Capitolul 1 - Dispoziţii generale - Regulamentul 2447/24-nov-2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii

Acte UE

Jurnalul Oficial 343L

În vigoare
Versiune de la: 19 Mai 2025 până la: 28 Februarie 2027
CAPITOLUL 1:Dispoziţii generale
Art. 258: Documentele justificative pentru o declaraţie vamală verbală de admitere temporară
[- Articolul 22 alineatul (2) din cod]
Dacă o cerere pentru obţinerea unei autorizaţii de admitere temporară se bazează pe o declaraţie vamală verbală, declarantul prezintă documentul justificativ menţionat la articolul 165 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 în dublu exemplar, iar un exemplar este vizat de autorităţile vamale şi înmânat titularului autorizaţiei.
Art. 259: Verificarea condiţiilor economice
[- Articolul 28 alineatul (1) litera (a) şi articolul 211 alineatul (6) din cod]
(1)În cazul în care, în urma unei cereri pentru o autorizaţie menţionată la articolul 211 alineatul (1) litera (a) din cod, este necesară o verificare a condiţiilor economice în conformitate cu articolul 211 alineatul (6) din cod, administraţia vamală a autorităţii vamale competente să ia o decizie cu privire la cerere transmite dosarul fără întârziere Comisiei, solicitând această verificare.
(2)În cazul în care, după eliberarea unei autorizaţii pentru utilizarea unui regim de perfecţionare, administraţia vamală a unui stat membru ia cunoştinţă de dovezi conform cărora interesele esenţiale ale producătorilor din Uniune riscă să fie afectate de folosirea autorizaţiei respective, administraţia vamală în cauză transmite dosarul Comisiei, solicitând o verificare a condiţiilor economice.
(3)Poate avea loc o verificare a condiţiilor economice la nivelul Uniunii şi la iniţiativa Comisiei dacă aceasta deţine dovezi potrivit cărora interesele esenţiale ale producătorilor din Uniune riscă să fie afectate de utilizarea unei autorizaţii.
(4)Comisia înfiinţează un grup de experţi, compus din reprezentanţii statelor membre, care oferă consultanţă Comisiei cu privire la îndeplinea sau neîndeplinirea condiţiilor economice.
(5)Concluzia la care s-a ajuns referitoare la condiţiile economice trebuie să fie luată în considerare de autoritatea vamală respectivă şi de orice altă autoritate vamală care tratează cereri sau autorizaţii similare.
În concluziile la care se ajunge în ceea ce priveşte condiţiile economice se poate specifica faptul că situaţia supusă examinării este unică şi nu poate servi, prin urmare, ca precedent pentru alte cereri sau autorizaţii.
(6)Dacă s-a ajuns la concluzia că nu mai sunt îndeplinite condiţiile economice, autoritatea vamală competentă revocă autorizaţia respectivă. Revocarea produce efect la cel mult un an de la ziua care urmează datei la care titularul autorizaţiei primeşte decizia privind revocarea.
Art. 260: Procedura de consultare între autorităţile vamale
(- Articolul 22 din cod)
(1)Dacă s-a depus o cerere pentru obţinerea unei autorizaţii menţionate la articolul 211 alineatul (1) din cod care implică mai mult de un stat membru, se aplică articolele 10 şi 14 din prezentul regulament, precum şi alineatele (2)-(5) din prezentul articol, cu excepţia situaţiei în care autoritatea vamală competentă să ia decizia consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea unei astfel de autorizaţii.
(2)Autoritatea vamală competentă să ia decizia comunică celorlalte autorităţi vamale implicate cererea şi proiectul de autorizaţie cel mai târziu la 30 de zile de la data acceptării cererii.
(3)Nu se eliberează nicio autorizaţie care să implice mai mult de un stat membru fără acordul prealabil al autorităţilor vamale care au legătură cu proiectul de autorizaţie.
(4)Celelalte autorităţi vamale implicate îşi comunică eventualele obiecţii sau acordul în termen de 30 de zile de la data la care le-a fost comunicat proiectul de autorizaţie. Obiecţiile trebuie justificate corespunzător.
Dacă se comunică obiecţii în termenul-limită menţionat şi nu se ajunge la niciun acord în termen de 60 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizaţie, autorizaţia nu se acordă pentru aspectele asupra cărora au fost formulate obiecţii.
