Regulamentul 1/16-dec-2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 1 Iulie 2009
Regulamentul 1/16-dec-2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat
Dată act: 16-dec-2002
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
(Text cu relevanţă pentru SEE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 83,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 365 E, 19.12.2000, p. 284.
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)JO C 72 E, 21.3.2002, p. 305.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JO C 155, 29.5.2001, p. 73.
întrucât:
(1)Pentru a institui un sistem care să garanteze că nu este denaturată concurenţa pe piaţa comună, articolele 81 şi 82 din tratat trebuie aplicate eficient şi uniform în Comunitate. Regulamentul nr. 17 al Consiliului din 6 februarie 1962, primul regulament de punere în aplicare a articolelor 81 şi 82 (*) din tratat (4), a permis dezvoltarea unei politici comunitare de concurenţă care a contribuit la diseminarea unei culturi a concurenţei în Comunitate. În lumina experienţei acumulate, regulamentul menţionat ar trebui totuşi înlocuit cu dispoziţii adecvate, care să facă faţă provocărilor unei pieţe integrate şi extinderii viitoare a Comunităţii.
(*)- Titlul Regulamentului nr. 17 a fost modificat pentru a lua în considerare renumerotarea articolelor din Tratatul CE în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Amsterdam; trimiterea iniţială era la articolele 85 şi 86 din tratat.
(4)JO 13, 21.2.1962, p. 204/62. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1216/1999 (JO L 148, 15.6.1999, p. 5).
(2)În special, este necesar să fie revăzute modalităţile de aplicare a excepţiei de la interzicerea acordurilor care restrâng concurenţa, prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat. În acest sens trebuie luată în considerare, în conformitate cu articolul 83 alineatul (2) litera (b) din tratat, necesitatea de a se asigura o supraveghere eficientă, pe de o parte, şi de a simplifica pe cât posibil controlul administrativ, pe de altă parte.
(3)Sistemul centralizat instituit prin Regulamentul nr. 17 nu mai asigură un echilibru între acele două obiective. Acest sistem frânează aplicarea normelor comunitare de concurenţă de către instanţele şi autorităţile de concurenţă din statele membre, iar sistemul de notificare pe care îl implică împiedică Comisia să-şi concentreze resursele asupra combaterii celor mai grave încălcări ale acestor norme. De asemenea, acest sistem impune întreprinderilor costuri considerabile.
(4)De aceea, actualul sistem ar trebui înlocuit cu un sistem de exceptări direct aplicabil, în temeiul căruia autorităţile de concurenţă şi instanţele statelor membre să aibă competenţa de a aplica nu doar articolul 81 alineatul (1) şi articolul 82 din tratat, care se aplică direct în virtutea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, ci şi articolul 81 alineatul (3) din tratat.
(5)Pentru a asigura aplicarea eficientă a normelor comunitare de concurenţă şi, în acelaşi timp, respectarea drepturilor fundamentale la apărare, prezentul regulament ar trebui să reglementeze sarcina probei în cadrul aplicării articolelor 81 şi 82 din tratat. Ar trebui ca părţii sau autorităţii care invocă o încălcare a articolului 81 alineatul (1) ş ia articolului 82 din tratat să îi revină sarcina probei în conformitate cu cerinţele legale. Ar trebui ca întreprinderea sau asociaţia de întreprinderi care invocă beneficiul apărării împotriva constatării unei încălcări să demonstreze, în conformitate cu cerinţele legale impuse, că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a unei astfel de apărări. Prezentul regulament nu afectează nici normele naţionale privind nivelul probatoriu necesar, nici obligaţiile autorităţilor de concurenţă şi ale instanţelor din statele membre de a stabili elementele relevante ale unei cauze, cu condiţia ca astfel de reguli şi obligaţii să fie compatibile cu principiile generale ale dreptului comunitar.
(6)Pentru a asigura aplicarea eficientă a normelor comunitare de concurenţă, autorităţile de concurenţă din statele membre ar trebui să fie implicate în mai mare măsură. În acest scop, aceste autorităţi ar trebui să fie împuternicite să aplice dreptul comunitar.
(7)Instanţele naţionale au un rol esenţial în aplicarea normelor comunitare de concurenţă. Atunci când se soluţionează litigii între persoane de drept privat, acestea protejează drepturile subiective prevăzute de dreptul comunitar, de exemplu prin acordarea de daune-interese victimelor încălcării. În acest sens, rolul instanţelor naţionale este complementar celui al autorităţilor de concurenţă din statele membre. De aceea, acestora ar trebui să li se permită să aplice în întregime articolele 81 şi 82 din tratat.
(8)Pentru a se asigura aplicarea eficientă a normelor comunitare de concurenţă şi funcţionarea corespunzătoare a mecanismelor de cooperare prevăzute de prezentul regulament, este necesar să se impună autorităţilor de concurenţă şi instanţelor din statele membre să aplice, de asemenea, articolele 81 şi 82 din tratat în cauzele în care aplică legislaţia naţională de concurenţă acordurilor şi practicilor care ar putea să afecteze comerţul dintre statele membre. În scopul de a crea condiţii de concurenţă uniforme pentru acorduri, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate pe piaţa internă, este de asemenea necesar să se stabilească, în temeiul articolului 83 alineatul (2) litera (e) din tratat, relaţia dintre legislaţiile naţionale şi dreptul comunitar al concurenţei. În acest sens, este necesar să se prevadă ca aplicarea legislaţiilor naţionale de concurenţă acordurilor, deciziilor sau practicilor concertate în sensul articolului 81 alineatul (1) din tratat să nu poată genera interzicerea acestor acorduri, decizii şi practici concertate dacă acestea nu sunt interzise şi de dreptul comunitar al concurenţei. Noţiunile de acorduri, decizii şi practici concertate sunt noţiuni autonome ale dreptului comunitar al concurenţei, care reglementează coordonarea conduitei întreprinderilor pe piaţă, astfel cum au fost interpretate de instanţele comunitare. Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să adopte şi să aplice, pe teritoriul lor, legislaţii naţionale de concurenţă mai stricte, care interzic sau sancţionează comportamentul unilateral al întreprinderilor. Aceste legislaţii naţionale mai stricte pot include dispoziţii care interzic sau sancţionează comportamentul abuziv faţă de întreprinderi dependente din punct de vedere economic. În plus, prezentul regulament nu se aplică legislaţiilor naţionale care impun sancţiuni penale persoanelor fizice, cu excepţia cazului în care aceste sancţiuni constituie mijloacele de a asigura aplicarea normelor de concurenţă aplicabile întreprinderilor.
(9)Articolele 81 şi 82 din tratat au ca obiectiv protecţia concurenţei pe piaţă. Prezentul regulament, care se adoptă pentru punerea în aplicare a acestor dispoziţii ale tratatului, nu împiedică statele membre să aplice pe teritoriul lor o legislaţie naţională care protejează alte interese legitime, cu condiţia ca această legislaţie să fie compatibilă cu principiile generale şi cu alte dispoziţii ale dreptului comunitar. În măsura în care această legislaţie naţională urmăreşte, predominant, un obiectiv diferit de cel al protejării concurenţei pe piaţă, autorităţile de concurenţă şi instanţele statelor membre pot aplica această legislaţie pe teritoriul lor. În mod corespunzător, statele membre pot, în temeiul prezentului regulament, pune în aplicare pe teritoriul lor legislaţia naţională care interzice sau sancţionează practicile comerciale neloiale, fie ele unilaterale sau contractuale. Această legislaţie urmăreşte un obiectiv specific, indiferent de efectele reale sau presupuse ale unor asemenea acte asupra concurenţei pe piaţă. Acesta este, în special, cazul legislaţiei care interzice întreprinderilor să impună partenerilor comerciali, să obţină sau să încerce să obţină de la ace ştia condiţii nejustificate, disproporţionate sau cu titlu gratuit.
(10)Regulamentele ca, de exemplu, 19/65/CEE (1), (CEE) nr. 2821/71 (2), (CEE) nr. 3976/87 (3), (CEE) nr. 1534/91 (4) sau (CEE) nr. 479/92 (5) împuternicesc Comisia să aplice articolul 81 alineatul (3) din tratat prin regulament anumitor categorii de acorduri, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate. În domeniile definite de aceste regulamente, Comisia adoptă şi poate adopta în continuare aşa-numitele regulamente de exceptare pe categorii, prin care se arată că articolul 81 alineatul (1) din tratat este inaplicabil anumitor categorii de acorduri, decizii şi practici concertate. Atunci când acordurile, deciziile şi practicile concertate cărora li se aplică aceste regulamente au, totuşi, efecte care sunt incompatibile cu articolul 81 alineatul (3) din tratat, Comisia şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre ar trebui să aibă competenţa de a retrage, în cazuri determinate, beneficiul regulamentului de exceptare pe categorii.
(1)Regulamentul nr. 19/65/CEE al Consiliului din 2 martie 1965 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) [Titlurile regulamentelor au fost modificate pentru a lua în considerare renumerotarea articolelor din Tratatul CE, în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Amsterdam; iniţial, trimiterea era la articolul 85 alineatul (3) din tratat] din tratat anumitor categorii de acorduri şi practici concertate (JO 36, 6.3.1965, p. 533). Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1215/1999 (JO L 148, 15.6.1999, p. 1).
(2)Regulamentul (CEE) nr. 2821/71 al Consiliului din 20 decembrie 1971 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) [Titlurile regulamentelor au fost modificate pentru a lua în considerare renumerotarea articolelor din Tratatul CE, în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Amsterdam; iniţial, trimiterea era la articolul 85 alineatul (3) din tratat] din tratat anumitor categorii de acorduri, decizii şi practici concertate (JO L 285, 29.12.1971, p. 46). Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(3)Regulamentul (CEE) nr. 3976/87 al Consiliului din 14 decembrie 1987 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) [Titlurile regulamentelor au fost modificate pentru a lua în considerare renumerotarea articolelor din Tratatul CE, în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Amsterdam; iniţial, trimiterea era la articolul 85 alineatul (3) din tratat] din tratat anumitor categorii de acorduri şi practici concertate în sectorul transporturilor aeriene (JO L 374, 31.12.1987, p. 9). Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(4)Regulamentul (CEE) nr. 1534/91 al Consiliului din 31 mai 1991 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) [Titlurile regulamentelor au fost modificate pentru a lua în considerare renumerotarea articolelor din Tratatul CE, în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Amsterdam; iniţial, trimiterea era la articolul 85 alineatul (3) din tratat] din tratat anumitor categorii de acorduri, decizii şi practici concertate în sectorul asigurărilor (JO L 143, 7.6.1991, p. 1).
