Regulamentul 715/13-iul-2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005
Acte UE
Jurnalul Oficial 211L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Iulie 2022
Regulamentul 715/13-iul-2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005
Dată act: 13-iul-2009
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JOC 211, 19.8.2008, p. 23.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
(2)JOC 172, 5.7.2008, p. 55.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),
(3)Avizul Parlamentului European din 9 iulie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziţia comună a Consiliului din 9 ianuarie 2009 (JO C 75 E, 31.3.2009, p. 38) şi Poziţia Parlamentului European din 22 aprilie 2009 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 25 iunie 2009.
întrucât:
(1)Piaţa internă a gazelor naturale, care a fost implementată treptat începând cu 1999, are drept obiectiv să ofere tuturor consumatorilor din Comunitate, indiferent dacă sunt persoane fizice sau întreprinderi, posibilităţi reale de alegere, precum şi noi oportunităţi de afaceri şi un comerţ transfrontalier mai intens, pentru a asigura obţinerea de progrese în materie de eficienţă, preţuri competitive şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor, precum şi pentru a contribui la siguranţa alimentării cu gaze şi la dezvoltarea durabilă.
(2)Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale (4) Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 septembrie 2005 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale (5) au adus o contribuţiei semnificativă la crearea unei pieţe interne a gazelor naturale.
(4)JOL176, 15.7.2003, p. 57.
(5)JO L 289, 3.11.2005, p. 1.
(3)Experienţa dobândită din punerea în aplicare şi monitorizarea primului set de linii directoare în materie de bune practici, adoptat de Forumul european de reglementare a gazelor naturale (Forumul de la Madrid) în 2002, demonstrează că, pentru a asigura deplina punere în aplicare a normelor definite de respectivele linii directoare în toate statele membre şi pentru a oferi în practică o garantare minimă a unor condiţii uniforme de acces la piaţă, este necesar să se prevadă ca acestea să devină obligatorii din punct de vedere juridic.
(4)Un al doilea set de norme comune intitulat "Al doilea set de linii directoare în materie de bune practici" a fost aprobat la reuniunea Forumului de la Madrid din 24-25 septembrie 2003, iar obiectivul prezentului regulament este acela de a defini, pe baza respectivelor linii directoare, norme şi principii de bază privind accesul la reţea şi serviciile referitoare la accesul terţilor, gestionarea congestiei, transparenţa, echilibrarea şi comercializarea drepturilor la capacitate.
(5)Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale (6) prevede posibilitatea de a recurge la un operator combinat de transport şi de distribuţie. Prin urmare, dispoziţiile prezentului regulament nu impun modificarea organizării sistemelor naţionale de transport şi distribuţie atunci când acestea sunt conforme cu dispoziţiile relevante ale directivei respective.
(6)A se vedea pagina 94 din prezentul Jurnal Oficial.
(6)Conductele de înaltă presiune care leagă distribuitorii locali la reţeaua de gaze naturale şi care nu sunt utilizate în principal pentru distribuţia de gaze naturale la nivel local sunt incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(7)Este necesar să se specifice criteriile conform cărora se stabilesc tarifele de acces la reţea, pentru a garanta respectarea deplină a principiului nediscriminării şi a cerinţelor unei bune funcţionări a pieţei interne, precum şi pentru a lua în considerare în totalitate necesitatea integrităţii sistemului şi a reflecta costurile reale suportate, în măsura în care acestea sunt transparente şi corespund costurilor unui operator de reţea eficient şi comparabil din punct de vedere structural, incluzând şi un randament corespunzător al investiţiei şi, după caz, luând în considerare analizele comparative ale tarifelor realizate de autorităţile de reglementare.
(8)La calcularea tarifelor pentru accesul la reţele, este necesar să fie luate în considerare costurile reale suportate, în măsura în care acestea sunt transparente şi corespund costurilor unui operator de reţea eficient şi comparabil din punct de vedere structural, precum şi nevoia de a oferi un randament corespunzător al investiţiei şi stimulente pentru construirea unei noi infrastructuri, inclusiv măsuri speciale de reglementare pentru investiţii noi, astfel cum se prevede în Directiva 2009/73/CE. În această privinţă, în special în cazul în care există concurenţă reală între conducte, analiza comparativă a tarifelor realizată de autorităţile de reglementare reprezintă un element important de luat în considerare.
(9)Folosirea de modalităţi de stabilire a tarifelor bazate pe piaţă, cum ar fi licitaţiile, trebuie să fie compatibilă cu dispoziţiile prevăzute de Directiva 2009/73/CE.
(10)Este necesar un set comun minim de servicii referitoare la accesul terţilor pentru a oferi un standard comun minim care să reglementeze condiţiile practice de acces în întreaga Comunitate, pentru a garanta că serviciile referitoare la accesul terţilor sunt suficient de compatibile şi pentru a permite valorificarea avantajelor pe care le oferă o bună funcţionare a pieţei interne a gazelor naturale.
(11)În prezent, există obstacole în calea vânzării de gaze naturale în condiţii de egalitate, fără discriminare sau vreun dezavantaj în cadrul Comunităţii. În special, nu există încă în fiecare stat membru un acces nediscriminatoriu la reţea şi nici niveluri de supraveghere exercitată de autorităţile de reglementare, similare din punct de vedere al eficacităţii, iar pieţe izolate există în continuare.
(12)Pentru finalizarea pieţei interne a gazelor naturale, ar trebui să se atingă un nivel suficient al capacităţii de interconectare transfrontalieră în ceea ce priveşte gazele, iar integrarea pieţei ar trebui promovată.
(13)Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată "O politică energetică pentru Europa" a subliniat importanţa realizării pieţei interne a gazelor naturale şi a creării unor condiţii de concurenţă echitabile pentru toate întreprinderile din domeniul gazelor naturale stabilite în Comunitate. Comunicările Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulate "Perspectivele pentru piaţa internă a gazelor naturale şi a energiei electrice" şi "Anchetă efectuată în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în sectoarele europene ale gazelor naturale şi energiei electrice (raport final)" au demonstrat că normele şi măsurile actuale nu asigură cadrul necesar şi nici nu oferă posibilitatea creării unor capacităţi de interconectare în vederea îndeplinirii obiectivului de a realiza o piaţă internă funcţională, eficientă şi deschisă.
(14)Pe lângă punerea în aplicare completă a cadrului de reglementare existent, cadrul de reglementare al pieţei interne în sectorul gazelor naturale, prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1775/2005, ar trebui adaptat în conformitate cu comunicările menţionate.
(15)Este necesară, în special, o mai bună cooperare şi coordonare între operatorii de transport şi de sistem, pentru a crea coduri de reţea, în vederea asigurării şi gestionării unui acces eficient şi transparent la reţelele de transport trans-frontaliere, precum şi pentru a garanta o planificare coordonată şi suficient orientată spre viitor şi o evoluţie tehnică satisfăcătoare a sistemului de transport în cadrul Comunităţii, inclusiv crearea de capacităţi de interconectare, acordând atenţia cuvenită protecţiei mediului. Codurile de reţea respective ar trebui să fie conforme cu orientările-cadru care prin natura lor nu au caracter obligatoriu (orientări-cadru) şi care sunt elaborate de Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei instituită prin Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a Agenţiei pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei (1) ("agenţiei"). Agenţiei ar trebui să aibă un rol în revizuirea, pe baza unor fapte concrete, a proiectelor de coduri de reţea, inclusiv în ceea ce priveşte conformitatea acestora cu orientările-cadru şi ar trebui să aibă posibilitatea de a le recomanda Comisiei spre aprobare. De asemenea, se consideră oportun ca agenţia să evalueze modificările propuse la codurile de reţea şi ar trebui ca aceasta să aibă posibilitatea de a le recomanda Comisiei spre adoptare. Operatorii de transport şi de sistem ar trebui să îşi exploateze reţelele în conformitate cu aceste coduri de reţea.
(1)A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.
(16)În scopul asigurării unei gestionări optime a reţelelor de transport de gaze din Comunitate, ar trebui instituită o reţea europeană a operatorilor de transport şi de sistem de gaze naturale (ENTSO de gaze). Atribuţiile ENTSO de gaze ar trebui să fie îndeplinite în conformitate cu normele comunitare în domeniul concurenţei, care rămân aplicabile deciziilor acesteia. Atribuţiile ENTSO de gaze ar trebui să fie clar definite, iar metoda sa de lucru ar trebui să asigure eficienţa, transparenţa şi natura reprezentativă a ENTSO de gaze. Codurile de reţea întocmite de ENTSO de gaze nu sunt menite să înlocuiască codurile de reţea naţionale necesare pentru aspecte fără caracter transfrontalier. Având în vedere faptul că un progres mai eficace poate fi realizat printr-o abordare la nivel regional, operatorii de transport şi de sistem ar trebui să înfiinţeze structuri regionale în cadrul structurii generale de cooperare, garantând, în acelaşi timp, faptul că rezultatele la nivel regional sunt compatibile cu codurile de reţea şi cu planurile la nivel comunitar fără caracter obligatoriu de dezvoltare a reţelei pe zece ani. Cooperarea în cadrul acestor structuri regionale presupune separarea efectivă a activităţilor de exploatare a reţelelor de activităţile legate de producere şi alimentare. În absenţa unei astfel de separări, cooperarea regională dintre operatorii de transport şi de sistem poate da naştere unui risc de comportament anticoncurenţial. Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea şi să monitorizeze eficacitatea operaţiunilor din cadrul reţelei la nivel regional. Cooperarea la nivel regional ar trebui să fie compatibilă cu evoluţia către o piaţă internă a gazului competitivă şi eficientă.
(17)Toţi participanţii la piaţă prezintă un interes în activitatea care se aşteaptă să fie desfăşurată de ENTSO de gaze. Prin urmare, un proces eficace de consultare este esenţial, iar structurile existente, care au fost instituite în vederea facilitării şi simplificării acestui proces precum Asociaţia europeană pentru simplificarea schimburilor de energie, autorităţile de reglementare naţionale sau agenţia ar trebui să joace un rol important.
(18)În vederea asigurării unei transparenţe sporite a dezvoltării reţelei de transport de gaz din Comunitate, ENTSO de gaze ar trebui să elaboreze, să publice şi să actualizeze periodic un plan la nivel comunitar fără caracter obligatoriu de dezvoltare a reţelei pe zece ani (planul la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei). Reţelele viabile pentru transportul gazelor naturale şi interconexiunile regionale necesare, relevante din punct de vedere comercial sau din perspectiva siguranţei alimentării, ar trebui incluse în acest plan de dezvoltare a reţelei.
(19)În scopul consolidării concurenţei prin crearea de pieţe angro lichide ale gazelor naturale, este vital ca acestea să poată fi comercializate independent de localizarea în sistem. Unica modalitate de a realiza acest lucru este de a oferi utilizatorilor reţelei libertatea de a rezerva, în mod independent, capacitate de intrare şi de ieşire, ceea ce ar avea ca rezultat organizarea transportului de gaze naturale pe zone, şi nu sub formă de fluxuri contractuale. Preferinţa pentru sistemele de intrare-ieşire care să faciliteze dezvoltarea concurenţei a fost deja exprimată de majoritatea părţilor interesate, în cadrul celui de-al şaselea Forum de la Madrid din 30-31 octombrie 2002. Tarifele nu ar trebui să depindă de ruta de transport. Prin urmare, tariful stabilit pentru unul sau mai multe puncte de intrare nu ar trebui să depindă de tariful stabilit pentru unul sau mai multe puncte de ieşire şi/sau viceversa.
(20)Trimiterile la contractele armonizate de transport în contextul accesului nediscriminatoriu la reţea al operatorilor de transport şi de sistem nu înseamnă că respectivele condiţii ale contractelor de transport ale unui operator de transport şi de sistem dintr-un stat membru trebuie să fie aceleaşi cu cele ale altui operator de transport şi de sistem din acelaşi sau din alt stat membru, cu excepţia cazului în care se stabilesc cerinţe minime ce trebuie respectate de toate contractele de transport.
(21)Reţelele de gaze se confruntă cu o congestie contractuală semnificativă. Gestionarea congestiei şi principiile de alocare a capacităţii în cadrul contractelor recente sau negociate recent se bazează pe eliberarea capacităţii neutilizate, prin acordarea dreptului utilizatorilor de a subînchiria sau revinde capacităţile contractate şi prin impunerea, asupra operatorilor de transport şi de sistem, a obligaţiei de a oferi pe piaţă capacitatea neutilizată, cel puţin pe baza unui aranjament pe termen scurt şi cu posibilitatea de întrerupere. Având în vedere numărul mare de contracte existente şi necesitatea creării de condiţii cu adevărat echitabile de concurenţă atât pentru utilizatorii de capacitate nouă, cât şi pentru utilizatorii de capacitate deja existentă, aceste principii ar trebui aplicate cu privire la întreaga capacitate contractată, inclusiv cu privire la contractele deja în vigoare.
(22)Deşi, în prezent, congestia fizică a reţelelor este rareori o problemă în Comunitate, aceasta poate deveni o problemă în viitor. Prin urmare, este important să se stabilească principiul de bază pentru alocarea capacităţii congestionate în astfel de situaţii.
(23)Monitorizarea pieţei realizată în ultimii ani de autorităţile de reglementare naţionale şi de Comisie a demonstrat că cerinţele de transparenţă şi normele privind accesul la infrastructură sunt insuficiente pentru a asigura existenţa unei pieţe interne a gazelor cu adevărat funcţională, deschisă şi eficientă.
(24)Accesul egal la informaţii despre starea fizică şi eficienţa sistemului este necesar astfel încât toţi participanţii la piaţă să poată evalua situaţia globală a cererii şi a ofertei şi să poată identifica cauzele variaţiilor preţului angro. Acest lucru cuprinde informaţii mai precise privind cererea şi oferta, capacitatea reţelei, fluxurile şi întreţinerea, echilibrarea şi disponibilitatea şi utilizarea capacităţii de rezervă. Având în vedere importanţa respectivelor informaţii pentru funcţionarea pieţei, este necesară atenuarea limitărilor existente cu privire la publicare impuse din motive de confidenţialitate.
(25)Cerinţele privind confidenţialitatea pentru informaţiile sensibile din punct de vedere comercial prezintă o deosebită relevanţă în cazul în care sunt vizate date de natură comercială strategică pentru societate, în cazul în care există doar un singur utilizator pentru o instalaţie de înmagazinare sau în cazul în care sunt vizate date referitoare la punctele de ieşire dintr-un sistem sau un subsistem care nu sunt conectate la alt sistem de transport sau distribuţie, ci la un singur client industrial final, atunci când publicarea acestor date ar dezvălui informaţii confidenţiale cu privire la procesul de producţie al respectivului client.