(5)Dacă celelalte autorităţi vamale implicate nu au comunicat obiecţii în termen de 30 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizaţie, se consideră că acestea şi-au exprimat acordul.
Art. 261: Cazuri în care nu este necesară procedura de consultare
(- Articolul 22 din cod)
(1)Autoritatea vamală competentă ia o decizie cu privire la o cerere fără a consulta celelalte autorităţi vamale implicate, astfel cum se prevede la articolul 260 din prezentul regulament, în oricare dintre cazurile următoare:
a)o autorizaţie care implică mai mult de un stat membru:
(i)este reînnoită;
(ii)face obiectul unor modificări minore;
(iii)este anulată;
(iv)este suspendată;
(v)este revocată;
b)două sau mai multe dintre statele membre implicate au fost de acord cu acest lucru;
c)singura activitate care implică state membre diferite este o operaţiune în cazul căreia biroul vamal de plasare şi biroul vamal de încheiere a regimului vamal sunt diferite;
d)o cerere pentru acordarea unei autorizaţii de admitere temporară care implică mai mult de un stat membru se întocmeşte pe baza unei declaraţii vamale conform formularului standard.
În astfel de cazuri, autoritatea vamală care a luat decizia pune datele autorizaţiei la dispoziţia celorlalte autorităţi vamale implicate.
(2)Autoritatea vamală competentă ia o decizie cu privire la o cerere fără a consulta celelalte autorităţi vamale implicate astfel cum se prevede la articolul 260 din prezentul regulament şi fără a pune datele autorizaţiei la dispoziţia celorlalte autorităţi vamale implicate în conformitate cu alineatul (1), în oricare dintre cazurile următoare:
a)atunci când se folosesc carnete ATA sau CPD;
b)atunci când se acordă o autorizaţie pentru admitere temporară prin acordarea liberului de vamă pentru regimul vamal în cauză, în conformitate cu articolul 262 din prezentul regulament;
c)atunci când două sau mai multe dintre statele membre implicate au fost de acord cu acest lucru;
d)atunci când singura activitate care implică state membre diferite constă în mutarea mărfurilor.
Art. 262: Autorizaţia sub forma acordării liberului de vamă mărfurilor
[- Articolul 22 alineatul (1) din cod]
Dacă o cerere pentru acordarea unei autorizaţii a fost făcută pe baza unei declaraţii vamale în conformitate cu articolul 163 alineatul (1) sau alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autorizaţia se acordă prin acordarea liberului de vamă pentru regimul vamal respectiv.
Art. 263: Declaraţia vamală depusă la alt birou vamal
[- Articolul 159 alineatul (3) din cod]
Autoritatea vamală competentă poate permite, în cazuri excepţionale, ca declaraţia vamală să fie depusă la un birou vamal nemenţionat în autorizaţie. În acest caz, autoritatea vamală competentă informează fără întârziere biroul vamal de supraveghere.
Art. 264: Descărcarea unui regim special
[- Articolul 215 din cod]
(1)Atunci când mărfurile au fost plasate sub un regim special prin intermediul a două sau mai multe declaraţii vamale în temeiul unei singure autorizaţii, plasarea acestor mărfuri sau a produselor obţinute din ele sub un regim vamal ulterior ori alocarea lor pentru destinaţia finală prevăzută este considerată ca descărcând regimul pentru mărfurile în cauză plasate în temeiul primei declaraţii vamale în ordine cronologică.
(2)Dacă mărfurile au fost plasate sub un regim special prin intermediul a două sau mai multe declaraţii vamale în temeiul unei singure autorizaţii, iar regimul special este descărcat prin scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii sau prin distrugerea mărfurilor în urma căreia nu rămân niciun fel de deşeuri, scoaterea mărfurilor sau distrugerea mărfurilor în urma căreia nu rămân niciun fel de deşeuri este considerată ca descărcând regimul pentru mărfurile în cauză plasate în temeiul primei declaraţii vamale în ordine cronologică.
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), titularul autorizaţiei sau titularul regimului poate solicita să aibă loc descărcarea în legătură cu mărfuri specifice plasate sub regim.
