Art. 36. - Art. 36: Obligaţia de a avea o rezervă de active, componenţa şi administrarea rezervei de active - Regulamentul 1114/31-mai-2023 privind pieţele criptoactivelor şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 1095/2010 şi a Directivelor 2013/36/UE şi (UE) 2019/1937

Acte UE

Jurnalul Oficial 150L

În vigoare
Versiune de la: 23 Octombrie 2025
Art. 36: Obligaţia de a avea o rezervă de active, componenţa şi administrarea rezervei de active
(1)Emitenţii de tokenuri raportate la active constituie şi menţin în permanenţă o rezervă de active.
Rezerva de active este constituită şi gestionată în aşa fel încât:
a)să fie acoperite riscurile asociate activelor la care se raportează tokenurile raportate la active; şi
b)să fie abordate riscurile de lichiditate asociate drepturilor permanente de răscumpărare ale deţinătorilor.
(2)Rezerva de active este, din punct de vedere juridic, separată de patrimoniul emitentului, precum şi de rezerva de active a altor tokenuri raportate la active, în interesul deţinătorilor de tokenuri raportate la active în conformitate cu legea aplicabilă, astfel încât creditorii emitenţilor să nu poată dobândi drepturi asupra rezervei de active, în special în caz de insolvenţă.
(3)Emitenţii de tokenuri raportate la active se asigură că rezerva de active este separată din punct de vedere operaţional de patrimoniul lor, precum şi de rezerva de active a altor tokenuri.
(4)În strânsă cooperare cu ESMA şi cu BCE, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia cerinţele de lichiditate, ţinând seama de dimensiunea, complexitatea şi natura rezervei de active şi ale tokenului raportat la active în sine.
Standardele tehnice de reglementare stabilesc în special:
a)procentul relevant din rezerva de active, potrivit scadenţelor zilnice, inclusiv procentul din acordurile reverse repo care pot fi încetate cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare sau procentul din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare;
b)procentul relevant din rezerva de active, potrivit activelor cu scadenţă zilnică, inclusiv procentul din acordurile reverse repo care pot fi încetate cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare sau procentul din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare;
c)alte scadenţe relevante şi tehnici generale de gestionare a lichidităţii;
d)cuantumurile minime în fiecare monedă oficială de referinţă care vor fi păstrate ca depozite la instituţii de credit, care nu pot fi mai mici de 30% din suma menţionată în fiecare monedă oficială.
În sensul celui de-al doilea paragraf literele (a), (b) şi (c), ABE ia în considerare, printre altele, pragurile relevante prevăzute la articolul 52 din Directiva 2009/65/CE.
ABE prezintă Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf până la 30 iunie 2024.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)Emitenţii care fac o ofertă publică privind două sau mai multe tokenuri raportate la active administrează şi menţin colecţii separate de rezerve de active pentru fiecare token raportat la active. Fiecare dintre aceste colecţii de rezerve de active este gestionată separat.
În cazul în care diverşi emitenţi de tokenuri raportate la active fac o ofertă publică privind acelaşi token raportat la active, respectivii emitenţi operează şi menţin o singură rezervă de active pentru respectivul token raportat la active.
(6)Organele de conducere ale emitenţilor de tokenuri raportate la active asigură gestionarea eficace şi prudentă a rezervei de active. Emitenţii se asigură că emiterea şi răscumpărarea tokenurilor raportate la active sunt însoţite întotdeauna de o majorare sau o reducere corespunzătoare în rezerva de active.
(7)Emitentul unui token raportat la active stabileşte valoarea agregată a rezervei de active utilizând preţurile pieţei. Valoarea agregată a rezervei de active este cel puţin egală cu valoarea agregată a creanţelor împotriva emitentului din partea deţinătorilor tokenului raportat la active aflat în circulaţie.
(8)Emitenţii de tokenuri raportate la active trebuie să aibă o politică clară şi detaliată care să descrie mecanismul de stabilizare al unor astfel de tokenuri. În special, politica respectivă:
