Regulamentul 1925/20-dec-2006 privind adaosul de vitamine şi minerale, precum şi de anumite substanţe de alt tip în produsele alimentare
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
Regulamentul 1925/20-dec-2006 privind adaosul de vitamine şi minerale, precum şi de anumite substanţe de alt tip în produsele alimentare
Dată act: 20-dec-2006
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (1),
(1)JO C 112, 30.4.2004, p. 44.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),
(2)Avizul Parlamentului European din 26 mai 2005 (JO C 117 E, 18.5.2006, p. 206), Poziţia comună a Consiliului din 8 decembrie 2005 (JO L 80 E, 4.4.2006, p. 27) şi Poziţia Parlamentului European din 16 mai 2006 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 12 octombrie 2006.
întrucât:
(1)Există o gamă largă de substanţe nutritive şi alte ingrediente care ar putea fi utilizate în producţia de produse alimentare, în special, dar nu în mod exclusiv, vitamine, minerale, inclusiv oligoelementele, aminoacizi, acizi graşi esenţiali, fibre, diferite plante şi extracte vegetale. Adaosul acestora în produsele alimentare este reglementat de statele membre prin diferite norme naţionale care reprezintă un obstacol în calea liberei circulaţii a acestor produse, creează condiţii inegale de concurenţă şi, astfel, au un impact direct asupra funcţionării pieţei interne. Prin urmare, este necesară adoptarea unor norme comunitare care să armonizeze dispoziţiile naţionale referitoare la adaosul de vitamine şi minerale, precum şi de anumite substanţe de alt tip în produsele alimentare.
(2)Prezentul regulament urmăreşte să reglementeze adaosul de vitamine şi minerale în produsele alimentare, precum şi utilizarea anumitor substanţe de alt tip sau ingrediente care conţin substanţe, altele decât vitaminele sau mineralele, care se adaugă în produsele alimentare sau se utilizează în producţia de produse alimentare în condiţii care duc la ingerarea unor cantităţi cu mult mai mari decât cele rezonabil estimate a fi ingerate în condiţii normale de consum în cadrul unui regim alimentar echilibrat şi variat şi/sau care ar putea reprezenta, din alte motive, un posibil risc pentru consumatori. În absenţa unor norme comunitare specifice referitoare la interzicerea sau restrângerea utilizării substanţelor sau ingredientelor care conţin substanţe, altele decât vitaminele sau mineralele, în temeiul prezentului regulament sau al altor dispoziţii comunitare specifice, se pot aplica normele naţionale corespunzătoare, fără a aduce atingere dispoziţiilor din tratat.
(3)Unele state membre prevăd adaosul obligatoriu de anumite vitamine şi minerale la anumite produse alimentare destinate consumului curent, din motive de sănătate publică. Aceste motive pot fi pertinente la nivel naţional sau chiar regional, dar nu ar justifica în prezent armonizarea dispoziţiilor privind adaosul obligatoriu de substanţe nutritive în cadrul Comunităţii. Cu toate acestea, la momentul potrivit şi în cazul în care aceasta devine oportună, astfel de dispoziţii ar putea fi adoptate la nivel comunitar. Între timp, ar fi utilă colectarea unor informaţii cu privire la aceste măsuri naţionale.
(4)Vitaminele şi mineralele se pot adăuga în produsele alimentare în mod voluntar de către producătorii de produse alimentare sau trebuie adăugate ca substanţe nutritive în conformitate cu legislaţia comunitară specifică. Acestea se pot adăuga, de asemenea, în scopuri tehnologice ca aditivi, coloranţi, arome sau pentru alte astfel de utilizări, inclusiv practicile şi tratamentele oenologice autorizate, prevăzute de legislaţia comunitară relevantă. Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere normelor comunitare specifice referitoare la adaosul sau utilizarea de vitamine şi minerale în produse sau în grupe de produse specifice sau la adaosul lor în alte scopuri decât cele reglementate prin prezentul regulament.
(5)Ţinând seama de faptul că norme detaliate privind suplimentele alimentare care conţin vitamine şi minerale au fost adoptate prin Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislaţiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (3), dispoziţiile prezentului regulament referitoare la vitamine şi minerale nu ar trebui să se aplice suplimentelor alimentare.
(3)JO L 183, 12.7.2002. p. 51. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/37/CE a Comisiei (JO L 94, 1.4.2006, p. 32).
(6)Vitaminele şi mineralele se adaugă în produsele alimentare de către producători în mai multe scopuri, inclusiv refacerea conţinutului lor, în cazul în care acesta a fost redus în timpul producţiei, depozitării şi manipulării sau pentru a le conferi o valoare nutritivă similară cu cea a produselor alimentare pe care sunt destinate să le substituie.
(7)Un regim alimentar adecvat şi variat poate, în situaţii normale, să ofere toate substanţele nutritive necesare dezvoltării normale şi menţinerii unui regim de viaţă sănătos în cantităţile stabilite şi recomandate pe baza datelor ştiinţifice general acceptate. Cu toate acestea, studiile arată că această situaţie ideală nu există în realitate nici pentru toate vitaminele şi mineralele, nici pentru toate grupele de populaţie din Comunitate. Produsele alimentare în care se adaugă vitamine şi minerale par să contribuie în mod semnificativ la aportul de substanţe nutritive şi, prin urmare, se poate considera că aduc o contribuţie pozitivă la aportul total de substanţe nutritive.
(8)Se poate demonstra că există în prezent în Comunitate unele carenţe nutriţionale, deşi nu foarte frecvente. Schimbările la nivelul situaţiei socio-economice predominante în Comunitate, precum şi în stilurile de viaţă ale diferitelor grupe de populaţie au dus la nevoi nutriţionale diferite şi la schimbarea obiceiurilor alimentare. Această situaţie a dus la rândul ei la schimbări ale nevoilor energetice şi nutriţionale ale diferitelor grupe de populaţie şi la aportul de anumite vitamine şi minerale la nivelul acestor grupe, care ar fi inferior celui recomandat în diferite state membre. În afară de aceasta, evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice indică posibilitatea ca aportul de anumite substanţe nutritive necesare pentru menţinerea unei sănătăţi şi a unei stări de bine optime să fie mai mare decât cel recomandat în prezent.
