentă poate autoriza sacrificarea rumegătoarelor într-un abator care produce sânge provenit de la animale nerumegătoare destinat fabricării de produse din sânge destinat utilizării în furajele pentru animale de fermă nerumegătoare.
Autorizaţia respectivă poate fi acordată doar în cazul în care autoritatea competentă este satisfăcută, în urma unei inspecţii, în legătură cu eficacitatea măsurilor care vizează prevenirea contaminării încrucişate între sângele de rumegătoare şi sângele de nerumegătoare.
Aceste măsuri includ următoarele cerinţe minime:
(i)sacrificarea de animale nerumegătoare trebuie să fie efectuată în linii separate fizic de liniile utilizate pentru sacrificarea rumegătoarelor;
(ii)instalaţiile de colectare, depozitare, transport şi ambalare a sângelui provenit de la animale nerumegătoare trebuie să fie păstrate separat de cele utilizate pentru sânge provenit de la rumegătoare;
(iii)trebuie efectuate prelevări de probe şi analize regulate ale sângelui provenit de la animale nerumegătoare pentru depistarea prezenţei proteinelor de rumegătoare. Metoda de analiză utilizată trebuie să fie validată din punct de vedere ştiinţific în acest scop. Frecvenţa prelevării probelor şi analizelor trebuie să fie determinată pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP;
(b)sângele destinat utilizării pentru producţia de produse din sânge destinat animalelor nerumegătoare se transportă la instalaţiile de prelucrare în vehicule şi containere dedicate exclusiv transportului de sânge provenit de la animale nerumegătoare.
Prin derogare de la această condiţie specifică, vehiculele şi containerele care au fost utilizate anterior pentru transportul sângelui provenit de la rumegătoare pot fi folosite pentru transportul sângelui provenit de la nerumegătoare, cu condiţia ca acestea să fi fost curăţate minuţios în prealabil pentru a se evita contaminarea încrucişată, în conformitate cu o procedură documentată care a primit autorizare prealabilă din partea autorităţii competente. Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări este ţinută la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani;
(c)(c)produsele din sânge se produc în unităţi de prelucrare care prelucrează exclusiv sânge de nerumegătoare şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca prelucrând exclusiv sânge de nerumegătoare.
Prin derogare de la această cerinţă specifică, autoritatea competentă poate autoriza producerea de produse din sânge destinate utilizării în furajele pentru animale de fermă nerumegătoare în instalaţii de prelucrare care prelucrează sânge de rumegătoare.
Autorizaţia respectivă poate fi acordată doar în cazul în care autoritatea competentă este satisfăcută, în urma unei inspecţii, în legătură cu eficacitatea măsurilor care vizează prevenirea contaminării încrucişate.
Aceste măsuri includ următoarele cerinţe minime:
(i)producţia de produse din sânge provenit de la animale nerumegătoare trebuie să se efectueze într-un sistem închis, care este ţinut separat fizic de sistemul utilizat pentru producerea de produse din sânge provenit de la rumegătoare;
(ii)instalaţiile de colectare, depozitare, transport şi ambalare pentru materiile prime în vrac şi produsele finite în vrac provenite de la animale nerumegătoare trebuie să fie păstrate separat de cele utilizate pentru materiile prime în vrac şi produsele finite în vrac provenite de la rumegătoare;
(iii)trebuie aplicat în mod continuu un proces de reconciliere între aportul de sânge provenit de la rumegătoare şi, respectiv, nerumegătoare şi produsele din sânge corespunzătoare;
(iv)trebuie efectuate prelevări de probe şi analize regulate ale produselor din sânge provenit de la nerumegătoare pentru a verifica absenţa contaminării încrucişate cu produse din sânge provenit de la rumegătoare, utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul furajelor prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa prelevării probelor şi analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuate de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP (analiza riscurilor şi punctele critice de control); rezultatele unor astfel de prelevări şi analize se păstrează la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani;
(d)textul «produse din sânge de nerumegătoare - a nu se utiliza în hrana rumegătoarelor» se menţionează în mod clar pe documentul comercial însoţitor sau pe certificatul de sănătate menţionat la articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, după caz, precum şi pe eticheta produselor din sânge de nerumegătoare.
Textul «conţine produse din sânge de nerumegătoare - a nu se oferi drept hrană rumegătoarelor» se menţionează în mod clar pe eticheta hranei combinate pentru animale care conţine produse din sânge de nerumegătoare.

SECŢIUNEA D:SECŢIUNEA 4: SECŢIUNEA D - Condiţii specifice aplicabile producţiei şi utilizării proteinelor animale prelucrate derivate de la nerumegătoare, altele decât făina de peşte şi altele decât proteinele animale prelucrate derivate din insecte de crescătorie, precum şi hranei combinate pentru animale care conţine astfel de proteine, destinate hrănirii animalelor de acvacultură
Următoarele condiţii specifice se aplică producţiei şi utilizării proteinelor animale prelucrate derivate de la nerumegătoare, altele decât făina de peşte şi altele decât proteinele animale prelucrate derivate din insecte de crescătorie, precum şi hranei combinate pentru animale care conţine astfel de proteine, destinate hrănirii animalelor de acvacultură:

(a)subprodusele de origine animală destinate utilizării în producţia de proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune provin de la una sau mai multe dintre următoarele:
(i)abatoare autorizate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 care nu sacrifică rumegătoare şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca abatoare care nu sacrifică rumegătoare;
(ii)unităţi de tranşare aprobate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 în care nu se dezosează sau nu se tranşează carne de rumegătoare şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca abatoare în care nu se dezosează sau nu se tranşează carne de rumegătoare;
(iii)alte unităţi decât cele menţionate la punctul (i) sau (ii), înregistrate sau aprobate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, care nu manipulează produse provenite de la rumegătoare şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca unităţi care nu manipulează produse provenite de la rumegătoare;
(iv)unităţi aprobate menţionate la articolul 24 alineatul (1) literele (h) şi (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca unităţi care manipulează sau depozitează numai subproduse de origine animală provenite de la nerumegătoare provenite din unităţile menţionate la punctele (i), (ii) şi (iii).
Prin derogare de la primul paragraf punctele (i), (ii) şi (iii), autoritatea competentă poate autoriza sacrificarea rumegătoarelor şi manipularea produselor provenite de la rumegătoare în unităţile menţionate la primul paragraf punctele (i), (ii) şi (iii) care produc subproduse de origine animală provenite de la nerumegătoare destinate producţiei de proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune.
Autorizaţia respectivă poate fi acordată doar în cazul în care autoritatea competentă este satisfăcută, în urma unei inspecţii la faţa locului, cu privire la eficacitatea măsurilor care vizează prevenirea contaminării încrucişate între subprodusele provenite de la rumegătoare şi cele provenite de la nerumegătoare.
Respectivele măsuri includ următoarele cerinţe minime:
1.sacrificarea animalelor nerumegătoare trebuie să fie efectuată în linii separate fizic de liniile utilizate pentru sacrificarea rumegătoarelor;
2.produsele provenite de la nerumegătoare trebuie să fie manipulate pe linii de producţie separate fizic de cele utilizate pentru manipularea produselor provenite de la rumegătoare;
3.facilităţile de colectare, depozitare, transport şi ambalare a subproduselor de origine animală provenite de la nerumegătoare trebuie să fie păstrate separat de cele pentru subprodusele de origine animală provenite de la rumegătoare;
4.trebuie efectuate prelevări de eşantioane şi analize regulate ale subproduselor de origine animală provenite de la nerumegătoare pentru depistarea prezenţei proteinelor de rumegătoare. Metoda de analiză utilizată trebuie să fie validată din punct de vedere ştiinţific în acest scop. Frecvenţa prelevării eşantioanelor şi a efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP.

(b)subprodusele de origine animală provenite de la animale nerumegătoare destinate utilizării pentru producţia de proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune se transportă la instalaţiile de prelucrare în vehicule şi containere care nu sunt utilizate pentru transportul subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare.
Prin derogare de la această cerinţă specifică, acestea pot fi transportate în vehicule şi containere care au fost utilizate anterior pentru transportul subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare, cu condiţia ca aceste vehicule şi containere să fi fost curăţate în prealabil pentru a se evita contaminarea încrucişată, în conformitate cu o procedură documentată care a primit autorizare prealabilă din partea autorităţii competente.
Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări este ţinută la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani;
(c)proteinele animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune se produc în unităţi de prelucrare care sunt dedicate exclusiv prelucrării subproduselor de origine animală provenite de la nerumegătoare şi care provin din abatoare, din unităţi de tranşare şi din alte unităţi menţionate la litera (a). Respectivele unităţi de prelucrare sunt înregistrate de către autoritatea competentă ca prelucrând exclusiv subproduse de origine animală provenite de la nerumegătoare.
Prin derogare de la această cerinţă specifică, autoritatea competentă poate autoriza producerea de proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune în instalaţii care prelucrează subproduse de origine animală provenite de la rumegătoare.
Autorizaţia respectivă poate fi acordată doar în cazul în care autoritatea competentă este satisfăcută, în urma unei inspecţii, în legătură cu eficacitatea măsurilor care vizează prevenirea contaminării încrucişate între proteinele animale prelucrate provenite de la rumegătoare şi proteinele animale prelucrate provenite de la animale nerumegătoare.
Aceste măsuri de prevenire includ următoarele cerinţe minime:
(i)producţia de proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare trebuie să se efectueze într-un sistem închis, separat fizic de cele utilizate pentru producţia de proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune;
(ii)subprodusele de origine animală provenite de la rumegătoare trebuie păstrate în timpul depozitării şi transportului în instalaţii separate fizic de cele utilizate pentru subprodusele de origine animală obţinute de la animale nerumegătoare;
(iii)proteinele animale prelucrate provenite de la rumegătoare trebuie păstrate în timpul depozitării şi ambalării în instalaţii separate fizic de cele utilizate pentru produsele finite provenite de la animale nerumegătoare;
(iv)trebuie efectuate prelevări de probe şi analize regulate ale proteinelor animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune pentru a controla absenţa contaminării încrucişate cu proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare, utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul furajelor descrise în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa prelevării probelor şi analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuate de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP (analiza riscurilor şi punctele critice de control); rezultatele unor astfel de prelevări şi analize se păstrează la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani;
(d)furajele combinate care conţin proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune se produc în unităţi autorizate în acest scop de autoritatea competentă şi care sunt destinate exclusiv producerii de hrană pentru animalele de acvacultură.
Prin derogare de la această cerinţă specifică:
(i)producţia de hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune şi care este destinată animalelor de acvacultură în unităţi care produc şi hrană combinată destinată altor animale de fermă decât cele de blană poate fi autorizată de către autoritatea competentă în urma unei inspecţii la faţa locului, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:

- furajele combinate destinate rumegătoarelor trebuie să fie produse şi păstrate, în timpul depozitării, transportului şi ambalării, în instalaţii care sunt separate fizic de cele în care se fabrică şi se păstrează furaje combinate destinate animalelor nerumegătoare;
- furajele combinate destinate animalelor de acvacultură trebuie să fie produse şi păstrate, în timpul depozitării, transportului şi ambalării, în instalaţii care sunt separate fizic de cele în care se fabrică şi se păstrează furaje combinate destinate altor animale nerumegătoare;
- înregistrările cu detaliile privind achiziţiile şi utilizările de proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune şi vânzările de furaje combinate care conţin astfel de proteine trebuie să fie păstrate la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani;
- se efectuează prelevări de probe şi analize regulate ale furajelor combinate destinate animalelor de fermă, altele decât animalele de acvacultură, pentru a controla absenţa constituenţilor de origine animală neautorizaţi, utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul furajelor, prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa prelevării probelor şi analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP; rezultatele trebuie să fie păstrate la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani;
(ii)o autorizaţie specifică pentru producţia de hrană completă pentru animale din hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune nu este necesară pentru prelucrătorii la domiciliu care respectă următoarele condiţii:
- ei sunt înregistraţi de autoritatea competentă ca producători de hrană completă pentru animale din hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare, altele decât făina de peşte şi altele decât proteinele animale prelucrate provenite din insecte de crescătorie,
- ei cresc numai animale de acvacultură şi
- hrana combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune, utilizate în producţia ei, conţine sub 50% proteine brute;

[textul din alin. (D) din anexa IV, capitolul IV, sectiunea 8 a fost abrogat la 01-iul-2017 de punctul 2., litera C. din anexa I din Regulamentul 893/24-mai-2017]
[textul din alin. (D) din anexa IV, capitolul IV, sectiunea 8 a fost abrogat la 01-iul-2017 de punctul 2., litera C. din anexa I din Regulamentul 893/24-mai-2017]
[textul din alin. (D) din anexa IV, capitolul IV, sectiunea 8 a fost abrogat la 01-iul-2017 de punctul 2., litera C. din anexa I din Regulamentul 893/24-mai-2017]
[textul din alin. (D) din anexa IV, capitolul IV, sectiunea 8 a fost abrogat la 01-iul-2017 de punctul 2., litera C. din anexa I din Regulamentul 893/24-mai-2017]
(e)documentul comercial însoţitor sau certificatul de sănătate menţionat la articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, după caz, al proteinelor animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune şi eticheta lor sunt marcate în mod clar cu următorul text: «proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare - a nu se utiliza în hrana pentru animale destinată animalelor de fermă cu excepţia celor de acvacultură şi a celor de blană».
Următorul text se menţionează în mod clar pe eticheta hranei combinate pentru animale care conţine proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune:
«conţine proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare - a nu se oferi drept hrană animalelor de fermă, cu excepţia celor de acvacultură şi a celor de blană».

SECŢIUNEA E:SECŢIUNEA 5: SECŢIUNEA E - Condiţii specifice aplicabile producţiei, introducerii pe piaţă şi utilizării înlocuitorilor de lapte care conţin făină de peşte pentru hrana rumegătoarelor neînţărcate
Următoarele condiţii specifice se aplică producţiei, introducerii pe piaţă şi utilizării înlocuitorilor de lapte care conţin făină de peşte pentru hrana rumegătoarelor de fermă neînţărcate:
(a)făina de peşte utilizată în înlocuitorii de lapte este produsă în unităţi de prelucrare dedicate exclusiv fabricării de produse derivate din:
(i)animale acvatice, cu excepţia mamiferelor marine;
(ii)alte nevertebrate acvatice de crescătorie decât cele care se încadrează în definiţia «animalelor acvatice» de la articolul 3 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/88/CE; sau
(iii)stele de mare din specia Asterias rubens care sunt recoltate într-o zonă de producţie definită în anexa I punctul 2.5 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 şi clasificate în consecinţă.
Făina de peşte utilizată în înlocuitorii de lapte respectă condiţiile generale stabilite în capitolul III.

(b)textul «făină de peşte - a nu se utiliza în hrana rumegătoarelor, cu excepţia rumegătoarelor neînţărcate» se menţionează în mod clar pe documentul comercial însoţitor sau pe certificatul de sănătate menţionat la articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, după caz, precum şi pe eticheta făinii de peşte destinată utilizării în înlocuitori de lapte;

(c)utilizarea făinii de peşte la rumegătoarele de fermă neînţărcate se autorizează doar în producţia înlocuitorilor de lapte distribuiţi sub formă uscată, administraţi după diluare într-o anumită cantitate de lichid şi destinaţi hrănirii rumegătoarelor neînţărcate ca supliment sau ca înlocuitor al laptelui postcolostral înainte de înţărcarea definitivă;

(d)înlocuitorii de lapte care conţin făină de peşte destinaţi rumegătoarelor de fermă neînţărcate se produc în unităţi care nu produc altă hrană combinată pentru animale rumegătoare şi care sunt autorizate în acest scop de către autoritatea competentă.
Prin derogare de la respectiva cerinţă specială, producţia altei hrane combinate pentru animale rumegătoare în unităţile care produc şi înlocuitori de lapte care conţin făină de peşte destinată rumegătoarelor de fermă neînţărcate poate fi autorizată de către autoritatea competentă în urma unei inspecţii la faţa locului, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
(i)hrana combinată de alt tip destinată rumegătoarelor trebuie să fie păstrată în facilităţi separate fizic de cele utilizate pentru făina de peşte în vrac şi înlocuitorii de lapte în vrac care conţin făină de peşte în timpul depozitării, al transportului şi al ambalării;
(ii)hrana combinată de alt tip destinată rumegătoarelor trebuie să fie produsă în facilităţi care sunt separate fizic de cele în care se fabrică înlocuitorii de lapte care conţin făină de peşte;
(iii)înregistrările care conţin detalii privind achiziţiile şi utilizările făinii de peşte, precum şi vânzările de înlocuitori de lapte care conţin făină de peşte trebuie să fie păstrate la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani;
(iv)se efectuează prelevări de eşantioane şi analize regulate ale celorlalte tipuri de hrană combinată destinată animalelor rumegătoare pentru a controla absenţa constituenţilor de origine animală neautorizaţi utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul hranei pentru animale prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa prelevării eşantioanelor şi efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP; rezultatele trebuie să fie păstrate la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani;

(e)înainte de punerea în liberă circulaţie în Uniune, importatorii se asigură că fiecare transport de înlocuitori de lapte importaţi care conţin făină de peşte este supus unor analize în conformitate cu metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul hranei pentru animale descrise în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009 cu scopul de a verifica absenţa constituenţilor de origine animală neautorizaţi;

(f)eticheta înlocuitorilor de lapte care conţin făină de peşte destinaţi rumegătoarelor de fermă neînţărcate trebuie să fie marcată în mod clar cu textul «conţine făină de peşte - nu poate fi oferit ca hrană rumegătoarelor, cu excepţia rumegătoarelor neînţărcate»;

(g)înlocuitorii de lapte, în vrac, care conţin făină de peşte destinaţi rumegătoarelor de fermă neînţărcate se transportă în vehicule şi în containere şi se depozitează în facilităţi de depozitare care nu sunt utilizate pentru transportul, respectiv depozitarea hranei pentru animale destinată rumegătoarelor.
Prin derogare de la condiţia specială respectivă, vehiculele, containerele şi facilităţile de depozitare care vor fi utilizate ulterior pentru transportul sau depozitarea altor tipuri de hrană pentru animale, în vrac, destinată rumegătoarelor pot fi utilizate pentru transportul sau depozitarea înlocuitorilor de lapte, în vrac, care conţin făină de peşte destinaţi animalelor de fermă nerumegătoare neînţărcate, cu condiţia ca ele să fie curăţate în prealabil cu scopul de a evita contaminarea încrucişată în conformitate cu o procedură documentată care a primit în prealabil o autorizare din partea autorităţii competente. Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări este ţinută la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani;
(h)în fermele în care se cresc rumegătoare se aplică măsuri de uz intern menite să prevină hrănirea cu înlocuitori de lapte care conţin făină de peşte a altor rumegătoare decât cele neînţărcate. Autoritatea competentă stabileşte o listă cu fermele în care sunt utilizaţi înlocuitori de lapte care conţin făină de peşte prin intermediul unui sistem de notificare prealabilă de către fermă sau al unui alt sistem, asigurând astfel conformitatea cu această condiţie specifică.

SECŢIUNEA 6:SECŢIUNEA F - Condiţii specifice aplicabile producţiei şi utilizării proteinelor animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie şi hranei combinate pentru animale care conţine astfel de proteine destinate hrănirii animalelor de acvacultură, păsărilor de crescătorie şi porcinelor
Următoarele condiţii specifice se aplică producţiei şi utilizării proteinelor animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie şi hranei combinate pentru animale care conţine astfel de proteine destinate hrănirii animalelor de acvacultură păsărilor de crescătorie şi porcinelor:
(a)Proteinele animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie trebuie să fie produse:
(i)în unităţi de prelucrare aprobate în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 şi destinate exclusiv producţiei de produse provenite de la insecte de crescătorie;
(ii)în conformitate cu cerinţele prevăzute în secţiunea 1 a capitolului II din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011.
Prin derogare de la condiţia prevăzută la primul paragraf litera (i), autoritatea competentă poate autoriza producţia de proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie în unităţi de prelucrare care prelucrează subproduse provenite de la alte specii.
Autorizaţia respectivă poate fi acordată numai în cazul în care autoritatea competentă este satisfăcută, în urma unei inspecţii, cu privire la eficacitatea măsurilor menite să prevină contaminarea încrucişată a proteinelor animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie cu proteine animale prelucrate provenite de la alte animale de fermă.
Respectivele măsuri de prevenire includ următoarele cerinţe minime:
- producţia de proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau nerumegătoare, altele decât insectele, trebuie să se desfăşoare într-un sistem închis care este separat fizic de cel utilizat pentru producerea proteinelor animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie;
- păstrarea subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare sau de la alte nerumegătoare decât insectele în timpul depozitării şi al transportului în facilităţi care sunt separate fizic de cele pentru subprodusele de origine animală provenite de la insecte de crescătorie;
- păstrarea proteinelor animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau nerumegătoare, altele decât insectele, în timpul depozitării şi al ambalării în facilităţi separate fizic de cele utilizate pentru produsele finite provenite de la insecte de crescătorie;
- trebuie efectuate regulat prelevări de eşantioane şi analize ale proteinelor animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie pentru a verifica absenţa contaminării încrucişate cu proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau de la alte animale nerumegătoare utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul hranei pentru animale prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa prelevării eşantioanelor şi a efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP; rezultatele acestor eşantionări şi analize se pun la dispoziţia autorităţii competente pentru o perioadă de cel puţin cinci ani.
(b)Hrana combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie se produce în unităţi:
(i)autorizate în acest scop de către autoritatea competentă;
(ii)dedicate producţiei de hrană pentru animale de acvacultură, păsări de crescătorie sau porcine.
Prin derogare de la primul paragraf punctul (i), o autorizaţie specifică pentru producţia de hrană completă pentru animale din hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie nu este necesară pentru prelucrătorii la domiciliu care respectă următoarele condiţii:
- ei sunt înregistraţi de către autoritatea competentă ca producători de hrană completă pentru animale din hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie,
- nu cresc animale de fermă, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 6 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, altele decât animale de acvacultură, păsări de crescătorie, porcine sau animale de blană,
- hrana combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie utilizate în producţia ei conţine sub 50 % proteine brute.
Prin derogare de la primul paragraf punctul (ii), producţia de hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie, destinate animalelor de acvacultură, păsărilor de crescătorie sau porcinelor, în unităţi care produc şi hrană combinată pentru animale destinată altor animale de fermă, cu excepţia animalelor de blană, poate fi autorizată de autoritatea competentă, în urma unei inspecţii la faţa locului, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
- hrana combinată destinată rumegătoarelor trebuie să fie produsă şi păstrată, în timpul depozitării, al transportului şi al ambalării, în facilităţi care sunt separate fizic de cele în care se fabrică şi se păstrează hrana combinată destinată animalelor nerumegătoare;
- hrana combinată destinată animalelor de acvacultură, păsărilor de crescătorie sau porcinelor trebuie să fie fabricată şi păstrată, în timpul depozitării, al transportului şi al ambalării, în facilităţi separate fizic de cele în care sunt fabricate şi deţinute hrana combinată destinată altor animale nerumegătoare,
- evidenţele care conţin detalii privind achiziţiile şi utilizările proteinelor animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie şi vânzările de hrană combinată pentru animale care conţine astfel de proteine trebuie să fie păstrate la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani,
- eşantionări şi analize regulate ale hranei combinate destinate animalelor de fermă, altele decât animalele de acvacultură, păsările de crescătorie şi porcinele, pentru a verifica absenţa constituenţilor de origine animală neautorizaţi utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul hranei pentru animale prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa prelevării eşantioanelor şi efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP; rezultatele trebuie să fie păstrate la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani.
(c)Documentul comercial sau, după caz, certificatul de sănătate care însoţeşte proteinele animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, eticheta proteinelor animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie şi eticheta hranei combinate pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie se marchează în mod clar în conformitate cu capitolul V, secţiunea G din prezenta anexă.

