Directiva 93/6/CEE/15-mar-1993 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 1 Ianuarie 2007

Dată act: 15-mar-1993

Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene

întrucât obiectivul principal al Directivei 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare ⁽⁴⁾ este să permită întreprinderilor de investiţii autorizate şi supravegheate de autorităţile competente din statul membru de origine să înfiinţeze sucursale şi să furnizeze servicii în mod liber în alte state membre; întrucât directiva menţionată anterior prevede, prin urmare, coordonarea normelor de autorizare a întreprinderilor de investiţii şi a desfăşurării activităţii acestora;

întrucât directiva menţionată anterior nu stabileşte însă norme privind fondurile proprii ale întreprinderilor de investiţii şi nici nu stabileşte valoarea capitalului lor iniţial; întrucât nu stabileşte un cadru comun pentru supravegherea riscurilor la care sunt expuse întreprinderile menţionate; întrucât directiva menţionată anterior face trimitere, în câteva din prevederile sale, la altă iniţiativă comunitară al cărei obiectiv îl reprezintă tocmai adoptarea de măsuri coordonate în domeniile menţionate;

întrucât abordarea adoptată constă în armonizarea esenţială, necesară şi suficientă pentru a asigura recunoaşterea reciprocă a acordurilor şi a sistemelor de supraveghere prudenţială; întrucât adoptarea de măsuri de coordonare a definiţiilor fondurilor proprii ale întreprinderilor de investiţii, a stabilirii valorii capitalului lor iniţial şi a stabilirii unui cadru comun pentru supravegherea riscurilor la care sunt expuse întreprinderile de investiţii sunt aspecte esenţiale ale armonizării necesare realizării recunoaşterii reciproce în cadrul pieţei financiare interne;

întrucât, în toate cazurile, instituţiile trebuie să se conformeze dispoziţiilor prezentei directive în ceea ce priveşte acoperirea riscurilor de schimb valutar în toate activităţile lor; întrucât cerinţele de capital trebuie să fie mai reduse în cazul poziţiilor exprimate în valute strâns legate între ele, fie că acestea sunt confirmate statistic, fie că decurg din acorduri interguvernamentale obligatorii, în special din cele încheiate în vederea instituirii uniunii monetare europene;

întrucât Directiva 92/121/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1992 privind supravegherea şi controlul riscurilor majore ale instituţiilor de credit (²) nu urmăreşte stabilirea de norme comune privind supravegherea riscurilor majore aferente activităţilor care sunt în principal expuse riscurilor de piaţă; întrucât directiva menţionată anterior face trimitere la o altă iniţiativă comunitară, al cărei obiect îl reprezintă instituirea coordonării metodelor necesară în acest domeniu;

întrucât Directiva 92/30/CEE a Consiliului din 6 aprilie 1992 privind supravegherea instituţiilor de credit pe o bază consolidată ⁽⁴⁾ enunţă principiul consolidării; întrucât directiva menţionată anterior nu stabileşte norme privind consolidarea instituţiilor financiare ce desfăşoară activităţi expuse în principal riscurilor de piaţă; întrucât directiva menţionată anterior face trimitere la altă iniţiativă comunitară al cărei obiect îl reprezintă adoptarea de măsuri coordonate în acest domeniu;

CAPITOLUL 1:DEFINIŢII

Art. 2

1.instituţie de credit înseamnă o instituţie de credit, în sensul articolului 1 prima liniuţă din prima Directivă 77/780/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1977 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative de începere şi desfăşurare ⁽²⁾ a activităţii instituţiilor de credit şi care face obiectul dispoziţiilor Directivei 89/647/CEE;

2.întreprindere de investiţii înseamnă o instituţie în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 93/22/CEE care face obiectul cerinţelor prevăzute în directiva menţionată anterior, cu excepţia:

6.portofoliu privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare al unei instituţii înseamnă un portofoliu care cuprinde:

(a)poziţiile proprii în instrumente financiare care sunt deţinute de instituţie în vederea revinderii lor şi care sunt achiziţionate de instituţie cu intenţia de a beneficia pe termen scurt de diferenţele actuale şi viitoare între preţul de cumpărare şi de vânzare sau de variaţia altor preţuri sau de dobânzi şi poziţiile ce rezultă din cumpărări şi vânzări simultane efectuate în cont propriu (matched principal broking) sau poziţiile deţinute în vederea acoperirii altor elemente ale portofoliului şi

(b)riscurile datorate operaţiunilor nederulate, tranzacţiilor incomplete şi instrumentelor derivate extrabursiere menţionate la punctele 1, 2, 3 şi 5 din anexa II, riscurile datorate acordurilor de răscumpărare şi împrumuturilor de titluri bazate pe titluri incluse în portofoliul privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare în sensul literei (a) menţionate anterior, prevăzut la punctul 4 din anexa II şi, cu condiţia autorizării de către autorităţile competente, riscurile aferente acordurilor de primire în pensiune şi împrumutului de titluri, prevăzute tot la punctul 4, care îndeplinesc fie condiţiile menţionate la punctele (i), (ii), (iii) şi (v), fie cele de la (iv) şi (v), de mai jos:

(c)riscurile sub formă de drepturi de brokeraj, comisioane, dobânzi, dividente şi de depozit de marjă privind instrumente derivate tranzacţionate la bursă, care sunt direct legate de elementele cuprinse în portofoliu şi prevăzute la punctul 6 din anexa II.

9.ponderarea riscurilor înseamnă gradele riscului de credit aplicabile contrapartidelor respective, conform dispoziţiilor Directivei 89/647/CEE. Cu toate acestea, activelor care reprezintă creanţe şi celorlalte riscuri ale întreprinderilor de investiţii sau ale întreprinderilor de investiţii recunoscute din ţări terţe şi riscurile asumate cu privire la casele de compensaţie şi la bursele recunoscute li se vor atribui aceeaşi pondere ca în cazul în care contrapartida respectivă este o instituţie de credit;

12.elemente eligibile înseamnă poziţii lungi şi scurte în activele menţionate la articolul 6 alineatul 1 litera (b) din Directiva 89/647/CEE şi în titluri de creanţă emise de către întreprinderile de investiţii sau de întreprinderile de investiţii recunoscute din ţări terţe. De asemenea, se face referire şi la poziţiile lungi şi scurte în titluri de creanţă, cu condiţia ca aceste titluri să îndeplinească următoarele condiţii: în primul rând, să fie cotate pe cel puţin una dintre pieţele reglementate ale unui stat membru sau la o bursă de valori dintr-o ţară terţă, cu condiţia ca această bursă să fie recunoscută de către autorităţile competente ale statului membru respectiv; în al doilea rând, să fie considerate de către instituţia respectivă ca fiind suficient de lichide şi ca prezentând, datorită solvabilităţii emitentului, un grad de risc de incapacitate de plată comparabil cu sau mai mic decât cel al activelor menţionate la articolul 6 alineatul 1 litera (b) din Directiva 89/647/CEE; modalitatea de evaluare a titlurilor face obiectul evaluării de către autorităţile competente, care nu acceptă decizia instituţiei în cazul în care consideră că titlurile în cauză prezintă un grad de risc de incapacitate de plată prea mare pentru ca aceste elemente să fie considerate eligibile.