(9)Numai vitaminele şi mineralele prezente şi consumate în mod normal în cadrul regimului alimentar şi considerate substanţe nutritive esenţiale ar trebui admise pentru a fi adăugate în produsele alimentare, cu toate că aceasta nu înseamnă că adaosul lor este indispensabil. Eventualele controverse cu privire la identitatea acestor substanţe nutritive esenţiale ar trebui evitate. Prin urmare, este oportună stabilirea unei liste pozitive a acestor vitamine şi minerale.
(10)Substanţele chimice utilizate ca surse de vitamine şi minerale care pot fi adăugate în produsele alimentare ar trebui să fie inofensive şi, de asemenea, biodisponibile, adică disponibile pentru a fi utilizate de către organism. Din acest motiv, ar trebui stabilită o listă pozitivă a acestor substanţe. Această listă pozitivă ar trebui să conţină substanţele aprobate de Comitetul ştiinţific pentru alimentaţie în avizul emis la 12 mai 1999 pe baza criteriilor de siguranţă şi biodisponibilitate prevăzute anterior şi care se pot utiliza în producţia de produse alimentare pentru sugari şi copii de vârstă mică, precum şi alte produse alimentare destinate unei alimentaţii speciale sau fabricării de suplimente alimentare. Cu toate că clorura de sodiu (sarea comună) nu apare printre substanţele din lista respectivă, se poate utiliza în continuare ca ingredient în prepararea produselor alimentare.
(11)Pentru a ţine pasul cu evoluţiile din ştiinţă şi tehnologie, este important să se procedeze la revizuirea promptă a listelor menţionate anterior, atunci când este cazul. Aceste revizuiri ar lua forma unor dispoziţii de aplicare de natură tehnică, iar adoptarea acestora ar trebui încredinţată Comisiei în vederea simplificării şi accelerării procedurii.
(12)Promovarea produselor alimentare în care se adaugă vitamine şi minerale se realizează în majoritatea cazurilor de către producători, iar consumatorii le pot percepe ca produse care prezintă un avantaj nutriţional, fiziologic sau de altă natură pentru sănătate, în comparaţie cu alte produse similare sau alte produse în care nu s-au adăugat astfel de substanţe nutritive. Aceasta ar putea determina consumatorul să facă alegeri care altminteri ar putea fi nedorite. Pentru a contracara acest posibil efect nedorit, se consideră oportună impunerea anumitor restricţii produselor în care se pot adăuga vitamine şi minerale, în plus faţă de cele care ar rezulta în mod natural din consideraţiile tehnologice sau care ar deveni necesare din motive de siguranţă, în cazul în care se stabileşte conţinutul maxim de vitamine şi mineralelor din aceste produse. Conţinutul de anumite substanţe dintr-un produs, cum ar fi alcoolul, ar constitui, în acest context, un criteriu potrivit pentru interzicerea adaosului de vitamine şi minerale în produsul respectiv. Orice derogare de la interdicţia de adaos de vitamine şi minerale în băuturile alcoolice ar trebui să se limiteze la protecţia reţetelor de vin tradiţionale, produsele în cauză fiind notificate Comisiei. Nu ar trebui să se furnizeze indicaţii privind eventualele avantaje nutriţionale şi pentru sănătate ale adaosurilor. În afară de aceasta, în vederea evitării oricărei confuzii pentru consumator în ceea ce priveşte valoarea nutritivă naturală a produselor alimentare proaspete, ar trebui interzis adaosul de vitamine şi minerale în aceste produse.
(13)Prezentul regulament nu urmăreşte să reglementeze utilizarea vitaminelor şi mineralelor în cantităţi infime ca indicatori de autenticitate destinaţi combaterii fraudei.
(14)Aportul excesiv de vitamine şi minerale poate duce la efecte negative pentru sănătate şi, prin urmare, este necesară stabilirea, după caz, a unor cantităţi maxime pentru aceste substanţe în cazul adaosului acestora în produsele alimentare. Aceste cantităţi trebuie să asigure că utilizarea normală a produselor, conform instrucţiunilor producătorului şi în contextul unui regim alimentar diversificat, nu va constitui un pericol pentru consumator. Prin urmare, aceste cantităţi ar trebui să reprezinte limitele de siguranţă maxime pentru vitaminele şi mineralele prezente în mod natural în produsele alimentare şi/sau adăugate în acestea indiferent de scop, inclusiv pentru utilizări tehnologice.
(15)Din acest motiv, cantităţile maxime şi orice alte condiţii care limitează adaosul acestora în produse alimentare ar trebui stabilite, după caz, ţinând seama de limitele superioare de siguranţă fixate în urma unei evaluări ştiinţifice a riscurilor, realizate pe baza unor date ştiinţifice general acceptate şi a aportului posibil al acestora din alte produse alimentare. De asemenea, ar trebui să se ţină seama şi de aportul de referinţă de vitamine şi minerale în rândul populaţiei. În cazul în care, pentru anumite vitamine şi minerale, este necesar să se impună restricţii referitoare la produsele alimentare în care se pot adăuga (de exemplu, adaosul de iod în sare), ar trebui să se acorde prioritate obiectivelor privind refacerea conţinutului acestora în cazul în care acesta a fost redus în timpul procedurilor de producţie, depozitare sau manipulare şi asigurarea unei valori nutriţionale similare cu cea a produselor alimentare pe care sunt destinate să le substituie.