*) În capitolul IV secţiunea H, ultima liniuţă de la litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:
- eşantionarea şi analiza periodică a furajelor combinate destinate altor animale de fermă decât porcinele, animalele de acvacultură şi animalele de blană, pentru a verifica absenţa constituenţilor de origine animală neautorizaţi, utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul hranei pentru animale prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa eşantionării şi a efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP; rezultatele trebuie păstrate la dispoziţia autorităţii competente pentru o perioadă de cel puţin cinci ani;

*) se adaugă următoarele secţiuni:
- SECŢIUNEA 7: SECŢIUNEA G - Condiţii specifice aplicabile producţiei şi utilizării proteinelor animale prelucrate provenite de la porcine şi hranei combinate pentru animale care conţine astfel de proteine, destinate a fi utilizate pentru hrana păsărilor de crescătorie
Următoarele condiţii specifice se aplică producţiei şi utilizării proteinelor animale prelucrate provenite de la porcine şi hranei combinate pentru animale care conţine astfel de proteine, destinate a fi utilizate pentru hrana păsărilor de crescătorie (“proteine animale prelucrate provenite de la porcine”):
(a)Subprodusele de origine animală destinate a fi utilizate pentru producţia de proteine animale prelucrate provenite de la porcine trebuie să provină din una sau mai multe dintre următoarele:
(i)abatoare aprobate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 care nu sacrifică rumegătoare şi păsări de crescătorie şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca abatoare care nu sacrifică rumegătoare şi păsări de crescătorie;
(ii)unităţi de tranşare aprobate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 în care nu se dezosează sau nu se tranşează carne de rumegătoare şi de păsări de crescătorie şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca abatoare în care nu se dezosează sau nu se tranşează carne de rumegătoare şi de păsări de crescătorie;
(iii)alte unităţi decât cele menţionate la punctul (i) sau (ii), înregistrate sau aprobate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, care nu manipulează produse provenite de la rumegătoare şi păsări de crescătorie şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca unităţi care nu manipulează produse provenite de la rumegătoare şi păsări de crescătorie;
(iv)unităţi aprobate menţionate la articolul 24 alineatul (1) literele (h) şi (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca unităţi care manipulează sau depozitează numai subproduse de origine animală provenite de la nerumegătoare provenite din unităţile menţionate la punctele (i), (ii) şi (iii).
Prin derogare de la primul paragraf punctele (i), (ii) şi (iii), autoritatea competentă poate autoriza sacrificarea rumegătoarelor sau a păsărilor de crescătorie şi manipularea produselor obţinute de la rumegătoare sau păsări de crescătorie în unităţile menţionate la primul paragraf punctele (i), (ii) şi (iii) care produc subproduse de origine porcină destinate producţiei de proteine animale prelucrate provenite de la porcine.
Autorizaţia respectivă poate fi acordată numai în cazul în care autoritatea competentă este satisfăcută, în urma unei inspecţii la faţa locului, de eficacitatea măsurilor menite să prevină contaminarea încrucişată între rumegătoare sau păsări de crescătorie şi subproduse de origine animală provenite de la porcine.
Respectivele măsuri includ următoarele cerinţe minime:
1.sacrificarea porcinelor trebuie să fie efectuată în linii separate fizic de liniile utilizate pentru sacrificarea rumegătoarelor sau a păsărilor de crescătorie;
2.produsele provenite de la porcine trebuie să fie manipulate pe linii de producţie separate fizic de cele utilizate pentru manipularea produselor provenite de la rumegătoare sau păsări de crescătorie;
3.facilităţile de colectare, depozitare, transport şi ambalare a subproduselor de origine animală provenite de la porcine trebuie să fie separate de cele pentru subprodusele de origine animală provenite de la rumegătoare sau păsări de crescătorie;
4.trebuie efectuate regulat prelevări de eşantioane şi analize ale subproduselor de origine porcină pentru depistarea prezenţei proteinelor provenite de la rumegătoare sau păsări de crescătorie. Metoda de analiză utilizată trebuie să fie validată din punct de vedere ştiinţific în acest scop. Frecvenţa prelevării eşantioanelor şi a efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP.
(b)Subprodusele de origine animală provenite de la porcine destinate utilizării pentru producţia de proteine animale prelucrate provenite de la porcine se transportă la o unitate de prelucrare în vehicule şi containere care nu sunt utilizate pentru transportul subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare sau păsări de crescătorie.
Prin derogare de la primul paragraf, ele pot fi transportate în vehicule şi containere care au fost utilizate anterior pentru transportul subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare sau păsări de crescătorie, cu condiţia ca respectivele vehicule şi containere să fi fost curăţate în prealabil pentru a se evita contaminarea încrucişată, în conformitate cu o procedură documentată care a primit autorizare prealabilă din partea autorităţii competente.
Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări se ţine la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.
(c)Proteinele animale prelucrate provenite de la porcine se produc în unităţi de prelucrare:
(i)dedicate prelucrării subproduselor provenite de la abatoare, unităţi de tranşare sau alte unităţi menţionate la litera (a);
(ii)înregistrate de autoritatea competentă ca unităţi care nu prelucrează subproduse provenite de la rumegătoare sau păsări de crescătorie.
Prin derogare de la primul paragraf punctul (ii), autoritatea competentă poate autoriza producţia de proteine animale prelucrate provenite de la porcine în unităţi de prelucrare care prelucrează subproduse provenite de la rumegătoare sau de la păsări de crescătorie.
Autorizaţia respectivă poate fi acordată doar în cazul în care autoritatea competentă este satisfăcută, în urma unei inspecţii, de eficacitatea măsurilor care vizează prevenirea contaminării încrucişate între proteinele animale prelucrate provenite de la rumegătoare şi păsări de crescătorie şi proteinele animale prelucrate provenite de la porcine.
Respectivele măsuri de prevenire includ următoarele cerinţe minime:
1.producţia de proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau păsări de crescătorie trebuie să se desfăşoare într-un sistem închis care este separat fizic de cel utilizat pentru producerea proteinelor animale prelucrate provenite de la porcine;
2.păstrarea subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare şi păsări de crescătorie în timpul depozitării şi al transportului în facilităţi separate fizic de cele pentru subprodusele de origine animală provenite de la porcine;
3.păstrarea proteinelor animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau păsări de crescătorie în timpul depozitării şi al ambalării în facilităţi separate fizic de cele utilizate pentru produsele finite provenite de la porcine;
4.trebuie efectuate regulat prelevări de probe şi analize ale proteinelor animale prelucrate provenite de la porcine pentru a verifica absenţa contaminării încrucişate cu proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau păsări de crescătorie, utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul hranei pentru animale prevăzut în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa prelevării eşantioanelor şi a efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP; rezultatele acestor eşantionări şi analize se pun la dispoziţia autorităţii competente pentru o perioadă de cel puţin cinci ani.
(d)Hrana combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la porcine se produce în unităţi:
(i)autorizate în acest scop de către autoritatea competentă;
(ii)dedicate exclusiv producţiei de hrană pentru păsări de crescătorie, animale de acvacultură sau de blană.
Prin derogare de la primul paragraf punctul (i), o autorizaţie specifică pentru producţia de hrană completă pentru animale din hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la porcine nu este necesară pentru prelucrătorii la domiciliu care respectă următoarele condiţii:
- ei sunt înregistraţi de către autoritatea competentă ca producători de hrană completă pentru animale din hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la porcine,
- nu cresc animale de fermă, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 6 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, altele decât păsări de crescătorie, animale de acvacultură sau de blană,
- hrana combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la porcine utilizate în producţia ei conţine sub 50 % proteine brute.
Prin derogare de la primul paragraf punctul (ii), producţia de hrană combinată pentru păsări de crescătorie, care conţine proteine animale prelucrate provenite de la porcine, în unităţi care produc şi hrană combinată destinată animalelor de fermă, altele decât animalele de acvacultură şi de blană, poate fi autorizată de autoritatea competentă, în urma unei inspecţii la faţa locului, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
- hrana combinată destinată rumegătoarelor trebuie să fie produsă şi păstrată, în timpul depozitării, al transportului şi al ambalării, în facilităţi care sunt separate fizic de cele în care se fabrică şi se păstrează hrana combinată destinată animalelor nerumegătoare;
- hrana combinată destinată porcinelor trebuie să fie produsă şi păstrată, în timpul depozitării, al transportului şi al ambalării, în facilităţi care sunt separate fizic de cele în care se fabrică şi se păstrează hrană combinată destinată altor animale nerumegătoare;
- evidenţele care conţin detalii privind achiziţiile şi utilizările proteinelor animale prelucrate provenite de la porcine şi vânzările de hrană combinată pentru animale care conţine astfel de proteine trebuie să fie păstrate la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani,
- prelevări de eşantioane şi analize regulate ale hranei combinate destinate altor animale de fermă decât păsările de crescătorie, animalele de acvacultură şi cele de blană, pentru a verifica absenţa constituenţilor de origine animală neautorizaţi, utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul hranei pentru animale prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa prelevării eşantioanelor şi efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP; rezultatele trebuie să fie păstrate la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani.
(e)Documentul comercial sau, după caz, certificatul de sănătate care însoţeşte proteinele animale prelucrate provenite de la porcine în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, eticheta proteinelor animale prelucrate provenite de la porcine şi eticheta hranei combinate pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la porcine se marchează în mod clar în conformitate cu capitolul V, secţiunea G din prezenta anexă.
- SECŢIUNEA 8: SECŢIUNEA H- Condiţii specifice aplicabile producţiei şi utilizării proteinelor animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie şi hranei combinate pentru animale care conţine astfel de proteine, destinate a fi utilizate pentru hrana porcinelor
Următoarele condiţii specifice se aplică producţiei şi utilizării proteinelor animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie şi hranei combinate pentru animale care conţine astfel de proteine, destinate a fi utilizate pentru hrana porcinelor (“proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie”):
a)Subprodusele de origine animală destinate a fi utilizate pentru producţia de proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie trebuie să provină din una sau mai multe dintre următoarele:
(i)abatoare aprobate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 care nu sacrifică rumegătoare şi porcine şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca abatoare care nu sacrifică rumegătoare şi porcine;
(ii)unităţi de tranşare aprobate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 în care nu se dezosează sau nu se tranşează carne de rumegătoare şi porcine şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca abatoare în care nu se dezosează sau nu se tranşează carne de rumegătoare şi porcine;
(iii)alte unităţi decât cele menţionate la punctul (i) sau (ii), înregistrate sau aprobate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, care nu manipulează produse provenite de la rumegătoare şi porcine şi care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca unităţi care nu manipulează produse provenite de la rumegătoare şi porcine;
(iv)unităţi aprobate menţionate la articolul 24 alineatul (1) literele (h) şi (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 care sunt înregistrate de autoritatea competentă ca unităţi care manipulează sau depozitează numai subproduse de origine animală provenite de la nerumegătoare provenite din unităţile menţionate la punctele (i), (ii) şi (iii).
Prin derogare de la primul paragraf punctele (i), (ii) şi (iii), autoritatea competentă poate autoriza sacrificarea rumegătoarelor sau a porcinelor şi manipularea rumegătoarelor sau a produselor provenite de la porcine în unităţile menţionate la primul paragraf punctele (i), (ii) şi (iii) care produc subproduse de origine animală provenite de la păsări de crescătorie destinate producţiei de proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie.
Autorizaţia respectivă poate fi acordată numai în cazul în care autoritatea competentă este satisfăcută, în urma unei inspecţii la faţa locului, de eficacitatea măsurilor menite să prevină contaminarea încrucişată între rumegătoare sau porcine şi subproduse de origine animală provenite de la păsări de crescătorie.
Respectivele măsuri includ următoarele cerinţe minime:
1.sacrificarea păsărilor de crescătorie trebuie să fie efectuată în linii separate fizic de liniile utilizate pentru sacrificarea rumegătoarelor sau a porcinelor;
2.produsele provenite de la păsări de crescătorie trebuie să fie manipulate pe linii de producţie separate fizic de cele utilizate pentru manipularea produselor provenite de la rumegătoare sau porcine;
3.facilităţile de colectare, depozitare, transport şi ambalare a subproduselor de origine animală provenite de la păsări de crescătorie trebuie să fie separate de cele pentru subprodusele de origine animală provenite de la rumegătoare sau porcine;
4.trebuie efectuate regulat prelevări de eşantioane şi analize ale subproduselor provenite de la păsări de crescătorie pentru depistarea prezenţei proteinelor provenite de la rumegătoare sau porcine. Metoda de analiză utilizată trebuie să fie validată din punct de vedere ştiinţific în acest scop. Frecvenţa prelevării eşantioanelor şi a efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP.
b)Subprodusele de origine animală provenite de la păsări de crescătorie destinate utilizării pentru producţia de proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie se transportă la o unitate de prelucrare în vehicule şi containere care nu sunt utilizate pentru transportul subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare sau porcine.
Prin derogare de la primul paragraf, ele pot fi transportate în vehicule şi containere care au fost utilizate anterior pentru transportul subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare sau porcine, cu condiţia ca respectivele vehicule şi containere să fi fost curăţate în prealabil pentru a se evita contaminarea încrucişată, în conformitate cu o procedură documentată care a primit autorizare prealabilă din partea autorităţii competente.
Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări se ţine la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.
c)Proteinele animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie se produc în unităţi de prelucrare:
(i)dedicate prelucrării subproduselor de origine animală provenite de la abatoare, unităţi de tranşare sau alte unităţi menţionate la litera (a);
(ii)înregistrate de autoritatea competentă ca unităţi care nu prelucrează subproduse provenite de la rumegătoare sau porcine.
Prin derogare de la primul paragraf punctul (ii), autoritatea competentă poate autoriza producţia de proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie în unităţi de prelucrare care prelucrează subproduse provenite de la rumegătoare sau de la porcine.
Autorizaţia respectivă poate fi acordată doar în cazul în care autoritatea competentă este satisfăcută, în urma unei inspecţii, de eficacitatea măsurilor care vizează prevenirea contaminării încrucişate între proteinele animale prelucrate provenite de la rumegătoare şi porcine şi proteinele animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie.
Respectivele măsuri de prevenire includ următoarele cerinţe minime:
1.producţia de proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau porcine trebuie să se desfăşoare într-un sistem închis care este separat fizic de cel utilizat pentru producerea proteinelor animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie;
2.păstrarea subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare sau porcine în timpul depozitării şi al transportului în facilităţi separate fizic de cele pentru subprodusele de origine animală provenite de la păsări de crescătorie;
3.păstrarea proteinelor animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau porcine în timpul depozitării şi al ambalării în facilităţi separate fizic de cele utilizate pentru produsele finite provenite de la păsări de crescătorie;
4.trebuie efectuate regulat prelevări de probe şi analize ale proteinelor animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie pentru a verifica absenţa contaminării încrucişate cu proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau porcine, utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul hranei pentru animale prevăzut în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa prelevării eşantioanelor şi a efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP; rezultatele acestor eşantionări şi analize se pun la dispoziţia autorităţii competente pentru o perioadă de cel puţin cinci ani.
d)Hrana combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie se produce în unităţi:
(i)autorizate în acest scop de către autoritatea competentă;
(ii)dedicate exclusiv producţiei de hrană pentru porcine, animale de acvacultură sau de blană.
Prin derogare de la primul paragraf punctul (i), o autorizaţie specifică pentru producţia de hrană completă pentru animale din hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie nu este necesară pentru prelucrătorii la domiciliu care respectă următoarele condiţii:
- ei sunt înregistraţi de către autoritatea competentă ca producători de hrană completă pentru animale din hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la porcine;
- nu cresc animale de fermă, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 6 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, altele decât porcine, animale de acvacultură sau de blană;
- hrana combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie utilizate în producţia ei conţine sub 50 % proteine brute.
Prin derogare de la primul paragraf punctul (ii), producţia de hrană combinată pentru porcine care conţine proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie, în unităţi care produc şi hrană combinată destinată animalelor de fermă, altele decât animalele de acvacultură şi de blană, poate fi autorizată de autoritatea competentă, în urma unei inspecţii la faţa locului, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
- hrana combinată destinată rumegătoarelor trebuie să fie produsă şi păstrată, în timpul depozitării, al transportului şi al ambalării, în facilităţi care sunt separate fizic de cele în care se fabrică şi se păstrează hrana combinată destinată animalelor nerumegătoare;
- hrana combinată destinată păsărilor de crescătorie trebuie să fie produsă şi păstrată, în timpul depozitării, al transportului şi al ambalării, în facilităţi care sunt separate fizic de cele în care se fabrică şi se păstrează hrană combinată destinată altor animale nerumegătoare;
- evidenţele care conţin detalii privind achiziţiile şi utilizările proteinelor animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie şi vânzările de hrană combinată pentru animale care conţine astfel de proteine trebuie să fie păstrate la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani,
- prelevări de eşantioane şi analize regulate ale hranei combinate destinate altor animale de fermă decât păsările de crescătorie, animalele de acvacultură şi cele de blană, pentru a verifica absenţa constituenţilor de origine animală neautorizaţi, utilizând metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul hranei pentru animale prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009; frecvenţa prelevării eşantioanelor şi efectuării analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor efectuată de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP; rezultatele trebuie să fie păstrate la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin cinci ani;
e)Documentul comercial sau, după caz, certificatul de sănătate care însoţeşte proteinele animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie în conformitate cu articolul 21, alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, eticheta proteinelor animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie şi eticheta hranei combinate pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie se marchează în mod clar în conformitate cu capitolul V, secţiunea G din prezenta anexă.

CAPITOLUL V:Cerinţe generale
SECŢIUNEA 1:SECŢIUNEA A - Întocmirea de liste
1.Statele membre actualizează şi pun la dispoziţia publicului liste conţinând:
(a)abatoarele înregistrate ca abatoare care nu sacrifică rumegătoare în conformitate cu capitolul IV, secţiunea C, litera (a), primul paragraf, precum şi abatoarele autorizate din care se poate obţine sânge produs în conformitate cu capitolul IV, secţiunea C, litera (a), paragraful al doilea, al treilea şi al patrulea;
(b)abatoarele, unităţile de tranşare, alte unităţi producătoare de alimente şi unităţi care produc subproduse de origine animală înregistrate ca entităţi care, respectiv, nu sacrifică rumegătoare, nu dezosează sau nu tranşează carne de rumegătoare, nu manipulează produse provenit de la rumegătoare şi manipulează sau depozitează numai subproduse de origine animală provenite din aceste unităţi alimentare, din care pot proveni subproduse de origine animală destinate producţiei de proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare în conformitate cu capitolul IV, secţiunea D, litera (a), primul paragraf, precum şi abatoarele, unităţile de tranşare şi alte unităţi alimentare autorizate din care pot proveni produse subproduse de origine animală destinate producţiei de proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare în conformitate cu capitolul IV, secţiunea D, litera (a), paragraful al doilea, al treilea şi al patrulea;
(c)abatoarele, unităţile de tranşare şi alte unităţi producătoare de alimente şi unităţile producătoare de subproduse de origine animală înregistrate ca entităţi care, respectiv, nu sacrifică rumegătoare şi păsări de crescătorie, nu dezosează sau nu tranşează carne de rumegătoare şi de păsări de crescătorie, nu manipulează produse provenite de la rumegătoare şi păsări de crescătorie şi care manipulează sau depozitează numai subproduse de origine animală provenite de la aceste unităţi producătoare de alimente, din care pot proveni subproduse de origine animală destinate a fi utilizate pentru producţia de proteine animale prelucrate provenite de la porcine în conformitate cu capitolul IV, secţiunea G, litera (a), primul paragraf, precum şi abatoarele, unităţile de tranşare şi alte unităţi producătoare de alimente autorizat, din care pot proveni subproduse de origine animală destinate utilizării pentru producţia de proteine animale prelucrate provenite de la porcine în conformitate cu capitolul IV, secţiunea G, litera (a), paragraful al doilea, al treilea şi al patrulea;
(d)abatoarele, unităţile de tranşare şi alte unităţi producătoare de alimente şi unităţile producătoare de subproduse de origine animală înregistrate ca entităţi care, respectiv, nu sacrifică rumegătoare şi porcine, nu dezosează sau tranşează carne de rumegătoare şi de porcine, nu manipulează produse provenite de la rumegătoare şi porcine şi care manipulează sau depozitează numai subproduse de origine animală provenite de la aceste unităţi producătoare de alimente, din care pot proveni subproduse de origine animală destinate a fi utilizate pentru producţia de proteine animale prelucrate în conformitate cu capitolul IV, secţiunea H, litera (a), primul paragraf, precum şi abatoarele, unităţile de tranşare şi alte unităţi producătoare de alimente autorizate din care pot proveni subproduse de origine animală destinate utilizării pentru producţie de proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie, în conformitate cu capitolul IV, secţiunea H, litera (a), al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf;
(e)unităţile de prelucrare înregistrate ca unităţi care prelucrează exclusiv sânge de nerumegătoare în conformitate cu capitolul IV, secţiunea C, litera (c) primul paragraf, precum şi unităţile de prelucrare autorizate care produc produse din sânge în conformitate cu capitolul IV, secţiunea C, litera (c) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf;
(f)unităţile de prelucrare înregistrate ca unităţi care nu prelucrează subproduse de origine animală provenite de la rumegătoare în conformitate cu capitolul IV, secţiunea D, litera (c), primul paragraf, precum şi unităţile de prelucrare autorizate care produc proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare şi care funcţionează în conformitate cu capitolul IV, secţiunea D, litera (c), al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf;
(g)unităţile de prelucrare înregistrate ca unităţi care nu prelucrează subproduse de origine animală provenite de la rumegătoare şi păsări de crescătorie în conformitate cu capitolul IV, secţiunea G, litera (c), primul paragraf, precum şi unităţile de prelucrare autorizate care produc proteine animale prelucrate provenite de la porcine şi care funcţionează în conformitate cu capitolul IV, secţiunea G, litera (c), al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf;
(h)unităţile de prelucrare înregistrate ca unităţi care nu prelucrează subproduse de origine animală provenite de la rumegătoare şi porcine în conformitate cu capitolul IV, secţiunea H, litera (c), primul paragraf, precum şi unităţile de prelucrare autorizate care produc proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie care funcţionează în conformitate cu capitolul IV, secţiunea H, litera (c), al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf;
(i)unităţi autorizate pentru producţia de hrană combinată pentru animale care produc, în conformitate cu capitolul III secţiunea B, hrană combinată pentru animale care conţine făină de peşte, fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală sau produse din sânge derivate de la nerumegătoare;

(j)unităţi autorizate pentru producţia de hrană combinată pentru animale care produc, în conformitate cu capitolul IV, secţiunea D, litera (d), hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare; precum şi unităţi autorizate pentru producţia de hrană combinată pentru animale care produc, în conformitate cu capitolul V, secţiunea E, punctul 3, litera (b), punctul (ii), exclusiv hrană combinată pentru animale destinată exportului din Uniune sau hrană combinată pentru animale destinată exportului din Uniune şi hrană combinată destinată animalelor de acvacultură care urmează să fie introdusă pe piaţă;
(k)unităţi autorizate pentru producţia de hrană combinată pentru animale care produc, în conformitate cu capitolul IV, secţiunea E, litera (d), înlocuitori de lapte care conţin făină de peşte destinată rumegătoarelor neînţărcate de fermă;
(l)unităţi autorizate pentru producţia de hrană combinată pentru animale care produc, în conformitate cu capitolul IV, secţiunea F, litera (b), hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie;
(m)unităţi autorizate pentru producţia de hrană combinată pentru animale care produc, în conformitate cu capitolul IV, secţiunea G, litera (d), hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la porcine destinată păsărilor de crescătorie;

(n)unităţi autorizate pentru producţia de hrană combinată pentru animale care produc, în conformitate cu capitolul IV, secţiunea H, litera (d), hrană combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie destinată porcinelor;

(o)unităţi de depozitare autorizate în conformitate cu capitolul III, secţiunea A, punctul 3 sau în conformitate cu capitolul V, secţiunea E, punctul 3, litera (d), paragraful al treilea.
2.Statele membre menţin actualizate liste ale prelucrătorilor la domiciliu înregistraţi în conformitate cu capitolul III, secţiunea B, punctul 3, precum şi cu capitolul IV, secţiunea D, litera (d), punctul (ii), cu secţiunea F, litera (b), punctul (ii), cu secţiunea G, litera (d), punctul (ii) şi cu secţiunea H, litera (d), punctul (ii).

SECŢIUNEA 2:SECŢIUNEA B - Transportul şi depozitarea materiilor prime destinate hranei pentru animale şi a hranei combinate pentru animale care conţin produse derivate de la rumegătoare
1.Materiile prime destinate hranei animalelor, în vrac, şi hrana combinată pentru animale, în vrac, care conţin alte produse provenite de la rumegătoare decât cele enumerate la literele (a)-(d) se transportă în vehicule şi în containere şi se depozitează în facilităţi de depozitare care nu sunt utilizate pentru transportul, respectiv depozitarea hranei pentru animale destinate altor animale de fermă decât cele de blană:
a)lapte, produse pe bază de lapte, produse derivate din lapte, colostru şi produse din colostru;
b)fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală;
c)proteine hidrolizate derivate din piei de rumegătoare;
d)grăsimi topite provenite de la rumegătoare cu un nivel maxim de impurităţi insolubile de 0,15% în greutate şi produse derivate din astfel de grăsimi.
2.Prin derogare de la punctul 1, vehiculele, containerele şi facilităţile de depozitare care au fost utilizate anterior pentru transportul sau depozitarea materiilor prime destinate hranei animalelor, în vrac, şi a hranei combinate pentru animale, în vrac, enumerate la punctul respectiv pot fi utilizate pentru transportul sau depozitarea hranei destinate altor animale de fermă decât animalele de blană, cu condiţia ca ele să fi fost curăţate în prealabil pentru a se evita contaminarea încrucişată în conformitate cu o procedură documentată care a fost autorizată în prealabil de autoritatea competentă.
Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări este ţinută la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.

