Regulamentul 1348/29-mai-2000 privind notificarea şi comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Regulamentul 1348/29-mai-2000 privind notificarea şi comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială
Dată act: 29-mai-2000
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 61 litera (c) şi articolul 67 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 247 E, 31.8.1999, p. 11.
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)Avizul din 17 noiembrie 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JO C 368, 20.12.1999, p. 47.
întrucât:
(1)Uniunea şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în cadrul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor. Pentru realizarea treptată a unui astfel de spaţiu, Comunitatea adoptă, între altele, măsurile care ţin de domeniul cooperării judiciare în materie civilă, necesare bunei funcţionări a pieţei interne.
(2)Buna funcţionare a pieţei interne impune necesitatea de a îmbunătăţi şi accelera transmiterea între statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în scopul notificării sau comunicării.
(3)Aceste chestiuni intră sub incidenţa articolului 65 din tratat.
(4)În conformitate cu principiul subsidiarităţii şi principiul proporţionalităţii astfel cum sunt enunţate la articolul 5 din tratat, obiectivele prezentului regulament nu pot fi suficient realizate de către statele membre, ele putând fi, în consecinţă, mai bine realizate la nivel comunitar. Prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.
(5)Consiliul, printr-un act din 26 mai 1997 (4), a întocmit textul unei convenţii privind notificarea şi comunicarea în statele membre ale Uniunii Europene a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială şi a recomandat adoptarea acesteia de către statele membre în conformitate cu normelor constituţionale ale acestora. Această convenţie nu a intrat în vigoare. Este necesar să se asigure continuitatea rezultatelor obţinute în cadrul negocierilor pentru încheierea convenţiei. în principal, cuprinsul prezentului regulament preia, în mod substanţial, din cuprinsul convenţiei.
(4)JO C 261, 27.8.1997, p. 1. în aceeaşi zi în care a fost redactată convenţia, Consiliul a luat act de nota explicativă privind convenţia, care apare la pagina 26 a Jurnalului Oficial citat anterior.
(6)Eficienţa şi celeritatea acţiunilor judiciare în materie civilă presupun ca transmiterea actelor judiciare şi extrajudiciare să se efectueze în mod direct şi prin mijloace rapide între autorităţile locale desemnate de statele membre. Cu toate acestea, statele membre îşi pot arăta intenţia de a desemna doar o singură autoritate de origine sau de destinaţie sau o autoritate care să îndeplinească ambele funcţii pe durata unei perioade de cinci ani. Acest mandat poate fi totuşi reînnoit din cinci în cinci ani.
(7)Celeritatea transmiterii justifică utilizarea tuturor mijloacelor corespunzătoare, cu respectarea anumitor condiţii privind lizibilitatea şi fidelitatea actului primit. Securitatea transmiterii impune ca actul ce urmează a fi transmis să fie însoţit de un formular ce se completează în limba locului unde se realizează notificarea sau comunicarea sau într-o altă limbă acceptată de către statul membru în cauză.
(8)Pentru a asigura eficienţa prezentului regulament, posibilitatea de a refuza notificarea sau comunicarea actelor se limitează la situaţii excepţionale.
(9)Celeritatea transmiterii justifică notificarea sau comunicarea actelor în termen de câteva zile de la primirea actului. Cu toate acestea, în cazul în care notificarea sau comunicarea nu s-a realizat în termen de o lună, autoritatea de destinaţie trebuie să informeze autoritatea de origine. Expirarea acestui termen nu implică returnarea cererii către autoritatea de origine, în cazul în care reiese în mod clar că notificarea sau comunicarea se poate efectua într-un interval de timp rezonabil.
(10)În vederea protejării intereselor destinatarului, este necesar ca notificarea sau comunicarea să se realizeze în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale locului unde aceasta va fi efectuată sau într-o altă limbă din statul membru de origine pe care destinatarul să o înţeleagă.