(16)Vitaminele şi mineralele adăugate în produsele alimentare ar trebui să respecte o limită minimă. În caz contrar, prezenţa unor cantităţi prea mici şi nesemnificative în aceste produse alimentare îmbogăţite nu ar aduce nici un beneficiu consumatorilor şi i-ar induce în eroare. Acelaşi principiu stă la baza cerinţei conform căreia aceste substanţe nutritive ar trebui să fie prezente în cantităţi semnificative în produsele alimentare pentru a permite menţionarea lor în cadrul etichetării nutriţionale. Prin urmare, este oportun ca limitele minime de vitamine şi minerale conţinute de produsele alimentare în care acestea au fost adăugate să fie identice cu cantităţile semnificative care ar trebui să fie prezente pentru ca aceste substanţe nutritive să fie menţionate în cadrul etichetării nutriţionale, cu excepţia cazului unor dispoziţii contrare prin derogări corespunzătoare.
(17)Stabilirea unor cantităţi maxime şi a unor condiţii de utilizare bazate pe aplicarea principiilor şi a criteriilor prevăzute de prezentul regulament şi stabilirea unor cantităţi minime constituie dispoziţii de aplicare de natură tehnică, iar adoptarea lor ar trebui încredinţată Comisiei în vederea simplificării şi accelerării procedurii.
(18)Dispoziţiile generale în materie de etichetare şi definiţiile sunt conţinute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora (1). Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se limiteze stabilirea dispoziţiilor complementare necesare. Dispoziţiile complementare respective ar trebui, de asemenea, să se aplice fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind cerinţele nutriţionale şi de sănătate pentru produsele alimentare (2).
(1)JO L 109, 6.5.2000, p. 29. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/89/CE (JO L 308, 25.11.2003, p. 15).
(2)JO L 404, 30.12.2006, p. 9.
(19)Ţinând seama de importanţa nutriţională a produselor în care se adaugă vitamine şi minerale şi de impactul potenţial al acestora asupra obiceiurilor alimentare şi de aportul totale de substanţe nutritive, consumatorul ar trebui să poată evalua calitatea nutriţională globală a acestor produse. Prin urmare, prin derogare de la articolul 2 din Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare (3), etichetarea nutriţională ar trebui să fie obligatorie.
(3)JO L 276, 6.10.1990, p. 40. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/120/CE (JO L 333, 20.12.2003, p. 51).
(20)Un regim alimentar normal şi variat conţine numeroase ingrediente, care la rândul lor, conţin numeroase substanţe. Aportul acestor substanţe sau ingrediente, care rezultă din utilizarea lor normală şi tradiţională în regimurile actuale, nu ar crea o preocupare şi nu ar necesita o reglementare. Anumite substanţe, altele decât vitaminele şi mineralele sau ingredientele care le conţin, se adaugă în produsele alimentare sub formă de extracte sau concentrate şi pot duce la aporturi cu mult mai mari decât cele care ar putea fi ingerate în cadrul unui regim adecvat şi variat. Siguranţa acestor practici este serios contestată în anumite cazuri, iar avantajele nu sunt evidente; prin urmare, acestea ar trebui reglementate. În aceste cazuri, este oportun ca operatorii din sectorul alimentar, responsabili de siguranţa produselor alimentare pe care le introduc pe piaţă, să-şi asume sarcina probei cu privire la siguranţa produselor lor.
(21)Dată fiind natura specială a produselor alimentare în care se adaugă vitamine şi minerale, pentru a facilita un control eficient al acestor produse, ar trebui să se pună la dispoziţia organismelor de supraveghere mijloace suplimentare faţă de cele disponibile în mod normal.
(22)Deoarece obiectivul prezentului regulament şi anume asigurarea funcţionării eficiente a pieţei interne cu privire la adaosul de vitamine şi minerale, precum şi de anumite substanţe de alt tip în produsele alimentare, concomitent cu asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, prin urmare, poate fi mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la articolul menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(23)Dispoziţiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiectivul şi domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament armonizează dispoziţiile stabilite de actele cu putere de lege sau actele administrative din statele membre, referitoare la adaosul de vitamine şi de minerale, precum şi de anumite substanţe de alt tip la produsele alimentare, în scopul asigurării funcţionării eficiente a pieţei interne concomitent cu asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.
(2)Dispoziţiile prezentului regulament referitoare la vitamine şi minerale nu se aplică suplimentelor alimentare reglementate de Directiva 2002/46/CE.
(3)Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale prevăzute de legislaţia comunitară referitoare la:
a)produsele alimentare destinate unor utilizări nutriţionale speciale şi, în absenţa unor dispoziţii speciale, cerinţele cu privire la compoziţia acestor produse devenite necesare datorită nevoilor nutriţionale speciale ale persoanelor cărora le sunt destinate;
b)produsele alimentare noi şi ingredientele alimentare noi;
c)produsele alimentare modificate genetic;
d)aditivii alimentari şi aromele alimentare;
e)practicile şi tratamentele oenologice autorizate.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament:
(1)"Autoritate" înseamnă Autoritatea europeană pentru siguranţa alimentară instituită de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii europene pentru siguranţa alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (2);
(2)JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 575/2006 al Comisiei (JO L 100, 8.4.2006, p. 3).
(2)"altă substanţă" reprezintă o substanţă, alta decât o vitamină sau un mineral, care are un efect nutriţional sau fiziologic.
Art. 3: Cerinţe privind adaosul de vitamine şi minerale
(1)Numai vitaminele şi/sau mineralele enumerate în anexa I, sub formele enumerate în anexa II, se pot adăuga în produsele alimentare, în conformitate cu normele stabilite de prezentul regulament.
(2)Se pot adăuga în produsele alimentare vitamine şi minerale în formă biodisponiobilă pentru corpul uman, fie că sunt sau nu în mod normal conţinute de acestea, pentru a ţine seama, în special de:
a)o carenţă de una sau mai multe vitamine şi/sau minerale în rândul populaţiei sau al unor grupe specifice de populaţie, care se poate demonstra prin probe clinice sau subclinice de carenţă sau evidenţia printr-un consum estimativ redus de elemente nutritive sau
b)posibilitatea de ameliorare a stării nutriţionale a populaţiei sau a unor grupe specifice de populaţie şi/sau de corectare a posibilelor carenţe din aportul alimentar de vitamine sau minerale cauzate de schimbarea obiceiurilor alimentare sau
c)evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice general acceptate referitoare la rolul vitaminelor şi mineralelor în nutriţie şi la efectele ulterioare asupra sănătăţii.
