Capitolul ii - PROCEDURA PRIVIND AJUTORUL NOTIFICAT - Regulamentul 1589/13-iul-2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (text codificat)

Acte UE

Jurnalul Oficial 248L

În vigoare
Versiune de la: 24 Septembrie 2015
CAPITOLUL II:PROCEDURA PRIVIND AJUTORUL NOTIFICAT
Art. 2: Notificarea unui ajutor nou
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în regulamentele adoptate în temeiul articolului 109 din TFUE sau în temeiul altor dispoziţii relevante din acesta, orice proiect de acordare a unui ajutor nou se notifică în timp util Comisiei de către statul membru în cauză. Comisia informează fără întârziere statul membru în cauză asupra primirii notificării.
(2)Statul membru furnizează în notificare toate informaţiile necesare pentru a permite Comisiei să adopte o decizie în temeiul articolelor 4 şi 9 (denumită în continuare "notificare completă").
Art. 3: Clauza suspensivă
Ajutorul care trebuie notificat în temeiul articolului 2 alineatul (1) nu poate fi acordat decât în cazul în care Comisia a adoptat, sau se consideră că a adoptat, o decizie de autorizare a acestuia.
Art. 4: Examinarea preliminară a notificării şi deciziile Comisiei
(1)Comisia examinează notificarea imediat după primirea acesteia. Fără a aduce atingere articolului 10, Comisia adoptă o decizie în temeiul alineatelor (2), (3) sau (4) ale prezentului articol.
(2)În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că măsura notificată nu constituie un ajutor, ea consemnează acest lucru printr-o decizie.
(3)În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că nu există îndoieli privind compatibilitatea unei măsuri notificate cu piaţa internă, în măsura în care intră în sfera de aplicare a articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta decide că măsura este compatibilă cu piaţa internă (denumită în continuare "decizie de a nu ridica obiecţii"). Decizia precizează excepţia aplicată în temeiul TFUE.
(4)În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că există îndoieli privind compatibilitatea unei măsuri notificate cu piaţa internă, aceasta decide să iniţieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE (denumită în continuare "decizie de deschidere a procedurii formale de investigare").
(5)Deciziile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4) de la prezentul articol se adoptă în termen de două luni. Termenul curge din ziua următoare primirii unei notificări complete. Notificarea se consideră completă dacă, în termen de două luni de la primirea acesteia sau de la primirea oricărei informaţii suplimentare solicitate, Comisia nu mai solicită alte informaţii. Termenul poate fi prelungit prin acordul atât al Comisiei, cât şi al statului membru în cauză. Când este cazul, Comisia poate fixa termene mai reduse.
(6)În cazul în care Comisia nu adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (2), (3) sau (4) în termenul precizat la alineatul (5), ajutorul se consideră a fi autorizat de către Comisie. În consecinţă, statul membru în cauză poate pune în aplicare măsurile respective, după informarea prealabilă a Comisiei cu privire la aceasta, cu excepţia cazului în care Comisia adoptă o decizie în temeiul prezentului articol în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea informării.
Art. 5: Cerere de informaţii adresată statului membru care transmite notificarea
(1)În cazul în care consideră că informaţiile furnizate de statul membru în cauză în legătură cu o măsură notificată în temeiul articolului 2 sunt incomplete, Comisia solicită toate informaţiile suplimentare necesare. Atunci când un stat membru răspunde unei astfel de solicitări, Comisia îl informează asupra primirii răspunsului.
(2)În cazurile în care statul membru în cauză nu furnizează informaţiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau furnizează informaţii incomplete, Comisia îi transmite o atenţionare prin care acordă un termen suplimentar rezonabil pentru furnizarea informaţiilor.
