Capitolul 3 - Rezerva de active - Regulamentul 1114/31-mai-2023 privind pieţele criptoactivelor şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 1095/2010 şi a Directivelor 2013/36/UE şi (UE) 2019/1937

Acte UE

Jurnalul Oficial 150L

În vigoare
Versiune de la: 23 Octombrie 2025
CAPITOLUL 3:Rezerva de active
Art. 36: Obligaţia de a avea o rezervă de active, componenţa şi administrarea rezervei de active
(1)Emitenţii de tokenuri raportate la active constituie şi menţin în permanenţă o rezervă de active.
Rezerva de active este constituită şi gestionată în aşa fel încât:
a)să fie acoperite riscurile asociate activelor la care se raportează tokenurile raportate la active; şi
b)să fie abordate riscurile de lichiditate asociate drepturilor permanente de răscumpărare ale deţinătorilor.
(2)Rezerva de active este, din punct de vedere juridic, separată de patrimoniul emitentului, precum şi de rezerva de active a altor tokenuri raportate la active, în interesul deţinătorilor de tokenuri raportate la active în conformitate cu legea aplicabilă, astfel încât creditorii emitenţilor să nu poată dobândi drepturi asupra rezervei de active, în special în caz de insolvenţă.
(3)Emitenţii de tokenuri raportate la active se asigură că rezerva de active este separată din punct de vedere operaţional de patrimoniul lor, precum şi de rezerva de active a altor tokenuri.
(4)În strânsă cooperare cu ESMA şi cu BCE, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia cerinţele de lichiditate, ţinând seama de dimensiunea, complexitatea şi natura rezervei de active şi ale tokenului raportat la active în sine.
Standardele tehnice de reglementare stabilesc în special:
a)procentul relevant din rezerva de active, potrivit scadenţelor zilnice, inclusiv procentul din acordurile reverse repo care pot fi încetate cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare sau procentul din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare;
b)procentul relevant din rezerva de active, potrivit activelor cu scadenţă zilnică, inclusiv procentul din acordurile reverse repo care pot fi încetate cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare sau procentul din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare;
c)alte scadenţe relevante şi tehnici generale de gestionare a lichidităţii;
d)cuantumurile minime în fiecare monedă oficială de referinţă care vor fi păstrate ca depozite la instituţii de credit, care nu pot fi mai mici de 30% din suma menţionată în fiecare monedă oficială.
În sensul celui de-al doilea paragraf literele (a), (b) şi (c), ABE ia în considerare, printre altele, pragurile relevante prevăzute la articolul 52 din Directiva 2009/65/CE.
ABE prezintă Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf până la 30 iunie 2024.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)Emitenţii care fac o ofertă publică privind două sau mai multe tokenuri raportate la active administrează şi menţin colecţii separate de rezerve de active pentru fiecare token raportat la active. Fiecare dintre aceste colecţii de rezerve de active este gestionată separat.
În cazul în care diverşi emitenţi de tokenuri raportate la active fac o ofertă publică privind acelaşi token raportat la active, respectivii emitenţi operează şi menţin o singură rezervă de active pentru respectivul token raportat la active.
(6)Organele de conducere ale emitenţilor de tokenuri raportate la active asigură gestionarea eficace şi prudentă a rezervei de active. Emitenţii se asigură că emiterea şi răscumpărarea tokenurilor raportate la active sunt însoţite întotdeauna de o majorare sau o reducere corespunzătoare în rezerva de active.
(7)Emitentul unui token raportat la active stabileşte valoarea agregată a rezervei de active utilizând preţurile pieţei. Valoarea agregată a rezervei de active este cel puţin egală cu valoarea agregată a creanţelor împotriva emitentului din partea deţinătorilor tokenului raportat la active aflat în circulaţie.