(5)Regulamentul (CEE) nr. 479/92 al Consiliului din 25 februarie 1992 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) [Titlurile regulamentelor au fost modificate pentru a lua în considerare renumerotarea articolelor din Tratatul CE, în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Amsterdam; iniţial, trimiterea era la articolul 85 alineatul (3) din tratat] din tratat anumitor categorii de acorduri, decizii şi practici concertate între companiile maritime de linie (consorţii) (JO L 55, 29.2.1992, p. 3). Regulament astfel cum a fost modificat prin Actul de aderare din 1994.
(11)Pentru a putea asigura aplicarea dispoziţiilor tratatului, Comisia ar trebui să poată adresa decizii întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi cu scopul de a pune capăt încălcărilor articolelor 81 şi 82 din tratat. Cu condiţia să existe un interes legitim în acest sens, Comisia ar trebui să poată adopta decizii care să constate că s-a comis o încălcare în trecut, chiar dacă nu aplică o amendă. Prezentul regulament ar trebui să prevadă explicit competenţa Comisiei, recunoscută de Curtea de Justiţie, de a adopta decizii de luare a unor măsuri provizorii.
(12)Prezentul regulament ar trebui să prevadă în mod explicit competenţa Comisiei de a impune orice măsuri corective, comportamentale sau structurale care sunt necesare pentru a pune capăt efectiv încălcării, având în vedere principiul proporţionalităţii. Măsurile corective structurale nu ar trebui impuse decât atunci când nu există o măsură corectivă comportamentală la fel de eficientă sau atunci când o măsură corectivă comportamentală la fel de eficientă ar fi mai constrângătoare pentru întreprinderea în cauză decât măsura corectivă structurală. Modificările în structura întreprinderii, faţă de cum era aceasta înainte de comiterea încălcării, ar fi proporţionale numai în cazul în care există un risc considerabil de încălcare de durată şi repetată determinată chiar de structura întreprinderii.
(13)Atunci când, în cursul procedurilor care pot să ducă la interzicerea unui acord sau a unei practici, întreprinderile propun Comisiei angajamente pentru a răspunde preocupărilor acesteia, Comisia ar trebui să poată adopta decizii care să facă respectivele angajamente obligatorii pentru întreprinderile în cauză. Deciziile privind angajamentele ar trebui să constate că nu mai există temeiuri pentru acţiune din partea Comisiei, fără să concluzioneze dacă a avut loc sau are loc o încălcare. Deciziile privind angajamentele nu aduc atingere competenţelor autorităţilor de concurenţă ş i instanţelor statelor membre de a constata ş ide a decide într-o cauză. Deciziile privind angajamentele nu sunt adecvate în cazurile în care Comisia intenţionează să impună o amendă.
(14)Poate fi utilă, în cazuri excepţionale, atunci când este necesar în interesul public al Comunităţii, adoptarea de către Comisie a unei decizii cu caracter declarativ care să arate că interdicţia prevăzută la articolul 81 sau articolul 82 din tratat nu se aplică, în vederea clarificării legislaţiei şi a asigurării aplicării consecvente a acesteia în Comunitate, în special în privinţa noilor tipuri de acorduri şi practici asupra cărora jurisprudenţa şi practica administrativă nu s-au pronunţat.
(15)Comisia şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre ar trebui să formeze împreună o reţea de autorităţi publice care să aplice normele comunitare de concurenţă în strânsă cooperare. În acest scop, este necesar să se instituie sisteme de informare şi de consultare. Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, stabileşte şi modifică alte modalităţi de cooperare în cadrul reţelei.
(16)Fără a aduce atingere oricăror dispoziţii naţionale contrare, schimbul de informaţii şi utilizarea unor asemenea informaţii ca mijloace de probă ar trebui permise între membrii reţelei, chiar şi atunci când informaţiile sunt confidenţiale. Informaţiile în cauză pot fi folosite pentru aplicarea articolelor 81 şi 82 din tratat, precum şi pentru aplicarea în paralel a legislaţiei naţionale de concurenţă, cu condiţia ca aplicarea acesteia din urmă să se raporteze la aceea şi cauză ş i să nu ducă la un rezultat diferit. Atunci când informaţiile schimbate sunt folosite de către autoritatea care le primeşte pentru a impune sancţiuni întreprinderilor, nu ar trebui să existe alte limite la utilizarea informaţiilor decât obligaţia de a le utiliza în scopul pentru care au fost colectate, dat fiind faptul că sancţiunile impuse asupra întreprinderilor sunt de acela şi tip în toate sistemele. Drepturile la apărare de care beneficiază întreprinderile în diferite sisteme pot fi considerate ca suficient de echivalente. Totuşi, în ceea ce priveşte persoanele fizice, acestea pot fi supuse unor tipuri de sancţiuni substanţial diferite de la un sistem la altul. În acest caz, este necesar să se asigure faptul că informaţiile pot fi folosite numai în cazul în care au fost obţinute prin respectarea aceluiaşi nivel de protecţie a drepturilor la apărare ale persoanelor fizice ca acela care este prevăzut de normele naţionale ale autorităţii care le primeşte.
(17)Pentru a asigura o aplicare coerentă a normelor de concurenţă şi o gestionare optimă a reţelei, este esenţial să se menţină regula conform căreia autorităţile de concurenţă din statele membre sunt private automat de competenţa lor atunci când Comisia iniţiază propriile proceduri. Atunci când o autoritate de concurenţă a unui stat membru acţionează deja într-o cauză, iar Comisia intenţionează să iniţieze proceduri în caza respectivă, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a realiza acest lucru cât mai curând posibil. Înainte de iniţierea procedurilor, Comisia ar trebui să consulte autoritatea naţională în cauză.
(18)Pentru a asigura o alocare optimă a cauzelor în cadrul reţelei, ar trebui să se prevadă o dispoziţie generală care să permită autorităţii de concurenţă să suspende sau să închidă o cauză pe motiv că o altă autoritate se ocupă sau s-a ocupat deja de acesta, obiectivul fiind ca fiecare cauză să fie tratată de o singură autoritate. Această dispoziţie nu trebuie să împiedice Comisia să respingă o plângere pentru lipsă de interes pentru Comunitate, din moment ce jurisprudenţa Curţii de Justiţie a stabilit că poate să facă acest lucru, chiar dacă nici o altă autoritate de concurenţă nu şi-a manifestat intenţia de a se ocupa de cauză.
(19)Comitetul consultativ privind înţelegerile şi poziţiile dominante instituit prin Regulamentul nr. 17 a funcţionat în mod satisfăcător. Acest comitet se va integra foarte bine în noul sistem de aplicare descentralizată. De aceea, este necesar să se elaboreze pe baza normelor stabilite în Regulamentul nr. 17, îmbunătăţindu-se în acelaşi timp eficienţa organizării lucrărilor acestuia. În acest scop, ar fi eficient să se permită emiterea avizelor prin procedură scrisă. Comitetul consultativ ar trebui să poată acţiona ca forum pentru dezbaterea cauzelor de care se ocupă autorităţile de concurenţă ale statelor membre, astfel încât să contribuie la garantarea aplicării consecvente a normelor comunitare de concurenţă.
(20)Comitetul consultativ ar trebui să fie format din reprezentanţi ai autorităţilor de concurenţă ale statelor membre. Pentru întrunirile în care se discută probleme generale, statele membre ar trebui să poată numi un reprezentant în plus. Această prevedere nu aduce atingere faptului că membrii comitetului sunt asistaţi de alţi experţi din statele membre.
(21)Consecvenţa în aplicarea normelor de concurenţă impune, de asemenea, stabilirea de măsuri pentru cooperarea între instanţele statelor membre şi Comisie. Aceasta se aplică tuturor instanţelor statelor membre care aplică articolele 81 şi 82 din tratat, indiferent dacă aplică aceste norme în litigii între persoane de drept privat, dacă acţionează ca autorităţi publice de executare sau ca instanţe de recurs. În special, instanţele naţionale ar trebui să se poată adresa Comisiei pentru a obţine informaţii sau avizul asupra unor aspecte privind aplicarea dreptului comunitar al concurenţei. Comisia şi autorităţile de concurenţă din statele membre ar trebui să poată înainta observaţii scrise sau orale instanţelor care trebuie să aplice articolele 81 şi 82 din tratat. Aceste observaţii ar trebui prezentate în conformitate cu normele de procedură şi practicile naţionale, inclusiv normele de garantare a drepturilor părţilor. De aceea, ar trebui luate măsuri pentru a se asigura faptul că atât Comisia, cât şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre sunt suficient de bine informate cu privire la procedurile în faţa instanţelor naţionale.
(22)Pentru a se asigura respectarea principiilor securităţii juridice şi aplicarea uniformă a normelor comunitare de concurenţă într-un sistem de competenţe paralele, trebuie evitate deciziile conflictuale. De aceea, este necesar să se clarifice, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie, efectele deciziilor şi procedurilor Comisiei asupra instanţelor şi autorităţilor de concurenţă ale statelor membre. Deciziile privind angajamente, adoptate de Comisie, nu afectează competenţa instanţelor şi a autorităţilor de concurenţă ale statelor membre de a aplica articolele 81 şi 82 din tratat.
(23)Comisia ar trebui împuternicită, în cadrul Comunităţii, să solicite furnizarea informaţiilor necesare pentru a identifica orice acorduri, decizii sau practici concertate interzise de articolul 81 din tratat sau orice abuz de poziţie dominantă interzis de articolul 82 din tratat. Atunci când se conformează unei decizii a Comisiei, întreprinderile nu pot fi forţate să recunoască că au comis o încălcare, dar sunt obligate, în orice situaţie, să răspundă la întrebări factuale şi să furnizeze documente, chiar dacă aceste informaţii pot fi folosite pentru a stabili împotriva lor sau a altei întreprinderi existenţa unei încălcări.