(4)Aplicarea alineatelor (1) şi (2) nu trebuie să conducă la avantaje nejustificate în privinţa taxelor la import.
(5)Atunci când mărfurile plasate sub regimul special sunt plasate împreună cu alte mărfuri şi se înregistrează distrugerea totală sau o pierdere iremediabilă, autorităţile vamale pot accepta dovezi aduse de titularul regimului care să indice cantitatea reală a mărfurilor plasate sub regim care a fost distrusă sau pierdută.
Atunci când titularul regimului nu poate prezenta dovezi acceptabile pentru autorităţile vamale, cantitatea de mărfuri distruse sau pierdute se stabileşte prin referire la proporţia mărfurilor de acelaşi tip aflate sub regim la momentul în care a intervenit pierderea sau distrugerea.
Art. 265: Decont de încheiere
[- Articolul 215 din cod]
(1)Fără a aduce atingere articolelor 46 şi 48 din cod, biroul vamal de supraveghere verifică fără întârziere decontul de încheiere menţionat la articolul 175 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Biroul vamal de supraveghere poate accepta cuantumul taxelor la import de plătit astfel cum este stabilit de titularul autorizaţiei.
(2)Cuantumul taxelor la import de plătit se înscrie în evidenţele contabile, conform dispoziţiilor articolului 104 din cod, în termen de 14 zile de la data la care decontul de încheiere a fost comunicat biroului vamal de supraveghere.
Art. 266: Transferul drepturilor şi al obligaţiilor
[- Articolul 218 din cod]
Autoritatea vamală competentă decide dacă poate avea loc sau nu un transfer al drepturilor şi al obligaţiilor menţionat la articolul 218 din cod. Dacă poate avea loc un astfel de transfer, autoritatea vamală competentă stabileşte condiţiile în care este permis transferul.
Art. 267: Circulaţia mărfurilor aflate sub un regim special
[- Articolul 219 din cod]
(1)Circulaţia mărfurilor către biroul vamal de ieşire în vederea descărcării unui regim special altul decât destinaţia finală şi perfecţionarea pasivă prin scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii se efectuează sub acoperirea declaraţiei de reexport.
(2)Dacă mărfurile circulă sub regimul de perfecţionare pasivă de la biroul vamal de plasare către biroul vamal de ieşire, mărfurile intră sub incidenţa dispoziţiilor care ar fi fost aplicabile dacă mărfurile ar fi fost plasate sub regimul de export.
(3)Dacă mărfurile circulă sub regimul de destinaţie finală către biroul vamal de ieşire, mărfurile intră sub incidenţa dispoziţiilor care ar fi fost aplicabile dacă mărfurile ar fi fost plasate sub regimul de export.
(4)Pentru orice circulaţie care nu intră sub incidenţa alineatelor (1)-(3) nu sunt necesare alte formalităţi vamale decât ţinerea de evidenţe menţionată la articolul 214 din cod.
(5)Dacă circulaţia mărfurilor are loc în conformitate cu alineatul (1) sau (3), mărfurile rămân sub regimul special până la scoaterea lor de pe teritoriul vamal al Uniunii.
Art. 268: Formalităţile pentru folosirea mărfurilor echivalente
[- Articolul 223 din cod]
(1)Utilizarea mărfurilor echivalente nu face obiectul formalităţilor pentru plasarea mărfurilor sub un regim special.
(2)Mărfurile echivalente pot fi depozitate împreună cu alte mărfuri unionale sau neunionale. În astfel de cazuri, autorităţile vamale pot institui metode specifice de identificare a mărfurilor echivalente, în scopul de a le deosebi de celelalte mărfuri unionale sau neunionale.
Dacă este imposibil sau ar fi posibil doar la un cost disproporţionat să se identifice în orice moment fiecare tip de mărfuri, se realizează separarea contabilă cu privire la fiecare tip de mărfuri, statut vamal şi, dacă este cazul, origine a mărfurilor.
(3)În cazul destinaţiei finale, mărfurile care sunt înlocuite cu mărfuri echivalente nu se mai află sub supraveghere vamală în niciunul dintre cazurile următoare:
a)mărfurile echivalente au fost utilizate în scopurile prevăzute pentru aplicarea scutirii de taxe sau a unui nivel redus al taxelor;
b)mărfurile echivalente sunt exportate, distruse sau abandonate în favoarea statului;
c)mărfurile echivalente au fost utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea scutirii de taxe sau a unui nivel redus al taxelor, iar taxele la import aplicabile au fost plătite.