(26)În scopul sporirii încrederii în piaţă, participanţii la piaţă ar trebui să se asigure că toate persoanele care adoptă un comportament abuziv pot fi supuse unor sancţiuni eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare. Autorităţile competente ar trebui abilitate să investigheze în mod efectiv alegaţiile referitoare la abuzurile de piaţă. În acest scop, este necesar ca autorităţile competente să aibă acces la datele care oferă informaţii cu privire la deciziile operaţionale luate de întreprinderile de furnizare. Pe piaţa gazelor naturale, toate aceste decizii sunt comunicate operatorilor de sisteme sub forma rezervelor de capacitate, a nominalizărilor şi a fluxurilor realizate. Operatorii de sistem ar trebui să păstreze informaţiile respective, într-un format uşor accesibil, la dispoziţia autorităţilor competente pentru o perioadă de timp determinată. Autorităţile competente ar trebui, în plus, să monitorizeze periodic respectarea normelor de către operatorii de transport şi de sistem.
(27)În unele state membre, accesul la instalaţiile de înmagazinare a gazelor şi la instalaţiile de gaze naturale lichefiate (GNL) este insuficient, fiind necesară, prin urmare, îmbunătăţirea punerii în aplicare a normelor în materie existente. Monitorizarea efectuată de către Grupul european de reglementare în domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale a condus la concluzia că liniile directoare pe bază voluntară referitoare la bunele practici în ceea ce priveşte accesul terţilor la reţea pentru operatorii de înmagazinare, asupra cărora toate părţile interesate au căzut de acord în cadrul Forumului de la Madrid, sunt aplicate într-un mod insuficient şi, prin urmare, este necesar ca acestea să devină obligatorii.
(28)Sistemele de echilibrare nediscriminatorii şi transparente din sectorul gazelor, care sunt operate de operatorii de transport şi de sistem sunt mecanisme importante, mai ales pentru participanţii noi intraţi pe piaţă, care ar putea să întâmpine mai multe dificultăţi în echilibrarea portofoliului global de vânzări decât societăţile deja existente pe piaţa relevantă. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme care să asigure utilizarea de către operatorii de transport şi de sistem a unor astfel de sisteme într-un mod compatibil cu condiţii de acces la reţea nediscriminatorii, transparente şi reale.
(29)Comercializarea drepturilor primare la capacitate reprezintă un element important al dezvoltării unei pieţe competitive şi a creării de lichiditate. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să stabilească norme de bază în acest sens.
(30)Autorităţile de reglementare naţionale ar trebui să asigure respectarea normelor cuprinse în prezentul regulament şi a liniilor directoare adoptate în temeiul acestuia.
(31)În liniile directoare anexate la prezentul regulament sunt definite norme specifice şi detaliate de punere în aplicare, pe baza celui de-al doilea set de linii directoare în materie de bune practici. După caz, normele respective vor evolua în timp, luând în considerare diferenţele care există între reţelele naţionale din sectorul gazelor.
(32)Înainte de a se propune modificarea liniilor directoare anexate la prezentul regulament, Comisia ar trebui să asigure consultarea prealabilă a tuturor părţilor relevante implicate la care se referă liniile directoare, reprezentate de organizaţiile profesionale, şi pentru care liniile directoare prezintă interes, precum şi a statelor membre din cadrul Forumului de la Madrid.
(33)Statele membre şi autorităţile naţionale competente ar trebui să prezinte Comisiei informaţiile relevante. Comisia ar trebui să trateze aceste informaţii în mod confidenţial.
(34)Prezentul regulament şi liniile directoare adoptate în temeiul acestuia nu aduc atingere aplicării normelor comunitare privind concurenţa.
(35)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor pentru exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JOL184, 17.7.1999, p. 23.
(36)Comisia ar trebui să fie împuternicită, în special, să stabilească sau să adopte liniile directoare necesare pentru asigurarea gradului minim de armonizare necesar în vederea realizării obiectivului prezentului regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(37)Deoarece obiectivul prezentului regulament, şi anume stabilirea de norme echitabile pentru condiţiile de acces la reţelele de transport al gazelor naturale, la instalaţiile de înmagazinare şi de GNL nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(38)Având în vedere întinderea modificărilor aduse Regulamentului (CE) nr. 1775/2005, este de dorit, din motive de claritate şi de coerenţă, ca dispoziţiile în cauză să fie reformate prin introducerea lor într-un singur text în cadrul unui nou regulament,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare
Prezentul regulament are drept obiectiv:
a)stabilirea de norme nediscriminatorii pentru condiţiile de acces la sistemele pentru transportul gazelor naturale, luând în considerare caracteristicile specifice ale pieţelor naţionale şi regionale, în vederea asigurării unei funcţionări corespunzătoare a pieţei interne a gazelor;
b)stabilirea de norme nediscriminatorii pentru condiţiile de acces la instalaţiile GNL şi de înmagazinare, luând în considerare caracteristicile specifice ale pieţelor naţionale şi regionale; şi
c)facilitarea realizării unei pieţe angro funcţionale şi transparente, cu un nivel ridicat al siguranţei alimentării cu gaze, şi asigurarea mecanismelor de armonizare a normelor de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de gaz.
Obiectivele menţionate la primul paragraf cuprind definirea unor principii armonizate de fixare a tarifelor sau a unor metodologii de calcul al acestor tarife, definirea unor principii armonizate pentru accesul la reţea, dar nu şi la instalaţiile de înmagazinare, stabilirea de servicii pentru accesul terţilor şi de principii armonizate pentru alocarea capacităţii şi gestionarea congestiei, stabilirea de cerinţe de transparenţă, norme de echilibrare şi tarife de dezechilibru şi facilitarea comercializării de capacitate.
Prezentul regulament, cu excepţia articolului 19 alineatul (4), se aplică exclusiv instalaţiilor de înmagazinare care intră sub incidenţa articolului 33 alineatul (3) sau alineatul (4) din Directiva 2009/73/CE.
Statele membre pot înfiinţa o entitate sau un organism, în conformitate cu Directiva 2009/73/CE, în scopul îndeplinirii uneia sau mai multor funcţii atribuite în mod obişnuit operatorului de transport şi de sistem; această entitate sau organism face obiectul cerinţelor prezentului regulament. Entitatea sau organismul respectiv fac obiectul unei certificări în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament şi fac obiectul desemnării în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2009/73/CE.
Art. 2: Definiţii
(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."transport" înseamnă transportul gazelor naturale printr-o reţea formată în special din conducte de înaltă presiune, alta decât o reţea de conducte în amonte şi alta decât partea de conducte de înaltă presiune folosită în special pentru distribuţia de gaze naturale la nivel local, pentru a fi livrate clienţilor, dar care nu include alimentarea;
2."contract de transport" înseamnă un contract încheiat de operatorul de transport şi de sistem cu un utilizator al reţelei în vederea efectuării transportului;
3."capacitate" înseamnă fluxul maxim, exprimat în metri cubi normali pe unitate de timp sau în unitate de energie pe unitate de timp la care are dreptul utilizatorul reţelei în conformitate cu prevederile contractului de transport;
4."capacitate neutilizată" înseamnă capacitatea fermă pe care a achiziţionat-o un utilizator al reţelei în baza unui contract de transport dar pe care utilizatorul nu a indicat-o până la termenul limită specificat în contract;
5."gestionarea congestiei" înseamnă gestionarea portofoliului de capacităţi al operatorului de transport şi de sistem în vederea utilizării optime şi maxime a capacităţii tehnice şi pentru detectarea în timp util a viitoarelor puncte de congestie şi a punctelor de saturaţie;
6."piaţă secundară" înseamnă piaţa capacităţii comercializate altfel decât pe piaţa principală;
7."nominalizare" înseamnă raportarea prealabilă de către utilizatorul reţelei către operatorul de transport şi de sistem a debitului real pe care utilizatorul reţelei doreşte să-l injecteze sau să-l retragă efectiv din sistem;
8."renominalizare" înseamnă raportarea ulterioară a nominalizării corectate;
9."integritatea sistemului" înseamnă starea unei reţele de transport, inclusiv instalaţiile de transport necesare, în care presiunea şi calitatea gazelor naturale rămân între limitele minime şi maxime stabilite de operatorul de transport şi de sistem, astfel încât transportul gazelor naturale să fie garantat din punct de vedere tehnic;
10."perioadă de echilibrare" înseamnă perioada în care fiecare utilizator al reţelei trebuie să compenseze retragerea unei cantităţi de gaze naturale, exprimate în unităţi de energie, prin injectarea aceleiaşi cantităţi de gaze naturale în reţeaua de transport în conformitate cu contractul de transport sau codul reţelei;
11."utilizator al reţelei" înseamnă orice client sau potenţial client al unui operator de transport şi de sistem şi operatorii de transport şi de sistem înşişi, în măsura în care acest lucru le este necesar pentru îndeplinirea funcţiilor în materie de transport;
12."serviciu întreruptibil" înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport şi de sistem în legătură cu capacitatea întreruptibilă;
13."capacitate întreruptibilă" înseamnă capacitate de transport al gazelor care poate fi întreruptă de operatorul de transport şi de sistem în conformitate cu condiţiile prevăzute în contractul de transport;
14."serviciu pe termen lung" înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport şi de sistem cu o durată de un an sau mai mult;
15."serviciu pe termen scurt" înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport şi de sistem cu o durată mai mică de un an;
16."capacitate fermă" înseamnă capacitatea de transport de gaze garantată contractual ca fiind neîntreruptibilă de către operatorul de transport şi de sistem;
17."servicii ferme" înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport şi de sistem în legătură cu capacitatea fermă;
18."capacitate tehnică" înseamnă capacitatea fermă maximă pe care o poate oferi operatorul de transport şi de sistem utilizatorilor reţelei, luând în considerare integritatea sistemului şi cerinţele de exploatare a reţelei de transport;
19."capacitate contractată" înseamnă capacitatea pe care operatorul de transport şi de sistem a alocat-o unui utilizator al reţelei printr-un contract de transport;
20."capacitate disponibilă" înseamnă partea din capacitatea tehnică care nu este alocată şi este încă disponibilă pentru sistem în momentul respectiv;
21."congestie contractuală" înseamnă situaţia în care nivelul cererii de capacitate fermă depăşeşte capacitatea tehnică;
22."piaţă principală" înseamnă piaţa capacităţii comercializate direct de către operatorul de transport şi de sistem;
23."congestie fizică" înseamnă situaţia în care nivelul cererii de livrări efective depăşeşte capacitatea tehnică la un moment dat;
24."capacitate a instalaţiei GNL" înseamnă capacitatea disponibilă la un terminal de GNL pentru lichefierea gazelor naturale sau pentru import, descărcare, servicii auxiliare, înmagazinare temporară şi regazeificare a GNL;
25."spaţiu" înseamnă volumul pe care utilizatorul unei instalaţii de înmagazinare are dreptul să îl utilizeze pentru înmaga-zinarea gazelor;
26."debitul de extracţie" înseamnă debitul la care utilizatorul unei instalaţii de înmagazinare are dreptul să extragă gazele din instalaţie;
27."debitul de injecţie" înseamnă debitul la care utilizatorul unei instalaţii de înmagazinare are dreptul să injecteze gazele din instalaţie;
28."capacitatea de înmagazinare" înseamnă orice combinaţie între spaţiu, debit de injecţie şi debit de extracţie.
(2)Fără a aduce atingere definiţiilor de la alineatul (1) din prezentul articol, definiţiile de la articolul 2 din Directiva 2009/73/CE, care sunt relevante pentru aplicarea prezentului regulament, se aplică de asemenea, cu excepţia definiţiei transportului de la punctul 3 din articolul menţionat.
Definiţiile de la punctele 3-23 de la alineatul (1) al prezentului articol care fac referire la transport se aplică, prin analogie, cu referire la instalaţiile de înmagazinare şi la instalaţiile GNL.
Art. 3: Certificarea operatorilor de transport şi de sistem
(1)Comisia examinează orice notificare privind decizia de certificare a unui operator de transport şi de sistem, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (6) din Directiva 2009/73/CE, imediat după primirea notificării. În termen de două luni de la data primirii unei astfel de notificări, Comisia transmite autorităţii de reglementare naţionale competente un aviz în ceea ce priveşte compatibilitatea cu articolul 10 alineatul (2) sau cu articolul 11 şi cu articolul 9 din Directiva 2009/73/CE.
În vederea elaborării avizului menţionat la primul paragraf, Comisia poate solicita avizul agenţiei cu privire la decizia autorităţii de reglementare naţionale referitoare la certificare. Într-o astfel de situaţie, termenul de două luni menţionat la primul paragraf se prelungeşte cu două luni.
În lipsa unui aviz al Comisiei în termenul menţionat la primul şi al doilea paragraf, se consideră că aceasta nu a avut nici un fel de obiecţii împotriva deciziei autorităţii de reglementare.
(2)La primirea unui aviz din partea Comisiei, autoritatea de reglementare naţională adoptă, în termen de două luni, decizia finală cu privire la certificarea operatorului de transport şi de sistem, ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Comisiei. Decizia autorităţii de reglementare şi avizul Comisiei se publică împreună.
(3)În orice moment pe parcursul procedurii, autorităţile de reglementare şi/sau Comisia pot solicita operatorilor de transport şi de sistem şi/sau întreprinderilor care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare orice informaţii relevante pentru îndeplinirea sarcinilor acestora, în temeiul prezentului articol.
(4)Autorităţile de reglementare şi Comisia păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
(5)Comisia poate adopta linii directoare care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată pentru punerea în aplicare a alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, prin completarea sa, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 28 alineatul (2).
(6)În cazul în care Comisia a primit o notificare privind certificarea unui operator de transport şi de sistem în temeiul articolului 9 alineatul (10) din Directiva 2009/73/CE, Comisia ia o decizie privind certificarea. Autoritatea de reglementare se conformează deciziei Comisiei.
Art. 3a: Certificarea operatorilor de înmagazinare
(1)Statele membre se asigură că fiecare operator de înmagazinare, inclusiv orice operator de înmagazinare controlat de un operator de transport şi de sistem, este certificat în conformitate cu procedura prevăzută la prezentului articol, fie de către autoritatea naţională de reglementare, fie de o altă autoritate competentă desemnată de statul membru în cauză în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European şi al Consiliului (*5) (în fiecare caz denumită «autoritatea de certificare»).
(*5)Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2017 privind măsurile de garantare a siguranţei furnizării de gaze şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010 (JO L 280, 28.10.2017, p. 1).
Prezentul articol se aplică, de asemenea, operatorilor de înmagazinare controlaţi de operatorii de transport şi de sistem care au fost deja certificaţi în temeiul normelor privind separarea prevăzute la articolele 9, 10 şi 11 din Directiva 2009/73/CE.
