Regulamentul 1589/13-iul-2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (text codificat)
Acte UE
Jurnalul Oficial 248L
În vigoare Versiune de la: 24 Septembrie 2015
Regulamentul 1589/13-iul-2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (text codificat)
Dată act: 13-iul-2015
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
(Text cu relevanţă pentru SEE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 109,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
(1)Avizul din 29 aprilie 2015 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (2) a fost modificat de mai multe ori şi în mod substanţial (3). Este necesar, din motive de claritate şi de raţionalizare, să se codifice regulamentul menţionat.
(2)Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (JO L 83, 27.3.1999, p. 1).
(3)A se vedea anexa I.
(2)Fără a aduce atingere regulilor procedurale speciale stabilite prin regulamente pentru anumite sectoare, prezentul regulament ar trebui să se aplice ajutorului din toate sectoarele; întrucât, în sensul aplicării articolelor 93 şi 107 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia deţine, în temeiul articolului 108 din TFUE, competenţa specifică de a decide asupra compatibilităţii ajutoarelor de stat cu piaţa internă atunci când examinează ajutoarele de stat existente, atunci când adoptă decizii privind ajutorul nou sau ajutorul modificat şi atunci când ia măsuri în cazul nerespectării deciziilor sale sau a obligaţiilor privind notificarea.
(3)În contextul sistemului modernizat al normelor privind ajutoarele de stat menite să contribuie la punerea în aplicare a strategiei Europa 2020 pentru creştere şi la consolidarea bugetară, articolul 107 din TFUE ar trebui să se aplice în mod eficient şi uniform în întreaga Uniune. Regulamentul (CE) nr. 659/1999 a consolidat practica anterioară a Comisiei de a spori securitatea juridică şi de a sprijini dezvoltarea politicii în domeniul ajutoarelor de stat într-un mediu transparent.
(4)Pentru a asigura securitatea juridică, este necesară definirea situaţiilor în care un ajutor trebuie considerat ajutor existent. Realizarea şi consolidarea pieţei interne constituie un proces treptat, reflectat în evoluţia permanentă a politicii în domeniul ajutorului de stat. Ca urmare a acestei evoluţii, este posibil ca anumite măsuri, care în momentul punerii în aplicare nu reprezentau ajutor de stat, să fi devenit între timp ajutor.
(5)În conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE, orice proiect de acordare a unui nou ajutor trebuie notificat Comisiei şi nu poate fi pus în aplicare decât după autorizarea acestuia de către Comisie.
(6)În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), statele membre au obligaţia de a coopera cu Comisia şi de a-i furniza toate informaţiile necesare pentru a-i permite Comisiei să îşi îndeplinească îndatoririle în conformitate cu prezentul regulament.
(7)Termenul în care Comisia urmează să efectueze examinarea preliminară a ajutorului notificat ar trebui să fie stabilit la două luni de la data primirii notificării complete sau a primirii unei declaraţii temeinic argumentate din partea statului membru în cauză, prin care acesta consideră notificarea completă, deoarece informaţiile suplimentare solicitate de Comisie nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate. Din motive de securitate juridică, examinarea respectivă trebuie să se finalizeze printr-o decizie.
(8)În toate cazurile în care, în urma examinării preliminare, Comisia nu poate decide dacă ajutorul este compatibil cu piaţa internă, trebuie să se deschidă o procedură formală de investigare, pentru a permite Comisiei să obţină toate informaţiile necesare pentru evaluarea compatibilităţii ajutorului şi pentru a permite părţilor interesate să îşi prezinte observaţiile. Drepturile părţilor interesate pot fi cel mai bine protejate în cadrul procedurii formale de investigare descrise la articolul 108 alineatul (2) din TFUE.
(9)Pentru a evalua compatibilitatea cu piaţa internă a oricărui ajutor de stat notificat sau ilegal, pentru care Comisia are competenţa exclusivă în temeiul articolului 108 din TFUE, în scopul asigurării aplicării normelor privind ajutoarele de stat, ar trebui să se garanteze competenţa Comisiei de a solicita oricărei întreprinderi, asociaţii de întreprinderi sau oricărui stat membru toate informaţiile necesare referitoare la piaţă, atunci când are îndoieli cu privire la compatibilitatea măsurii vizate cu normele Uniunii şi a iniţiat, prin urmare, procedura formală de investigare. În special, Comisia ar trebui să se prevaleze de această competenţă în cazurile în care se impune o evaluare de fond complexă. Atunci când decide să se prevaleze de această competenţă, Comisia ar trebui să ţină seama în mod corespunzător de durata examinării preliminare.
(10)În scopul de a evalua compatibilitatea unei măsuri de ajutor după iniţierea procedurii formale de investigare, în special în ceea ce priveşte unele cazuri complexe din punct de vedere tehnic care fac obiectul unei evaluări de fond, Comisia ar trebui să fie în măsură, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să solicite oricărei întreprinderi, asociaţii de întreprinderi sau oricărui stat membru să furnizeze toate informaţiile referitoare la piaţă necesare pentru finalizarea evaluării sale, în cazul în care informaţiile furnizate de statul membru vizat în cursul examinării preliminare nu sunt suficiente, ţinând seama în mod corespunzător de principiul proporţionalităţii, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(11)Din perspectiva relaţiei speciale dintre beneficiarii de ajutor şi statul membru vizat, Comisia ar trebui să poată solicita informaţii din partea unui beneficiar de ajutor numai în acord cu statul membru vizat. Furnizarea de informaţii de către beneficiarul măsurii de ajutor în cauză nu constituie un temei juridic pentru negocierile bilaterale dintre Comisie şi beneficiarul respectiv.
(12)Comisia ar trebui să selecteze destinatarii cererilor de informaţii pe baza unor criterii obiective, adecvate pentru fiecare caz, asigurând totodată faptul că, atunci când cererea este adresată unui eşantion de întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi, eşantionul de respondenţi este reprezentativ în cadrul fiecărei categorii. Informaţiile solicitate ar trebui să consiste în special în date faptice referitoare la întreprindere şi la piaţă şi o analiză factuală a funcţionării pieţei.
(13)În calitate de iniţiator al procedurii, Comisia ar trebui să fie responsabilă de verificarea atât a transmiterii informaţiilor de către statele membre, întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi, cât şi a confidenţialităţii prezumate pentru divulgarea informaţiilor.
(14)Prin impunerea unor amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu proporţionale, Comisia ar trebui să fie în măsură să se asigure că întreprinderile sau, după caz, asociaţiile de întreprinderi dau curs cererilor de informaţii care le sunt adresate. La stabilirea valorilor amenzilor şi penalităţilor cu titlu cominatoriu, Comisia ar trebui să ţină seama în mod corespunzător de principiile proporţionalităţii şi adecvării, în special în ceea ce priveşte întreprinderile mici şi mijlocii. Drepturile părţilor cărora li se solicită informaţiile ar trebui să fie protejate, oferindu-li-se acestora posibilitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere înainte de orice decizie de impunere a unor amenzi sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ar trebui să aibă competenţă nelimitată cu privire la aceste amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu, în temeiul articolului 261 din TFUE.
(15)Ţinând seama în mod corespunzător de principiile proporţionalităţii şi adecvării, Comisia ar trebui să poată reduce penalităţile cu titlu cominatoriu sau le poate elimina în întregime atunci când destinatarii cererilor furnizează în cele din urmă informaţiile solicitate, deşi după expirarea termenului.
(16)Amenzile şi penalităţile cu titlu cominatoriu nu sunt aplicabile statelor membre, deoarece acestora le revine obligaţia de a coopera sincer cu Comisia, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din TUE, şi de a furniza acesteia toate informaţiile necesare pentru a-i permite să îşi îndeplinească sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament.
