Secţiunea 1 - Dispoziţii generale privind recunoaşterea şi executarea - Regulamentul 1111/25-iun-2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii
Acte UE
Jurnalul Oficial 178L
În vigoare Versiune de la: 2 Iulie 2019
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale privind recunoaşterea şi executarea
Subsecţiunea 1:Recunoaştere
Art. 30: Recunoaşterea unei hotărâri
(1)Hotărârile pronunţate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială.
(2)În special şi fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesară nicio procedură specială pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunţate în alt stat membru în materie de divorţ, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă niciunei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru.
(3)Orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 59-62 şi, după caz, în secţiunea 5 a prezentului capitol şi în capitolul VI, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate absenţa motivelor de refuz al recunoaşterii menţionate la articolele 38 şi 39.
(4)Competenţa teritorială a instanţei comunicate Comisiei de fiecare stat membru în temeiul articolului 103 este stabilită de dreptul statului membru în care a fost iniţiată o procedură în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.
(5)În cazul în care recunoaşterea unei hotărâri se invocă pe cale incidentală în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, aceasta poate pronunţa o hotărâre în acest sens.
Art. 31: Documente care trebuie prezentate în vederea recunoaşterii
(1)O parte care doreşte să invoce într-un stat membru o hotărâre pronunţată în alt stat membru prezintă următoarele documente:
a)o copie a hotărârii, care să întrunească toate condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale; şi
b)certificatul corespunzător eliberat în temeiul articolului 36.
(2)Instanţa sau autoritatea competentă în faţa căreia se invocă hotărârea pronunţată într-un alt stat membru poate, dacă este necesar, să solicite părţii care o invocă să furnizeze, în conformitate cu articolul 91, o traducere sau o transliterare a conţinutului traductibil din câmpurile de text liber ale certificatului menţionat la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol.
(3)Instanţa sau autoritatea competentă în faţa căreia se invocă hotărârea pronunţată într-un alt stat membru poate să solicite părţii să furnizeze, în conformitate cu articolul 91, o traducere sau o transliterare a hotărârii, în plus faţă de o traducere sau o transliterare a conţinutului traductibil din câmpurile de text liber ale certificatului,dacă nu poate să continue procedura în lipsa traducerii sau a transliterării respective.
Art. 32: Lipsa unor documente
(1)În lipsa prezentării documentelor menţionate la articolul 31 alineatul (1), instanţa sau autoritatea competentă poate acorda un termen pentru prezentarea lor, poate accepta documente echivalente sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informaţii, poate să renunţe la prezentarea lor.
(2)La solicitarea instanţei sau a autorităţii competente, se prezintă o traducere sau o transliterare, în conformitate cu articolul 91, a unor astfel de documente echivalente.
Art. 33: Suspendarea procedurii
Instanţa în faţa căreia se invocă o hotărâre pronunţată într-un alt stat membru poate suspenda procedura desfăşurată în faţa sa, total sau parţial, în cazul în care:
(a)hotărârea respectivă face obiectul unei căi de atac ordinare introduse în statul membru de origine; sau
(b)s-a formulat o cerere de pronunţare a unei hotărâri prin care să se constate absenţa motivelor de refuz al recunoaşterii menţionate la articolele 38 şi 39 sau de pronunţare a unei hotărâri de refuz al recunoaşterii în temeiul unuia dintre motivele respective.
Subsecţiunea 2:Forţă executorie şi executare
Art. 34: Hotărâri executorii
(1)Hotărârile pronunţate într-un stat membru în materia răspunderii părinteşti care sunt executorii în acel stat membru sunt executorii şi în celelalte state membre fără să fie necesară încuviinţarea executării.
(2)În scopul executării într-un alt stat membru a unei hotărâri de acordare a dreptului de vizită, instanţa de origine poate declara hotărârea executorie cu titlu provizoriu, fără a aduce atingere unei eventuale căi de atac.
Art. 35: Documente care trebuie prezentate în vederea executării
(1)În scopul executării într-un stat membru a unei hotărâri pronunţate în alt stat membru, partea care solicită executarea furnizează autorităţii competente în materie de executare:
a)o copie a hotărârii, care să întrunească toate condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale; şi
b)certificatul corespunzător eliberat în temeiul articolului 36.
(2)În scopul executării într-un stat membru a unei hotărâri pronunţate în alt stat membru prin care se dispune o măsură provizorie, inclusiv asiguratorie, partea care solicită executarea furnizează autorităţii competente în materie de executare:
a)o copie a hotărârii, care să întrunească toate condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale;
b)certificatul corespunzător eliberat în temeiul articolului 36, care să ateste că hotărârea este executorie în statul membru de origine şi că instanţa de origine:
(i)este competentă să soluţioneze cauza pe fond; sau
(ii)a dispus măsura în conformitate cu articolul 27 alineatul (5) coroborat cu articolul 15; şi
c)dovada notificării sau comunicării hotărârii, în cazul în care măsura a fost dispusă fără ca pârâtul să fie citat.
(3)Autoritatea competentă în materie de executare poate, atunci când este necesar, să îi ceară părţii care solicită executarea să furnizeze, în conformitate cu articolul 69, o traducere sau o transliterare a conţinutului traductibil din câmpurile de text liber ale certificatului care precizează ce obligaţie trebuie executată.