(24)Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să desfăşoare inspecţiile necesare pentru a identifica orice acorduri, decizii sau practici concertate interzise de articolul 81 din tratat sau orice abuz de poziţie dominantă interzis de articolul 82 din tratat. Autorităţile de concurenţă ale statelor membre ar trebui să coopereze activ la exercitarea acestor competenţe.
(25)Identificarea încălcărilor normelor de concurenţă devine tot mai dificilă, şi, pentru a proteja eficient concurenţa, competenţele de investigaţie ale Comisiei trebuie extinse. Comisia ar trebui, mai ales, să fie împuternicită să intervieveze orice persoană care ar putea fi în posesia unor informaţii utile şi să înregistreze declaraţiile făcute. În cursul unei inspecţii, reprezentanţii oficiali autorizaţi de Comisie ar trebui să aplice sigilii pe perioada necesară pentru inspecţie. Sigiliile nu ar trebui aplicate, în mod normal, pentru mai mult de 72 de ore. Reprezentanţii oficiali autorizaţi de Comisie ar trebui, de asemenea, să aibă competenţa de a solicita orice informaţii relevante pentru obiectul şi scopul inspecţiei.
(26)Experienţa acumulată a arătat că există situaţii în care documentele de afaceri sunt păstrate în locuinţele directorilor sau ale altor persoane care lucrează pentru o întreprindere. De aceea, pentru a garanta eficienţa inspecţiilor, reprezentanţii oficiali şi alte persoane autorizate de Comisie ar trebui să fie autorizate să intre în orice incinte unde sunt păstrate documentele de afaceri, inclusiv în locuinţe private. Totuşi, exercitarea acestei ultime competenţe ar trebui să facă obiectul unei autorizări de către autoritatea judiciară.
(27)Fără a se aduce atingere jurisprudenţei Curţii de Justiţie, este util să se stabilească sfera de aplicare a controlului pe care autoritatea judiciară naţională îl poate exercita atunci când autorizează, în temeiul legislaţiei naţionale, inclusiv ca metodă de precauţie, asistenţa din partea forţelor de ordine, pentru a contracara o posibilă opoziţie din partea întreprinderii sau executarea deciziei de a desfă şura inspecţii în incinte unde nu se desfăşoară activităţi economice. Jurisprudenţa arată că autoritatea judiciară naţională poate solicita Comisiei, în special, informaţiile suplimentare de care are nevoie pentru a desfă şura controlul şi în absenţa cărora ar putea refuza autorizarea. Jurisprudenţa confirmă, de asemenea, competenţa instanţelor naţionale de a controla aplicarea normelor naţionale care reglementează punerea în aplicare a măsurilor coercitive.
(28)Pentru a ajuta autorităţile de concurenţă să aplice eficient articolele 81 şi 82 din tratat, este util să li se permită să-şi ofere sprijin reciproc prin desfăşurarea de inspecţii şi alte măsuri de strângere de date.
(29)Respectarea articolelor 81 şi 82 din tratat şi îndeplinirea obligaţiilor impuse întreprinderilor şi asociaţiilor de întreprinderi în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie puse în aplicare prin amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu. În acest scop, ar trebui stabilite niveluri adecvate ale amenzilor pentru încălcarea normelor de procedură.
(30)Pentru a se asigura colectarea eficientă a amenzilor impuse asociaţiilor de întreprinderi pentru încălcările comise de acestea, este necesar să se stabilească condiţiile în care Comisia poate solicita plata amenzii de la întreprinderile membre ale asociaţiei dacă asociaţia nu este solvabilă. Acţionând astfel, Comisia ar trebui să ia în considerare mărimea relativă a întreprinderilor care fac parte din asociaţie şi, în special, situaţia întreprinderilor mici şi mijlocii. Plata amenzii de către unul sau mai mulţi membri ai asociaţiei se face fără a se aduce atingere normelor de drept naţional care prevăd recuperarea sumei plătite de alţi membri ai asociaţiei.
(31)Normele privind termenele de prescripţie pentru aplicarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu au fost stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 2988/74 al Consiliului (1), care priveşte, de asemenea, sancţiunile în domeniul transporturilor. Într-un sistem de competenţe paralele, actele care pot întrerupe termenele de prescripţie ar trebui să includă actele de procedură efectuate independent de către autoritatea de concurenţă a unui stat membru. Pentru a clarifica cadrul legal, Regulamentul (CEE) nr. 2988/74 ar trebui modificat pentru a exclude din domeniul său de aplicare aspectele reglementate de prezentul regulament, iar prezentul regulament ar trebui să includă dispoziţii privind termenele de prescripţie.
(1)Regulamentul (CEE) nr. 2988/74 al Consiliului din 26 noiembrie 1974 privind termenele de prescripţie a acţiunilor şi a aplicării sancţiunilor conform normelor Comunităţii Economice Europene privind transporturile şi concurenţa (JO L 319, 29.11.1974, p. 1).
(32)Întreprinderilor în cauză ar trebui să li se acorde dreptul de a fi audiate de Comisie, terţii ale căror interese ar putea fi afectate de o decizie ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile în prealabil, iar deciziile luate ar trebui să fie făcute cunoscute publicului larg. Concomitent cu asigurarea drepturilor la apărare ale întreprinderilor în cauză, în special a dreptului de acces la dosar, este esenţial să fie protejate secretele de afaceri. De asemenea, ar trebui garantată confidenţialitatea informaţiilor care fac obiectul schimbului în reţea.
(33)Deoarece toate deciziile luate de Comisie în temeiul prezentului regulament sunt susceptibile de a face obiectul controlului de către Curtea de Justiţie în conformitate cu tratatul, ar trebui să i se confere Curţii de Justiţie, în conformitate cu articolul 229, plenitudine de competenţă cu privire la deciziile prin care Comisia aplică amenzi sau penalităţi cu titlu cominatoriu.
(34)Principiile prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat, aşa cum au fost aplicate prin Regulamentul nr. 17, au acordat un rol central organismelor comunitare. Acest rol central ar trebui menţinut, asigurându-se în acelaşi timp implicarea mai puternică a statelor membre în aplicarea regulilor comunitare de concurenţă. În conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii prevăzute la articolul 5 din tratat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivului său, acela de a permite aplicarea eficientă a regulilor comunitare de concurenţă.
(35)Pentru a obţine punerea în aplicare adecvată a dreptului comunitar al concurenţei, statele membre ar trebui să desemneze şi să împuternicească autorităţi care să aplice articolele 81 şi 82 din tratat ca autorităţi publice de punere în aplicare. Statele membre ar trebui să poată desemna autorităţi administrative şi judiciare care să îndeplinească diferitele funcţii conferite autorităţilor de concurenţă în prezentul regulament. Prezentul regulament recunoaşte marea varietate care există între sistemele publice de punere în aplicare din statele membre. Efectele articolului 11 alineatul (6) din prezentul regulament ar trebui aplicate tuturor autorităţilor de concurenţă. Ca excepţie de la această regulă generală, atunci când o autoritate responsabilă cu investigaţia introduce o acţiune în faţa unei autorităţi judiciare distincte, articolul 11 alineatul (6) ar trebui să se aplice autorităţii responsabile cu investigaţia sub rezerva condiţiilor din articolul 35 alineatul (4) din prezentul regulament. Atunci când aceste condiţii nu sunt îndeplinite, se aplică regula generală. În orice caz, articolul 11 alineatul (6) nu trebuie să se aplice instanţelor în măsura în care acestea acţionează ca instanţe de recurs.
(36)Dat fiind faptul că jurisprudenţa a clarificat faptul că normele de concurenţă se aplică sectorului transporturilor, respectivului sector ar trebui să i se aplice dispoziţiile procedurale ale prezentului regulament. În consecinţă, Regulamentul nr. 141 al Consiliului din 26 noiembrie 1962 privind exceptarea sectorului transporturilor de la aplicarea Regulamentului nr. 17 (1) ar trebui abrogat, iar regulamentele (CEE) nr. 1017/68 (2), (CEE) nr. 4056/86 (3) şi (CEE) nr. 3975/87 (4) ar trebui modificate pentru a elimina dispoziţiile procedurale specifice pe care le conţin.
(1)JO 124, 28.11.1962, p. 2751/62. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul nr. 1002/67/CEE (JO 306, 16.12.1967, p. 1).
(2)Regulamentul (CEE) nr. 1017/68 al Consiliului din 19 iulie 1968 privind aplicarea normelor de concurenţă transporturilor feroviare, rutiere şi pe căile navigabile interioare (JO L 175, 23.7.1968, p. 1). Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(3)Regulamentul (CEE) nr. 4056/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 de stabilire a normelor de aplicare a dispoziţiilor articolelor 81 şi 82 (Titlul regulamentului a fost modificat pentru a lua în considerare renumerotarea articolelor din Tratatul CE, în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Amsterdam; trimiterea iniţială era la articolele 85 şi 86 din tratat) din tratat transportului maritim (JO L 378, 31.12.1986, p. 4). Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(4)Regulamentul (CEE) nr. 3975/87 al Consiliului din 14 decembrie 1987 de stabilire a procedurii de aplicare a normelor de concurenţă întreprinderilor din sectorul transporturilor aeriene (JO L 374, 31.12.1987, p. 1). Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2410/92 (JO L 240, 24.8.1992, p. 18).
(37)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute mai ales de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. În mod corespunzător, prezentul regulament ar trebui interpretat şi aplicat cu respectarea drepturilor şi principiilor în cauză.
(38)Securitatea juridică pentru întreprinderile a căror activitate este supusă normelor comunitare de concurenţă contribuie la promovarea inovaţiei şi a investiţiilor. Atunci când anumite situaţii generează o incertitudine reală, deoarece prezintă întrebări noi sau nerezolvate privind aplicarea acestor norme, este posibil ca întreprinderile în cauză să dorească să obţină orientări informale din partea Comisiei. Prezentul regulament nu aduce atingere posibilităţii Comisiei de a oferi astfel de orientări informale,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Aplicarea articolelor 81 şi 82 din tratat
(1)Acordurile, deciziile şi practicile concertate menţionate la articolul 81 alineatul (1) din tratat, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat, sunt interzise, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens.