(8)Emitenţii de tokenuri raportate la active trebuie să aibă o politică clară şi detaliată care să descrie mecanismul de stabilizare al unor astfel de tokenuri. În special, politica respectivă:
a)enumeră activele la care se raportează tokenurile raportate la active şi componenţa activelor respective;
b)descrie tipul de active şi alocarea exactă a activelor care sunt incluse în rezerva de active;
c)conţine o evaluare detaliată a riscurilor, inclusiv a riscului de credit, a riscului de piaţă, a riscului de concentrare şi a riscului de lichiditate care rezultă din activele de rezervă;
d)descriu procedura prin care sunt emise şi răscumpărate tokenurile raportate la active, precum şi procedura prin care respectiva emitere sau răscumpărare va avea ca rezultat o majorare sau o diminuare corespunzătoare a rezervei de active;
e)menţionează dacă o parte din rezerva de active este investită conform prevederilor articolului 38;
f)descriu în detaliu politica de investiţii şi includ o evaluare a modului în care această politică de investiţii poate afecta valoarea rezervei de active, în cazul în care emitenţii de tokenuri raportate la active investesc o parte din rezerva de active conform prevederilor articolului 38;
g)descriu procedura de achiziţionare a tokenurilor raportate la active şi de răscumpărare a unor astfel de tokenuri contra rezervei de active şi enumeră persoanele sau categoriile de persoane care au dreptul să facă acest lucru.
(9)Fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (12), rezervele de active ale emitenţilor de tokenuri raportate la active fac obiectul unui audit independent la fiecare şase luni, care evaluează respectarea normelor din prezentul capitol, începând de la data autorizării lor potrivit articolului 21 sau începând de la data aprobării cărţii albe pentru criptoactive potrivit articolului 17.
(10)Emitentul comunică fără întârziere autorităţii competente rezultatele auditului menţionat la alineatul (9), în termen de cel mult şase săptămâni de la data de referinţă a evaluării. Emitentul publică rezultatul auditului în termen de două săptămâni de la data comunicării acestuia autorităţii competente. Autoritatea competentă poate dispune ca un emitent să amâne publicarea rezultatelor auditului în cazul în care:
a)emitentului i s-a solicitat să pună în aplicare un mecanism sau măsuri de redresare în conformitate cu articolul 46 alineatul (3);
b)emitentului i s-a solicitat să pună în aplicare un plan de răscumpărare în conformitate cu articolul 47;
c)se consideră necesar să fie protejate interesele economice ale deţinătorilor tokenului raportat la active;
d)se consideră necesar să se evite un efect negativ semnificativ asupra sistemului financiar al statului membru de origine sau al altui stat membru.
(11)Evaluarea la preţurile pieţei menţionată la alineatul (7) de la prezentul articol se efectuează utilizând marcarea la piaţă, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European şi al Consiliului (38), ori de câte ori este posibil.
(38)Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind fondurile de piaţă monetară (JO L 169, 30.6.2017, p. 8).
Atunci când pentru evaluare se utilizează marcarea la piaţă, valoarea activului de rezervă se stabileşte la cotaţia de cumpărare/vânzare mai prudentă, cu excepţia cazului în care activul poate fi închis la preţul mediu al pieţei. Sunt utilizate numai date de piaţă de bună calitate, iar astfel de date sunt evaluate pe baza următorilor factori cumulativi:
a)numărul şi calitatea contrapărţilor;
b)volumul şi cifra de afaceri pe piaţa activului de rezervă;
c)dimensiunea rezervei de active.
(12)În cazul în care utilizarea marcării la piaţă, astfel cum se menţionează la alineatul (11) de la prezentul articol, nu este posibilă sau datele de piaţă nu sunt de o calitate suficient de bună, activul de rezervă este evaluat în mod prudent prin utilizarea marcării la model, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2017/1131.
Modelul estimează cu precizie valoarea intrinsecă a activelor de rezervă pe baza următorilor factori-cheie actualizaţi:
a)volumul şi cifra de afaceri pe piaţă ale activului de rezervă;
b)dimensiunea rezervei de active;
c)riscul de piaţă, riscul ratei dobânzii şi riscul de credit aferente activului de rezervă.
