Art. 10. - Art. 10: Durata şi punerea în aplicare a procedurii de autorizare - Regulamentul 869/30-mai-2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 şi (UE) 2019/943 şi a Directivelor 2009/73/CE şi (UE) 2019/944 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013
Acte UE
Jurnalul Oficial 152L
În vigoare Versiune de la: 5 Februarie 2025
Art. 10: Durata şi punerea în aplicare a procedurii de autorizare
(1)Procedura de autorizare este alcătuită din două proceduri:
a)procedura anterioară depunerii candidaturii, definită drept perioada dintre iniţierea procedurii de autorizare şi acceptarea dosarului de candidatură de către autoritatea naţională competentă, care are loc într-o perioadă cu caracter orientativ de 24 de luni; şi
b)procedura legală de autorizare, definită drept perioada cuprinsă între data acceptării dosarului de candidatură depus şi data luării deciziei exhaustive, care nu trebuie să depăşească 18 luni.
În ceea ce priveşte primul paragraf litera (b), dacă este cazul, statele membre pot prevedea o procedură legală de acordare a autorizaţiilor care să fie mai scurtă de 18 luni.
(2)Autoritatea naţională competentă se asigură că durata combinată a celor două proceduri menţionate la alineatul (1) nu depăşeşte o perioadă de 42 de luni.
Cu toate acestea, dacă autoritatea naţională competentă consideră că o procedură sau ambele proceduri nu vor fi finalizate în termenele stabilite la alineatul (1), aceasta poate prelungi un termen sau pe amândouă, înainte de expirarea acestora şi de la caz la caz. Autoritatea naţională competentă nu poate prelungi durata combinată a ambelor proceduri cu mai mult de nouă luni decât în circumstanţe excepţionale.
Dacă autoritatea naţională competentă prelungeşte termenele, aceasta informează grupul în cauză şi îi prezintă măsurile luate sau care urmează să fie luate pentru a finaliza procedura de autorizare în cel mai scurt termen. Grupul poate solicita ca autoritatea naţională competentă să raporteze periodic cu privire la progresele înregistrate în acest sens şi motivele privind orice întârziere.
(3)Pentru a iniţia procedura de autorizare, iniţiatorii proiectului notifică în scris proiectul autorităţii naţionale competente a fiecărui stat membru în cauză şi includ o prezentare rezonabil de detaliată a acestuia.
În termen de trei luni de la primirea notificării, autoritatea naţională competentă confirmă sau, în cazul în care consideră că proiectul nu este suficient de avansat pentru a demara procedura de autorizare, refuză în scris notificarea, inclusiv în numele altor autorităţi vizate. În cazul unui refuz, autoritatea naţională competentă îşi motivează decizia, inclusiv în numele celorlalte autorităţi vizate. Data la care autoritatea naţională competentă a semnat confirmarea notificării marchează începerea procedurii de autorizare. În cazul în care sunt implicate două sau mai multe state membre, data la care autoritatea naţională competentă vizată a acceptat ultima notificare marchează începerea procedurii de autorizare.
Autorităţile naţionale competente se asigură că procedura de acordare a autorizării este accelerată în conformitate cu prezentul capitol pentru fiecare categorie de proiecte de interes comun. În acest scop, autorităţile naţionale competente îşi adaptează cerinţele pentru începerea procedurii de autorizare şi pentru acceptarea dosarului de candidatură depus, pentru ca acestea să fie adecvate pentru proiecte care, datorită naturii, dimensiunii lor sau datorită lipsei cerinţei de evaluare de mediu în dreptul intern, pot necesita mai puţine autorizaţii şi aprobări pentru a ajunge în faza de construcţie. Statele membre pot decide că procedura anterioară depunerii candidaturii, menţionată la alineatele (1) şi (6) din prezentul articol, nu este necesară pentru proiectele menţionate la prezentul paragraf.
(4)Autorităţile naţionale competente iau în considerare în procedura de autorizare orice studii valabile efectuate şi permisele sau autorizaţiile eliberate pentru un anumit proiect de pe lista Uniunii înainte ca proiectul să intre în procedura de autorizare în conformitate cu prezentul articol, şi nu solicită dublarea studiilor şi a permiselor sau a autorizaţiilor.