(17)După analizarea observaţiilor prezentate de părţile interesate, Comisia ar trebui să încheie examinarea printr-o decizie finală de îndată ce îndoielile sale au fost eliminate, întrucât, în cazul în care examinarea nu se finalizează într-o perioadă de 18 luni de la data deschiderii procedurii, este necesar ca statul membru în cauză să aibă posibilitatea de a solicita o decizie, pe care Comisia trebuie să o adopte în termen de două luni.
(18)Pentru a proteja dreptul la apărare al statului membru vizat, acesta ar trebui să primească copii ale cererilor de informaţii transmise altor state membre, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi şi ar trebui să fie în măsură să îşi prezinte observaţiile cu privire la comentariile primite. Statul membru vizat ar trebui, de asemenea, să fie informat cu privire la denumirea întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi consultate, în măsura în care respectivele nu au arătat un interes legitim privind protecţia identităţii lor.
(19)Comisia ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător interesul legitim al întreprinderilor în ceea ce priveşte protejarea secretelor comerciale ale acestora. Comisia nu ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza în nicio decizie informaţiile confidenţiale furnizate de respondenţi, care nu pot fi agregate sau al căror caracter anonim nu poate fi asigurat, cu excepţia cazului în care a obţinut în prealabil acordul respondenţilor privind divulgarea acestor informaţii statului membru vizat.
(20)În cazurile în care informaţiile marcate drept confidenţiale nu par să intre sub incidenţa obligaţiei de păstrare a secretului profesional, este oportun să se instituie un mecanism prin care Comisia să poată decide în ce măsură astfel de informaţii pot fi divulgate. Orice astfel de decizie de a respinge o cerere de a considera informaţiile drept confidenţiale ar trebui să indice un termen la sfârşitul căruia informaţiile vor fi divulgate, astfel încât respondentul să poate utiliza orice protecţie juridică pe care o are la dispoziţie, inclusiv orice măsură provizorie.
(21)Pentru a asigura aplicarea corectă şi efectivă a regulilor privind ajutorul de stat, Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a revoca o decizie întemeiată pe informaţii eronate.
(22)Pentru a asigura respectarea articolului 108 din TFUE, în special a obligaţiei de notificare şi a clauzei suspensive prevăzute la articolul 108 alineatul (3), Comisia trebuie să examineze toate cazurile de ajutor ilegal. Pentru considerente de transparenţă şi securitate juridică, trebuie adoptate procedurile de urmat în astfel de cazuri. Atunci când un stat membru nu a respectat obligaţia de notificare sau clauza suspensivă, Comisia nu este obligată să respecte termene.
(23)Comisia ar trebui să poată analiza, din proprie iniţiativă, informaţii provenind din orice sursă privind ajutoarele ilegale, cu scopul de a asigura respectarea articolului 108 din TFUE şi, în special, a obligaţiei de notificare şi a clauzei suspensive prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din TFUE şi de a evalua compatibilitatea ajutoarelor cu piaţa internă.
(24)În cazul ajutorului ilegal, Comisia trebuie să aibă dreptul de a obţine toate informaţiile necesare pentru a adopta o decizie şi pentru a restabili imediat, atunci când este cazul, concurenţa nedenaturată. În consecinţă, este necesar să i se permită Comisiei să adopte măsuri provizorii adresate statelor membre în cauză. Măsurile provizorii pot consta în ordine de furnizare a informaţiilor, ordine de suspendare sau ordine de recuperare. În caz de nerespectare a unui ordin de furnizare a informaţiilor, Comisia trebuie să poată lua o decizie pe baza informaţiilor disponibile şi, în cazul nerespectării unui ordin de suspendare sau de recuperare, să poată sesiza direct Curtea de Justiţie, în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE.
(25)În cazul ajutoarelor ilegale care nu sunt compatibile cu piaţa internă, trebuie restabilită concurenţa efectivă. În acest scop, este necesară recuperarea fără întârziere a ajutorului, inclusiv a dobânzii. Este necesar ca recuperarea să se realizeze în conformitate cu procedurile de drept naţional. Aplicarea acestor proceduri nu trebuie să ridice obstacole în calea restabilirii concurenţei nedenaturate, prin împiedicarea executării imediate şi efective a deciziei Comisiei. Pentru a obţine acest rezultat, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura efectul util al deciziei Comisiei.
(26)Din considerente de securitate juridică, trebuie să se stabilească în ceea ce priveşte ajutorul ilegal, un termen de prescripţie de zece ani, după expirarea căruia recuperarea ajutorului să nu mai poată fi dispusă.
(27)Din motive de securitate juridică, este necesar să se stabilească termenele de prescripţie pentru impunerea şi executarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu.
(28)Utilizarea abuzivă a ajutorului poate avea asupra funcţionării pieţei comune efecte similare cu cele ale ajutorului ilegal şi, de aceea, trebuie tratată în temeiul unor proceduri similare. Spre deosebire de ajutorul ilegal, ajutorul susceptibil de a fi fost utilizat abuziv a fost aprobat anterior de către Comisie. În consecinţă, Comisiei nu trebuie să i se permită să recurgă la un ordin de recuperare în cazul utilizării abuzive a ajutorului.
(29)În conformitate cu articolul 108 alineatul (1) din TFUE, Comisia, în cooperare cu statele membre, are obligaţia de a examina permanent toate schemele de ajutoare existente. Pentru considerente de transparenţă şi securitate juridică, este necesar să se precizeze sfera de aplicare a cooperării prevăzute la acest articol.
(30)Pentru a asigura compatibilitatea schemelor de ajutor existente cu piaţa internă, şi în conformitate cu articolul 108 alineatul (1) din TFUE, Comisia trebuie să propună măsuri adecvate în cazul în care o schemă de ajutor existentă nu este sau nu mai este compatibilă cu piaţa internă şi trebuie să iniţieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE în cazul în care statul membru în cauză refuză să pună în aplicare măsurile propuse.
(31)Este necesar să se stabilească toate posibilităţile acordate terţilor pentru a-şi apăra interesele în cadrul procedurilor privind ajutorul de stat.
(32)Plângerile reprezintă o sursă esenţială de informaţii în vederea detectării încălcărilor normelor Uniunii în domeniul ajutoarelor de stat. Pentru a asigura calitatea plângerilor prezentate Comisiei şi, în acelaşi timp, transparenţa şi securitatea juridică, este necesară stabilirea condiţiilor pe care ar trebui să le îndeplinească o plângere astfel încât Comisia să intre în posesia informaţilor privind un ajutor presupus ilegal şi să declanşeze procedura de examinare preliminară. Plângerile care nu îndeplinesc aceste condiţii ar trebui să aibă regimul unor informaţii generale referitoare la piaţă şi nu ar trebui să ducă neapărat la o investigaţie ex officio.
(33)Reclamanţilor ar trebui să le revină obligaţia de a face dovada faptului că sunt părţi interesate în sensul articolului 108 alineatul (2) din TFUE şi al articolului 1 litera (h) din prezentul regulament. De asemenea, acestora ar trebui să le revină obligaţia de a furniza o serie de informaţii într-o formă pe care Comisia ar trebui să fie abilitată să o stabilească printr-o dispoziţie de punere în aplicare. Pentru a nu-i descuraja pe reclamanţii potenţiali, dispoziţia de punere în aplicare ar trebui să asigure faptul că cerinţele pentru prezentarea de către partea interesată a unei plângeri nu sunt împovărătoare.
(34)Pentru a se asigura abordarea consecventă de către Comisie a unor chestiuni similare în cadrul pieţei interne, este oportun să se instituie un temei juridic specific privind lansarea de investigaţii pe anumite sectoare ale economiei sau pe anumite instrumente de ajutor în mai multe state membre. Din motive de proporţionalitate şi din perspectiva sarcinii administrative ridicate pe care o presupun astfel de investigaţii, anchetele sectoriale ar trebui să fie întreprinse numai atunci când informaţiile disponibile justifică o suspiciune rezonabilă conform căreia măsurile privind ajutoarele de sat dintr-un anumit sector pot restricţiona sau denatura în mod semnificativ concurenţa pe piaţa internă în mai multe state membre sau conform căreia măsurile de ajutor existente dintr-un anumit sector în mai multe state membre nu sunt sau nu mai sunt compatibile cu piaţa internă. Astfel de anchete ar permite Comisiei să trateze în mod eficient şi transparent aspectele orizontale privind ajutoarele de stat şi să obţină o viziune globală ex ante a sectorului vizat.