(2)Acordurile, deciziile şi practicile concertate menţionate la articolul 81 alineatul (1) din tratat, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat, nu sunt interzise, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens.
(3)Folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante menţionată la articolul 82 din tratat este interzisă, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens.
Art. 2: Sarcina probei
În orice procedură naţională sau comunitară de aplicare a articolelor 81 şi 82 din tratat, sarcina probei unei încălcări a articolului 81 alineatul (1) sau a articolului 82 din tratat revine părţii sau autorităţii care invocă încălcarea. Întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi care invocă beneficiul articolului 81 alineatul (3) din tratat îi revine sarcina de a dovedi că sunt îndeplinite condiţiile din respectivul alineat.
Art. 3: Raportul dintre articolele 81 şi 82 din tratat şi legislaţiile naţionale de concurenţă
(1)Atunci când autorităţile de concurenţă ale statelor membre sau instanţele naţionale aplică legislaţia naţională de concurenţă acordurilor, deciziilor asociaţiilor de întreprinderi sau practicilor concertate în sensul articolului 81 alineatul (1) din tratat, care pot afecta comerţul dintre statele membre în sensul acestei dispoziţii, ele aplică de asemenea articolul 81 din tratat acestor acorduri, decizii sau practici concertate. Atunci când autorităţile de concurenţă ale statelor membre sau instanţele naţionale aplică legislaţia naţională de concurenţă oricărui abuz interzis de articolul 82 din tratat, acestea aplică de asemenea articolul 82 din tratat.
(2)Aplicarea legislaţiei naţionale de concurenţă nu poate genera interzicerea acordurilor, deciziilor asociaţiilor de întreprinderi sau a practicilor concertate care pot aduce atingere comerţului dintre statele membre, dar care nu restrâng concurenţa în sensul articolului 81 alineatul (1) din tratat, sau care îndeplinesc condiţiile articolului 81 alineatul (3) din tratat sau care intră sub incidenţa unui regulament de aplicare a articolului 81 alineatul (3) din tratat. Prezentul regulament nu împiedică statele membre să adopte şi să aplice pe teritoriul lor o legislaţie naţională mai strictă care interzice sau sancţionează conduita unilaterală adoptată de întreprinderi.
(3)Fără a aduce atingere principiilor generale şi altor dispoziţii de drept comunitar, alineatele (1) şi (2) nu se aplică atunci când autorităţile de concurenţă şi instanţele statelor membre aplică legislaţia naţională privind controlul concentrărilor economice şi nici nu împiedică aplicarea dispoziţiilor de drept naţional care urmăresc, în mod predominant, un obiectiv diferit de cel urmărit de articolele 81 şi 82 din tratat.
Art. 4: Competenţele Comisiei
În scopul aplicării articolelor 81 şi 82 din tratat, Comisia are competenţele prevăzute de prezentul regulament.
Art. 5: Competenţele autorităţilor de concurenţă ale statelor membre
Autorităţile de concurenţă ale statelor membre sunt competente să aplice articolele 81 şi 82 din tratat în cazuri individuale. În acest scop, acţionând din oficiu sau ca urmare a unei plângeri, ele pot lua următoarele decizii:
- să solicite încetarea unei încălcări;
- să dispună măsuri provizorii;
- să accepte angajamente;
- să impună amenzi, penalităţi cu titlu cominatoriu sau orice alte sancţiuni prevăzute de dreptul lor naţional.
Atunci când, pe baza informaţiilor de care dispun, condiţiile de interdicţie nu sunt îndeplinite, ele pot decide de asemenea că nu există motive pentru a interveni.
Art. 6: Competenţele instanţelor naţionale
Instanţele naţionale sunt competente să aplice articolele 81 şi 82 din tratat.
Art. 7: Constatarea şi încetarea încălcării
(1)Atunci când Comisia, acţionând ca urmare a unei plângeri sau din oficiu, constată că există o încălcare a articolului 81 sau 82 din tratat, poate solicita printr-o decizie întreprinderilor şi asociaţiilor de întreprinderi în cauză să înceteze respectiva încălcare. În acest scop, Comisia le poate impune orice măsuri corective comportamentale sau structurale care sunt proporţionale cu încălcarea comisă şi necesare pentru încetarea efectivă a încălcării. Măsurile corective structurale nu ar trebui impuse decât atunci când nu există o măsură corectivă comportamentală la fel de eficientă, sau atunci când o măsură corectivă comportamentală la fel de eficientă ar fi mai oneroasă pentru întreprinderea în cauză decât o măsură corectivă structurală. Atunci când Comisia are un interes legitim de a acţiona în acest mod, aceasta poate de asemenea constata că s-a comis o încălcare în trecut.
(2)Pot depune o plângere în sensul alineatului (1) persoanele fizice sau juridice care au un interes legitim şi statele membre.
Art. 8: Măsuri provizorii
(1)În caz de urgenţă determinată de riscul unui prejudiciu grav şi ireparabil adus concurenţei, Comisia, acţionând din oficiu, poate, printr-o decizie, pe baza constatării prima facie a încălcării, să dispună măsuri provizorii.
(2)O decizie adoptată în temeiul alineatului (1) se aplică pe o durată determinată şi poate fi reînnoită în măsura în care este necesar şi adecvat.
Art. 9: Angajamente
(1)Atunci când Comisia intenţionează să adopte o decizie care impune încetarea încălcării, iar întreprinderile propun angajamente pentru a răspunde preocupărilor exprimate de Comisie în evaluarea sa preliminară, Comisia poate, printr-o decizie, să facă respectivele angajamente obligatorii pentru întreprinderi. O astfel de decizie poate fi adoptată pe o durată determinată şi poate concluziona că nu mai există motive pentru acţiunea Comisiei.
(2)Comisia poate, la cerere sau din oficiu, să redeschidă procedura:
a)în cazul în care intervine o schimbare esenţială privind oricare dintre faptele pe care s-a fundamentat decizia;
b)în cazul în care întreprinderile în cauză acţionează contrar angajamentelor luate sau
c)în cazul în care decizia a fost fundamentată pe informaţii incomplete, inexacte sau care induc în eroare, furnizate de părţi.
Art. 10: Constatarea neaplicării
Atunci când interesul public comunitar privind aplicarea articolelor 81 şi 82 din tratat o impune, Comisia, acţionând din oficiu, poate să constate, printr-o decizie, că articolul 81 din tratat nu este aplicabil unui acord, unei decizii a unei asociaţii de întreprinderi sau unei practici concertate, fie pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 81 alineatul (1) din tratat, fie pentru că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat.
În mod similar, Comisia poate să facă o astfel de constatare cu privire la articolul 82 din tratat.
Art. 11: Cooperarea dintre Comisie şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre
(1)Comisia şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre aplică normele comunitare de concurenţă în strânsă cooperare.
(2)Comisia transmite autorităţilor de concurenţă ale statelor membre copii ale celor mai importante documente pe care le-a obţinut în vederea aplicării articolelor 7, 8, 9, 10 şi articolului 29 alineatul (1). La cererea autorităţii de concurenţă din statul membru, Comisia îi pune la dispoziţie o copie a altor documente existente necesare pentru evaluarea cauzei.
(3)Autorităţile de concurenţă ale statelor membre, atunci când acţionează în temeiul articolului 81 sau 82 din tratat, informează Comisia în scris, înainte sau imediat după începerea primelor măsuri formale de investigaţie. Aceste informaţii pot fi puse de asemenea la dispoziţia autorităţilor de concurenţă ale altor state membre.
(4)Cel mai târziu cu 30 de zile înainte de adoptarea unei decizii prin care se solicită încetarea încălcării, se acceptă angajamentele sau se retrage beneficiul unui regulament de exceptare pe categorii, autorităţile de concurenţă ale statelor membre informează Comisia în această privinţă. În acest scop, ele furnizează Comisiei un rezumat al cauzei, decizia preconizată sau, în absenţa acesteia, oricare alt document care indică modalitatea de acţiune intenţionată. Aceste informaţii pot fi puse de asemenea la dispoziţia autorităţilor de concurenţă ale celorlalte state membre. La cererea Comisiei, autoritatea de concurenţă în cauză pune la dispoziţia Comisiei alte documente pe care le deţine şi care sunt necesare pentru evaluarea cauzei. Informaţiile furnizate Comisiei pot fi puse la dispoziţia autorităţilor de concurenţă ale altor state membre. Autorităţile naţionale de concurenţă pot, de asemenea, face schimb de informaţii necesare pentru evaluarea unei cauze de care se ocupă, în temeiul articolului 81 sau 82 din tratat.
(5)Autorităţile de concurenţă din statele membre pot consulta Comisia cu privire la orice cauză care implică aplicarea dreptului comunitar.
(6)Iniţierea de către Comisie a procedurilor în vederea adoptării unei decizii în temeiul capitolului III privează autorităţile de concurenţă ale statelor membre de competenţa lor de a aplica articolele 81 şi 82 din tratat. În cazul în care o autoritate de concurenţă a unui stat membru analizează deja o cauză, Comisia iniţiază proceduri numai după ce se consultă cu autoritatea naţională de concurenţă în cauză.
Art. 12: Schimbul de informaţii
(1)În scopul aplicării articolelor 81 şi 82 din tratat, Comisia şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre pot să facă schimb sau să utilizeze ca mijloc de probă orice element de fapt sau de drept, inclusiv informaţii confidenţiale.
(2)Informaţiile schimbate nu pot fi utilizate ca mijloc de probă decât pentru aplicarea articolului 81 sau 82 din tratat şi în scopul pentru care au fost colectate de către autoritatea care le transmite. Totuşi, atunci când legislaţia naţională de concurenţă se aplică în aceeaşi cauză şi în paralel cu dreptul comunitar al concurenţei, iar rezultatul nu este diferit, informaţiile schimbate în temeiul prezentului articol pot fi folosite şi pentru aplicarea dreptului naţional al concurenţei.
(3)Informaţiile schimbate în temeiul alineatului (1) pot fi folosite ca mijloc de probă pentru a impune sancţiuni persoanelor fizice atunci când:
- legislaţia autorităţii care le transmite prevede sancţiuni asemănătoare în cazul încălcării articolului 81 sau articolului 82 din tratat sau, în absenţa acestora,
- informaţiile au fost obţinute într-un mod care asigură acelaşi nivel de protecţie a drepturilor la apărare ale persoanelor fizice ca şi cel prevăzut de normele naţionale ale autorităţii care le primeşte. Totuşi, în acest caz, informaţiile schimbate nu pot fi utilizate de către autoritatea care le primeşte pentru a impune sancţiuni privative de libertate.