(11)Date fiind diferenţele dintre statele membre în ceea ce priveşte normele de procedură, data luată efectiv în considerare în scopul notificării sau comunicării este diferită de la un stat membru la altul. În aceste condiţii şi ţinând seama de dificultăţile care pot să survină, este necesar ca prezentul regulament să prevadă un sistem prin care legislaţia din statul membru de destinaţie să fie cea care stabileşte data notificării sau comunicării. Cu toate acestea, atunci când documentele în cauză trebuie să fie notificate sau comunicate într-un termen determinat în cadrul unei proceduri care urmează să fie iniţiată sau este pendinte în statul membru de origine, data care se ia în considerare în ceea ce-l priveşte pe reclamant este cea stabilită prin legislaţia acestui stat membru. Un stat membru poate totuşi să beneficieze de o derogare de la dispoziţiile menţionate anterior pentru o perioadă de tranziţie de cinci ani, pentru motive întemeiate. Această derogare poate fi reînnoită la fiecare cinci ani pentru considerente care ţin de sistemul său juridic.
(12)Prezentul regulament are întâietate asupra dispoziţiilor incluse în acordurile sau înţelegerile bilaterale sau multilaterale cu acelaşi domeniu de aplicare, încheiate între statele membre, în special Protocolul anexat la Convenţia de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 (1) şi Convenţia de la Haga din 15 noiembrie 1965, în raporturile dintre statele membre care sunt părţi la aceste instrumente. Prezentul regulament nu împiedică statele membre să menţină sau să încheie acorduri sau convenţii vizând accelerarea sau simplificarea transmiterii actelor, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu prezentul regulament.
(1)Convenţia de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO L 299,13.12.1972, p. 32; versiune consolidată, JO C 27, 26.1.1998, p. 1).
(13)Informaţiile transmise în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament ar trebui să beneficieze de un regim de protecţie corespunzător. Această chestiune intră sub incidenţa domeniului de aplicare al Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (2), precum şi al Directivei 97/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor (3).
(2)JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(3)JO L 24, 30.1.1998, p. 1.
(14)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (4).
(4)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(15)Aceste măsuri includ, de asemenea, redactarea şi actualizarea unui manual cu ajutorul unor mijloace moderne adecvate.
(16)La cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia trebuie să examineze modul în care acesta a fost aplicat şi să propună, dacă este cazul, modificări.
(17)Regatul Unit şi Irlanda, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, au făcut cunoscută intenţia de a participa la adoptarea şi aplicarea prezentului regulament.
(18)Danemarca, în conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, nu participă la adoptarea prezentului regulament şi, în consecinţă, acesta nu o angajează şi nu i se aplică,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplică în materie civilă sau comercială atunci când un act judiciar sau extrajudiciar trebuie să fie transmis dintr-un stat membru în altul pentru a fi notificat sau comunicat.
(2)Prezentul regulament nu se aplică atunci când adresa destinatarului actului nu este cunoscută.
Art. 2: Autorităţi de origine şi autorităţi de destinaţie
(1)Fiecare stat membru desemnează funcţionarii publici, autorităţile sau alte persoane, denumite în continuare "autorităţi de origine", care au competenţa să transmită actele judiciare sau extrajudiciare ce urmează să fie notificate sau comunicate într-un alt stat membru.
(2)Fiecare stat membru desemnează funcţionarii publici, autorităţile sau alte persoane, denumite în continuare "autorităţi de destinaţie", care au competenţa să primească actele judiciare sau extrajudiciare provenind din alt stat membru.
(3)Orice stat membru poate desemna fie o singură autoritate de origine şi o singură autoritate de destinaţie, fie o singură autoritate care să îndeplinească ambele funcţii. Statele federale, statele în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept sau statele în care există unităţi teritoriale autonome au libertatea de a desemna mai multe asemenea autorităţi. Desemnarea acestora este valabilă pe durata unei perioade de cinci ani şi poate fi reînnoită la fiecare cinci ani.
(4)Comisiei îi sunt comunicate de fiecare stat membru următoarele informaţii:
a)numele şi adresele autorităţilor de destinaţie prevăzute la alineatele (2) şi (3);