Art. 269: Statutul de mărfuri echivalente
[- Articolul 223 din cod]
(1)În cazul antrepozitului vamal şi al admiterii temporare, mărfurile echivalente devin mărfuri neunionale, iar mărfurile pe care le înlocuiesc devin mărfuri unionale în momentul acordării liberului de vamă pentru următorul regim vamal care descarcă regimul sau în momentul în care mărfurile echivalente au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.
(2)În cazul perfecţionării active, mărfurile echivalente şi produsele transformate obţinute din acestea devin mărfuri neunionale, iar mărfurile pe care le înlocuiesc devin mărfuri unionale în momentul acordării liberului de vamă pentru următorul regim vamal care descarcă regimul sau în momentul în care produsele transformate au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.
Cu toate acestea, atunci când mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare activă sunt introduse pe piaţă înainte de descărcarea regimului, statutul lor se modifică în momentul introducerii pe piaţă. În cazuri excepţionale, dacă este de aşteptat ca mărfurile echivalente să nu fie disponibile în momentul introducerii mărfurilor pe piaţă, autorităţile vamale pot permite ca, la cererea titularului regimului, mărfurile echivalente să fie disponibile la un moment ulterior, într-o perioadă rezonabilă care trebuie stabilită de acestea.
(3)În cazul unui export anticipat al produselor transformate aflate sub regim de perfecţionare activă, mărfurile echivalente şi produsele transformate obţinute din acestea devin mărfuri neunionale cu efect retroactiv în momentul în care li se acordă liberul de vamă pentru regimul de export dacă mărfurile care urmează să fie importate sunt plasate sub regimul respectiv.
Dacă mărfurile care urmează să fie importate sunt plasate sub regim de perfecţionare activă, acestea devin în acelaşi timp mărfuri unionale.
Art. 270: Sistemul electronic referitor la carnetele ATA în format electronic (eATA)
[- Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Pentru prelucrarea şi stocarea informaţiilor referitoare la carnetele eATA eliberate în temeiul articolului 21a din Convenţia de la Istanbul, precum şi pentru a se face schimb de aceste informaţii se foloseşte un sistem electronic de comunicaţii şi informaţii (sistemul referitor la carnetele eATA), implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod. Autorităţile vamale competente pun la dispoziţie fără întârziere informaţii prin intermediul acestui sistem.
Art. 271: Sistemul electronic referitor la schimbul standardizat de informaţii
[- Articolul 16 alineatul (1) din cod]
(1)Se utilizează un sistem electronic de comunicaţii şi informaţii implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru schimbul standardizat de informaţii (INF) cu privire la oricare dintre regimurile următoare:
a)perfecţionare activă EX/IM sau perfecţionare pasivă EX/IM;
b)perfecţionare activă IM/EX sau perfecţionare pasivă IM/EX, în care este implicat mai mult de un stat membru;
c)perfecţionare activă IM/EX atunci când este implicat un stat membru, iar autoritatea vamală responsabilă menţionată la articolul 101 alineatul (1) din cod a solicitat un INF.
Acest sistem este folosit şi pentru prelucrarea şi stocarea informaţiilor pertinente. Dacă se solicită un INF, biroul vamal de supraveghere pune la dispoziţie fără întârziere informaţiile prin intermediul acestui sistem. Dacă o declaraţie vamală, o declaraţie de reexport sau o notificare de reexport se referă la un INF, autorităţile vamale competente actualizează fără întârziere INF.
În plus, sistemul electronic de comunicaţii şi informaţii este utilizat pentru schimbul standardizat de informaţii cu privire la măsurile de politică comercială.
(11)Operatorii economici utilizează o interfaţă armonizată pentru comercianţi la nivelul UE, concepută de Comisie şi de statele membre de comun acord, pentru schimbul standardizat de informaţii (INF) referitor la regimurile menţionate la alineatul (1).

(2)Alineatele (1) şi (1a) din prezentul articol se aplică de la data implementării fişelor de informaţii (INF) pentru regimuri speciale în cadrul CVU prevăzute în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151.