Art. 13: Suspendarea sau încetarea procedurilor
(1)Atunci când autorităţile de concurenţă din două sau mai multe state membre primesc o plângere sau acţionează din oficiu în temeiul articolului 81 sau 82 din tratat împotriva aceluiaşi acord, aceleiaşi decizii a unei asociaţii sau aceleiaşi practici, faptul că o autoritate se ocupă deja de cauză reprezintă un motiv suficient pentru ca celelalte să suspende procedurile iniţiate sau să respingă plângerea. Comisia poate, de asemenea, să respingă plângerea pe motiv că o autoritate de concurenţă a unui stat membru se ocupă de respectiva cauză.
(2)Atunci când o autoritate de concurenţă a unui stat membru sau Comisia primeşte o plângere împotriva unui acord, a unei decizii a unei asociaţii sau a unei practici de care s-a ocupat deja o altă autoritate de concurenţă, ea poate să o respingă.
Art. 14: Comitetul consultativ
(1)Comisia consultă un Comitet consultativ privind înţelegerile şi poziţiile dominante înainte de luarea oricărei decizii în temeiul articolelor 7, 8, 9, 10, 23, articolului 24 alineatul (2) şi articolului 29 alineatul (1).
(2)Pentru discutarea cauzelor individuale, Comitetul consultativ este format din reprezentanţi ai autorităţilor de concurenţă ale statelor membre. Pentru întrunirile în care se discută alte probleme decât cauzele individuale, poate fi desemnat un reprezentant suplimentar competent în domeniul concurenţei. Reprezentanţii, dacă nu pot participa la întruniri, pot fi înlocuiţi de alţi reprezentanţi.
(3)Consultarea poate avea loc în cadrul unei reuniuni convocate şi prezidate de Comisie, care are loc nu mai devreme de 14 zile de la trimiterea convocării împreună cu un rezumat al cauzei, indicarea celor mai importante documente şi un proiect preliminar de decizie. În privinţa deciziilor în temeiul articolului 8, reuniunea poate avea loc după şapte zile de la trimiterea dispozitivului proiectului de decizie. Atunci când Comisia trimite convocarea la o reuniune într-un termen mai scurt decât cele indicate mai sus, reuniunea poate avea loc la data propusă dacă nici un stat membru nu formulează obiecţiuni. Comitetul consultativ emite un aviz scris privind proiectul preliminar de decizie a Comisiei. Comitetul poate emite un aviz chiar dacă unii membri sunt absenţi sau nu sunt reprezentaţi. La cererea unuia sau a mai multor membri, poziţiile exprimate în aviz sunt motivate.
(4)Consultarea poate avea loc şi prin procedură scrisă. Totuşi, Comisia convoacă o întrunire dacă un stat membru o solicită. În cazul recurgerii la procedura scrisă, Comisia stabileşte un termen limită de cel puţin 14 zile, în cursul căruia statele membre urmează să îşi prezinte observaţiile şi să le transmită tuturor celorlalte state membre. Atunci când urmează să se adopte decizii în temeiul articolului 8, termenul limită de 14 zile se înlocuieşte cu şapte zile. Atunci când Comisia stabileşte un termen limită pentru procedura scrisă mai scurt decât cele precizate anterior, termenul limită propus se aplică în absenţa oricărei obiecţiuni a statelor membre.
(5)Comisia ia în considerare în cât mai mare măsură avizul emis de Comitetul consultativ. Comisia informează Comitetul cu privire la modul în care a ţinut cont de avizul acestuia.
(6)Atunci când Comitetul consultativ emite un aviz scris, acesta se anexează proiectului de decizie. În cazul în care Comitetul consultativ recomandă publicarea avizului, Comisia realizează publicarea ţinând cont de interesul legitim al întreprinderilor de a-şi proteja secretele de afaceri.
(7)La cererea autorităţii de concurenţă a unui stat membru, Comisia include pe ordinea de zi a Comitetului consultativ cauzele de care se ocupă o autoritate de concurenţă a unui stat membru în temeiul articolelor 81 şi 82 din tratat. Comisia poate să procedeze astfel şi din proprie iniţiativă. În ambele situaţii, Comisia informează autoritatea de concurenţă în cauză.
Se poate înainta o cerere în special de către o autoritate de concurenţă a unui stat membru în privinţa unei cauze, atunci când Comisia intenţionează să iniţieze o procedură care are efectul menţionat la articolul 11 alineatul (6).
Comitetul consultativ nu emite avize în cauzele de care se ocupă autorităţile de concurenţă ale statelor membre. Comitetul consultativ poate discuta şi aspecte generale ale dreptului comunitar al concurenţei.
Art. 15: Cooperarea cu instanţele naţionale
(1)În procedurile de aplicare a articolului 81 sau articolului 82 din tratat, instanţele statelor membre pot solicita Comisiei să le transmită informaţiile pe care le deţine sau avizul său în probleme referitoare la aplicarea normelor comunitare de concurenţă.
(2)Statele membre transmit Comisiei o copie a oricărei hotărâri scrise a instanţelor naţionale prin care se decide cu privire la aplicarea articolului 81 sau articolului 82 din tratat. Această copie se transmite fără întârziere după ce versiunea integrală a hotărârii scrise este comunicată părţilor.
(3)Autorităţile de concurenţă ale statelor membre, acţionând din oficiu, pot înainta observaţii scrise instanţelor naţionale din statul membru respectiv, privind aspecte legate de aplicarea articolului 81 sau 82 din tratat. Cu permisiunea instanţei în cauză, autorităţile respective pot de asemenea înainta observaţii orale instanţelor naţionale din statul membru respectiv. Atunci când aplicarea coerentă a articolului 81 sau 82 din tratat impune acest lucru, Comisia, acţionând din oficiu, poate înainta observaţii scrise instanţelor statelor membre. Cu permisiunea instanţei în cauză, Comisia poate formula şi observaţii orale.
Doar în scopul pregătirii observaţiilor lor, autorităţile de concurenţă ale statelor membre şi Comisia pot solicita instanţei competente a statului membru respectiv să le transmită sau să le asigure transmiterea oricăror documente necesare pentru evaluarea cauzei.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere competenţelor mai largi pe care legislaţia naţională le conferă autorităţilor de concurenţă ale statelor membre de a prezenta observaţii în faţa instanţelor.
Art. 16: Aplicarea uniformă a dreptului comunitar al concurenţei
(1)Atunci când instanţele naţionale hotărăsc în privinţa unor acorduri, decizii sau practici în conformitate cu articolul 81 sau articolul 82 din tratat, care fac deja obiectul unei decizii a Comisiei, ele nu pot lua decizii contrare deciziei adoptate de Comisie. Acestea trebuie de asemenea să evite să ia decizii care pot intra în conflict cu o decizie preconizată de Comisie în cadrul procedurilor iniţiate de aceasta. În acest scop, instanţa naţională poate evalua dacă este necesar să suspende procedura pe care a iniţiat-o. Această obligaţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor în temeiul articolului 234 din tratat.
(2)Atunci când autorităţile de concurenţă ale statelor membre decid în privinţa unor acorduri, decizii sau practici în temeiul articolului 81 sau articolului 82 din tratat, care fac deja obiectul unei decizii a Comisiei, ele nu pot lua decizii contrare deciziei adoptate de Comisie.
Art. 17: Investigaţiile privind sectoarele economice şi tipuri de acorduri
(1)Atunci când evoluţia schimburilor dintre statele membre, rigiditatea preţurilor sau alte împrejurări sugerează posibilitatea restrângerii sau denaturării concurenţei în cadrul pieţei comune, Comisia poate iniţia o investigaţie privind un anumit sector al economiei sau un anumit tip de acord în diferite sectoare. Pe parcursul investigaţiei, Comisia poate solicita întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi în cauză să furnizeze informaţiile necesare pentru aplicarea articolelor 81 şi 82 din tratat şi poate efectua orice inspecţie necesară în acest scop.
În special, Comisia poate solicita întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi în cauză să îi comunice toate acordurile, deciziile şi practicile concertate.
Comisia poate publica un raport cu privire la rezultatele investigaţiei privind anumite sectoare ale economiei sau anumite acorduri în mai multe sectoare şi să invite părţile interesate să formuleze observaţii.
(2)Articolele 14, 18, 19, 20, 22, 23 şi 24 se aplică mutatis mutandis.
Art. 18: Solicitările de informaţii
(1)Pentru a-şi îndeplini îndatoririle atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să solicite întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi să-i furnizeze toate informaţiile necesare.
(2)Atunci când trimite o simplă cerere de informaţii unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi, Comisia indică temeiul juridic şi scopul acestei cereri, precizează informaţiile solicitate şi stabileşte un termen în care trebuie furnizate informaţiile, precum şi sancţiunile prevăzute la articolul 23 pentru furnizarea de informaţii inexacte sau care induc în eroare.
(3)Atunci când Comisia solicită, printr-o decizie, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi să furnizeze informaţii, ea indică temeiul juridic ş i scopul cererii, precizează informaţiile solicitate ş i stabileşte termenul în care acestea trebuie furnizate. Comisia indică, de asemenea, sancţiunile prevăzute la articolul 23 şi indică sau aplică sancţiunile prevăzute la articolul 24. Comisia indică de asemenea şi dreptul de a ataca decizia la Curtea de Justiţie.
(4)Obligaţia de a furniza informaţiile solicitate în numele întreprinderii sau al asociaţiei de întreprinderi în cauză revine proprietarilor întreprinderilor sau reprezentanţilor acestora şi, în cazul persoanelor juridice, societăţilor sau asociaţiilor care nu au personalitate juridică, persoanelor autorizate să le reprezinte în temeiul legii sau statutului. Avocaţii autorizaţi în mod corespunzător să acţioneze pot furniza informaţiile în numele clienţilor lor. Ace ştia din urmă au în continuare întreaga responsabilitate în cazul în care informaţiile furnizate sunt incomplete, inexacte sau induc în eroare.