(2)Autoritatea de certificare emite un proiect de decizie privind certificarea referitor la operatorii de înmagazinare care operează instalaţii de înmagazinare subterană a gazelor cu o capacitate mai mare de 3,5 TWh atunci când, indiferent de numărul de operatori de înmagazinare, în ansamblul instalaţiilor de înmagazinare, stocurile constituite erau, la 31 martie 2021 şi la 31 martie 2022, la un nivel care, în medie, reprezenta mai puţin de 30 % din capacitatea lor maximă, până la 1 februarie 2023 sau în termen de 150 de zile lucrătoare de la data primirii unei notificări în temeiul alineatului (9).
În ceea ce priveşte operatorii de înmagazinare menţionaţi la primul paragraf, autoritatea de certificare depune toate eforturile pentru a emite un proiect de decizie privind certificarea până la 1 noiembrie 2022.
Pentru toţi ceilalţi operatori de înmagazinare, autoritatea de certificare adoptă un proiect de decizie privind certificarea până la 2 ianuarie 2024 sau în termen de 18 luni de la data primirii unei notificări în temeiul alineatului (8) sau (9).
(3)Atunci când evaluează riscul pentru securitatea aprovizionării cu energie în Uniune, autoritatea de certificare ia în considerare orice risc pentru siguranţa furnizării de gaze la nivel naţional, regional sau la nivelul Uniunii, precum şi orice atenuare a unui astfel de risc, care rezultă, printre altele, din:
a)dreptul de proprietate, aprovizionarea sau alte relaţii comerciale care ar putea afecta în mod negativ stimulentele şi capacitatea operatorului de înmagazinare de a constitui stocuri în instalaţia de înmagazinare subterană a gazelor;
b)drepturile şi obligaţiile Uniunii faţă de o ţară terţă în temeiul dreptului internaţional, inclusiv în temeiul oricărui acord încheiat cu una sau mai multe ţări terţe la care Uniunea este parte şi în care este abordat aspectul securităţii aprovizionării cu energie;
c)drepturile şi obligaţiile statelor membre în cauză faţă de o ţară terţă care decurg din acorduri încheiate de statele membre în cauză cu una sau mai multe ţări terţe, în măsura în care acordurile respective respectă dreptul Uniunii; sau
d)orice alte fapte şi circumstanţe specifice ale cazului respectiv.
(4)În cazul în care autoritatea de certificare stabileşte că o persoană care, în mod direct sau indirect, controlează sau îşi exercită vreun drept asupra operatorului de înmagazinare în sensul articolului 9 din Directiva 2009/73/CE ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie sau interesele esenţiale în materie de securitate ale Uniunii sau ale oricărui stat membru, autoritatea de certificare refuză certificarea. Ca opţiune alternativă, autoritatea de certificare poate să emită o decizie privind certificarea sub rezerva unor condiţii care să garanteze o atenuare suficientă a riscurilor care ar putea influenţa în mod negativ constituirea de stocuri în instalaţiile de înmagazinare subterană a gazelor şi cu asigurarea că viabilitatea condiţiilor poate fi asigurată pe deplin printr-o punere în aplicare şi monitorizare eficace. Astfel de condiţii pot include, în special, obligaţia pentru proprietarul sistemului de înmagazinare sau operatorul de înmagazinare de a transfera gestionarea sistemului de înmagazinare.
(5)În cazul în care autoritatea de certificare ajunge la concluzia că riscurile legate de furnizarea de gaze nu pot fi eliminate prin condiţiile stabilite în conformitate cu alineatul (4), inclusiv prin obligaţia pentru proprietarul sistemului de înmagazinare sau operatorul de înmagazinare de a transfera gestionarea sistemului de înmagazinare şi, prin urmare, refuză certificarea, aceasta:
a)solicită proprietarului sistemului de înmagazinare sau operatorului de înmagazinare ori oricărei persoane despre care consideră că ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie sau interesele esenţiale în materie de securitate ale Uniunii sau ale oricărui stat membru să cedeze participaţiile sau drepturile pe care le deţine asupra proprietăţii sistemului de înmagazinare sau a proprietăţii operatorului de înmagazinare, şi stabileşte un termen pentru o astfel de cedare;
b)dispune, dacă este cazul, măsuri provizorii pentru a se asigura că o astfel de persoană nu poate exercita niciun control sau drept asupra respectivului proprietar de sistem de înmagazinare sau operator de înmagazinare până la cedarea participaţiilor sau a drepturilor; şi
c)decide cu privire la măsurile compensatorii adecvate în conformitate cu dreptul intern.
(6)Autoritatea de certificare notifică fără întârziere Comisiei proiectul de decizie privind certificarea, împreună cu toate informaţiile relevante.
Comisia transmite un aviz cu privire la proiectul de decizie privind certificarea autorităţii de certificare în termen de 25 de zile lucrătoare de la data unei astfel de notificări. Autoritatea de certificare ţine seama în cea mai mare măsură de avizul Comisiei.
(7)Autoritatea de certificare emite decizia privind certificarea în termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea avizului Comisiei.
(8)Înainte de punerea în funcţiune a unei instalaţii de înmagazinare subterană a gazelor nou construite, operatorul de înmagazinare este certificat în conformitate cu alineatele (1)-(7). Operatorul de înmagazinare notifică autorităţii de certificare intenţia sa de a pune în funcţiune instalaţia de înmagazinare.
(9)Operatorii de înmagazinare notifică autorităţii de certificare relevante orice tranzacţie planificată care ar necesita o reevaluare a conformităţii lor cu cerinţele de certificare prevăzute la alineatele (1)-(4).
(10)Autorităţile de certificare monitorizează în mod continuu respectarea de către operatorii de înmagazinare a cerinţelor de certificare de la alineatele (1)-(4). Acestea deschid o procedură de certificare în scopul reevaluării respectării cerinţelor în oricare din circumstanţele următoare:
a)la primirea unei notificări din partea operatorului de înmagazinare în temeiul alineatului (8) sau (9);
b)din proprie iniţiativă, în cazul în care au cunoştinţă de faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenţei asupra unui operator de înmagazinare ar putea duce la nerespectarea cerinţelor de la alineatele (1), (2) şi (3);
c)la cererea motivată a Comisiei.
(11)Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura exploatarea continuă a instalaţiilor de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriile lor respective. Respectivele instalaţii de înmagazinare subterană a gazelor pot înceta operaţiunile numai în cazul în care cerinţele tehnice şi de siguranţă nu sunt respectate sau în cazul în care autoritatea de certificare stabileşte, în urma unei evaluări şi ţinând seama de avizul ENTSO de gaze, potrivit căruia o astfel de încetare a operaţiunilor nu ar diminua siguranţa furnizării de gaze la nivelul Uniunii sau la nivel naţional.
Se iau măsuri compensatorii adecvate, dacă este cazul, în situaţia în care încetarea operaţiunilor nu este permisă.
(12)Comisia poate publica orientări privind aplicarea prezentului articol.
(13)Prezentul articol nu se aplică părţilor din instalaţiile de GNL care sunt utilizate pentru înmagazinare.
Art. 4: Reţeaua europeană a operatorilor de transport şi de sistem de gaze naturale
Toţi operatorii de transport şi de sistem cooperează la nivel comunitar prin ENTSO de gaze, în scopul promovării finalizării şi funcţionării pieţei interne a gazelor naturale şi a comerţului transfrontalier, precum şi în scopul asigurării unei gestionări optime, a unei exploatări coordonate şi a unei evoluţii tehnice sănătoase a reţelei de transport de gaze naturale.
Art. 5: Înfiinţarea ENTSO de gaze
(1)Până la 3 martie 2011, fiecare operator de transport şi de sistem de gaze transmite Comisiei şi agenţiei proiectul de statut, o listă a membrilor şi proiectul de regulament de procedură, inclusiv normele de procedură cu privire la consultarea părţilor interesate, ale ENTSO de gaze care urmează să fie instituită.
(2)În termen de două luni de la data primirii documentelor de mai sus, după consultarea în mod oficial a organizaţiilor care reprezintă părţile interesate, în special utilizatorii sistemului, inclusiv clienţii, agenţia furnizează Comisiei un aviz cu privire la proiectul de statut, la lista membrilor şi la proiectul de regulament de procedură.
(3)Comisia furnizează un aviz cu privire la proiectul de statut, la lista membrilor şi la proiectul de regulament de procedură, luând în considerare avizul agenţiei prevăzut la alineatul (2), în termen de trei luni de la data primirii avizului agenţiei.
(4)În termen de trei luni de la data primirii avizului Comisiei, operatorii de transport şi de sistem înfiinţează ENTSO de gaze şi adoptă şi publică statutul şi regulamentul de procedură ale acesteia.
Art. 6: Stabilirea codurilor de reţea
(1)După consultarea agenţiei, a ENTSO de gaze şi a celorlalte părţi interesate relevante, Comisia stabileşte lista anuală a priorităţilor, care identifică domeniile prevăzute la articolul 8 alineatul (6) care urmează că fie incluse în elaborarea codurilor de reţea.
(2)Comisia solicită agenţiei să transmită într-un termen rezonabil, care să nu depăşească şase luni, o orientare-cadru fără caracter obligatoriu ("orientarea-cadru"), care să stabilească principii clare şi obiective, în conformitate cu articolul 8 alineatul (7), pentru elaborarea codurilor de reţea referitoare la domeniile identificate în lista de priorităţi. Fiecare orientare-cadru contribuie la respectarea principiilor nediscriminării, concurenţei efective şi funcţionării eficiente a pieţei. În urma unei cereri motivate din partea agenţiei, Comisa poate prelungi acest termen.
(3)Agenţia consultă în mod oficial ENTSO de gaze şi alte părţi interesate relevante cu privire la orientarea-cadru, într-un interval de cel puţin două luni, într-un mod deschis şi transparent.
(4)În cazul în care Comisia consideră că orientarea-cadru nu contribuie la respectarea principiilor nediscriminării, concurenţei efective şi funcţionării eficiente a pieţei, Comisia poate solicita agenţiei să revizuiască orientarea-cadru într-un termen rezonabil şi să le retransmită Comisiei.
(5)În cazul în care agenţia nu transmite sau nu retransmite orientarea-cadru în termenul stabilit de Comisie în temeiul alineatelor (2) sau (4), Comisia elaborează orientarea-cadru în cauză.
(6)Comisia solicită ENTSO de gaze să transmită agenţiei un cod de reţea conform cu orientarea-cadru relevantă într-un termen rezonabil, care să nu depăşească douăsprezece luni.
(7)În termen de trei luni de la data primirii unui cod de reţea, perioadă în care agenţia poate avea o consultare formală cu părţile interesate relevante, agenţia prezintă ENTSO de gaze un aviz motivat cu privire la codul de reţea.
(8)ENTSO de gaze poate modifica codul de reţea din perspectiva avizului agenţiei şi îl poate retransmite agenţiei.
(9)În momentul în care agenţia consideră că respectivul cod de reţea este conform cu orientarea-cadru relevantă, agenţia transmite Comisiei codul de reţea şi poate recomanda adoptarea acestuia într-un termen rezonabil. În cazul în care Comisia nu adoptă codul de reţea respectiv, aceasta prezintă motivele în acest sens.
(10)În cazul în care ENTSO de gaze nu a reuşit să elaboreze un cod de reţea în termenul stabilit de Comisie în temeiul alineatului (6), Comisia poate solicita agenţiei să pregătească un proiect de cod de reţea pe baza orientării-cadru relevante. Agenţia poate lansa alte consultări pe parcursul pregătirii unui proiect de cod de reţea, în temeiul prezentului alineat. Agenţia transmite Comisiei un proiect de cod de reţea pregătit în temeiul prezentului alineat şi poate recomanda adoptarea acestuia.
(11)Comisia poate adopta, din proprie iniţiativă în cazul în care ENTSO de gaze nu a pregătit un cod de reţea sau agenţia nu a pregătit un proiect de cod de reţea în conformitate cu alineatul (10) din prezentul articol, sau la recomandarea agenţiei, în temeiul alineatului (9) din prezentul articol, unul sau mai multe coduri de reţea în domeniile enumerate la articolul 8 alineatul (6).
În cazul în care Comisia propune adoptarea unui cod de reţea din proprie iniţiativă, Comisia consultă agenţia, ENTSO de gaze şi toate părţile interesate relevante cu privire la proiectul de cod de reţea într-un interval de cel puţin două luni. Masurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 28 alineatul (2).
(12)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului Comisiei de a adopta sau de a modifica liniile directoare, astfel cum se prevede la articolul 23.
Art. 7: Modificarea codurilor de reţea
(1)Proiectele de modificare a oricărui cod de reţea adoptat în conformitate cu articolul 6 pot fi propuse agenţiei de către persoanele care pot fi interesate de respectivul cod de reţea, inclusiv de către ENTSO de gaze, operatorii de transport şi de sistem, utilizatori de reţea şi consumatori. De asemenea, agenţia poate propune modificări din proprie iniţiativă.
(2)Agenţia consultă toate părţile interesate în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 713/2009. În urma acestui proces, agenţia poate prezenta Comisiei propuneri motivate de modificare, explicând modul în care propunerile respective respectă obiectivele codurilor de reţea stabilite la articolul 6 alineatul (2) din prezentul regulament.
(3)Comisia poate adopta, ţinând seama de propunerile agenţiei, modificări la oricare dintre codurile de reţea adoptate în temeiul articolului 6. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, prin completarea sa, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 28 alineatul (2).
(4)Luarea în considerare a modificărilor propuse în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 28 alineatul (2) se limitează la analizarea aspectelor legate de modificarea propusă. Modificările propuse nu aduc atingere altor modificări pe care le poate propune Comisia.
Art. 8: Atribuţiile ENTSO de gaze
(1)ENTSO de gaze elaborează coduri de reţea în domeniile menţionate la alineatul (6) din prezentul articol, în urma solicitării care i-a fost adresată de către Comisie, în conformitate cu articolul 6 alineatul (6).
(2)ENTSO de gaze poate elabora coduri de reţea în domeniile menţionate la alineatul (6), cu scopul de a atinge obiectivele prevăzute la articolul 4, în cazul în care respectivele coduri de reţea nu se aplică domeniilor menţionate în solicitarea care i-a fost adresată de către Comisie. Coduri de reţea respective sunt transmise agenţiei în vederea emiterii unui aviz. Respectivul aviz este luat în considerare în mod corespunzător de către ENTSO de gaze.