b)competenţa teritorială a acestora;
c)mijloacele de primire a actelor de care acestea dispun, precum şi
d)limbile care pot fi utilizate pentru completarea formularului tip din anexă.
Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestor informaţii.
Art. 3: Autoritatea centrală
Fiecare stat membru desemnează o autoritate centrală însărcinată să:
a)furnizeze informaţii autorităţilor de origine;
b)identifice soluţii în cazul dificultăţilor care pot să apară cu ocazia transmiterii actelor în scopul notificării sau comunicării;
c)înainteze, în cazuri excepţionale, la cererea unei autorităţi de origine, o cerere de notificare sau comunicare către autoritatea competentă de destinaţie.
Statele federale, statele în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept sau statele în care există unităţi teritoriale autonome au libertatea de a desemna mai multe autorităţi centrale.
Art. 4: Transmiterea actelor
(1)Actele judiciare sunt transmise direct şi în termenul cel mai scurt între autorităţile desemnate în conformitate cu articolul 2.
(2)Transmiterea actelor, cererilor, confirmărilor, confirmărilor de primire, certificatelor şi a oricăror alte documente între autorităţile de origine şi cele de destinaţie se poate face prin orice mijloace corespunzătoare, cu condiţia ca actul primit să aibă un conţinut conform şi fidel cu cel al actului înaintat şi ca toate informaţiile conţinute de acesta să poată fi citite cu uşurinţă.
(3)Actul care urmează să fie transmis trebuie să fie însoţit de o cerere făcută prin formularul tip din anexă. Formularul se completează în limba oficială a statului membru căruia i se adresează această cerere sau, în cazul în care există mai multe limbi oficiale în statul membru în cauză, în limba oficială sau una din limbile oficiale ale locului unde urmează să se facă notificarea sau comunicarea ori într-o altă limbă pe care statul membru respectiv a indicat că o acceptă. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale ale Uniunii Europene, altele decât propria limbă, în care acesta acceptă să fie completat formularul.
(4)Actele şi toate documentele transmise sunt scutite de legalizare, precum şi de orice altă formalitate echivalentă.
(5)În cazul în care autoritatea de origine doreşte să i se returneze un exemplar al actului, însoţit de certificatul prevăzut la articolul 10, aceasta expediază actul de notificat sau comunicat în dublu exemplar.
Art. 5: Traducerea actelor
(1)Solicitantul este informat de către autoritatea de origine căreia acesta îi înaintează actul în vederea transmiterii că destinatarul poate refuza să-l accepte, dacă nu este redactat într-una din limbile prevăzute la articolul 8.
(2)Solicitantul suportă toate cheltuielile pentru traducere efectuate înainte de transmiterea actului, fără a aduce atingere unei eventuale decizii adoptate ulterior de instanţă sau de autoritatea competentă cu privire la sarcina suportării acestor cheltuieli.
Art. 6: Primirea actelor de către autoritatea de destinaţie
(1)La primirea actului, autoritatea de destinaţie expediază autorităţii de origine o confirmare de primire, în cel mai scurt termen şi, în orice caz, în termen de şapte zile de la primire, prin cel mai rapid mijloc de transmitere, utilizând formularul standardizat care figurează în anexă.
(2)În cazul în care, pe baza informaţiilor sau actelor transmise, nu poate fi dat curs cererii de notificare sau comunicare, autoritatea de destinaţie contactează prin cele mai rapide mijloace autoritatea de origine în vederea obţinerii informaţiilor sau actelor lipsă.
(3)Dacă cererea de notificare sau de comunicare este, în mod evident, în afara domeniului de aplicare al prezentului regulament sau dacă neîndeplinirea condiţiilor de formă impuse face imposibilă notificarea sau comunicarea, cererea şi actele transmise sunt returnate, imediat după primire, autorităţii de origine, împreună cu avizul de retur al cărui formular standardizat figurează în anexă.
(4)Autoritatea de destinaţie care primeşte un act pentru notificarea sau comunicarea căruia nu are competenţă teritorială transmite acest act, precum şi cererea, autorităţii de destinaţie care are competenţă teritorială în acelaşi stat membru, dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) şi informează în mod corespunzător autoritatea de origine, utilizând formularul standardizat care figurează în anexă. Autoritatea de destinaţie care are competenţă teritorială informează autoritatea de origine cu privire la primirea actului, în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1).