(3)Notificarea se consideră retrasă în cazul în care informaţiile solicitate nu sunt furnizate în termenul stabilit, cu excepţia cazului în care, înainte de expirarea termenului, fie termenul a fost prelungit prin acordul atât al Comisiei, cât şi al statului membru în cauză, fie statul membru în cauză, într-o declaraţie temeinic motivată, informează Comisia cu privire la faptul că apreciază notificarea ca fiind completă, deoarece informaţiile suplimentare solicitate nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate. În acest caz, termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (5) curge din ziua următoare primirii declaraţiei. În cazul în care notificarea se consideră retrasă, Comisia informează statul membru asupra acestui fapt.
Art. 6: Procedura formală de investigare
(1)Decizia de a deschide procedura formală de investigare sintetizează elementele relevante de fapt şi de drept, include o evaluare preliminară a Comisiei cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii propuse şi indică îndoielile privind compatibilitatea acesteia cu piaţa internă. Prin decizie, se solicită statului membru în cauză şi celorlalte persoane interesate să îşi prezinte observaţiile într-un termen stabilit, care în mod normal nu depăşeşte o lună. În cazuri întemeiate, Comisia poate prelungi termenul stabilit.
(2)Observaţiile primite sunt transmise statului membru în cauză. În cazul în care o parte interesată o cere, pe baza unui potenţial prejudiciu, identitatea acesteia nu este dezvăluită statului membru în cauză. Statul membru în cauză poate răspunde observaţiilor transmise într-un termen stabilit, care în mod normal nu depăşeşte o lună. În cazuri întemeiate, Comisia poate prelungi termenul stabilit.
Art. 7: Cerere de informaţii adresată altor surse
(1)După iniţierea procedurii formale de investigare prevăzute la articolul 6, în special în ceea ce priveşte unele cazuri complexe din punct de vedere tehnic care fac obiectul unei evaluări de fond, în cazul în care informaţiile furnizate de statul membru vizat în cursul examinării preliminare nu sunt suficiente, Comisia poate solicita oricărui stat membru, oricărei întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi să furnizeze toate informaţiile referitoare la piaţă necesare pentru a-i permite să îşi finalizeze evaluarea măsurii aflate în discuţie, ţinând seama în mod corespunzător de principiul proporţionalităţii, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(2)Comisia poate solicita informaţii numai:
a)dacă se limitează la procedurile formale de investigare care au fost identificate de Comisie ca fiind ineficace până în prezent; şi
b)în măsura în care sunt vizaţi beneficiarii de ajutor, dacă statul membru vizat este de acord cu cererea.
(3)Întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi care furnizează informaţii ca urmare a unei cereri din partea Comisiei privind informaţii referitoare la piaţă în temeiul alineatelor (6) şi (7) transmit răspunsul lor simultan Comisiei şi statului membru vizat, în măsura în care documentele furnizate nu includ informaţii care sunt confidenţiale referitor la statul membru vizat.
Comisia gestionează şi monitorizează transmiterea informaţiilor între statele membre, între întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi şi verifică confidenţialitatea prezumată a informaţiilor transmise.
(4)Comisia solicită numai informaţii care se află la dispoziţia unui stat membru, a unei întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi vizate de cerere.
(5)Statele membre furnizează informaţiile pe baza unei cereri simple şi într-un termen stabilit de Comisie, care nu ar trebui să depăşească, în mod normal, o lună. În cazul în care statul membru nu furnizează informaţiile solicitate în termen sau furnizează informaţii incomplete, Comisia îi transmite o atenţionare.
(6)Comisia poate să solicite, printr-o simplă cerere, unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi să furnizeze informaţii. Atunci când trimite unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi o cerere simplă în vederea obţinerii de informaţii, Comisia menţionează temeiul juridic şi scopul cererii, precizează care sunt informaţiile solicitate şi stabileşte un termen adecvat în care acestea trebuie furnizate. Comisia menţionează, de asemenea, amenzile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) pentru furnizarea de informaţii incorecte sau care induc în eroare.
