Capitolul iii - Autorizare şi participarea publicului - Regulamentul 869/30-mai-2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 şi (UE) 2019/943 şi a Directivelor 2009/73/CE şi (UE) 2019/944 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013
Acte UE
Jurnalul Oficial 152L
În vigoare Versiune de la: 5 Februarie 2025
CAPITOLUL III:Autorizare şi participarea publicului
Art. 7: Statutul prioritar al proiectelor de pe lista Uniunii
(1)Adoptarea listei Uniunii stabileşte, în sensul oricăror decizii emise în procedura de autorizare, necesitatea proiectelor de pe lista Uniunii din perspectiva politicii energetice şi a climei, fără a aduce atingere locaţiei exacte, rutei sau tehnologiei proiectului.
Prezentul alineat nu se aplică proiectelor concurente sau proiectelor care nu sunt suficient de avansate pentru a furniza o analiză cost-beneficiu specifică proiectului, astfel cum se menţionează în secţiunea 2 punctul 1 litera (d) din anexa III.
(2)Pentru a se asigura o prelucrare administrativă eficientă a dosarelor de candidatură privind proiectele de pe lista Uniunii, iniţiatorii proiectelor şi toate autorităţile vizate se asigură că dosarele respective se bucură de cel mai rapid tratament posibil, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern.
(3)Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de dreptul Uniunii, proiectele de pe lista Uniunii primesc statutul de proiecte de cea mai mare importanţă naţională posibilă, dacă un astfel de statut există în dreptul intern, şi sunt tratate în mod adecvat în cadrul procedurilor de autorizare şi, dacă dreptul intern o prevede, inclusiv în amenajarea teritoriului, inclusiv respectivele proceduri privind evaluarea de mediu, în modul în care acest tratament este prevăzut dreptul intern aplicabil tipului corespunzător de infrastructură energetică.
(4)Toate procedurile de soluţionare a litigiilor, litigiile, căile de atac şi acţiunile judiciare legate de proiectele de pe lista Uniunii în faţa oricăror instanţe, tribunale şi comisii naţionale, inclusiv medierea sau arbitrajul, în cazul în care acestea există în dreptul intern, sunt considerate urgente, dacă şi în măsura în care dreptul intern prevede astfel de proceduri de urgenţă.
(5)Statele membre evaluează, ţinând seama în mod corespunzător de orientările existente emise de Comisie cu privire la raţionalizarea procedurilor de evaluare de mediu pentru proiectele de pe lista Uniunii, ce măsuri legislative şi nelegislative sunt necesare pentru a raţionaliza procedurile de evaluare de mediu şi pentru a asigura aplicarea lor coerentă şi informează Comisia cu privire la rezultatul evaluării respective.
(6)Până la 24 martie 2023, statele membre iau măsurile fără caracter legislativ pe care le-au identificat în conformitate cu alineatul (5).
(7)Până la 24 iunie 2023, statele membre iau măsurile legislative pe care le-au identificat în conformitate cu alineatul (5). Măsurile legislative respective nu aduc atingere obligaţiilor prevăzute în dreptul Uniunii.
(8)În ceea ce priveşte impactul asupra mediului abordat la articolul 6 alineatul (4) din Directiva 92/43/CEE, la articolul 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE şi la articolul 4 alineatele (14) şi (15), precum şi la articolul 5 alineatele (11) şi (12) din Regulamentul (UE) 2024/1991 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1), cu condiţia să fie îndeplinite toate condiţiile prevăzute în directivele respective şi în regulamentul respectiv, proiectele de pe lista Uniunii sunt considerate ca fiind de interes public din perspectiva politicii energetice şi pot fi considerate ca fiind de interes public major.
(*1)Regulamentul (UE) 2024/1991 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 iunie 2024 privind restaurarea naturii şi de modificare a Regulamentului (UE) 2022/869 (JO L, 2024/1991, 29.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/ reg/2024/1991/oj).
Dacă este necesar avizul Comisiei în conformitate cu Directiva 92/43/CEE, Comisia şi autoritatea naţională competentă menţionată la articolul 9 din prezentul regulament se asigură că decizia privind interesul public superior al proiectului este luată în termenele stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2) din prezentul regulament.