Art. 7: Notificarea sau comunicarea actelor
(1)Autoritatea de destinaţie notifică sau comunică ori dispune notificarea sau comunicarea actului, fie în conformitate cu legislaţia din statul membru de destinaţie, fie în conformitate cu forma particulară cerută de autoritatea de origine, dacă o astfel de metodă nu este incompatibilă cu legislaţia din statul membru în cauză.
(2)Toate formalităţile necesare pentru notificarea sau comunicarea actului se realizează în cel mai scurt termen. În orice caz, dacă notificarea sau comunicarea nu poate fi efectuată în termen de o lună de la primire, autoritatea de destinaţie informează autoritatea de origine prin intermediul certificatului al cărui formular standardizat figurează în anexă, care este completat în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2). Termenul se calculează în conformitate cu legislaţia din statul membru de destinaţie.
Art. 8: Refuzul primirii unui act
(1)Autoritatea de destinaţie informează destinatarul că poate să refuze să primească actul de notificat sau de comunicat dacă acesta este întocmit într-o altă limbă decât una din următoarele:
a)limba oficială a statului membru de destinaţie sau, dacă există mai multe limbi oficiale în acest stat, limba oficială sau una din limbile oficiale din locul unde urmează să fie efectuată notificarea sau comunicarea ori
b)o limbă din statul membru de origine pe care destinatarul o înţelege.
(2)Atunci când autoritatea de destinaţie este informată că destinatarul refuză să accepte actul în conformitate cu alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de origine prin intermediul certificatului menţionat la articolul 10 şi returnează cererea şi documentele a căror traducere este solicitată.
Art. 9: Data notificării sau comunicării
(1)Fără a aduce atingere articolului 8, data notificării sau comunicării unui document în temeiul articolului 7 este data la care acesta este notificat sau comunicat în conformitate cu legislaţia din statul membru de destinaţie.
(2)Cu toate acestea, dacă actul trebuie notificat sau comunicat într-un termen determinat în cadrul unei proceduri care va fi iniţiată sau este pendinte în statul membru de origine, data care se ia în considerare în ceea ce-l priveşte pe solicitant este stabilită în conformitate cu legislaţia din statul membru de origine.
(3)Din motive întemeiate, un stat membru poate să facă derogare de la dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) pentru o perioadă de tranziţie de cinci ani.
Acesta poate reînnoi această perioadă de tranziţie la fiecare cinci ani pentru considerente care ţin de sistemul său juridic. Comisiei îi sunt comunicate de către acesta conţinutul unei asemenea derogări şi împrejurările specifice ale cazului.
Art. 10: Certificarea notificării sau comunicării şi copia actului notificat sau comunicat
(1)Atunci când formalităţile de notificare sau comunicare a actului au fost îndeplinite, se redactează un certificat care atestă acest lucru utilizând formularul standardizat care figurează în anexă şi se expediază autorităţii de origine împreună cu o copie a actului notificat sau comunicat, în cazul în care se aplică articolul 4 alineatul (5).
(2)Certificatul este redactat în limba oficială sau într-una din limbile oficiale din statul membru de origine sau într-o altă limbă pe care statul membru de origine a indicat că o poate accepta. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale din Uniunea Europeană, altele decât cea sau cele proprii, în care acesta acceptă să fie completat formularul.
Art. 11: Cheltuielile de notificare sau comunicare
(1)Notificarea sau comunicarea actelor judiciare provenind dintr-un alt stat membru nu poate să determine plata sau rambursarea taxelor sau cheltuielilor ocazionate de serviciile oferite în acest sens de statul membru de destinaţie.
(2)Solicitantul este obligat să achite sau să ramburseze cheltuielile ocazionate de:
a)intervenţia unui funcţionar public sau a unei persoane competente în conformitate cu legislaţia din statul membru de destinaţie;
b)utilizarea unei anumite metode de notificare sau comunicare.
Art. 12: Transmiterea prin intermediul canalelor consulare sau diplomatice