(35)Pentru a permite Comisiei să monitorizeze eficient respectarea deciziilor Comisiei şi pentru a facilita cooperarea dintre Comisie şi statele membre în vederea examinării permanente, în conformitate cu articolul 108 alineatul (1) din TFUE, a tuturor schemelor de ajutor existente din statele membre, este necesară instituirea unei obligaţii generale de raportare privind toate schemele de ajutor existente.
(36)În cazul în care Comisia are îndoieli serioase privind respectarea deciziilor sale, ar trebui să aibă la dispoziţia sa instrumente suplimentare care să îi permită obţinerea informaţiilor necesare pentru a verifica dacă deciziile sale sunt respectate efectiv. În acest scop, vizitele de control la faţa locului sunt un instrument adecvat şi util, mai ales în cazurile de posibilă utilizare abuzivă a ajutorului. În consecinţă, Comisia ar trebui împuternicită să efectueze vizite de control la faţa locului şi ar trebui să beneficieze de cooperarea autorităţilor competente din statele membre în cazul în care o întreprindere se opune unei astfel de vizite.
(37)Consecvenţa în aplicarea normelor privind ajutoarele de stat impune stabilirea de măsuri pentru cooperarea între instanţele statelor membre şi Comisie. O astfel de cooperare este relevantă pentru toate instanţele statelor membre care aplică articolul 107 alineatul (1) şi articolul 108 din TFUE, indiferent de context. În special, instanţele naţionale ar trebui să se poată adresa Comisiei pentru a obţine informaţii sau pentru a obţine avizul acesteia în ceea ce priveşte unele aspecte legate de aplicarea normelor în materia ajutoarelor de stat. Comisia ar trebui să fie, de asemenea, în măsură să prezinte observaţii scrise sau orale instanţelor care trebuie să aplice articolul 107 alineatul (1) sau articolul 108 din TFUE. Atunci când oferă asistenţă instanţelor naţionale în acest sens, Comisia ar trebui să acţioneze în conformitate cu atribuţia de apărare a interesului public care îi revine.
(38)Observaţiile şi avizele Comisiei nu ar trebui să aducă atingere articolului 267 din TFUE şi nu ar trebui să aibă forţă juridică obligatorie pentru instanţele naţionale. Respectivele observaţii ar trebui prezentate în conformitate cu normele de procedură şi practicile naţionale, inclusiv cu normele de garantare a drepturilor părţilor, cu respectarea deplină a independenţei instanţelor naţionale. Observaţiile prezentate de Comisie din proprie iniţiativă ar trebui să se limiteze la cazurile care sunt importante pentru aplicarea coerentă a articolului 107 alineatul (1) sau a articolului 108 din TFUE, în special în cazurile care sunt importante pentru aplicarea sau dezvoltarea în continuare a jurisprudenţei Uniunii în materie de ajutoare de stat.
(39)Din considerente de transparenţă şi securitate juridică, este oportună asigurarea publicităţii deciziilor Comisiei, cu respectarea în acelaşi timp a principiului conform căruia deciziile privind cazurile de ajutor de stat se adresează statelor membre în cauză. În consecinţă, este necesară publicarea tuturor deciziilor care pot afecta interesele părţilor interesate, fie integral, fie în rezumat, sau punerea la dispoziţia părţilor interesate de copii ale deciziilor care nu au fost publicate deloc sau nu au fost publicate integral.
(40)În momentul publicării deciziilor, Comisia ar trebui să respecte normele privind secretul profesional, şi anume protecţia tuturor informaţiilor confidenţiale şi a datelor cu caracter personal, în conformitate cu articolul 339 din TFUE.
(41)Comisia, în strânsă colaborare cu Comitetul consultativ privind ajutoarele de stat, ar trebui să poată adopta dispoziţii de punere în aplicare prin care să stabilească norme detaliate privind procedurile prevăzute în prezentul regulament,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Definiţii
În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:
(a)"ajutor" înseamnă orice măsură care îndeplineşte toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE;
(b)"ajutor existent" înseamnă:
(i)fără a aduce atingere articolelor 144 şi 172 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei şi Suediei, punctului 3 şi apendicelui la Anexa IV la Actul de aderare a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei şi a Slovaciei, punctelor 2 şi 3 litera (b) şi apendicelui la Anexa V la Actul de aderare a Bulgariei şi a României sau punctelor 2 şi 3 litera (b) şi apendicelui la Anexa IV la Actul de aderare a Croaţiei, orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a TFUE în aceste state membre, respectiv schemele de ajutor şi ajutoarele individuale puse în aplicare anterior şi care se aplică şi ulterior intrării în vigoare a TFUE în statele membre respective;
(ii)ajutorul autorizat, respectiv schemele de ajutor şi ajutoarele individuale care au fost autorizate de Comisie sau de Consiliu;
(iii)ajutorul considerat a fi fost autorizat în temeiul articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 sau al articolului 4 alineatul (6) din prezentul regulament, sau înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 dar în conformitate cu această procedură;
(iv)ajutorul considerat ajutor existent în temeiul articolului 17 din prezentul regulament;
(v)ajutorul considerat ajutor existent deoarece se poate dovedi că, în momentul punerii în aplicare, nu reprezenta un ajutor şi că a devenit ajutor ulterior, datorită evoluţiei pieţei interne şi fără să fi fost modificat de statul membru. Atunci când anumite măsuri devin ajutoare ca urmare a liberalizării unei activităţi în conformitate cu dreptul Uniunii, astfel de măsuri nu sunt considerate ajutor existent după data fixată pentru liberalizare;
(c)"ajutor nou" înseamnă orice ajutor, respectiv orice schemă de ajutor şi orice ajutor individual care nu este ajutor existent, inclusiv modificările ajutoarelor existente;
(d)"schemă de ajutor" înseamnă orice act în baza căruia, fără a fi necesare măsuri suplimentare de punere în aplicare, pot fi acordate alocări individuale de ajutor întreprinderilor definite în mod general şi abstract, precum şi orice act în baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anumit proiect, poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată şi/sau într-un cuantum nedeterminat;
(e)"ajutor individual" înseamnă orice ajutor de stat care nu este acordat în baza unei scheme de ajutor de stat sau este acordat în baza unei scheme, dar trebuie notificat în mod individual;
(f)"ajutor ilegal" înseamnă un ajutor de stat nou, pus în aplicare cu încălcarea condiţiilor prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din TFUE;
(g)"ajutor de stat utilizat abuziv" înseamnă ajutorul folosit de către beneficiar cu încălcarea unei decizii adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (3), al articolului 7 alineatul (3) sau (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 ori în temeiul articolului 4 alineatul (3) sau al articolului 9 alineatul (3) sau (4) din prezentul regulament;
(h)"persoană interesată" înseamnă orice stat membru şi orice persoană, întreprindere sau asociaţie de întreprinderi ale căror interese pot fi afectate de acordarea unui ajutor, în special beneficiarul ajutorului, întreprinderile concurente şi asociaţiile profesionale.
Art. 2: Notificarea unui ajutor nou
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în regulamentele adoptate în temeiul articolului 109 din TFUE sau în temeiul altor dispoziţii relevante din acesta, orice proiect de acordare a unui ajutor nou se notifică în timp util Comisiei de către statul membru în cauză. Comisia informează fără întârziere statul membru în cauză asupra primirii notificării.