Prezentul alineat nu se aplică proiectelor concurente sau proiectelor care nu sunt suficient de avansate pentru a furniza o analiză cost-beneficiu specifică proiectului, astfel cum se menţionează în secţiunea 2 punctul 1 litera (d) din anexa III.
Art. 8: Organizarea procedurii de autorizare
(1)Până la 23 iunie 2022, fiecare stat membru actualizează, dacă este cazul, autoritatea naţională competentă desemnată care este responsabilă cu facilitarea şi coordonarea procedurii de autorizare a proiectelor de pe lista Uniunii.
(2)Responsabilităţile autorităţii naţionale competente menţionate la alineatul (1) sau atribuţiile acesteia pot fi delegate către o altă autoritate sau executate de către aceasta, pentru fiecare proiect de pe lista Uniunii sau pentru fiecare categorie specifică de proiecte de pe lista Uniunii, cu condiţia ca:
a)autoritatea naţională competentă să informeze Comisia cu privire la delegarea respectivă, iar informaţiile respective să fie publicate pe site-ul web menţionat la articolul 9 alineatul (7) fie de către autoritatea naţională competentă, fie de către iniţiatorul proiectului;
b)să existe o singură autoritate responsabilă pentru fiecare proiect de pe lista Uniunii, care să reprezinte unicul punct de contact pentru iniţiatorul proiectului în procesul de luare a unei decizii exhaustive pentru un anumit proiect de pe lista Uniunii, şi care să coordoneze prezentarea tuturor documentelor şi informaţiilor relevante.
Autoritatea naţională competentă îşi poate rezerva responsabilitatea de a stabili termene, fără a aduce atingere termenelor stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2).
(3)Fără a aduce atingere cerinţelor aplicabile în temeiul dreptului Uniunii şi al dreptului internaţional şi, în măsura în care nu le contrazice, al dreptului intern, autoritatea naţională competentă facilitează emiterea deciziei exhaustive. Decizia exhaustivă se emite în termenele stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2) şi în conformitate cu unul dintre următoarele sisteme:
a)sistemul integrat:
decizia exhaustivă este emisă de către autoritatea naţională competentă şi reprezintă singura decizie obligatorie din punct de vedere juridic care rezultă din procedura legală de autorizare. Atunci când în proiect sunt implicate alte autorităţi, acestea pot emite, în conformitate cu dreptul intern, un aviz care poate fi utilizat drept contribuţie la procedură, fiind luat în considerare de către autoritatea naţională competentă;
b)sistemul coordonat:
decizia exhaustivă cuprinde mai multe decizii individuale, obligatorii din punct de vedere juridic, emise de mai multe autorităţi vizate, care sunt coordonate de autoritatea naţională competentă. Autoritatea naţională competentă poate constitui un grup de lucru în care sunt reprezentate toate autorităţile implicate, pentru a stabili un program detaliat pentru procedura de autorizare, în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) litera (b), precum şi pentru a monitoriza şi a coordona implementarea respectivului program. Autoritatea naţională competentă, după consultarea celorlalte autorităţi vizate şi, atunci când este cazul, în conformitate cu dreptul intern şi fără a aduce atingere termenelor stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2), stabileşte de la caz la caz un termen rezonabil pentru emiterea deciziilor individuale. Autoritatea naţională competentă poate lua o decizie individuală în numele unei alte autorităţi naţionale vizate dacă decizia autorităţii respective nu este prezentată în termenul stabilit şi dacă întârzierea nu are o justificare adecvată; sau, atunci când există prevederi în acest sens în dreptul intern şi în măsura în care acestea sunt compatibile cu dreptul Uniunii, autoritatea naţională competentă poate considera că o altă autoritate naţională vizată şi-a dat acordul sau a respins proiectul dacă decizia autorităţii respective nu este emisă la termen. Atunci când există prevederi în acest sens în dreptul intern, autoritatea naţională competentă poate să nu ţină seama de o decizie individuală a unei alte autorităţi naţionale vizate, dacă consideră că decizia respectivă nu este argumentată suficient în ceea ce priveşte elementele de probă pe baza cărora autoritatea naţională în cauză a luat decizia; acţionând astfel, autoritatea competentă se asigură că cerinţele aplicabile în temeiul dreptului Uniunii şi al celui internaţional sunt respectate şi îşi motivează decizia;
c)sistemul colaborativ:
decizia exhaustivă este coordonată de autoritatea naţională competentă. Autoritatea naţională competentă, după consultarea celorlalte autorităţi vizate şi, atunci când este cazul, în conformitate cu dreptul intern şi fără a aduce atingere termenelor stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2), stabileşte de la caz la caz un termen rezonabil pentru emiterea deciziilor individuale. Aceasta va monitoriza respectarea termenelor de către autorităţile vizate.