Prin excepţie de la cele menţionate anterior şi până la o coordonare ulterioară, este la latitudinea autorităţilor competente să recunoască eligibilitatea titlurilor care sunt suficient de lichide şi care prezintă, datorită solvabilităţii emitentului, un grad de risc de incapacitate de plată comparabil cu sau mai mic decât cel al activelor menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/647/CEE. Riscul de incapacitate de plată atribuit acestor titluri trebuie să fi fost evaluat la acest nivel de cel puţin două organisme de evaluare recunoscute de către autorităţile competente sau de către numai un astfel de organism, cu condiţia ca alt organism de evaluare recunoscut de autorităţile competente să nu le fi atribuit un rang inferior.

17.acord de dare în pensiune şi acord de primire în pensiune înseamnă o operaţiune prin care o instituţie sau contrapartida sa transferă titluri sau drepturi garantate privind proprietatea titlurilor, în cazul în care această garanţie este emisă de către o bursă recunoscută care deţine drepturile asupra titlurilor, operaţiunea nepermiţând transferul sau darea în gaj a unui anumit titlu către mai mult de o contrapartidă la un moment dat şi prin care se angajează să le răscumpere (sau să răscumpere titluri care prezintă aceleaşi caracteristici) la un preţ determinat şi la o dată ulterioară stabilită sau care urmează a fi stabilită de către instituţia care efectuează transferul. Operaţiunea reprezintă un acord de dare în pensiune pentru instituţia care vinde titlurile şi un acord de primire în pensiune pentru instituţia care le cumpără.

18.dare de titluri cu împrumut şi luare de titluri cu împrumut înseamnă o tranzacţie prin care o instituţie sau contrapartida sa transferă titluri contra unei garanţii corespunzătoare, împrumutatul angajându-se să restituie titlurile echivalente la o dată viitoare sau atunci când i se va solicita acest lucru de către instituţia care transferă titlurile. Tranzacţia reprezintă dare de titluri cu împrumut pentru instituţia care transferă titlurile şi luare de titluri cu împrumut pentru instituţia căreia îi sunt transferate.

20.întreprindere locală înseamnă o întreprindere care acţionează numai în nume propriu la o bursă de contracte futures sau de opţiuni sau în numele altor membri ai aceleaşi burse sau pentru a stabili preţul pentru alţi membri ai aceleaşi burse, întreprinderea fiind garantată de un membru compensator al bursei. Responsabilitatea îndeplinirii obligaţiilor contractuale ale unei asemenea întreprinderi trebuie asumată de un membru compensator al aceleiaşi burse, aceste contracte trebuind a fi luate în considerare la calcularea cerinţelor de capital totale ale membrului compensator, atât timp cât poziţiile întreprinderii locale sunt complet separate de cele ale membrului compensator;

CAPITOLUL 2:CAPITALUL INIŢIAL

Art. 3

(1)Întreprinderile de investiţii care deţin fondurile şi titlurile clienţilor şi care furnizează unul sau mai multe din următoarele servicii vor avea un capital iniţial de 125 000 ECU:

(5)Sub rezerva dispoziţiilor de la alineatele (1)-(4), statele membre pot continua să autorizeze întreprinderile de investiţii şi întreprinderile menţionate la alineatul 4 înfiinţate înainte de punerea în aplicare a prezentei directive ale căror fonduri proprii sunt inferioare nivelelor de capital iniţial prevăzute la alineatele (1)-(4). Fondurile proprii ale tuturor acestor întreprinderi trebuie să nu coboare sub nivelul de referinţă cel mai ridicat calculat după data notificării prezentei directive. Nivelul de referinţă este nivelul mediu zilnic al fondurilor proprii calculat pe o perioadă de şase luni precedentă datei la care se face calculul. Nivelul de referinţă menţionat anterior se calculează o dată la şase luni pe perioada precedentă corespunzătoare.

(6)În cazul în care o altă persoană fizică sau juridică preia conducerea uneia din întreprinderile prevăzute la alineatul (5), fondurile proprii ale întreprinderii respective trebuie să atingă cel puţin nivelul specificat la alineatele (1)-(4), cu excepţia următoarelor cazuri:

(7)Cu toate acestea, în anumite circumstanţe şi cu acordul autorităţilor competente, în cazul în care fuzionează două sau mai multe întreprinderi de investiţii şi întreprinderi menţionate la alineatul (4), nu este obligatoriu ca fondurile proprii ale întreprinderii rezultate în urma fuziunii să atingă nivelul prevăzut la alineatele (1)-(4). Cu toate acestea, chiar în cazul în care nu este atins nivelul prevăzut la alineatele (1)-(4), fondurile proprii ale întreprinderii nu trebuie să scadă sub suma fondurilor proprii ale întreprinderilor care au fuzionat, calculată la data fuziunii.

CAPITOLUL 3:ACOPERIREA RISCURILOR

Art. 4

(1)Autorităţile competente impun instituţiilor să dispună de fonduri proprii care să fie întotdeauna egale sau mai mari decât suma următoarelor elemente:

(6)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (1), autorităţile competente pot permite instituţiilor să calculeze cerinţele de capital pentru portofoliul lor privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare mai degrabă în conformitate cu dispoziţiile Directivei 89/647/CEE decât cu dispoziţiile anexelor I şi II la prezenta directivă, cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:

(7)Pentru a calcula, în sensul alineatului (6) punctele (i) şi (iii), partea pe care o reprezintă portofoliul privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare din totalitatea operaţiunilor, autorităţile competente pot lua în calcul fie volumul combinat al operaţiunilor din bilanţ şi al celor care nu sunt incluse în bilanţ, fie contul de profit şi pierdere, fie fondurile proprii ale instituţiilor respective, fie o combinaţie a tuturor acestor modalităţi de calcul. Pentru a evalua volumul operaţiunilor din bilanţ şi a celor care nu sunt incluse în bilanţ, titlurile de creanţă sunt evaluate la preţul pieţei sau la valoarea lor nominală, titlurile de proprietate sunt evaluate la preţul pieţei, iar instrumentele derivate sun evaluate în funcţie de valoarea lor nominală sau de valoarea de piaţă a instrumentelor suport. Poziţiile lungi şi scurte se însumează, indiferent de semnul lor.