SECŢIUNEA 3:SECŢIUNEA C - Producţia de hrană combinată pentru animale destinată animalelor de blană sau animalelor de companie care conţine produse provenite de la rumegătoare sau de la nerumegătoare
1.Hrana combinată pentru animale destinată animalelor de blană sau celor de companie care conţine produse provenite de la alte rumegătoare decât cele menţionate la literele (a)-(d) nu se produce în unităţi în care se produce hrană pentru alte animale de fermă decât cele de blană:
a)lapte, produse pe bază de lapte, produse derivate din lapte, colostru şi produse din colostru;
b)fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală;
c)proteine hidrolizate derivate din piei de rumegătoare;
d)grăsimi topite provenite de la rumegătoare cu un nivel maxim de impurităţi insolubile de 0,15% în greutate şi produse derivate din astfel de grăsimi.
2.Hrana combinată pentru animale destinată animalelor de blană sau celor de companie care conţine proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare nu se produce în unităţi în care se produce hrană destinată altor animale de fermă decât cele de blană sau de acvacultură.
3.Prin derogare de la punctul 2:
(i)hrana combinată destinată animalelor de blană sau celor de companie, care conţine făină de peşte, poate fi produsă în unităţi care produc hrană pentru animale de fermă nerumegătoare şi înlocuitori de lapte pentru hrana rumegătoarelor neînţărcate;
(ii)hrana combinată destinată animalelor de blană sau celor de companie, care conţine proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie, poate fi produsă în unităţi care produc hrană pentru păsări de crescătorie sau porcine, cu condiţia ca proteinele animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie să fie conforme cu capitolul IV, secţiunea F, litera (a);
(iii)hrana combinată destinată animalelor de blană sau celor de companie, care conţine proteine animale prelucrate provenite de la porcine, poate fi produsă în unităţi care produc hrană pentru păsări de crescătorie, cu condiţia ca proteinele animale prelucrate provenite de la porcine să fie în conformitate cu capitolul IV, secţiunea G, literele (a), (b) şi (c);
(iv)hrana combinată destinată animalelor de blană sau celor de companie, care conţine proteine animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie, poate fi produsă în unităţi care produc hrană pentru porcine, cu condiţia ca proteinele animale prelucrate provenite de la păsări de crescătorie să fie în conformitate cu capitolul IV, secţiunea H, literele (a), (b) şi (c).

SECŢIUNEA 4:SECŢIUNEA D - Utilizarea şi depozitarea în ferme a materiilor prime destinate hranei pentru animale şi a hranei combinate destinate animalelor de fermă care conţin produse provenite de la rumegătoare
Utilizarea şi depozitarea materiilor prime destinate hranei pentru animale şi a hranei combinate destinate animalelor de fermă care conţin produse provenite de la alte rumegătoare decât cele menţionate la literele (a)-(d) sunt interzise în fermele în care se cresc alte animale de fermă decât cele de blană:
a)lapte, produse pe bază de lapte, produse derivate din lapte, colostru şi produse din colostru;
b)fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală;
c)proteine hidrolizate derivate din piei de rumegătoare;
d)grăsimi topite provenite de la rumegătoare cu un nivel maxim de impurităţi insolubile de 0,15% în greutate şi produse derivate din astfel de grăsimi.

SECŢIUNEA 5:SECŢIUNEA E - Exportul proteinelor animale prelucrate şi al produselor care conţin astfel de proteine
1.Exportul proteinelor animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau al proteinelor animale prelucrate provenite atât de la rumegătoare cât şi de la nerumegătoare respectă următoarele condiţii:
a)proteinele animale prelucrate se transportă în containere sigilate, direct de la unitatea de prelucrare unde sunt produse până la punctul de ieşire de pe teritoriul Uniunii, care este un punct de control la frontieră menţionat în anexa I la Decizia 2009/821/CE a Comisiei (*). Înainte de a părăsi teritoriul Uniunii, operatorul responsabil cu organizarea transportului de proteine animale prelucrate informează autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră respectiv cu privire la sosirea transportului la punctul de ieşire;
(*)Decizia 2009/821/CE a Comisiei din 28 septembrie 2009 de stabilire a unei liste de puncte de control la frontieră, de fixare a anumitor reguli privind controalele efectuate de către experţii veterinari ai Comisiei şi de determinare a unităţilor veterinare în cadrul sistemului TRACES (JO L 296, 12.11.2009, p. 1).
b)transportul este însoţit de un document comercial completat în mod corespunzător întocmit în conformitate cu modelul de la punctul 6 al capitolului III din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 şi eliberat din sistemul veterinar computerizat integrat (TRACES) introdus prin Decizia 2004/292/CE a Comisiei (**). În respectivul document comercial, punctul de control la frontiera de ieşire trebuie să fie indicat ca punct de ieşire în rubrica I.28;
(**)Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES şi de modificare a Deciziei 92/486/CEE (JO L 94, 31.3.2004, p. 63).
c)atunci când transportul soseşte la punctul de ieşire, autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră verifică sigiliul fiecărui container prezent la punctul de control la frontieră.
Prin derogare, pe baza unei analize a riscurilor, autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră poate decide să verifice sigiliul containerului în mod aleatoriu.
În cazul în care rezultatul verificării sigiliului nu este satisfăcător, transportul trebuie să fie distrus sau reexpediat la unitatea de origine.
Autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră informează, prin intermediul TRACES, autoritatea competentă responsabilă de unitatea de origine cu privire la sosirea transportului la punctul de ieşire şi, dacă este cazul, la rezultatul verificării sigiliului şi la orice măsură corectivă luată;
d)autoritatea competentă responsabilă de unitatea de origine efectuează cu regularitate controale oficiale pentru a verifica punerea corectă în aplicare a literelor (a) şi (b) şi pentru a verifica dacă, pentru fiecare transport de proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare destinat exportului, confirmarea controlului efectuat la punctul de ieşire a fost primită de la autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră, prin intermediul TRACES.
2.Fără a se aduce atingere punctului 1, exportul de produse care conţin proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare este interzis.
Prin derogare, această interdicţie nu se aplică:
(a)hranei prelucrate pentru animale de companie care conţine proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare care:
(i)a fost prelucrată în fabrici sau unităţi autorizate în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 şi
(ii)este ambalată şi etichetată în conformitate cu legislaţia Uniunii;
(b)îngrăşăminte organice sau amelioratori de sol, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (22) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, care conţin în compoziţia lor proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau un amestec de proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare şi nerumegătoare, cu condiţia să fi ajuns fie la punctul final, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (c) sau la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1605 al Comisiei (*1), fie:
(*1)Regulamentul delegat (UE) 2023/1605 al Comisiei din 22 mai 2023 de completare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte determinarea punctelor finale din lanţul de producţie al anumitor îngrăşăminte organice şi amelioratori de sol (JO L 198, 8.8.2023, p. 1).
(i)să nu conţină materiale de categoria 1 şi produse derivate din acestea sau materiale de categoria 2 şi produse derivate din acestea, altele decât gunoi de grajd, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, prelucrat în conformitate cu normele privind introducerea pe piaţă a gunoiului de grajd prelucrat specificate la literele (a), (b), (d) şi (e) din secţiunea 2 a capitolului I din anexa XI la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei;

(ii)proteinele animale prelucrate conţinute în îngrăşămintele organice sau în amelioratorii de sol organici să respecte cerinţele specifice descrise în secţiunea 1 a capitolului II din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011;
(iii)îngrăşămintele organice sau amelioratorii de sol organici pot conţine alte materiale de categoria 3 care au fost prelucrate în conformitate cu:
- oricare dintre metodele de prelucrare 1-7 specificate în capitolul III din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 sau
- cerinţele prevăzute în secţiunea 1 a capitolului III din anexa V la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 în cazul compostului sau reziduurilor de digestie provenite din transformarea subproduselor de origine animală în biogaz sau
- cerinţele specifice prevăzute în anexa XIII la Regulamentul (UE) nr. 142/2011, care precizează că astfel de materiale pot fi utilizate pentru îngrăşăminte organice şi amelioratori de sol organici în conformitate cu regulamentul respectiv;
(iv)să fi fost produse în fabrici sau unităţi autorizate în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;
(v)să fi fost amestecate cu o proporţie suficientă dintr-o componentă, autorizată de autoritatea competentă a statului membru în care sunt produse îngrăşămintele organice sau amelioratorii de sol organici, care face ca produsul să devină de neconsumat pentru animale sau care este eficace într-un alt mod în a preveni utilizarea greşită a amestecului în scopuri furajere. Componenta respectivă trebuie să fie amestecată cu îngrăşămintele organice sau cu amelioratorii de sol organici în fabrica în care sunt produşi aceştia sau într-o unitate înregistrată în acest scop în conformitate cu punctul 2 din secţiunea 1 a capitolului II din anexa XI la Regulamentul (UE) nr. 142/2011.
În cazul în care autoritatea competentă din ţara terţă de destinaţie solicită acest lucru, autoritatea competentă a statului membru în care sunt produse îngrăşămintele organice sau amelioratorii de sol organici poate accepta utilizarea altor componente sau metode pentru a exclude utilizarea îngrăşămintelor organice sau a amelioratorilor de sol organici ca furaje decât cele autorizate în statul membru respectiv, cu condiţia să nu contravină normelor prevăzute la articolul 22 punctul 3 şi la punctul 3 din secţiunea 1 a capitolului II din anexa XI la Regulamentul (UE) nr. 142/2011;
(vi)să fi fost prelucrate astfel încât să se asigure decontaminarea de agenţi patogeni, în conformitate cu punctul 5 din secţiunea 1 a capitolului II din anexa XI la Regulamentul (UE) nr. 142/2011;
(vii)pe ambalaj sau pe container, să fie lipită o etichetă care conţine cuvintele "îngrăşăminte organice sau amelioratori de sol/accesul animalelor de fermă la păşuni sau utilizarea recoltelor în calitate de păşuni sunt interzise timp de cel puţin 21 de zile după aplicare";
(viii)să fie exportate cu respectarea următoarelor condiţii:
- trebuie să fie transportate în containere sigilate, direct de la instalaţia de fabricare a îngrăşămintelor organice sau a amelioratorilor de sol sau de la unitatea înregistrată în care este adăugată componenta care face produsul de neconsumat pentru animale până la punctul de ieşire de pe teritoriul Uniunii, care trebuie să fie un punct de control la frontieră menţionat în anexa I la Decizia 2009/821/CE a Comisiei. Înainte de a părăsi teritoriul Uniunii, operatorul responsabil cu organizarea transportului de îngrăşăminte organice sau de amelioratori de sol organici informează autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră respectiv cu privire la sosirea transportului la punctul de ieşire;
- transportul trebuie să fie însoţit de un document comercial completat în mod corespunzător întocmit în conformitate cu modelul de la punctul 6 al capitolului III din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 şi eliberat din sistemul veterinar computerizat integrat (TRACES) introdus prin Decizia 2004/292/CE a Comisiei. În respectivul document comercial, punctul de control la frontiera de ieşire trebuie să fie indicat în rubrica I.28;
- atunci când transportul soseşte la punctul de ieşire, autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră trebuie, pe baza unei analize a riscului, să verifice sigiliul fiecărui container prezent la punctul de control la frontieră. În cazul în care rezultatul verificării sigiliul nu este satisfăcător, transportul trebuie să fie distrus sau reexpediat la unitatea de origine indicată la rubrica I.12 din documentul comercial;
- autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră informează, prin intermediul TRACES, autoritatea competentă indicată în rubrica I.4 din documentul comercial cu privire la sosirea transportului la punctul de ieşire şi, dacă este cazul, la rezultatul verificării sigiliului şi la orice măsură corectivă luată;
- autoritatea competentă responsabilă de fabrica de origine sau de unitatea înregistrată în care a fost adăugată componenta care face produsul de neconsumat pentru animale trebuie să efectueze controale oficiale pe baza unei analize a riscurilor pentru a verifica respectarea dispoziţiilor de la prima şi de la a doua liniuţă şi trebuie să verifice dacă, pentru fiecare transport exportat de îngrăşăminte organice şi de amelioratori de sol organici care au în compoziţie proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare sau un amestec de proteine animale prelucrate provenite de la rumegătoare şi de la nerumegătoare, s-a primit prin TRACES confirmarea controlului efectuat la punctul de ieşire din partea autorităţii competente de la punctul de control la frontieră.
Condiţiile prevăzute la punctul 2 litera (b) punctele (v), (vii) şi (viii) nu se aplică îngrăşămintelor organice sau amelioratorilor de sol organici ambalaţi în ambalaje prevăzute pentru vânzare de maximum 50 kg, destinate utilizării de către consumatorul final.

3.Exportul proteinelor animale prelucrate provenite de la nerumegătoare sau al hranei combinate pentru animale care conţine astfel de proteine este supus următoarelor condiţii:
(a)Proteinele animale prelucrate provenite de la nerumegătoare se produc în unităţi de prelucrare care îndeplinesc cerinţele din capitolul IV, secţiunea D, litera (c) sau din capitolul IV, secţiunea F, litera (a), punctul (i) sau din capitolul IV, secţiunea G, litera (c), sau din capitolul IV, secţiunea H, litera (c).
(b)Hrana combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare se produce în unităţi de producţie a hranei combinate pentru animale care:
(i)produc în conformitate cu capitolul IV, secţiunea D, litera (d) sau cu capitolul IV, secţiunea F, litera (b) sau cu capitolul IV, secţiunea G, litera (d) sau cu capitolul IV, secţiunea H, litera (d); sau
(ii)îşi procură proteinele animale prelucrate utilizate în hrana combinată pentru animale destinată exportului din unităţi de prelucrare care sunt conforme cu litera (a) şi fie:
- sunt dedicate exclusiv producerii de hrană combinată pentru animale destinată exportului din Uniune şi sunt autorizate în acest scop de către autoritatea competentă; fie
- sunt dedicate exclusiv producerii de hrană combinată pentru animale destinată exportului din Uniune şi producerii de hrană combinată pentru animale de acvacultură, păsări de crescătorie sau porcine, care urmează să fie introdusă pe piaţă în Uniune şi sunt autorizate în acest scop de către autoritatea competentă.
(c)Hrana combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare se ambalează şi se etichetează în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu cerinţele legislative din ţara importatoare. În cazul în care hrana combinată pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare nu este etichetată în conformitate cu legislaţia Uniunii, pe etichetă se menţionează următorul text: «conţine proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare»;
(d)proteinele animale prelucrate, în vrac, care provin de la nerumegătoare şi hrana combinată pentru animale, în vrac, care conţine astfel de proteine, destinate exportului din Uniune, se transportă în vehicule şi în containere şi se depozitează în facilităţi de depozitare care nu sunt utilizate pentru transportul, respectiv depozitarea hranei pentru animale destinate introducerii pe piaţă şi hrănirii rumegătoarelor de fermă sau a altor animale de fermă nerumegătoare decât cele de acvacultură. Evidenţele care conţin detalii referitoare la tipurile de produse care au fost transportate sau depozitate se păstrează la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.
Prin derogare de la primul paragraf, vehiculele, containerele şi facilităţile de depozitare care au fost utilizate anterior pentru transportul sau depozitarea proteinelor animale prelucrate, în vrac, derivate de la nerumegătoare şi a hranei combinate pentru animale, în vrac, care conţine astfel de proteine, şi care sunt destinate exportului din Uniune, pot fi utilizate ulterior pentru transportul sau depozitarea hranei pentru animale destinate introducerii pe piaţă sau hrănirii rumegătoarelor de fermă sau a altor animale nerumegătoare decât cele de acvacultură, cu condiţia ca ele să fie curăţate în prealabil cu scopul de a evita contaminarea încrucişată în conformitate cu o procedură documentată care a fost autorizată în prealabil de către autoritatea competentă. Ori de câte ori este utilizată o astfel de procedură, documentarea unei astfel de utilizări este ţinută la dispoziţia autorităţii competente timp de cel puţin doi ani.
Unităţile de depozitare în care se depozitează proteine animale prelucrate, în vrac, care provin de la nerumegătoare şi hrana combinată pentru animale, în vrac, care conţine astfel de proteine în condiţiile prevăzute în al doilea paragraf de la litera (d), se autorizează de către autoritatea competentă pe baza verificării conformităţii lor cu cerinţele menţionate la paragraful respectiv.

4.Prin derogare de la punctul 3, condiţiile menţionate la punctul respectiv nu se aplică în cazul:
a)hranei pentru animale de companie care conţine proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare, care a fost prelucrată în unităţile producătoare de hrană pentru animale de companie aprobate în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 şi care este ambalată şi etichetată în conformitate cu legislaţia Uniunii;
b)făinii de peşte, cu condiţia ca aceasta să fie produsă în conformitate cu prezenta anexă;
c)proteinelor animale prelucrate derivate din insecte de crescătorie, cu condiţia ca ele să fie produse în conformitate cu prezenta anexă;
d)hranei combinate pentru animale care nu conţine alte proteine animale prelucrate decât făină de peşte şi proteine animale prelucrate derivate din insecte de crescătorie, cu condiţia ca ea să fie produsă în conformitate cu prezenta anexă;
e)proteinelor animale prelucrate provenite de la nerumegătoare destinate producţiei de hrană pentru animale de companie sau de îngrăşăminte organice şi de amelioratori de sol în ţara terţă de destinaţie, cu condiţia ca, înainte de export, exportatorul să se asigure că fiecare transport de proteine animale prelucrate este analizat în conformitate cu metoda de analiză menţionată la punctul 2.2 din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009 pentru a verifica absenţa constituenţilor de origine animală proveniţi de la rumegătoare.

5.Exportul de îngrăşămintele organice sau amelioratorii de sol organici care au în compoziţie proteine animale prelucrate provenite exclusiv de la nerumegătoare şi care nu conţin materiale provenite de la rumegătoare trebuie să respecte următoarele condiţii:
(a)se aplică cerinţele prevăzute la punctul 2 litera (b) punctele (i), (ii), (iii), (iv), (v), (vi) şi (vii) din prezenta secţiune. Condiţiile prevăzute la punctul 2 litera (b) punctele (v) şi (vii) nu se aplică îngrăşămintelor organice sau amelioratorilor de sol organici ambalaţi în ambalaje prevăzute pentru vânzare de maximum 50 kg, destinate utilizării de către consumatorul final;
(b)proteinele animale prelucrate provenite de la nerumegătoare conţinute de acestea trebuie să fie produse în fabrici de prelucrare care respectă cerinţele de la litera (c) din secţiunea D a capitolului IV şi sunt enumerate în conformitate cu punctul 1 litera (d) din secţiunea A a capitolului V;
(c)ele trebuie să fie produse în unităţi sau fabrici dedicate exclusiv prelucrării îngrăşămintelor organice sau amelioratorilor de sol organici din materiale provenite de la nerumegătoare.
Prin derogare de la această condiţie specifică, autoritatea competentă poate autoriza exportul de îngrăşăminte organice sau de amelioratori de sol organici menţionaţi la prezentul punct şi produşi în unităţi sau fabrici care prelucrează îngrăşăminte organice sau amelioratori de sol organici care conţin materiale provenite de la rumegătoare în cazul în care sunt puse în aplicare măsuri eficiente de prevenire a contaminării încrucişate între îngrăşămintele organice sau amelioratorii de sol organici care conţin numai materiale provenite de la nerumegătoare şi îngrăşămintele organice sau amelioratorii de sol organici care conţin materiale provenite de la rumegătoare;
(d)ele trebuie să fie transportate la punctul de ieşire de pe teritoriul Uniunii în ambalaje noi sau în containere în vrac care nu sunt folosite pentru transportul de materiale provenite de la rumegătoare sau care au fost curăţate în prealabil pentru a evita contaminarea încrucişată în conformitate cu o procedură documentată care a fost autorizată în prealabil de către autoritatea competentă.
Condiţiile prevăzute la punctul 5 literele (c) şi (d) nu se aplică îngrăşămintelor organice sau amelioratorilor de sol organici ambalaţi în ambalaje prevăzute pentru vânzare de maximum 50 kg, destinate utilizării de către consumatorul final.

Îngrăşămintele organice sau amelioratorii de sol care au ajuns la punctul final, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (c) sau la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1605, sunt exceptaţi de la condiţiile stabilite la primul paragraf de la prezentul punct.

SECŢIUNEA F:Controale oficiale
1.Controalele oficiale efectuate de autoritatea competentă în scopul controlului respectării normelor stabilite, prevăzute în prezenta anexă, includ inspecţii şi prelevări de probe pentru analiza proteinelor animale prelucrate şi a furajelor în conformitate cu metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul furajelor descrise în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 152/2009.
2.Autoritatea competentă verifică periodic competenţa laboratoarelor care efectuează analizele pentru astfel de controale oficiale, în special prin evaluarea rezultatelor testelor interlaboratoare.
În cazul în care competenţa acestora este considerată nesatisfăcătoare, laboratorul efectuează o nouă formare profesională a personalului de laborator, ca măsură corectivă minimă înainte de a efectua alte analize.

SECŢIUNEA 7:SECŢIUNEA G - Documentul de însoţire şi etichetarea proteinelor animale prelucrate derivate din insecte de crescătorie, porcine sau păsări de crescătorie şi hrana combinată pentru animale care conţine astfel de proteine animale prelucrate
1.Documentul comercial sau, după caz, certificatul de sănătate care însoţeşte proteinele animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie, porcine sau păsări de crescătorie în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 şi eticheta proteinelor animale prelucrate respective provenite de la insecte de crescătorie, porcine sau păsări de crescătorie se marchează în mod clar cu următorul text: “Proteinele animale prelucrate provenite de la...[vă rugăm inseraţi animalele de fermă relevante de la care provin proteinele animale prelucrate menţionate în prima coloană din tabelul 1] - nu se utilizează în hrana pentru animalele de fermă, cu excepţia...[vă rugăm să inseraţi animalele de fermă corespunzătoare care pot fi hrănite cu proteinele animale prelucrate menţionate în a doua coloană din tabelul 1]”;
2.Următorul text se menţionează în mod clar pe eticheta hranei combinate pentru animale care conţine proteine animale prelucrate provenite de la insecte de crescătorie, porcine sau păsări de crescătorie: “conţine proteine animale prelucrate provenite de la...[vă rugăm inseraţi animalele de fermă relevante de la care provin proteinele animale prelucrate menţionate în prima coloană din tabelul 1] - nu se administrează ca hrană animalelor de fermă, cu excepţia...[vă rugăm să inseraţi animalele de fermă corespunzătoare care pot fi hrănite cu proteinele animale prelucrate menţionate în a doua coloană din tabelul 1]”;
Tabelul 1

Animale de fermă de la care provin proteinele animale prelucrate

Animale de fermă care pot fi hrănite cu proteine animale prelucrate

Insecte de crescătorie

Animale de acvacultură, animale de blană, porcine, păsări de crescătorie

Porcine

Animale de acvacultură, animale de blană, păsări de crescătorie

Păsări de crescătorie

Animale de acvacultură, animale de blană, porcine

Insecte de crescătorie şi porcine

Animale de acvacultură, animale de blană, păsări de crescătorie

Insecte şi păsări de crescătorie

Animale de acvacultură, animale de blană, porcine

Porcine şi păsări de crescătorie

Animale de acvacultură, animale de blană

Insecte de crescătorie, porcine şi păsări de crescătorie

Animale de acvacultură, animale de blană”

ANEXA V:MATERIALE CU RISCURI SPECIFICATE
1.Definiţia materialelor cu riscuri specificate
Următoarele ţesuturi sunt desemnate ca materiale cu riscuri specificate dacă provin de la animale a căror origine este într-un stat membru sau într-o ţară terţă sau într-o regiune a acestora cu un risc controlat sau nedeterminat de ESB:
a)în ceea ce priveşte bovinele:
(i)craniul, cu excepţia mandibulei şi inclusiv encefalul şi ochii, precum şi măduva spinării la animalele în vârstă de peste 12 luni;
(ii)coloana vertebrală, cu excepţia vertebrelor caudale, apofizele spinoase şi transversale ale vertebrelor cervicale, toracice şi lombare, precum şi creasta sacrală mediană şi aripile sacrumului, dar incluzând ganglionii rădăcinii dorsale proveniţi de la animalele cu vârsta de peste 30 luni; şi

(iii)amigdalele, ultimii patru metri ai intestinului subţire, cecumul şi mezenterul animalelor de toate vârstele

b)în ceea ce priveşte ovinele şi caprinele: craniul, inclusiv encefalul şi ochii, şi măduva spinării de la animalele cu vârsta mai mare de 12 luni sau care prezintă un incisiv permanent care a erupt prin gingie.

2.Cerinţe specifice pentru statele membre cu un risc de ESB neglijabil
Ţesuturile enumerate la punctul 1 litera (a) subpunctul (i) şi la punctul 1 litera (b), provenind de la animale originare din state membre cu un risc de ESB neglijabil, sunt considerate materiale cu riscuri specificate.

3.Marcare şi eliminare
Materialele cu riscuri specificate se vopsesc sau, după caz, se marchează într-un alt mod imediat după îndepărtare şi se elimină în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, în special articolul 12.