(4)Autoritatea competentă în materie de executare poate să îi ceară părţii care solicită executarea să furnizeze, în conformitate cu articolul 91, o traducere sau o transliterare a hotărârii în cazul în care procedura nu poate continua în lipsa traducerii sau a transliterării respective.
Subsecţiunea 3:Certificatul
Art. 36: Eliberarea certificatului
(1)Instanţa dintr-un stat membru de origine, comunicată Comisiei în temeiul articolului 103, eliberează, la cererea unei părţi, un certificat privind:
a)o hotărâre în materie matrimonială, folosind formularul care figurează în anexa II;
b)o hotărâre în materia răspunderii părinteşti, folosind formularul care figurează în anexa III;
c)o hotărâre prin care se dispune înapoierea copilului astfel cum se menţionează la articolul 2 alineatul (1) litera (a) şi, după caz, orice măsuri provizorii, inclusiv măsuri asigurătorii, dispuse în conformitate cu articolul 27 alineatul (5) care însoţesc hotărârea, folosind formularul care figurează în anexa IV.
(2)Certificatul se completează şi se eliberează în limba hotărârii. Certificatul poate fi eliberat şi într-o altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii Europene care a fost solicitată de parte. Acest lucru nu creează nicio obligaţie pentru instanţa care eliberează certificatul de a furniza o traducere sau o transliterare a conţinutului traductibil din câmpurile de text liber.
(3)Eliberarea certificatului nu poate fi contestată.
Art. 37: Rectificarea certificatului
(1)Instanţa dintr-un stat membru de origine, comunicată Comisiei în temeiul articolului 103, rectifică certificatul, la cerere, şi poate face acest lucru şi din oficiu în cazul în care, din cauza unei erori materiale sau a unei omisiuni, există o neconcordanţă între hotărârea care urmează să fie executată şi certificat.
(2)În cazul procedurii de rectificare a certificatului se aplică dreptul statului membru de origine.
Subsecţiunea 4:Refuzul recunoaşterii şi al executării
Art. 38: Motive de refuz al recunoaşterii hotărârilor în materie matrimonială
Recunoaşterea unei hotărâri pronunţate în materie de divorţ, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei se refuză:
(a)în cazul în care recunoaşterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se invocă recunoaşterea;
(b)în cazul în care actul de iniţiere a procedurii sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat, astfel încât acesta să îşi poată pregăti apărarea, cu excepţia cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
(c)în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată într-o procedură între aceleaşi părţi în statul membru în care se invocă recunoaşterea; sau
(d)în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terţ într-o procedură între aceleaşi părţi, cu condiţia ca această primă hotărâre să îndeplinească condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru în care se invocă recunoaşterea.
Art. 39: Motive de refuz al recunoaşterii hotărârilor în materia autorităţii părinteşti
(1)Recunoaşterea unei hotărâri pronunţate în materia răspunderii părinteşti se refuză:
a)în cazul în care recunoaşterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se invocă aceasta, luând în considerare interesul superior al copilului;
b)în cazul în care actul de iniţiere a procedurii sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat, astfel încât aceasta să îşi poată pregăti apărarea, cu excepţia cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
c)la solicitarea oricărei persoane care susţine că hotărârea se opune exercitării răspunderii sale părinteşti, în cazul în care hotărârea a fost pronunţată fără ca această persoană să fi avut posibilitatea de a fi ascultată;
d)în cazul şi în măsura în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată ulterior în materia răspunderii părinteşti în statul membru în care se invocă recunoaşterea;
e)în cazul şi în măsura în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată ulterior în materia răspunderii părinteşti într-un alt stat membru sau în statul terţ în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită, cu condiţia ca hotărârea ulterioară să îndeplinească condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru în care se invocă recunoaşterea; sau
f)în cazul în care nu a fost respectată procedura prevăzută la articolul 82.
(2)Recunoaşterea unei hotărâri în materia răspunderii părinteşti poate fi refuzată în cazul în care hotărârea a fost pronunţată fără să i se fi oferit copilului care este capabil de a-şi forma o opinie proprie posibilitatea de a-şi exprima opinia în conformitate cu articolul 21, cu excepţia cazului în care:
a)procedura privea numai bunurile copilului, cu condiţia ca oferirea unei astfel de posibilităţi să nu fi fost obligatorie ţinând seama de obiectul procedurii; sau
b)existau motive serioase în acest sens, având în vedere, în special, urgenţa cauzei.
Art. 40: Procedura de refuz al recunoaşterii
(1)Unei cereri de refuz al recunoaşterii i se aplică în mod corespunzător procedurile prevăzute la articolele 59-62 şi, după caz, în secţiunea 5 a prezentului capitol şi în capitolul VI.
(2)Competenţa teritorială a instanţei comunicate Comisiei de fiecare stat membru în temeiul articolului 103 este stabilită de dreptul statului membru în care a fost iniţiată o procedură având ca obiect refuzul recunoaşterii.
Art. 41: Motive de refuz al executării hotărârilor în materia răspunderii părinteşti
Fără a aduce atingere articolului 56 alineatul (6), executarea unei hotărâri în materia răspunderii părinteşti se refuză în cazul în care se constată existenţa unuia dintre motivele de refuz al recunoaşterii menţionate la articolul 39.