CAPITOLUL 4:SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL RISCURILOR MAJORE

Art. 5

CAPITOLUL 5:EVALUAREA POZIŢIILOR ÎN VEDEREA INFORMĂRII

Art. 6

CAPITOLUL 6:SUPRAVEGHEREA PE O BAZĂ CONSOLIDATĂ

Art. 7

1.Principii generale

(2)Cerinţele prevăzute la articolele 4 şi 5 pentru:

(3)În cazul în care unul din grupurile menţionate la alineatul 2 nu include nici o instituţie de credit, se aplică dispoziţiile Directivei 92/30/CEE, cu următoarele modificări:

(4)Autorităţile competente obligate sau însărcinate să efectueze supravegherea pe o bază consolidată a grupurilor menţionate la alineatul (3) pot renunţa la această obligaţie, până la o coordonare ulterioară a supravegherii pe o bază consolidată a acestor grupuri şi în cazul în care circumstanţele o justifică, cu condiţia ca fiecare întreprindere de investiţii dintr-un asemenea grup:

(5)Autorităţile competente impun întreprinderilor de investiţii din cadrul unui grup care beneficiază de derogarea prevăzută la alineatul (4) să le notifice riscurile, inclusiv cele privind alcătuirea şi sursele lor de capital şi de finanţare, care ar putea aduce atingere situaţiei financiare a acestor întreprinderi de investiţii. Apoi, în cazul în care autorităţile competente consideră că situaţia financiară a acestor întreprinderi de investiţii nu este suficient de protejată, impun acestor întreprinderi să ia măsuri, inclusiv, în caz de necesitate, să limiteze transferul de capital de la aceste întreprinderi la entităţile grupului.

(7)Statele membre pot acorda derogări de la cerinţele prevăzute la articolele 4 şi 5, pe bază individuală sau subconsolidată, unei instituţii care, în calitate de întreprindere -mamă, face obiectul unei supravegheri pe bază consolidată, precum şi oricărei filiale a unei asemenea instituţii, care este autorizată de ele şi care fac obiectul supravegherii lor şi este inclusă în supravegherea pe bază consolidată a instituţiei care este întreprindere -mamă.

(9)Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (8), autorităţile competente responsabile de autorizarea filialei unei întreprinderi-mamă care este o instituţie pot, prin acord bilateral, să delege responsabilităţile lor de supraveghere a adecvării fondurilor proprii şi a riscurilor majore autorităţilor competente care au autorizat şi care supraveghează întreprinderea-mamă. Comisia trebuie informată de existenţa şi de conţinutul unor astfel de acorduri. Comisia transmite aceste informaţii autorităţilor competente din alte state membre, Comitetului consultativ bancar şi Consiliului, cu excepţia cazurilor în care este vorba de grupurile prevăzute la alineatul 3.

2.Calcularea cerinţelor pe bază consolidată

(10)În cazul în care nu se face uz de dreptul de a acorda derogări prevăzut la alineatele (7) şi (9), autorităţile competente pot, în vederea calculării pe bază consolidată a cerinţelor de capital menţionate la anexa I şi a riscurilor clienţilor menţionate în anexa VI, să permită ca poziţiile nete din portofoliul privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare al unei instituţii să compenseze poziţiile nete din portofoliul privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare al altei instituţii, în conformitate cu normele prevăzute la anexa I, respectiv VI.

(11)Autorităţile competente pot, de asemenea, permite compensarea portofoliului privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare şi a poziţiilor în devize ale instituţiilor cu sediul în ţări terţe, sub rezerva îndeplinirii concomitente a următoarelor condiţii:

(12)Autorităţile competente pot, de asemenea, autoriza compensarea menţionată la alineatul (10) între instituţiile care fac parte din acelaşi grup şi care au fost autorizate în statul membru respectiv, în următoarele condiţii:

3.Definiţia fondurilor proprii pe bază consolidată

CAPITOLUL 7:COMUNICAREA INFORMAŢIILOR

Art. 8

(5)Autorităţile competente impun instituţiilor să le semnaleze de îndată cazurile în care contrapartidele lor în acordurile de dare în pensiune şi de primire în pensiune sau în operaţiunile de dare cu împrumut de titluri sau luare cu împrumut de titluri nu se achită de obligaţiile pe care le au. În cel mult trei ani de la data prevăzută la articolul 12, Comisia prezintă un raport Consiliului privind cazurile menţionate anterior şi repercusiunile acestora asupra regimului prevăzut în prezenta directivă pentru operaţiunile şi tranzacţiile respective. Acest raport va descrie, de asemenea, măsura în care instituţiile îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 2 alineatul (6) litera (b) punctele (i)-(v) care le sunt aplicabile şi, în special, cele de la articolul 2 alineatul (6) litera (b) punctul (v). Raportul va descrie, de asemenea, toate modificările apărute în volumul respectiv de împrumuturi tradiţionale ale instituţiilor şi de împrumuturile acestora prin intermediul acordurilor de dare în pensiune şi al operaţiunilor de luare cu împrumut de titluri. În cazul în care Comisia, pe baza acestui raport, precum şi a altor informaţii, conchide că sunt necesare măsuri de salvgardare suplimentare în vederea prevenirii abuzurilor, prezintă propuneri adecvate.

CAPITOLUL 8:AUTORITĂŢILE COMPETENTE

Art. 9

(4)Autorităţile competente din statele membre colaborează strâns în îndeplinirea funcţiilor prevăzute în prezenta directivă, în special atunci când serviciile de investiţii sunt furnizate prin prestare de servicii sau prin înfiinţarea de sucursale în unul sau mai multe state membre. Autorităţile competente îşi furnizează, la cerere, toate informaţiile de natură să le faciliteze supravegherea adecvării fondurilor proprii ale întreprinderilor de investiţii şi ale instituţiilor de credit şi, în special, verificarea respectării normelor prevăzute în prezenta directivă. Schimburile de informaţii între autorităţile competente prevăzute în prezenta directivă trebuie să respecte, în ceea ce priveşte întreprinderile de investiţii, obligaţia păstrării secretului profesional prevăzută la articolul 25 din Directiva 93/22/CEE şi, în ceea ce priveşte instituţiile de credit, obligaţia menţionată la articolul 12 din Directiva 77/780/CEE, modificată de Directiva 89/646/CEE.