4.Îndepărtarea materialelor cu riscuri specificate
4.1.Materialele cu riscuri specificate se îndepărtează:
a)în abatoare sau, după caz, în alte locuri de sacrificare;
b)în unităţi de tranşare, în cazul coloanei vertebrale a bovinelor;
c)după caz, în unităţile sau instalaţiile aprobate menţionate la articolul 24 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.
4.2.Prin derogare de la punctul 4.1, utilizarea unui test alternativ pentru eliminarea materialelor cu riscuri specificate, menţionate la articolul 8 alineatul (2), poate fi autorizată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (3) din prezentul regulament, cu condiţia ca acest test alternativ să fie menţionat în anexa X, în conformitate cu următoarele condiţii:
a)testele alternative trebuie să fie efectuate în abatoare asupra tuturor animalelor eligibile pentru eliminarea materialului cu riscuri specificate;
b)niciun produs provenit de la bovine, ovine sau caprine destinat consumului uman sau alimentaţiei animalelor nu poate părăsi abatorul înainte ca autoritatea competentă să primească şi să accepte rezultatele testelor alternative pentru toate animalele sacrificate potenţial contaminate, dacă ESB a fost confirmată la unul din aceste animale;
c)atunci când se obţine un rezultat pozitiv la un test alternativ, întregul material provenit de la bovine, ovine şi caprine potenţial contaminat în abator trebuie distrus în conformitate cu punctul 3, cu excepţia cazului în care toate părţile corpului, inclusiv pielea animalului afectat, pot fi identificate şi păstrate separat.
4.3.Prin derogare de la punctul 4.1, statele membre pot hotărî să permită:
a)îndepărtarea măduvei spinării de la ovine şi caprine în secţiile de tranşare autorizate în mod specific în acest scop;
b)îndepărtarea coloanei vertebrale a bovinelor din carcase sau părţi de carcase în măcelăriile autorizate, controlate şi înregistrate în mod specific în acest scop;
c)recoltarea cărnii de pe capul bovinelor în secţiile de tranşare autorizate în mod specific în acest scop, în conformitate cu punctul 9.
4.4.Normele cu privire la îndepărtarea materialelor cu riscuri specificate prevăzute în prezentul capitol nu se aplică materialelor de categoria 1 utilizate în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 pentru hrănirea animalelor din grădinile zoologice şi nici materialelor de categoria 1 utilizate în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (b) din respectivul regulament pentru hrănirea speciilor pe cale de dispariţie sau a speciilor protejate de păsări necrofage şi a altor specii care trăiesc în habitatul lor natural, în scopul promovării biodiversităţii.

5.Măsuri privind carnea separată mecanic
Fără a aduce atingere deciziilor individuale la care face referire articolul 5 alineatul (2) şi prin derogare de la articolul 9 alineatul (3), este interzisă în toate statele membre utilizarea oaselor sau a cărnii nedezosate de bovine, ovine şi caprine pentru producerea cărnii separate mecanic.
6.Măsuri privind lacerarea ţesuturilor
În plus faţă de interdicţia prevăzută la articolul 8 alineatul (3) privind utilizarea, în statele membre sau în regiunile statelor membre care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB, a lacerării ţesuturilor nervoase centrale, după asomare, cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană sau prin injectarea de gaz în cavitatea craniană, aplicată bovinelor, ovinelor sau caprinelor a căror carne este destinată consumului uman sau animal, interdicţia respectivă se aplică şi statelor membre cu un risc neglijabil de ESB.

7.Recoltarea limbii de la bovine
Limba bovinelor de toate vârstele destinată consumului uman sau animal se recoltează în abatoare printr-o secţiune transversală către procesul lingual al osului bazihioid, cu excepţia limbii bovinelor care provin din state membre cu un risc neglijabil de ESB.

8.Recoltarea cărnii de pe capul bovinelor
8.1.Carnea de pe capul bovinelor în vârstă de peste 12 luni se recoltează în abatoare în conformitate cu sistemul de control validat de autoritatea competentă, în scopul prevenirii unei posibile contaminări a cărnii capului prin ţesuturi ale sistemului nervos central. Acest sistem include cel puţin următoarele dispoziţii:
a)recoltările se efectuează într-un loc special prevăzut în acest scop, separat din punct de vedere fizic de celelalte părţi ale liniei de abatorizare;
b)atunci când capetele sunt îndepărtate de pe transportor sau din cârlige înainte de recoltarea cărnii capului, orificiul frontal şi orificiul occipital se etanşează cu un dop etanş şi rezistent. Dacă trunchiul cerebral constituie obiectul unei prelevări de probe, în vederea testării de laborator pentru depistarea ESB, orificiul occipital se etanşează imediat după operaţiunea respectivă;
c)carnea capului nu se recoltează de pe capetele ale căror ochi sunt deterioraţi sau distruşi, înainte sau după sacrificare, sau care au suferit deteriorări care pot duce la contaminarea capetelor respective prin ţesuturi ale sistemului nervos central;
d)carnea capului nu se recoltează de pe capetele care nu sunt etanşate adecvat, conform prevederilor de la a doua liniuţă;
e)fără a aduce atingere regulilor generale de igienă, se stabilesc instrucţiuni de lucru specifice, în scopul prevenirii contaminării cărnii în cursul recoltării, în special în cazul în care dopul amintit la a doua liniuţă este distrus sau în cazul în care ochii sunt deterioraţi în cursul operaţiunii:
f)se pune în aplicare un plan de prelevare de probe, bazat pe un test de laborator, care să permită depistarea ţesuturilor sistemului nervos central, în scopul verificării aplicării eficiente a măsurilor de limitare a contaminării.
8.2.Prin derogare de la cerinţele de la punctul 8.1, statele membre pot decide să aplice în abatoare un alt sistem de control al recoltării cărnii de pe capul bovinelor, care are drept consecinţă reducerea echivalentă a nivelului contaminării cărnii respective prin ţesuturi ale sistemului nervos central. Se pune în aplicare un plan de prelevare de probe, utilizând un test de laborator, pentru a detecta ţesutul sistemului nervos central, care să permită verificarea aplicării eficiente a măsurilor destinate limitării contaminării. Statele membre care recurg la această derogare transmit Comisiei şi celorlalte state membre, în cadrul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală, informaţii privind sistemul lor de control şi rezultatele prelevării de probe.
8.3.Dacă recoltarea este realizată fără îndepărtarea capetelor bovinelor de pe transportor sau din cârlige, punctele 8.1 şi 8.2 nu se aplică.
9.Recoltarea cărnii de pe capul bovinelor în secţii de tranşare autorizate
Prin derogare de la punctul 8, statele membre pot decide să permită recoltarea cărnii de pe capul bovinelor în secţii de tranşare special autorizate pentru acest scop, cu condiţia ca următoarele dispoziţii să fie respectate:
a)capetele destinate transportului către secţia de tranşare sunt suspendate pe un stelaj pe durata stocării şi transportului de la abator la secţia de tranşare;
b)orificiul frontal şi orificiul occipital se etanşează adecvat, cu un dop etanş şi rezistent, înainte de îndepărtarea capetelor de pe transportor sau din cârlige, în vederea amplasării pe stelaje. Dacă trunchiul cerebral constituie obiectul unei prelevări de probe, în vederea testării de laborator pentru depistarea ESB, orificiul occipital se etanşează imediat după operaţiunea respectivă;
c)capetele care nu sunt etanşate adecvat, în conformitate cu prevederile de la punctul (b) sau ale căror ochi sunt deterioraţi sau distruşi înainte sau după sacrificare sau care au suferit deteriorări care pot duce la contaminarea cărnii capului prin ţesuturi ale sistemului nervos central se exclud din transportul către secţiile de tranşare specific autorizate;
d)în abatoare se pune în aplicare un plan de prelevare de probe, bazat pe un test de laborator, care să permită depistarea ţesuturilor sistemului nervos central, în scopul verificării aplicării eficiente a măsurilor destinate limitării contaminării;
e)recoltarea cărnii de pe capul bovinelor este realizată în conformitate cu un sistem de control, recunoscut de către autoritatea competentă, în scopul prevenirii unei posibile contaminări a cărnii capului. Sistemul respectiv trebuie să includă cel puţin următoarele măsuri:
(i)toate capetele se supun unui control vizual, înainte ca recoltarea cărnii să înceapă, în scopul depistării semnelor contaminării şi al verificării etanşeizării lor adecvate;
(ii)carnea capului nu se recoltează de pe capetele neetanşate adecvat, ale căror ochi sunt deterioraţi sau care au suferit deteriorări care pot duce la contaminarea cărnii prin ţesuturile sistemului nervos central. Dacă se suspectează că există capete de acest fel, carnea nu se prelevează de pe niciun cap;
(iii)fără a aduce atingere regulilor generale de igienă, se stabilesc instrucţiuni de lucru specifice, în scopul prevenirii contaminării cărnii în cursul transportului şi al prelevării, în special dacă dopul este distrus sau dacă ochii sunt deterioraţi în cursul operaţiunii;
f)în unitatea de tranşare se pune în aplicare un plan de prelevare de probe, bazat pe un test de laborator, care să permită depistarea ţesuturilor sistemului nervos central, în scopul verificării aplicării eficiente a măsurilor de limitare a contaminării.
10.Norme privind schimburile comerciale şi exportul
10.1.Statele membre pot autoriza expedierea către un alt stat membru de capete sau carcase întregi conţinând materiale cu riscuri specificate, numai dacă statul membru respectiv acceptă să primească materialul şi a aprobat condiţiile privind expedierea şi transportul.
10.2.Prin derogare de la punctul 10.1, carcasele, semicarcasele sau semicarcasele tranşate în cel mult trei bucăţi pentru vânzare angro şi sferturile care nu conţin alte materiale cu riscuri specificate, în afară de coloana vertebrală, inclusiv ganglionii rădăcinii dorsale, pot fi expediate dintr-un stat membru în alt stat membru fără autorizaţia prealabilă a acestuia din urmă.
10.3.Sunt interzise exporturile în afara Comunităţii de capete sau de carne proaspătă de bovine, ovine sau caprine care conţin materiale cu riscuri specificate.
11.Controale
11.1.Statele membre efectuează frecvent controale oficiale, în scopul verificării aplicării corecte a prezentei anexe, şi asigură adoptarea de măsuri destinate evitării contaminării, în special în abatoare, secţiile de tranşare sau în alte locuri unde sunt îndepărtate materiale cu riscuri specificate, precum măcelăriile sau unităţile menţionate la punctul 4.1 litera (c).
11.2.Statele membre instituie, în special, un sistem care asigură şi controlează faptul că materialele cu riscuri specificate sunt manipulate şi eliminate în conformitate cu prezentul regulament şi cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.
11.3.Se instituie un sistem de control pentru îndepărtarea coloanei vertebrale, în conformitate cu punctul 1 litera (a). Sistemul de control respectiv include cel puţin următoarele măsuri:
a)până la 30 iunie 2017, dacă îndepărtarea coloanei vertebrale nu este necesară, carcasele de bovine sau bucăţile de carcase de bovine pentru vânzare angro care conţin coloana vertebrală se identifică printr-o dungă albastră vizibilă în mod clar, aplicată pe eticheta menţionată la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;
de la 1 iulie 2017, dacă îndepărtarea coloanei vertebrale este necesară, carcasele de bovine sau bucăţile de carcase de bovine pentru vânzare angro care conţin coloana vertebrală se identifică printr-o dungă roşie vizibilă în mod clar, aplicată pe eticheta menţionată la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;
b)după caz, informaţiile specifice cu privire la numărul carcaselor de bovine sau al bucăţilor de carcase de bovine pentru vânzare angro, pentru care este necesară îndepărtarea coloanei vertebrale, se adaugă în documentul comercial referitor la transporturile de carne. După caz, aceste informaţii specifice se adaugă la documentul sanitar-veterinar comun de intrare (DSVCI) prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 136/2004 al Comisiei (*) în cazul importurilor;
(*) Regulamentul (CE) nr. 136/2004 al Comisiei din 22 ianuarie 2004 de stabilire a procedurilor controalelor sanitar-veterinare la punctele de control la frontieră ale Comunităţii la importul produselor provenind din ţări terţe (JO L 21, 28.1.2004, p. 11).
c)măcelăriile păstrează timp de cel puţin un an documentele comerciale menţionate la litera (b).

ANEXA VI:PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ CARE CONŢIN SAU SUNT DERIVATE DIN MATERIALE PROVENITE DE LA RUMEGĂTOARE, ASTFEL CUM SUNT MENŢIONATE LA ARTICOLUL 9 ALINEATUL (1)

ANEXA VII:CONTROLUL ŞI ERADICAREA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE
CAPITOLUL A:Măsuri ulterioare apariţiei suspiciunii privind prezenţa unei est la ovine şi caprine
Dacă o ovină sau o caprină dintr-o exploataţie dintr-un stat membru este suspectă că este afectată de una dintre EST, toate ovinele şi caprinele din exploataţia respectivă sunt puse sub restricţie oficială de circulaţie, până la aflarea rezultatelor examenelor de confirmare.
Dacă există dovezi că exploataţia în care se afla respectivul animal în momentul apariţiei suspiciunii de EST ar putea să nu fie aceeaşi cu exploataţia în care animalul ar fi putut fi expus la EST, statul membru poate decide să pună sub control oficial alte exploataţii sau numai exploataţia în care a avut loc expunerea, în funcţie de informaţiile epidemiologice disponibile.
Laptele şi produsele lactate provenind de la ovinele şi caprinele dintr-o exploataţie pusă sub control oficial, care sunt prezente în exploataţia respectivă de la data la care se suspectează prezenţa EST până la aflarea rezultatelor examenelor de confirmare, se folosesc exclusiv în cadrul exploataţiei în cauză.
CAPITOLUL B:Măsuri ulterioare confirmării prezenţei unei est la bovine, ovine şi caprine
1.Investigaţia menţionată la articolul 13 alineatul (1) litera (b) trebuie să identifice:
(a)în cazul bovinelor:
- toate celelalte rumegătoare prezente în exploataţia de care aparţine animalul la care s-a confirmat boala,
- în cazul unei femele la care s-a confirmat boala, toţi descendenţii săi născuţi în intervalul de doi ani înainte sau după debutul clinic al bolii la mamă;
- toate animalele din cohorta de care aparţine animalul la care s-a confirmat boala,
- originea posibilă a bolii,
- celelalte animale prezente în exploataţia de care aparţine animalul la care s-a confirmat boala sau în orice altă exploataţie susceptibilă de a fi fost afectată de agentul EST sau de a fi fost expusă la aceeaşi alimentaţie sau sursă de contaminare,
- circulaţia hranei pentru animale potenţial contaminate, a altor materiale sau a oricăror alte mijloace de transmitere, care ar fi putut să transmită agentul EST la sau de la exploataţia în cauză;
(b)în cazul ovinelor şi caprinelor:
- toate celelalte rumegătoare, în afară de ovine şi caprine, prezente în exploataţia de care aparţine animalul la care s-a confirmat boala,
- părinţii şi, în cazul femelelor, toţi embrionii, ovulele, precum şi ultimii descendenţi ai femelei la care a fost confirmată boala, în măsura în care se pot identifica,
- toate celelalte ovine şi caprine din exploataţia de unde provine animalul la care s-a confirmat boala, pe lângă cele menţionate la a doua liniuţă,
- originea posibilă a bolii şi identificarea altor exploataţii în care se află animale, embrioni sau ovule potenţial afectate de agentul EST sau care au fost expuse la aceeaşi alimentaţie sau sursă de contaminare,
- circulaţia hranei pentru animale potenţial contaminate, a altor materiale sau a oricăror alte mijloace de transmitere, care ar fi putut transmite agentul EST la sau de la exploataţia în cauză.
2.Măsurile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (c) cuprind cel puţin următoarele:
2.1.În cazul confirmării ESB la o bovină, uciderea şi distrugerea completă a animalelor din specia bovină identificate prin investigaţia menţionată la punctul 1 litera (a) a doua şi a treia liniuţă; cu toate acestea, un stat membru poate hotărî:
- să nu ucidă şi să nu distrugă animalele din cohorta menţionată la punctul 1 litera (a) a treia liniuţă dacă sa demonstrat că animalele în cauză nu au avut acces la aceeaşi alimentaţie ca animalul afectat,
- să amâne uciderea şi distrugerea animalelor din cohorta menţionată la punctul 1 litera (a) a treia liniuţă până la sfârşitul vieţii productive, cu condiţia ca respectivele exemplare să fie tauri ţinuţi permanent la un centru de colectare a materialului seminal şi să se poată garanta că aceştia urmează să fie complet distruşi după moarte.
2.2.În cazul confirmării EST la o ovină sau la o caprină:
2.2.1.În cazurile în care nu se poate exclude prezenţa ESB
dacă prezenţa ESB nu poate fi exclusă pe baza rezultatelor testului molecular secundar efectuat în conformitate cu metodele şi protocoalele prezentate în anexa X capitolul C punctul 3.2 litera (c) subpunctul (ii), uciderea şi distrugerea completă şi fără întârziere a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate în urma investigaţiei menţionate la punctul 1 litera (b) între liniuţele a doua şi a cincea.

Animalele în vârstă de peste 18 luni ucise pentru distrugere sunt testate pentru depistarea EST în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2, astfel cum se prevede în anexa III capitolul A partea a II-a punctul 5
Se determină genotipul proteinei prionice al tuturor ovinelor (maximum 50).
Laptele şi produsele lactate provenind de la animalele care trebuie distruse şi care au fost prezente în exploataţie între data la care s-a confirmat că nu se poate exclude prezenţa ESB şi data distrugerii complete a animalelor se elimină în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).
(*)JO L 300, 14.11.2009, p. 1.
După uciderea şi distrugerea completă a tuturor animalelor, exploataţia face obiectul condiţiilor stabilite la punctul 3
2.2.2.În cazurile în care se poate exclude prezenţa ESB şi a scrapiei atipice
Dacă ESB şi scrapia atipică sunt excluse în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea 3 punctul 3.2, exploataţia este supusă condiţiilor prevăzute la litera (a). În plus, în temeiul deciziei statului membru responsabil pentru exploataţie, exploataţia este supusă condiţiilor fie de la opţiunea 1 menţionată la litera (b), fie de la opţiunea 2 menţionată la litera (c), fie de la opţiunea 3 menţionată la litera (d). În cazul unei exploataţii cu un efectiv mixt de ovine şi caprine, statul membru responsabil de exploataţie poate decide să aplice condiţiile uneia dintre opţiuni la ovinele din exploataţie şi o opţiune diferită la caprinele din exploataţie:

(a)Laptele şi produsele lactate provenind de la animalele care trebuie distruse sau sacrificate şi care au fost prezente în exploataţie între data la care s-a confirmat cazul de EST şi data finalizării măsurilor care trebuie să fie aplicate în exploataţia respectivă, în conformitate cu dispoziţiile de la literele (b) şi (c), sau provenind de la efectivul infectat, până la ridicarea tuturor restricţiilor prevăzute la litera (d) şi punctul 4 nu sunt utilizate pentru hrănirea rumegătoarelor, cu excepţia rumegătoarelor din cadrul exploataţiei în cauză.
Introducerea pe piaţă a laptelui şi a produselor lactate de acest tip ca hrană pentru nerumegătoare se limitează la teritoriul statului membru responsabil de exploataţie.
Pe documentul comercial care însoţeşte loturile de lapte şi produse lactate de acest tip şi pe orice ambalaj care conţine astfel de loturi se indică clar menţiunea: "A nu se utiliza în alimentaţia rumegătoarelor".
Se interzic folosirea şi depozitarea hranei pentru animale care conţine lapte şi produse lactate de acest tip în exploataţiile care deţin rumegătoare.
Hrana în vrac pentru animale care conţine lapte şi produse lactate de acest tip se transportă cu vehicule care nu transportă în acelaşi timp şi hrană pentru rumegătoare.
În cazul în care vehiculele respective sunt ulterior utilizate pentru transportarea alimentelor destinate rumegătoarelor, acestea se curăţă minuţios pentru a evita contaminarea încrucişată, în conformitate cu o procedură autorizată de către statul membru responsabil de exploataţie.
(b)Opţiunea 1 - uciderea şi distrugerea completă a tuturor animalelor
Se procedează la uciderea şi distrugerea completă, fără întârziere, a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate în urma investigaţiei prevăzute la punctul 1 litera (b) a doua şi a treia liniuţă.
Animalele în vârstă de peste 18 luni ucise pentru distrugere sunt testate pentru depistarea EST în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2, astfel cum se prevede în anexa III capitolul A partea a II-a punctul 5
Se determină genotipul proteinei prionice al tuturor ovinelor (maximum 50).
Prin derogare de la condiţiile menţionate la primul paragraf de la opţiunea 1, statele membre pot decide să aplice, în schimb, măsurile enumerate la subpunctele (i) sau (ii):
(i)să înlocuiască uciderea şi distrugerea completă a tuturor animalelor, fără întârziere, prin sacrificarea pentru consumul uman, fără întârziere, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
- animalele sunt sacrificate pentru consumul uman pe teritoriul statului membru responsabil de exploataţie;
- toate animalele care sunt în vârstă de peste 18 luni şi sunt sacrificate pentru consumul uman sunt testate pentru depistarea EST în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2
(ii)să excepteze mieii şi iezii mai mici de trei luni de la uciderea şi distrugerea completă fără întârziere, cu condiţia ca aceştia să fie sacrificaţi pentru consumul uman înainte de a depăşi vârsta de trei luni.
Se permite deplasarea animalelor menţionate la punctele (i) şi (ii) de la exploataţie către abator.

După uciderea şi distrugerea completă sau sacrificarea pentru consumul uman a tuturor animalelor, exploataţia în care s-a decis aplicarea opţiunii 1 face obiectul condiţiilor prevăzute la punctul 3
(c)Opţiunea 2 – uciderea şi distrugerea completă doar a animalelor susceptibile
Genotiparea proteinei prionice a tuturor ovinelor şi caprinelor prezente în exploataţie, cu excepţia mieilor şi a iezilor mai mici de trei luni, cu condiţia ca ele să fie sacrificate pentru consum uman cel târziu la vârsta de trei luni.
Uciderea şi distrugerea completă, fără întârziere, a tuturor ovinelor şi/sau caprinelor, a embrionilor şi a ovulelor identificate în urma investigaţiei menţionate la punctul 1 litera (b) a doua şi a treia liniuţă, cu excepţia:
- berbecilor de reproducere cu genotip ARR/ARR;
- oilor de reproducere care au cel puţin o alelă ARR şi nu au alela VRQ şi, în cazul în care aceste oi de reproducere sunt gestante în momentul investigaţiei, mieilor născuţi ulterior de acestea, dacă genotipurile lor îndeplinesc cerinţele prezentului paragraf;
- ovinelor care au cel puţin o alelă ARR şi sunt destinate exclusiv sacrificării pentru consum uman;
- caprinelor care poartă cel puţin una dintre următoarele alele: K222, D146 şi S146;
- în cazul în care statul membru responsabil de exploataţie decide astfel, a mieilor şi iezilor mai mici de trei luni, cu condiţia ca aceştia să fie sacrificaţi pentru consum uman cel mai târziu când împlinesc vârsta de trei luni.
Animalele cu vârstă de peste 18 luni ucise pentru distrugere se testează pentru depistarea EST în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea 3 punctul 3.2, astfel cum se prevede în anexa III capitolul A partea II punctul 5.
Prin derogare de la condiţiile menţionate la primul şi al doilea paragraf de la opţiunea 2, statele membre pot decide să aplice, în schimb, măsurile menţionate la subpunctele (i), (ii) şi (iii):
(i)să înlocuiască uciderea şi distrugerea completă a animalelor menţionate la al doilea paragraf de la opţiunea 2 prin sacrificarea lor pentru consum uman, dacă:
- animalele sunt sacrificate pentru consum uman pe teritoriul statului membru responsabil de exploataţie;
- toate animalele în vârstă de peste 18 luni sacrificate pentru consum uman se testează pentru depistarea EST în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea 3 punctul 3.2;
(ii)să amâne genotiparea şi, ulterior, uciderea şi distrugerea completă sau sacrificarea pentru consum uman a animalelor menţionate la al doilea paragraf de la opţiunea 2, pentru o perioadă de cel mult trei luni. Această derogare poate fi aplicată în situaţiile în care cazul index este confirmat aproape de începerea sezonului de fătat, cu condiţia ca oile şi/sau caprinele şi noii lor născuţi să fie izolaţi de ovine şi/sau caprine din alte exploataţii pe parcursul întregii perioade;
(iii)să amâne uciderea şi distrugerea completă sau sacrificarea pentru consum uman a animalelor menţionate la al doilea paragraf al opţiunii 2 pentru o perioadă de maximum trei ani de la data confirmării cazului index, la efectivele de ovine şi caprine şi în exploataţiile în care ovinele şi caprinele sunt crescute împreună. Aplicarea derogării prevăzute la prezentul paragraf se limitează la cazurile în care statul membru responsabil de exploataţie consideră că situaţia epidemiologică nu poate fi remediată fără uciderea animalelor în cauză, dar că acest lucru nu poate fi efectuat imediat, având în vedere nivelul mic de rezistenţă al populaţiei de ovine şi caprine din exploataţie, alături de alte aspecte, incluzând factori de natură economică. Berbecii de reproducţie, alţii decât cei cu genotipul ARR/ARR, se ucid sau se castrează fără întârziere. Toate măsurile posibile de creştere rapidă a rezistenţei genetice la populaţiile de ovine şi/sau caprine din exploataţie se pun în aplicare imediat, inclusiv creşterea şi reformarea justificată a oilor pentru a creşte frecvenţa alelei ARR şi a elimina alela VRQ, precum şi creşterea ţapilor care poartă alelele K222, D146 sau S146. Statul membru responsabil de exploataţie asigură faptul că numărul de animale care urmează să fie ucise la sfârşitul perioadei de amânare nu este mai mare decât era imediat după confirmarea cazului index. În cazul aplicării derogării prevăzute la prezentul paragraf, măsurile prevăzute la punctul 4 se aplică exploataţiei până la distrugerea completă sau sacrificarea pentru consum uman a animalelor menţionate la al doilea paragraf de la opţiunea 2, după care se aplică restricţiile stabilite la punctul 3.
După uciderea şi distrugerea completă sau sacrificarea pentru consum uman a animalelor menţionate la al doilea paragraf de la opţiunea 2, exploataţia face obiectul condiţiilor prevăzute la punctul 3.