(2)Statul membru furnizează în notificare toate informaţiile necesare pentru a permite Comisiei să adopte o decizie în temeiul articolelor 4 şi 9 (denumită în continuare "notificare completă").
Art. 3: Clauza suspensivă
Ajutorul care trebuie notificat în temeiul articolului 2 alineatul (1) nu poate fi acordat decât în cazul în care Comisia a adoptat, sau se consideră că a adoptat, o decizie de autorizare a acestuia.
Art. 4: Examinarea preliminară a notificării şi deciziile Comisiei
(1)Comisia examinează notificarea imediat după primirea acesteia. Fără a aduce atingere articolului 10, Comisia adoptă o decizie în temeiul alineatelor (2), (3) sau (4) ale prezentului articol.
(2)În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că măsura notificată nu constituie un ajutor, ea consemnează acest lucru printr-o decizie.
(3)În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că nu există îndoieli privind compatibilitatea unei măsuri notificate cu piaţa internă, în măsura în care intră în sfera de aplicare a articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta decide că măsura este compatibilă cu piaţa internă (denumită în continuare "decizie de a nu ridica obiecţii"). Decizia precizează excepţia aplicată în temeiul TFUE.
(4)În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că există îndoieli privind compatibilitatea unei măsuri notificate cu piaţa internă, aceasta decide să iniţieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE (denumită în continuare "decizie de deschidere a procedurii formale de investigare").
(5)Deciziile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4) de la prezentul articol se adoptă în termen de două luni. Termenul curge din ziua următoare primirii unei notificări complete. Notificarea se consideră completă dacă, în termen de două luni de la primirea acesteia sau de la primirea oricărei informaţii suplimentare solicitate, Comisia nu mai solicită alte informaţii. Termenul poate fi prelungit prin acordul atât al Comisiei, cât şi al statului membru în cauză. Când este cazul, Comisia poate fixa termene mai reduse.
(6)În cazul în care Comisia nu adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (2), (3) sau (4) în termenul precizat la alineatul (5), ajutorul se consideră a fi autorizat de către Comisie. În consecinţă, statul membru în cauză poate pune în aplicare măsurile respective, după informarea prealabilă a Comisiei cu privire la aceasta, cu excepţia cazului în care Comisia adoptă o decizie în temeiul prezentului articol în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea informării.
Art. 5: Cerere de informaţii adresată statului membru care transmite notificarea
(1)În cazul în care consideră că informaţiile furnizate de statul membru în cauză în legătură cu o măsură notificată în temeiul articolului 2 sunt incomplete, Comisia solicită toate informaţiile suplimentare necesare. Atunci când un stat membru răspunde unei astfel de solicitări, Comisia îl informează asupra primirii răspunsului.
(2)În cazurile în care statul membru în cauză nu furnizează informaţiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau furnizează informaţii incomplete, Comisia îi transmite o atenţionare prin care acordă un termen suplimentar rezonabil pentru furnizarea informaţiilor.
(3)Notificarea se consideră retrasă în cazul în care informaţiile solicitate nu sunt furnizate în termenul stabilit, cu excepţia cazului în care, înainte de expirarea termenului, fie termenul a fost prelungit prin acordul atât al Comisiei, cât şi al statului membru în cauză, fie statul membru în cauză, într-o declaraţie temeinic motivată, informează Comisia cu privire la faptul că apreciază notificarea ca fiind completă, deoarece informaţiile suplimentare solicitate nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate. În acest caz, termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (5) curge din ziua următoare primirii declaraţiei. În cazul în care notificarea se consideră retrasă, Comisia informează statul membru asupra acestui fapt.
Art. 6: Procedura formală de investigare
(1)Decizia de a deschide procedura formală de investigare sintetizează elementele relevante de fapt şi de drept, include o evaluare preliminară a Comisiei cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii propuse şi indică îndoielile privind compatibilitatea acesteia cu piaţa internă. Prin decizie, se solicită statului membru în cauză şi celorlalte persoane interesate să îşi prezinte observaţiile într-un termen stabilit, care în mod normal nu depăşeşte o lună. În cazuri întemeiate, Comisia poate prelungi termenul stabilit.
(2)Observaţiile primite sunt transmise statului membru în cauză. În cazul în care o parte interesată o cere, pe baza unui potenţial prejudiciu, identitatea acesteia nu este dezvăluită statului membru în cauză. Statul membru în cauză poate răspunde observaţiilor transmise într-un termen stabilit, care în mod normal nu depăşeşte o lună. În cazuri întemeiate, Comisia poate prelungi termenul stabilit.
Art. 7: Cerere de informaţii adresată altor surse
(1)După iniţierea procedurii formale de investigare prevăzute la articolul 6, în special în ceea ce priveşte unele cazuri complexe din punct de vedere tehnic care fac obiectul unei evaluări de fond, în cazul în care informaţiile furnizate de statul membru vizat în cursul examinării preliminare nu sunt suficiente, Comisia poate solicita oricărui stat membru, oricărei întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi să furnizeze toate informaţiile referitoare la piaţă necesare pentru a-i permite să îşi finalizeze evaluarea măsurii aflate în discuţie, ţinând seama în mod corespunzător de principiul proporţionalităţii, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(2)Comisia poate solicita informaţii numai:
a)dacă se limitează la procedurile formale de investigare care au fost identificate de Comisie ca fiind ineficace până în prezent; şi
b)în măsura în care sunt vizaţi beneficiarii de ajutor, dacă statul membru vizat este de acord cu cererea.
(3)Întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi care furnizează informaţii ca urmare a unei cereri din partea Comisiei privind informaţii referitoare la piaţă în temeiul alineatelor (6) şi (7) transmit răspunsul lor simultan Comisiei şi statului membru vizat, în măsura în care documentele furnizate nu includ informaţii care sunt confidenţiale referitor la statul membru vizat.
Comisia gestionează şi monitorizează transmiterea informaţiilor între statele membre, între întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi şi verifică confidenţialitatea prezumată a informaţiilor transmise.
(4)Comisia solicită numai informaţii care se află la dispoziţia unui stat membru, a unei întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi vizate de cerere.
(5)Statele membre furnizează informaţiile pe baza unei cereri simple şi într-un termen stabilit de Comisie, care nu ar trebui să depăşească, în mod normal, o lună. În cazul în care statul membru nu furnizează informaţiile solicitate în termen sau furnizează informaţii incomplete, Comisia îi transmite o atenţionare.
(6)Comisia poate să solicite, printr-o simplă cerere, unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi să furnizeze informaţii. Atunci când trimite unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi o cerere simplă în vederea obţinerii de informaţii, Comisia menţionează temeiul juridic şi scopul cererii, precizează care sunt informaţiile solicitate şi stabileşte un termen adecvat în care acestea trebuie furnizate. Comisia menţionează, de asemenea, amenzile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) pentru furnizarea de informaţii incorecte sau care induc în eroare.
(7)Comisia poate să solicite, printr-o decizie, unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi să furnizeze informaţii. Atunci când solicită printr-o decizie unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi să furnizeze informaţii, Comisia menţionează temeiul juridic şi scopul cererii, precizează care sunt informaţiile solicitate şi stabileşte un termen adecvat în care acestea trebuie furnizate. De asemenea, Comisia precizează amenzile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) şi indică sau, după caz, impune penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 8 alineatul (2). De asemenea, Comisia menţionează dreptul întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi de a solicita reexaminarea deciziei de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
(8)Atunci când solicită informaţii în temeiul alineatului (1) sau (6) de la prezentul articol ori atunci când adoptă o decizie în temeiul alineatului (7), Comisia transmite simultan statului membru vizat o copie a cererii de informaţii. Comisia precizează criteriile aplicate pentru a selecta destinatarii unei cereri de informaţii.