(3)Modificările aduse listelor menţionate la alineatul (1) al prezentului articol sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3), ţinând seama de avizul Autorităţii.
Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate aplica procedura de urgenţă menţionată la articolul 14 alineatul (4) pentru a elimina o vitamină sau un mineral de pe listele menţionate la alineatul (1) al prezentului articol.
Înainte de a efectua aceste modificări, Comisia întreprinde consultări cu părţile interesate, în special operatori din sectorul alimentar şi grupuri de consumatori.
Art. 4: Restricţii privind adaosul de vitamine şi minerale
Nu se pot adăuga vitamine şi minerale în:
(a)alimentele neprelucrate, în special, fructe, legume, carne, carne de pasăre şi peşte;
(b)băuturile care conţin mai mult de 1,2 % în volum alcool, cu excepţia, prin derogare de la articolul 3 alineatul (2), a produselor:
(i)menţionate la articolul 44 alineatele (6) şi (13) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole (1);
(1)JO L 179, 14.7.1999, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2165/2005 (JO L 345, 28.12.2005, p. 1).
(ii)comercializate anterior adoptării prezentului regulament şi
(iii)care au fost notificate Comisiei de către un stat membru în conformitate cu articolul 11 şi cu condiţia să nu existe nicio indicaţie nutriţională sau de sănătate.
Măsurile prin care se stabilesc alte alimente sau categorii de alimente în care nu se pot adăuga anumite vitamine şi minerale şi care sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, pot fi adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3), pe baza unor dovezi ştiinţifice şi luând în considerare valoarea lor nutriţională.
Art. 5: Criterii de puritate
(1)Măsurile de determinare a criteriilor de puritate pentru preparatele vitaminice şi mineralele enumerate în anexa II şi destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3), cu excepţia cazului în care acestea se aplică în temeiul alineatului (2) al prezentului articol.
(2)În ceea ce priveşte preparatele vitaminice şi substanţele minerale enumerate în anexa II se aplică criteriile de puritate prevăzute de legislaţia comunitară pentru utilizarea acestora în producţia de produse alimentare, în alte scopuri decât cele reglementate de prezentul regulament.
(3)În ceea ce priveşte preparatele vitaminice şi substanţele minerale enumerate în anexa II, pentru care legislaţia comunitară nu prevede criterii de puritate, se aplică, până la adoptarea unor astfel de specificaţii, criteriile de puritate general acceptate, recomandate de organismele internaţionale, iar normele naţionale care stabilesc criterii de puritate mai stricte se pot menţine.
Art. 6: Condiţii pentru adaosul de vitamine şi minerale
(1)Atunci când o vitamină sau un mineral se adaugă în alimente, cantitatea totală de vitamine sau minerale prezentă, în orice scop, în alimentul pus în vânzare, nu depăşeşte anumite cantităţi maxime. Măsurile care stabilesc aceste cantităţi şi care sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3). În acest sens, Comisia poate să prezinte un proiect de măsuri pentru cantităţile maxime până la 19 ianuarie 2009. Pentru produsele concentrate şi deshidratate, cantităţile maxime stabilite sunt cele prezente în alimentele preparate pentru consum în conformitate cu instrucţiunile producătorului.
(2)Orice condiţii care limitează sau interzic adăugarea unei vitamine specifice sau al unui mineral specific într-un aliment sau o categorie de alimente şi destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3).
(3)Cantităţile maxime menţionate la alineatul (1) şi condiţiile menţionate la alineatul (2) se stabilesc ţinând seama de:
a)limitele superioare de siguranţă stabilite pentru vitamine şi minerale în urma unei evaluări ştiinţifice a riscurilor pe baza datelor ştiinţifice general acceptate, ţinând seama, după caz, de gradele diferite de sensibilitate ale diferitelor grupe de consumatori şi
b)aportul de vitamine şi minerale din alte surse alimentare.
(4)Atunci când se stabilesc cantităţile maxime menţionate la alineatul (1) şi condiţiile menţionate la alineatul (2), se ţine seama, de asemenea, de aportul de referinţă de vitamine şi minerale pentru populaţie.
(5)Atunci când se stabilesc cantităţile maxime menţionate la alineatul (1) şi condiţiile menţionate la alineatul (2) pentru vitaminele şi mineralele al căror aport de referinţă pentru populaţie este apropiat de limitele superioare de siguranţă, se ţine seama, de asemenea, după caz, de următoarele:
a)contribuţia diferitelor produse la regimul alimentar global al populaţiei în general sau al subgrupelor de populaţie;
b)profilul nutriţional al produsului, stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
(6)Adăugarea unei vitamine sau al unui mineral într-un aliment trebuie să aibă ca rezultat prezenţa vitaminei respective sau a mineralului respectiv în aliment, cel puţin într-o cantitate semnificativă, în cazul în care aceasta este definită în conformitate cu anexa la Directiva 90/496/CEE. Măsurile de stabilire a cantităţilor minime, inclusiv orice cantităţi inferioare, pentru alimente sau categorii de alimente specifice, prin derogare de la cantităţile semnificative menţionate anterior, şi care sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3) al prezentului regulament.
Art. 7: Etichetare, prezentare şi publicitate
(1)Etichetarea, prezentarea şi publicitatea alimentelor în care au fost adăugate vitamine şi minerale nu includ nicio menţiune care afirmă sau lasă să se înţeleagă că un regim alimentar echilibrat şi variat nu poate să asigure cantităţi suficiente de nutrienţi. După caz, se poate adopta o derogare cu privire la un nutrient specific şi destinată să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3).