Statele membre pun în aplicare sistemele într-un mod care, în conformitate cu dreptul intern, contribuie la emiterea deciziei exhaustive în modul cel mai eficient şi mai rapid.
Competenţa autorităţilor vizate poate fi inclusă în competenţa autorităţii naţionale competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) sau autorităţile implicate îşi pot menţine, într-o anumită măsură, competenţa independentă în conformitate cu sistemul de autorizare ales de statul membru în conformitate cu prezentul alineat, pentru a facilita emiterea deciziei exhaustive şi pentru a coopera cu autoritatea naţională competentă în consecinţă.
În cazul în care o autoritate vizată estimează că nu va emite o decizie individuală în termenul stabilit, autoritatea respectivă informează imediat autoritatea naţională competentă, indicând motivele întârzierii. Ulterior, autoritatea naţională competentă stabileşte un nou termen pentru emiterea deciziei individuale respective, în conformitate cu termenele generale stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2).
Statele membre aleg între cele trei sisteme menţionate la literele (a), (b) şi (c) de la primul paragraf pentru a facilita procedurile şi a le coordona şi pun în aplicare sistemul care este cel mai eficient pentru ele, în lumina caracteristicilor naţionale, în procedurile lor de planificare şi autorizare. Atunci când un stat membru alege un sistem colaborativ, acesta informează Comisia cu privire la motivele sale.
(4)Statele membre pot aplica sistemele în conformitate cu alineatul (3) pentru proiectele terestre şi offshore de pe lista Uniunii.
(5)Dacă un proiect de pe lista Uniunii prevede luarea unor decizii în două sau mai multe state membre, autorităţile naţionale competente relevante iau toate măsurile necesare pentru cooperarea şi comunicarea eficiente şi eficace dintre acestea, inclusiv în ceea ce priveşte etapele menţionate la articolul 10 alineatul (6). Statele membre depun toate eforturile pentru a asigura proceduri comune, în special cu privire la evaluarea impactului asupra mediului.
(6)Autorităţile naţionale competente relevante ale statelor membre implicate într-un proiect inclus pe lista Uniunii, care se încadrează într-unul din coridoarele prioritare ale reţelei offshore prevăzute în secţiunea 2 din anexa I, desemnează de comun acord între ele, pentru fiecare proiect, un punct unic de contact pentru iniţiatorii proiectului, care este responsabil de facilitarea schimbului de informaţii între autorităţile naţionale competente cu privire la procedura de autorizare a proiectului, cu scopul de a facilita respectiva procedură, precum şi emiterea deciziilor de către autorităţile naţionale competente relevante. Punctele unice de contact pot acţiona ca un registru care agregă documentele existente referitoare la proiecte.
Art. 9: Transparenţa şi participarea publicului
(1)Până la 24 octombrie 2023, statul membru sau autoritatea naţională competentă publică, după caz, în colaborare cu alte autorităţi vizate, un manual de procedură actualizat privind procedura de autorizare aplicabilă proiectelor de pe lista Uniunii, incluzând cel puţin informaţiile menţionate la punctul 1 din anexa VI. Manualul nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, dar face referire la dispoziţiile juridice relevante sau le citează. Autorităţile naţionale competente cooperează şi identifică sinergii, după caz, cu autorităţile din ţările învecinate în vederea schimbului de bune practici şi a facilitării procedurii de autorizare, în special pentru elaborarea manualului de proceduri.
