Secţiunea 1 - Transmiterea şi notificarea sau comunicarea actelor judiciare - Regulamentul 1348/29-mai-2000 privind notificarea şi comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Secţiunea 1:Transmiterea şi notificarea sau comunicarea actelor judiciare
Art. 4: Transmiterea actelor
(1)Actele judiciare sunt transmise direct şi în termenul cel mai scurt între autorităţile desemnate în conformitate cu articolul 2.
(2)Transmiterea actelor, cererilor, confirmărilor, confirmărilor de primire, certificatelor şi a oricăror alte documente între autorităţile de origine şi cele de destinaţie se poate face prin orice mijloace corespunzătoare, cu condiţia ca actul primit să aibă un conţinut conform şi fidel cu cel al actului înaintat şi ca toate informaţiile conţinute de acesta să poată fi citite cu uşurinţă.
(3)Actul care urmează să fie transmis trebuie să fie însoţit de o cerere făcută prin formularul tip din anexă. Formularul se completează în limba oficială a statului membru căruia i se adresează această cerere sau, în cazul în care există mai multe limbi oficiale în statul membru în cauză, în limba oficială sau una din limbile oficiale ale locului unde urmează să se facă notificarea sau comunicarea ori într-o altă limbă pe care statul membru respectiv a indicat că o acceptă. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale ale Uniunii Europene, altele decât propria limbă, în care acesta acceptă să fie completat formularul.
(4)Actele şi toate documentele transmise sunt scutite de legalizare, precum şi de orice altă formalitate echivalentă.
(5)În cazul în care autoritatea de origine doreşte să i se returneze un exemplar al actului, însoţit de certificatul prevăzut la articolul 10, aceasta expediază actul de notificat sau comunicat în dublu exemplar.
Art. 5: Traducerea actelor
(1)Solicitantul este informat de către autoritatea de origine căreia acesta îi înaintează actul în vederea transmiterii că destinatarul poate refuza să-l accepte, dacă nu este redactat într-una din limbile prevăzute la articolul 8.
(2)Solicitantul suportă toate cheltuielile pentru traducere efectuate înainte de transmiterea actului, fără a aduce atingere unei eventuale decizii adoptate ulterior de instanţă sau de autoritatea competentă cu privire la sarcina suportării acestor cheltuieli.
Art. 6: Primirea actelor de către autoritatea de destinaţie
(1)La primirea actului, autoritatea de destinaţie expediază autorităţii de origine o confirmare de primire, în cel mai scurt termen şi, în orice caz, în termen de şapte zile de la primire, prin cel mai rapid mijloc de transmitere, utilizând formularul standardizat care figurează în anexă.
(2)În cazul în care, pe baza informaţiilor sau actelor transmise, nu poate fi dat curs cererii de notificare sau comunicare, autoritatea de destinaţie contactează prin cele mai rapide mijloace autoritatea de origine în vederea obţinerii informaţiilor sau actelor lipsă.
(3)Dacă cererea de notificare sau de comunicare este, în mod evident, în afara domeniului de aplicare al prezentului regulament sau dacă neîndeplinirea condiţiilor de formă impuse face imposibilă notificarea sau comunicarea, cererea şi actele transmise sunt returnate, imediat după primire, autorităţii de origine, împreună cu avizul de retur al cărui formular standardizat figurează în anexă.
(4)Autoritatea de destinaţie care primeşte un act pentru notificarea sau comunicarea căruia nu are competenţă teritorială transmite acest act, precum şi cererea, autorităţii de destinaţie care are competenţă teritorială în acelaşi stat membru, dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) şi informează în mod corespunzător autoritatea de origine, utilizând formularul standardizat care figurează în anexă. Autoritatea de destinaţie care are competenţă teritorială informează autoritatea de origine cu privire la primirea actului, în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1).
Art. 7: Notificarea sau comunicarea actelor
(1)Autoritatea de destinaţie notifică sau comunică ori dispune notificarea sau comunicarea actului, fie în conformitate cu legislaţia din statul membru de destinaţie, fie în conformitate cu forma particulară cerută de autoritatea de origine, dacă o astfel de metodă nu este incompatibilă cu legislaţia din statul membru în cauză.
(2)Toate formalităţile necesare pentru notificarea sau comunicarea actului se realizează în cel mai scurt termen. În orice caz, dacă notificarea sau comunicarea nu poate fi efectuată în termen de o lună de la primire, autoritatea de destinaţie informează autoritatea de origine prin intermediul certificatului al cărui formular standardizat figurează în anexă, care este completat în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2). Termenul se calculează în conformitate cu legislaţia din statul membru de destinaţie.
Art. 8: Refuzul primirii unui act
(1)Autoritatea de destinaţie informează destinatarul că poate să refuze să primească actul de notificat sau de comunicat dacă acesta este întocmit într-o altă limbă decât una din următoarele:
a)limba oficială a statului membru de destinaţie sau, dacă există mai multe limbi oficiale în acest stat, limba oficială sau una din limbile oficiale din locul unde urmează să fie efectuată notificarea sau comunicarea ori
b)o limbă din statul membru de origine pe care destinatarul o înţelege.
(2)Atunci când autoritatea de destinaţie este informată că destinatarul refuză să accepte actul în conformitate cu alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de origine prin intermediul certificatului menţionat la articolul 10 şi returnează cererea şi documentele a căror traducere este solicitată.
Art. 9: Data notificării sau comunicării
(1)Fără a aduce atingere articolului 8, data notificării sau comunicării unui document în temeiul articolului 7 este data la care acesta este notificat sau comunicat în conformitate cu legislaţia din statul membru de destinaţie.
(2)Cu toate acestea, dacă actul trebuie notificat sau comunicat într-un termen determinat în cadrul unei proceduri care va fi iniţiată sau este pendinte în statul membru de origine, data care se ia în considerare în ceea ce-l priveşte pe solicitant este stabilită în conformitate cu legislaţia din statul membru de origine.
(3)Din motive întemeiate, un stat membru poate să facă derogare de la dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) pentru o perioadă de tranziţie de cinci ani.
Acesta poate reînnoi această perioadă de tranziţie la fiecare cinci ani pentru considerente care ţin de sistemul său juridic. Comisiei îi sunt comunicate de către acesta conţinutul unei asemenea derogări şi împrejurările specifice ale cazului.
Art. 10: Certificarea notificării sau comunicării şi copia actului notificat sau comunicat
(1)Atunci când formalităţile de notificare sau comunicare a actului au fost îndeplinite, se redactează un certificat care atestă acest lucru utilizând formularul standardizat care figurează în anexă şi se expediază autorităţii de origine împreună cu o copie a actului notificat sau comunicat, în cazul în care se aplică articolul 4 alineatul (5).
(2)Certificatul este redactat în limba oficială sau într-una din limbile oficiale din statul membru de origine sau într-o altă limbă pe care statul membru de origine a indicat că o poate accepta. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale din Uniunea Europeană, altele decât cea sau cele proprii, în care acesta acceptă să fie completat formularul.
Art. 11: Cheltuielile de notificare sau comunicare
(1)Notificarea sau comunicarea actelor judiciare provenind dintr-un alt stat membru nu poate să determine plata sau rambursarea taxelor sau cheltuielilor ocazionate de serviciile oferite în acest sens de statul membru de destinaţie.
(2)Solicitantul este obligat să achite sau să ramburseze cheltuielile ocazionate de:
a)intervenţia unui funcţionar public sau a unei persoane competente în conformitate cu legislaţia din statul membru de destinaţie;
b)utilizarea unei anumite metode de notificare sau comunicare.