(3)ENTSO de gaze adoptă:
a)instrumentele comune pentru exploatarea reţelelor, pentru a asigura coordonarea exploatării reţelei în condiţii normale şi de urgenţă, inclusiv o grilă comună de clasificare a incidentelor, şi planurile de cercetare;
b)un plan la nivel comunitar fără caracter obligatoriu de dezvoltare a reţelei pe zece ani (planul la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei), inclusiv o evaluare europeană cu privire la adecvarea capacităţilor, la fiecare doi ani;
c)recomandări privind coordonarea cooperării tehnice între operatorii de transport şi sistem din Comunitate şi din ţările terţe;
d)un program anual de activitate;
e)un raport anual;
f)evaluări anuale de vară şi de iarnă cu privire la adecvarea capacităţilor.
(4)Evaluarea europeană cu privire la adecvarea capacităţilor menţionată la alineatul (3) litera b) acoperă capacitatea generală a sistemului de gaze de a satisface cererea de gaze existentă şi prognozată pentru următoarea perioadă de cinci ani, precum şi pentru o perioada cuprinsă între cinci şi zece ani de la data la care a fost realizată respectiva evaluare. Evaluarea europeană cu privire la adecvarea capacităţilor se realizează pe baza evaluărilor naţionale cu privire la adecvarea capacităţilor, pregătite de fiecare operator de transport şi de sistem individual.
(5)Programul anual de activitate menţionat la alineatul (3) litera d) cuprinde o listă şi o descriere a codurilor de reţea care urmează să fie pregătite, un plan cu privire la coordonarea exploatării reţelei şi la desfăşurarea activităţilor de cercetare şi dezvoltare care vor fi realizate în decursul anului în cauză, precum şi un calendar previzional.
(6)Codurile de reţea menţionate la alineatele (1) şi (2) acoperă următoarele domenii, ţinând seama, dacă este cazul, de caracteristicile specifice ale regiunilor:
a)normele privind siguranţa şi fiabilitatea reţelei;
b)normele privind racordarea la reţea;
c)normele privind accesul terţilor;
d)normele privind schimbul de date şi decontarea;
e)normele privind interoperabilitatea;
f)procedurile operaţionale pentru situaţii de urgenţă;
g)normele privind alocarea capacităţii şi gestionarea congestiei;
h)normele privind schimburile comerciale asociate prestării tehnice şi operaţionale de servicii de acces la reţea şi de echilibrare a sistemului;
i)normele privind transparenţa;
j)normele de echilibrare, inclusiv normele cu privire la procedurile de nominalizare, normele cu privire la tarifele de dezechilibru şi normele cu privire la echilibrarea operaţională între sistemele de operatori de transport şi de sistem aferente reţelei;
k)normele cu privire la structurile armonizate ale tarifelor de transport; şi
l)normele privind eficienţa energetică a reţelelor de gaze naturale.
(7)Codurile de reţea sunt elaborate pentru aspecte de reţea cu caracter transfrontalier şi aspecte legate de integrarea pieţei şi nu aduc atingere dreptului statelor membre de a stabili coduri naţionale de reţea care nu afectează comerţul transfrontalier.
(8)ENTSO de gaze monitorizează şi analizează punerea în aplicare a codurilor de reţea şi a liniilor directoare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) şi impactul acestora asupra armonizării normelor aplicabile care vizează facilitarea integrării pieţelor. ENTSO de gaze raportează agenţiei concluziile sale şi include rezultatele analizei în raportul anual menţionat la alineatul (3) litera e) din prezentul articol.
(9)ENTSO de gaze pune la dispoziţie toate informaţiile solicitate de către agenţie în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin în temeiul articolului 9 alineatul (1).
(10)ENTSO pentru gaze adoptă şi publică, la fiecare doi ani, un plan la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei, menţionat la alineatul (3) litera (b). Planul la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei cuprinde modelarea reţelei integrate, incluzând reţelele de hidrogen, elaborarea de scenarii, o evaluare europeană cu privire la adecvarea capacităţilor, precum şi evaluarea rezilienţei sistemului.
În special, planul la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei:
a)se bazează pe planuri naţionale de investiţii, luând în considerare planurile regionale de investiţii menţionate la articolul 12 alineatul (1) şi, dacă este cazul, aspectele la nivelul Uniunii legate de planificarea reţelei, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene (*); face obiectul unei analize costuri-beneficii utilizând metodologia stabilită în conformitate cu articolul 11 din regulamentul menţionat;
(*)JO L 115, 25.4.2013, p. 39.
b)în ceea ce priveşte interconectările transfrontaliere, se bazează, de asemenea, pe nevoile rezonabile ale diferiţilor utilizatori de reţea şi integrează angajamentele pe termen lung ale investitorilor menţionaţi la articolele 14 şi 22 din Directiva 2009/73/CE;
c)identifică deficienţele investiţionale, în special în ceea ce priveşte capacităţile transfrontaliere.
În ceea ce priveşte al doilea paragraf litera c), planul la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei poate fi însoţit de o revizuire a obstacolelor în calea creşterii capacităţii transfrontaliere a reţelei, provocate de diferenţele existente la nivelul procedurilor sau al practicilor de aprobare.
(11)Agenţia revizuieşte planurile naţionale de dezvoltare a reţelei pe zece ani, în vederea evaluării concordanţei acestora cu planul la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei. În cazul în care agenţia identifică neconcordanţe între un plan naţional de dezvoltare a reţelei pe zece ani şi planul la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei, recomandă, după caz, modificarea planului naţional de dezvoltare a reţelei pe zece ani sau a planului la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei. În cazul în care un astfel de plan de dezvoltare a reţelei pe zece ani este elaborat în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2009/73/CE, agenţia recomandă autorităţii naţionale de reglementare competente să modifice planul naţional de dezvoltare a reţelei pe zece ani în conformitate cu articolul 22 alineatul (7) din directiva respectivă şi informează Comisia cu privire la aceasta.
(12)La cererea Comisiei, ENTSO de gaze prezintă Comisiei punctul său de vedere cu privire la adoptarea liniilor directoare menţionate la articolul 23.
Art. 9: Monitorizarea efectuată de către agenţie
(1)Agenţia monitorizează executarea sarcinilor ENTSO de gaze menţionate la articolul 8 alineatele (1), (2) şi (3) şi raportează Comisiei.
Agenţia monitorizează punerea în aplicare de către ENTSO de gaze a codurilor de reţea elaborate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) şi a codurilor de reţea care au fost elaborate în conformitate cu articolul 6 alineatele (1)-(10) dar care nu au fost adoptate de către Comisie în temeiul articolului 6 alineatul (11). În cazul în care ENTSO de gaze nu a pus în aplicare astfel de coduri de reţea, agenţia solicită ENTSO de gaze să prezinte o explicaţie motivată corespunzător cu privire la motivele nepunerii lor în aplicare. Agenţia informează Comisia referitor la această explicaţie şi îşi prezintă avizul.
Agenţia monitorizează şi analizează punerea în aplicare a codurilor şi a liniilor directoare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) şi impactul acestora asupra armonizării normelor aplicabile care vizează facilitarea integrării pieţelor, precum şi asupra nediscriminării, concurenţei efective şi funcţionării eficiente a pieţei şi raportează Comisiei.
(2)ENTSO de gaze transmite agenţiei, în vederea emiterii unui aviz, proiectul de plan la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei, proiectul de program anual de activitate, incluzând informaţii cu privire la procesul de consultare şi celelalte documente menţionate la articolul 8 alineatul (3).
În termen de două luni de la data primirii documentelor de mai sus, agenţia furnizează ENTSO de gaze şi Comisiei un aviz motivat corespunzător şi recomandări, în cazul în care consideră că proiectul de program anual de activitate sau proiectul de plan la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei prezentat de ENTSO de gaze nu contribuie la respectarea principiilor nediscriminării, concurenţei efective, funcţionării eficiente a pieţei sau la realizarea unui nivel suficient de interconectare transfrontalieră deschisă accesului terţilor.
Art. 10: Consultări
(1)La elaborarea codurilor de reţea, a proiectului de plan la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei şi a programului anual de activitate menţionate la articolul 8 alineatele (1), (2) şi (3), ENTSO de gaze organizează un proces de consultare extinsă, într-un stadiu incipient, în mod deschis şi transparent, implicând toţi participanţii la piaţă relevanţi şi în special organizaţiile reprezentând toate părţile interesate, în conformitate cu regulamentul de procedură menţionat la articolul 5 alineatul (1). Consultarea include, de asemenea, autorităţi de reglementare naţionale şi alte autorităţi naţionale, întreprinderi de furnizare şi producţie, utilizatori ai reţelelor (inclusiv clienţi), operatori de distribuţie, precum şi asociaţii relevante din domeniul industriei, organisme tehnice şi platforme ale părţilor interesate. Consultarea are ca scop identificarea punctelor de vedere şi a propunerilor tuturor părţilor relevante implicate în procesul decizional.
(2)Toate documentele şi procesele-verbale ale întrunirilor care au legătură cu consultările menţionate la alineatul (1) se fac publice.
(3)Înainte de adoptarea programului anual de activitate şi a codurilor de reţea menţionate la articolul 8 alineatele (1), (2) şi (3), ENTSO de gaze precizează în ce mod au fost luate în considerare observaţiile primite în cadrul consultării. În cazul în care observaţiile nu au fost luate în considerare, aceasta furnizează un aviz motivat.
Art. 11: Costuri
Costurile legate de activităţile ENTSO de gaze menţionate la articolele 4-12 din prezentul regulament şi la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013 sunt suportate de operatorii de transport şi de sistem şi se iau în considerare la calcularea tarifelor. Autorităţile de reglementare aprobă costurile respective numai dacă acestea sunt rezonabile şi adecvate.
Art. 12: Cooperarea regională a operatorilor de transport şi de sistem
(1)Operatorii de transport şi de sistem instituie o cooperare regională în cadrul ENTSO de gaze, pentru a contribui la îndeplinirea sarcinilor menţionate la articolul 8 alineatele (1), (2) şi (3). Aceştia publică, în special, un plan regional de investiţii la fiecare doi ani şi pot lua decizii privind investiţiile pe baza respectivului plan regional de investiţii.
(2)Operatorii de transport şi de sistem promovează acorduri operaţionale, în vederea asigurării unei gestionări optime a reţelei, precum şi dezvoltarea schimburilor de energie, alocarea coordonată de capacitate transfrontalieră prin soluţii nediscriminatorii bazate pe mecanismele pieţei, acordând o atenţie deosebită meritelor specifice ale licitaţiilor implicite pentru alocaţii pe termen scurt, precum şi integrarea mecanismelor de echilibrare şi a celor privind rezerva de putere.
(3)În scopul atingerii obiectivelor stabilite la alineatele (1) şi (2), zona geografică acoperită de fiecare structură de cooperare regională poate fi definită de către Comisie, ţinând seama de structurile de cooperare regională existente. Fiecare stat are dreptul de a promova cooperarea în mai multe zone geografice. Măsura menţionată în prima teză, destinată să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 28 alineatul (2).
În acest scop, Comisia consultă agenţia şi ENTSO de gaze.
Art. 13: Tarifele privind accesul la reţele
(1)Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor, aplicate de operatorii de transport şi de sistem şi aprobate de autorităţile de reglementare în conformitate cu articolul 41 alineatul (6) din Directiva 2009/73/CE, precum şi tarifele publicate în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din directiva respectivă trebuie să fie transparente, să ia în considerare nevoia de integritate a sistemului şi de îmbunătăţire a acesteia şi să reflecte costurile reale suportate, în măsura în care acestea corespund costurilor unui operator de reţea eficient şi comparabil din punct de vedere structural şi care sunt transparente, incluzând şi o rentabilitate corespunzătoare a investiţiei şi, după caz, luând în considerare analizele comparative ale tarifelor realizate de autorităţile de reglementare. Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor se aplică în mod nediscriminatoriu.
Statele membre pot hotărî că tarifele se pot stabili şi prin acorduri bazate pe piaţă, precum licitaţiile, cu condiţia ca aceste acorduri şi veniturile rezultate din ele să fie aprobate de autoritatea de reglementare.
Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor facilitează comerţul eficient cu gaze şi concurenţa, în acelaşi timp evitând subvenţiile încrucişate dintre utilizatorii reţelei, oferind stimulente pentru investiţii şi menţinând sau creând interoperativitate pentru reţelele de transport.
Tarifele pentru utilizatorii de reţele sunt nediscriminatorii şi se stabilesc separat pentru fiecare punct de intrare sau punct de ieşire în/din sistemul de transport. Mecanismele de alocare a costurilor şi metodologia de stabilire a ratelor în ce priveşte punctele de intrare şi de ieşire se aprobă de către autorităţile de reglementare naţionale. Până la 3 septembrie 2011 statele membre asigură că, la încheierea unei perioade de tranziţie, tarifele de acces la reţea nu se calculează pe baza fluxurilor contractuale.
(2)Tarifele de acces la reţea nu restricţionează în nici un fel lichiditatea pieţei şi nici nu denaturează comerţul transfrontalier între diferitele reţele de transport. Sub rezerva articolului 41 alineatul (6) din Directiva 2009/73/CE, în cazul în care diferenţele dintre structurile tarifelor sau dintre mecanismele de echilibrare ar stânjeni comerţul dintre reţelele de transport, operatorii de transport şi de sistem urmăresc în mod activ, în strânsă colaborare cu autoritatea naţională competentă, să asigure convergenţa structurilor tarifare şi a principiilor de tarifare, inclusiv în ceea ce priveşte echilibrarea.
(3)Autoritatea naţională de reglementare poate aplica o reducere de până la 100 % tarifelor de transport şi distribuţie bazate pe capacitate în punctele de intrare dinspre instalaţiile de înmagazinare subterană a gazelor şi instalaţiile de GNL şi în punctele de ieşire către acestea, cu excepţia cazului şi în măsura în care o astfel de instalaţie care este conectată la mai multe reţele de transport sau de distribuţie este utilizată pentru a concura cu un punct de interconectare.
Prezentul alineat se aplică până la 31 decembrie 2025.
Art. 14: Servicii de acces al terţilor cu privire la operatorii de transport şi de sistem
(1)Operatorii de sisteme de înmagazinare au obligaţia:
a)să garanteze că oferă servicii în condiţii nediscriminatorii tuturor utilizatorilor reţelei;
b)să ofere servicii de acces al terţilor, atât pe baze ferme, cât şi întreruptibile. Preţul capacităţii întreruptibile trebuie să reflecte probabilitatea întreruperii;
c)să ofere utilizatorilor reţelei atât servicii pe termen lung, cât şi pe termen scurt.