Art. 10

CAPITOLUL 9:DISPOZIŢII TRANZITORII

Art. 11

CAPITOLUL 10:DISPOZIŢII FINALE

Art. 12

(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data prevăzută la articolul 31 al doilea paragraf din Directiva 93/22/CEE. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

ANEXA I ---- pagina 12 din 31993L0006_RO:

Capitolul 1:INTRODUCERE

I.Calcularea poziţiei nete

1.Excedentul poziţiilor lungi (scurte) ale unei instituţii faţă de poziţiile sale scurte (lungi) în aceleaşi titluri de proprietate, titluri de creanţă şi titluri convertibile, precum şi în contracte financiare futures, opţiuni, warante şi warante acoperite, identice, reprezintă poziţia sa netă în fiecare dintre aceste instrumente. La calcularea poziţiei nete, autorităţile competente permit ca poziţiile în instrumente derivate să fie tratate, în conformitate cu prevederile punctelor 4-7, ca poziţii în titlul sau titlurile suport (sau noţionale). În cazul în care o instituţie deţine în portofoliul său propriile titluri de creanţă, acestea nu sunt luate în considerare la calcularea riscului specific menţionat la punctul 14.

II.Instrumente speciale

4.Contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii şi angajamentele forward de cumpărare şi vânzare de titluri de creanţă sunt tratate ca şi combinaţii de poziţii lungi şi scurte. Astfel, o poziţie lungă în contracte futures pe rata dobânzii este considerată ca fiind o combinaţie între un împrumut cu scadenţă la livrarea contractului futures şi deţinerea unui activ a cărui scadenţă este egală cu scadenţa instrumentului sau poziţiei noţionale suport la contractul futures în cauză. La fel, un contract futures vândut este considerat ca fiind o poziţie lungă a cărei scadenţă este aceeaşi cu data reglementării la care se adaugă perioada contractului şi o poziţie scurtă, cu o scadenţă egală cu data reglementării. Atât împrumutul, cât şi activul deţinut sunt incluse în coloana corespunzătoare administraţiei centrale din tabelul 1 de la punctul 14, în vederea calculării cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului specific aferent contractelor futures pe rata dobânzii şi contractelor forward pe rata dobânzii. Un angajament forward de cumpărare a unui titlu de creanţă este tratat ca o combinaţie între un împrumut cu scadenţă la data livrării şi o poziţie lungă spot chiar pe titlul de creanţă. Împrumutul este inclus în coloana corespunzătoare administraţiei centrale din tabelul 1, în sensul riscului specific, iar titlul de creanţă - în coloana ce-i corespunde din cadrul aceluiaşi tabel. Autorităţile competente pot permite ca cerinţa de capital corespunzătoare unui contract futures tranzacţionat la bursă să fie egală cu acoperirea cerută de bursă, în cazul în care consideră că această acoperire dă măsura exactă a riscului aferent contractului şi că metoda de calculare a acoperirii este echivalentă metodei prezentate în prezenta anexă.

5.Opţiunile pe rata dobânzii, titluri de creanţă, titluri de capital, indici bursieri, contracte financiare futures, swap-uri şi valute sunt tratate ca poziţii a căror valoare este egală cu valoarea aferentă instrumentului suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta, în sensul prezentei anexe. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu poziţii de semn opus pe titluri sau pe instrumente suport derivate, identice. Valoarea delta utilizată este cea a bursei respective sau, în cazul în care nu este disponibilă sau în cazul opţiunilor emise tranzacţionate pe piaţa extrabursieră, este valoarea delta calculată chiar de instituţie, sub rezerva ca autorităţile competente să considere că modelul utilizat de instituţie este rezonabil.

Autorităţile competente impun ca riscurile aferente opţiunilor, altele decât riscul delta, să fie acoperite. Ele pot permite ca cerinţa privind o opţiune tranzacţionată la bursă să fie egală cu acoperirea cerută de bursă, în cazul în care consideră că această acoperire dă măsura exactă a riscului aferent opţiunii şi că metoda de calculare a acoperirii este echivalentă metodei prezentate în prezenta anexă pentru aceste opţiuni. În plus, autorităţile competente pot permite ca cerinţa privind o opţiune cumpărată la bursă sau pe piaţa extrabursieră să fie aceeaşi ca cea pentru instrumentul suport al acţiunii, sub rezerva ca cerinţa astfel calculată să nu depăşească valoarea de piaţă a opţiunii. Cerinţa pentru o opţiune emisă, tranzacţionată pe piaţa extrabursieră, se stabileşte în funcţie de instrumentul suport al acesteia.

7.Swap-urile sunt tratate, în vederea calculării riscului de rată a dobânzii, pe aceeaşi bază ca şi instrumentele din bilanţ. Prin urmare, un swap pe rata dobânzii, în cadrul căruia o instituţie primeşte o rată a dobânzii variabilă şi plăteşte o rată a dobânzii fixă este tratat ca fiind combinaţia dintre o poziţie lungă într-un instrument pe o rată a dobânzii variabilă cu scadenţă egala cu perioada până la următoarea dată de refixare a ratei dobânzii şi o poziţie scurtă pe un instrument cu rată a dobânzii fixă cu aceeaşi scadenţă ca a swap-ului însuşi.

8.Cu toate acestea, instituţiile care evaluează preţul pieţei şi gestionează riscul de rată a dobânzii a instrumentelor derivate enumerate la punctele 4-7 pe baza fluxurilor financiare actualizate pot utiliza modele de sensibilitate pentru calcularea poziţiilor menţionate în continuare şi sunt obligate să le utilizeze pentru orice obligaţie amortizată pe durata sa reziduală, al cărei principal nu este rambursat într-o singură tranşă. Modelul şi utilizarea acestuia de către instituţia respectivă trebuie aprobate de către autorităţile competente. În urma aplicării acestor modele ar trebui să rezulte poziţii care să aibă aceeaşi sensibilitate la variaţiile ratei dobânzii ca şi fluxurile financiare suport. Această sensibilitate trebuie evaluată în comparaţie cu fluctuaţiile independente ale unui eşantion de rate pe curba randamentului şi să aibă cel puţin un punct de sensibilitate în fiecare dintre benzile de scadenţă din tabelul 2 de la punctul 18. Poziţiile sunt luate în considerare pentru calcularea cerinţei de capital, în conformitate cu dispoziţiile punctelor 15-30.