(5)Comisia transmite, fără întârziere, o copie a cererii simple sau a deciziei autorităţii de concurenţă a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul întreprinderii sau al asociaţiei de întreprinderi şi autorităţii de concurenţă a statului membru al cărui teritoriu este afectat.
(6)La cererea Comisiei, guvernele şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre furnizează Comisiei toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor care i-au fost atribuite prin prezentul regulament.
Art. 19: Competenţa de a lua declaraţii
(1)Pentru a-şi îndeplini îndatoririle atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate să intervieveze orice persoană fizică sau juridică care consimte să fie intervievată în scopul obţinerii de informaţii privind obiectul investigaţiei.
(2)Atunci când interviul prevăzut la alineatul (1) are loc în incinta unei întreprinderi, Comisia informează autoritatea de concurenţă a statului membru pe teritoriul căruia are loc interviul. Dacă autoritatea de concurenţă a statului membru în cauză solicită, reprezentanţii săi oficiali pot asista reprezentanţii oficiali şi celelalte persoane care îi însoţesc, autorizaţi de Comisie să desfă soare audierea.
Art. 20: Competenţele de inspecţie ale Comisiei
(1)Pentru a-şi îndeplini îndatoririle atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate să desfăşoare toate inspecţiile necesare la întreprinderi şi asociaţiile de întreprinderi.
(2)Reprezentanţii oficiali şi celelalte persoane care îi însoţesc, autorizate de Comisie să desfăşoare o inspecţie, sunt împuternicite:
a)să intre în orice incinte, terenuri şi mijloace de transport ale întreprinderilor şi asociaţiilor de întreprinderi;
b)să examineze registrele şi alte documente privind activitatea, indiferent de suportul pe care sunt păstrate;
c)să ia sau să obţină, sub orice formă, copii sau extrase din aceste registre şi documente;
d)să sigileze orice incinte destinate activităţii şi orice registre şi documente pe perioada inspecţiei şi în măsura necesară inspecţiei;
e)să ceară oricărui reprezentant sau membru al personalului întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi explicaţii cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul şi scopul inspecţiei şi să înregistreze răspunsurile acestora.
(3)Reprezentanţii oficiali şi celelalte persoane care îi însoţesc, autorizate de Comisie să desfăşoare o inspecţie, îşi exercită competenţele prin prezentarea unei autorizaţii scrise care indică obiectul şi scopul inspecţiei şi sancţiunile prevăzute la articolul 23, în cazul în care registrele şi celelalte documente solicitate privind activitatea sunt incomplete sau atunci când răspunsurile la întrebările adresate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol sunt inexacte sau induc în eroare. În timp util înainte de inspecţie, Comisia înştiinţează în privinţa inspecţiei autoritatea de concurenţă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare inspecţia.
(4)Întreprinderile şi asociaţiile de întreprinderi sunt obligate să se supună inspecţiilor dispuse de Comisie prin decizie. Decizia indică obiectul şi scopul inspecţiei, stabileşte data la care începe şi indică sancţiunile prevăzute la articolele 23 şi 24, precum şi dreptul de a ataca decizia la Curtea de Justiţie. Comisia adoptă aceste decizii după consultarea autorităţii de concurenţă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare inspecţia.
(5)Reprezentanţii oficiali, precum şi celelalte persoane autorizate sau desemnate de autoritatea de concurenţă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare inspecţia trebuie, la cererea acestei autorităţi sau a Comisiei, să acorde asistenţă în mod activ reprezentanţilor oficiali şi celorlalte persoane care îi însoţesc, autorizate de Comisie. În acest scop, ei beneficiază de competenţele prevăzute la alineatul (2).
(6)Atunci când reprezentanţii oficiali şi celelalte persoane care îi însoţesc, autorizate de Comisie, constată că o întreprindere se opune inspecţiei dispuse în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză le acordă asistenţa necesară, solicitând, dacă este cazul, sprijinul forţelor de ordine sau al unei autorităţi publice de aplicare a legii echivalente, astfel încât să le dea posibilitatea de a desfă şura inspecţia.
(7)În cazul în care asistenţa prevăzută la alineatul (6) presupune autorizarea unei autorităţi judiciare în conformitate cu dreptul naţional, această autorizaţie trebuie să fie solicitată. Autorizaţia poate fi de asemenea solicitată şi ca măsură de precauţie.
(8)Atunci când este solicitată autorizaţia menţionată la alineatul (7), autoritatea judiciară naţională verifică dacă decizia Comisiei este autentică şi dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare şi nici excesive, având în vedere obiectul inspecţiei. Atunci când verifică proporţionalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară naţională poate solicita Comisiei, direct sau prin intermediul autorităţii de concurenţă a statului membru, explicaţii detaliate, în special privind motivele care determină Comisia să suspecteze încălcarea articolelor 81 şi 82 din tratat, cât şi privind gravitatea încălcării suspectate şi privind natura implicării întreprinderii în cauză. Totuşi, autoritatea judiciară naţională nu poate pune în discuţie necesitatea inspecţiei şi nici nu poate solicita să i se furnizeze informaţii din dosarul Comisiei. Controlul legalităţii deciziei Comisiei este exercitat doar de Curtea de Justiţie.
Art. 21: Inspecţia altor incinte
(1)În cazul în care există o suspiciune întemeiată că registre sau alte documente privind activitatea şi obiectul inspecţiei, care ar putea fi pertinente pentru a dovedi o încălcare gravă a articolului 81 sau a articolului 82 din tratat, sunt păstrate în orice alte incinte, terenuri şi mijloace de transport, inclusiv în locuinţele directorilor, administratorilor sau ale altor membri ai personalului întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi în cauză, Comisia poate dispune, printr-o decizie, desfăşurarea unei inspecţii în aceste incinte, terenuri sau mijloace de transport.
(2)Decizia indică obiectul şi scopul inspecţiei, stabile şte data la care începe şi indică dreptul de a ataca decizia la Curtea de Justiţie. Aceasta indică, în special, motivul care a determinat Comisia să concluzioneze că există o suspiciune în sensul alineatului (1). Comisia ia astfel de decizii după consultarea autorităţii de concurenţă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare inspecţia.
(3)O decizie adoptată în temeiul alineatului (1) nu poate fi executată fără autorizarea prealabilă a autorităţii judiciare naţionale a statului membru în cauză. Autoritatea judiciară naţională verifică dacă decizia Comisiei este autentică şi dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare şi nici excesive, având în vedere, în special, gravitatea încălcării suspectate, importanţa elementelor de probă căutate, implicarea întreprinderii în cauză şi probabilitatea rezonabilă ca registrele şi documentele privind activitatea care au legătură cu obiectul inspecţiei să fie păstrate în incintele pentru care se solicită autorizaţia. Autoritatea judiciară naţională poate solicita Comisiei, direct sau prin intermediul autorităţii de concurenţă a statului membru în cauză, explicaţii detaliate privind elementele care îi sunt necesare pentru a-i permite să verifice proporţionalitatea măsurilor coercitive preconizate.
Totuşi, autoritatea judiciară naţională nu poate pune în discuţie necesitatea inspecţiei şi nici nu poate solicita să i se furnizeze informaţii din dosarul Comisiei. Controlul legalităţii deciziei Comisiei este exercitat doar de Curtea de Justiţie.
(4)Reprezentanţii oficiali şi celelalte persoane care îi însoţesc, autorizate de Comisie să desfăşoare o inspecţie dispusă în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, au competenţele prevăzute la articolul 20 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c). Articolul 20 alineatele (5) şi (6) se aplică mutatis mutandis.
Art. 22: Investigaţiile autorităţilor de concurenţă ale statelor membre
(1)Autoritatea de concurenţă a unui stat membru poate desfăşura pe propriul teritoriu orice inspecţie sau investigaţie în temeiul legislaţiei naţionale în numele şi pentru autoritatea de concurenţă a unui alt stat membru, pentru a stabili dacă a avut loc o încălcare a articolului 81 sau articolului 82 din tratat. Orice schimb şi utilizare a informaţiilor obţinute se desfăşoară în conformitate cu articolul 12.
(2)La cererea Comisiei, autorităţile de concurenţă ale statelor membre întreprind inspecţiile pe care Comisia le consideră necesare în temeiul articolului 20 alineatul (1) sau pe care le-a dispus printr-o decizie în temeiul articolului 20 alineatul (4). Reprezentanţii oficiali ai autorităţilor de concurenţă din statele membre responsabili cu desfăşurarea acestor inspecţii, precum şi cei autorizaţi sau desemnaţi de aceste autorităţi îşi exercită competenţele în conformitate cu legislaţia naţională.
Reprezentanţii oficiali şi celelalte persoane care îi însoţesc, autorizate de către Comisie, pot să acorde asistenţă reprezentanţilor oficiali ai autorităţii în cauză, la cererea Comisiei sau a autorităţii de concurenţă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare inspecţia.
Art. 23: Amenzi
(1)Comisia poate aplica, prin decizie, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi amenzi care nu depăşesc 1 % din cifra de afaceri totală din exerciţiul financiar precedent, atunci când, în mod intenţionat sau din neglijenţă, acestea:
a)furnizează informaţii inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o solicitare efectuată în temeiul articolului 17 sau articolului 18 alineatul (2);
b)ca răspuns la o solicitare făcută printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 17 sau articolului 18 alineatul (3), furnizează informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare sau nu furnizează informaţiile în termenul stabilit;
c)prezintă registrele şi celelalte documente solicitate privind afacerile în formă incompletă, în timpul inspecţiei desfăşurate în temeiul articolului 20 sau refuză să se supună inspecţiilor dispuse printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 20 alineatul (4);
d)ca răspuns la o întrebare adresată în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) litera (e),
- dau un răspuns inexact sau care induce în eroare;
- nu rectifică, în termenul stabilit de Comisie, un răspuns inexact, incomplet sau care induce în eroare dat de un membru al personalului sau
- nu dau un răspuns complet sau refuză să dea acest răspuns cu privire la fapte care au legătură cu obiectul şi scopul inspecţiei dispuse printr-o decizie adoptată în conformitate cu articolul 20 alineatul (4);
e)sigiliile aplicate în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) litera (d) de către reprezentanţii oficiali sau alte persoane care îi însoţesc, autorizate de către Comisie, au fost rupte.