(2)Fără a aduce atingere dreptului mediului şi cerinţelor din Convenţia de la Aarhus, Convenţia de la Espoo şi din dreptul Uniunii aplicabil, toate părţile implicate în procedura de autorizare respectă principiile privind participarea publicului prevăzute la punctul 3 din anexa VI.
(3)Într-un termen cu caracter orientativ de trei luni de la iniţierea procedurii de autorizare în temeiul articolului 10 alineatul (3), iniţiatorul proiectului elaborează şi prezintă autorităţii naţionale competente un concept privind participarea publicului, respectând procedura definită în manualul menţionat la alineatul (1) din prezentul articol şi în conformitate cu liniile directoare stabilite în anexa VI. Autoritatea naţională competentă solicită modificări sau aprobă conceptul privind participarea publicului în termen de trei luni de la primirea conceptului, luând în considerare orice formă de participare şi consultare a publicului care a avut loc înainte de demararea procedurii de autorizare, cu condiţia ca participarea şi consultarea publice respective să fi îndeplinit cerinţele din prezentul articol.
Atunci când iniţiatorul proiectului are intenţia de a modifica semnificativ un concept aprobat pentru privind participarea publicului, acesta informează autoritatea naţională competentă în acest sens. În acest caz, autoritatea naţională competentă poate solicita modificări.
(4)Dacă acest lucru nu este deja prevăzut în dreptul intern la standarde similare sau mai ridicate, iniţiatorul proiectului sau, dacă dreptul intern prevede astfel, autoritatea naţională competentă desfăşoară cel puţin o consultare publică, înainte ca iniţiatorul proiectului să transmită dosarul de candidatură final şi complet către autoritatea naţională competentă în temeiul articolului 10 alineatul (7). Consultarea publică respectivă nu aduce atingere oricărei consultări publice organizate după transmiterea solicitării aprobării de dezvoltare, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 2011/92/UE. Consultarea publică oferă informaţii privind proiectul părţilor interesate menţionate la punctul 3 litera (a) din anexa VI, într-un stadiu incipient, şi contribuie la identificarea celei mai potrivite locaţii sau a celui mai potrivit traseu sau tehnologii, inclusiv, după caz, ţinând cont de consideraţiile privind adaptarea la schimbările climatice în ceea ce priveşte proiectul, a tuturor efectele relevante în temeiul dreptului Uniunii şi al dreptului intern, precum şi a subiectelor relevante de abordat în cadrul dosarului de candidatură. Consultarea publică respectă cerinţele minime prevăzute la punctul 5 din anexa VI. Fără a aduce atingere normelor procedurale şi în materie de transparenţă din statele membre, iniţiatorul proiectului publică pe site-ul web menţionat la alineatul (7) din prezentul articol un raport în care explică modul în care au fost luate în considerare opiniile exprimate în cadrul consultărilor publice, indicând modificările aduse amplasamentului, traseului şi concepţiei proiectului sau indicând motivele pentru care opiniile respective nu au fost luate în considerare.
Anterior depunerii dosarului de candidatură, iniţiatorul proiectului pregăteşte un raport care sintetizează rezultatele activităţilor legate de participarea publicului, inclusiv activităţile care au avut loc înainte de demararea procedurii de autorizare.
Iniţiatorul proiectului prezintă autorităţii naţionale competente rapoartele menţionate la primul şi al doilea paragraf, împreună cu dosarul de candidatură. Decizia exhaustivă ţine seama în mod corespunzător de rezultatele acestor rapoarte.
(5)Pentru proiectele transfrontaliere care implică două sau mai multe state membre, consultările publice organizate în temeiul alineatului (4) în fiecare stat membru implicat au loc în termen de cel mult două luni de la data la care a început prima consultare publică.
(6)Pentru proiectele care ar putea avea un impact transfrontalier semnificativ în unul sau mai multe state membre învecinate, cărora li se aplică articolul 7 din Directiva 2011/92/UE şi Convenţia de la Espoo, informaţiile relevante sunt puse la dispoziţia autorităţilor naţionale competente a statelor membre învecinate. Autorităţile naţionale competente ale statelor membre învecinate în cauză indică, în cadrul procesului de notificare, după caz, dacă acestea sau orice altă autoritate vizată doreşte să participe la procedurile relevante de consultare publică.