(2)Etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare în care se adaugă vitamine şi minerale nu induc în eroare sau înşeală consumatorul cu privire la valoarea nutritivă a produsului alimentar care poate rezulta în urma adaosului acestor substanţe nutritive.
(3)Etichetarea nutriţională a produselor în care se adaugă vitamine şi minerale şi care sunt reglementate prin prezentul regulament este obligatorie. Informaţiile care trebuie furnizate sunt cele specificate la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare şi trebuie să includă cantităţile totale de vitamine şi minerale prezente, atunci când acestea se adaugă produselor alimentare (*).
(*)JO L 304, 22.11.2011, p. 18
(4)Etichetarea produselor în care se adaugă vitamine şi minerale poate include o menţiune care să indice acest adaos în condiţiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
(5)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii din legislaţia alimentară aplicabile unor categorii specifice de produse alimentare.
(6)Normele de aplicare a prezentului articol se pot preciza în conformitate cu procedura menţionată la articolul 14 alineatul (2).
Art. 8: Substanţe interzise, supuse restricţiilor sau aflate sub control comunitar
(1)Se aplică procedura prevăzută de prezentul articol în cazul în care o substanţă, alta decât vitamine sau minerale sau un ingredient care conţine o substanţă, alta decât vitamine sau minerale, se adaugă în produse alimentare sau se utilizează în producţia de produse alimentare, în condiţii care ar avea ca rezultat ingestia unor cantităţi de o astfel de substanţă cu mult mai mari decât cele în mod rezonabil estimate a fi ingerate în condiţii normale de consum în cadrul unui regim alimentar echilibrat şi variat şi/sau care, altfel, ar reprezenta un potenţial risc pentru consumatori.
(2)Din proprie iniţiativă sau pe baza informaţiilor furnizate de statele membre, după ce Autoritatea a evaluat, în fiecare caz, informaţiile disponibile, Comisia poate să ia o decizie, destinată să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3), de a include, în cazul în care este necesar, substanţa sau ingredientul în anexa III. În special:
a)în cazul identificării unui efect nociv asupra sănătăţii, substanţa şi/sau ingredientul care conţine substanţa:
(i)se introduc în anexa III partea A şi se interzice adăugarea acestora în alimente sau utilizarea lor în producţia de alimente; sau
(ii)se introduc în anexa III partea B şi se autorizează adăugarea acestora în alimente sau utilizarea lor în producţia de alimente numai în condiţiile specificate în anexa respectivă;
b)în cazul în care se identifică posibilitatea unor efecte nocive asupra sănătăţii, dar persistă o incertitudine ştiinţifică, substanţa se introduce în anexa III partea C.
Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate aplica procedura de urgenţă menţionată la articolul 14 alineatul (4) pentru a include substanţa sau ingredientul în anexa III partea A sau B.";
(3)Dispoziţiile comunitare aplicabile alimentelor specificate pot prevedea restricţii sau interdicţii cu privire la utilizarea anumitor substanţe, pe lângă cele stabilite de prezentul regulament.
(4)Operatorii din sectorul alimentar sau orice alte părţi interesate pot prezenta autorităţii, în orice moment, pentru evaluare, un dosar conţinând date ştiinţifice care demonstrează siguranţa unei substanţe din anexa III partea C, în condiţiile de utilizare a acesteia într-un produs alimentar sau într-o categorie de produse alimentare şi arată scopul utilizării respective. Autoritatea informează de îndată statele membre şi Comisia cu privire la dosarul prezentat şi îl pune la dispoziţia acestora.
(5)În termen de patru ani de la data la care substanţa a fost introdusă în anexa III partea C, se ia o decizie destinată să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3) şi ţinând seama de avizul Autorităţii cu privire la oricare dintre dosarele prezentate pentru evaluare, astfel cum se prevede la alineatul (4) al prezentului articol, în vederea autorizării utilizării generale a unei substanţe incluse în lista din anexa III partea C sau a introducerii acesteia în anexa III partea A sau B, după caz.
Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate aplica procedura de urgenţă menţionată la articolul 14 alineatul (4) pentru a introduce substanţa sau ingredientul în anexa III partea A sau B.
(6)Comisia stabileşte, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 14 alineatul (2), normele de punere în aplicare a prezentului articol, inclusiv normele referitoare la prezentarea dosarului menţionată la alineatul (4) din prezentul articol.
Art. 9: Registru comunitar
(1)Comisia stabileşte şi ţine un registru comunitar privind adaosul de vitamine şi minerale şi de anumite substanţe de alt tip în produsele alimentare, denumit în continuare "registrul".
(2)Registrul conţine următoarele:
a)vitaminele şi mineralele, enumerate în anexa I, care se pot adăuga în produse alimentare;
b)preparatele vitaminice şi substanţele minerale, enumerate în anexa II, care se pot adăuga în produse alimentare;
c)cantităţile maxime şi minime de vitamine şi minerale care se pot adăuga în produse alimentate, precum şi condiţiile aferente, stabilite în conformitate cu articolul 6;
d)informaţiile referitoare la dispoziţiile naţionale privind adaosul obligatoriu de vitamine şi minerale menţionate la articolul 11;
e)orice restricţii privind adaosul de vitamine şi minerale prevăzute la articolul 4;
f)substanţele pentru care s-au prezentat dosare, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (b);
g)informaţiile referitoare la substanţele menţionate în anexa III, precum şi motivele includerii acestora;
h)informaţiile referitoare la substanţele enumerate în anexa III partea C a căror utilizare se autorizează, în general, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5).
(3)Registrul se pune la dispoziţia publicului.
Art. 10: Libera circulaţie a mărfurilor
Fără a aduce atingere dispoziţiilor tratatului, în special articolelor 28 şi 30, statele membre nu pot restrânge sau interzice comerţul cu produse alimentare care respectă dispoziţiile prezentului regulament şi actele comunitare adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia, prin aplicarea de dispoziţii naţionale nearmonizate care reglementează adaosul de vitamine şi minerale în produsele alimentare.