Fiecare stat membru este liber, în cazuri excepţionale, să utilizeze canale consulare sau diplomatice pentru transmiterea actelor judiciare, în scopul notificării sau comunicării lor, către autorităţile dintr-un alt stat membru desemnate în acest scop în temeiul articolului 2 sau 3.
Art. 13: Notificarea sau comunicarea de către agenţii diplomatici sau consulari
(1)Fiecare stat membru este liber să procedeze la notificarea sau comunicarea actelor judiciare persoanelor care au reşedinţa într-un alt stat membru, fără nicio constrângere, în mod direct prin agenţii săi diplomatici sau consulari.
(2)Orice stat membru îşi poate face cunoscută opoziţia faţă de utilizarea acestei posibilităţi de notificare sau comunicare a actelor judiciare pe teritoriul său, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), cu excepţia cazului în care actul trebuie comunicat sau notificat unui resortisant al statului membru de origine.
Art. 14: Notificarea sau comunicarea prin poştă
(1)Fiecare stat membru este liber să efectueze notificarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin poştă persoanelor având reşedinţa într-un alt stat membru.
(2)Orice stat membru poate să precizeze, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), condiţiile în care acceptă notificarea sau comunicarea actelor judiciare prin poştă.
Art. 15: Cerere directă de notificare sau comunicare
(1)Prezentul regulament nu aduce atingere libertăţii oricărei persoane interesate într-o procedură judiciară să obţină notificarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin intermediul funcţionarilor publici, autorităţilor sau altor persoane competente din statul membru de destinaţie.
(2)În conformitate cu articolul 23 alineatul (1), orice stat membru îşi poate face cunoscută opoziţia faţă de notificarea sau comunicarea actelor judiciare pe teritoriul său în temeiul alineatului (1).
Art. 16: Transmitere
Actele extrajudiciare pot fi transmise în vederea notificării sau comunicării într-un alt stat membru în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament.
Art. 17: Norme de aplicare
Măsurile ce se impun pentru aplicarea prezentului regulament, referitoare la chestiunile menţionate mai jos se adoptă în conformitate cu procedura consultativă prevăzută la articolul 18 alineatul (2):
a)elaborarea şi actualizarea anuală a unui manual care să conţină informaţiile furnizate de statele membre în conformitate cu articolul 2 alineatul (4);
b)alcătuirea unui repertoar, în limbile oficiale ale Uniunii Europene, al actelor ce pot fi notificate sau comunicate în temeiul prezentului regulament;
c)actualizarea sau efectuarea unor modificări de ordin tehnic în cadrul formularului standardizat prevăzut în anexă.
Art. 18: Comitet
(1)Comisia este asistată de un comitet.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.
(3)Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.
Art. 19: Neprezentarea pârâtului la audiere
(1)Atunci când o cerere introductivă de instanţă sau un act echivalent a trebuit să fie transmis într-un alt stat membru în vederea notificării sau comunicării în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament şi când pârâtul nu s-a înfăţişat la audiere, pronunţarea hotărârii se suspendă până când se stabileşte dacă:
a)actul a fost notificat sau comunicat conform formelor prevăzute de legislaţia statului membru de destinaţie pentru notificarea sau comunicarea actelor întocmite în acest stat şi care sunt destinate persoanelor care se află pe teritoriul său;
b)actul a fost în fapt remis pârâtului sau la reşedinţa acestuia în alt mod prevăzut prin prezentul regulament;
precum şi dacă, în fiecare din aceste situaţii, fie notificarea sau comunicarea, fie remiterea au avut loc în timp util pentru ca pârâtul să-şi poată pregăti apărarea.
(2)Fiecare stat membru are libertatea de a face cunoscut, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), faptul că judecătorii săi, contrar dispoziţiilor alineatului (1), se pot pronunţa, chiar dacă nu s-a primit nici un certificat de constatare fie a notificării sau comunicării, fie a remiterii, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)actul a fost transmis în unul din modurile prevăzute prin prezentul regulament;
b)de la data transmiterii actului s-a scurs un termen de cel puţin şase luni, stabilit de judecător în fiecare caz în parte;