(2)Comisia poate aplica, prin decizie, amenzi asupra întreprinderilor şi asociaţiilor de întreprinderi atunci când, în mod intenţionat sau din neglijenţă, acestea:
a)încalcă articolul 81 sau articolul 82 din tratat sau
b)contravin unei decizii care dispune măsuri provizorii în temeiul articolului 8 sau
c)nu respectă un angajament care devine obligatoriu printr-o decizie în temeiul articolului 9.
Pentru fiecare întreprindere şi asociaţie de întreprinderi care participă la încălcarea normelor, amenda nu depăşeşte 10 % din cifra de afaceri totală din exerciţiul financiar precedent.
Dacă încălcarea săvârşită de o asociaţie priveşte activităţile membrilor săi, amenda nu depăşeşte 10 % din suma cifrelor de afaceri totale ale fiecărui membru activ pe piaţa afectată de încălcarea săvârşită de asociaţie.
(3)La stabilirea valorii amenzii, se iau în considerare atât gravitatea, cât şi durata încălcării.
(4)Atunci când se aplică o amendă unei asociaţii de întreprinderi luându-se în considerare cifra de afaceri a membrilor săi, iar asociaţia nu este solvabilă, aceasta este obligată să le ceară membrilor ei să acopere, prin contribuţii, valoarea amenzii.
În cazul în care contribuţiile solicitate nu s-au acordat asociaţiei în termenul stabilit de Comisie, Comisia poate solicita plata amenzii direct de către fiecare întreprindere ai cărei reprezentanţi au fost membri ai organismelor de decizie în cauză ale asociaţiei.
După ce Comisia a solicitat plata în temeiul celui de-al doilea paragraf, atunci când este necesar pentru a garanta plata integrală a amenzii, Comisia poate solicita plata soldului de către oricare membru al asociaţiei care a fost activ pe piaţa pe care a avut loc încălcarea.
Totuşi, Comisia nu solicită plata în temeiul celui de-al doilea sau al treilea paragraf întreprinderilor care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asociaţiei care a dus la încălcare sau că nu au avut cunoştinţă de existenţa acesteia sau că s-au distanţat activ de aceasta, înaintea iniţierii investigaţiei de către Comisie în cauza respectivă.
Responsabilitatea financiară a fiecărei întreprinderi în privinţa plăţii amenzii nu poate depăşi 10 % din cifra totală de afaceri din exerciţiul financiar precedent.
(5)Deciziile luate în temeiul alineatelor (1) şi (2) nu sunt de natură penală.
Art. 24: Penalităţi cu titlu cominatoriu
(1)Comisia poate aplica, prin decizie, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi, penalităţi cu titlu cominatoriu care nu depăşesc 5 % din cifra de afaceri zilnică medie din exerciţiul financiar precedent pentru fiecare zi de întârziere şi calculate de la data stabilită în decizie, pentru a le obliga:
a)să înceteze o încălcare a articolului 81 sau a articolului 82 din tratat, în conformitate cu o decizie luată în temeiul articolului 7;
b)să respecte o decizie care dispune măsuri provizorii în temeiul articolului 8;
c)să respecte un angajament devenit obligatoriu printr-o decizie în temeiul articolului 9;
d)să furnizeze informaţii complete şi exacte pe care Comisia le-a solicitat printr-o decizie luată în temeiul articolului 17 sau al articolului 18 alineatul (3);
e)să se supună inspecţiei dispuse de Comisie printr-o decizie luată în temeiul articolului 20 alineatul (4).
(2)Atunci când întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi şi-au îndeplinit obligaţia pentru executarea căreia au fost aplicate penalităţile cu titlu cominatoriu, Comisia poate fixa suma definitivă a penalităţilor cu titlu cominatoriu la o valoare mai mică decât cea care rezultă din decizia iniţială. Articolul 23 alineatul (4) se aplică în mod corespunzător.
Art. 25: Termenele de prescripţie pentru aplicarea de sancţiuni
(1)Competenţele conferite Comisiei prin articolele 23 şi 24 se supun următoarelor termene de prescripţie:
a)trei ani în cazul încălcării dispoziţiilor privind solicitările de informaţii sau desfăşurarea inspecţiilor;
b)cinci ani în cazul tuturor celorlalte încălcări.
(2)Prescripţia curge din ziua în care se comite încălcarea. Totuşi, în cazul unor încălcări continue sau repetate, timpul se calculează din ziua încetării încălcării.
(3)Orice act al Comisiei sau al autorităţii de concurenţă a unui stat membru în scopul examinării sau investigării unei încălcări întrerupe cursul termenului de prescripţie pentru aplicarea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu. Întreruperea termenului de prescripţie produce efect de la data la care actul este notificat cel puţin unei întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi care a participat la încălcare. Actele care întrerup termenul de prescripţie includ, în special, următoarele:
a)solicitări de informaţii în scris de către Comisie sau de către autoritatea de concurenţă a unui stat membru;
b)autorizaţii scrise de desfăşurare a inspecţiilor emise pentru reprezentanţii săi oficiali de către Comisie sau de către autoritatea de concurenţă a unui stat membru;
c)iniţierea procedurilor de către Comisie sau de către autoritatea de concurenţă a unui stat membru;
d)comunicarea privind obiecţiunile de către Comisie sau de către autoritatea de concurenţă a unui stat membru.
(4)Întreruperea termenului de prescripţie produce efecte pentru toate întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi care au participat la încălcare.
(5)Întreruperea determină curgerea unui nou termen de prescripţie. Totu şi, termenul de prescripţie expiră cel târziu în ziua în care o perioadă egală cu dublul termenului de prescripţie s-a scurs fără să se fi aplicat o amendă sau penalităţi cu titlu cominatoriu de către Comisie. Acest termen se prelunge şte cu perioada în care termenul de prescripţie este suspendat în conformitate cu alineatul (6).
(6)Termenul de prescripţie pentru aplicarea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu se suspendă pe durata în care decizia Comisiei face obiectul unor acţiuni pendinte la Curtea de Justiţie.
Art. 26: Termenul de prescripţie pentru executarea sancţiunilor
(1)Competenţa Comisiei de a pune în aplicare deciziile luate în temeiul articolelor 23 şi 24 se prescrie în cinci ani.
(2)Prescripţia începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.
(3)Prescripţia pentru executarea sancţiunilor este întreruptă:
a)prin notificarea unei decizii de modificare a cuantumului iniţial al amenzii sau al penalităţilor cu titlu cominatoriu sau de refuzare a unei cereri de modificare;
b)prin orice act al Comisiei sau al unui stat membru care acţionează la cererea Comisiei, în scopul executării silite a amenzii sau penalităţilor cu titlu cominatoriu.
(4)Fiecare întrerupere determină curgerea unui nou termen de prescripţie.
(5)Termenul de prescripţie pentru executarea sancţiunilor se suspendă:
a)pe perioada în care se poate efectua plata;
b)pe perioada în care executarea silită a plăţii este suspendată în temeiul unei hotărâri a Curţii de Justiţie.
Art. 27: Audierea părţilor, a autorilor plângerii şi a altor terţi
(1)Înainte de adoptarea deciziilor prevăzute la articolele 7, 8, 23 şi la articolul 24 alineatul (2), Comisia acordă întreprinderilor şi asociaţiilor de întreprinderi care fac obiectul procedurilor desfăşurate de Comisie ocazia de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la obiecţiunile formulate de Comisie. Comisia îşi fundamentează deciziile doar pe obiecţiunile asupra cărora părţile în cauză au putut prezenta comentarii. Autorii plângerii sunt implicaţi îndeaproape în proceduri.
(2)Drepturile la apărare ale părţilor în cauză sunt pe deplin garantate în cadrul procedurilor. Acestea au dreptul de acces la dosarul Comisiei, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a-şi proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu include accesul la informaţiile confidenţiale şi documentele interne ale Comisiei sau ale autorităţilor de concurenţă ale statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondenţa dintre Comisie şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre sau dintre acestea din urmă, inclusiv documentele întocmite în temeiul articolelor 11 şi 14. Nici o dispoziţie din prezentul alineat nu împiedică Comisia să divulge şi să utilizeze informaţiile necesare pentru a dovedi o încălcare.
(3)În cazul în care Comisia consideră că este necesar, poate audia de asemenea alte persoane fizice sau juridice. Cererile de audiere ale acestor persoane se aprobă dacă acestea demonstrează suficient interes. Autorităţile de concurenţă ale statelor membre pot de asemenea solicita Comisiei să audieze şi alte persoane fizice sau juridice.
(4)Atunci când Comisia intenţionează să adopte o decizie în temeiul articolului 9 sau al articolului 10, aceasta publică un rezumat al cauzei şi conţinutul esenţial al angajamentelor sau al acţiunii viitoare propuse. Terţii interesaţi pot să-şi prezinte observaţiile într-un termen stabilit de Comisie în publicarea efectuată şi care nu poate fi mai mic de o lună. Publicarea ia în considerare interesul legitim al întreprinderilor în protejarea secretului lor de afaceri.
Art. 28: Secretul profesional
(1)Fără a aduce atingere articolelor 12 şi 15, informaţiile colectate în temeiul articolelor 17-22 se folosesc doar pentru scopul în care au fost obţinute.
(2)Fără a se aduce atingere schimbului şi utilizării informaţiilor prevăzute la articolele 11,12,14,15 şi 27, Comisia şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre, funcţionarii acestora, reprezentanţii oficiali şi alte persoane care lucrează sub controlul acestor autorităţi, precum şi reprezentanţii oficiali şi funcţionarii altor autorităţi ale statelor membre nu divulgă informaţiile obţinute sau schimbate în temeiul prezentului regulament, şi care, prin natura lor, sunt protejate de secretul profesional. Această obligaţie se aplică de asemenea tuturor reprezentanţilor şi experţilor statelor membre care participă la întrunirile Comitetului consultativ în temeiul articolului 14.