Atunci când se utilizează marcarea la model, nu se utilizează metoda costului amortizat, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2017/1131.
Art. 37: Custodia activelor de rezervă
(1)Emitenţii de tokenuri raportate la active instituie, menţin şi pun în aplicare politici, proceduri şi acorduri contractuale în materie de custodie care garantează în permanenţă că:
a)activele de rezervă nu sunt constituite drept contract de garanţie financiară astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (39);
(39)Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanţie financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).
b)activele de rezervă sunt păstrate în custodie în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol;
c)emitenţii de tokenuri raportate la active au acces rapid la activele de rezervă, astfel încât să poată să facă faţă eventualelor cereri de răscumpărare din partea deţinătorilor de tokenuri raportate la active;
d)sunt evitate concentrările în rândul custozilor activelor de rezervă;
e)este evitat riscul de concentrare a activelor de rezervă.
(2)Emitenţii de tokenuri raportate la active care emit două sau mai multe tokenuri raportate la active în Uniune instituie o politică de custodie pentru fiecare colecţie de rezerve de active. Diverşii emitenţi de tokenuri raportate la active care au emis acelaşi token raportat la active aplică şi menţin o singură politică de custodie.
(3)În termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la emiterea tokenului raportat la active, activele de rezervă trebuie păstrate în custodie de către una sau mai multe dintre următoarele entităţi:
a)un furnizor de servicii de criptoactive care asigură custodia şi administrarea criptoactivelor în numele clienţilor, în cazul în care activele de rezervă iau forma criptoactivelor;
b)o instituţie de credit pentru toate tipurile de active de rezervă;
c)o firmă de investiţii care furnizează serviciul auxiliar de păstrare în condiţii de siguranţă şi administrare a instrumentelor financiare în contul clienţilor, astfel cum se menţionează în secţiunea B punctul (1) din anexa I la Directiva 2014/65/UE, în cazul în care activele de rezervă iau forma unor instrumente financiare.
(4)Emitenţii de tokenuri raportate la active exercită competenţa, precauţia şi diligenţa necesare atunci când selectează, desemnează şi verifică furnizorii de servicii de criptoactive, instituţiile de credit şi firmele de investiţii pe care le desemnează drept custozi ai activelor de rezervă în conformitate cu alineatul (3). Custodele trebuie să fie o persoană juridică diferită de emitent.
Emitenţii de tokenuri raportate la active se asigură că furnizorii de servicii de criptoactive, instituţiile de credit şi firmele de investiţii pe care le-au desemnat drept custozi ai activelor de rezervă în temeiul alineatului (3) au calificarea şi reputaţia pe piaţă necesare pentru a acţiona în calitate de custozi ai activelor de rezervă, ţinând seama de practicile contabile, de procedurile de păstrare în condiţii de siguranţă şi de mecanismele de control intern ale respectivelor instituţii de credit, furnizori de servicii de criptoactive şi firme de investiţii. Acordurile contractuale dintre emitenţii de tokenuri raportate la active şi custozi garantează faptul că activele de rezervă păstrate în custodie sunt protejate împotriva drepturilor de creanţă ale creditorilor custozilor.
(5)Politicile şi procedurile în materie de custodie menţionate la alineatul (1) stabilesc criteriile de selecţie pentru desemnarea furnizorilor de servicii de criptoactive, a instituţiilor de credit sau a firmelor de investiţii drept custozi ai activelor de rezervă, precum şi procedura de reexaminare a desemnării respective.
Emitenţii de tokenuri raportate la active reexaminează în mod regulat desemnarea furnizorilor de servicii de criptoactive, a instituţiilor de credit sau a firmelor de investiţii drept custozi ai activelor de rezervă. În scopul acestei reexaminări, emitenţii de tokenuri raportate la active evaluează expunerile lor faţă de custozi, ţinând seama de întreaga sferă a relaţiei acestora cu custozii, şi monitorizează în permanenţă situaţiile financiare ale respectivilor custozi.
