Art. 8. - Art. 8: Organizarea procedurii de autorizare - Regulamentul 869/30-mai-2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 şi (UE) 2019/943 şi a Directivelor 2009/73/CE şi (UE) 2019/944 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013
Acte UE
Jurnalul Oficial 152L
În vigoare Versiune de la: 5 Februarie 2025
Art. 8: Organizarea procedurii de autorizare
(1)Până la 23 iunie 2022, fiecare stat membru actualizează, dacă este cazul, autoritatea naţională competentă desemnată care este responsabilă cu facilitarea şi coordonarea procedurii de autorizare a proiectelor de pe lista Uniunii.
(2)Responsabilităţile autorităţii naţionale competente menţionate la alineatul (1) sau atribuţiile acesteia pot fi delegate către o altă autoritate sau executate de către aceasta, pentru fiecare proiect de pe lista Uniunii sau pentru fiecare categorie specifică de proiecte de pe lista Uniunii, cu condiţia ca:
a)autoritatea naţională competentă să informeze Comisia cu privire la delegarea respectivă, iar informaţiile respective să fie publicate pe site-ul web menţionat la articolul 9 alineatul (7) fie de către autoritatea naţională competentă, fie de către iniţiatorul proiectului;
b)să existe o singură autoritate responsabilă pentru fiecare proiect de pe lista Uniunii, care să reprezinte unicul punct de contact pentru iniţiatorul proiectului în procesul de luare a unei decizii exhaustive pentru un anumit proiect de pe lista Uniunii, şi care să coordoneze prezentarea tuturor documentelor şi informaţiilor relevante.
Autoritatea naţională competentă îşi poate rezerva responsabilitatea de a stabili termene, fără a aduce atingere termenelor stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2).
(3)Fără a aduce atingere cerinţelor aplicabile în temeiul dreptului Uniunii şi al dreptului internaţional şi, în măsura în care nu le contrazice, al dreptului intern, autoritatea naţională competentă facilitează emiterea deciziei exhaustive. Decizia exhaustivă se emite în termenele stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2) şi în conformitate cu unul dintre următoarele sisteme:
a)sistemul integrat:
decizia exhaustivă este emisă de către autoritatea naţională competentă şi reprezintă singura decizie obligatorie din punct de vedere juridic care rezultă din procedura legală de autorizare. Atunci când în proiect sunt implicate alte autorităţi, acestea pot emite, în conformitate cu dreptul intern, un aviz care poate fi utilizat drept contribuţie la procedură, fiind luat în considerare de către autoritatea naţională competentă;
b)sistemul coordonat:
decizia exhaustivă cuprinde mai multe decizii individuale, obligatorii din punct de vedere juridic, emise de mai multe autorităţi vizate, care sunt coordonate de autoritatea naţională competentă. Autoritatea naţională competentă poate constitui un grup de lucru în care sunt reprezentate toate autorităţile implicate, pentru a stabili un program detaliat pentru procedura de autorizare, în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) litera (b), precum şi pentru a monitoriza şi a coordona implementarea respectivului program. Autoritatea naţională competentă, după consultarea celorlalte autorităţi vizate şi, atunci când este cazul, în conformitate cu dreptul intern şi fără a aduce atingere termenelor stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2), stabileşte de la caz la caz un termen rezonabil pentru emiterea deciziilor individuale. Autoritatea naţională competentă poate lua o decizie individuală în numele unei alte autorităţi naţionale vizate dacă decizia autorităţii respective nu este prezentată în termenul stabilit şi dacă întârzierea nu are o justificare adecvată; sau, atunci când există prevederi în acest sens în dreptul intern şi în măsura în care acestea sunt compatibile cu dreptul Uniunii, autoritatea naţională competentă poate considera că o altă autoritate naţională vizată şi-a dat acordul sau a respins proiectul dacă decizia autorităţii respective nu este emisă la termen. Atunci când există prevederi în acest sens în dreptul intern, autoritatea naţională competentă poate să nu ţină seama de o decizie individuală a unei alte autorităţi naţionale vizate, dacă consideră că decizia respectivă nu este argumentată suficient în ceea ce priveşte elementele de probă pe baza cărora autoritatea naţională în cauză a luat decizia; acţionând astfel, autoritatea competentă se asigură că cerinţele aplicabile în temeiul dreptului Uniunii şi al celui internaţional sunt respectate şi îşi motivează decizia;
c)sistemul colaborativ:
decizia exhaustivă este coordonată de autoritatea naţională competentă. Autoritatea naţională competentă, după consultarea celorlalte autorităţi vizate şi, atunci când este cazul, în conformitate cu dreptul intern şi fără a aduce atingere termenelor stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2), stabileşte de la caz la caz un termen rezonabil pentru emiterea deciziilor individuale. Aceasta va monitoriza respectarea termenelor de către autorităţile vizate.
Statele membre pun în aplicare sistemele într-un mod care, în conformitate cu dreptul intern, contribuie la emiterea deciziei exhaustive în modul cel mai eficient şi mai rapid.
Competenţa autorităţilor vizate poate fi inclusă în competenţa autorităţii naţionale competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) sau autorităţile implicate îşi pot menţine, într-o anumită măsură, competenţa independentă în conformitate cu sistemul de autorizare ales de statul membru în conformitate cu prezentul alineat, pentru a facilita emiterea deciziei exhaustive şi pentru a coopera cu autoritatea naţională competentă în consecinţă.
În cazul în care o autoritate vizată estimează că nu va emite o decizie individuală în termenul stabilit, autoritatea respectivă informează imediat autoritatea naţională competentă, indicând motivele întârzierii. Ulterior, autoritatea naţională competentă stabileşte un nou termen pentru emiterea deciziei individuale respective, în conformitate cu termenele generale stabilite la articolul 10 alineatele (1) şi (2).
Statele membre aleg între cele trei sisteme menţionate la literele (a), (b) şi (c) de la primul paragraf pentru a facilita procedurile şi a le coordona şi pun în aplicare sistemul care este cel mai eficient pentru ele, în lumina caracteristicilor naţionale, în procedurile lor de planificare şi autorizare. Atunci când un stat membru alege un sistem colaborativ, acesta informează Comisia cu privire la motivele sale.
(4)Statele membre pot aplica sistemele în conformitate cu alineatul (3) pentru proiectele terestre şi offshore de pe lista Uniunii.
(5)Dacă un proiect de pe lista Uniunii prevede luarea unor decizii în două sau mai multe state membre, autorităţile naţionale competente relevante iau toate măsurile necesare pentru cooperarea şi comunicarea eficiente şi eficace dintre acestea, inclusiv în ceea ce priveşte etapele menţionate la articolul 10 alineatul (6). Statele membre depun toate eforturile pentru a asigura proceduri comune, în special cu privire la evaluarea impactului asupra mediului.
(6)Autorităţile naţionale competente relevante ale statelor membre implicate într-un proiect inclus pe lista Uniunii, care se încadrează într-unul din coridoarele prioritare ale reţelei offshore prevăzute în secţiunea 2 din anexa I, desemnează de comun acord între ele, pentru fiecare proiect, un punct unic de contact pentru iniţiatorii proiectului, care este responsabil de facilitarea schimbului de informaţii între autorităţile naţionale competente cu privire la procedura de autorizare a proiectului, cu scopul de a facilita respectiva procedură, precum şi emiterea deciziilor de către autorităţile naţionale competente relevante. Punctele unice de contact pot acţiona ca un registru care agregă documentele existente referitoare la proiecte.