În ceea ce priveşte primul paragraf litera a), în cazul în care un operator de transport şi de sistem oferă acelaşi serviciu unor clienţi diferiţi, acesta procedează astfel pe baza unor condiţii şi clauze contractuale echivalente, folosind fie contracte de transport armonizate, fie un cod de reţea comun, aprobate de autoritatea competentă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41 din Directiva 2009/73/CE.
(2)Contractele de transport semnate cu date non-standard de intrare în vigoare sau cu o durată mai mică decât un contract anual de transport standard nu trebuie să determine tarife arbitrar mai mari sau mai mici care să nu reflecte valoarea de piaţă a serviciului, în conformitate cu principiile enunţate la articolul 13 alineatul (1).
(3)După caz, se pot acorda servicii pentru accesul terţilor, sub rezerva ca utilizatorii reţelei să ofere garanţii de solvabilitate corespunzătoare cu privire la terţii respectivi. Aceste garanţii nu trebuie să constituie bariere ilegale la intrarea pe piaţă şi trebuie să fie nediscriminatorii, transparente şi proporţionale.
Art. 15: Servicii de acces al terţilor cu privire la instalaţiile de înmagazinare şi la instalaţiile GNL
(1)Operatorii de înmagazinare şi de sistem GNL au obligaţia:
a)să ofere tuturor utilizatorilor reţelei servicii în condiţii nediscriminatorii, care răspund cererii de pe piaţă; în special, în cazul în care un operator al unei instalaţii GNL sau un operator de înmagazinare oferă acelaşi serviciu mai multor clienţi diferiţi, acesta oferă respectivul serviciu în condiţii contractuale echivalente;
b)să ofere servicii compatibile cu modalităţile de utilizare a sistemelor interconectate de transport de gaze şi să faciliteze accesul, prin cooperarea cu operatorul de transport şi de sistem; şi
c)să publice informaţiile pertinente, în special datele cu privire la utilizarea şi disponibilitatea serviciilor, într-un interval compatibil cu necesităţile comerciale rezonabile ale utilizatorilor instalaţiilor de înmagazinare şi ai instalaţiilor GNL, această publicare făcând obiectul unei monitorizări de către autoritatea naţională de reglementare.
(2)Fiecare operator de înmagazinare are obligaţia:
a)să ofere servicii de acces al terţilor, atât pe baze ferme, cât şi întreruptibile, cu condiţia ca preţul capacităţii întreruptibile să reflecte probabilitatea întreruperii;
b)să ofere utilizatorilor instalaţiei de înmagazinare atât servicii pe termen lung, cât şi pe termen scurt; şi
c)să ofere utilizatorilor instalaţiilor de înmagazinare atât servicii combinate, cât şi servicii necombinate cu privire la spaţiul de înmagazinare, debitul de injecţie şi debitul de extracţie.
(3)Semnarea de contracte referitoare la instalaţiile de înmagazinare şi GNL nu poate conduce la creşteri arbitrare de tarife atunci când astfel de contracte au fost semnate:
a)în afara unui an gazier cu o dată de intrare în vigoare non-standard; sau
b)pe o perioadă mai scurtă decât în cazul unui contract standard referitor la instalaţii de înmagazinare şi GNL încheiat pe bază anuală.
(4)După caz, se pot acorda servicii pentru accesul terţilor, sub rezerva ca utilizatorii reţelei să ofere garanţii de solvabilitate corespunzătoare cu privire la terţii respectivi. Aceste garanţii nu trebuie să constituie bariere ilegale la intrarea pe piaţă şi trebuie să fie nediscriminatorii, transparente şi proporţionale.
(5)Limitele contractuale cu privire la dimensiunea minimă solicitată a capacităţii instalaţiei GNL şi a capacităţii de înmaga-zinare se justifică pe baza constrângerilor de natură tehnică şi permit micilor utilizatori accesul la serviciile de înmagazinare.
Art. 16: Principii ale mecanismelor de alocare a capacităţii şi proceduri de gestionare a congestiei cu privire la operatorii de transport şi de sistem
(1)Se pune la dispoziţia participanţilor pieţei capacitatea maximă în toate punctele relevante prevăzute la articolul 18 alineatul (3), luând în considerare integritatea sistemului şi exploatarea eficientă a reţelei.
(2)Operatorii de transport şi de sistem pun în aplicare şi publică mecanisme de alocare a capacităţii nediscriminatorii şi transparente, care:
a)dau semnale economice corespunzătoare pentru utilizarea eficientă şi la nivel maxim a capacităţii, facilitează investiţiile în noi infrastructuri şi facilitează schimburile transfrontaliere de gaze naturale;
b)sunt compatibile cu mecanismul de piaţă, inclusiv cu pieţele la vedere (spot) şi centrele de comercializare, fiind în acelaşi timp flexibile şi capabile să se adapteze în funcţie de evoluţia condiţiilor pieţei;
c)sunt compatibile cu sistemele de acces la reţea ale statelor membre.
(3)Operatorii de transport şi de sistem implementează şi publică proceduri nediscriminatorii şi transparente de gestionare a congestiei, care facilitează schimburile transfrontalier de gaz natural, desfăşurate în mod nediscriminatoriu, şi au la bază următoarele principii:
a)în cazul unei congestii contractuale, operatorul de transport şi de sistem oferă capacitatea neutilizată pe piaţa principală cel puţin pe baza unui aranjament pe termen scurt (o zi) şi întreruptibil;
b)utilizatorii reţelei care doresc să-şi revândă sau să-şi sub-închirieze capacitatea contractată neutilizată pe piaţa secundară au dreptul să facă acest lucru.
În ceea ce priveşte primul paragraf litera b), un stat membru poate solicita ca operatorul de transport şi de sistem să fie înştiinţat sau informat în mod corespunzător de către utilizatorii reţelei.
(4)În cazul unei congestii fizice, operatorul de transport şi de sistem sau, după caz, autorităţile de reglementare aplică mecanisme nediscriminatorii şi transparente de alocare a capacităţii.
(5)Operatorii de transport şi de sistem evaluează în mod regulat cererea de noi investiţii de pe piaţă. La planificarea de noi investiţii, operatorii de transport şi de sistem evaluează cererea de pe piaţă şi au în vedere siguranţa alimentării.
Art. 17: Principii privind mecanismele de alocare a capacităţii şi pentru procedurile de gestionare a congestiei cu privire la instalaţiile de înmagazinare şi la instalaţiile GNL
(1)Participanţilor la piaţă li se pune la dispoziţie capacitatea maximă a instalaţiilor de înmagazinare şi GNL, ţinându-se seama de integritatea şi exploatarea sistemului.
(2)Operatorii de înmagazinare şi de sistem GNL pun în aplicare şi publică mecanisme de alocare a capacităţii nediscriminatorii şi transparente, care:
a)oferă semnale economice adecvate pentru utilizarea maximă şi eficientă a capacităţii şi facilitează investiţiile în infrastructuri noi;
b)sunt compatibile cu mecanismul de piaţă, inclusiv cu pieţele la vedere (spot) şi centrele de comercializare, fiind în acelaşi timp flexibile şi capabile să se adapteze în funcţie de evoluţia condiţiilor pieţei;
c)sunt compatibile cu sistemele de acces la reţelele conectate.
(3)Contractele referitoare la instalaţiile de înmagazinare şi GNL includ măsuri care să împiedice blocarea capacităţii neutilizate, ţinându-se seama de următoarele principii, care se aplică în cazuri de congestie contractuală:
a)operatorul de sistem trebuie să ofere fără întârziere pe piaţa primară instalaţia GNL şi capacitatea de înmagazinare neutilizate; în cazul instalaţiilor de înmagazinare, acest lucru trebuie să se petreacă cel puţin pe baza unui aranjament pe termen scurt (o zi) şi întreruptibil;
b)utilizatorii instalaţiei GNL şi de înmagazinare care doresc să revândă capacitatea contractată pe piaţa secundară trebuie să aibă dreptul să facă acest lucru.
Art. 18: Cerinţe privind transparenţa cu privire la operatorii de transport şi de sistem
(1)Operatorii de transport şi de sistem publică informaţii detaliate privind serviciile pe care le oferă şi condiţiile relevante aplicate, împreună cu informaţiile tehnice necesare pentru ca utilizatorii reţelei să dobândească accesul efectiv la reţea.
(2)Pentru a asigura tarife transparente, obiective şi nediscriminatorii şi pentru a facilita utilizarea eficientă a reţelei de gaze, operatorii de transport şi de sistem sau autorităţile naţionale competente publică informaţii rezonabil şi suficient de detaliate despre formarea, metodologia şi structura tarifelor.
(3)Pentru serviciile oferite, fiecare operator de transport şi de sistem publică periodic, în mod continuu şi într-o formă standardizată şi accesibilă, informaţii cu privire la capacităţile tehnice, contractate şi disponibile, cu cifrele aferente tuturor punctelor relevante, inclusiv punctele de intrare şi ieşire.
(4)Punctele relevante ale unei reţele de transport despre care trebuie publicate informaţii se aprobă de către autorităţile competente după consultarea utilizatorilor reţelei.
(5)Operatorii de transport şi de sistem divulgă întotdeauna informaţiile necesare în temeiul prezentului regulament într-un mod logic, clar, cuantificabil, uşor accesibil şi nediscriminatoriu.
(6)Operatorii de transport şi de sistem publică informaţiile ex ante şi ex post privind cerea şi oferta, pe baza nominalizărilor, a previziunilor şi a fluxurilor realizate de intrare şi de ieşire din sistem. Autoritatea de reglementare naţională garantează faptul că toate aceste informaţii sunt făcute publice. Nivelul de detaliu al informaţiilor care se publică reflectă informaţiile disponibile operatorilor de transport şi de sistem.
Operatorii de transport şi de sistem publică măsurile luate, precum şi costurile suportate şi veniturile generate în legătură cu echilibrarea sistemului.
Participanţii la piaţă implicaţi furnizează operatorilor de transport şi de sistem datele prevăzute la prezentul articol.
Art. 19: Cerinţe privind transparenţa cu privire la instalaţiile de înmagazinare şi la instalaţiile GNL
(1)Operatorii de înmagazinare şi de sistem GNL publică informaţii detaliate privind serviciile pe care le oferă şi condiţiile relevante aplicate, împreună cu informaţiile tehnice necesare pentru ca utilizatorii instalaţiilor GNL şi de înmagazinare să dobândească accesul efectiv la acestea.
(2)În legătură cu serviciile furnizate, operatorii de înmagazinare şi de sistem GNL publică informaţii cu privire la capacităţile de înmagazinare şi ale instalaţiilor GNL contractate şi disponibile, pe bază numerică, în mod regulat şi continuu şi într-o formă standardizată şi accesibilă.
(3)Operatorii de înmagazinare şi de sistem GNL transmit întotdeauna informaţiile necesare în temeiul prezentului regulament într-un mod logic, clar, cuantificabil, uşor accesibil şi nediscriminatoriu.
(4)Operatorii de înmagazinare şi de sistem GNL publică volumul de gaze existent în fiecare instalaţie de înmagazinare sau GNL sau grup de instalaţii de înmagazinare în cazul în care aceasta corespunde modului în care este acordat accesul utilizatorilor la sistem, fluxurile de intrare şi de ieşire, precum şi capacităţile disponibile de înmagazinare şi capacităţile instalaţiilor GNL, inclusiv cu privire la instalaţiile scutite de la obligaţia de a acorda acces terţilor. Aceste informaţii se comunică, de asemenea, operatorului de transport şi de sistem care le publică la nivel consolidat, pentru fiecare sistem sau subsistem, definit cu ajutorul punctelor relevante. Aceste informaţii se actualizează cel puţin o dată pe zi.
În cazurile în care utilizatorul unui sistem de înmagazinare este unicul utilizator al unei instalaţii de înmagazinare, utilizatorul sistemului de înmagazinare poate adresa autorităţii de reglementare naţionale o cerere motivată de prelucrare în regim de confidenţialitate a datelor menţionate la primul paragraf. În cazul în care ajunge la concluzia că cererea respectivă este justificată, ţinând seama, în special, de necesitatea asigurării unui echilibru între interesul protecţiei legitime a secretelor profesionale, a căror dezvăluire ar afecta în mod negativ strategia comercială globală a utilizatorului instalaţiilor de înmagazinare, şi obiectivul de a crea o piaţă internă a gazelor competitivă, autoritatea naţională de reglementare poate permite operatorului de înmagazinare să nu facă publice datele menţionate la primul paragraf, pentru o perioadă de cel mult un an.
Al doilea paragraf se aplică fără a aduce atingere obligaţiilor de comunicare către operatorul de transport şi de sistem şi de publicare de către acesta menţionate la primul paragraf, cu excepţia cazului când datele cumulate sunt identice cu datele sistemului individual de înmagazinare cu privire la care autoritatea de reglementare naţională a aprobat nepublicarea.
(5)În vederea garantării unor tarife transparente, obiective şi nediscriminatorii şi în scopul facilitării utilizării eficiente a infrastructurilor, operatorii de înmagazinare şi de sistem GNL sau autorităţile de reglementare corespunzătoare fac publice informaţii suficient de detaliate cu privire la derivarea tarifelor, la metodologiile de calcul şi la structura tarifelor pentru infrastructura care face obiectul accesului reglementat al terţilor.
Art. 20: Evidenţa datelor pentru operatorii de sisteme
Operatorii de transport şi de sistem, operatorii de înmagazinare şi operatorii de sistem GNL păstrează la dispoziţia autorităţilor naţionale, inclusiv a autorităţilor de reglementare naţionale, a autorităţii naţionale în domeniul concurenţei şi a Comisiei, pentru o perioadă de cinci ani, toate informaţiile menţionate la articolele 18 şi 19, precum şi în partea 3 din anexa I.
Art. 21: Norme de echilibrare şi tarife de dezechilibru
(1)Normele de echilibrare sunt concepute într-un mod echitabil, nediscriminatoriu şi transparent şi se bazează pe criterii obiective. Normele de echilibrare reflectă nevoile reale ale sistemului, luând în considerare resursele de care dispune operatorul de transport şi de sistem. Normele de echilibrare au la bază principiile de piaţă.
(2)Pentru a permite utilizatorilor reţelei să ia măsuri corective oportune, operatorii de transport şi de sistem furnizează prin mijloace electronice informaţii suficiente, oportune şi fiabile în legătură cu situaţia utilizatorilor reţelei din punct de vedere al echilibrării.
Informaţiile furnizate reflectă nivelul informaţiilor disponibile operatorului de transport şi de sistem şi perioada de decontare pentru care se calculează tarife de dezechilibru.
Nu se percep tarife pentru furnizarea informaţiilor în temeiul prezentului alineat.