Art. 11: Dispoziţii naţionale
(1)Până la 19 iulie 2007, statele membre informează Comisia cu privire la dispoziţiile naţionale existente privind adaosul de vitamine şi minerale, precum şi produsele care fac obiectul derogării prevăzute la articolul 4 litera (b).
(2)În cazul în care un stat membru, în absenţa dispoziţiilor comunitare, consideră că este necesară adoptarea unei noi legislaţii privind:
a)adaosul obligatoriu de vitamine şi minerale în produsele alimentare sau categoriile de produse alimentare specificate; sau
b)interdicţii sau restricţii privind utilizarea de anumite substanţe de alt tip în producţia de produse alimentare specificate, statul membru notifică aceasta Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12.
Art. 12: Procedura de notificare
(1)În cazul în care un stat membru consideră că este necesară adoptarea unei noi legislaţii, statul membru notifică Comisiei şi altor state membre măsurile avute în vedere şi precizează motivele care le justifică.
(2)Comisia consultă comitetul menţionat la articolul 14 alineatul (1), în cazul în care consideră că această consultare este utilă sau în cazul în care un stat membru solicită aceasta, şi emite un aviz cu privire la măsurile avute în vedere.
(3)Statul membru în cauză poate să adopte măsurile avute în vedere doar după şase luni de la notificarea menţionată la alineatul (1) şi cu condiţia ca avizul Comisiei să nu fie negativ.
În cazul în care avizul Comisiei este negativ, aceasta determină, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 14 alineatul (2) şi înainte de expirarea termenului menţionat în primul paragraf din prezentul alineat, dacă măsurile avute în vedere se pot pune în aplicare. Comisia poate să solicite unele modificări care să fie aduse măsurilor avute în vedere.
Art. 13: Măsuri de salvgardare
(1)În cazul în care un stat membru are motive serioase să considere că un produs prezintă un pericol pentru sănătatea umană, cu toate că respectă dispoziţiile prezentului regulament, statul membru respectiv poate să suspende sau să limiteze temporar aplicarea dispoziţiilor în cauză pe teritoriul său.
Statul membru informează de îndată celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta şiîşi motivează decizia.
(2)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 14 alineatul (2), se ia o decizie, după caz, după obţinerea unui aviz de la Autoritate.
Comisia poate iniţia această procedură din proprie iniţiativă.
(3)Statul membru menţionat la alineatul (1) poate menţine suspendarea sau restricţia până i se notifică decizia menţionată la alineatul (2).
Art. 14: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală, instituit în temeiul articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/ 2002.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.
(4)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2) şi (6) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.
Art. 15: Monitorizare
Pentru a facilita monitorizarea eficientă a produselor alimentare în care s-au adăugat vitamine şi minerale, precum şi a produselor alimentare care conţin substanţele enumerate în anexa III părţile B şi C, statele membre pot solicita producătorului sau persoanelor care introduc aceste produse alimentare pe piaţă pe teritoriul lor să notifice autorităţii competente această introducere pe piaţă prin furnizarea unui model de etichetă utilizată pentru produsul respectiv. În astfel de cazuri, se pot solicita, de asemenea, informaţii cu privire la retragerea produsului de pe piaţă.
Art. 16: Evaluare
Până la 1 iulie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la efectele punerii în aplicare a prezentului regulament, în special cu privire la evoluţia pieţei de produse alimentare în care s-au adăugat vitamine şi minerale, consumul acestora, aportul de substanţe nutritive pentru populaţie şi schimbarea obiceiurilor alimentare şi adaosul de anumite substanţe de alt tip, însoţit de orice propuneri de modificare a prezentului regulament pe care Comisia le consideră necesare. În acest context, statele membre furnizează Comisiei până la 1 iulie 2012 informaţiile relevante necesare. Normele de aplicare a prezentului articol se precizează în conformitate cu procedura menţionată la articolul 14 alineatul (2).
Art. 17: Măsuri tranzitorii
(1)Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) şi până la 19 ianuarie 2014, statele membre pot autoriza utilizarea, pe teritoriul lor, a vitaminelor şi mineralelor care nu sunt enumerate în anexa I sau în formele care nu sunt enumerate în anexa II, cu condiţia ca:
a)substanţa în cauză să fie utilizată pentru adaosul în produsele alimentare comercializate în Comunitate la 19 ianuarie 2007 şi
b)Autoritatea să nu fi emis un aviz nefavorabil cu privire la utilizarea substanţei respective sau utilizarea în forma respectivă în producţia de produse alimentare, pe baza unui dosar care să justifice utilizarea substanţei în cauză, pe care statul membru trebuie să-l prezinte Comisiei până la 19 ianuarie 2010.
(2)Până la 19 ianuarie 2014, cu respectarea dispoziţiilor tratatului, statele membre pot continua aplicarea restricţiilor sau interdicţiilor naţionale existente cu privire la comerţul cu produse alimentare în care se adaugă vitamine şi minerale care nu sunt incluse în lista din anexa I sau sub formele care nu sunt enumerate în anexa II.
(3)Cu respectarea dispoziţiilor tratatului, statele membre pot continua aplicarea dispoziţiilor naţionale existente privind cantităţile maxime şi minime de vitamine şi minerale enumerate în anexa I, adăugate în produsele alimentare şi privind condiţiile aplicabile acestui adaos, până la adoptarea măsurilor comunitare corespunzătoare în conformitate cu articolul 6 sau în temeiul altor dispoziţiile comunitare speciale.
Art. 18: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 iulie 2007.