(9)Obligaţia de a furniza informaţiile solicitate în numele întreprinderii vizate revine proprietarilor întreprinderilor sau reprezentanţilor acestora şi, în cazul persoanelor juridice, societăţilor sau asociaţiilor fără personalitate juridică şi persoanelor autorizate să le reprezinte în temeiul legii sau al statutului. Persoanele autorizate corespunzător pot furniza informaţiile în numele clienţilor lor. Aceştia din urmă rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informaţiile furnizate sunt incorecte, incomplete sau induc în eroare.
Art. 8: Amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu
(1)Comisia poate impune printr-o decizie, dacă se consideră necesar şi proporţional, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi amenzi care nu depăşesc 1 % din cifra de afaceri totală din exerciţiul financiar precedent, atunci când, în mod intenţionat sau prin neglijenţă gravă, acestea:
a)furnizează informaţii incorecte sau care induc în eroare ca răspuns la o cerere formulată în temeiul articolului 7 alineatul (6);
b)furnizează informaţii incorecte, incomplete sau care induc în eroare ca răspuns la o decizie adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (7) sau nu furnizează informaţiile în termenul stabilit.
(2)Comisia poate impune, printr-o decizie, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi penalităţi cu titlu cominatoriu atunci când o întreprindere sau o asociaţie de întreprinderi nu furnizează în mod corect şi complet informaţiile solicitate de Comisie prin decizia adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (7).
Penalităţile cu titlu cominatoriu nu depăşesc, pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere, 5 % din cifra de afaceri zilnică medie a întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi vizate în exerciţiul financiar precedent, calculate de la data stabilită în decizie, până când aceasta furnizează în mod corect şi complet informaţiile solicitate de Comisie.
(3)La stabilirea valorii amenzii sau a penalităţii cu titlu cominatoriu se iau în considerare natura, gravitatea şi durata încălcării, ţinându-se seama în mod corespunzător de principiile proporţionalităţii şi adecvării, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(4)Atunci când întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi şi-au îndeplinit obligaţia a cărei nerespectare era vizată de penalităţile cu titlu cominatoriu, Comisia poate reduce valoarea definitivă a penalităţilor cu titlu cominatoriu faţă de valoarea care ar rezulta în temeiul deciziei iniţiale de impunere a unor penalităţi cu titlu cominatoriu. Comisia poate, de asemenea, să renunţe la penalităţile cu titlu cominatoriu.
(5)Înainte de adoptarea oricărei decizii în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol, Comisia stabileşte un termen definitiv de două săptămâni pentru a primi informaţiile lipsă referitoare la piaţă de la întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi vizate şi acordă de asemenea întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi vizate posibilitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere.
(6)Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are competenţa pe fond, în sensul articolului 261 din TFUE, în ceea ce priveşte revizuirea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu impuse de către Comisie. Curtea de Justiţie poate elimina, reduce sau majora amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu aplicată.
Art. 9: Decizii ale Comisiei de închidere a procedurii formale de investigare
(1)Fără a aduce atingere articolului 10, procedura formală de investigare se închide printr-o decizie, în conformitate cu alineatele (2)-(5) din prezentul articol.
(2)În situaţia în care Comisia constată, dacă este cazul în urma modificărilor efectuate de statul membru în cauză, că măsura notificată nu constituie ajutor de stat, acest fapt se consemnează printr-o decizie.
(3)În situaţia în care Comisia constată, dacă este cazul în urma modificărilor efectuate de statul membru în cauză, că au fost eliminate îndoielile privind compatibilitatea măsurii notificate cu piaţa internă, aceasta decide că ajutorul este compatibil cu piaţa internă (denumită în continuare "decizie pozitivă"). Decizia precizează excepţia aplicată în baza TFUE.
(4)Comisia poate preciza într-o decizie pozitivă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un ajutor pentru a fi considerat compatibil cu piaţa internă şi poate impune obligaţii pentru a permite monitorizarea respectării deciziei (denumită în continuare "decizie condiţionată").
(5)În cazul în care constată că ajutorul notificat nu este compatibil cu piaţa internă, Comisia decide că acesta nu va fi acordat (denumită în continuare "decizie negativă").
(6)Deciziile prevăzute la alineatele (2)-(5) se adoptă de îndată ce îndoielile menţionate la articolul 4 alineatul (4) au fost eliminate. În măsura posibilă, Comisia adoptă o decizie în termen de 18 luni de la iniţierea procedurii. Termenul poate fi prelungit prin acord comun între Comisie şi statul membru în cauză.
(7)După expirarea termenului prevăzut la alineatul (6) de la prezentul articol, la cererea statului membru, Comisia adoptă o decizie în termen de două luni, pe baza informaţiilor care i-au fost puse la dispoziţie. Dacă este cazul, în lipsa unor informaţii suficiente pentru a stabili compatibilitatea, Comisia adoptă o decizie negativă.
(8)Înainte de adoptarea oricărei decizii în conformitate cu alineatele (2)-(5), Comisia oferă statului membru vizat posibilitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere, într-un termen care nu depăşeşte în mod normal o lună, cu privire la informaţiile primite de Comisie şi furnizate statului membru în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).
(9)Comisia nu utilizează informaţiile confidenţiale furnizate de respondenţi, care nu pot fi agregate sau anonimizate, în nicio decizie luată în conformitate cu alineatele (2)-(5) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care a obţinut acordul respondenţilor privind divulgarea acestor informaţii statului membru vizat. Comisia poate adopta o decizie motivată, care este comunicată întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi vizate, prin care constată că informaţiile furnizate de un respondent şi marcate drept confidenţiale nu sunt protejate şi stabileşte o dată ulterior căreia informaţiile vor fi făcute publice. Această perioadă nu poate fi mai mică de o lună.
(10)Comisia ia în considerare în mod corespunzător interesul legitim al întreprinderilor în ceea ce priveşte protejarea secretelor de afaceri şi a altor informaţii confidenţiale ale acestora. O întreprindere sau o asociaţie de întreprinderi care furnizează informaţii în conformitate cu articolul 7 şi care nu beneficiază de respectivul ajutor de stat poate solicita, invocând un prejudiciu potenţial, ca identitatea sa să nu fie dezvăluită statului membru vizat.
Art. 10: Retragerea notificării
(1)Statul membru în cauză poate retrage notificarea în sensul articolului 2 în timp util, înaintea adoptării de către Comisie a unei decizii în temeiul articolului 4 sau al articolului 9.
(2)Comisia închide procedura formală de investigare în cazul în care aceasta fusese deschisă.
Art. 11: Revocarea unei decizii
Comisia poate revoca o decizie adoptată în temeiul articolului 4 alineatul (2) sau (3) sau al articolului 9 alineatul (2), (3) sau (4), după ce a acordat statului membru în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, în cazul în care decizia respectivă s-a bazat pe informaţii eronate furnizate în cursul procedurii determinante în adoptarea deciziei. Înainte de revocarea unei decizii şi de adoptarea unei noi decizii, Comisia iniţiază o procedură formală de investigare în temeiul articolului 4 alineatul (4). Articolele 6, 9 şi 12, articolul 13 alineatul (1) şi articolele 15, 16 şi 17 se aplică mutatis mutandis.
Art. 12: Examinarea, solicitarea informaţiilor şi ordinul de furnizare a informaţiilor
(1)Fără a aduce atingere articolului 24, Comisia poate, din proprie iniţiativă, să examineze informaţii provenind din orice sursă cu privire la un ajutor presupus ilegal.
Comisia examinează, fără întârzieri nejustificate, orice plângere depusă de orice parte interesată, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), şi se asigură că statul membru vizat este informat pe deplin şi periodic cu privire la evoluţia şi rezultatul examinării.
(2)Dacă este necesar, Comisia solicită informaţii statului membru vizat. Articolul 2 alineatul (2) şi articolul 5 alineatele (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis.
După iniţierea procedurii formale de investigare, Comisia poate solicita de asemenea informaţii oricărui stat membru, oricărei întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi în conformitate cu articolele 7 şi 8, care se aplică mutatis mutandis.