(3)Tarifele de dezechilibru reflectă, în măsura în care este posibil, costurile, oferind în acelaşi timp suficiente stimulente pentru ca utilizatorii reţelei să-şi echilibreze injectările şi retragerile de gaze. Tarifele de dezechilibru evită subvenţionarea încrucişată între utilizatorii reţelei şi nu împiedică intrarea de noi participanţi pe piaţă.
Autorităţile competente sau, după caz, operatorul de transport şi de sistem publică orice metodologie de calculare a tarifelor de dezechilibru, precum şi tarifele finale.
(4)Statele membre se asigură că operatorii de transport şi de sistem depun eforturi pentru a armoniza regimurile de echilibrare şi pentru a raţionaliza structurile şi nivelurile tarifelor de dezechilibru pentru a facilita comercializarea gazelor.
Art. 22: Comercializarea drepturilor la capacitate
Fiecare operator de transport şi de sistem, de înmagazinare şi de sistem GNL ia măsuri rezonabile pentru a permite comercializarea liberă a drepturilor la capacitate şi pentru a facilita această comercializare în mod transparent şi nediscriminatoriu. Fiecare astfel de operator elaborează contracte de transport, contracte cu privire la instalaţiile GNL şi contracte de înmagazinare şi proceduri armonizate pe piaţa principală pentru a facilita schimburile de capacitate pe piaţa secundară şi recunoaşte transferul drepturilor primare la capacitate atunci când este notificat de către utilizatorii sistemului.
Contractele de transport, cele cu privire la instalaţiile GNL şi contractele de înmagazinare şi procedurile armonizate se notifică autorităţilor de reglementare.
Art. 23: Linii directoare
(1)După caz, liniile directoare care asigură gradul minim de armonizare necesar pentru a atinge obiectivul prezentului regulament specifică:
a)detalii cu privire la serviciile pentru accesul terţilor, inclusiv natura, durata şi alte caracteristici ale acestor servicii, în conformitate cu articolele 14 şi 15;
b)principiile care stau la baza mecanismelor de alocare a capacităţii şi despre aplicarea procedurilor de gestionare a congestiei în cazul congestiei contractuale, în conformitate cu articolele 16 şi 17;
c)detalii cu privire la furnizarea de informaţii, definirea informaţiilor tehnice necesare utilizatorilor reţelei pentru a obţine accesul efectiv la sistem şi definirea tuturor punctelor relevante pentru cerinţele de transparenţă, inclusiv informaţiile care urmează să se publice la toate punctele relevante şi frecvenţa publicării acestor informaţii, în conformitate cu articolele 18 şi 19;
d)detalii cu privire la metodologia de tarifare pentru comerţul transfrontalier cu gaze naturale în conformitate cu articolul 13;
e)detalii despre domeniile enumerate la articolul 8 alineatul (6). În acest scop, Comisia se consultă cu agenţia şi cu ENTSO de gaze.
(2)Liniile directoare cu privire la aspectele enumerate la alineatul (1) literele (a), b) şi c) sunt stabilite în anexa I cu privire la operatorii de transport şi de sistem.
Comisia poate adopta linii directoare cu privire la aspectele enumerate la alineatul (1) din prezentul articol şi poate modifica liniile directoare menţionate la literele (a), b) şi c) din alineatul respectiv. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 28 alineatul (2).
(3)Aplicarea şi modificarea liniilor directoare adoptate în temeiul prezentului regulament reflectă diferenţele dintre reţelele naţionale de gaze şi, prin urmare, nu necesită condiţii detaliate pentru accesul terţilor care să fie uniforme la nivelul Comunităţii. Acestea pot, cu toate acestea, să stabilească cerinţe minime care trebuie respectate pentru a îndeplini condiţiile de acces la reţea nediscriminatorii şi transparente necesare pentru o piaţă internă a gazelor naturale, cerinţe care se pot aplica ulterior prin prisma diferenţelor dintre reţelele naţionale de gaze.
Art. 24: Autorităţi de reglementare
Atunci când îşi exercită responsabilităţile care le revin în temeiul prezentului regulament, autorităţile de reglementare asigură respectarea prezentului regulament şi a liniilor directoare adoptate în temeiul articolului 23.
După caz, acestea colaborează între ele, cu Comisia şi cu agenţia în conformitate cu capitolul VIII din Directiva 2009/73/CE.
Art. 25: Furnizarea de informaţii
Statele membre şi autorităţile de reglementare furnizează Comisiei, la cerere, toate informaţiile necesare în sensul articolului 23.
Comisia stabileşte un termen rezonabil în care urmează să se furnizeze informaţiile, luând în considerare complexitatea informaţiilor cerute şi urgenţa lor.
Art. 26: Dreptul statelor membre de a prevedea măsuri mai detaliate
Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor statelor membre de a menţine sau de a introduce măsuri care conţin dispoziţii mai detaliate decât cele prevăzute de prezentul regulament şi de liniile directoare menţionate la articolul 23.
Art. 27: Sancţiuni
(1)Statele membre stabilesc norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a garanta punerea în aplicare a dispoziţiilor respective. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre notifică Comisiei normele privind sancţiunile care corespund dispoziţiilor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 până la 1 iulie 2006 şi informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora. Statele membre notifică Comisiei acele norme care nu corespund dispoziţiilor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 al Comisiei până la 3 martie 2011 şi informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.
(2)Sancţiunile prevăzute în temeiul alineatului (1) nu au caracter penal.
Art. 28: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de comitetul înfiinţat în temeiul articolului 51 din Directiva 2009/73/CE.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4), precum şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din respectiva decizie.
Art. 29:
[textul din Art. 29 a fost abrogat la 24-dec-2018 de Art. 50 din capitolul 8 din Regulamentul 1999/11-dec-2018]
Art. 30: Derogări şi scutiri
Prezentul regulament nu se aplică:
a)sistemelor pentru transportul gazelor naturale situate în statele membre pe durata derogărilor acordate în temeiul articolului 49 din Directiva 2009/73/CE.
b)noilor infrastructuri majore, respectiv interconectărilor, instalaţiilor GNL şi de înmagazinare şi creşterilor semnificative ale capacităţii infrastructurilor existente, precum şi modificărilor acestor infrastructuri care permit dezvoltarea de noi surse de alimentare cu gaze menţionate la articolul 36 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2009/73/CE, care sunt scutite de respectarea dispoziţiilor articolelor 9, 14, 32, 33, 34 sau ale articolului 41 alineatele (6), (8) şi (10) din respectiva directivă, atât timp cât sunt scutite de la aplicarea dispoziţiilor menţionate la prezentul paragraf, cu excepţia articolului 19 alineatul (4) din prezentul regulament; sau
c)sistemelor pentru transportul gazelor naturale cărora li s-au acordat derogări în temeiul articolului 48 din Directiva 2009/73/CE.
În ceea ce priveşte primul paragraf litera (a), statele membre cărora li s-au acordat derogări în temeiul articolului 49 din Directiva 2009/73/CE pot solicita Comisiei o derogare temporară de la aplicarea prezentului regulament, pe o perioadă de până la doi ani de la data la care expiră derogările menţionate la respectivul punct.
Art. 31: Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 se abrogă începând cu 3 martie 2011. Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.
Art. 32: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică începând cu 3 martie 2011.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 13 iulie 2009.
Pentru Parlamentul European Preşedintele H.-G. POTTERING Pentru Consiliu Preşedintele E. ERLANDSSON |
ANEXA I:LINII DIRECTOARE PRIVIND
1.Servicii pentru accesul terţilor cu privire la operatorii de transport şi de sistem
1.Operatorii de transport şi de sistem oferă servicii ferme şi întreruptibile a căror durată este de cel puţin o zi.
2.Contractele de transport armonizate şi codurile de reţea comune sunt concepute într-un mod care facilitează comercializarea şi reutilizarea capacităţii contractate de utilizatorii reţelei fără a împiedica cedarea capacităţii.
3.Operatorii de transport şi de sistem elaborează coduri de reţea şi contracte armonizate după consultarea corespunzătoare a utilizatorilor reţelei.
4.Operatorii de transport şi de sistem pun în aplicare proceduri standardizate de nominalizare şi renominalizare. Aceştia dezvoltă sisteme de informatice şi mijloace de comunicare electronice pentru a furnizate date corespunzătoare utilizatorilor reţelei şi pentru a simplifica tranzacţiile, precum nominalizările, contractarea de capacitate şi transferul drepturilor la capacitate între utilizatorii reţelei.
5.Operatorii de transport şi de sistem îşi armonizează, în conformitate cu cele mai bune practici industriale, procedurile de solicitare şi timpii de răspuns oficiali, în scopul minimizării timpilor de răspuns. Operatorii de transport şi de sistem prevăd reţele online de rezervare a capacităţii şi de confirmare, precum şi proceduri de nominalizare şi renominalizare până la 1 iulie 2006, după consultarea utilizatorilor relevanţi ai reţelei.
6.Operatorii de transport şi de sistem nu tarifează separat utilizatorii reţelei pentru cererile de informaţii şi tranzacţiile asociate cu contractele lor de transport şi care se desfăşoară în conformitate cu normele şi procedurile standard.
7.Cererile de informaţii care necesită cheltuieli excepţionale sau excesive, cum ar fi studiile de fezabilitate, pot fi tarifate separat, cu condiţia ca acest lucru să fie justificat în mod corespunzător.
8.Operatorii de transport şi de sistem colaborează cu alţi operatori de transport şi de sistem la coordonarea întreţinerii reţelelor lor, pentru a minimiza orice întrerupere a serviciilor de transport oferite utilizatorilor reţelei şi operatorilor de transport şi de sistem din alte zone şi pentru a asigura beneficii egale în ceea ce priveşte siguranţa alimentării, inclusiv la nivelul tranzitului.
9.Operatorii de transport şi de sistem publică cel puţin o dată pe an, până la o dată limită predeterminată, toate perioadele de întreţinere planificate care ar putea afecta drepturile utilizatorilor reţelei rezultate din contracte de transport şi informaţiile corespunzătoare privind exploatarea, cu suficient timp în avans. Acest lucru cuprinde şi publicarea în mod prompt şi nediscriminatoriu a oricăror modificări ale perioadelor de întreţinere planificate şi notificarea oricăror operaţiuni de întreţinere neprevăzute, de îndată ce operatorul de transport şi de sistem dispune de aceste informaţii. În cursul perioadelor de întreţinere, operatorii de transport şi de sistem publică periodic informaţii actualizate cu privire la detaliile, durata preconizată şi efectul operaţiunilor de întreţinere.
10.Operatorii de transport şi de sistem ţin o evidenţă zilnică a întreţinerii în curs şi a întreruperilor de flux care au avut loc şi pun această evidenţă la dispoziţia autorităţii competente, la cerere. Informaţiile se pun şi la dispoziţia celor afectaţi de întrerupere, la cerere.
2.Principiile care stau la baza mecanismelor de alocare a capacităţii şi procedurile de gestionare a congestiei cu privire la operatorii de transport şi de sistem şi aplicarea lor în cazul congestiei contractuale
2.1.Principiile care stau la baza mecanismelor de alocare a capacităţii şi procedurile de gestionare a congestiei cu privire la operatorii de transport şi de sistem
1.Mecanismele de alocare a capacităţii şi procedurile de gestionare a congestiei facilitează dezvoltarea concurenţei şi lichiditatea comercializării capacităţii şi sunt compatibile cu mecanismele de piaţă, inclusiv cu pieţele spot şi centrele de comercializare. Ele sunt flexibile şi capabile să se adapteze în funcţie de evoluţia condiţiilor pieţei.
2.Mecanismele şi procedurile iau în considerare integritatea reţelei în cauză, precum şi siguranţa alimentării.
3.Aceste mecanisme şi proceduri nu împiedică intrarea de noi operatori pe piaţă şi nici nu creează bariere ilegale la intrarea pe piaţă. Ele nu împiedică participanţii pieţei, inclusiv noii intraţi şi întreprinderile cu o cotă de piaţă mică, să exercite o concurenţă efectivă.
4.Aceste mecanisme şi proceduri dau semnale economice corespunzătoare pentru utilizarea eficientă şi optimă a capacităţii tehnice şi facilitează investiţiile în noile infrastructuri.
5.Utilizatorii reţelei sunt informaţi cu privire la situaţiile care ar putea afecta disponibilitatea capacităţii contractate. Informaţiile cu privire la întrerupere ar trebui să reflecte nivelul informaţiilor de care dispune operatorul de transport şi de sistem.
6.În cazul în care, la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de livrare, apar dificultăţi din motive legate de integritatea reţelei, operatorii de transport şi de sistem informează utilizatorii reţelei cu privire la aceasta şi caută de îndată o soluţie nediscriminatorie.
Operatorii de transport şi de sistem pun în aplicare procedurile după consultarea utilizatorilor reţelei şi convin asupra lor împreună cu autoritatea de reglementare.
2.2.Procedurile de gestionare a congestiei în caz de congestie contractuală
2.2.1.Dispoziţii generale
1.Dispoziţiile punctului 2.2 se aplică punctelor de interconectare dintre sisteme de intrare-ieşire adiacente, indiferent dacă sunt fizice sau virtuale, între două sau mai multe state membre sau în cadrul aceluiaşi stat membru, în măsura în care punctele fac obiectul unor proceduri de rezervare de către utilizatori. De asemenea, se pot aplica punctelor de intrare în ţări terţe şi punctelor de ieşire către acestea, sub rezerva deciziei autorităţii de reglementare naţionale competente. Punctele de ieşire către consumatorii finali şi reţele de distribuţie, punctele de intrare din instalaţii de producţie şi terminale GNL, precum şi punctele de intrare-ieşire ale instalaţiilor de înmagazinare nu fac obiectul dispoziţiilor de la punctul 2.2.
2.Pe baza informaţiilor publicate de operatorii de sisteme de transport conform secţiunii 3 din prezenta anexă şi, acolo unde este cazul, validate de autorităţile de reglementare naţionale, agenţia publică până la data de 1 iunie a fiecărui an, începând din 2015, un raport de monitorizare privind congestia la punctele de interconectare, cu referire la produsele de capacitate fermă vândute în anul precedent, ţinând seama, în măsura posibilului, de schimburile comerciale de capacităţi de pe piaţa secundară şi de utilizarea de capacitate întreruptibilă.
3.Orice capacitate suplimentară care a devenit disponibilă prin aplicarea uneia dintre procedurile de gestionare a congestiei prevăzute la punctele 2.2.2, 2.2.3, 2.2.4 şi 2.2.5 este oferită de operatorul (operatorii) de sistem de transport în cadrul procesului de alocare normal.
4.Măsurile prevăzute la punctele 2.2.2, 2.2.4 şi 2.2.5 se implementează cu începere de la 1 octombrie 2013. Punctele 2.2.3.1-2.2.3.5 se aplică de la 1 iulie 2016.