c)nu a putut fi obţinut nici un certificat, în pofida tuturor demersurilor autorităţilor sau autorităţilor competente ale statului membru destinatar în sensul obţinerii acestuia.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se opun ca, în cazuri urgente, judecătorul să dispună orice măsură provizorie sau de conservare.
(4)Atunci când o cerere introductivă de instanţă sau un act echivalent trebuie transmise în alt stat membru în scopul notificării sau comunicării, în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament, şi împotriva pârâtului care nu s-a prezentat la audiere a fost pronunţată o hotărâre, judecătorul are libertatea de a exonera pârâtul de decăderea din termenul pentru formularea unei căi de atac dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)pârâtul, fără să fie în culpă, nu a luat cunoştinţă de actul respectiv în timp util pentru a se apăra sau nu a luat cunoştinţă de hotărâre în timp util pentru a exercita o cale de atac;
b)motivele pârâtului nu par, la prima vedere, a fi neîntemeiate.
Cererea pentru exonerarea de decădere din termen trebuie formulată într-un termen rezonabil de la data la care pârâtul a luat cunoştinţă de hotărâre.
Fiecare stat membru are libertatea de a preciza, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), faptul că această cerere este inadmisibilă dacă nu este formulată în termenul indicat, acest termen neputând fi, cu toate acestea, mai scurt de un an calculat de la data pronunţării hotărârii.
(5)Alineatul (4) nu se aplică în cazul hotărârilor privind statutul sau capacitatea persoanelor.
Art. 20: Relaţia cu acordurile sau înţelegerile la care statele membre sunt parte
(1)În materiile aflate sub incidenţa domeniului său de aplicare, prezentul regulament are întâietate asupra dispoziţiilor conţinute în acordurile sau înţelegerile bilaterale sau multilaterale încheiate între statele membre, în special articolul IV din Protocolul la Convenţia de la Bruxelles din 1968 şi Convenţia de la Haga din 15 noiembrie 1965.
(2)Prezentul regulament nu se opune menţinerii sau încheierii de către statele membre a unor acorduri sau înţelegeri care urmăresc accelerarea sau simplificarea transmiterii actelor, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu dispoziţiile prezentului regulament.
(3)Statele membre transmit Comisiei:
a)o copie a acordurilor sau înţelegerilor menţionate la alineatul (2) încheiate între statele membre, precum şi proiectele de acorduri sau înţelegeri pe care acestea intenţionează să le adopte;
b)orice denunţare sau modificare a acestor acorduri sau înţelegeri.
Art. 21: Asistenţă judiciară
Prezentul regulament nu aduce atingere, în raporturile între statele membre care sunt parte la aceste convenţii, aplicării articolului 23 din Convenţia din 17 iulie 1905 privind procedura civilă, articolului 24 din Convenţia din 1 martie 1954 privind procedura civilă şi articolului 13 din Convenţia din 25 octombrie 1980 care urmăreşte să faciliteze accesul internaţional la justiţie.
Art. 22: Protecţia informaţiilor transmise
(1)Informaţiile, în special datele personale, transmise în temeiul prezentului regulament nu pot fi utilizate decât în scopul pentru care au fost transmise.
(2)Autorităţile de destinaţie asigură confidenţialitatea acestor informaţii, în conformitate cu legislaţia lor internă.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere dispoziţiilor interne în temeiul cărora persoanele în cauză au dreptul să fie informate cu privire la utilizarea informaţiilor transmise în baza prezentului regulament.
(4)Prezentul regulament nu aduce atingere Directivelor 95/46/CE şi 97/66/CE.
Art. 23: Comunicare şi publicare
(1)Comisiei îi sunt comunicate de statele membre informaţiile menţionate la articolele 2, 3, 4, 9, 10, 13, 14, 15, la articolul 17 litera (a) şi la articolul 19.
(2)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene informaţiile menţionate la alineatul (1).
Art. 24: Revizuire
Cel târziu la 1 iunie 2004 şi ulterior la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament, acordând o deosebită atenţie eficienţei autorităţilor desemnate în conformitate cu articolul 2, precum şi aplicării articolului 3 litera (c) şi articolului 9. Raportul este însoţit, dacă este cazul, de propuneri pentru adaptarea prezentului regulament în funcţie de evoluţia sistemelor de notificare.
Art. 25: Intrare în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare la 31 mai 2001.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 29 mai 2000.