(3)În cazul în care, în ciuda atenţionării adresate în temeiul articolului 5 alineatul (2), statul membru în cauză nu furnizează informaţiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau furnizează informaţii incomplete, Comisia solicită furnizarea informaţiilor prin intermediul unei decizii (denumită în continuare "ordin de furnizare a informaţiilor"). Decizia precizează care sunt informaţiile necesare şi stabileşte un termen adecvat pentru furnizarea acestora.
Art. 13: Ordinul de suspendare sau de recuperare provizorie a ajutorului
(1)După ce îi acordă statului membru în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, Comisia poate adopta o decizie prin care îi solicită statului membru să suspende acordarea oricărui ajutor ilegal până la adoptarea de către Comisie a unei decizii privind compatibilitatea ajutorului cu piaţa internă (denumită în continuare "ordin de suspendare").
(2)După ce îi acordă statului membru în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, Comisia poate adopta o decizie prin care îi solicită statului membru recuperarea provizorie a oricărui ajutor ilegal, până la adoptarea unei decizii privind compatibilitatea ajutorului cu piaţa internă (denumită în continuare "ordin de recuperare"), dacă sunt îndeplinite toate criteriile următoare:
a)în conformitate cu o practică consacrată, nu există îndoieli cu privire la caracterul de ajutor al măsurii în cauză;
b)o intervenţie este urgentă;
c)există un risc serios de prejudiciere semnificativă şi ireparabilă a unui concurent.
Recuperarea se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 alineatele (2) şi (3). După recuperarea efectivă a ajutorului, Comisia adoptă o decizie în termenele aplicabile ajutorului notificat.
Comisia poate autoriza statul membru să coreleze rambursarea ajutorului cu acordarea către întreprinderea în cauză a ajutorului pentru salvare.
Dispoziţiile din prezentul alineat se aplică numai în cazul ajutoarelor ilegale puse în aplicare după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999.
Art. 14: Nerespectarea unui ordin
În cazul în care statul membru nu respectă un ordin de suspendare sau de recuperare, Comisia este îndreptăţită, în cursul examinării fondului chestiunii pe baza informaţiilor disponibile, să sesizeze direct Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi să îi solicite acesteia să declare că nerespectarea constituie o încălcare a TFUE.
Art. 15: Deciziile Comisiei
(1)În urma examinării posibilului ajutor ilegal, se adoptă o decizie în temeiul articolului 4 alineatul (2), (3) sau (4). În cazul deciziilor de a deschide o procedură formală de investigare, procedura se încheie printr-o decizie în temeiul articolului 9. În cazul în care un stat membru nu respectă un ordin de furnizare a informaţiilor, decizia se adoptă pe baza informaţiilor disponibile.
(2)În cazul unui posibil ajutor ilegal şi fără a se aduce atingere articolului 13 alineatul (2), Comisia nu este obligată să respecte termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (5) şi la articolul 9 alineatele (6) şi (7).
(3)Articolul 11 se aplică mutatis mutandis.
Art. 16: Recuperarea ajutorului
(1)Atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar (denumită în continuare "decizie de recuperare"). Comisia nu solicită recuperarea ajutorului în cazul în care aceasta ar contraveni unui principiu general de drept al Uniunii.
(2)Ajutorul care urmează să fie recuperat în temeiul unei decizii de recuperare include dobânda calculată pe baza unei rate adecvate fixate de Comisie. Dobânda se datorează de la data la care ajutorul ilegal a fost pus la dispoziţia beneficiarului până la data recuperării sale.
(3)Fără a aduce atingere unui ordin emis de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în temeiul articolului 278 din TFUE, recuperarea se efectuează fără întârziere şi în conformitate cu procedurile legislaţiei naţionale a statului membru în cauză, cu condiţia ca acestea să permită executarea imediată şi efectivă a deciziei Comisiei. În acest scop şi în eventualitatea unei proceduri derulate în faţa instanţelor naţionale, statele membre în cauză parcurg toate etapele necesare permise de legislaţiile naţionale respective, inclusiv măsuri provizorii, fără a aduce atingere dreptului Uniunii.
Art. 17: Termenul de prescripţie pentru recuperarea ajutorului
(1)Prerogativele Comisiei de recuperare a ajutorului sunt supuse unui termen de prescripţie de 10 ani.
(2)Termenul de prescripţie începe să curgă din ziua în care ajutorul ilegal este acordat beneficiarului fie ca ajutor individual, fie ca ajutor în cadrul unei scheme de ajutor. Orice măsură adoptată de către Comisie sau, la solicitarea acesteia, de către un stat membru cu privire la ajutorul ilegal întrerupe termenul de prescripţie. După fiecare întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie. Termenul de prescripţie se suspendă atât timp cât decizia Comisiei face obiectul unei proceduri în curs de desfăşurare în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
(3)Orice ajutor pentru care termenul de prescripţie a expirat este considerat ajutor existent.
Art. 18: Termenul de prescripţie pentru impunerea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu
(1)Competenţele conferite Comisiei prin articolul 8 sunt supuse unui termen de prescripţie de trei ani.
(2)Termenul prevăzut la alineatul (1) începe să curgă de la data la care s-a comis încălcarea menţionată la articolul 8. Cu toate acestea, în cazul unor încălcări continue sau repetate, termenul începe să curgă de la data la care încălcarea încetează.
(3)Orice acţiune întreprinsă de Comisie în scopul investigaţiilor sau al procedurilor legate de o încălcare menţionată la articolul 8 întrerupe termenul de prescripţie pentru impunerea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu, începând cu data la care acţiunea este comunicată întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi vizate.
(4)După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. Cu toate acestea, termenul de prescripţie expiră la data încheierii unei perioade de şase ani în cazul în care Comisia nu a aplicat o amendă sau penalităţi cu titlu cominatoriu. Perioada respectivă se prelungeşte cu perioada în care termenul de prescripţie a fost suspendat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol.
(5)Termenul de prescripţie pentru aplicarea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu se suspendă pe durata în care decizia Comisiei face obiectul unor acţiuni pendinte la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Art. 19: Termenele de prescripţie pentru executarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu
(1)Competenţa Comisiei de a asigura aplicarea deciziilor luate în temeiul articolului 8 este supusă unui termen de prescripţie de cinci ani.
(2)Termenul de prescripţie prevăzut la alineatul (1) începe să curgă de la data la care decizia adoptată în conformitate cu articolul 8 devine definitivă.
(3)Termenul de prescripţie prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol este întrerupt prin:
a)notificarea unei decizii de modificare a cuantumului iniţial al amenzii sau al penalităţilor cu titlu cominatoriu sau de respingere a unei cereri de modificare;
b)orice măsură a unui stat membru, care acţionează la cererea Comisiei, sau a Comisiei, care vizează executarea silită a amenzii sau a penalităţii cu titlu cominatoriu.
(4)După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.
(5)Termenul de prescripţie prevăzut la alineatul (1) se suspendă pe perioada în care:
a)respondentului i se acordă un termen pentru efectuarea plăţii;
b)executarea silită a plăţii este suspendată în temeiul unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Art. 20: Utilizarea abuzivă a ajutorului
Fără a aduce atingere articolului 28, în caz de utilizare abuzivă a unui ajutor, Comisia poate deschide procedura formală de investigare în temeiul articolului 4 alineatul (4). Articolele 6-9, 11 şi 12, articolul 13 alineatul (1) şi articolele 14-17 se aplică mutatis mutandis.
Art. 21: Cooperarea în temeiul articolului 108 alineatul (1) din TFUE
(1)În temeiul articolului 108 alineatul (1) din TFUE, Comisia obţine de la statul membru în cauză toate informaţiile necesare pentru examinarea, în cooperare cu statul membru, a schemelor de ajutor existente.