(d)Opţiunea 3 – lipsa obligativităţii uciderii şi distrugerii complete a animalelor
Un stat membru poate decide să nu procedeze la uciderea şi distrugerea completă a animalelor identificate în urma investigaţiei prevăzute la punctul 1 litera (b) a doua şi a treia liniuţă în cazul îndeplinirii cel puţin a criteriilor de la una dintre următoarele patru liniuţe:
- este dificil să se obţină ovine de înlocuire de sex masculin cu genotipul ARR/ARR şi ovine femele care poartă cel puţin o alelă ARR şi nicio alelă VRQ sau caprine care poartă cel puţin una dintre alelele următoare: K222, D146 şi S146;
- frecvenţa alelei ARR în rasa ovină sau în exploataţie sau a alelelor K222, D146 sau S146 în rasa caprină sau în exploataţie este mică;
- acest lucru este considerat necesar pentru a evita consangvinizarea;
- acest lucru este considerat necesar de către statul membru în urma unei analize temeinice a tuturor factorilor epidemiologici.
Se determină genotipul proteinei prionice al tuturor ovinelor şi caprinelor, până la maximum 50 din fiecare specie, în termen de trei luni de la data confirmării cazului index de scrapie clasică.
Atunci când sunt detectate cazuri suplimentare de scrapie clasică într-o exploataţie în care este aplicată opţiunea 3, statul membru reevaluează relevanţa motivelor şi criteriilor care stau la baza deciziei de a aplica opţiunea 3 în această exploataţie. În cazul în care se ajunge la concluzia că aplicarea opţiunii 3 nu asigură un control adecvat al focarului epidemic, statul membru înlocuieşte opţiunea 3 utilizată pentru gestionarea exploataţiei în cauză cu opţiunea 1 sau opţiunea 2, astfel cum se prevede la literele (b) şi (c).
Exploataţia în care s-a decis aplicarea opţiunii 3 face imediat obiectul condiţiilor prevăzute la punctul 4.
Statele membre care permit recurgerea la opţiunea 3 în gestionarea focarelor epidemice de scrapie clasică păstrează evidenţe referitoare la motivele şi criteriile care stau la baza fiecărei decizii individuale de aplicare.

2.2.3.
[textul din punctul 2., subpunctul 2.2.3.. din anexa VII, capitolul 2 a fost abrogat la 08-aug-2021 de punctul 3., alin. (A) din anexa 1 din Regulamentul 1176/16-iul-2021]
2.3.În cazul în care un animal afectat de o EST provine dintr-o altă exploataţie:
(a)un stat membru poate decide, pe baza istoricului animalului infectat, să aplice măsuri de eradicare doar în exploataţia de origine sau şi în cea în care s-a confirmat infecţia;
(b)în cazul păşunilor folosite în comun de mai multe efective, statele membre pot decide limitarea aplicării acestor măsuri la un singur efectiv, după o analiză temeinică a tuturor factorilor epidemiologici;
(c)în cazul în care în aceeaşi exploataţie sunt ţinute mai multe efective, statele membre pot decide limitarea aplicării măsurilor de eradicare la efectivul în care a fost confirmată prezenţa EST, dacă s-a verificat că efectivele au fost ţinute izolate unul de altul şi că este puţin probabilă răspândirea bolii între efective prin contact direct sau indirect.
3.După uciderea şi distrugerea completă sau sacrificarea pentru consum uman a tuturor animalelor identificate într-o exploataţie în conformitate cu punctul 2.2.1, punctul 2.2.2 litera (b) sau punctul 2.2.2 litera (c) se aplică următoarele restricţii:
3.1.Exploataţia face obiectul unui protocol de monitorizare intensificată a EST. Aceasta include testarea prezenţei EST la animalele cu vârstă de peste 18 luni care au decedat sau au fost ucise în exploataţie, dar nu în cadrul unei campanii de eradicare a bolii. Ovinele cu genotip ARR/ARR şi caprinele care poartă cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146 sunt exceptate. Testarea se efectuează în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea 3 punctul 3.2.
3.2.În exploataţie pot fi introduse numai următoarele animale:
- ovine de sex masculin cu genotip ARR/ARR;
- ovine de sex feminin care poartă cel puţin o alelă ARR şi nicio alelă VRQ;
- caprine, cu condiţia ca eliminarea totală animalelor să fi fost urmată de curăţarea şi dezinfectarea completă a tuturor spaţiilor pentru adăpostirea animalelor.
3.3.În exploataţie se pot utiliza numai berbecii de reproducţie şi ţapii de reproducţie şi materialul germinativ provenit de la ovine şi caprine care se încadrează în următoarele categorii:
- ovine de sex masculin cu genotip ARR/ARR;
- material seminal de la berbeci cu genotipul ARR/ARR;
- embrioni care poartă cel puţin o alelă ARR şi nicio alelă VRQ;
- ţapii de reproducţie şi materialul germinativ de origine caprină, astfel cum sunt definite în măsurile stabilite de statul membru în vederea creşterii rezistenţei genetice a populaţiei de caprine din exploataţie.
3.4.Deplasarea animalelor din exploataţie se autorizează fie în scopul distrugerii lor, fie sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
a)ieşirea următoarelor animale din exploataţie este permisă pentru toate scopurile, inclusiv pentru reproducţie:
- ovinele cu ARR/ARR;
- oile care poartă o singură alelă ARR şi nicio alelă VRQ, dacă sunt mutate în alte exploataţii care sunt restricţionate ca urmare a aplicării măsurilor în conformitate cu punctul 2.2.2 litera (b) (opţiunea 1), punctul 2.2.2 litera (c) (opţiunea 2) sau punctul 2.2.2 litera (d) (opţiunea 3);
- caprinelor care poartă cel puţin una dintre următoarele alele: K222, D146 şi S146;
- caprinele, dacă sunt mutate în alte exploataţii care sunt restricţionate ca urmare a aplicării măsurilor în conformitate cu punctul 2.2.2 litera (b) (opţiunea 1), punctul 2.2.2 litera (c) (opţiunea 2) sau punctul 2.2.2 litera (d) (opţiunea 3);
b)următoarele animale pot ieşi din exploataţie pentru a fi duse direct la sacrificare pentru consum uman:
- ovinele care poartă cel puţin o alelă ARR;
- caprinele;
- dacă statul membru decide astfel, mieii şi iezii care nu au împlinit vârsta de trei luni la data sacrificării;
- toate animalele în momentul în care statul membru a decis să aplice derogările prevăzute la punctul 2.2.2 litera (b) subpunctul (i) şi punctul 2.2.2 litera (c) subpunctul (i);
c)dacă statul membru decide astfel, mieii şi iezii pot fi mutaţi într-o altă exploataţie de pe teritoriul său numai în scopul îngrăşării înainte de sacrificare, dacă se respectă următoarele condiţii:
- exploataţia de destinaţie nu conţine alte ovine sau caprine decât cele care sunt îngrăşate înainte de sacrificare;
- la sfârşitul perioadei de îngrăşare, mieii şi iezii proveniţi din exploataţiile care fac obiectul măsurilor de eradicare sunt transportaţi direct la un abator situat pe teritoriul aceluiaşi stat membru pentru a fi sacrificaţi înainte de a împlini vârsta de 12 luni.
3.5.Restricţiile stabilite la punctele 3.1-3.4 continuă să se aplice exploataţiei:
a)până la data de la care exploataţia nu mai deţine decât ovine cu genotip ARR/ARR, cu condiţia ca în exploataţie să nu existe nicio caprină; sau
b)până la data la care toate caprinele din exploataţie poartă cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146, cu condiţia să nu existe nicio ovină în exploataţie; sau
c)până la data de la care exploataţia nu mai deţine decât ovine cu genotip ARR/ARR şi toate caprinele din exploataţie poartă cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146; sau
d)într-o perioadă de doi ani de la data finalizării aplicării tuturor măsurilor menţionate la punctul 2.2.1, punctul 2.2.2 litera (b) sau la punctul 2.2.2 litera (c), cu condiţia ca în această perioadă de doi ani să nu fie detectat niciun caz de EST în afara celor de scrapie atipică.

4.În urma deciziei de a pune în aplicare opţiunea 3 prevăzută la punctul 2.2.2 litera (d) sau derogarea prevăzută la punctul 2.2.2 litera (c) subpunctul (iii), exploataţia face imediat obiectul următoarelor măsuri:
4.1.Exploataţia face obiectul unui protocol de monitorizare intensificată a EST. Acesta include testarea prezenţei EST la animalele cu vârsta de peste 18 luni, care:
- au fost sacrificate pentru consum uman;
- au murit sau au fost ucise în exploataţie, dar nu în cadrul unei campanii de eradicare a unei boli.
Ovinele cu genotip ARR/ARR şi caprinele care poartă cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146 sunt exceptate. Testarea se efectuează în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea 3 punctul 3.2.
4.2.Se aplică condiţiile prevăzute la punctele 3.2 şi 3.3.
Cu toate acestea, prin derogare de la punctele 3.2 şi 3.3, un stat membru poate permite introducerea şi utilizarea în exploataţie a:
- ovinelor de sex masculin şi a materialului seminal al acestora care poartă cel puţin o alelă ARR şi nicio alelă VRQ, inclusiv pentru reproducţie;
- ovinelor de sex feminin care nu poartă nicio alelă VRQ;
- embrionilor care nu poartă nicio alelă VRQ;
sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
- rasa la care aparţine animalul este una pe cale de dispariţie;
- rasa la care aparţine animalul face obiectul unui program de reproducere care vizează conservarea rasei, desfăşurat de o societate de ameliorare în sensul articolului 2 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1012 sau de o autoritate competentă în conformitate cu articolul 38 din regulamentul respectiv; şi
- frecvenţa alelei ARR în cadrul rasei respective este mică.
4.3.Deplasarea animalelor din exploataţie este permisă în scopul distrugerii lor sau pentru a fi transportate direct în scopul sacrificării pentru consum uman sau respectă următoarele condiţii:
(a)berbecii şi oile cu genotip ARR/ARR şi caprinele care poartă cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146 pot fi mutate din exploataţie pentru orice scopuri, inclusiv pentru reproducţie, cu condiţia să fie mutate în alte exploataţii care fac obiectul măsurilor în conformitate cu punctul 2.2.2 litera (c) (opţiunea 2) sau punctul 2.2.2 litera (d) (opţiunea 3);
(b)dacă statul membru decide astfel, mieii şi iezii pot fi mutaţi într-o altă exploataţie de pe teritoriul său numai în scopul îngrăşării înainte de sacrificare, dacă se respectă următoarele condiţii:
- exploataţia de destinaţie nu conţine alte ovine sau caprine decât cele care sunt îngrăşate înainte de sacrificare;
- la sfârşitul perioadei de îngrăşare, mieii şi iezii sunt transportaţi direct la un abator situat pe teritoriul aceluiaşi stat membru pentru a fi sacrificaţi înainte de a împlini vârsta de 12 luni.
4.4.Statul membru asigură faptul că nu se expediază din exploataţie material seminal, embrioni şi ovule.
4.5.În cursul sezonului de fătare este interzisă utilizarea în comun a păşunilor de către toate ovinele şi caprinele din exploataţie cu ovinele şi caprinele din alte exploataţii.
În afara sezonului de fătare, utilizarea în comun a păşunilor se supune restricţiilor care urmează să fie stabilite de către statul membru, după o analiză temeinică a tuturor factorilor epidemiologici.
4.6.Restricţiile stabilite la punctele 4.1-4.5 se aplică pe o perioadă de doi ani de la depistarea ultimului caz de EST care nu este un caz de scrapie atipică, în exploataţiile în care a fost pusă în aplicare opţiunea 3 prevăzută la punctul 2.2.2 litera (d).

CAPITOLUL C:Cerinţe minime ale unui program de reproducere a ovinelor pentru a se obţine rezistenţă la est în conformitate cu articolul 6A
PARTEA 1:Cerinţe generale
1.Programul de reproducere se axează pe efectivele cu valoare genetică ridicată, astfel cum sunt definite în anexa I punctul 3 din Decizia 2002/1003/CE a Comisiei.
Cu toate acestea, statele membre în care se aplică un program de reproducere pot decide să permită eşantionarea şi genotiparea numai în cazul berbecilor de reproducţie din efectivele care nu participă la programul de reproducere.
2.Se instituie o bază de date care să conţină cel puţin următoarele informaţii:
(a)identitatea, rasa şi numărul animalelor din toate efectivele care participă la programul de reproducere;
(b)identificarea diferitelor animale eşantionate în cadrul programului de reproducere, inclusiv a berbecilor de reproducţie eşantionaţi din efectivele care nu participă la programul de reproducere;
(c)rezultatele oricăror teste de genotipare.
3.Se instituie un sistem de certificare uniformă prin care genotipul fiecărui animal eşantionat în cadrul programului de reproducere, inclusiv al berbecilor de reproducţie eşantionaţi din efectivele care nu participă la programul de reproducere, este certificat printr-un număr de identificare individual.
4.Se instituie un sistem de identificare a animalelor şi a eşantioanelor, de prelucrare a eşantioanelor şi de difuzare a rezultatelor care să reducă pe cât posibil riscul de eroare umană. Acest sistem este suspus unor controale aleatorii periodice în vederea verificării eficacităţii sale.
5.Testele de genotipare a sângelui sau a altor ţesuturi prelevate în scopul programului de reproducere, inclusiv de la berbecii de reproducţie eşantionaţi din efectivele care nu participă la programul de reproducere, se efectuează în laboratoare autorizate în cadrul programului de reproducere.
6.Autoritatea competentă din statul membru poate ajuta asociaţiile de crescători să creeze bănci genetice de material seminal, ovule şi embrioni reprezentativi pentru genotipurile proteinei prionice care pot deveni rare ca urmare a programului de reproducere.
7.Programele de reproducere se stabilesc pentru fiecare rasă, luând în considerare următoarele elemente:
(a)frecvenţa diferitelor alele în cadrul rasei;
(b)raritatea rasei;
(c)prevenirea reproducerii prin împerecheri consangvine şi a deviaţiei genetice.
8.În cazul în care un stat membru autorizează, în conformitate cu punctul 1 al doilea paragraf, eşantionarea şi genotiparea berbecilor de reproducţie din efectivele care nu participă la programul de ameliorare a rasei, genotipul proteinei prionice pentru codonii 136, 141, 154 şi 171 se determină pe un eşantion minim de ovine reprezentativ pentru întreaga populaţie de ovine a statului membru, fie:
a)o dată la trei ani pe un eşantion minim de cel puţin 1 560 de ovine; fie
b)cu o frecvenţă şi o mărime a eşantionului determinate de statul membru pe baza respectării următoarelor criterii:
(i)planul de eşantionare ţine seama de datele epidemiologice relevante colectate în cursul anchetelor anterioare, inclusiv datele cu privire la genotipul proteinei prionice a ovinelor pentru codonii 136, 141, 154 şi 171, pe rase, regiuni, vârstă, sex şi tipul efectivelor;
(ii)planul de eşantionare permite cel puţin detectarea unei modificări de 5% a prevalenţei genotipului pe o perioadă de trei ani, cu o putere de 80% şi un nivel de încredere de 95%.

PARTEA 2:Norme specifice pentru efectivele participante
1.Obiectivul programului de reproducere este acela de a mări frecvenţa alelei ARR în cadrul efectivului, reducând, în acelaşi timp, prevalenţa alelelor a căror contribuţie la susceptibilitatea la EST a fost demonstrată.
2.Cerinţele minime pentru efectivele participante sunt următoarele:
(a)se identifică individual, prin mijloace sigure, toate animalele din efectiv care urmează a fi supuse unui test de genotipare;
(b)toţi berbecii de reproducţie din cadrul unui efectiv sunt supuşi unui test de genotipare înainte de a fi folosiţi pentru reproducţie;
(c)toţi masculii cu alela VRQ sunt sacrificaţi sau castraţi în termen de şase luni de la determinarea genotipului lor; aceste animale nu părăsesc exploataţia, decât pentru a fi sacrificate;
(d)femelele cunoscute ca având alela VRQ nu părăsesc exploataţia, decât pentru a fi sacrificate;
(e)e interzice folosirea altor masculi, inclusiv a donatorilor de material seminal utilizaţi pentru inseminarea artificială, în afară de cei certificaţi în cadrul programului de reproducere, în scopuri de reproducţie în interiorul efectivului.
3.Statele membre pot hotărî să acorde derogări de la cerinţele stabilite la punctul 2 literele (c) şi (d) în scopul protejării raselor şi a caracteristicilor de producţie.
4.Statele membre informează Comisia în legătură cu derogările acordate în conformitate cu dispoziţiile de la punctul 3, precum şi în legătură cu criteriile folosite.
PARTEA 3:Norme specifice pentru berbecii de reproducţie eşantionaţi din efectivele care nu participă la programul de reproducere
1.Berbecii care urmează să fie eşantionaţi se identifică individual, prin mijloace sigure.
2.Berbecii la care s-a constatat prezenţa alelei VRQ nu părăsesc exploataţia, decât pentru a fi sacrificaţi.
PARTEA 4:Cadrul de recunoaştere a situaţiei rezistenţei la EST a efectivelor de ovine
1.Cadrul de recunoaştere a situaţiei rezistenţei la EST a efectivelor de ovine recunoaşte situaţia rezistenţei la EST a efectivelor de ovine care, în urma participării la programul de reproducere prevăzut la articolul 6a, îndeplinesc criteriile cerute de programul respectiv.
Această recunoaştere se acordă la cel puţin două niveluri, după cum urmează:
(a)efective de nivel I: efective compuse în totalitate din ovine cu genotipul ARR/ARR;
(b)efective de nivel II: efective ale căror descendenţi provin exclusiv din berbeci cu genotipul ARR/ARR. Statele membre pot hotărî să acorde recunoaşterea şi a altor niveluri astfel încât să răspundă cerinţelor naţionale.
2.Se efectuează eşantionări periodice şi aleatorii de la ovine care provin din efective rezistente la EST:
(a)în exploataţie sau în abator, în vederea verificării genotipului;
(b)în cazul efectivelor de nivel I, de la animale de peste 18 luni, la abator, în vederea depistării prezenţei EST în conformitate cu anexa III.
PARTEA 5:Rapoarte care trebuie prezentate Comisiei de către statele membre
Statele membre care introduc programe naţionale de creştere a animalelor în vederea selectării pentru rezistenţă la EST în cadrul populaţiei de ovine a acestora au următoarele obligaţii:
1.să informeze Comisia cu privire la cerinţele unor astfel de programe;
2.să transmită Comisiei un raport atunci când se aduc modificări acestor programe.

ANEXA VIII:INTRODUCEREA PE PIAŢĂ ŞI EXPORTUL
CAPITOLUL A:Condiţii care se aplică schimburilor comerciale de animale vii, de material seminal şi de embrioni în interiorul Uniunii
SECŢIUNEA A:Condiţii care se aplică ovinelor şi caprinelor, precum şi materialului seminal şi embrionilor proveniţi de la acestea
1.Exploataţiile care prezintă un risc neglijabil de scrapie clasică şi un risc controlat de scrapie clasică:
1.1.În scopul comerţului în interiorul Uniunii, statele membre instituie şi supraveghează, după caz, un sistem oficial pentru recunoaşterea exploataţiilor cu un risc neglijabil de scrapie clasică şi a celor cu un risc controlat de scrapie clasică. Pe baza acestui sistem oficial, după caz, statele membre instituie şi menţin liste cu exploataţii de ovine şi caprine cu un risc neglijabil de scrapie clasică şi cu exploataţii cu un risc controlat de scrapie clasică.
1.2.O exploataţie cu efective de ovine de nivel I al situaţiei rezistenţei la EST, astfel cum se prevede în anexa VII capitolul C partea a 4-a punctul 1 litera (a), şi în care nu a fost confirmat niciun caz de scrapie clasică pentru o perioadă care acoperă cel puţin ultimii şapte ani poate fi recunoscută ca prezentând un risc neglijabil de scrapie clasică.
O exploataţie cu efective de ovine, de caprine sau de ovine şi caprine poate fi, de asemenea, recunoscută ca prezentând un risc neglijabil de scrapie clasică, dacă a respectat următoarele condiţii pentru o perioadă care acoperă cel puţin ultimii şapte ani:
(a)ovinele şi caprinele sunt identificate în mod permanent şi se păstrează evidenţe pentru a permite trasabilitatea acestora până la exploataţia în care s-au născut;
(b)se păstrează evidenţe ale circulaţiei ovinelor şi caprinelor către şi dinspre exploataţie;
(c)în exploataţie se introduc numai următoarele ovine şi caprine:
(i)ovinele şi caprinele din exploataţii care prezintă un risc neglijabil de scrapie clasică;
(ii)ovinele şi caprinele din exploataţii care au îndeplinit condiţiile prevăzute la literele (a)-(i) pentru o perioadă care acoperă cel puţin ultimii şapte ani sau pentru cel puţin aceeaşi perioadă ca şi perioada în care exploataţia unde acestea urmează să fie introduse a îndeplinit condiţiile prevăzute la literele menţionate;
(iii)ovinele cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR şi caprinele cu cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146 sunt exceptate;
(iv)ovinele şi caprinele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la subpunctele (i) sau (ii), cu excepţia perioadei în care au fost ţinute într-un centru de colectare a materialului seminal, cu condiţia ca centrul de colectare a materialului seminal să îndeplinească următoarele condiţii:
- centrul de colectare a materialului seminal este autorizat în conformitate cu partea II capitolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2020/686 al Comisiei (*2),
(*2)Regulamentul delegat (UE) 2020/686 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte autorizarea unităţilor de material germinativ şi cerinţele de trasabilitate şi de sănătate animală pentru circulaţia în interiorul Uniunii a materialului germinativ provenit de la anumite animale terestre deţinute (JO L 174, 3.6.2020, p. 1).
- pentru o perioadă care acoperă ultimii şapte ani, în centrul de colectare a materialului seminal au fost introduse numai ovine sau caprine din exploataţii care au îndeplinit în această perioadă condiţiile prevăzute la literele (a), (b) şi (e) şi care au făcut obiectul unor controale periodice de către un medic veterinar oficial sau un medic veterinar autorizat de autoritatea competentă;
- nu s-a confirmat niciun caz de scrapie clasică în centrul de colectare a materialului seminal în perioada care acoperă ultimii şapte ani;
- în centrul de colectare a materialului seminal există măsuri de biosecuritate care asigură faptul că ovinele şi caprinele ţinute în centrul respectiv şi care provin din exploataţii care prezintă un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică nu intră în contact direct sau indirect cu ovine şi caprine care provin din exploataţii cu un statut inferior privind scrapia clasică;
(d)exploataţia este supusă unor controale periodice pentru verificarea conformităţii cu condiţiile prevăzute la literele (a)-(i) de către un medic veterinar oficial sau un medic veterinar autorizat în acest scop de către autoritatea competentă, care urmează să fie efectuate cel puţin anual;
(e)nu a fost confirmat niciun caz de scrapie clasică;
(f)toate ovinele şi caprinele cu vârsta de peste 18 luni, care au murit sau au fost ucise pentru alte motive decât în scopul sacrificării pentru consum uman, se testează într-un laborator pentru depistarea scrapiei clasice în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C punctul 3.2.
Prin derogare de la această condiţie specifică, statele membre pot decide ca toate ovinele şi caprinele cu vârsta de peste 18 luni fără valoare comercială, reformate la sfârşitul vieţii lor productive în loc să fie sacrificate pentru consumul uman, să fie inspectate de un medic veterinar oficial, iar toate animalele care prezintă semne de caşexie sau semne neurologice se testează într-un laborator pentru depistarea scrapiei clasice în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C punctul 3.2;
(g)numai următoarele ovule şi embrioni de ovine şi caprine se introduc în exploataţie:
(i)ovule şi embrioni de la animale donatoare care au fost ţinute de la naştere într-un stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau într-o exploataţie cu un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică, sau care îndeplinesc următoarele cerinţe:
- sunt identificate în mod permanent pentru a permite trasabilitatea acestora până la exploataţia în care s-au născut;
- au fost ţinute de la naştere în exploataţii în care, pe durata prezenţei lor, nu a fost confirmat niciun caz de scrapie clasică;
- nu au prezentat niciun semn clinic de scrapie clasică în momentul colectării ovulelor sau a embrionilor;
(ii)ovule şi embrioni de ovine care au cel puţin o alelă ARR şi de caprine care au cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146;
(h)numai materialul seminal de ovine şi caprine următor se introduce în exploataţie:
(i)material seminal de la animale donatoare care au fost ţinute de la naştere într-un stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau într-o exploataţie cu un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică, sau care îndeplinesc următoarele cerinţe:
- sunt identificate în mod permanent pentru a permite trasabilitatea acestora până la exploataţia în care s-au născut;
- nu au prezentat niciun semn clinic de scrapie clasică în momentul colectării materialului seminal;
(ii)material seminal de la berbeci cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR şi de la ţapi cu cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146;
(i)ovinele şi caprinele din exploataţie nu intră în contact direct sau indirect şi nici nu utilizează păşuni în comun cu ovine şi caprine provenind din exploataţii cu statut inferior privind scrapia clasică.