Produsele alimentare introduse pe piaţă sau etichetate înainte de 1 iulie 2007 şi care nu respectă dispoziţiile prezentului regulament se pot comercializa până la data expirării lor, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2009.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 20 decembrie 2006.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J. BORRELL FONTELLES Pentru Consiliu Preşedintele J. KORKEAOJA |
ANEXA I:VITAMINE ŞI MINERALE CARE SE POT ADĂUGA ÎN PRODUSELE ALIMENTARE
1. Vitamine | 2. Minerale |
Vitamina A | Calciu |
Vitamina D | Magneziu |
Vitamina E | Fier |
Vitamina K | Cupru |
Vitamina B1 | Iod |
Vitamina B2 | Zinc |
Niacină | Mangan |
Acid pantotenic | Sodiu |
Vitamina B6 | Potasiu |
Acid folic | Seleniu |
Vitamina B12 | Crom |
Biotină | Molibden |
Vitamina C | Fluorură |
Clorură | |
Fosfor |
*) La punctul 2 de pe lista din anexa I se adaugă cuvântul "Bor"
ANEXA II:PREPARATE VITAMINICE ŞI SUBSTANŢE MINERALE CARE SE POT ADĂUGA ÎN PRODUSELE ALIMENTARE
1.Preparate cu vitamine
VITAMINA A
retinol
acetat de retinil
palmitat de retinil
beta-caroten
VITAMINA D
Colecalciferol
ergocalciferol
VITAMINA E
D-alfa-tocoferol
DL-alfa-tocoferol
acetat de D-alfa-tocoferil
acetat de DL-alfa-tocoferil
succinat acid de D-alfa-tocoferil
VITAMINA K
filochinonă (fitomenadionă)
menachinonă (*)
(*)Menachinonă prezentă în principal ca menachinonă-7 şi, într-o mai mică măsură, ca menachinonă-6.
VITAMINA B1
clorhidrat de tiamină
mononitrat de tiamină
VITAMINA B2
riboflavină
riboflavină-5'-fosfat de sodiu
NIACINĂ
acid nicotinic
nicotinamidă
ACID PANTOTENIC
D-pantotenat de calciu
D-pantotenat de sodiu
dexpantenol
VITAMINA B6
clorhidrat de piridoxină
piridoxină 5'-fosfat
dipalmitat de piridoxină
ACID FOLIC
acid pteroilmonoglutamic
L-metilfolat de calciu
sarea monosodică a acidului L-5-metiltetrahidrofolic (*1)
(*1)Astfel cum figurează în lista cu alimente noi a Uniunii din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei din 20 decembrie 2017 de stabilire a listei cu alimente noi a Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European şi al Consiliului privind alimentele noi (JO L 351, 30.12.2017, p. 72, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2017/2470/oj).
VITAMINA B12
Ciancobalamină
hidroxocobalamină
BIOTINĂ
D-biotină
VITAMINA C
acid L-ascorbic
L-ascorbat de sodiu
L-ascorbat de calciu
L-ascorbat de potasiu
L-ascorbil 6-palmitat
*) În anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006, la punctul 1 privind "Preparate cu vitamine", la rubrica "NIACINĂ", după "nicotinamidă" se adaugă: clorură de ribozid-nicotinamidă".
2.Substanţe minerale
carbonat de calciu
clorură de calciu
citrat malat de calciu
săruri de calciu ale acidului citric
gluconat de calciu
glicerofosfat de calciu
lactat de calciu
săruri de calciu ale acidului ortofosforic
hidroxid de calciu
malat de calciu
oxid de calciu
sulfat de calciu
oligozaharide de calciu fosforil
acetat de magneziu
carbonat de magneziu
clorură de magneziu
săruri de magneziu ale acidului citric
gluconat de magneziu
glicerofosfat de magneziu
săruri de magneziu ale acidului ortofosforic
lactat de magneziu
hidroxid de magneziu
oxid de magneziu
citrat de magneziu şi potasiu
sulfat de magneziu
bisglicinat feros
carbonat feros
citrat feros
citrat feric de amoniu
gluconat feros
fumarat feros
difosfat feric de sodiu
lactat feros
sulfat feros
difosfat feric (pirofosfat feric)
zaharat feric
fier elementar (carbonil + electrolitic + redus cu hidrogen)
carbonat de cupru
citrat de cupru
gluconat de cupru
sulfat de cupru
complex cupru-lizină
iodură de sodiu
iodat de sodiu
iodură de potasiu
iodat de potasiu
acetat de zinc
bisglicinat de zinc
clorură de zinc
citrat de zinc
gluconat de zinc
lactat de zinc
oxid de zinc
carbonat de zinc
sulfat de zinc
carbonat de mangan
clorură de mangan
citrat de mangan
gluconat de mangan
glicerofosfat de mangan
sulfat de mangan
bicarbonat de sodiu
carbonat de sodiu
citrat de sodiu
gluconat de sodiu
lactat de sodiu
hidroxid de sodiu
săruri de sodiu ale acidului ortofosforic
drojdie îmbogăţită cu seleniu (**)
(**)Drojdii îmbogăţite cu seleniu produse prin cultură în prezenţa selenitului de sodiu ca sursă de seleniu şi conţinând, sub formă deshidratată, astfel cum sunt comercializate, nu mai mult de 2,5 mg Se/g. Forma predominantă de seleniu organic prezentă în drojdie este selenometionina (între 60 şi 85 % din seleniul total extras din produs). Conţinutul de alţi compuşi organici de seleniu, inclusiv selenocisteina, nu trebuie să depăşească 10 % din seleniul total extras. Nivelurile de seleniu anorganic nu trebuie, în mod normal, să depăşească 1 % din seleniul total extras.
selenat de sodiu
selenit acid de sodiu
selenit de sodiu
fluorură de sodiu
fluorură de potasiu
bicarbonat de potasiu
carbonat de potasiu
clorură de potasiu
citrat de potasiu
gluconat de potasiu
glicerofosfat de potasiu
lactat de potasiu
hidroxid de potasiu
săruri de potasiu ale acidului ortofosforic
clorură de crom (III) şi hexahidratul său
sulfat de crom (III) şi hexahidratul său
picolinat de crom
molibdat de amoniu [molibden (VI)]
molibdat de sodiu [molibden (VI)]
acid boric
borat de sodiu
lactat de crom (III) trihidrat
*) După rubrica "fosfat feros", se introduc următoarele rubrici:
fosfat feros de amoniu
EDTA feric de sodiu
*) Între rubrica "Fier elementar (carbonil + electrolitic + hidrogen redus)" şi rubrica "Carbonat de cupru" se introduce următoarea rubrică:
Cazeinat de fier din lapte (*)
(*)Astfel cum figurează în lista cu alimente noi a Uniunii din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei din 20 decembrie 2017 de stabilire a listei cu alimente noi a Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European şi al Consiliului privind alimentele noi (JO L 351, 30.12.2017, p. 72.