(5)În statele membre în care stabilirea unei rute sau a unei locaţii, realizată doar pentru scopul specific al unui proiect planificat, inclusiv planificarea coridoarelor specifice pentru infrastructurile reţelei, nu poate fi inclusă în procesul de luare a deciziei exhaustive, decizia corespunzătoare se ia în cursul unei perioade distincte de şase luni de la data transmiterii documentelor de candidatură finale şi complete de către iniţiatorul proiectului.
În situaţia prezentată la primul paragraf din prezentul alineat, prelungirea menţionată la alineatul (2) al doilea paragraf este redusă la şase luni, în afara unor circumstanţe excepţionale, inclusiv pentru procedura menţionată la prezentul alineat.
(6)Procedura anterioară depunerii candidaturii cuprinde următoarele stadii:
a)cât mai curând posibil şi în termen de cel mult şase luni de la notificarea în temeiul alineatului (3) primul paragraf, autoritatea naţională competentă, pe baza listei de verificare menţionate la punctul 1 litera (e) din anexa VI, în strânsă colaborare cu celelalte autorităţi vizate şi, după caz, pe baza unei propuneri a iniţiatorului proiectului, stabileşte domeniul de aplicare a rapoartelor şi documentelor şi gradul de detaliere a informaţiilor care trebuie prezentate de către iniţiatorul proiectului în cadrul dosarului de candidatură pentru a solicita emiterea unei decizii exhaustive;
b)autoritatea naţională competentă întocmeşte, în strânsă cooperare cu iniţiatorul proiectului şi cu alte autorităţi vizate şi ţinând cont de rezultatele activităţilor derulate în temeiul literei (a) din prezentul alineat, un program detaliat al procedurii de autorizare, în conformitate cu liniile directoare prevăzute la punctul 2 din anexa VI;
c)la primirea proiectului de dosar de candidatură, autoritatea naţională competentă solicită iniţiatorului proiectului, dacă este necesar, în nume propriu sau în numele altor autorităţi vizate, să prezinte informaţiile lipsă referitoare la elementele solicitate menţionate la litera (a).
Procedura anterioară depunerii candidaturii include pregătirea rapoartelor de mediu de către iniţiatorii proiectului, după caz, inclusiv documentaţia privind adaptarea la schimbările climatice.
În termen de trei luni de la transmiterea informaţiilor lipsă menţionate la primul paragraf litera (c), autoritatea competentă acceptă examinarea candidaturii în scris sau pe platformele digitale, începând procedura legală de autorizare menţionată la alineatul (1) litera (b). Pot fi făcute cereri de informaţii suplimentare, dar numai dacă sunt justificate de noi circumstanţe.
(7)Iniţiatorul proiectului se asigură că dosarul de candidatură este complet şi de o calitate adecvată şi solicită avizul autorităţii naţionale competente cât mai devreme cu putinţă în cadrul procedurii de autorizare. Iniţiatorul proiectului cooperează pe deplin cu autoritatea naţională competentă pentru a respecta termenele prevăzute de prezentul regulament.
(8)Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că nicio modificare a dreptului intern nu duce la prelungirea niciunei proceduri de autorizare demarate înainte de intrarea în vigoare a modificărilor respective. În vederea menţinerii unei proceduri accelerate de autorizare a proiectelor de pe lista Uniunii, autorităţile naţionale competente adaptează în mod adecvat calendarul stabilit în conformitate cu alineatul (6) litera (b) din prezentul articol pentru a se asigura, în măsura posibilului, că termenele pentru procedura de autorizare prevăzute la prezentul articol nu sunt depăşite.
(9)Termenele prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere obligaţiilor care decurg din dreptul Uniunii şi din cel internaţional şi nu aduc atingere căilor de atac administrative sau judiciare în faţa unei instanţe judecătoreşti.
Termenele prevăzute în prezentul articol pentru oricare dintre procedurile de autorizare nu aduc atingere unor eventuale termene mai scurte stabilite de statele membre.