1.3.O exploataţie cu efective de ovine, de caprine sau de ovine şi caprine poate fi recunoscută ca prezentând un risc controlat de scrapie clasică dacă a respectat următoarele condiţii pentru o perioadă care acoperă cel puţin ultimii trei ani:
(a)ovinele şi caprinele sunt identificate în mod permanent şi se păstrează evidenţe pentru a permite trasabilitatea acestora până la exploataţia în care s-au născut;
(b)se păstrează evidenţe ale circulaţiei ovinelor şi caprinelor către şi dinspre exploataţie;
(c)în exploataţie se introduc numai următoarele ovine şi caprine:
(i)ovinele şi caprinele din exploataţii care prezintă un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică;
(ii)ovinele şi caprinele din exploataţii care au îndeplinit condiţiile prevăzute la literele (a)-(i) pentru o perioadă care acoperă cel puţin ultimii trei ani sau pentru cel puţin aceeaşi perioadă ca şi perioada în care exploataţia unde acestea urmează să fie introduse a îndeplinit condiţiile prevăzute la literele menţionate;
(iii)ovinele cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR şi caprinele cu cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146 sunt exceptate;
(iv)ovinele şi caprinele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la subpunctele (i) sau (ii), cu excepţia perioadei în care au fost ţinute într-un centru de colectare a materialului seminal, cu condiţia ca centrul de colectare a materialului seminal să îndeplinească următoarele condiţii:
- centrul de colectare a materialului seminal este autorizat în conformitate cu partea II capitolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2020/686,
- pentru o perioadă care acoperă ultimii trei ani, în centrul de colectare a materialului seminal au fost introduse numai ovine sau caprine din exploataţii care au îndeplinit în această perioadă condiţiile prevăzute la literele (a), (b) şi (e) şi care au făcut obiectul unor controale periodice de către un medic veterinar oficial sau un medic veterinar autorizat de autoritatea competentă;
- nu s-a confirmat niciun caz de scrapie clasică în centrul de colectare a materialului seminal în perioada care acoperă ultimii trei ani;
- în centrul de colectare a materialului seminal există măsuri de biosecuritate care asigură faptul că ovinele şi caprinele ţinute în centrul respectiv şi care provin din exploataţii care prezintă un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică nu intră în contact direct sau indirect cu ovine şi caprine care provin din exploataţii cu un statut inferior privind scrapia clasică;
(d)exploataţia este supusă unor controale periodice pentru verificarea conformităţii cu condiţiile prevăzute la literele (a)-(i) de către un medic veterinar oficial sau un medic veterinar autorizat în acest scop de către autoritatea competentă, care urmează să fie efectuate cel puţin anual;
(e)nu a fost confirmat niciun caz de scrapie clasică;
(f)toate ovinele şi caprinele cu vârsta de peste 18 luni, care au murit sau au fost ucise pentru alte motive decât în scopul sacrificării pentru consum uman, se testează într-un laborator pentru depistarea scrapiei clasice în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C punctul 3.2.
Prin derogare de la această condiţie specifică, statele membre pot decide ca toate ovinele şi caprinele cu vârsta de peste 18 luni fără valoare comercială, reformate la sfârşitul vieţii lor productive în loc să fie sacrificate pentru consumul uman, să fie inspectate de un medic veterinar oficial, iar toate animalele care prezintă semne de caşexie sau semne neurologice se testează într-un laborator pentru depistarea scrapiei clasice în conformitate cu metodele şi protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C punctul 3.2;
(g)numai următoarele ovule şi embrioni de ovine şi caprine se introduc în exploataţie:
(i)ovule şi embrioni de la animale donatoare care au fost ţinute de la naştere într-un stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau într-o exploataţie cu un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică, sau care îndeplinesc următoarele cerinţe:
- sunt identificate în mod permanent pentru a permite trasabilitatea acestora până la exploataţia în care s-au născut;
- au fost ţinute de la naştere în exploataţii în care, pe durata prezenţei lor, nu a fost confirmat niciun caz de scrapie clasică;
- nu au prezentat niciun semn clinic de scrapie clasică în momentul colectării ovulelor sau a embrionilor;
(ii)ovule şi embrioni de ovine care au cel puţin o alelă ARR şi de caprine care au cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146;
(h)numai materialul seminal de ovine şi caprine următor se introduce în exploataţie:
(i)material seminal de la animale donatoare care au fost ţinute de la naştere într-un stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau într-o exploataţie cu un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică, sau care îndeplinesc următoarele cerinţe:
- sunt identificate în mod permanent pentru a permite trasabilitatea acestora până la exploataţia în care s-au născut;
- nu au prezentat niciun semn clinic de scrapie clasică în momentul colectării materialului seminal;
(ii)material seminal de la berbeci cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR şi de la ţapi cu cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146;
(i)ovinele şi caprinele din exploataţie nu intră în contact direct sau indirect şi nici nu utilizează păşuni în comun cu ovine şi caprine provenind din exploataţii cu statut inferior privind scrapia clasică.

1.4.Dacă un caz de scrapie clasică este confirmat într-o exploataţie care prezintă un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică sau într-o exploataţie la care s-a constatat existenţa unei legături epidemiologice cu o exploataţie care prezintă un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică în urma unei anchete, astfel cum se menţionează în partea 1 din capitolul B al anexei VII, exploataţia cu un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică este imediat eliminată din lista menţionată la punctul 1.1 din prezenta secţiune.
Statul membru informează imediat celelalte state membre care au introdus ovine şi caprine care provin din exploataţia infectată sau material seminal sau embrioni colectaţi de la ovine şi caprine ţinute în exploataţia infectată pentru o perioadă care acoperă ultimii şapte ani, în cazul unei exploataţii cu risc neglijabil de scrapie clasică, sau pentru o perioadă care acoperă ultimii trei ani, în cazul unei exploataţii cu risc controlat de scrapie clasică.

2.Statele membre sau zonele unui stat membru prezentând un risc neglijabil de scrapie clasică
2.1.În cazul în care un stat membru consideră că teritoriul său ori parte din teritoriul său prezintă un risc neglijabil de scrapie clasică, el transmite Comisiei documentele justificative, menţionând în special următoarele:
(a)a fost efectuată o evaluare a riscurilor în urma căreia s-a demonstrat că în prezent există măsuri corespunzătoare în vigoare, care au fost aplicate în perioada de timp relevantă pentru gestionarea oricărui risc identificat. Această evaluare a riscurilor identifică toţi factorii potenţiali pentru apariţia scrapiei clasice şi perspectiva lor istorică, în special:
(i)importul sau introducerea ovinelor şi caprinelor sau a materialului seminal şi a embrionilor acestora, care sunt potenţial afectate de agentul scrapiei clasice;
(ii)informaţiile deţinute despre structura populaţiei şi asupra practicilor utilizate pentru reproducţia ovinelor şi a caprinelor;
(iii)practicile de hrănire, inclusiv consumul de faină de carne şi oase sau jumări provenite de la rumegătoare;
(iv)importurile de lapte şi produse din lapte de ovine şi caprine destinate utilizării în hrana ovinelor şi a caprinelor;
(b)pentru o perioadă care acoperă cel puţin ultimii şapte ani, au fost testate ovinele şi caprinele care prezintă semne clinice compatibile cu scrapia clasică;

(c)pentru o perioadă care acoperă cel puţin ultimii şapte ani, au fost testate anual un număr suficient de ovine şi caprine cu vârsta de peste 18 luni, care sunt reprezentative pentru ovinele şi caprinele sacrificate, găsite moarte sau ucise din alte motive decât sacrificarea pentru consum uman, astfel încât să se asigure un nivel de încredere de 95 % pentru depistarea scrapiei clasice, dacă aceasta este prezentă în cadrul populaţiei respective cu o rată a prevalenţei de peste 0,1 %, iar în perioada respectivă nu a fost raportat niciun caz de scrapie clasică;

(d)interdicţia de hrănire a ovinelor şi a caprinelor cu făină de carne şi oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare a fost introdusă şi pusă efectiv în aplicare pe întreg teritoriul statului membru pentru o perioadă de cel puţin şapte ani;
(e)introducerea ovinelor şi a caprinelor din alte state membre, precum şi a materialului seminal şi a embrionilor acestora se realizează în conformitate cu punctul 4.1 litera (b) sau punctul 4.2;
(f)introducerea ovinelor şi a caprinelor din ţări terţe, precum şi a materialului seminal şi a embrionilor acestora se realizează în conformitate cu anexa IX capitolul E sau capitolul H.
2.2.Statutul de risc neglijabil de scrapie clasică al statului membru sau al zonei din statul membru poate fi aprobat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2).
Statul membru trebuie să notifice Comisiei orice modificare survenită în legătură cu informaţiile despre boală furnizate în conformitate cu punctul 2.1
În urma unei astfel de notificări, statutul de risc neglijabil aprobat în conformitate cu punctul 2.2 poate să fie retras în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).
2.3.Statele membre sau zonele statelor membre cu un risc neglijabil de scrapie clasică sunt următoarele:
- Austria
- Cehia
- Slovenia
- Finlanda
- Suedia.

3.Programul naţional de control al scrapiei clasice:
3.1.În cazul existenţei unui program naţional de control al scrapiei clasice, program care să acopere întreg teritoriul statului membru:
(a)acesta poate fi prezentat Comisiei de către statul membru respectiv, indicându-se în special:
- distribuţia scrapiei clasice în statul membru respectiv,
- justificarea programului naţional de control, având în vedere importanţa bolii în cauză şi raportul costuri/beneficii;
- categoriile definite pentru clasificarea exploataţiilor în funcţie de statutul acestora şi standardele care trebuie respectate în cadrul fiecărei categorii,
- procedurile de testare care trebuie utilizate,
- procedurile de monitorizare a programului naţional de control,
- măsurile care trebuie adoptate în cazul în care, dintr-un motiv oarecare, exploataţia îşi pierde statutul,
- măsurile care trebuie adoptate în cazul în care rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu programul naţional de control sunt pozitive;
(b)programul menţionat la litera (a) poate fi aprobat cu condiţia de a îndeplini criteriile indicate la litera respectivă, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2). Modificările sau completările la programele prezentate de statele membre pot fi aprobate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2).
3.2.Se aprobă programele naţionale de control al scrapiei din următoarele state membre:
- Danemarca,
- Slovenia.

4.Comerţul în interiorul Uniunii cu ovine şi caprine şi cu material seminal şi embrioni ai acestora Se aplică următoarele condiţii:
4.1.Ovinele şi caprinele:
a)ovinele şi caprinele pentru reproducţie destinate statelor membre altele decât cele cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau cu un program naţional autorizat de control al scrapiei:
(i)trebuie să provină dintr-o exploataţie sau din exploataţii cu un risc neglijabil sau un risc controlat de scrapie clasică; sau
(ii)trebuie să provină dintr-un stat membru sau dintr-o zonă a unui stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică; sau
(iii)în cazul ovinelor, să aibă genotipul proteinei prionice ARR/ARR şi, în cazul caprinelor, să poarte cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146, cu condiţia ca ele să nu provină dintr-o exploataţie care face obiectul restricţiilor prevăzute în anexa VII capitolul B punctele 3 şi 4.

b)ovinele şi caprinele pentru toate utilizările preconizate, cu excepţia sacrificării imediate, destinate statelor membre cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau cu un program naţional autorizat de control al scrapiei:
(i)trebuie să provină dintr-o exploataţie sau din exploataţii cu un risc neglijabil de scrapie clasică; sau
(ii)trebuie să provină dintr-un stat membru sau dintr-o zonă a unui stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică; sau
(iii)în cazul ovinelor, să aibă genotipul proteinei prionice ARR/ARR şi, în cazul caprinelor, să poarte cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146, cu condiţia ca ele să nu provină dintr-o exploataţie care face obiectul restricţiilor prevăzute în anexa VII capitolul B punctele 3 şi 4.

c)prin derogare de la literele (a) şi (b), cerinţele stabilite la literele respective nu se aplică ovinelor şi caprinelor care sunt ţinute şi deplasate exclusiv între unităţi izolate, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (48) din Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului (*3).
(*3)Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor ("Legea privind sănătatea animală") (JO L 84, 31.3.2016, p. 1).

d)prin derogare de la literele (a) şi (b), autoritatea competentă a unui stat membru poate autoriza comerţul în interiorul Uniunii cu animale care nu respectă cerinţele prevăzute la literele respective, cu condiţia ca aceasta să fi obţinut consimţământul prealabil din partea autorităţii competente din statele membre de destinaţie a animalelor respective şi cu condiţia ca animalele să îndeplinească următoarele condiţii:
(i)rasa la care aparţin animalele este una pe cale de dispariţie;

(ii)animalele sunt înscrise într-un registru genealogic al respectivei rase în statul membru de expediere. Acest registru genealogic este stabilit şi menţinut de o societate de ameliorare, recunoscută în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1012 sau de o autoritate competentă a statului membru respectiv, în conformitate cu articolul 38 din regulamentul respectiv. Animalele trebuie, de asemenea, înregistrate într-un registru genealogic pentru rasa respectivă în statul membru de destinaţie. Acest registru genealogic este, de asemenea, înfiinţat şi menţinut de o societate de ameliorare, recunoscută în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1012, sau de o autoritate competentă a statului membru respectiv, în conformitate cu articolul 38 din regulamentul respectiv;

(iii)în statul membru de expediere şi în statul membru de destinaţie, societăţile de ameliorare sau autorităţile competente menţionate la punctul (ii) desfăşoară un program de ameliorare care vizează conservarea rasei respective;

(iv)animalele nu provin dintr-o exploataţie supusă restricţiilor prevăzute în anexa VII capitolul B punctele 3 şi 4;
(v)după intrarea în exploataţia beneficiară din statul membru de destinaţie a animalelor care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la literele (a) sau (b), circulaţia tuturor ovinelor şi caprinelor din exploataţia respectivă se restricţionează în conformitate cu anexa VII capitolul B punctul 3.4, pentru o perioadă de trei ani. În cazul în care statul membru de destinaţie are un risc neglijabil de scrapie clasică sau are un program naţional aprobat de control al scrapiei, această restricţie se menţine pe o perioadă de şapte ani.

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului punct, o astfel de restricţie în ceea ce priveşte comerţul în interiorul Uniunii sau circulaţia animalelor în interiorul statului membru nu se aplică animalelor care aparţin unei rase pe cale de dispariţie, care sunt destinate unei exploataţii în care se află această rasă pe cale de dispariţie. Rasa face obiectul unui program de ameliorare care vizează conservarea rasei şi care este desfăşurat de o societate de ameliorare în sensul articolului 2 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1012 sau de o autoritate competentă în conformitate cu articolul 38 din regulamentul respectiv.

În urma comerţului în interiorul Uniunii sau a circulaţiei interne menţionate la al doilea paragraf de la subpunctul (v), circulaţia tuturor ovinelor şi caprinelor la exploataţia sau exploataţiile care primesc animale deplasate prin această derogare este restricţionată în conformitate cu primul şi al doilea paragraf de la subpunctul (v).
4.2.Materialul seminal şi embrionii proveniţi de la ovine şi caprine:
a)trebuie să fie colectaţi de la animale care au fost ţinute în permanenţă, de la naştere, într-o exploataţie sau în exploataţii cu un risc neglijabil sau un risc controlat de scrapie clasică, cu excepţia cazului în care exploataţia este un centru de colectare a materialului seminal, cu condiţia ca centrul de colectare a materialului seminal să îndeplinească condiţiile prevăzute la punctul 1.3 litera (c) subpunctul (iv); sau
b)trebuie să fie colectaţi de la animale care au fost ţinute în permanenţă, în cursul ultimilor trei ani înainte de colectare, într-o exploataţie sau în exploataţii care au îndeplinit toate condiţiile stabilite la punctul 1.3 literele (a)-(f) timp de trei ani, cu excepţia cazului în care exploataţia este un centru de colectare a materialului seminal, cu condiţia ca centrul de colectare a materialului seminal să îndeplinească condiţiile prevăzute la punctul 1.3 litera (c) subpunctul (iv); sau
c)trebuie să fie colectaţi de la animale care au fost ţinute în permanenţă, de la naştere, într-o ţară sau o zonă cu un risc neglijabil de scrapie clasică; sau
d)în cazul materialului seminal provenit de la ovine, să fie colectat de la masculi cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR, iar în cazul materialului seminal de la caprine, să fie colectat de la masculi care au cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146; sau

e)în cazul embrionilor de ovine, să aibă cel puţin o alelă ARR, iar în cazul embrionilor de caprine, să aibă cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146.

SECŢIUNEA III:SECŢIUNEA C - Condiţii care se aplică cervidelor

1.

Lista statelor membre şi a zonelor acestora stabilite în legătură cu boala caşectizantă cronică a cervidelor

1.1. Statele membre în care au fost confirmate cazuri de boală caşectizantă cronică a cervidelor:

(a) Finlanda

(b) Suedia

1.2. Zone din Finlanda şi Suedia definite în legătură cu riscul de boală caşectizantă cronică a cervidelor legat de circulaţia transfrontalieră tradiţională a renilor semidomestici vii către şi dinspre Norvegia:

(a) în Finlanda: zona situată între frontiera norvegiano-finlandeză şi bariera norvegiano-finlandeză pentru reni;

(b) în Suedia:

- comitatul Norrbotten,

- comitatul Västerbotten,

- comitatul Jämtland,

- comitatul Västernorrland,

- municipalitatea Älvdalen din comitatul Dalarna,

- municipalităţile Nordanstig, Hudiksvall şi Söderhamn din comitatul Gävleborg.

2.

Deplasările de cervide vii din Norvegia în Uniune

2.1. Deplasările de cervide vii din Norvegia în Uniune sunt interzise.

2.2. Prin derogare de la dispoziţiile punctului 2.1, se autorizează următoarele deplasări de cervide vii:

(a) deplasările din Norvegia către zonele din Suedia enumerate la punctul 1.2 litera (b) ale renilor semidomestici vii pentru păşunat sezonier, cu condiţia ca autoritatea competentă din Suedia să îşi dea în prealabil acordul scris pentru astfel de deplasări;

(b) întoarcerea din Norvegia în zonele din Suedia enumerate la punctul 1.2 litera (b) a renilor semidomestici vii după păşunatul sezonier în Norvegia, cu condiţia ca autoritatea competentă din Suedia să îşi dea în prealabil acordul scris pentru astfel de deplasări;

(c) deplasările din Norvegia către zonele din Finlanda enumerate la punctul 1.2 litera (a) ale renilor semidomestici vii pentru păşunat sezonier;

(d) întoarcerea din Norvegia în Finlanda a renilor vii semidomestici care au păşunat în Norvegia în zona situată între frontiera norvegiano-finlandeză şi bariera norvegiano-finlandeză pentru reni;

(e) deplasările cervidelor vii din Norvegia în Suedia sau în Finlanda în vederea sacrificării imediate, cu condiţia ca autoritatea competentă a statului membru de destinaţie să îşi dea aprobarea scrisă prealabilă pentru astfel de deplasări;

(f) deplasările din Norvegia către zonele din Suedia enumerate la punctul 1.2 litera (b) de reni semidomestici vii pentru evenimente sportive sau culturale, cu condiţia ca autoritatea competentă din Suedia să îşi dea în prealabil acordul scris pentru deplasarea fiecăruia dintre aceste loturi;

(g) întoarcerea din Norvegia în zonele din Suedia enumerate la punctul 1.2 litera (b) a renilor semidomestici vii după ce au luat parte la evenimente culturale sau sportive în Norvegia, cu condiţia ca autoritatea competentă din Suedia să îşi dea în prealabil acordul scris pentru deplasarea fiecăruia dintre aceste loturi;

(h) tranzitul cervidelor vii din Norvegia prin Suedia sau prin Finlanda, cu destinaţia Norvegia, cu condiţia ca autoritatea competentă a statului membru de tranzit să îşi dea aprobarea scrisă prealabilă.

3.

Ieşirea cervidelor vii din zonele din Finlanda şi Suedia care, în mod tradiţional, sunt o destinaţie pentru renii semidomestici care efectuează deplasări transfrontaliere către şi dinspre Norvegia

3.1. Se interzic deplasările cervidelor vii în afara zonelor enumerate la punctul 1.2.

3.2. Prin derogare de la dispoziţiile punctului 3.1, sunt autorizate următoarele deplasări de cervide vii din zonele enumerate la punctul 1.2:

(a) deplasările cervidelor vii către Norvegia, cu condiţia ca autoritatea competentă din Norvegia să îşi dea acordul prealabil scris pentru astfel de deplasări;

(b) deplasările cervidelor vii destinate sacrificării directe în Finlanda sau Suedia, cu condiţia ca autoritatea competentă de destinaţie să îşi dea acordul prealabil scris pentru astfel de deplasări;

(c) deplasările din zonele din Suedia enumerate la punctul 1.2 litera (b) către Finlanda ale renilor de pădure vii, cu condiţia ca autoritatea competentă din Finlanda să îşi dea în prealabil acordul scris pentru astfel de deplasări;

(d) deplasările cervidelor vii dintr-o unitate izolată, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (48) din Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1) şi situată într-o zonă menţionată la punctul 1.2 litera (b) din prezenta anexă, către o unitate izolată, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (48) din Regulamentul (UE) 2016/429, din Suedia, cu condiţia ca autoritatea competentă din Suedia să îşi dea în prealabil acordul scris pentru astfel de deplasări.

(*1) Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor ("Legea privind sănătatea animală") (JO L 84, 31.3.2016, p. 1).

4.

Deplasările cervidelor vii dintr-un stat membru în care a fost confirmată boala caşectizantă cronică a cervidelor

4.1. Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la punctul 3, se interzic deplasările cervidelor vii dintr-un stat membru menţionat la punctul 1.1 către alte state membre.

4.2. Prin derogare de la dispoziţiile punctului 4.1, sunt autorizate următoarele deplasări de cervide vii dintr-un stat membru enumerat la punctul 1.1:

(a) deplasările cervidelor vii destinate sacrificării directe într-un alt stat membru enumerat la punctul 1.1 sau în Norvegia;

(b) deplasările cervidelor vii pentru scopuri altele decât sacrificarea directă într-un alt stat membru enumerat la punctul 1.1 sau în Norvegia, cu condiţia ca autoritatea competentă de destinaţie să îşi dea acordul prealabil scris pentru astfel de deplasări;

(c) deplasările cervidelor vii dintr-o unitate izolată, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (48) din Regulamentul (UE) 2016/429, către o unitate izolată, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (48) din Regulamentul (UE) 2016/429, din alt stat membru, cu condiţia ca autoritatea competentă de destinaţie să îşi dea în prealabil acordul scris pentru astfel de deplasări.

CAPITOLUL B:Condiţii referitoare la descendenţii animalelor la care se suspectează sau este confirmată EST în conformitate cu articolul 15 alineatul (2)
Se interzice introducerea pe piaţă a ultimilor descendenţi ai unei femele bovine infectate cu o EST sau ai ovinelor sau caprinelor la care este confirmată ESB, în intervalul de doi ani anterior sau ulterior apariţiei primelor semne clinice de instalare a bolii.
CAPITOLUL C:Condiţii pentru comerţul intracomunitar cu anumite produse de origine animală
SECŢIUNEA A:Produse
Următoarele produse de origine animală sunt scutite de interdicţia prevăzută în articolul 16 alineatul (3), cu condiţia ca acestea să provină de la bovine, ovine şi caprine care îndeplinesc cerinţele secţiunii B:
- carne proaspătă;
- carne tocată;
- preparate din carne;
- produse din carne.
SECŢIUNEA B:Cerinţe
Produsele menţionate la secţiunea A trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)animalele din care au derivat produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu au fost hrănite cu făină din carne sau oase sau cu jumări de seu provenite de la rumegătoare şi au fost supuse inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem ale căror rezultate au fost favorabile;
b)animalele din care au derivat produsele de origine animală din bovine, ovine şi caprine nu au fost sacrificate după asomare prin injectarea de gaz în cavitatea craniană sau sacrificate imediat prin aceeaşi metodă sau sacrificate, după asomare, prin sfâşierea ţesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană;
c)produsele de origine animală din bovine, ovine şi caprine nu sunt derivate din:
(i)materialele cu riscuri specificate prevăzute în anexa V;
(ii)ţesuturi limfoide şi nervoase expuse în timpul procesului de dezosare; şi
(iii)carne separată mecanic obţinută de pe oasele de bovine, ovine sau caprine.