Art. 29: Retragerea în cauze individuale
(1)În cauzele în care Comisia, împuternicită printr-un regulament al Consiliului, ca de exemplu regulamentele 19/65/CEE, (CEE) nr. 2821/71, (CEE) nr. 3976/87, (CEE) nr. 1534/91 sau (CEE) nr. 479/92, să aplice articolul 81 alineatul (3) din tratat prin regulament declară articolul 81 alineatul (1) din tratat inaplicabil anumitor categorii de acorduri, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi sau practici concertate, aceasta poate, acţionând din oficiu sau ca urmare a unei plângeri, să retragă beneficiul unui astfel de regulament de exceptare atunci când constată că, într-o anumită cauză, acordul, decizia sau practica concertată căreia i se aplică regulamentul de exceptare are efecte care sunt incompatibile cu articolul 81 alineatul (3) din tratat.
(2)Atunci când, într-o anumită cauză, acordurile, deciziile asociaţiilor de întreprinderi sau practicile concertate la care se aplică un regulament al Comisiei menţionat la alineatul (1) produc efecte incompatibile cu articolul 81 alineatul (3) din tratat pe teritoriul unui stat membru sau pe o parte a acestuia care prezintă toate caracteristicile unei pieţe geografice distincte, autoritatea de concurenţă a acestui stat membru poate retrage beneficiul regulamentului în cauză pe acel teritoriu.
Art. 30: Publicarea deciziilor
(1)Comisia publică deciziile pe care le adoptă în temeiul articolelor 7-10, 23 şi 24.
(2)Publicarea indică numele părţilor şi conţinutul principal al deciziei, inclusiv sancţiunile aplicate. Aceasta ia în considerare interesul legitim al întreprinderilor în protejarea secretelor lor de afaceri.
Art. 31: Controlul exercitat de Curtea de Justiţie
Curtea de Justiţie are plenitudine de competenţă cu privire la acţiunile introduse împotriva deciziilor prin care Comisia stabileşte o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiţie poate elimina, reduce sau mări amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu aplicată.
Art. 32:
[textul din Art. 32 din capitolul X a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 2 din Regulamentul 1419/25-sept-2006]
Art. 33: Dispoziţii de punere în aplicare
(1)Comisia este autorizată să ia măsurile adecvate pentru aplicarea prezentului regulament. Măsurile pot viza în special:
a)forma, conţinutul şi alte detalii ale plângerilor prezentate în conformitate cu articolul 7 şi procedura de respingere a plângerilor;
b)modalităţile practice pentru schimbul de informaţii şi consultările prevăzute la articolul 11;
c)modalităţile practice pentru audierile prevăzute la articolul 27.
(2)Înainte de adoptarea oricărei dispoziţii în temeiul alineatului (1), Comisia publică un proiect al acestora şi invită toate părţile interesate să-şi prezinte observaţiile în termenul stabilit de aceasta, care nu poate fi mai scurt de o lună. Înainte de publicarea unui proiect de măsuri şi înainte de adoptarea acesteia, Comisia consultă Comitetul consultativ privind înţelegerile şi poziţiile dominante.
Art. 34: Dispoziţii tranzitorii
(1)Cererile prezentate Comisiei în temeiul articolului 2 din Regulamentul nr. 17, notificările făcute în temeiul articolelor 4 şi 5 din acest regulament şi cererile şi notificările corespondente făcute în temeiul regulamentelor (CEE) nr. 1017/68, (CEE) nr. 4056/86 şi (CEE) nr. 3975/87 sunt caduce de la data aplicării prezentului regulament.
(2)Actele de procedură efectuate în temeiul Regulamentului nr. 17 şi al regulamentelor (CEE) nr. 1017/68, (CEE) nr. 4056/86 şi (CEE) nr. 3975/87 rămân în vigoare în scopul aplicării prezentului regulament.
Art. 35: Desemnarea autorităţilor de concurenţă ale statelor membre
(1)Statele membre îşi desemnează autoritatea sau autorităţile de concurenţă responsabile cu aplicarea articolelor 81 şi 82 din tratat astfel încât dispoziţiile prezentului regulament să fie efectiv respectate. Măsurile necesare pentru a conferi autorităţilor în cauză competenţa de a aplica aceste articole sunt luate până la 1 mai 2004. Autorităţile desemnate pot include instanţe.
(2)Atunci când punerea în aplicare a dreptului comunitar al concurenţei este încredinţată autorităţilor administrative şi judiciare naţionale, statele membre pot acorda diferite competenţe şi funcţii acestor autorităţi naţionale, fie administrative, fie judiciare.
(3)Efectele articolului 11 alineatul (6) se aplică autorităţilor desemnate de statele membre, inclusiv instanţelor care exercită funcţii privind pregătirea şi adoptarea tipurilor de decizii prevăzute la articolul 5. Efectele articolului 11 alineatul (6) nu se aplică instanţelor în măsura în care acestea acţionează ca instanţe de recurs în privinţa tipurilor de decizii prevăzute la articolul 5.
(4)Fără a aduce atingere alineatului (3), în statele membre în care, pentru adoptarea anumitor tipuri de decizii prevăzute la articolul 5, o autoritate introduce o acţiune la o autoritate judiciară care este separată şi diferită de autoritatea responsabilă cu investigaţia şi cu condiţia respectării condiţiilor prezentului alineat, efectele articolului 11 alineatul (6) se limitează la autoritatea responsabilă cu investigaţia, care îşi retrage acţiunea la autoritatea judiciară atunci când Comisia iniţiază o procedură. Această retragere pune capăt efectiv procedurii naţionale.
Art. 36:
[textul din Art. 36 din capitolul XI a fost abrogat la 25-mar-2009 de anexa I, partea 1 din Regulamentul 169/26-feb-2009]
Art. 37: Modificarea Regulamentului (CEE) nr. 2988/74
În Regulamentul (CEE) nr. 2988/74, se inserează următorul articol:
"- Articolul 7a: Excluderea din domeniul de aplicare
Prezentul regulament nu se aplică măsurilor luate în temeiul Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat (*).
(*)JO L 1, 4.1.2003, p. 1."
Art. 38: Modificarea Regulamentului (CEE) nr. 4056/86
Regulamentul (CEE) nr. 4056/86 se modifică după cum urmează:
1.Articolul 7 se modifică după cum urmează:
(a)Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"(1)Nerespectarea unei obligaţii
Atunci când persoanele interesate nu respectă o obligaţie care, în temeiul articolului 5, condiţionează exceptarea prevăzută la articolul 3, Comisia poate, pentru a pune capăt unei astfel de nerespectări şi în temeiul condiţiilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat (*), adopta o decizie care fie le interzice fie le impune să îndeplinească anumite acte sau le retrage beneficiul exceptării pe categorii.
(*)JO L 1, 4.1.2003, p. 1."
(b)Alineatul (2) se modifică după cum urmează:
(i)La litera (a), cuvintele "conform condiţiilor prevăzute în secţiunea II" se înlocuiesc cu cuvintele "conform condiţiilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1/2003"
(ii)La litera (c) punctul (i) al doilea paragraf, a doua teză se înlocuieşte cu următorul text:
"În acelaşi timp, se decide, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, dacă acceptă angajamentele propuse de întreprinderile în cauză în vederea, printre altele, obţinerii accesului pe piaţă pentru companiile care nu sunt membre ale conferinţei maritime."
2.Articolul 8 se modifică după cum urmează:
(a)Alineatul (1) se elimină.
(b)La alineatul (2), cuvintele "în temeiul articolului 10" se înlocuiesc cu cuvintele "în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1/2003"
(c)Alineatul (3) se elimină.
3.Articolul 9 se modifică după cum urmează:
(a)La alineatul (1), cuvintele "Comitetul consultativ prevăzut la articolul 15" se înlocuiesc cu cuvintele "Comitetul consultativ prevăzut la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003".
(b)La alineatul (2), cuvintele "Comitetul consultativ menţionat la articolul 15" se înlocuiesc cu cuvintele "Comitetul consultativ menţionat la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003".
4.Articolele 10-25 se abrogă, cu excepţia articolului 13 alineatul (3), care continuă să se aplice deciziilor adoptate în temeiul articolului 81 alineatul (3) din tratat, înainte de data aplicării prezentului regulament, până la data expirării acelor decizii.
5.La articolul 26, cuvintele "forma, conţinutul şi alte detalii ale plângerilor în temeiul articolului 10, cererile în temeiul articolului 12 şi audierile prevăzute la articolul 23 alineatele (1) şi (2)" se elimină.
Art. 39: Modificarea Regulamentului (CEE) nr. 3975/87
Articolele 3-19 din Regulamentul (CEE) nr. 3975/87 se abrogă, cu excepţia articolului 6 alineatul (3), care continuă să se aplice deciziilor adoptate în conformitate cu articolul 81 alineatul (3) din tratat înainte de data aplicării prezentului regulament, până la data expirării deciziilor în cauză.
Art. 40: Modificarea regulamentelor nr. 19/65/CEE, (CEE) nr. 2821/71 şi (CEE) nr. 1534/91
- Articolul 7 din Regulamentul nr. 19/65/CEE, articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2821/71 şi articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 1534/91 se abrogă.
Art. 41:
[textul din Art. 41 din capitolul XI a fost abrogat la 01-iul-2009 de anexa I din Regulamentul 487/25-mai-2009]
Art. 42:
[textul din Art. 42 din capitolul XI a fost abrogat la 14-apr-2009 de anexa I din Regulamentul 246/26-feb-2009]
Art. 43: Abrogarea regulamentelor nr. 17 şi nr. 141
(1)Regulamentul nr. 17 se abrogă, cu excepţia articolului 8 alineatul (3), care continuă să se aplice deciziilor adoptate în temeiul articolului 81 alineatul (3) din tratat înainte de data aplicării prezentului regulament, până la data expirării acestor decizii.
(2)Regulamentul nr. 141 se abrogă.
(3)Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.
Art. 44: Raportarea privind aplicarea prezentului regulament
La cinci ani de la data aplicării prezentului regulament, Comisia înaintează un raport Parlamentului European şi Consiliului privind funcţionarea prezentului regulament, în special privind aplicarea articolului 11 alineatul (6) şi a articolului 17.
Pe baza acestui raport, Comisia evaluează dacă este oportun să propună Consiliului o revizuire a prezentului regulament.
Art. 45: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Se aplică de la 1 mai 2004.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2002.
Pentru Consiliu Preşedintele M. FISCHER BOEL |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007