(2)În cazul în care consideră că o schemă de ajutor existentă nu este sau nu mai este compatibilă cu piaţa internă, Comisia informează statul membru în cauză asupra opiniei sale preliminare şi dă statului membru în cauză posibilitatea să îşi prezinte observaţiile în termen de o lună. În cazuri temeinic motivate, Comisia poate prelungi acest termen.
Art. 22: Propunerea de măsuri adecvate
În cazul în care, în lumina informaţiilor transmise de statul membru în temeiul articolului 21, ajunge la concluzia că schema de ajutor existentă nu este sau nu mai este compatibilă cu piaţa internă, Comisia emite o recomandare prin care propune statului membru în cauză adoptarea de măsuri adecvate. Recomandarea poate propune, în special:
(a)modificări de fond ale schemei de ajutor; sau
(b)introducerea unor cerinţe procedurale; sau
(c)abrogarea schemei de ajutor.
Art. 23: Consecinţele juridice ale propunerii de măsuri adecvate
(1)În cazul în care statul membru în cauză acceptă măsurile propuse şi informează Comisia în această privinţă, Comisia consemnează acest fapt şi informează statul membru asupra acestui fapt. Prin acceptarea lor, statul membru este obligat să pună în aplicare măsurile adecvate.
(2)În cazul în care statul membru în cauză nu acceptă măsurile propuse, iar Comisia, luând în considerare argumentele statului membru respectiv, consideră în continuare că măsurile respective sunt necesare, aceasta iniţiază procedurile în temeiul articolului 4 alineatul (4). Articolele 6, 9 şi 11 se aplică mutatis mutandis.
Art. 24: Drepturile părţilor interesate
(1)Orice parte interesată poate prezenta observaţii în temeiul articolului 6, în urma unei decizii a Comisiei de a deschide procedura formală de investigare. Orice parte interesată care a înaintat astfel de observaţii şi orice beneficiar de ajutor individual primesc câte o copie a deciziei adoptate de Comisie în temeiul articolului 9.
(2)Orice parte interesată poate înainta o plângere Comisiei pentru a o informa cu privire la orice presupus ajutor ilegal, precum şi la orice presupusă utilizare abuzivă a unui ajutor. În acest scop, partea interesată completează în mod corespunzător un formular stabilit printr-o dispoziţie de punere în aplicare menţionată la articolul 33 şi furnizează toate informaţiile obligatorii solicitate în acesta.
În cazul în care consideră că partea interesată nu respectă elementele obligatorii din formularul de plângere sau că elementele de fapt şi de drept invocate de partea interesată nu oferă motive suficiente pentru a demonstra, pe baza unei examinări prima facie, existenţa unui ajutor ilegal sau utilizarea abuzivă a ajutorului, Comisia informează partea interesată cu privire la acest lucru şi solicită acesteia să prezinte observaţii într-un termen stabilit, care în mod normal nu depăşeşte o lună. În cazul în care partea interesată nu îşi prezintă observaţiile în termenul prevăzut, se va considera că plângerea a fost retrasă. Comisia informează statul membru vizat atunci când o plângere a fost considerată ca fiind retrasă.
Comisia transmite reclamantului o copie a deciziei adoptate în orice dosar legat de subiectul plângerii.
(3)La cerere, orice parte interesată poate obţine o copie a oricărei decizii adoptate în temeiul articolelor 4 şi 9, al articolului 12 alineatul (3) şi al articolului 13.
Art. 25: Investigaţii pe sectoare economice şi pe instrumente de ajutor
(1)În cazul în care informaţiile disponibile justifică o suspiciune rezonabilă conform căreia măsurile de ajutor de stat dintr-un anumit sector sau bazate pe un anumit instrument de ajutor pot restricţiona sau denatura în mod semnificativ concurenţa în interiorul pieţei interne în mai multe state membre sau conform căreia măsurile de ajutor existente într-un anumit sector în mai multe state membre nu sunt sau nu mai sunt compatibile cu piaţa internă, Comisia poate iniţia o investigaţie în diferite state membre privind sectorul economiei sau utilizarea instrumentului de ajutor vizat. În cursul investigaţiei, Comisia poate solicita statelor membre şi/sau întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi vizate să furnizeze informaţiile necesare pentru aplicarea articolelor 107 şi 108 din TFUE, ţinând seama în mod corespunzător de principiul proporţionalităţii.
Comisia precizează motivele investigaţiei şi alegerea destinatarilor în toate cererile de informaţii transmise în temeiul prezentului articol.
Comisia publică un raport cu privire la rezultatele investigaţiei sale, în diferite state membre, în ceea ce priveşte anumite sectoare ale economiei sau anumite instrumente de ajutor şi invită statele membre, precum şi orice întreprindere sau asociaţie de întreprinderi vizată să îşi prezinte observaţiile.
(2)Informaţiile obţinute din investigaţiile sectoriale pot fi utilizate în cadrul procedurilor desfăşurate în temeiul prezentului regulament.
(3)Articolele 5, 7 şi 8 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.
Art. 26: Rapoartele anuale
(1)Statele membre transmit Comisiei rapoarte anuale privind toate schemele de ajutor existente care nu sunt supuse unei obligaţii specifice de raportare impuse printr-o decizie condiţională în temeiul articolului 9 alineatul (4).
(2)În cazul în care, în ciuda unei atenţionări, statul membru în cauză nu transmite raportul anual, Comisia poate acţiona în temeiul articolului 22 în ceea ce priveşte schema de ajutor respectivă.
Art. 27: Controlul la faţa locului
(1)Atunci când Comisia are îndoieli serioase cu privire la respectarea deciziilor de a nu ridica obiecţii, a deciziilor pozitive sau a deciziilor condiţionale privind ajutorul individual, statele membre în cauză, după ce li s-a acordat posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, permit Comisiei efectuarea unor vizite de control la faţa locului.
(2)Pentru a verifica respectarea unei decizii, agenţii autorizaţi de Comisie sunt împuterniciţi:
a)să pătrundă în toate incintele şi pe toate terenurile întreprinderii în cauză;
b)să solicite explicaţii orale la faţa locului;
c)să examineze registrele contabile şi alte evidenţe de activitate şi să ridice sau să solicite copii ale acestora. Dacă este necesar, Comisia poate fi asistată de experţi independenţi.
(3)Comisia informează în scris şi în timp util statul membru în cauză asupra vizitei de control la faţa locului şi asupra identităţii agenţilor şi a experţilor autorizaţi. În cazul în care statul membru formulează obiecţii temeinic motivate privind alegerea experţilor, experţii sunt numiţi de comun acord cu statul membru. Agenţii Comisiei şi experţii autorizaţi să efectueze controlul la faţa locului prezintă o autorizaţie scrisă care specifică obiectul şi scopul vizitei.
(4)Agenţii autorizaţi de statul membru pe teritoriul căruia are loc vizita de control pot asista la vizita de control.
(5)Comisia furnizează statului membru o copie a tuturor rapoartelor elaborate ca urmare a vizitei de control.
(6)În cazul în care o întreprindere se opune unei vizite de control ordonate printr-o decizie a Comisiei în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză acordă asistenţa necesară agenţilor şi experţilor autorizaţi de Comisie pentru a le permite efectuarea vizitei de control.
Art. 28: Nerespectarea deciziilor şi a hotărârilor
(1)Atunci când statul membru în cauză nu respectă deciziile condiţionale sau negative, mai ales în situaţiile prevăzute la articolul 16 din prezentul regulament, Comisia poate sesiza direct Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) din TFUE.
(2)În cazul în care consideră că statul membru în cauză nu a respectat o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Comisia poate acţiona în conformitate cu articolul 260 din TFUE.
Art. 29: Cooperarea cu instanţele naţionale
(1)Pentru aplicarea articolului 107 alineatul (1) şi a articolului 108 din TFUE, instanţele statelor membre pot solicita Comisiei să le transmită informaţiile pe care le deţine sau avizul său cu privire la chestiunile legate de aplicarea normelor privind ajutoarele de stat.