(6)Custozii activelor de rezervă astfel cum se menţionează la alineatul (4) se asigură că custodia respectivelor active de rezervă se efectuează după cum urmează:
a)instituţiile de credit păstrează în custodie fondurile într-un cont deschis în evidenţele instituţiei de credit;
b)în ceea ce priveşte instrumentele financiare care pot fi păstrate în custodie, instituţiile de credit sau firmele de investiţii păstrează în custodie toate instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în evidenţele instituţiilor de credit sau al firmelor de investiţii şi toate instrumentele financiare care pot fi livrate fizic instituţiilor de credit sau firmelor de investiţii;
c)în cazul criptoactivelor care pot fi păstrate în custodie, furnizorii de servicii de criptoactive păstrează în custodie criptoactivele incluse în activele de rezervă sau mijloacele de acces la respectivele criptoactive, dacă este cazul, sub formă de chei de criptare private;
d)în cazul altor active, instituţiile de credit verifică dreptul de proprietate al emitenţilor de tokenuri raportate la active şi ţin o evidenţă a activelor de rezervă în privinţa cărora instituţiile de credit au certitudinea că respectivele active de rezervă sunt în proprietatea emitenţilor de tokenuri raportate la active.
În sensul primului paragraf litera (a), instituţiile de credit se asigură că fondurile sunt înregistrate în evidenţele instituţiilor de credit într-un cont separat, în conformitate cu dispoziţiile de drept intern care transpun articolul 16 din Directiva 2006/73/CE a Comisiei (40). Respectivul cont este deschis pe numele emitentului de tokenuri raportate la active în scopul administrării activelor de rezervă ale fiecărui token raportat la active, astfel încât fondurile păstrate în custodie să poată fi identificate în mod clar ca aparţinând fiecărei rezerve de active.
(40)Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare ale firmelor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate (JO L 241, 2.9.2006, p. 26).
În sensul primului paragraf litera (b), instituţiile de credit şi firmele de investiţii se asigură că toate instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în evidenţele instituţiei de credit şi în evidenţele firmelor de investiţii sunt înregistrate în evidenţele instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii în conturi separate, în conformitate cu dispoziţiile de drept intern care transpun articolul 16 din Directiva 2006/73/CE. Contul de instrumente financiare este deschis pe numele emitenţilor de tokenuri raportate la active în scopul administrării activelor de rezervă ale fiecărui token raportat la active, astfel încât instrumentele financiare păstrate în custodie să poată fi identificate în mod clar ca aparţinând fiecărei rezerve de active.
În sensul primului paragraf litera (c), furnizorii de servicii de criptoactive deschid un registru al poziţiilor în numele emitenţilor de tokenuri raportate la active în scopul administrării activelor de rezervă ale fiecărui token raportat la active, astfel încât criptoactivele păstrate în custodie să poată fi identificate în mod clar ca aparţinând fiecărei rezerve de active.
În sensul primului paragraf litera (d), procesul de evaluare a deţinerii sau nu de către emitenţii de tokenuri raportate la active a activelor de rezervă are la bază informaţii sau documente furnizate de emitenţii de tokenuri raportate la active şi, dacă sunt disponibile, dovezi externe.
(7)Desemnarea furnizorilor de servicii de criptoactive, a instituţiilor de credit sau a firmelor de investiţii în calitate de custozi ai activelor de rezervă astfel cum se menţionează la alineatul (4) din prezentul articol trebuie atestată printr-un acord contractual, astfel cum se menţionează la articolul 34 alineatul (5) al doilea paragraf. Acordurile contractuale respective reglementează, printre altele, fluxul de informaţii necesar pentru a le permite emitenţilor de tokenuri raportate la active, furnizorilor de servicii de criptoactive, instituţiilor de credit, şi firmelor de investiţii să îşi îndeplinească funcţiile de custozi.
