Capitolul iv - DISPOZIŢII FINALE - Regulamentul 1348/29-mai-2000 privind notificarea şi comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
CAPITOLUL IV:DISPOZIŢII FINALE
Art. 17: Norme de aplicare
Măsurile ce se impun pentru aplicarea prezentului regulament, referitoare la chestiunile menţionate mai jos se adoptă în conformitate cu procedura consultativă prevăzută la articolul 18 alineatul (2):
a)elaborarea şi actualizarea anuală a unui manual care să conţină informaţiile furnizate de statele membre în conformitate cu articolul 2 alineatul (4);
b)alcătuirea unui repertoar, în limbile oficiale ale Uniunii Europene, al actelor ce pot fi notificate sau comunicate în temeiul prezentului regulament;
c)actualizarea sau efectuarea unor modificări de ordin tehnic în cadrul formularului standardizat prevăzut în anexă.
Art. 18: Comitet
(1)Comisia este asistată de un comitet.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.
(3)Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.
Art. 19: Neprezentarea pârâtului la audiere
(1)Atunci când o cerere introductivă de instanţă sau un act echivalent a trebuit să fie transmis într-un alt stat membru în vederea notificării sau comunicării în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament şi când pârâtul nu s-a înfăţişat la audiere, pronunţarea hotărârii se suspendă până când se stabileşte dacă:
a)actul a fost notificat sau comunicat conform formelor prevăzute de legislaţia statului membru de destinaţie pentru notificarea sau comunicarea actelor întocmite în acest stat şi care sunt destinate persoanelor care se află pe teritoriul său;
b)actul a fost în fapt remis pârâtului sau la reşedinţa acestuia în alt mod prevăzut prin prezentul regulament;
precum şi dacă, în fiecare din aceste situaţii, fie notificarea sau comunicarea, fie remiterea au avut loc în timp util pentru ca pârâtul să-şi poată pregăti apărarea.
(2)Fiecare stat membru are libertatea de a face cunoscut, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), faptul că judecătorii săi, contrar dispoziţiilor alineatului (1), se pot pronunţa, chiar dacă nu s-a primit nici un certificat de constatare fie a notificării sau comunicării, fie a remiterii, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)actul a fost transmis în unul din modurile prevăzute prin prezentul regulament;
b)de la data transmiterii actului s-a scurs un termen de cel puţin şase luni, stabilit de judecător în fiecare caz în parte;
c)nu a putut fi obţinut nici un certificat, în pofida tuturor demersurilor autorităţilor sau autorităţilor competente ale statului membru destinatar în sensul obţinerii acestuia.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se opun ca, în cazuri urgente, judecătorul să dispună orice măsură provizorie sau de conservare.
(4)Atunci când o cerere introductivă de instanţă sau un act echivalent trebuie transmise în alt stat membru în scopul notificării sau comunicării, în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament, şi împotriva pârâtului care nu s-a prezentat la audiere a fost pronunţată o hotărâre, judecătorul are libertatea de a exonera pârâtul de decăderea din termenul pentru formularea unei căi de atac dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)pârâtul, fără să fie în culpă, nu a luat cunoştinţă de actul respectiv în timp util pentru a se apăra sau nu a luat cunoştinţă de hotărâre în timp util pentru a exercita o cale de atac;
b)motivele pârâtului nu par, la prima vedere, a fi neîntemeiate.
Cererea pentru exonerarea de decădere din termen trebuie formulată într-un termen rezonabil de la data la care pârâtul a luat cunoştinţă de hotărâre.
Fiecare stat membru are libertatea de a preciza, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), faptul că această cerere este inadmisibilă dacă nu este formulată în termenul indicat, acest termen neputând fi, cu toate acestea, mai scurt de un an calculat de la data pronunţării hotărârii.
(5)Alineatul (4) nu se aplică în cazul hotărârilor privind statutul sau capacitatea persoanelor.
Art. 20: Relaţia cu acordurile sau înţelegerile la care statele membre sunt parte
(1)În materiile aflate sub incidenţa domeniului său de aplicare, prezentul regulament are întâietate asupra dispoziţiilor conţinute în acordurile sau înţelegerile bilaterale sau multilaterale încheiate între statele membre, în special articolul IV din Protocolul la Convenţia de la Bruxelles din 1968 şi Convenţia de la Haga din 15 noiembrie 1965.
(2)Prezentul regulament nu se opune menţinerii sau încheierii de către statele membre a unor acorduri sau înţelegeri care urmăresc accelerarea sau simplificarea transmiterii actelor, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu dispoziţiile prezentului regulament.
(3)Statele membre transmit Comisiei:
a)o copie a acordurilor sau înţelegerilor menţionate la alineatul (2) încheiate între statele membre, precum şi proiectele de acorduri sau înţelegeri pe care acestea intenţionează să le adopte;
b)orice denunţare sau modificare a acestor acorduri sau înţelegeri.
Art. 21: Asistenţă judiciară
Prezentul regulament nu aduce atingere, în raporturile între statele membre care sunt parte la aceste convenţii, aplicării articolului 23 din Convenţia din 17 iulie 1905 privind procedura civilă, articolului 24 din Convenţia din 1 martie 1954 privind procedura civilă şi articolului 13 din Convenţia din 25 octombrie 1980 care urmăreşte să faciliteze accesul internaţional la justiţie.
Art. 22: Protecţia informaţiilor transmise
(1)Informaţiile, în special datele personale, transmise în temeiul prezentului regulament nu pot fi utilizate decât în scopul pentru care au fost transmise.
(2)Autorităţile de destinaţie asigură confidenţialitatea acestor informaţii, în conformitate cu legislaţia lor internă.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere dispoziţiilor interne în temeiul cărora persoanele în cauză au dreptul să fie informate cu privire la utilizarea informaţiilor transmise în baza prezentului regulament.
(4)Prezentul regulament nu aduce atingere Directivelor 95/46/CE şi 97/66/CE.
Art. 23: Comunicare şi publicare
(1)Comisiei îi sunt comunicate de statele membre informaţiile menţionate la articolele 2, 3, 4, 9, 10, 13, 14, 15, la articolul 17 litera (a) şi la articolul 19.
(2)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene informaţiile menţionate la alineatul (1).
Art. 24: Revizuire
Cel târziu la 1 iunie 2004 şi ulterior la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament, acordând o deosebită atenţie eficienţei autorităţilor desemnate în conformitate cu articolul 2, precum şi aplicării articolului 3 litera (c) şi articolului 9. Raportul este însoţit, dacă este cazul, de propuneri pentru adaptarea prezentului regulament în funcţie de evoluţia sistemelor de notificare.
Art. 25: Intrare în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare la 31 mai 2001.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.