SECŢIUNEA III:SECŢIUNEA C - Momeli de vânătoare pe bază de urină de cervide

1.

Se interzice introducerea în Uniune de loturi de momeli de vânătoare pe bază de urină provenită de la cervide originare din Norvegia.

2.

Se interzice producerea, introducerea pe piaţă şi utilizarea de momeli de vânătoare pe bază de urină de cervide provenită de la cervide originare din statele membre enumerate în capitolul A, secţiunea C, punctul 1.1

CAPITOLUL D:Condiţiile aplicabile exporturilor
Bovinele vii şi produsele de origine animală provenite de la acestea trebuie să respecte- în ceea ce priveşte exporturile către ţări terţe- reglementările stabilite în prezentul regulament pentru comerţul intracomunitar.
ANEXA IX:IMPORTURILE ÎN UNIUNE DE ANIMALE VII, EMBRIONI, OVULE ŞI PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ
CAPITOLUL B:Importurile de bovine
SECŢIUNEA A:Importurile dintr-o ţară sau o regiune cu un risc neglijabil de ESB
Importurile de bovine dintr-o ţară sau o regiune cu un risc neglijabil de ESB fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate animală care atestă următoarele:
a)animalele au fost născute şi crescute în permanenţă într-o ţară sau o regiune sau în ţări sau regiuni clasificate în conformitate cu Decizia 2007/453/CE a Comisiei (*) ca ţări sau regiuni cu un risc de ESB neglijabil;
(*) Decizia 2007/453/CE a Comisiei din 29 iunie 2007 de stabilire a statutului privind ESB al unui stat membru, al ţărilor terţe sau al uneia dintre regiunile acestora în funcţie de riscul de contaminare cu ESB (JO L 172, 30.6.2007, p. 84).
b)animalele sunt identificate printr-un sistem permanent de identificare care permite identificarea provenienţei lor până la mamă sau la efectivul de origine şi nu fac parte dintre următoarele bovine:
(i)toate cazurile de ESB;
(ii)toate bovinele care, în timpul primului an de viaţă, au fost crescute împreună cu cazuri de ESB în timpul primului an de viaţă şi care, potrivit rezultatelor anchetei, au consumat aceeaşi hrană potenţial contaminată pe parcursul perioadei respective; sau
(iii)dacă rezultatele anchetei la care se face referire la subpunctul (ii) sunt neconcludente, toate bovinele născute în acelaşi efectiv ca şi cazurile de ESB şi cu 12 luni înainte şi după naşterea cazurilor de ESB;
şi

c)dacă au existat cazuri indigene de ESB în ţara respectivă, animalele s-au născut:
(i)după data aplicării efective a interdicţiei de hrănire a rumegătoarelor cu făină de carne şi oase şi cu jumări provenite de la rumegătoare, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE; sau
(ii)după data naşterii ultimului caz indigen de ESB, dacă animalul s-a născut după data interdicţiei menţionate la punctul (i).
SECŢIUNEA B:Importurile dintr-o ţară sau o regiune cu un risc controlat de ESB
Importurile de bovine dintr-o ţară sau o regiune cu un risc controlat de ESB fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate animală care atestă următoarele:
a)ţara sau regiunea este clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc controlat de ESB;
b)animalele sunt identificate printr-un sistem permanent de identificare care permite identificarea provenienţei lor până la mamă sau la efectivul de origine şi nu fac parte dintre următoarele bovine:
(i)toate cazurile de ESB;
(ii)toate bovinele care, în timpul primului an de viaţă, au fost crescute împreună cu cazuri de ESB în timpul primului an de viaţă şi care, potrivit rezultatelor anchetei, au consumat aceeaşi hrană potenţial contaminată pe parcursul perioadei respective; sau
(iii)dacă rezultatele anchetei la care se face referire la subpunctul (ii) sunt neconcludente, toate bovinele născute în acelaşi efectiv ca şi cazurile de ESB şi cu 12 luni înainte şi după naşterea cazurilor de ESB;

c)animalele s-au născut:
(i)după data aplicării efective a interdicţiei de hrănire a rumegătoarelor cu făină de carne şi oase şi cu jumări provenite de la rumegătoare, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE; sau
(ii)după data naşterii ultimului caz indigen de ESB, dacă animalul s-a născut după data interdicţiei menţionate la punctul (i).
SECŢIUNEA C:Importurile dintr-o ţară sau o regiune cu un risc nedeterminat de ESB
Importurile de bovine dintr-o ţară sau o regiune cu un risc nedeterminat de ESB fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate animală care atestă următoarele:
a)ţara sau regiunea a fost clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE drept ţară sau regiune cu un risc nedeterminat de ESB;
b)hrănirea rumegătoarelor cu făină de carne şi oase şi cu jumări provenite de la rumegătoare, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE, a fost interzisă şi interdicţia a fost aplicată efectiv în ţara sau în regiunea respectivă;
c)animalele sunt identificate printr-un sistem permanent de identificare care permite identificarea provenienţei lor până la mamă sau la efectivul de origine şi nu fac parte dintre următoarele bovine:
(i)toate cazurile de ESB;
(ii)toate bovinele care, în timpul primului an de viaţă, au fost crescute împreună cu cazuri de ESB în timpul primului an de viaţă şi care, potrivit rezultatelor anchetei, au consumat aceeaşi hrană potenţial contaminată pe parcursul perioadei respective; sau
(iii)dacă rezultatele anchetei la care se face referire la subpunctul (ii) sunt neconcludente, toate bovinele născute în acelaşi efectiv ca şi cazurile de ESB şi cu 12 luni înainte şi după naşterea cazurilor de ESB;

d)animalele s-au născut:
(i)la cel puţin doi ani după data aplicării efective a interdicţiei de hrănire a rumegătoarelor cu făină de carne şi oase şi cu jumări provenite de la rumegătoare, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE; sau
(ii)după data naşterii ultimului caz indigen de ESB, dacă animalul s-a născut după data interdicţiei menţionate la punctul (i).
CAPITOLUL C:Importurile de produse de origine animală provenite de la bovine, ovine sau caprine
SECŢIUNEA A:Produse
Următoarele produse provenite de la bovine, ovine şi caprine, astfel cum sunt definite la următoarele puncte din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 8 53/2004, fac obiectul condiţiilor stabilite în secţiunile B, C sau D din prezentul capitol, în funcţie de categoria de risc de ESB a ţării de origine:
- carne proaspătă, astfel cum este definită la punctul 1.10;
- carne tocată, astfel cum este definită la punctul 1.13;
- carne separată mecanic, astfel cum este definită la punctul 1.14;
- preparate din carne, astfel cum sunt definite la punctul 1.15;
- produse din carne, astfel cum sunt definite la punctul 7.1;
- grăsimi topite de origine animală, astfel cum sunt definite la punctul 7.5;
- jumări, astfel cum sunt definite la punctul 7.6;
- gelatină, astfel cum este definită la punctul 7.7, alta decât cea derivată din piei;
- colagen, astfel cum este definit la punctul 7.8, altul decât cel derivat din piei;
- stomacuri, vezici şi intestine tratate, astfel cum sunt definite la punctul 7.9.
SECŢIUNEA B:Importurile dintr-o ţară sau o regiune cu un risc neglijabil de ESB
Importurile de produse de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine menţionate în secţiunea A dintr-o ţară sau o regiune cu un risc neglijabil de ESB fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate animală care atestă următoarele:
a)ţara sau regiunea este clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc neglijabil de ESB;
b)animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine au fost supuse inspecţiilor ante mortem şi post mortem, obţinând rezultate favorabile;
c)produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu conţin şi nu sunt derivate din materiale cu riscuri specificate, astfel cum sunt definite la punctul 1 din anexa V la prezentul regulament;
d)dacă animalele, din care sunt derivate produsele de origine animală provenite de la bovine provin dintr-o ţară sau regiune clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc de ESB controlat sau nedeterminat, prin derogare de la litera (c) din prezenta secţiune, pot fi importate carcasele, semicarcasele sau semicarcasele tranşate în cel mult trei bucăţi pentru vânzare angro şi sferturile care nu conţin alte materiale cu riscuri specificate în afară de coloana vertebrală, inclusiv ganglionii rădăcinii dorsale. În cazul acestor importuri, carcasele de bovine sau bucăţile de carcase de bovine pentru vânzare angro care conţin coloană vertebrală, care este definită ca material cu riscuri specificate în conformitate cu punctul 1 din anexa V la prezentul regulament, se identifică printr-o dungă roşie vizibilă în mod clar, aplicată pe eticheta menţionată la articolul 13 sau 15 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000. În plus, informaţiile specifice cu privire la numărul carcaselor de bovine sau al bucăţilor de carcase de bovine pentru vânzare angro, pentru care este necesară îndepărtarea coloanei vertebrale, se adaugă în documentul sanitar-veterinar comun de intrare (DSVCI) prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 136/2004;
e)produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu conţin şi nu sunt derivate din carne separată mecanic obţinută de pe oasele de bovine, ovine sau caprine, cu excepţia cazului în care animalele din care sunt derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine au fost născute, crescute în permanenţă şi sacrificate într-o ţară sau o regiune clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc neglijabil de ESB, în care nu au existat cazuri indigene de ESB;
f)animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu au fost sacrificate după asomare prin injectarea de gaz în cavitatea craniană sau ucise prin aceeaşi metodă sau sacrificate după asomare prin lacerarea ţesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană, cu excepţia cazului în care animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine au fost născute, crescute în permanenţă şi sacrificate într-o ţară sau o regiune clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc neglijabil de ESB;
g)în cazul în care animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine provin dintr-o ţară sau regiune clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc nedeterminat de ESB, animalele nu au fost hrănite cu făină de carne şi oase sau cu jumări, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE;
h)în cazul în care animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine provin dintr-o ţară sau regiune clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc nedeterminat de ESB, produsele au fost produse şi manipulate într-un mod care să asigure faptul că acestea nu conţin şi nu au fost contaminate cu ţesuturi nervoase şi limfatice expuse în timpul procesului de dezosare.
SECŢIUNEA C:Importurile dintr-o ţară sau o regiune cu un risc controlat de ESB
1.Importurile de produse de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine menţionate în secţiunea A dintr-o ţară sau o regiune cu un risc controlat de ESB fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate animală care atestă următoarele:
a)ţara sau regiunea este clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc controlat de ESB;
b)animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine au fost supuse inspecţiilor ante mortem şi post mortem, obţinând rezultate favorabile;
c)animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine destinate exportului nu au fost sacrificate prin lacerarea ţesuturilor nervoase centrale, după asomare, cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană sau prin injectarea de gaz în cavitatea craniană;
d)produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu conţin şi nu sunt derivate din materiale cu riscuri specificate, astfel cum sunt definite la punctul 1 din anexa V la prezentul regulament, sau din carne separată mecanic obţinută din oase de bovine, ovine sau caprine.
e)în cazul în care animalele de la care provin produsele de origine animală obţinute de la bovine, ovine şi caprine sunt originare dintr-o ţară sau regiune clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu risc nedeterminat de ESB, animalele nu au fost hrănite cu făină de carne şi oase sau cu jumări, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE;
f)în cazul în care animalele de la care provin produsele de origine animală obţinute de la bovine, ovine şi caprine sunt originare dintr-o ţară sau regiune clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu risc nedeterminat de ESB, produsele au fost produse şi manipulate într-un mod care să asigure că acestea nu conţineau şi nu au fost contaminate cu ţesuturi nervoase şi limfatice expuse în timpul procesului de dezosare.

2.Pentru produsele de origine animală provenite de la bovine, prin derogare de la punctul 1 litera (d), pot fi importate carcasele, semicarcasele sau semicarcasele tranşate în cel mult trei bucăţi pentru vânzare angro şi sferturile care nu conţin alte materiale cu riscuri specificate în afară de coloana vertebrală, inclusiv ganglionii rădăcinii dorsale.
3.Dacă îndepărtarea coloanei vertebrale este necesară, carcasele de bovine sau bucăţile de carcase de bovine pentru vânzare angro care conţin coloană vertebrală se identifică printr-o dungă roşie vizibilă în mod clar, aplicată pe eticheta menţionată la articolul 13 sau 15 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.
4.Numărul carcaselor de bovine sau al bucăţilor de carcase de bovine pentru vânzare angro, pentru care este necesară îndepărtarea coloanei vertebrale, se adaugă în documentul sanitar-veterinar comun de intrare (DSVCI) prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 136/2004 în cazul importurilor.
5.În cazul intestinelor care proveneau iniţial dintr-o ţară sau dintr-o regiune cu un risc neglijabil de ESB, importurile de intestine tratate fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate animală care atestă următoarele:
a)ţara sau regiunea este clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc controlat de ESB;
b)animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine s-au născut, au fost crescute în permanenţă şi au fost sacrificate într-o ţară sau o regiune cu un risc neglijabil de ESB şi au fost supuse inspecţiilor ante mortem şi post mortem, obţinând rezultate favorabile;
c)dacă intestinele sunt originare dintr-o ţară sau dintr-o regiune în care au existat cazuri indigene de ESB:
(i)animalele s-au născut după data aplicării interdicţiei de hrănire a rumegătoarelor cu făină de carne şi oase şi cu jumări provenite de la rumegătoare; sau
(ii)produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu conţin şi nu sunt derivate din materiale cu riscuri specificate, astfel cum sunt definite la punctul 1 din anexa V la prezentul regulament.
SECŢIUNEA D:Importurile dintr-o ţară sau o regiune cu un risc nedeterminat de ESB
1.Importurile de produse de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine menţionate în secţiunea A dintr-o ţară sau o regiune cu un risc nedeterminat de ESB fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate animală care atestă următoarele:
a)animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu au fost hrănite cu făină de carne şi oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE, şi au fost supuse inspecţiilor ante mortem şi post mortem, obţinând rezultate favorabile;
b)animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu au fost sacrificate prin lacerarea ţesuturilor nervoase centrale, după asomare, cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană sau prin injectarea de gaz în cavitatea craniană;
c)produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu conţin şi nu sunt derivate din:
(i)materiale cu riscuri specificate, astfel cum sunt definite la punctul 1 din anexa V la prezentul regulament;
(ii)ţesuturi nervoase şi limfatice expuse în timpul procesului de dezosare;
(iii)carne separată mecanic obţinută de pe oasele de bovine, ovine sau caprine.
2.Pentru produsele de origine animală provenite de la bovine, prin derogare de la punctul 1 litera (c), pot fi importate carcasele, semicarcasele sau semicarcasele tranşate în cel mult trei bucăţi pentru vânzare angro şi sferturile care nu conţin alte materiale cu riscuri specificate în afară de coloana vertebrală, inclusiv ganglionii rădăcinii dorsale.
3.Dacă îndepărtarea coloanei vertebrale este necesară, carcasele de bovine sau bucăţile de carcase de bovine pentru vânzare angro care conţin coloană vertebrală se identifică printr-o dungă roşie vizibilă în mod clar, aplicată pe eticheta menţionată la articolul 13 sau 15 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.
4.Informaţii specifice privind numărul carcaselor de bovine sau al bucăţilor de carcase de bovine pentru vânzare angro, pentru care este necesară îndepărtarea coloanei vertebrale, se adaugă în documentul sanitar-veterinar comun de intrare (DSVCI) prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 136/2004 în cazul importurilor.
5.În cazul intestinelor care proveneau iniţial dintr-o ţară sau dintr-o regiune cu un risc neglijabil de ESB, importurile de intestine tratate fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate animală care atestă următoarele:
a)ţara sau regiunea este clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc nedeterminat de ESB;
b)animalele de la care au fost derivate produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine s-au născut, au fost crescute în permanenţă şi au fost sacrificate într-o ţară sau o regiune cu un risc neglijabil de ESB şi au fost supuse inspecţiilor ante mortem şi post mortem, obţinând rezultate favorabile;
c)dacă intestinele sunt originare dintr-o ţară sau dintr-o regiune în care au existat cazuri indigene de ESB:
(i)animalele s-au născut după data aplicării interdicţiei de hrănire a rumegătoarelor cu făină de carne şi oase şi cu jumări provenite de la rumegătoare; sau
(ii)produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu conţin şi nu sunt derivate din materiale cu riscuri specificate, astfel cum sunt definite la punctul 1 din anexa V la prezentul regulament.
CAPITOLUL D:Importurile de subproduse de origine animală şi de produse derivate provenite de la bovine, ovine şi caprine
SECŢIUNEA A:Subproduse de origine animală
Prezentul capitol se aplică următoarelor subproduse de origine animală, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, şi următoarelor produse derivate, astfel cum sunt definite la punctul 2 de la articolul menţionat, cu condiţia ca aceste subproduse de origine animală şi produse derivate să provină de la bovine, ovine şi caprine:
a)grăsimi topite obţinute din materiale de categoria 2 şi destinate utilizării ca îngrăşăminte organice sau amelioratori de sol, conform definiţiei de la articolul 3 punctul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;
b)oase sau produse din oase obţinute din materiale de categoria 2;
c)grăsimi topite obţinute din materiale de categoria 3 şi destinate utilizării ca îngrăşăminte organice sau amelioratori de sol sau ca hrană pentru animale, conform definiţiei de la articolul 3 punctul 22 şi, respectiv, punctul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, sau materia primă din care sunt obţinute acestea;
d)hrană pentru animale de companie, inclusiv produse de ros pentru câini;
e)produse din sânge;
f)proteine animale prelucrate;
g)oase şi produse din oase obţinute din materiale de categoria 3;
h)gelatină şi colagen, altele decât cele derivate din piei;
i)materiale de categoria 3 şi produse derivate, altele decât cele menţionate la literele (c)-(h), cu excepţia următoarelor:
(i)piei proaspete, piei tratate;
(ii)gelatină şi colagen derivate din piei;
(iii)derivaţi de grăsimi.
SECŢIUNEA B:Cerinţe pentru certificatele de sănătate
1.Importurile de subproduse de origine animală şi produse derivate provenite de la bovine, ovine şi caprine, menţionate în secţiunea A, fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate care include următoarea atestare:
(a)subprodusul de origine animală sau produsul derivat:
(i)nu conţine şi nu este derivat din materiale cu riscuri specificate, astfel cum sunt definite la punctul 1 din anexa V la prezentul regulament; şi
(ii)nu conţine şi nu este derivat din carne separată mecanic obţinută de pe oasele de bovine, ovine sau caprine, cu excepţia cazului în care animalele de la care provine subprodusul de origine animală sau produsul derivat au fost născute, crescute în permanenţă şi sacrificate într-o ţară sau o regiune clasificată în conformitate cu Decizia 2007/453/CE ca ţară sau regiune cu un risc neglijabil de ESB, în care nu au existat cazuri indigene de ESB; şi
(iii)este derivat din animale care nu au fost sacrificate, după asomare, prin lacerarea ţesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană sau prin injectarea de gaz în cavitatea craniană, cu excepţia cazului în care animalele au fost născute, crescute în permanenţă şi sacrificate într-o ţară sau o regiune clasificată ca prezentând un risc neglijabil de ESB în conformitate cu Decizia 2007/453/CE;
sau
(b)subprodusul de origine animală sau produsul derivat nu conţine şi nu este derivat din materiale provenind de la bovine, ovine şi caprine, altele decât cele provenite de la animale născute, crescute în permanenţă şi sacrificate într-o ţară sau o regiune clasificată ca prezentând un risc neglijabil de ESB în conformitate cu Decizia 2007/453/CE.
2.În plus faţă de cerinţele de la punctul 1 din prezenta secţiune, importurile de subproduse de origine animală şi de produse derivate menţionate la literele (d) şi (f) din secţiunea A fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate care include următoarea atestare:
(a)subprodusul de origine animală sau produsul derivat provine dintr-o ţară sau regiune care este clasificată ca prezentând un risc neglijabil de ESB în conformitate cu Decizia 2007/453/CE şi în care nu a existat niciun caz indigen de ESB;
sau
(b)subprodusul de origine animală sau produsul derivat provine dintr-o ţară sau o regiune clasificată ca prezentând un risc neglijabil de ESB în conformitate cu Decizia 2007/453/CE, în care a existat un caz indigen de ESB, iar subprodusul de origine animală sau produsul derivat au fost obţinute de la animale născute după data de la care interdicţia de hrănire a rumegătoarelor cu făină din carne şi oase sau cu jumări derivate de la rumegătoare, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE, a fost aplicată efectiv în ţara sau în regiunea respectivă.
Prin derogare de la paragraful precedent, atestarea menţionată la literele (a) şi (b) nu este necesară pentru importul de hrană prelucrată pentru animale de companie, care este ambalată şi etichetată în conformitate cu legislaţia Uniunii.
3.În plus faţă de cerinţele de la punctele 1 şi 2 din prezenta secţiune, importurile de subproduse de origine animală şi de produse derivate menţionate în secţiunea A, care conţin lapte sau produse din lapte de ovine sau de caprine şi sunt destinate alimentaţiei animalelor, fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate care include următoarea atestare:
(a)ovinele şi caprinele de la care provin respectivele subproduse de origine animală sau produse derivate au fost ţinute în permanenţă, de la naştere, într-o ţară în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(i)notificarea scrapiei clasice este obligatorie;
(ii)există în folosinţă un sistem de informare, de supraveghere şi de monitorizare;
(iii)se aplică restricţii oficiale exploataţiilor de ovine sau de caprine în cazul unei suspiciuni de EST sau al confirmării prezenţei scrapiei clasice;
(iv)ovinele şi caprinele afectate de scrapie clasică sunt sacrificate şi distruse complet;
(v)hrănirea ovinelor şi caprinelor cu faină de carne şi oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE, a fost interzisă şi interdicţia a fost pusă efectiv în aplicare pe întreg teritoriul ţării pentru o perioadă care acoperă cel puţin ultimii şapte ani;
(b)laptele şi produsele din lapte de ovine sau de caprine provin din exploataţii în care nu este impusă nicio restricţie oficială ca urmare a unei suspiciuni de EST;
(c)laptele şi produsele din lapte de ovine sau de caprine provin din exploataţii în care nu a fost diagnosticat niciun caz de scrapie clasică cel puţin în ultimii şapte ani sau, în urma confirmării unui caz de scrapie clasică:
(i)toate ovinele şi caprinele din exploataţie au fost ucise şi distruse sau sacrificate, cu excepţia berbecilor de reproducţie cu genotipul ARR/ARR, a oilor de reproducţie cu cel puţin o alelă ARR şi care nu prezintă alele VRQ, a altor ovine cu cel puţin o alelă ARR şi a caprinelor cu cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146;
sau
(ii)toate animalele la care s-a confirmat scrapia clasică au fost ucise şi distruse, iar exploataţia a fost supusă o perioadă de cel puţin doi ani de la confirmarea ultimului caz de scrapie clasică unei monitorizări intensificate a EST, inclusiv testării cu rezultate negative pentru depistarea prezenţei EST, în conformitate cu metodele de laborator descrise în anexa X capitolul C punctul 3.2, a tuturor animalelor următoare cu vârsta de peste 18 luni, cu excepţia ovinelor cu genotipul ARR/ARR şi a caprinelor cu cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146:
- animalele care au fost sacrificate pentru consumul uman; precum şi
- animalele care au murit sau au fost ucise în exploataţie, dar care nu au fost ucise în cadrul unei campanii de eradicare a unei boli.

CAPITOLUL E:Importurile de ovine şi de caprine
Ovinele şi caprinele importate în Uniune fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate animală care atestă că acestea au fost ţinute în permanenţă, de la naştere, într-o ţară în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1.notificarea scrapiei clasice este obligatorie;
2.există un sistem de informare, supraveghere şi monitorizare;
3 ovinele şi caprinele afectate de scrapie clasică sunt ucise şi distruse complet;
4.hrănirea ovinelor şi caprinelor cu făină de carne şi oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE, a fost interzisă şi interdicţia a fost pusă efectiv în aplicare pe întreg teritoriul ţării pentru o perioadă care acoperă cel puţin ultimii şapte ani;
În plus faţă de condiţiile prevăzute la punctele 1-4, certificatul de sănătate animală atestă următoarele:
5.ovinele şi caprinele de reproducţie importate în Uniune şi destinate statelor membre, altele decât cele cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau cele cu un program naţional autorizat de control al scrapiei, astfel cum sunt enumerate la punctul 3.2 din secţiunea A a capitolului A din anexa VIII, îndeplinesc următoarele condiţii:
a)ovinele şi caprinele importate provin dintr-o exploataţie sau din exploataţii care au respectat condiţiile de la punctul 1.3 din secţiunea A a capitolului A din anexa VIII; sau
b)sunt ovine cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR sau caprine cu cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146 şi provin dintr-o exploataţie sau exploataţii în care nu a fost impusă nicio restricţie oficială de circulaţie ca urmare a prezenţei ESB sau a scrapiei clasice în cursul ultimilor doi ani; sau

6.ovinele şi caprinele pentru toate utilizările, cu excepţia sacrificării imediate, care sunt importate în Uniune şi destinate statelor membre cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau cu un program naţional autorizat de control al scrapiei, enumerate la punctul 3.2 din secţiunea A a capitolului A din anexa VIII, îndeplinesc următoarele condiţii:
a)provin dintr-o exploataţie sau din exploataţii care au respectat condiţiile de la punctul 1.2 din secţiunea A a capitolului A din anexa VIII; sau
b)sunt ovine cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR sau caprine cu cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146 şi provin dintr-o exploataţie în care nu a fost impusă nicio restricţie oficială de circulaţie ca urmare a prezenţei ESB sau a scrapiei clasice în cursul ultimilor doi ani.