2.2.2.Creşterea capacităţii prin schema de suprasubscriere şi răscumpărare
1.Operatorii de sisteme de transport propun şi, după aprobarea de către autoritatea de reglementare naţională, implementează o schemă de suprasubscriere şi răscumpărare bazată pe stimulente, pentru a oferi capacităţi suplimentare pe o bază fermă. Înaintea implementării, autoritatea de reglementare naţională se consultă cu autorităţile de reglementare naţionale ale statelor membre adiacente şi ţine seama de opiniile acestora. Capacitatea suplimentară este definită ca fiind capacitatea fermă oferită suplimentar faţă de capacitatea tehnică a unui punct de interconectare calculată conform articolului 16 alineatul (1) din prezentul regulament.
2.Schema de suprasubscriere şi răscumpărare trebuie să ofere operatorilor de sisteme de transport un stimulent pentru a pune la dispoziţie un volum suplimentar de capacitate, ţinând seama de condiţiile tehnice, precum valoarea puterii calorifice, temperatura şi consumul preconizat, ale sistemului de intrare-ieşire relevant, şi de capacităţile reţelelor adiacente. Operatorii de sisteme de transport trebuie să aplice o abordare dinamică în ceea ce priveşte recalcularea capacităţii tehnice sau suplimentare a sistemului de intrare-ieşire.
3.Schema de suprasubscriere şi răscumpărare trebuie să se bazeze pe un regim de stimulente ce reflectă riscurile pe care şi le asumă operatorii de sisteme de transport prin oferirea de capacitate suplimentară. Schema trebuie structurată în aşa fel încât veniturile din vânzarea capacităţilor suplimentare şi costurile datorate schemei de răscumpărare sau măsurilor luate în conformitate cu subpunctul 6 să fie repartizate între operatorii de sisteme de transport şi utilizatorii reţelei. Autorităţile de reglementare naţionale trebuie să decidă cu privire la repartizarea veniturilor şi a costurilor între operatorul de sistem de transport şi utilizatorul reţelei.
4.În scopul stabilirii veniturilor operatorilor de sisteme de transport, capacitatea tehnică, în special capacitatea restituită, precum şi (acolo unde este cazul) capacitatea rezultată din aplicarea unor mecanisme de «utilizare obligatorie sub sancţiunea pierderii» (use-it-or-lose-it) pentru capacitate fermă pentru ziua următoare (farm day-ahead) şi pe termen lung, se consideră a fi alocată înainte de orice capacitate suplimentară.
5.Pentru determinarea capacităţii suplimentare, operatorul de sistem de transport trebuie să ţină cont de scenarii statistice privind volumul probabil de capacitate fizică neutilizată la orice moment dat în punctele de interconectare. De asemenea, trebuie să ia în considerare şi un profil de risc pentru oferirea de capacitate suplimentară care să nu ducă la o obligaţie de răscumpărare excesivă. Schema de suprasubscriere şi răscumpărare trebuie, de asemenea, să estimeze probabilitatea şi costurile răscumpărării capacităţii de pe piaţă şi să reflecte acest lucru în volumul de capacitate suplimentară care urmează să fie pus la dispoziţie.
6.Acolo unde este necesar pentru a se menţine integritatea sistemului, operatorii de sisteme de transport trebuie să aplice o procedură de răscumpărare bazată pe piaţă, în care utilizatorii reţelei pot oferi capacitate. Utilizatorii reţelei trebuie informaţi în legătură cu procedura de răscumpărare aplicabilă. Utilizarea unei proceduri de răscumpărare se face fără a aduce atingere măsurilor de urgenţă aplicabile.
7.Înainte de a aplica o procedură de răscumpărare, operatorii de sisteme de transport trebuie să verifice dacă integritatea sistemului nu poate fi cumva menţinută într-un mod mai rentabil prin măsuri alternative de ordin tehnic şi comercial.
8.Atunci când propune schema de suprasubscriere şi răscumpărare, operatorul de sistem de transport furnizează toate datele, estimările şi modelele relevante autorităţii de reglementare naţionale, pentru ca acestea din urmă să evalueze schema. Operatorul de sistem de transport trebuie să raporteze în mod regulat autorităţii de reglementare naţionale cu privire la funcţionarea schemei şi, la cererea autorităţii de reglementare naţionale, să prezintă toate datele relevante. Autoritatea de reglementare naţională poate solicita operatorului de sistem de transport să revizuiască schema.
2.2.3.Mecanismul de utilizare obligatorie sub sancţiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare (firm day-ahead use-it-or-lose-it)
1.Autorităţile de reglementare naţionale trebuie să impună operatorilor de sisteme de transport să aplice cel puţin principiile stabilite la subpunctul 3 pentru fiecare utilizator al reţelei la puncte de interconectare în ceea ce priveşte modificarea nominalizării iniţiale dacă, pe baza raportului anual de monitorizare al agenţiei întocmit în conformitate cu punctul 2.2.1.2, se dovedeşte că la punctele de interconectare cererea a depăşit oferta (la preţul de rezervă atunci când se folosesc proceduri de ofertare) în cursul procedurilor de alocare a capacităţilor din anul care face obiectul raportului de monitorizare pentru produsele de utilizat fie în anul respectiv, fie în unul dintre următorii doi ani,
(a)pentru cel puţin trei produse de capacitate fermă cu durata de o lună; sau
(b)pentru cel puţin două produse de capacitate fermă cu durata de un trimestru; sau
(c)pentru cel puţin un produs de capacitate fermă cu durata de un an sau mai mult; sau
(d)dacă nu s-a oferit niciun produs de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult.
2.Dacă, pe baza raportului anual de monitorizare, se dovedeşte că o situaţie similară celei definite la subpunctul 1 este puţin probabil să apară din nou în următorii trei ani, de exemplu ca urmare a disponibilităţii de capacitate în urma extinderii fizice a reţelei sau în urma rezilierii unor contracte pe termen lung, autorităţile de reglementare naţionale competente pot hotărî să pună capăt mecanismului de utilizare obligatorie sub sancţiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare.
3.Renominalizarea fermă este autorizată până la maximum 90 % şi minimum 10 % din capacitatea contractată de utilizatorul reţelei la punctul de interconectare. Cu toate acestea, dacă nominalizarea este mai mare de 80 % din capacitatea contractată, jumătate din volumul nenominalizat poate fi renominalizat ascendent. Dacă nominalizarea nu depăşeşte 20 % din capacitatea contractată, jumătate din volumul nominalizat poate fi renominalizat descendent. Aplicarea prezentului subpunct se face fără a aduce atingere măsurilor de urgenţă aplicabile.
4.Titularul iniţial al capacităţii contractate poate renominaliza partea restricţionată a capacităţii sale contractate ferme pe bază întreruptibilă.
5.Subpunctul 3 nu se aplică utilizatorilor reţelei - persoane sau întreprinderi şi întreprinderile pe care le controlează acestea, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 - care deţin mai puţin de 10 % din capacitatea tehnică medie din anul precedent la punctul de interconectare.
6.Pentru punctele de interconectare în cazul cărora se aplică un mecanism de utilizare obligatorie sub sancţiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare, în conformitate cu subpunctul 3, autoritatea de reglementare naţională trebuie să realizeze o evaluare a relaţiei cu schema de suprasubscriere şi răscumpărare conform punctului 2.2.2, care poate duce la luarea de către autoritatea de reglementare naţională a deciziei de a nu aplica dispoziţiile punctului 2.2.2 în cazul punctelor de interconectare respective. Această decizie se notifică fără întârziere agenţiei şi Comisiei.
7.O autoritate de reglementare naţională poate decide să implementeze la un punct de interconectare un mecanism de utilizare obligatorie sub sancţiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare, în conformitate cu subpunctul 3. Înainte de adoptarea deciziei sale, autoritatea de reglementare naţională se consultă cu autorităţile de reglementare naţionale ale statelor membre adiacente. La adoptarea deciziei sale, autoritatea de reglementare naţională ţine seama de opiniile autorităţilor de reglementare naţionale din statele adiacente.
2.2.4.Restituirea capacităţii contractate
Operatorii de sisteme de transport acceptă orice restituire de capacitate fermă care este contractată de utilizatorul reţelei la un punct de interconectare, cu excepţia produselor de capacitate cu o durată de cel mult o zi. Utilizatorul reţelei trebuie să îşi menţină drepturile şi obligaţiile care îi revin în temeiul contractului de capacitate până când capacitatea este realocată de operatorul de sistem de transport şi în măsura în care capacitatea nu este realocată de operatorul de sistem de transport. Capacitatea restituită este considerată a fi realocată numai după ce întreaga capacitate disponibilă a fost alocată. Operatorul de sistem de transport informează fără întârziere utilizatorul reţelei cu privire la orice realocare a capacităţii sale restituite. Termenii şi condiţiile specifice pentru restituirea capacităţii, în special pentru cazurile în care mai mulţi utilizatori ai reţelei îşi restituie capacitatea, trebuie aprobate de autoritatea de reglementare naţională.
2.2.5.Mecanismul de utilizare obligatorie sub sancţiunea pierderii pentru capacitatea pe termen lung
1.Autorităţile de reglementare naţionale impun operatorilor de sisteme de transport să retragă parţial sau complet capacitatea contractată care este slab utilizată în mod sistematic la un punct de interconectare de către un utilizator al reţelei, în cazul în care utilizatorul respectiv nu a vândut sau oferit în condiţii rezonabile capacitatea sa nefolosită şi alţi utilizatori ai reţelei solicită capacitate fermă. Capacitatea contractată este considerată a fi slab utilizată în mod sistematic în special dacă:
(a)utilizatorul reţelei foloseşte în medie mai puţin de 80 % din capacitatea sa contractată, atât între 1 aprilie şi 30 septembrie, cât şi între 1 octombrie şi 31 martie, cu o durată contractuală efectivă de peste un an, pentru care nu s-a putut prezenta nicio justificare pertinentă; sau
(b)utilizatorul reţelei nominalizează în mod sistematic aproape 100 % din capacitatea sa contractată şi renominalizează descendent în vederea eludării regulilor stabilite la punctul 2.2.3.3.
2.Aplicarea unui mecanism de utilizare obligatorie sub sancţiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare nu trebuie considerată ca reprezentând o justificare pentru a împiedica aplicarea subpunctului 1.
3.Retragerea duce la pierderea parţială sau totală a capacităţii contractate de utilizatorul reţelei, pe o perioadă determinată sau pentru restul duratei contractuale efective. Utilizatorul reţelei trebuie să îşi menţină drepturile şi obligaţiile care îi revin în temeiul contractului de capacitate până când capacitatea este realocată de operatorul de sistem de transport şi în măsura în care capacitatea nu este realocată de operatorul de sistem de transport.
4.Operatorii de sisteme de transport furnizează periodic autorităţilor de reglementare naţionale toate datele necesare pentru a monitoriza măsura în care sunt utilizate capacităţile contractate cu durată contractuală efectivă de peste un an sau pe trimestre recurente care acoperă cel puţin doi ani.
3.Definirea informaţiilor tehnice necesare utilizatorilor reţelei pentru a dobândi accesul efectiv la sistem, definirea tuturor punctelor relevante pentru cerinţele privind transparenţa şi informaţiile care trebuie publicate la toate punctele relevante şi calendarul publicării acestora
3.1.Definirea informaţiilor tehnice necesare utilizatorilor reţelei pentru a dobândi accesul efectiv la sistem
3.1.1.Modul de publicare
1.Operatorii de sistem de transport comunică toate informaţiile menţionate la punctul 3.1.2 şi la punctul 3.3 subpunctele 1-5 în felul următor:
(a)pe un website accesibil publicului, gratuit şi care nu necesită înregistrare sau altă formă de angajament faţă de operatorul sistemului de transport;
(b)în mod periodic/continuu; frecvenţa se stabileşte în funcţie de modificările survenite şi de durata serviciului;
(c)într-un format uşor de utilizat;
(d)în mod clar, cuantificabil, uşor accesibil şi pe bază nediscriminatorie;
(e)într-un format care poate fi descărcat de pe internet, care a fost convenit între operatorii de sisteme de transport şi autorităţile de reglementare naţionale - pe baza unui aviz de format armonizat, care urmează să fie furnizat de agenţie - şi care permite efectuarea de analize cantitative;
(f)utilizând unităţi coerente, în special kWh (cu o temperatură de ardere de referinţă de 298,15 K) pentru conţinutul energetic şi m3 (la 273,15 K şi 1,01325 bar) pentru volum. Se va furniza factorul constant de conversie în conţinut energetic. În afară de formatul de mai sus, se acceptă şi publicarea în alte unităţi de măsură;
(g)în limba oficială sau limbile oficiale ale statului membru şi în engleză.
(h)toate datele se pun la dispoziţie, începând de la 1 octombrie 2013, pe o platformă centrală la nivel de Uniune, instituită de ENTSOG pe baze rentabile.
2.Operatorii de sistem de transport comunică, în timp util, de îndată ce le sunt accesibile, detalii cu privire la modificările concrete efectuate în privinţa tuturor informaţiilor menţionate la punctul 3.1.2 şi la punctul 3.3 subpunctele 1-5.