(8)Furnizorii de servicii de criptoactive, instituţiile de credit şi firmele de investiţii care au fost desemnate drept custozi în conformitate cu alineatul (4) acţionează în mod onest, echitabil, profesionist, independent şi în interesul emitenţilor de tokenuri raportate la active şi al deţinătorilor respectivelor tokenuri.
(9)Furnizorii de servicii de criptoactive, instituţiile de credit, şi firmele de investiţii desemnate drept custozi în conformitate cu alineatul (4) nu desfăşoară activităţi cu privire la emitenţii de tokenuri raportate la active care ar putea crea conflicte de interese între respectivii emitenţi, deţinătorii tokenurilor raportate la active şi aceştia, cu excepţia cazului în care sunt respectate cumulativ condiţiile următoare:
a)furnizorii de servicii de criptoactive, instituţiile de credit sau firmele de investiţii au separat din punct de vedere funcţional şi ierarhic exercitarea sarcinilor lor de custodie de celelalte sarcini ale acestora potenţial conflictuale;
b)eventualele conflicte de interese au fost identificate, monitorizate, gestionate şi comunicate în mod corespunzător de către emitenţii tokenurilor raportate la active deţinătorilor tokenurilor raportate la active, în conformitate cu articolul 32.
(10)În cazul pierderii unui instrument financiar sau a unui criptoactiv păstrat în custodie, în temeiul alineatului (6), furnizorul de servicii de criptoactive, instituţia de credit, sau firma de investiţii care a pierdut respectivul instrument financiar sau criptoactiv compensează sau restituie fără întârzieri nejustificate emitentului tokenului raportat la active un instrument financiar sau un criptoactiv de acelaşi tip sau contravaloarea corespunzătoare. Furnizorul de servicii de criptoactive, instituţia de credit, sau firma de investiţii în cauză nu poartă răspunderea pentru compensare sau restituire dacă poate dovedi că pierderea a survenit ca rezultat al unui eveniment exterior în afara controlului său rezonabil, ale cărui consecinţe au fost inevitabile în pofida tuturor eforturilor rezonabile de a le contracara.
Art. 38: Investirea rezervei de active
(1)Emitenţii de tokenuri raportate la active care investesc o parte din rezerva de active investesc respectivele active numai în instrumente financiare foarte lichide, cu un risc de piaţă, risc de credit şi risc de concentrare minime. Investiţiile trebuie să poată fi lichidate rapid, cu un efect negativ minim asupra preţurilor.
(2)Unităţile unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) sunt considerate active cu risc de piaţă, risc de credit şi risc de concentrare minim în sensul alineatului (1) în cazul în care OPCVM respectiv investeşte exclusiv în active astfel cum se specifică în detaliu de ABE în conformitate cu alineatul (5), şi în cazul în care emitentul tokenului raportat la active se asigură că rezerva de active este investită astfel încât riscul de concentrare să fie redus la minimum.
(3)Instrumentele financiare în care este investită rezerva de active sunt păstrate în custodie în conformitate cu articolul 37.
(4)Toate profiturile sau pierderile, inclusiv fluctuaţiile valorii instrumentelor financiare menţionate la alineatul (1), şi eventualele riscuri de contrapartidă sau riscuri operaţionale care rezultă din investirea rezervei de active sunt suportate de emitentul tokenului raportat la active.
(5)În cooperare cu ESMA şi BCE, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica instrumentele financiare care pot fi considerate ca fiind foarte lichide şi având un risc de piaţă, risc de credit şi risc de concentrare minime, astfel cum se menţionează la alineatul (1). Atunci când precizează aceste instrumente financiare, ABE ţine seama de:
a)diferitele tipuri de active la care se poate raporta un token raportat la active;
b)corelaţia dintre activele la care se raportează tokenul raportat la active şi instrumentele financiare foarte lichide în care ar putea investi emitentul;
c)cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate menţionată la articolul 412 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi specificată ulterior în Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (41);
(41)Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituţiile de credit (JO L 11, 17.1.2015, p. 1).
d)constrângeri de concentrare care împiedică emitentul:
(i)să investească mai mult de un anumit procent de active de rezervă în instrumente financiare foarte lichide cu un risc de piaţă, risc de credit şi risc de concentrare minime emise de o singură entitate;
(ii)să păstreze în custodie mai mult de un anumit procent din criptoactive sau active la furnizorii de servicii de criptoactive sau instituţiile de credit care aparţin aceluiaşi grup, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (42), sau firmele de investiţii.