9.Instituţiile care nu au recurs la modelele prevăzute la punctul 8 pot, cu acordul autorităţilor competente, să considere orice poziţie menţionată la punctele 4- 7 ca fiind în întregime compensată, cu condiţia să îndeplinească cel puţin următoarele condiţii:

III.Riscul specific şi riscul general

12.Riscul de poziţie privind un titlu de creanţă sau de capital tranzacţionat (sau un instrument derivat pe un titlu de creanţă ori de capital) este împărţit în două componente, în vederea calculării cerinţelor de capital. Prima componentă priveşte riscul specific, şi anume riscul de modificare a preţului instrumentului respectiv datorită factorilor legaţi de emitentul acestuia sau, în cazul unui instrument derivat, de emitentul instrumentului suport. A doua componentă priveşte riscul general, şi anume riscul de modificare a preţului instrumentului datorită unei fluctuaţii la nivelul ratelor dobânzii (în cazul unui titlu de creanţă tranzacţionat sau al unui instrument derivat pe un titlu de creanţă, tranzacţionat) sau unei fluctuaţii generale a pieţei de acţiuni care nu poate fi atribuită nici unei caracteristici specifice a titlurilor respective (în cazul unui titlu de capital sau al unui instrument derivat pe un titlu de capital).

Capitolul 2:TITLURI DE CREANŢĂ TRANZACŢIONATE

14.Instituţia atribuie poziţiile sale nete, calculate în conformitate cu dispoziţiile punctului 1, categoriilor corespunzătoare din tabelul 1 pe baza scadenţelor reziduale şi, în continuare, le înmulţeşte cu ponderile indicate. Instituţia însumează poziţiile sale ponderate (fie ele lungi sau scurte) în vederea calculării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului specific.

15.Procedura de calcul al cerinţei de capital pentru acoperirea riscului general presupune două etape de bază. În prima etapă, toate poziţiile sunt ponderate în funcţie de scadenţa lor (aşa cum s-a explicat la punctul 16), în vederea calculării cerinţei de capital necesare pentru acoperirea acestora. În a doua etapă, cerinţele de capital pot fi reduse în cazul în care o poziţie ponderată este deţinută în paralel cu o poziţie ponderată de semn opus, în cadrul aceleiaşi benzi de scadenţă. Reducerea cerinţei de capital va fi, de asemenea, permisă în cazul în care poziţiile ponderate de semn opus se încadrează în benzi de scadenţă diferite. Cerinţa de capital poate fi redusă şi în cazul în care poziţiile ponderate de semn opus fac parte din benzi de scadenţă diferite, nivelul reducerii variind în funcţie de faptul dacă cele două poziţii fac sau nu parte din aceeaşi zonă şi în funcţie de zonele cărora le aparţin. Există în total trei zone (grupe de benzi de scadenţă).

16.Instituţia atribuie poziţiile sale nete benzilor de scadenţă corespunzătoare din a doua sau a treia coloană, după caz, a tabelului 2 de la punctul 18. Instituţia realizează acest lucru pe baza scadenţei reziduale, în cazul instrumentelor c rată fixă, şi pe baza perioadei rămase până la următoarea refixare a ratei dobânzii, în cazul instrumentelor la care rata dobânzii este refixată înainte de scadenţa finală. Instituţia face, de asemenea, distincţie între titlurile de creanţă cu un cupon de 3 % sau mai mare şi cele cu un cupon mai mic de 3 % şi, în consecinţă, le înscrie în coloana a doua sau a treia a tabelului 2. În continuare, instituţia înmulţeşte fiecare poziţie cu ponderea indicată în a patra coloană a tabelului 2 pentru banda de scadenţă corespunzătoare.

17.Instituţia calculează, în continuare, suma poziţiilor lungi ponderate şi suma poziţiilor scurte ponderate în fiecare dintre benzile de scadenţă. Suma corespunzătoare poziţiilor lungi ponderate compensate prin poziţii scurte ponderate într-o anumită bandă de scadenţă reprezintă poziţia ponderată compensată în acea bandă, în timp ce poziţia lungă reziduală sau poziţia scurtă reziduală reprezintă poziţia ponderată necompensată în aceeaşi bandă. Instituţia calculează apoi totalul poziţiilor ponderate compensate în toate benzile.

18.Instituţia calculează totalul poziţiilor lungi ponderate necompensate din benzile de scadenţă ale fiecărei zone din tabelul 2, în vederea determinării poziţiei lungi ponderate necompensate pentru fiecare zonă. În mod similar, poziţiile scurte ponderate necompensate din benzile fiecărei zone sunt însumate în vederea determinării poziţiei scurte ponderate necompensate ale acelei zone. Partea aferentă poziţiei lungi ponderate necompensate pentru o anumită zonă care este compensată cu poziţia scurtă ponderată necompensată pentru zona respectivă reprezintă poziţia ponderată compensată pentru zona respectivă. Partea rămasă a poziţiei lungi sau scurte necompensate pentru o zonă care nu a putut fi astfel compensată reprezintă poziţia ponderată necompensată pentru zona respectivă.