(7)Iniţiatorul proiectului creează şi actualizează periodic un site web dedicat proiectului cu informaţii relevante despre proiectul de interes comun, care include un link către site-ul web al Comisiei şi către platforma de transparenţă menţionată la articolul 23 şi care îndeplineşte cerinţele specificate la punctul 6 din anexa VI. Informaţiile sensibile din punct de vedere comercial nu sunt divulgate.
De asemenea, iniţiatorii proiectelor publică informaţiile relevante prin intermediul altor mijloace adecvate de informare accesibile publicului.
Art. 10: Durata şi punerea în aplicare a procedurii de autorizare
(1)Procedura de autorizare este alcătuită din două proceduri:
a)procedura anterioară depunerii candidaturii, definită drept perioada dintre iniţierea procedurii de autorizare şi acceptarea dosarului de candidatură de către autoritatea naţională competentă, care are loc într-o perioadă cu caracter orientativ de 24 de luni; şi
b)procedura legală de autorizare, definită drept perioada cuprinsă între data acceptării dosarului de candidatură depus şi data luării deciziei exhaustive, care nu trebuie să depăşească 18 luni.
În ceea ce priveşte primul paragraf litera (b), dacă este cazul, statele membre pot prevedea o procedură legală de acordare a autorizaţiilor care să fie mai scurtă de 18 luni.
(2)Autoritatea naţională competentă se asigură că durata combinată a celor două proceduri menţionate la alineatul (1) nu depăşeşte o perioadă de 42 de luni.
Cu toate acestea, dacă autoritatea naţională competentă consideră că o procedură sau ambele proceduri nu vor fi finalizate în termenele stabilite la alineatul (1), aceasta poate prelungi un termen sau pe amândouă, înainte de expirarea acestora şi de la caz la caz. Autoritatea naţională competentă nu poate prelungi durata combinată a ambelor proceduri cu mai mult de nouă luni decât în circumstanţe excepţionale.
Dacă autoritatea naţională competentă prelungeşte termenele, aceasta informează grupul în cauză şi îi prezintă măsurile luate sau care urmează să fie luate pentru a finaliza procedura de autorizare în cel mai scurt termen. Grupul poate solicita ca autoritatea naţională competentă să raporteze periodic cu privire la progresele înregistrate în acest sens şi motivele privind orice întârziere.
(3)Pentru a iniţia procedura de autorizare, iniţiatorii proiectului notifică în scris proiectul autorităţii naţionale competente a fiecărui stat membru în cauză şi includ o prezentare rezonabil de detaliată a acestuia.
În termen de trei luni de la primirea notificării, autoritatea naţională competentă confirmă sau, în cazul în care consideră că proiectul nu este suficient de avansat pentru a demara procedura de autorizare, refuză în scris notificarea, inclusiv în numele altor autorităţi vizate. În cazul unui refuz, autoritatea naţională competentă îşi motivează decizia, inclusiv în numele celorlalte autorităţi vizate. Data la care autoritatea naţională competentă a semnat confirmarea notificării marchează începerea procedurii de autorizare. În cazul în care sunt implicate două sau mai multe state membre, data la care autoritatea naţională competentă vizată a acceptat ultima notificare marchează începerea procedurii de autorizare.
Autorităţile naţionale competente se asigură că procedura de acordare a autorizării este accelerată în conformitate cu prezentul capitol pentru fiecare categorie de proiecte de interes comun. În acest scop, autorităţile naţionale competente îşi adaptează cerinţele pentru începerea procedurii de autorizare şi pentru acceptarea dosarului de candidatură depus, pentru ca acestea să fie adecvate pentru proiecte care, datorită naturii, dimensiunii lor sau datorită lipsei cerinţei de evaluare de mediu în dreptul intern, pot necesita mai puţine autorizaţii şi aprobări pentru a ajunge în faza de construcţie. Statele membre pot decide că procedura anterioară depunerii candidaturii, menţionată la alineatele (1) şi (6) din prezentul articol, nu este necesară pentru proiectele menţionate la prezentul paragraf.