a)enumeră activele la care se raportează tokenurile raportate la active şi componenţa activelor respective;
b)descrie tipul de active şi alocarea exactă a activelor care sunt incluse în rezerva de active;
c)conţine o evaluare detaliată a riscurilor, inclusiv a riscului de credit, a riscului de piaţă, a riscului de concentrare şi a riscului de lichiditate care rezultă din activele de rezervă;
d)descriu procedura prin care sunt emise şi răscumpărate tokenurile raportate la active, precum şi procedura prin care respectiva emitere sau răscumpărare va avea ca rezultat o majorare sau o diminuare corespunzătoare a rezervei de active;
e)menţionează dacă o parte din rezerva de active este investită conform prevederilor articolului 38;
f)descriu în detaliu politica de investiţii şi includ o evaluare a modului în care această politică de investiţii poate afecta valoarea rezervei de active, în cazul în care emitenţii de tokenuri raportate la active investesc o parte din rezerva de active conform prevederilor articolului 38;
g)descriu procedura de achiziţionare a tokenurilor raportate la active şi de răscumpărare a unor astfel de tokenuri contra rezervei de active şi enumeră persoanele sau categoriile de persoane care au dreptul să facă acest lucru.
(9)Fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (12), rezervele de active ale emitenţilor de tokenuri raportate la active fac obiectul unui audit independent la fiecare şase luni, care evaluează respectarea normelor din prezentul capitol, începând de la data autorizării lor potrivit articolului 21 sau începând de la data aprobării cărţii albe pentru criptoactive potrivit articolului 17.
(10)Emitentul comunică fără întârziere autorităţii competente rezultatele auditului menţionat la alineatul (9), în termen de cel mult şase săptămâni de la data de referinţă a evaluării. Emitentul publică rezultatul auditului în termen de două săptămâni de la data comunicării acestuia autorităţii competente. Autoritatea competentă poate dispune ca un emitent să amâne publicarea rezultatelor auditului în cazul în care:
a)emitentului i s-a solicitat să pună în aplicare un mecanism sau măsuri de redresare în conformitate cu articolul 46 alineatul (3);
b)emitentului i s-a solicitat să pună în aplicare un plan de răscumpărare în conformitate cu articolul 47;
c)se consideră necesar să fie protejate interesele economice ale deţinătorilor tokenului raportat la active;
d)se consideră necesar să se evite un efect negativ semnificativ asupra sistemului financiar al statului membru de origine sau al altui stat membru.
(11)Evaluarea la preţurile pieţei menţionată la alineatul (7) de la prezentul articol se efectuează utilizând marcarea la piaţă, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European şi al Consiliului (38), ori de câte ori este posibil.
(38)Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind fondurile de piaţă monetară (JO L 169, 30.6.2017, p. 8).
Atunci când pentru evaluare se utilizează marcarea la piaţă, valoarea activului de rezervă se stabileşte la cotaţia de cumpărare/vânzare mai prudentă, cu excepţia cazului în care activul poate fi închis la preţul mediu al pieţei. Sunt utilizate numai date de piaţă de bună calitate, iar astfel de date sunt evaluate pe baza următorilor factori cumulativi:
a)numărul şi calitatea contrapărţilor;
b)volumul şi cifra de afaceri pe piaţa activului de rezervă;
c)dimensiunea rezervei de active.
(12)În cazul în care utilizarea marcării la piaţă, astfel cum se menţionează la alineatul (11) de la prezentul articol, nu este posibilă sau datele de piaţă nu sunt de o calitate suficient de bună, activul de rezervă este evaluat în mod prudent prin utilizarea marcării la model, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2017/1131.
Modelul estimează cu precizie valoarea intrinsecă a activelor de rezervă pe baza următorilor factori-cheie actualizaţi:
a)volumul şi cifra de afaceri pe piaţă ale activului de rezervă;
b)dimensiunea rezervei de active;
c)riscul de piaţă, riscul ratei dobânzii şi riscul de credit aferente activului de rezervă.
Atunci când se utilizează marcarea la model, nu se utilizează metoda costului amortizat, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2017/1131.