Zona	Benzi de scadenţă		Pondere (%)	Variaţia estimată a ratei dobânzii (%)
Zona	Cupon egal sau mai mare de 3 %	Cupon mai mic de 3 %	Pondere (%)	Variaţia estimată a ratei dobânzii (%)
(1)	(2)	(3)	(4)	(5)
Unu	0 <</u> 1 lună	0 mai mic sau egal cu 1 lună	0,00	_
	> 1 <</u> 3 luni	> 1 mai mic sau egal cu 3 luni	0,20	1,00
	> 3 <</u> 6 luni	> 3 mai mic sau egal cu 6 luni	0,40	1,00
	> 6 <</u> 12 luni	> 6 mai mic sau egal cu 12 luni	0,70	1,00
Doi	> 1 <</u> 2 ani	> 1,0 mai mic sau egal cu 1,9 ani	1,25	0,90
	> 2 mai mic sau egal cu 3 ani	> 1,9 mai mic sau egal cu 2,9 ani	1,75	0,80
	> 3 mai mic sau egal cu 4 ani	> 2,8 mai mic sau egal cu 3,6 ani	2,25	0,75
Trei	> 4 mai mic sau egal cu 5 ani	> 3,6 mai mic sau egal cu 4,3 ani	2,75	0,75
	> 5 <</u> 7 ani	> 4,3 mai mic sau egal cu 5,7 ani	3,25	0,70
	> 7 mai mic sau egal cu 10 ani	> 5,7 mai mic sau egal cu 7,3 ani	3,75	0,65
	> 10 mai mic sau egal cu 15 ani	> 7,3 mai mic sau egal cu 9,3 ani	4,50	0,60
	> 15 mai mic sau egal cu 20 ani	> 9,3 mai mic sau egal cu 10,6 ani	5,25	0,60
	20 ani	> 10,6 mai mic sau egal cu 12,0 ani	6,00	0,60
		> 12,0 mai mic sau egal cu 20,0 ani	8,00	0,60
		> 20 ani	12,50	0,60

19.În continuare, instituţia calculează valoarea corespunzătoare poziţiei lungi (scurte) ponderate necompensate ale zonei unu care este compensată de poziţia scurtă (lungă) ponderată necompensată ele zonei doi. Instituţia obţine astfel ceea ce se numeşte, conform punctului 23, poziţia ponderată compensată între zona unu şi doi. Acelaşi calcul se efectuează apoi pentru partea poziţiei ponderate reziduale necompensate din zona doi şi poziţia ponderată necompensată din zona trei, în vederea calculării poziţiei ponderate compensate între zonele doi şi trei.

23.Cerinţa de capital a instituţiei este egală cu suma următoarelor elemente:

29.Instituţia calculează poziţiile sale lungi şi scurte, ponderate în funcţie de durată, pentru fiecare zonă. Suma rezultată din compensarea, în fiecare zonă, a poziţiilor lungi ponderate cu poziţii scurte ponderate reprezintă poziţia compensată ponderată în funcţie de durată pentru zona respectivă.

Capitolul 3:TITLURILE DE CAPITAL

33.Fără a aduce atingere dispoziţiilor punctului 32, autorităţile competente pot permite ca cerinţa de capital pentru acoperirea riscului specific să fie de 2 %, şi nu de 4 %, pentru portofoliile titlurilor de capital ale unei instituţii care să îndeplinească următoarele condiţii:

35.Contractele futures pe indici bursieri, echivalentele delta ale opţiunilor pe contractele futures pe indici bursieri şi ale opţiunilor pe indici bursieri, denumite în continuare, cu caracter general, "contracte futures pe indici bursieri," pot fi împărţite pe poziţii în fiecare din titlurile de capital din care se compun. Aceste poziţii pot fi tratate ca poziţii suport în titlurile de capital respective; prin urmare, sub rezerva obţinerii acordului autorităţilor competente, ele pot fi compensate cu poziţii de semn opus chiar în titlurile de capital suport respective.

36.Autorităţile competente veghează ca orice instituţie care şi-a compensat poziţiile în unul sau mai multe titluri de capital, reprezentat într-un contract futures pe indici bursieri cu una sau mai multe poziţii de semn opus chiar în contractul futures, să aibă fondurile proprii adecvate acoperirii riscului de pierderi rezultate din diferenţa între modificarea valorii contractului futures şi cea a titlurilor de capital care îl compun. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul în care o instituţie deţine poziţii de semn opuse în contracte futures pe indici bursieri a căror scadenţă şi componenţă nu sunt identice.

37.Fără a aduce atingere punctelor 35 şi 36, contractele futures pe indici bursieri care sunt tranzacţionate la bursă şi reprezintă, în opinia autorităţilor competente, indici extrem de diversificaţi, li se atribuie o cerinţă de capital pentru acoperirea riscului general de 8 %, însă nu se impune nici o cerinţă de capital pentru acoperirea riscului specific. Aceste contracte futures pe indici bursieri sunt incluse în calculul poziţiei nete totale prevăzute la punctul 31, însă nu sunt luate în considerare la calculul poziţiei brute totale prevăzut la acelaşi punct.

Capitolul 4:SUBSCRIPŢIA

39.În cazul unui angajament de subscripţie de titluri de creanţă şi de capital, autorităţile competente pot autoriza o instituţie să aplice procedura prezentată în continuare pentru calcularea cerinţelor sale de capital. În primul rând, aceasta calculează poziţiile nete prin deducerea poziţiilor aferente angajamentelor de subscripţie care sunt subscrise sau resubscrise de către părţi terţe, pe baza unui acord oficial; în al doilea rând, instituţia reduce poziţiile sale nete cu următorii factori de reducere:

ANEXA II:RISCUL DE REGULARIZARE/CONTRAPARTIDĂ

Capitolul 1:RISCUL DE REGULARIZARE/LIVRARE

1.În cazul tranzacţiilor cu titlurile de creanţă şi titluri de capital (cu excepţia acordurilor de dare şi de primire în pensiune şi operaţiunilor de dare şi luare de titluri cu împrumut) care nu sunt lichidate după data de livrare prevăzută, instituţia trebuie să calculeze diferenţa de preţ la care este expusă. Aceasta constituie diferenţa dintre preţul de regularizare agreat pentru titlul de creanţă sau de capital respectiv şi valoarea sa de piaţă curentă, atunci când diferenţa poate implica o pierdere pentru instituţie. Instituţia înmulţeşte această diferenţă cu factorul corespunzător din coloana A a tabelului de la punctul 2, în vederea calculării cerinţei sale de capital.

2.Sub rezerva dispoziţiilor punctului 1, o instituţie poate calcula, la latitudinea autorităţilor competente, cerinţele de capital înmulţind preţul de regularizare stabilit pentru fiecare tranzacţie neregularizată între a cincea şi a patruzeci şi cincea zi lucrătoare după data prevăzută cu factorul corespunzător din coloana B a tabelului menţionat anterior. Din a patruzeci şi şasea zi lucrătoare după data prevăzută, cerinţa sa de capital este egală cu 100 % din diferenţa de preţ la care este expusă, conform coloanei A.