(7)Comisia poate să solicite, printr-o decizie, unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi să furnizeze informaţii. Atunci când solicită printr-o decizie unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi să furnizeze informaţii, Comisia menţionează temeiul juridic şi scopul cererii, precizează care sunt informaţiile solicitate şi stabileşte un termen adecvat în care acestea trebuie furnizate. De asemenea, Comisia precizează amenzile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) şi indică sau, după caz, impune penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 8 alineatul (2). De asemenea, Comisia menţionează dreptul întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi de a solicita reexaminarea deciziei de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
(8)Atunci când solicită informaţii în temeiul alineatului (1) sau (6) de la prezentul articol ori atunci când adoptă o decizie în temeiul alineatului (7), Comisia transmite simultan statului membru vizat o copie a cererii de informaţii. Comisia precizează criteriile aplicate pentru a selecta destinatarii unei cereri de informaţii.
(9)Obligaţia de a furniza informaţiile solicitate în numele întreprinderii vizate revine proprietarilor întreprinderilor sau reprezentanţilor acestora şi, în cazul persoanelor juridice, societăţilor sau asociaţiilor fără personalitate juridică şi persoanelor autorizate să le reprezinte în temeiul legii sau al statutului. Persoanele autorizate corespunzător pot furniza informaţiile în numele clienţilor lor. Aceştia din urmă rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informaţiile furnizate sunt incorecte, incomplete sau induc în eroare.
Art. 8: Amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu
(1)Comisia poate impune printr-o decizie, dacă se consideră necesar şi proporţional, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi amenzi care nu depăşesc 1 % din cifra de afaceri totală din exerciţiul financiar precedent, atunci când, în mod intenţionat sau prin neglijenţă gravă, acestea:
a)furnizează informaţii incorecte sau care induc în eroare ca răspuns la o cerere formulată în temeiul articolului 7 alineatul (6);
b)furnizează informaţii incorecte, incomplete sau care induc în eroare ca răspuns la o decizie adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (7) sau nu furnizează informaţiile în termenul stabilit.
(2)Comisia poate impune, printr-o decizie, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi penalităţi cu titlu cominatoriu atunci când o întreprindere sau o asociaţie de întreprinderi nu furnizează în mod corect şi complet informaţiile solicitate de Comisie prin decizia adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (7).
Penalităţile cu titlu cominatoriu nu depăşesc, pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere, 5 % din cifra de afaceri zilnică medie a întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi vizate în exerciţiul financiar precedent, calculate de la data stabilită în decizie, până când aceasta furnizează în mod corect şi complet informaţiile solicitate de Comisie.
(3)La stabilirea valorii amenzii sau a penalităţii cu titlu cominatoriu se iau în considerare natura, gravitatea şi durata încălcării, ţinându-se seama în mod corespunzător de principiile proporţionalităţii şi adecvării, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(4)Atunci când întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi şi-au îndeplinit obligaţia a cărei nerespectare era vizată de penalităţile cu titlu cominatoriu, Comisia poate reduce valoarea definitivă a penalităţilor cu titlu cominatoriu faţă de valoarea care ar rezulta în temeiul deciziei iniţiale de impunere a unor penalităţi cu titlu cominatoriu. Comisia poate, de asemenea, să renunţe la penalităţile cu titlu cominatoriu.
(5)Înainte de adoptarea oricărei decizii în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol, Comisia stabileşte un termen definitiv de două săptămâni pentru a primi informaţiile lipsă referitoare la piaţă de la întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi vizate şi acordă de asemenea întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi vizate posibilitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere.
(6)Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are competenţa pe fond, în sensul articolului 261 din TFUE, în ceea ce priveşte revizuirea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu impuse de către Comisie. Curtea de Justiţie poate elimina, reduce sau majora amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu aplicată.
Art. 9: Decizii ale Comisiei de închidere a procedurii formale de investigare
(1)Fără a aduce atingere articolului 10, procedura formală de investigare se închide printr-o decizie, în conformitate cu alineatele (2)-(5) din prezentul articol.
(2)În situaţia în care Comisia constată, dacă este cazul în urma modificărilor efectuate de statul membru în cauză, că măsura notificată nu constituie ajutor de stat, acest fapt se consemnează printr-o decizie.