ANEXA III:SUBSTANŢE A CĂROR UTILIZARE ÎN PRODUSELE ALIMENTARE ESTE INTERZISĂ, SUPUSĂ RESTRICŢIILOR SAU SE AFLĂ SUB CONTROL COMUNITAR
- Partea A - Substanţe interzise
Planta medicinală Ephedra şi preparatele din specii de Ephedra
- Partea B - Substanţe supuse restricţiilor
Substanţă limitată | Condiţii de utilizare | Cerinţe suplimentare | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Acizi graşi trans, alţii decât acizii graşi trans prezenţi în mod natural în grăsimea de origine animală | Maximum 2 grame la 100 g de grăsime în alimentele destinate consumatorului final şi în alimentele destinate vânzării cu amănuntul | Operatorii din sectorul alimentar, care furnizează altor operatori din acest sector alimente care nu sunt destinate consumatorului final sau vânzării cu amănuntul, se asigură că acestor operatori din sectorul alimentar le sunt furnizate informaţii cu privire la cantitatea de acizi graşi trans, alţii decât acizii graşi trans care se găsesc în mod natural în grăsimile de origine animală, în cazul în care cantitatea respectivă depăşeşte 2 grame la 100 g de grăsime. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
- Partea C - Substanţe sub control comunitar
[textul din anexa III a fost abrogat la 15-mai-2019 de Art. 1, punctul 1. din Regulamentul 650/24-apr-2019]
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007
*) În partea A, se adaugă următoarea rubrică:
Scoarţa de yohimbe şi preparatele din yohimbe [Pausinystalia yohimbe (K. Schum) Pierre ex Beille]
*) În partea A se adaugă în ordine alfabetică următoarele menţiuni:
Aloe-emodina şi toate preparatele care conţin această substanţă";
Emodina şi toate preparatele care conţin această substanţă";
Preparatele din frunze de specii de Aloe care conţin derivaţi de hidroxiantracen";
Dantronul şi toate preparatele care conţin această substanţă
*) În partea C se adaugă în ordine alfabetică următoarele menţiuni:
Preparatele din rădăcina sau rizomul de Rheum palmatum L., Rheum officinale Baillon şi hibrizi ai acestora care conţin derivaţi de hidroxiantracen";
Preparatele din frunze sau fructe de Cassia senna L. care conţin derivaţi de hidroxiantracen";
Preparatele din scoarţa de Rhamnus frangula L. sau Rhamnus purshiana DC. care conţin derivaţi de hidroxiantracen
*) Se adaugă următoarea rubrică în tabelul din partea B, "Substanţe limitate", în ordine alfabetică:
*) În tabelul din partea B se introduce următoarea rubrică, în ordine alfabetică:
Substanţă limitată | Condiţii de utilizare | Cerinţe suplimentare | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Extracte de ceai verde conţinând (-)-galat de 3-epigalocatechină (*1) | Porţia zilnică de produs alimentar trebuie să conţină mai puţin de 800 mg de (-)-galat de 3-epigalocatechină. | Eticheta trebuie să indice numărul maxim de porţii individuale de produs alimentar pentru consumul zilnic şi un avertisment de a nu consuma o cantitate zilnică de 800 mg de (-)-galat de 3-epigalocatechină sau mai mult. Eticheta trebuie să indice conţinutul de (-)-galat de 3-epigalocatechină per porţie de produs alimentar. Eticheta trebuie să includă următoarele avertismente: Se recomandă să nu fie consumat dacă consumaţi alte produse care conţin ceai verde în aceeaşi zi". Se recomandă să nu fie consumat de femei gravide sau care alăptează şi copii cu vârsta sub 18 ani". «Nu se consumă pe stomacul gol». | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
(*1) cu excepţia extractelor apoase de ceai verde care conţin (-)-galat de 3-epigalocatechină care, după reconstituire în băuturi, au o compoziţie comparabilă cu infuziile tradiţionale de ceai verde. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Substanţă limitată | Condiţii de utilizare | Cerinţe suplimentare |
Monacoline din orez fermentat cu drojdie roşie | Porţia individuală de produs destinat consumului zilnic trebuie să furnizeze mai puţin de 3 mg de monacoline din orez fermentat cu drojdie roşie. | Eticheta trebuie să indice numărul de porţii individuale de produs pentru consumul zilnic maxim şi un avertisment de a consuma mai puţin decât cantitatea zilnică maximă de 3 mg de monacoline din orez fermentat cu drojdie roşie. Eticheta trebuie să indice conţinutul de monacoline per porţie de produs. Eticheta trebuie să includă următoarele avertismente: «Se recomandă să nu fie consumat de femei gravide sau lactante, copii cu vârsta sub 18 ani şi adulţi cu vârsta de peste 70 de ani». «Solicitaţi sfatul unui medic cu privire la consumul acestui produs în cazul în care aveţi probleme de sănătate»; «Se recomandă să nu fie consumat dacă luaţi medicamente pentru scăderea concentraţiei colesterolului sanguin»; «Se recomandă să nu fie consumat dacă deja consumaţi alte produse care conţin orez fermentat cu drojdie roşie». |
**) Se adaugă următoarea rubrică în tabelul din partea C, "Substanţe sub control comunitar", în ordine alfabetică:
Monacoline din orez fermentat cu drojdie roşie