(4)Autorităţile naţionale competente iau în considerare în procedura de autorizare orice studii valabile efectuate şi permisele sau autorizaţiile eliberate pentru un anumit proiect de pe lista Uniunii înainte ca proiectul să intre în procedura de autorizare în conformitate cu prezentul articol, şi nu solicită dublarea studiilor şi a permiselor sau a autorizaţiilor.
(5)În statele membre în care stabilirea unei rute sau a unei locaţii, realizată doar pentru scopul specific al unui proiect planificat, inclusiv planificarea coridoarelor specifice pentru infrastructurile reţelei, nu poate fi inclusă în procesul de luare a deciziei exhaustive, decizia corespunzătoare se ia în cursul unei perioade distincte de şase luni de la data transmiterii documentelor de candidatură finale şi complete de către iniţiatorul proiectului.
În situaţia prezentată la primul paragraf din prezentul alineat, prelungirea menţionată la alineatul (2) al doilea paragraf este redusă la şase luni, în afara unor circumstanţe excepţionale, inclusiv pentru procedura menţionată la prezentul alineat.
(6)Procedura anterioară depunerii candidaturii cuprinde următoarele stadii:
a)cât mai curând posibil şi în termen de cel mult şase luni de la notificarea în temeiul alineatului (3) primul paragraf, autoritatea naţională competentă, pe baza listei de verificare menţionate la punctul 1 litera (e) din anexa VI, în strânsă colaborare cu celelalte autorităţi vizate şi, după caz, pe baza unei propuneri a iniţiatorului proiectului, stabileşte domeniul de aplicare a rapoartelor şi documentelor şi gradul de detaliere a informaţiilor care trebuie prezentate de către iniţiatorul proiectului în cadrul dosarului de candidatură pentru a solicita emiterea unei decizii exhaustive;
b)autoritatea naţională competentă întocmeşte, în strânsă cooperare cu iniţiatorul proiectului şi cu alte autorităţi vizate şi ţinând cont de rezultatele activităţilor derulate în temeiul literei (a) din prezentul alineat, un program detaliat al procedurii de autorizare, în conformitate cu liniile directoare prevăzute la punctul 2 din anexa VI;
c)la primirea proiectului de dosar de candidatură, autoritatea naţională competentă solicită iniţiatorului proiectului, dacă este necesar, în nume propriu sau în numele altor autorităţi vizate, să prezinte informaţiile lipsă referitoare la elementele solicitate menţionate la litera (a).
Procedura anterioară depunerii candidaturii include pregătirea rapoartelor de mediu de către iniţiatorii proiectului, după caz, inclusiv documentaţia privind adaptarea la schimbările climatice.
În termen de trei luni de la transmiterea informaţiilor lipsă menţionate la primul paragraf litera (c), autoritatea competentă acceptă examinarea candidaturii în scris sau pe platformele digitale, începând procedura legală de autorizare menţionată la alineatul (1) litera (b). Pot fi făcute cereri de informaţii suplimentare, dar numai dacă sunt justificate de noi circumstanţe.
(7)Iniţiatorul proiectului se asigură că dosarul de candidatură este complet şi de o calitate adecvată şi solicită avizul autorităţii naţionale competente cât mai devreme cu putinţă în cadrul procedurii de autorizare. Iniţiatorul proiectului cooperează pe deplin cu autoritatea naţională competentă pentru a respecta termenele prevăzute de prezentul regulament.
(8)Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că nicio modificare a dreptului intern nu duce la prelungirea niciunei proceduri de autorizare demarate înainte de intrarea în vigoare a modificărilor respective. În vederea menţinerii unei proceduri accelerate de autorizare a proiectelor de pe lista Uniunii, autorităţile naţionale competente adaptează în mod adecvat calendarul stabilit în conformitate cu alineatul (6) litera (b) din prezentul articol pentru a se asigura, în măsura posibilului, că termenele pentru procedura de autorizare prevăzute la prezentul articol nu sunt depăşite.
(9)Termenele prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere obligaţiilor care decurg din dreptul Uniunii şi din cel internaţional şi nu aduc atingere căilor de atac administrative sau judiciare în faţa unei instanţe judecătoreşti.
Termenele prevăzute în prezentul articol pentru oricare dintre procedurile de autorizare nu aduc atingere unor eventuale termene mai scurte stabilite de statele membre.