3.1.2.Conţinutul informaţiilor publicate
Operatorii de sistem de transport publică cel puţin următoarele informaţii despre sistemele şi serviciile lor:
(a)o descriere detaliată şi completă a diferitelor servicii oferite şi a tarifelor lor;
(b)diferitele tipuri de contracte de transport disponibile pentru aceste servicii;
(c)codul de reţea şi/sau condiţiile standard care definesc drepturile şi responsabilităţile tuturor utilizatorilor reţelei, inclusiv:
1.contractele armonizate de transport şi alte documente relevante;
2.în cazul în care este relevant pentru accesul la sistem, se specifică, pentru toate punctele pertinente definite la punctul 3.2 din prezenta anexă, parametrii relevanţi de calitate a gazului, printre care cel puţin puterea calorică brută şi indicele Wobbe şi răspunderea sau costurile de conversie pentru utilizatorii reţelei, în cazul în care gazul nu corespunde acestor specificaţii;
3.în cazul în care este important pentru accesul la sistem, informaţii referitoare la cerinţele de presiune, pentru toate punctele relevante;
4.procedura în cazul întreruperii capacităţii întreruptibile, inclusiv, acolo unde este cazul, momentul producerii, durata şi categoria întreruperilor individuale (de exemplu pro rata sau pe principiul «primul sosit - ultimul întrerupt»);
(d)procedurile armonizate privind utilizarea sistemului de transport, inclusiv definiţiile principalilor termeni;
(e)dispoziţiile privind alocarea capacităţii, gestionarea congestionării şi procedurile de antisaturare şi reutilizare;
(f)normele aplicabile comercializării capacităţii pe piaţa secundară în raport cu operatorul sistemului de transport;
(g)normele de echilibrare şi metoda de calcul al taxelor de dezechilibru;
(h)dacă este cazul, nivelurile de flexibilitate şi toleranţă oferite în cadrul serviciilor de transport şi al altor servicii şi pentru care nu se percep taxe specifice, precum şi orice oferte suplimentare şi taxele corespunzătoare;
(i)o descriere detaliată a sistemului de gaz al operatorului de sistem de transport şi a punctelor relevante de interconectare, astfel cum sunt definite la punctul 3.2 din prezenta anexă, precum şi denumirile operatorilor de sistem sau de instalaţii interconectate;
(j)normele aplicabile pentru conectarea la sistemul aflat în exploatarea operatorului de sistem de transport;
(k)informaţiile referitoare la mecanismele de urgenţă, în măsura în care acestea se află în responsabilitatea operatorului de sistem de transport, precum măsuri care pot duce la deconectarea grupurilor de clienţi şi alte norme de răspundere generală aplicabile operatorului de sistem de transport;
(l)procedurile convenite de operatorii de sistem de transport la punctele de interconectare şi pertinente pentru accesul utilizatorilor reţelei la sistemele de transport respective, referitoare la interoperabilitatea reţelei, procedurile convenite de nominalizare, procedurile de corelare şi alte proceduri convenite care stabilesc dispoziţii referitoare la alocarea fluxurilor de gaz şi echilibrare, inclusiv metodele utilizate;
(m)operatorii de sistem de transport publică o descriere detaliată şi completă a metodologiei şi procesului, inclusiv informaţii privind parametrii utilizaţi şi principalele ipoteze folosite la calculul capacităţii tehnice.
3.2.Definirea tuturor punctelor relevante pentru cerinţele privind transparenţa
1.Punctele relevante cuprind cel puţin:
(a)toate punctele de intrare şi ieşire dintr-o reţea de transport exploatată de un operator de sistem de transport, cu excepţia punctelor de ieşire conectate la un client final unic, precum şi cu excepţia punctelor de intrare racordate direct la o instalaţie de producţie a unui producător unic stabilit în UE;
(b)toate punctele de intrare şi ieşire care fac legătura între zonele de echilibrare ale operatorilor de sistem de transport;
(c)toate punctele care fac legătura între reţeaua unui operator de sistem de transport şi un terminal GNL, platformele gazifere fizice şi instalaţiile de depozitare şi de producţie, cu excepţia cazului în care aceste instalaţii de producţie beneficiază de o scutire în temeiul literei (a);
(d)toate punctele care fac legătura între reţeaua unui anumit operator de sistem de transport şi infrastructura necesară pentru prestarea serviciilor auxiliare, definite la articolul 2 punctul 14 din Directiva 2009/73/CE.
2.Informaţiile destinate clienţilor finali unici şi instalaţiilor de producţie, care sunt excluse din definiţia punctelor relevante descrise la punctul 3.2 subpunctul 1 litera (a), se publică în format cumulat, cel puţin pe zonă de echilibrare. În scopul aplicării prezentei anexe, se consideră că informaţiile cumulate referitoare la clienţii finali unici şi la instalaţiile de producţie, care nu fac obiectul definiţiei punctelor relevante ce figurează la punctul 3.2 subpunctul 1 litera (a), constituie un punct relevant.
3.În cazul în care punctele dintre doi sau mai mulţi operatori de transport sunt gestionate exclusiv de operatorii de transport în cauză, fără nicio implicare contractuală ori operaţională din partea utilizatorilor de sisteme, sau în cazul în care punctele realizează racordul dintre un sistem de transport şi un sistem de distribuţie şi nu există nicio congestie contractuală în aceste puncte, operatorii de sistem de transport sunt scutiţi pentru punctele respective de la obligaţia de publicare a cerinţelor în temeiul punctului 3.3 din prezenta anexă. Autoritatea naţională de reglementare le poate solicita operatorilor de sistem de transport să publice cerinţele în temeiul punctului 3.3 din prezenta anexă pentru anumite grupuri de puncte care fac obiectul scutirii sau pentru totalitatea lor. În această situaţie, informaţiile, dacă sunt disponibile operatorilor de sistem de transport, se publică reunite şi la un nivel semnificativ, cel puţin pentru fiecare zonă de echilibrare. În scopul aplicării prezentei anexe, se consideră că această reunire a punctelor constituie un aspect relevant.
3.3.Informaţiile care trebuie publicate la toate punctele relevante şi calendarul publicării acestora
1.La toate punctele relevante, operatorii de sistem de transport publică informaţiile enumerate la literele (a)-(g), pentru toate serviciile prestate, inclusiv serviciile auxiliare (în special informaţii cu privire la amestecuri, la balastare şi la conversie). Aceste informaţii se publică sub formă de valori numerice, pe perioade zilnice sau orare - egale cu cea mai mică perioadă de referinţă pentru rezervarea capacităţii şi (re)nominalizare, precum şi cu cea mai mică perioadă de stabilire pentru care se calculează taxe de dezechilibru. Dacă cea mai mică perioadă de referinţă nu este o perioadă zilnică, informaţiile enumerate la literele (a)-(g) trebuie comunicate şi pentru perioada zilnică. Aceste informaţii şi actualizări se publică de îndată ce devin disponibile pentru operatorul de sistem («timp aproape real»).
(a)capacitatea tehnică pentru fluxuri în ambele direcţii;
(b)capacitatea contractată totală, fermă şi întreruptibilă, în ambele direcţii;
(c)nominalizările şi renominalizările, în ambele direcţii;
(d)capacitatea disponibilă, fermă şi întreruptibilă, în ambele direcţii;
(e)fluxuri fizice existente;
(f)întreruperile planificate şi efective ale capacităţii întreruptibile;
(g)întreruperile planificate sau neplanificate ale serviciilor garantate, precum şi informaţii privind restabilirea serviciilor garantate (mai exact, întreţinerea sistemului şi durata probabilă a eventualelor întreruperi cauzate de întreţinere). Întreruperile planificate se publică cu cel puţin 42 de zile înainte.
(h)cazurile de respingere a unor cereri, valabile din punct de vedere juridic, de produse de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult, inclusiv numărul şi volumul cererilor respinse; şi
(i)în cazul licitaţiilor, data şi locul în care produsele de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult au fost vândute la preţuri mai mari decât preţul de rezervă;
(j)data şi locul în care nu a fost oferit niciun produs de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult în cadrul procesului de alocare periodic;
(k)capacitatea totală pusă la dispoziţie prin aplicarea procedurilor de gestionare a congestiei stabilite la punctele 2.2.2, 2.2.3, 2.2.4 şi 2.2.5, pentru fiecare procedură de gestionare a congestiei în parte;
(l)literele (h)-(k) se aplică de la 1 octombrie 2013.
2.La toate punctele relevante, informaţiile menţionate la punctul 3.3 subpunctul 1 literele (a), (b) şi (d) se publică cu cel puţin 24 luni înainte.
3.La toate punctele relevante, operatorii de sistem de transport publică, în mod constant, informaţii istorice referitoare la cerinţele de la punctul 3.3 subpunctul 1 literele (a)-(g) pentru ultimii cinci ani.
4.Operatorii de sistem de transport publică zilnic valorile măsurate ale puterii calorifice nete sau indexul Wobbe la toate punctele relevante. Cifrele preliminare se publică cel târziu la trei zile după ziua de gaz (gas day) respectivă. Cifrele finale se publică în termen de trei luni de la încheierea respectivei luni.
5.Pentru toate punctele relevante, operatorii de sistem de transport publică anual capacităţile disponibile, capacităţile rezervate şi tehnice pentru toţi anii în care se contractează capacitatea plus un an, şi cel puţin pentru următorii 10 ani. Aceste informaţii se actualizează cel puţin o dată pe lună sau mai frecvent, în cazul în care devin disponibile noi informaţii. Publicarea trebuie să reflecte perioada pentru care capacitatea este oferită pe piaţă.
3.4.Informaţii care trebuie publicate cu privire la sistemul de transport şi calendarul publicării acestora
1.Operatorii de sistem de transport asigură zilnic publicarea şi actualizarea cantităţilor cumulate ale capacităţilor oferite şi contractate pe piaţa secundară (mai exact, vândute de un utilizator de reţea unui alt utilizator de reţea), dacă operatorii de sistem de transport dispun de informaţii în acest sens. Aceste informaţii trebuie să includă următoarele specificaţii:
(a)punctul de interconectare la care se vinde capacitatea;
(b)tipul de capacitate, şi anume de intrare, de ieşire, fermă, întreruptibilă;
(c)cantitatea şi durata drepturilor de utilizare a capacităţii;
(d)tipul de vânzare, de exemplu transfer sau atribuire;
(e)numărul total de tranzacţii/transferuri;
(f)orice alte condiţii cunoscute de operatorul sistemului de transport, conform punctului 3.3.
În măsura în care aceste informaţii sunt furnizate de o terţă parte, operatorii de sistem de transport sunt scutiţi de la aplicarea acestei dispoziţii.
2.Operatorii de sistem de transport publică condiţiile armonizate în temeiul cărora vor accepta tranzacţiile cu capacitate (de exemplu, transferuri şi atribuiri). Printre aceste condiţii trebuie incluse cel puţin următoarele:
(a)o descriere a produselor standardizate care pot fi vândute pe piaţa secundară;
(b)termenele pentru implementarea/acceptarea/înregistrarea tranzacţiilor secundare. În cazul unor întârzieri, trebuie publicate motivele;
(c)notificarea operatorului de sistem de transport de către vânzătorul sau de către terţa parte prevăzută la punctul 3.4 subpunctul 1 cu privire la numele vânzătorului şi cumpărătorului şi la specificaţiile privind capacitatea, în conformitate cu punctul 3.4 subpunctul 1.
În măsura în care aceste informaţii sunt furnizate de o terţă parte, operatorii de sistem de transport sunt scutiţi de la aplicarea acestei dispoziţii.
3.În ceea ce priveşte serviciul de echilibrare a sistemului pe care îl exploatează, fiecare operator de sistem de transport trebuie să comunice fiecărui utilizator al reţelei, pentru fiecare perioadă de echilibrare, volumele preliminare specifice de dezechilibru şi datele privind costurile per utilizator individual al reţelei, în termen de cel târziu o lună de la sfârşitul perioadei de echilibrare. Datele finale ale consumatorilor deserviţi conform profilurilor standardizate de încărcare pot fi transmise în termen de maximum 14 luni. În măsura în care aceste informaţii sunt furnizate de o terţă parte, operatorii de sistem de transport sunt scutiţi de la aplicarea acestei dispoziţii. Comunicarea acestor informaţii trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
4.În cazul în care se oferă servicii de flexibilitate, altele decât toleranţele, pentru accesul terţei părţi, operatorii de sistem de transport publică zilnic prognoze pentru ziua următoare cu privire la volumul maxim de flexibilitate, la nivelul rezervat al flexibilităţii şi la flexibilitatea disponibilă pentru piaţă în ziua de gaz următoare. Operatorul de sistem de transport publică, de asemenea, informaţii ex post cu privire la utilizarea cumulată a serviciilor de flexibilitate la sfârşitul fiecărei zile de gaz. Dacă autoritatea naţională de reglementare estimează că astfel de informaţii ar putea da naştere la eventuale abuzuri din partea utilizatorilor reţelei, ea poate decide să scutească operatorul de sistem de transport de la această obligaţie.
5.Operatorii de sistem de transport publică, pe zonă de echilibrare, volumul gazului din sistemul de transport la începutul fiecărei zile de gaz şi estimarea volumului de gaz din sistemul de transport la sfârşitul fiecărei zile de gaz. Volumul de gaz estimat pentru sfârşitul zilei de gaz se actualizează din oră în oră, pe tot parcursul zilei de gaz. Dacă taxele de dezechilibru se calculează la fiecare oră, operatorul de sistem de transport publică volumul de gaz din sistemul de transport tot la fiecare oră. Ca alternativă, operatorii de sistem de transport publică, per zonă de echilibrare, poziţia colectivă de dezechilibru a tuturor utilizatorilor la începutul fiecărei perioade de echilibrare şi estimarea poziţiei colective de dezechilibru a tuturor utilizatorilor la sfârşitul fiecărei zile de gaz. Dacă autoritatea naţională de reglementare estimează că astfel de informaţii ar putea da naştere la eventuale abuzuri din partea utilizatorilor reţelei, ea poate decide să scutească operatorul de sistem de transport de la această obligaţie.
6.Operatorii de sistem de transport oferă instrumente uşor de utilizat pentru calcularea tarifelor.
7.Operatorii de sistem de transport păstrează la dispoziţia autorităţilor naţionale relevante, pentru o perioadă de cel puţin cinci ani, evidenţele efective ale tuturor contractelor de capacitate şi orice alte informaţii legate de calcularea capacităţilor disponibile şi de acordare a accesului la acestea, în special nominalizări şi întreruperi individuale. Operatorii de sistem de transport trebuie să păstreze, pentru o perioadă de minimum 5 ani, documente cu privire la toate informaţiile relevante enumerate la punctul 3.3 subpunctele 4 şi 5 şi să le pună la dispoziţia autorităţii de reglementare, la cererea acesteia. Ambele părţi au obligaţia de a respecta confidenţialitatea informaţiilor comerciale.
ANEXA II:TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 | Prezentul regulament |
Articolul 1 | Articolul 1 |
Articolul 2 | Articolul 2 |
- | Articolul 3 |
- | Articolul 4 |
- | Articolul 5 |
- | Articolul 6 |
- | Articolul 7 |
- | Articolul 8 |
- | Articolul 9 |
- | Articolul 10 |
- | Articolul 11 |
- | Articolul 12 |
Articolul 3 | Articolul 13 |
Articolul 4 | Articolul 14 |
- | Articolul 15 |
Articolul 5 | Articolul 16 |
- | Articolul 17 |
Articolul 6 | Articolul 18 |
- | Articolul 19 |
- | Articolul 20 |
Articolul 7 | Articolul 21 |
Articolul 8 | Articolul 22 |
Articolul 9 | Articolul 23 |
Articolul 10 | Articolul 24 |
Articolul 11 | Articolul 25 |
Articolul 12 | Articolul 26 |
Articolul 13 | Articolul 27 |
Articolul 14 | Articolul 28 |
Articolul 15 | Articolul 29 |
Articolul 16 | Articolul 30 |
- | Articolul 31 |
Articolul 17 | Articolul 32 |
Anexa | Anexa I |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 211L din data de 14 august 2009