Pentru Consiliu

Preşedintele

A. COSTA

ANEXĂ:CERERE DE NOTIFICARE SAU DE COMUNICARE A UNOR ACTE

CERERE DE NOTIFICARE SAU DE COMUNICARE A UNOR ACTE

[Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului privind notificarea şi comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială (1)]

(1)JO L 160, 30.6.2000, p. 37.

Nr. de referinţă: .………..
1.AUTORITATEA DE ORIGINE
1.1.Denumire:
1.2.Adresă:
1.2.1 Strada şi numărul/Căsuţa poştală:
1.2.2.Localitatea şi codul poştal:
1.2.3.Ţara:
1.3.Telefon:
1.4.Fax (*):
1.5.Adresă e-mail (*):
2.AUTORITATEA DE DESTINAŢIE
2.1.Denumire:
2.2.Adresă:
2.2.1.Strada şi numărul/Căsuţa poştală:
2.2.2.Localitatea şi codul poştal:
2.2.3.Ţara:
2.3.Telefon:
2.4.Fax (*):
2.5.Adresă e-mail (*):
3.RECLAMANT
3.1.Nume:
3.2.Adresă:
3.2.1.Strada şi numărul/Căsuţa poştală:
3.2.2.Localitatea şi codul poştal:
3.2.3.Ţara:
3.3.Telefon (*):
3.4.Fax (*):
3.5.Adresă e-mail (*):
4.DESTINATAR
4.1.Nume:
4.2.Adresă:
4.2.1.Strada şi numărul/Căsuţa poştală:
4.2.2.Localitatea şi codul poştal:
4.2.3.Ţara:
4.3.Telefon (*):
4.4.Fax (*):
4.5.Adresă e-mail (*):
4.6.Număr de identificare/numărul asigurării sociale/numărul organizaţiei sau echivalent (*):
5.MODALITATE DE NOTIFICARE SAU COMUNICARE
5.1.În conformitate cu legislaţia din statul membru de destinaţie
5.2.Prin următoarea modalitate:
5.2.1.Dacă această modalitate este incompatibilă cu legislaţia din statul membru de destinaţie, actul trebuie să fie notificat sau comunicat în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv:
5.2.1.1.da
5.2.1.2.nu
6.ACTUL DE NOTIFICAT SAU COMUNICAT
a)_
6.1.Natura actului
6.1.1.judiciar
6.1.1.1.citaţie
6.1.1.2.hotărâre
6.1.1.3.cale de atac
6.1.1.4.altele
6.1.2.extrajudiciar
b)_
6.2.Data sau termenul prevăzut în act Facultativ.:
c)_
6.3.Limba în care este redactat actul:
6.3.1.original DE, EN, DK, ES, FI, FR, EL, IT, NL, PT, SV, altele:
6.3.2.traducere (*) DE, EN, DK, ES, FI, FR, EL, IT, NL, PT, SV, altele:
6.4.Numărul anexelor:
7.UN EXEMPLAR AL ACTULUI TREBUIE RETURNAT ÎMPREUNĂ CU CERTIFICATUL DE NOTIFICARE SAU COMUNICARE [articolul 4 alineatul (5) din regulament]
7.1.Da (în această situaţie, se trimit două exemplare ale actului de notificat sau comunicat)
7.2.Nu

1. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulament, aveţi obligaţia să luaţi toate măsurile necesare pentru notificarea sau comunicarea actului în cel mai scurt termen. În orice caz, dacă nu aveţi posibilitatea de a efectua notificarea sau comunicarea în termen de o lună de la primirea solicitării, trebuie să informaţi această autoritate prin intermediul certificatului prevăzut la punctul 13.

2. Dacă nu puteţi da curs solicitării de notificare sau comunicare în baza informaţiilor sau actelor transmise, aveţi obligaţia, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din regulament, de a intra în legătură prin cel mai rapid mijloc cu această autoritate în scopul de a obţine informaţiile sau actele lipsă.

Întocmit la:
Data:
Semnătura şi/sau ştampila:
Nr. de referinţă al autorităţii de destinaţie

CONFIRMARE DE PRIMIRE

[Articolul 6 alineatul din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului]

Această confirmare de primire trebuie să fie expediată prin cel mai rapid mijloc de transmitere, în cel mai scurt termen după primirea actului şi, în orice caz, în termen de şapte zile de la primirea acestuia.

8.DATA PRIMIRII:
Întocmită la:
Data:
Semnătura şi/sau ştampila

AVIZ DE RETUR AL CERERII ŞI AL ACTULUI

[Articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului]

Cererea şi actul trebuie să fie returnate imediat ce au fost primite.

9.MOTIVUL RETURNĂRII:
9.1.Se află în mod evident în afara domeniului de aplicare al prezentului regulament:
9.1.1.actul nu are natură civilă sau comercială
9.1.2.notificarea sau comunicarea nu este solicitată de către un stat membru altui stat membru
9.2.Nerespectarea condiţiilor de formă necesare face ca notificarea sau comunicarea să fie imposibilă:
9.2.1.actul nu este uşor lizibil
9.2.2.limba utilizată pentru completarea formularului este incorectă
9.2.3.actul recepţionat nu este un exemplar conform şi fidel
9.2.4.alte motive (vă rugăm să precizaţi):
9.3.Metoda de notificare este incompatibilă cu legislaţia statului membru în cauză [articolul 7 alineatul (1) din regulament]
Întocmită la:
Data:
Semnătura şi/sau ştampila:
10._

AVIZ DE RETRANSMITERE A CERERII ŞI A ACTULUI CĂTRE AUTORITATEA DE DESTINAŢIE CARE ARE COMPETENŢA TERITORIALĂ

[Articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului]

Cererea şi actul au fost înaintate către următoarea autoritate de destinaţie care are competenţă teritorială pentru notificare sau comunicare.