Capitolul 2:RISCUL DE CONTRAPARTIDĂ

4.1.În cazul acordurilor de dare în pensiune şi al operaţiunilor de dare de titluri cu împrumut privind titlurile incluse în portofoliul privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare, instituţia calculează diferenţa dintre valoarea de piaţă a titlurilor şi valoarea luată cu împrumut de către instituţie sau valoarea de piaţă a garanţiei, atunci când diferenţa respectivă este pozitivă. În cazul acordurilor de primire în pensiune şi al operaţiunilor de luare de titluri cu împrumut, instituţia calculează diferenţa dintre suma dată cu împrumut de instituţie sau dintre valoarea de piaţă a garanţiei şi valoarea de piaţă a titlurilor pe care le-a primit, atunci când diferenţa este pozitivă.

4.2.Cerinţa de capital este egală cu 8 % din valoarea calculată în conformitate cu punctul 4.1, înmulţită cu ponderea de risc aplicabilă contrapartidei respective.

5.În vederea calculării cerinţelor de capital corespunzătoare instrumentelor derivate, tranzacţionate pe piaţa extrabursieră, instituţiile aplică dispoziţiile anexei II la Directiva 89/647/CEE în cazul contractelor pe rata dobânzii şi pe rata de schimb; opţiunile pe titluri de capital cumpărate pe piaţa extrabursieră şi warantele acoperite sunt tratate, în cazul contractelor pe rata de schimb, în conformitate cu dispoziţiile anexei II la Directiva 89/647/CEE.

Capitolul 3:ALTE RISCURI

6.Cerinţele de capital prevăzute în Directiva 89/647/CEE se aplică riscurilor sub formă de drepturi de brokeraj, comisioane, dobânzi, dividende şi depozite de marjă aferente contractelor futures şi opţiunilor tranzacţionate la bursă care nu sunt acoperite nici de prezenta anexă, nici de anexa II, nici deduse din fondurile proprii prevăzute la punctul 2 litera (d) din anexa V şi care sunt direct legate cu elementele incluse în portofoliul privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare.

ANEXA III:RISCUL DE SCHIMB VALUTAR

2.Instituţia efectuează un calcul în două etape.

3.1.În primul rând, instituţia calculează poziţia sa netă deschisă pe fiecare valută (inclusiv pe moneda în care îşi elaborează documentaţia destinată autorităţilor competente). Aceasta poziţie reprezintă suma următoarelor elemente (pozitive sau negative):

- orice poziţie luată în mod deliberat de o instituţie pentru ase proteja împotriva efectului negativ al cursului de schimb asupra indicatorului său de capital poate fi exclusă din calculul poziţiilor nete deschise în valută. Asemenea poziţii ar trebui să aibă un caracter structural sau să nu rezulte din elemente care fac parte din portofoliul privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare. Excluderea acestora, precum şi orice variaţie a condiţiilor privind excluderea lor necesită acordul autorităţilor competente. Acelaşi tratament, supus aceloraşi condiţii ca cele de mai sus, poate fi aplicat poziţiilor unei instituţii care se raportează la elemente care au fost deja deduse la calculul fondurilor proprii.

6.În primul rând, autorităţile competente pot permite instituţiilor să prevadă cerinţe de capital pentru acoperirea poziţiilor în valută strâns corelate mai mici decât cele care ar rezulta din aplicarea dispoziţiilor punctelor 1-4. Autorităţile competente pot considera că două valute sunt strâns corelate numai în cazul în care înregistrarea, în următoarele zece zile lucrătoare, a unei pierderi din poziţii egale şi opuse pe astfel de valute, calculată pe baza ratelor de schimb zilnice pe ultimii trei sau cinci ani, egală cu sau mai mică de 4 % din valoarea respectivei poziţii compensate (exprimată în moneda în care sunt întocmite documentele destinate autorităţilor competente), are o probabilitate de cel puţin 99 %, în cazul referirii la o perioadă de observare de trei ani sau de cel puţin 95%, atunci când se face referire la o perioadă de cinci ani. Cerinţa de fonduri proprii pentru poziţia compensată a două valute strâns corelate este de 4 %, înmulţit cu valoarea poziţiei compensate. Cerinţa de capital pentru poziţiile pe valutele strâns corelate, necompensate, pe valute strâns corelate, precum şi pentru toate poziţiile pe alte valute este de 8 %, înmulţit cu cea mai mare dintre suma poziţiilor lungi nete şi suma poziţiilor scurte nete pe valutele respective, după eliminarea poziţiilor compensate pe valutele strâns corelate.

7.În al doilea rând, autorităţile competente pot permite instituţiilor să aplice altă metodă decât cea indicată la punctele 1-6, în sensul prezentei anexe. Cerinţa de capital care rezultă din aplicarea unei asemenea metode trebuie să fie suficientă:

8.În al treilea rând, autorităţile competente pot permite instituţiilor să elimine poziţiile pe o valută care face obiectul unui acord interguvernamental cu aplicabilitate obligatorie, în vederea limitării variaţiei acesteia faţă de alte valute prevăzute în acordul respectiv, aplicând oricare dintre metodele descrise la punctele 1-7. Instituţiile îşi calculează poziţiile compensate pe asemenea valute şi le supun unei cerinţe de capital care sa nu fie mai mică de jumătate din variaţia maximă admisă, stabilită în respectivul acord interguvernamental, aferentă valutelor respective. Poziţiile nepuse în corespondenţă pe respectivele valute sunt tratate în acelaşi mod ca şi celelalte valute.

ANEXA IV:ALTE RISCURI

Întreprinderile de investiţii trebuie să deţină fonduri proprii echivalente cu o pătrime din cheltuielile lor generale pe anul precedent. Autorităţile competente pot ajusta această cerinţă în cazul modificării semnificative a activităţii întreprinderii în raport cu anul precedent. În cazul în care întreprindeea şi-a început activitatea de mai puţin de un an, incluzând ziua începerii activităţii, cerinţa de fonduri proprii este egală cu o pătrime din cheltuielile generale prevăzute în programul său de activitate, cu excepţia cazului în care autorităţile competente solicită o modificare a acestui program.

ANEXA V:FONDURILE PROPRII

1.Fondurile proprii ale întreprinderilor de investiţii şi instituţiilor de credit sunt definite în conformitate cu Directiva 89/299/CEE.

Cu toate acestea, în sensul prezentei directive, se consideră că întreprinderile de investiţii care nu au una din formele juridice menţionate la articolul 1 alineatul (1) din a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978, întemeiat pe articolul 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăţi ⁽¹⁾ intră în domeniul de aplicare a Directivei 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii financiare ⁽²⁾.