(42)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
În sensul primului paragraf litera (d) punctul (i), ABE stabileşte limite adecvate pentru determinarea cerinţelor privind concentrarea. Respectivele limite iau în considerare, printre altele, pragurile relevante prevăzute la articolul 52 din Directiva 2009/65/CE.
ABE prezintă Comisiei proiectele standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf până la 30 iunie 2024.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 39: Dreptul la răscumpărare
(1)Deţinătorii de tokenuri raportate la active au dreptul de răscumpărare în orice moment împotriva emitenţilor de tokenuri raportate la active şi cu privire la activele de rezervă atunci când emitenţii nu sunt în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile menţionate în capitolul 6 din prezentul titlu. Emitenţii instituie, menţin şi pun în aplicare politici şi proceduri clare şi detaliate cu privire la acest drept permanent de răscumpărare.
(2)La cererea unui deţinător al unui token raportat la active, emitentul unui astfel de token răscumpără fie prin plata unei sume în fonduri, altele decât moneda electronică, echivalentă cu valoarea de piaţă a activelor la care se raportează tokenul raportat la active, fie prin livrarea activelor la care se raportează tokenul raportat la active. Emitenţii instituie o politică privind acest drept permanent de răscumpărare în care prezintă:
a)condiţiile, inclusiv pragurile, perioadele şi intervalele de timp în care deţinătorii de tokenuri raportate la active îşi pot exercita acest drept de răscumpărare;
b)mecanismele şi procedurile de asigurare a răscumpărării tokenurilor raportate la active, inclusiv în condiţii de criză a pieţei, precum şi în contextul punerii în aplicare a planului de redresare prevăzut la articolul 46 sau, în cazul răscumpărării ordonate a tokenurilor raportate la active, la articolul 47;
c)evaluarea sau principiile de evaluare ale tokenurilor raportate la active şi ale activelor de rezervă atunci când dreptul de răscumpărare este exercitat de către deţinătorul tokenurilor raportate la active, inclusiv prin folosirea metodologiei de evaluare stabilite la articolul 36 alineatul (11);
d)condiţiile de decontare a răscumpărării; şi
e)măsuri luate de emitenţi pentru a gestiona în mod adecvat creşterile sau scăderile rezervei de active pentru a evita orice impact negativ asupra pieţei activelor de rezervă.
În cazul în care, atunci când vând un token raportat la active, emitenţii acceptă o plată în alte fonduri decât monedele electronice, denominate într-o monedă oficială, aceştia asigură întotdeauna opţiunea de răscumpărare a tokenului în alte fonduri decât monedele electronice, denominate în aceeaşi monedă oficială.
(3)Fără a aduce atingere articolului 46, răscumpărarea tokenurilor raportate la active nu face obiectul unei taxe.
Art. 40: Interzicerea acordării de dobânzi
(1)Emitenţii de tokenuri raportate la active nu acordă dobânzi în legătură cu tokenurile raportate la active.
(2)Furnizorii de servicii de criptoactive nu acordă dobânzi atunci când furnizează servicii de criptoactive legate de tokenuri raportate la active.
(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), orice remuneraţie sau orice alt beneficiu legat de perioada de timp în care un deţinător de tokenuri raportate la active deţine astfel de tokenuri raportate la active este tratat ca dobândă. Aceasta include compensarea sau reducerile nete, cu un efect echivalent unei dobânzi primite de deţinătorul de tokenuri raportate la active, direct de la emitent sau de la terţi, şi în legătură directă cu tokenurile raportate la active sau prin remunerarea sau stabilirea preţurilor altor produse.