(3)În situaţia în care Comisia constată, dacă este cazul în urma modificărilor efectuate de statul membru în cauză, că au fost eliminate îndoielile privind compatibilitatea măsurii notificate cu piaţa internă, aceasta decide că ajutorul este compatibil cu piaţa internă (denumită în continuare "decizie pozitivă"). Decizia precizează excepţia aplicată în baza TFUE.
(4)Comisia poate preciza într-o decizie pozitivă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un ajutor pentru a fi considerat compatibil cu piaţa internă şi poate impune obligaţii pentru a permite monitorizarea respectării deciziei (denumită în continuare "decizie condiţionată").
(5)În cazul în care constată că ajutorul notificat nu este compatibil cu piaţa internă, Comisia decide că acesta nu va fi acordat (denumită în continuare "decizie negativă").
(6)Deciziile prevăzute la alineatele (2)-(5) se adoptă de îndată ce îndoielile menţionate la articolul 4 alineatul (4) au fost eliminate. În măsura posibilă, Comisia adoptă o decizie în termen de 18 luni de la iniţierea procedurii. Termenul poate fi prelungit prin acord comun între Comisie şi statul membru în cauză.
(7)După expirarea termenului prevăzut la alineatul (6) de la prezentul articol, la cererea statului membru, Comisia adoptă o decizie în termen de două luni, pe baza informaţiilor care i-au fost puse la dispoziţie. Dacă este cazul, în lipsa unor informaţii suficiente pentru a stabili compatibilitatea, Comisia adoptă o decizie negativă.
(8)Înainte de adoptarea oricărei decizii în conformitate cu alineatele (2)-(5), Comisia oferă statului membru vizat posibilitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere, într-un termen care nu depăşeşte în mod normal o lună, cu privire la informaţiile primite de Comisie şi furnizate statului membru în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).
(9)Comisia nu utilizează informaţiile confidenţiale furnizate de respondenţi, care nu pot fi agregate sau anonimizate, în nicio decizie luată în conformitate cu alineatele (2)-(5) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care a obţinut acordul respondenţilor privind divulgarea acestor informaţii statului membru vizat. Comisia poate adopta o decizie motivată, care este comunicată întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi vizate, prin care constată că informaţiile furnizate de un respondent şi marcate drept confidenţiale nu sunt protejate şi stabileşte o dată ulterior căreia informaţiile vor fi făcute publice. Această perioadă nu poate fi mai mică de o lună.
(10)Comisia ia în considerare în mod corespunzător interesul legitim al întreprinderilor în ceea ce priveşte protejarea secretelor de afaceri şi a altor informaţii confidenţiale ale acestora. O întreprindere sau o asociaţie de întreprinderi care furnizează informaţii în conformitate cu articolul 7 şi care nu beneficiază de respectivul ajutor de stat poate solicita, invocând un prejudiciu potenţial, ca identitatea sa să nu fie dezvăluită statului membru vizat.
Art. 10: Retragerea notificării
(1)Statul membru în cauză poate retrage notificarea în sensul articolului 2 în timp util, înaintea adoptării de către Comisie a unei decizii în temeiul articolului 4 sau al articolului 9.
(2)Comisia închide procedura formală de investigare în cazul în care aceasta fusese deschisă.
Art. 11: Revocarea unei decizii
Comisia poate revoca o decizie adoptată în temeiul articolului 4 alineatul (2) sau (3) sau al articolului 9 alineatul (2), (3) sau (4), după ce a acordat statului membru în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, în cazul în care decizia respectivă s-a bazat pe informaţii eronate furnizate în cursul procedurii determinante în adoptarea deciziei. Înainte de revocarea unei decizii şi de adoptarea unei noi decizii, Comisia iniţiază o procedură formală de investigare în temeiul articolului 4 alineatul (4). Articolele 6, 9 şi 12, articolul 13 alineatul (1) şi articolele 15, 16 şi 17 se aplică mutatis mutandis.