10.1.Denumire:
10.2.Adresă:
10.2.1. Strada şi numărul/Căsuţa poştală:
10.2.2. Localitatea şi codul poştal:
10.2.3. Ţara:
10.3.Telefon:
10.4.Fax (*):
10.5.Adresa e-mail (*):
Întocmită la:
Data:
Semnătura şi/sau ştampila:
Nr. de referinţă al autorităţii de destinaţie competente

AVIZ DE PRIMIRE DE LA AUTORITATEA DE DESTINAŢIE CARE ARE COMPETENŢA TERITORIALĂ CĂTRE AUTORITATEA DE ORIGINE

[Articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului]

Avizul trebuie să fie expediat prin cel mai rapid mijloc de transmitere, în cel mai scurt termen după primirea actului şi, în orice caz, în termen de şapte zile de la primirea acestuia.

11.DATA PRIMIRII:
Întocmită la:
Data:
Semnătura şi/sau ştampila:

CERTIFICAT DE EFECTUARE SAU NEEFECTUARE A NOTIFICĂRII SAU A COMUNICĂRII ACTELOR

[Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului]

Notificarea sau comunicarea se efectuează în cel mai scurt termen. În orice caz, dacă notificarea nu a putut fi efectuată în termen de o lună de la primirea solicitării, autoritatea de destinaţie informează autoritatea de origine [în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulament].

12.EFECTUAREA NOTIFICĂRII SAU COMUNICĂRII

a) 12.1. Data şi adresa la care s-a efectuat notificarea sau comunicarea:

b) 12.2. Actul a fost

(A) 12.2.1. notificat sau comunicat în conformitate cu legislaţia statului membru destinatar, şi anume:

12.2.1.1. predat

12.2.1.1.1. destinatarului în persoană

12.2.1.1.2. unei alte persoane

12.2.1.1.2.1. Numele:

12.2.1.1.2.2. Adresa:

12.2.1.1.2.2.1. Strada şi numărul/Căsuţa poştală:

12.2.1.1.2.2.2. Localitatea şi codul poştal:

12.2.1.1.2.2.3. Ţara:

12.2.1.1.2.3. Relaţia cu destinatarul:

rudă

angajat

altele

12.2.1.1.3. adresa destinatarului

12.2.1.2. notificat prin poştă

12.2.1.2.1. fără confirmare de primire

12.2.1.2.2. cu confirmarea de primire anexată

12.2.1.2.2.1. de la destinatar

12.2.1.2.2.2. de la o altă persoană

12.2.1.2.2.2.1. Numele:

12.2.1.2.2.2.2. Adresa

12.2.1.2.2.2.2.1. Strada şi numărul/Căsuţa poştală:

12.2.1.2.2.2.2.2. Localitatea şi codul poştal:

12.2.1.2.2.2.2.3. Ţara:

12.2.1.2.2.2.3. Relaţia cu destinatarul:

rudă

angajat

altele

12.2.1.3. altă metodă (vă rugăm să precizaţi):

(B) 12.2.2. notificat sau comunicat prin următoarea metodă specifică (vă rugăm să precizaţi):

(c) 12.3. Destinatarul actului a fost informat (verbal/în scris) că are posibilitatea de a refuza să-l accepte, dacă acesta nu a fost formulat într-o limbă oficială de la locul notificării sau comunicării sau într-o limbă oficială a statului de origine pe care o înţelege.

13.INFORMAŢII ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 7 ALINEATUL (2)
Notificarea sau comunicarea nu a putut fi efectuată în termen de o lună de la primire.
14.REFUZUL ACCEPTĂRII UNUI ACT
Destinatarul a refuzat să accepte actul pe motivul limbii utilizate. Actul este anexat la prezentul certificat.
15.MOTIVUL ABSENŢEI NOTIFICĂRII SAU COMUNICĂRII UNUI ACT
15.1.Adresă necunoscută
15.2.Destinatarul nu poate fi găsit
15.3.Actul nu a putut fi notificat înainte de data sau termenul limită prevăzute la punctul 6.2.
15.4.Altele (vă rugăm să precizaţi): Actul este anexat la prezentul certificat.
Întocmit la:
Data:
Semnătura şi/sau ştampila:
(*)Facultativ.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007