CAPITOLUL F:Importurile de produse de origine animală provenite de la cervide de crescătorie şi sălbatice
1.În cazul în care carnea proaspătă, carnea tocată, preparatele din carne şi produsele din carne, astfel cum sunt definite la punctele 1.10, 1.13, 1.15 şi, respectiv, 7.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, provenite de la cervide de crescătorie, sunt importate în Uniune din Canada sau din Statele Unite ale Americii, certificatele de sănătate sunt însoţite de o declaraţie semnată de autoritatea competentă a ţării producătoare, formulată după cum urmează:
«Acest produs conţine sau este derivat exclusiv din carne, cu excepţia organelor comestibile şi a măduvei spinării, provenită de la cervide de crescătorie care au fost examinate în scopul depistării bolii caşectizante cronice prin examen histopatologic, prin imunohistochimie sau alte metode de diagnostic recunoscute de către autoritatea competentă, cu rezultate negative, iar produsul nu provine de la animale din efective în care a fost confirmată boala caşectizantă cronică sau în care prezenţa sa este oficial suspectată.»
2.În cazul în care carnea proaspătă, carnea tocată, preparatele din carne şi produsele din carne, astfel cum sunt definite la punctele 1.10, 1.13, 1.15 şi, respectiv, 7.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, provenite de la cervide sălbatice, sunt importate în Uniune din Canada sau din Statele Unite ale Americii, certificatele de sănătate sunt însoţite de o declaraţie semnată de autoritatea competentă a ţării producătoare, formulată după cum urmează:
«Acest produs conţine sau este derivat exclusiv din carne, cu excepţia organelor comestibile şi a măduvei spinării, provenită de la cervide sălbatice care au fost examinate în scopul depistării bolii caşectizante cronice prin examen histopatologic, prin imunohistochimie sau alte metode de diagnostic recunoscute de către autoritatea competentă, cu rezultate negative, iar produsul nu este derivat de la animale care provin din regiuni în care a fost confirmată boala caşectizantă cronică în ultimii trei ani sau în care prezenţa sa este oficial suspectată.»
3.Se interzice importul în Uniune de momeli de vânătoare pe bază de urină provenită de la cervide.

CAPITOLUL H:Importul de material seminal şi de embrioni de la ovine şi caprine
Materialul seminal şi embrionii de la ovine şi caprine importaţi în Uniune fac obiectul prezentării unui certificat de sănătate animală care atestă următoarele:
1.animalele donatoare au fost ţinute în permanenţă, de la naştere, într-o ţară în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)notificarea scrapiei clasice este obligatorie;
b)există un sistem de informare, supraveghere şi monitorizare;
c)ovinele şi caprinele afectate de scrapie clasică sunt ucise şi distruse complet;
d)hrănirea ovinelor şi caprinelor cu făină de carne şi oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE, a fost interzisă şi interdicţia a fost pusă efectiv în aplicare pe întreg teritoriul ţării pentru o perioadă care acoperă cel puţin ultimii şapte ani; şi
2.animalele donatoare au fost ţinute în permanenţă, pe parcursul unei perioade de trei ani care precedă data colectării materialului seminal sau a embrionilor exportaţi, într-o exploataţie sau în exploataţii care au îndeplinit, în această perioadă, toate cerinţele prevăzute la punctul 1.3 literele (a)-(f) din secţiunea A a capitolului A din anexa VIII, cu excepţia cazului în care exploataţia este un centru de colectare a materialului seminal, cu condiţia ca centrul de colectare a materialului seminal să îndeplinească condiţiile prevăzute la punctul 1.3 litera (c) subpunctul (iv) din secţiunea menţionată; sau
a)în cazul materialului seminal provenit de la ovine, materialul seminal a fost colectat de la masculi cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR, iar în cazul materialului seminal de la caprine, materialul seminal a fost colectat de la masculi care au cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146; sau
b)în cazul embrionilor de ovine, embrionii au cel puţin o alelă ARR, iar în cazul embrionilor de caprine, embrionii au cel puţin una dintre alelele K222, D146 sau S146.

*) În anexa IX capitolul A, punctul 5 se înlocuieşte cu următorul text:
5.Pentru ovinele şi caprinele de reproducţie importate în Uniune şi destinate statelor membre, altele decât cele cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau cele cu un program naţional aprobat de control al scrapiei care figurează în anexa VIII, capitolul A, secţiunea A, punctul 3.2, au fost îndeplinite următoarele condiţii:
(a)ovinele şi caprinele importate provin dintr-o exploataţie sau din exploataţii care au respectat condiţiile din anexa VIII, capitolul A, secţiunea A, punctul 1.3; sau
(b)sunt ovine cu genotipul proteic prionic ARR/ARR şi provin dintr-o exploataţie sau din exploataţii în care nu a fost impusă nicio restricţie oficială de circulaţie ca urmare a prezenţei ESB sau a scrapiei clasice în cursul ultimilor doi ani; sau
(c)pentru ovinele şi caprinele din Regatul Unit importate în Irlanda de Nord până la 31 decembrie 2024, ovinele şi caprinele importate provin dintr-o exploataţie sau din exploataţii:
(i)în care nu a fost impusă nicio restricţie oficială de circulaţie din cauza ESB sau a scrapiei clasice în ultimii trei ani; şi
(ii)care au solicitat, înainte de 1 ianuarie 2022, sistemul oficial de recunoaştere a exploataţiilor care prezintă un risc controlat de scrapie clasică în conformitate cu condiţiile stabilite în anexa VIII, capitolul A, secţiunea A, punctul 1.3, şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la literele (a)-(i) de la punctul respectiv, la data importului în Irlanda de Nord.

ANEXA X:LABORATOARE DE REFERINŢĂ, PRELEVARE DE PROBE ŞI METODE DE ANALIZĂ DE LABORATOR
CAPITOLUL A:
[textul din anexa X, capitolul 1 a fost abrogat la 14-dec-2019 de Art. 153, punctul 2. din titlul VIII, capitolul II din Regulamentul 625/15-mar-2017]
CAPITOLUL B:
[textul din anexa X, capitolul 2 a fost abrogat la 14-dec-2019 de Art. 153, punctul 2. din titlul VIII, capitolul II din Regulamentul 625/15-mar-2017]
CAPITOLUL C:Eşantionarea şi testele de laborator
1.Eşantionarea
Orice eşantion care urmează a fi examinat pentru detectarea prezenţei unei EST se recoltează în conformitate cu metodele şi protocoalele prevăzute în cea mai recentă ediţie a manualului de teste de diagnosticare şi vaccinuri pentru animale terestre al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) (denumit în continuare «manualul»). Pe lângă sau în absenţa unor metode şi protocoale ale OIE şi pentru a se asigura o cantitate suficientă de material, autoritatea competentă se asigură că metodele şi protocoalele de eşantionare sunt utilizate în conformitate cu orientările publicate de laboratorul de referinţă al UE.
Autoritatea competentă prelevă în special ţesuturile adecvate, în conformitate cu avizele ştiinţifice disponibile şi cu orientările laboratorului de referinţă al UE, pentru a garanta depistarea tuturor tulpinilor cunoscute de EST la rumegătoarele de talie mică şi conservă cel puţin jumătate din ţesuturile recoltate în stare proaspătă, dar nu congelată, până la obţinerea unui rezultat negativ la testul rapid. În cazul în care rezultatul este pozitiv sau nu este concludent, ţesuturile conservate trebuie supuse testelor de confirmare şi tratate ulterior în conformitate cu orientările laboratorului de referinţă al UE privind testarea de diferenţiere şi clasificarea - «TSE strain characteri- sation in small ruminants: A technical handbook for National Reference Laboratories in the EU» (Caracterizarea tulpinilor de EST la rumegătoarele de talie mică: manual tehnic destinat laboratoarelor naţionale de referinţă din UE).
Eşantioanele trebuie marcate corect în ceea ce priveşte identitatea animalului de la care sunt prelevate.
2.Laboratoare
Orice examen de laborator pentru depistarea EST se efectuează în laboratoare oficiale de diagnosticare desemnate în acest sens de către autoritatea competentă.
3.Metode şi protocoale
3.1.Teste de laborator pentru depistarea prezenţei ESB la bovine
(a)Cazuri suspecte
Eşantioanele de la bovine, care au fost trimise pentru efectuarea testelor de laborator în temeiul dispoziţiilor articolului 12 alineatul (2), trebuie imediat supuse unor examinări de confirmare care să folosească cel puţin una dintre metodele şi unul dintre protocoalele următoare prezentate în ultima ediţie a manualului:
(i)metoda imunohistochimică (IHC);
(ii)testul Western blot;
(iii)evidenţierea fibrilelor caracteristice cu ajutorul microscopului electronic;
(iv)examenul histopatologic;
(v)combinarea testelor rapide, astfel cum se prevede la al treilea paragraf.
În cazul în care rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ, ţesuturile sunt supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode sau al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.
Testele rapide pot fi utilizate atât pentru screeningul iniţial al cazurilor suspecte, cât şi, dacă rezultatele sunt neconcludente sau pozitive, pentru confirmarea ulterioară, în conformitate cu orientările din partea laboratorului de referinţă al UE - «OIE rules for the official confirmation of BSE in bovines (based on an initial reactive result in an approved rapid test) by using a second rapid test» [Regulile OIE privind confirmarea oficială a prezenţei ESB la bovine (după obţinerea unui prim rezultat reactiv la un test rapid autorizat) utilizând un al doilea test rapid], şi cu condiţia ca:
(i)testul de confirmare să fie realizat într-un laborator naţional de referinţă pentru EST; şi
(ii)unul dintre cele două teste rapide să fie un test Western blot; şi
(iii)cel de-al doilea test rapid utilizat:
- să includă un control al ţesutului negativ şi un eşantion de ESB provenind de la o bovină drept control al ţesutului pozitiv;
- să fie diferit ca tip de testul folosit pentru screeningul iniţial; şi
(iv)în cazul în care se foloseşte un test Western blot rapid ca prim test, rezultatul testului să fie consemnat şi imaginea membranei să fie transmisă laboratorului naţional de referinţă pentru EST; şi
(v)în cazul în care rezultatul screeningului iniţial nu este confirmat de testul rapid ulterior, eşantionul să fie supus unei examinări cu ajutorul uneia dintre celelalte metode de confirmare; în cazul în care examenul histopatologic este folosit în acest sens, dar se dovedeşte a fi neconcludent sau negativ, ţesuturile trebuie supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode şi al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.
În cazul în care rezultatul uneia dintre examinările de confirmare menţionate la primul paragraf punctele (i)-(v) este pozitiv, se consideră că animalul reprezintă un caz pozitiv de ESB.
(b)Monitorizarea ESB
Eşantioanele prelevate de la bovine şi trimise pentru efectuarea unor teste de laborator în temeiul dispoziţiilor anexei III capitolul A partea I sunt examinate cu ajutorul unui test rapid.
Atunci când rezultatul testului rapid este neconcludent sau pozitiv, eşantionul trebuie imediat supus unor examinări de confirmare care să folosească cel puţin una dintre metodele şi unul dintre protocoalele următoare prezentate în ultima ediţie a manualului:
(i)metoda imunohistochimică (IHC);
(ii)testul Western blot;
(iii)evidenţierea fibrilelor caracteristice cu ajutorul microscopului electronic;
(iv)examenul histopatologic;
(v)combinarea testelor rapide, astfel cum se prevede la al patrulea paragraf.
În cazul în care rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ, ţesuturile sunt supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode sau al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.
Testele rapide pot fi utilizate atât pentru screeningul iniţial, cât şi, dacă rezultatele sunt neconcludente sau pozitive, pentru confirmarea ulterioară, în conformitate cu orientările din partea laboratorului de referinţă al UE - «OIE rules for the official confirmation of BSE in bovines (based on an initial reactive result in an approved rapid test) by using a second rapid test» [Regulile OIE privind confirmarea oficială a prezenţei ESB la bovine (după obţinerea unui prim rezultat reactiv la un test rapid autorizat) utilizând un al doilea test rapid], şi cu condiţia ca:
(i)testul de confirmare să fie realizat într-un laborator naţional de referinţă pentru EST; şi
(ii)unul dintre cele două teste rapide să fie un test Western blot; şi
(iii)cel de-al doilea test rapid utilizat:
- să includă un control al ţesutului negativ şi un eşantion de ESB provenind de la o bovină drept control al ţesutului pozitiv;
- să fie diferit ca tip de testul folosit pentru screeningul iniţial; şi
(iv)în cazul în care se foloseşte un test Western blot rapid ca prim test, rezultatul testului să fie consemnat şi imaginea membranei să fie transmisă laboratorului naţional de referinţă pentru EST; şi
(v în cazul în care rezultatul screeningului iniţial nu este confirmat de testul rapid ulterior, eşantionul să fie supus unei examinări cu ajutorul uneia dintre celelalte metode de confirmare; în cazul în care examenul histopatologic este folosit în acest sens, dar se dovedeşte a fi neconcludent sau negativ, ţesuturile trebuie supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode şi al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.
În cazul în care rezultatul testului rapid este neconcludent sau pozitiv şi cel puţin una dintre examinările de confirmare menţionate la al doilea paragraf punctele (i)-(v) este pozitivă, se consideră că animalul reprezintă un caz pozitiv de ESB.
(c)Examinarea suplimentară a cazurilor pozitive de ESB
Eşantioanele de la toate cazurile pozitive de ESB se trimit la un laborator desemnat de autoritatea competentă, care a participat cu succes la cele mai recente teste de competenţă desfăşurate de laboratorul de referinţă al UE pentru testarea de diferenţiere a cazurilor confirmate de ESB, unde acestea sunt supuse unor teste suplimentare în conformitate cu metodele şi protocoalele stabilite în cadrul Metodei utilizate de laboratorul de referinţă al UE pentru clasificarea izolatelor de EST la bovine (metodă în două etape pentru clasificarea provizorie a izolatelor de EST la bovine).
3.2.Testul de laborator pentru depistarea prezenţei EST la ovine şi caprine
(a)Cazuri suspecte
Eşantioanele de la ovine şi caprine, care au fost trimise pentru efectuarea testelor de laborator în temeiul dispoziţiilor articolului 12 alineatul (2), trebuie imediat supuse unor examinări de confirmare care să folosească cel puţin una dintre metodele şi unul dintre protocoalele următoare prezentate în ultima ediţie a manualului:
(i)metoda imunohistochimică (IHC);
(ii)testul Western blot;
(iii)evidenţierea fibrilelor caracteristice cu ajutorul microscopului electronic;
(iv)examenul histopatologic.
În cazul în care rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ, ţesuturile sunt supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode şi al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.
Testele rapide pot fi utilizate pentru screeningul iniţial al cazurilor suspecte. Aceste teste nu pot fi utilizate pentru confirmarea ulterioară.
În cazul în care rezultatul testului rapid pentru screeningul iniţial al cazurilor suspecte este pozitiv sau neconcludent, eşantionul trebuie supus unei examinări cu ajutorul uneia dintre examinările de confirmare menţionate la primul paragraf punctele (i)-(iv). În cazul în care examenul histopatologic este folosit în acest sens, dar se dovedeşte a fi neconcludent sau negativ, ţesuturile trebuie supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode şi al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.
În cazul în care rezultatul uneia dintre examinările de confirmare menţionate la primul paragraf punctele (i)-(iv) este pozitiv, se consideră că animalul reprezintă un caz pozitiv de EST.

(b)Monitorizarea EST
Eşantioanele prelevate de la ovine şi caprine trimise la laborator pentru teste în conformitate cu dispoziţiile anexei III capitolul A partea II (Monitorizarea ovinelor şi caprinelor) sunt examinate prin intermediul unui test rapid, pentru a se garanta depistarea tuturor tulpinilor cunoscute de EST.
În cazul în care rezultatul testului rapid nu este concludent sau este pozitiv, ţesuturile prelevate sunt trimise neîntârziat la un laborator oficial pentru a fi supuse unor examene de confirmare prin histopatologie, imunohistochimie, Western blot sau evidenţierea fibrilelor caracteristice cu ajutorul microscopului electronic, în conformitate cu litera (a). Dacă rezultatul examenului de confirmare este negativ sau nu este concludent, ţesuturile sunt supuse unei examinări suplimentare prin imunohistochimie sau Western blot.
Dacă rezultatul uneia dintre examinările de confirmare este pozitiv, se consideră că animalul reprezintă un caz pozitiv de EST.

(c)Examinarea suplimentară a cazurilor pozitive de EST
Eşantioanele care, în urma examinărilor menţionate la literele (a) sau (b), sunt considerate cazuri pozitive de EST, dar care nu sunt considerate cazuri atipice, sunt examinate pentru a exclude prezenţa ESB numai atunci când acestea provin de la un caz index. Alte cazuri, care prezintă caracteristici pe care laboratorul de testare le consideră demne de investigaţii, sunt, de asemenea, examinate pentru a exclude prezenţa ESB.
(i)Teste moleculare iniţiale cu testul de discriminare Western blot
Pentru excluderea prezenţei ESB, probele sunt examinate utilizând un test de discriminare Western blot, în conformitate cu orientările laboratorului de referinţă al UE. Testul de discriminare se efectuează de către un laborator oficial de diagnosticare desemnat de autoritatea competentă, care a participat cu succes la cele mai recente teste de competenţă desfăşurate de laboratorul de referinţă al UE pentru utilizarea acestei metode.

[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (A) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
(ii)Teste moleculare secundare cu metode suplimentare de testare moleculară
Cazurile de EST la care prezenţa ESB nu poate fi exclusă, în conformitate cu orientările publicate de laboratorul de referinţă al UE, prin testul molecular iniţial prevăzut la punctul (i), sunt transmise imediat laboratorului de referinţă al UE, împreună cu toate informaţiile relevante disponibile. Probele se supun unei investigaţii suplimentare şi confirmării prin cel puţin o metodă alternativă, diferită din punct de vedere imunochimic de metoda iniţială moleculară primară. Structura testului molecular secundar, în conformitate cu cele mai recente cunoştinţe ştiinţifice şi cu expertiza de laborator, se aprobă de la caz la caz de către laboratorul de referinţă al UE, în conformitate cu normele acestuia. Laboratorul de referinţă al UE este asistat de un grup de experţi denumit "Strain Typing Expert Group (STEG)" (grupul de experţi în materie de identificare a suşei virusului), precum şi de un reprezentant al laboratorului naţional de referinţă relevant.
Rezultatele se interpretează de laboratorul de referinţă al UE asistat de STEG, precum şi de un reprezentant al laboratorului naţional de referinţă relevant. Comisia este informată de îndată cu privire la rezultatul interpretării.

[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
[textul din punctul 3., subpunctul 3.2.., alin. (C) din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 19-nov-2020 de punctul 3., alin. (C) din anexa 1 din Regulamentul 1593/29-oct-2020]
(iii)Test biologic pe şoareci
Eşantioanele care indică prezenţa ESB sau care sunt neconcludente pentru depistarea ESB, în urma testului molecular secundar, sunt analizate ulterior printr-un test biologic pe şoareci în vederea confirmării finale. Natura sau cantitatea materialului disponibil pot influenţa structura testului biologic, care va fi aprobată de la caz la caz de laboratorul de referinţă al UE, asistat de STEG. Testele biologice vor fi efectuate de laboratorul de referinţă al UE sau de laboratoarele desemnate de acesta.
Rezultatele sunt interpretate de laboratorul de referinţă al UE, asistat de STEG. Comisia este informată de îndată cu privire la rezultatul interpretării.
3.3.Teste de laborator pentru depistarea prezenţei EST la alte specii decât cele prevăzute la punctele 3.1. şi 3.2.
În cazul în care sunt prevăzute metode şi protocoale pentru testele efectuate în vederea confirmării suspiciunii cu privire la prezenţa unei EST la o specie, alta decât bovine, ovine şi caprine, aceste teste cuprind cel puţin un examen histopatologic al ţesutului cerebral. Autoritatea competentă poate să solicite, de asemenea, teste de laborator precum imunohistochimia, testul Western blot, evidenţierea fibrilelor caracteristice cu ajutorul microscopului electronic sau alte metode de detectare a formei de proteină prionică asociată bolii. În orice caz, dacă examenul histopatologic iniţial este negativ sau neconcludent, se efectuează cel puţin încă un examen de laborator. La prima apariţie a bolii se efectuează cel puţin trei examinări diferite cu rezultate pozitive.
În special, atunci când se suspectează prezenţa ESB la o specie, alta decât bovinele, cazurile sunt transmise către laboratorul de referinţă al UE, asistat de STEG, în vederea unei caracterizări suplimentare.
4.Teste rapide
În vederea efectuării testelor rapide, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) şi cu articolul 6 alineatul (1), numai următoarele metode se utilizează ca teste rapide pentru monitorizarea ESB la bovine:
- testul immunoblotting bazat pe tehnica Western blot de identificare a fragmentului PrPRes rezistent la proteinaza K (Prionics-Check Western test);
- imunodozarea de tip sandwich pentru detectarea PrPRes (protocol scurt de testare), după denaturare şi concentrare (test rapid Bio-Rad TeSeE SAP);
- imunodozarea pe microplăci (ELISA) pentru detectarea PrPRes rezistente la proteinaza K, cu ajutorul anticorpilor monoclonali (Prionics-Check LIA test);
- imunodozarea cu ajutorul unui polimer chimic pentru captarea selectivă a PrPSc, precum şi cu ajutorul unui anticorp monoclonal de detectare îndreptat împotriva regiunilor conservate ale moleculei PrP [IDEXX Herd- Chek BSE Antigen Test Kit, EIA & HerdChek BSE-Scrapie Antigen (IDEXX Laboratories)];
- imunodozarea cu flux lateral, cu ajutorul a doi anticorpi monoclonali diferiţi pentru detectarea fracţiunilor PrP rezistente la proteinaza K (Prionics Check PrioSTRIP);
- imunodozarea cu două situri, cu ajutorul a doi anticorpi monoclonali diferiţi direcţionaţi împotriva a doi epitopi prezentaţi în PrPSc bovină aflată într-o stare avansată de desfăşurare (Roboscreen Beta Prion BSE EIA Test Kit).
În scopul efectuării testelor rapide, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) şi cu articolul 6 alineatul (1), numai următoarele metode se utilizează ca teste rapide pentru monitorizarea EST la ovine şi caprine:
- imunodozarea de tip sandwich pentru detectarea PrPRes (protocol scurt de testare), după denaturare şi concentrare (test rapid Bio-Rad TeSeE SAP);
- imunodozarea de tip sandwich pentru detectarea PrPRes cu ajutorul testului TeSeE Sheep/Goat Detection kit, după denaturare şi concentrare cu ajutorul testului TeSeE Sheep/Goat Purification kit (Bio-Rad TeSeE Sheep/ Goat rapid test);
- imunodozarea cu ajutorul unui polimer chimic pentru captarea selectivă a PrPSc, precum şi cu ajutorul unui anticorp monoclonal de detectare îndreptat împotriva regiunilor conservate ale moleculei PrP [HerdChek BSE-Scrapie Antigen (IDEXX Laboratories)];
[textul din punctul 4. din anexa X, capitolul 3 a fost abrogat la 13-feb-2017 de punctul 2. din anexa 1 din Regulamentul 110/23-ian-2017]
Pentru toate testele rapide, eşantionul de ţesut care trebuie testat este conform cu instrucţiunile de utilizare ale producătorului.
Producătorii testelor rapide trebuie să dispună de un sistem de asigurare a calităţii care să fie acreditat de laboratorul de referinţă al UE şi care să garanteze că performanţa testelor este constantă. Producătorii trebuie să pună la dispoziţia laboratorului de referinţă al UE protocoalele de testare.
Testele rapide şi protocoalele de testare nu pot fi modificate decât după ce modificările sunt notificate laboratorului de referinţă al UE şi cu condiţia ca acesta să constate că modificările nu afectează sensibilitatea, specificitatea sau fiabilitatea testului rapid. Constatarea respectivă este comunicată Comisiei şi laboratoarelor naţionale de referinţă.
5.Teste alternative
(Urmează să fie definite).

ANEXA XI:
[textul din anexa XI a fost abrogat la 29-iun-2007 de punctul 6. din anexa 1 din Regulamentul 722/25-iun-2007]