(2)Atunci când aplicarea coerentă a articolului 107 alineatul (1) sau a articolului 108 din TFUE impune acest lucru, Comisia, acţionând din proprie iniţiativă, poate înainta observaţii scrise instanţelor statelor membre care sunt responsabile de aplicarea normelor privind ajutoarele de stat. Cu permisiunea instanţei în cauză, Comisia poate formula şi observaţii orale.
Comisia informează statul membru vizat cu privire la intenţia de a prezenta observaţii înainte de a le prezenta formal.
Exclusiv în scopul pregătirii observaţiilor sale, Comisia poate solicita instanţei competente a statului membru să transmită documente, aflate la dispoziţia instanţei, care sunt necesare pentru evaluarea cazului.
Art. 30: Secretul profesional
Comisia şi statele membre, funcţionarii şi alţi agenţi, inclusiv experţii independenţi desemnaţi de Comisie, au obligaţia de a nu divulga informaţiile cu caracter de secret profesional de care au luat cunoştinţă în activitatea de aplicare a prezentului regulament.
Art. 31: Destinatarul deciziilor
(1)Deciziile luate în temeiul articolului 7 alineatul (7), al articolului 8 alineatele (1) şi (2) şi al articolului 9 alineatul (9) se adresează întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi vizate. Comisia notifică de îndată decizia destinatarului, acordându-i posibilitatea de a indica Comisiei informaţiile pe care le consideră ca intrând sub incidenţa obligaţiei de păstrare a secretului profesional.
(2)Toate celelalte decizii adoptate de Comisie în temeiul capitolelor II, III, V, VI şi IX se adresează statelor membre vizate. Comisia notifică de îndată aceste decizii statului membru vizat, acordându-i posibilitatea de a indica Comisiei informaţiile pe care le consideră ca intrând sub incidenţa obligaţiei de păstrare a secretului profesional.
Art. 32: Publicarea deciziilor
(1)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o comunicare succintă privind deciziile adoptate în temeiul articolului 4 alineatele (2) şi (3) şi al articolului 22 coroborat cu articolul 23 alineatul (1). Comunicarea precizează posibilitatea obţinerii unui exemplar al deciziei în versiunea sau versiunile lingvistice autentice.
(2)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene deciziile adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (4) în versiunea lingvistică autentică. În Jurnalul Oficial publicat în alte limbi decât cea în care este redactată versiunea autentică, textul în versiunea lingvistică autentică este însoţit de un rezumat relevant în limba Jurnalului Oficial respectiv.
(3)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene deciziile adoptate în temeiul articolului 8 alineatele (1) şi (2) şi al articolului 9.
(4)În cazurile prevăzute la articolul 4 alineatul (6) sau la articolul 10 alineatul (2), se publică o comunicare succintă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(5)Consiliul poate decide în unanimitate să publice în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene deciziile adoptate în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf din TFUE.
Art. 33: Dispoziţii de punere în aplicare
Comisia, acţionând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 34, este abilitată să adopte dispoziţii de punere în aplicare în ceea ce priveşte:
(a)forma, conţinutul şi alte detalii ale notificărilor;
(b)forma, conţinutul şi alte detalii ale rapoartelor anuale;
(c)forma, conţinutul şi alte detalii ale plângerilor depuse în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) şi cu articolul 24 alineatul (2);
(d)detaliile privind termenele şi calcularea termenelor; şi
(e)rata dobânzii prevăzute la articolul 16 alineatul (2).
Art. 34: Consultarea Comitetului consultativ în domeniul ajutorului de stat
(1)Înaintea adoptării oricărei dispoziţii de punere în aplicare în temeiul articolului 33, Comisia consultă Comitetul consultativ în domeniul ajutorului de stat înfiinţat în temeiul Regulamentul (UE) 2015/1588 al Consiliului (1) (denumit în continuare "Comitetul").
(1)Regulamentul (UE) 2015/1588 al Consiliului din 13 iulie 2015 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).
(2)Consultarea Comitetului are loc în cadrul unei reuniuni convocate de Comisie. Proiectele şi documentele care urmează să fie examinate sunt anexate convocării. Reuniunea are loc în termen de cel puţin două luni de la trimiterea convocării. Acest termen poate fi redus în cazuri de urgenţă.
(3)Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului proiectul măsurilor care urmează să fie adoptate. Comitetul emite un aviz privind proiectul, în termenul stabilit de preşedinte în funcţie de urgenţa subiectului în cauză, dacă este necesar prin vot.
(4)Avizul se consemnează în procesul-verbal. În plus, fiecare stat membru are dreptul de a solicita ca poziţia sa să fie consemnată în procesul-verbal. Comitetul poate recomanda publicarea avizului în Jurnalul Oficial al Uniuni Europene.
(5)Comisia ţine seama în cea mai mare măsură de avizul emis de Comitet. Aceasta informează Comitetul asupra modului în care avizul acestuia a fost luat în considerare.
Art. 35: Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 659/1999 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se înţeleg ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.
Art. 36: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 13 iulie 2015.
Pentru Consiliu Preşedintele F. ETGEN |
ANEXA I:Regulamentul abrogat şi lista modificărilor ulterioare
Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului | (JO L 83, 27.3.1999, p. 1) |
Punctul 5 alineatul (6) din Anexa II la Actul de aderare din 2003 | |
Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului | (JO L 363, 20.12.2006, p. 1) |
Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului | (JO L 158, 10.6.2013, p. 1) |
Regulamentul (UE) nr. 734/2013 al Consiliului | (JO L 204, 31.7.2013, p. 15) |
ANEXA II:Tabel de corespondenţă
Regulamentul (CE) nr. 659/1999 | Prezentul regulament |
Articolele 1-6 | Articolele 1-6 |
Articolul 6a | Articolul 7 |
Articolul 6b | Articolul 8 |
Articolul 7 | Articolul 9 |
Articolul 8 | Articolul 10 |
Articolul 9 | Articolul 11 |
Articolul 10 | Articolul 12 |
Articolul 11 alineatul (1) | Articolul 13 alineatul (1) |
Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf cuvintele introductive | Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf cuvintele introductive |
Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf prima liniuţă | Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf litera (a) |
Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf a doua liniuţă | Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf litera (b) |
Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf a treia liniuţă | Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf litera (c) |
Articolul 11 alineatul (2) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf | Articolul 13 alineatul (2) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf |
Articolul 12 | Articolul 14 |
Articolul 13 | Articolul 15 |
Articolul 14 | Articolul 16 |
Articolul 15 | Articolul 17 |
Articolul 15a | Articolul 18 |
Articolul 15b | Articolul 19 |
Articolul 16 | Articolul 20 |
Articolul 17 | Articolul 21 |
Articolul 18 | Articolul 22 |
Articolul 19 | Articolul 23 |
Articolul 20 | Articolul 24 |
Articolul 20a | Articolul 25 |
Articolul 21 | Articolul 26 |
Articolul 22 | Articolul 27 |
Articolul 23 | Articolul 28 |
Articolul 23a | Articolul 29 |
Articolul 24 | Articolul 30 |
Articolul 25 | Articolul 31 |
Articolul 26 alineatele (1) şi (2) | Articolul 32 alineatele (1) şi (2) |
Articolul 26 alineatul (2a) | Articolul 32 alineatul (3) |
Articolul 26 alineatul (3) | Articolul 32 alineatul (3) |
Articolul 26 alineatul (4) | Articolul 32 alineatul (4) |
Articolul 26 alineatul (5) | Articolul 32 alineatul (5) |
Articolul 27 | Articolul 33 |
Articolul 28 | - |
Articolul 29 | Articolul 34 |
- | Articolul 35 |
Articolul 30 | Articolul 36 |
- | Anexa I |
- | Anexa II |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 248L din data de 24 septembrie 2015