2.Fără a aduce atingere dispoziţiilor punctului 1, autorităţile competente pot autoriza instituţiile care sunt obligate să respecte cerinţele de capital prevăzute în anexele I, II, III, IV şi VI să utilizeze altă definiţie a fondurilor proprii pentru a se conforma doar acestor cerinţe. Nici o parte din fondurile proprii devenite astfel disponibile nu poate fi utilizată în acelaşi timp pentru a se conforma altor cerinţe de capital. Această definiţie alternativă cuprinde elementele menţionate la literele (a), (b) şi (c) de mai jos, din care se scade cel de la litera (d), deducerea acestuia din urmă fiind lăsată la latitudinea autorităţilor competente:

3.Împrumuturile subordonate menţionate la punctul 2 litera (c) au o durată iniţială de cel puţin doi ani. Trebuie restituite integral, iar contractul de împrumut nu include nici o clauză care să stipuleze că, în condiţii determinate, altele decât lichidarea instituţiei, datoria va trebui rambursată înainte de scadenţa convenită, fără acordul autorităţilor competente. Nici capitalul, nici dobânzile acestor împrumuturi subordonate nu pot fi rambursate, în cazul în care prin efectuarea rambursării fondurile proprii ale instituţiei respective coboară sub pragul de 100 % din cerinţele totale ale instituţiei.

6.Autorităţile competente pot autoriza întreprinderile de investiţii să depăşească nivelul prevăzut la punctul 4 pentru împrumuturile subordonate, în cazul în care consideră că este corespunzător din punct de vedere prudenţial şi cu condiţia ca totalul împrumuturilor subordonate şi a elementelor prevăzute la punctul 5 să nu depăşească 200 % din fondurile proprii de bază reziduale, în vederea îndeplinirii cerinţelor prevăzute în anexele I, II, III, IV şi VI, sau 250 % din această sumă, în cazul în care întreprinderile de investiţii deduc elementul prevăzut la punctul 2 litera (d) la calcularea fondurilor proprii.

8.Activele nelichide includ următoarele:

În cazul în care sunt deţinute temporar acţiuni la o instituţie de credit sau la o instituţie financiară în vederea unei operaţiuni de asistenţă financiară menite să reorganizeze sau să salveze instituţia respectivă, autorităţile competente pot renunţa la această cerinţă. Autorităţile competente pot, de asemenea, prevedea o dispensă pentru acţiunile care fac parte din portofoliul privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare al întreprinderilor de investiţii;

9.Firmele de investiţii care fac parte dintr-un grup şi care beneficiază de excepţia prevăzută la articolul 7 alineatul (4) îşi calculează fondurile proprii în conformitate cu dispoziţiile punctelor 1-8, sub rezerva următoarelor modificări:

ANEXA VI:RISCURILE MAJORE

2.Riscurile reprezentate de clienţi individuali, care rezultă din portofoliu, sunt calculate prin însumarea elementelor menţionate la punctele (i), (ii) şi (iii) de mai jos:

4.Riscul total faţă de clienţi individuali sau de grupuri de clienţi interdependenţi se calculează prin însumarea riscurilor care rezultă din portofoliu privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare şi a celor care provin din afara portofoliului privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare, ţinând seama de dispoziţiile articolului 4 alineatele (6)-(12) din Directiva 92/121/CEE. Pentru calcularea riscurilor din afara portofoliului privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare, instituţiile consideră nul riscul rezultat din activele deduse din fondurile lor proprii prevăzute la punctul 2 litera (d) din anexa V.

7.Fără a aduce atingere dispoziţiilor punctului 6, autorităţile competente pot autoriza ca activele reprezentând creanţe şi celelalte riscuri la care sunt expuse întreprinderile de investiţii, întreprinderile de investiţii recunoscute din ţări terţe şi casele de compensaţie sau bursele de instrumente financiare recunoscute să li se aplice acelaşi tratament acordat activelor reprezentând creanţe şi celorlalte riscuri ale instituţiile de credit prevăzut la articolul 4 alineatul (7) punctul (i) şi alineatele (9) şi (10) din Directiva 92/121/CEE.

8.Autorităţile competente pot autoriza depăşirea limitelor stabilite la articolul 4 din Directiva 92/121/CEE, sub rezerva îndeplinirii simultane a următoarelor condiţii:

2.întreprinderea să răspundă unei cerinţe de capital suplimentare pentru depăşire, în raport cu limitele stabilite în articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 92/121/CEE. Aceasta se calculează selectând din cadrul riscului total, care decurge din portofoliul privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare, reprezentat de clientul sau de grupul de clienţi respectiv, elementele care implică cele mai mari cerinţe de risc specific menţionate în anexa I şi cerinţele menţionate în anexa II şi a căror sumă este egală cu valoarea depăşirii menţionate la punctul 1; în cazul în care depăşirea nu a durat mai mult de zece zile, cerinţa de capital suplimentar se ridică la 200 % din cerinţele prevăzute în teza anterioară referitoare la aceste elemente.

Din a zecea zi de după apariţia depăşirii, elementele depăşirii, selectate în conformitate cu criteriile menţionate mai sus, sunt alocate rândului corespunzător din coloana 1 a tabelului de mai jos, în ordinea crescătoare a riscului specific menţionat în anexa I şi/sau cerinţele prevăzute la anexa II. Instituţia trebuie să răspundă, în acest caz, unei cerinţe de capital suplimentare, egale cu suma cerinţelor de risc specific din anexa I şi/sau cu ale cerinţelor din anexa II referitoare la aceste elemente, multiplicată cu factorul corespunzător din coloana 2;

9.Autorităţile competente stabilesc proceduri - pe care le notifică atât Consiliului, cât şi Comisiei - pentru a preveni evitarea deliberată a necesităţii îndeplinirii cerinţelor de capital suplimentare în cazul riscurilor care depăşesc limitele stabilite la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 92/121/CEE în situaţia în care riscurile persistă mai mult de zece zile, transferând temporar riscurile respective spre altă societate, care face sau nu parte din acelaşi grup, şi efectuând operaţiuni artificiale în scopul înlăturării riscului pe perioada de zece zile şi al creării unui nou risc. Instituţiile aplică sisteme care asigură semnalarea de îndată a autorităţilor competente privind orice transfer care are acest efect.

10.Autorităţile competente pot autoriza instituţiile abilitate să recurgă la cealaltă definiţie a fondurilor proprii prevăzută la punctul 2 din anexa V şi să utilizeze această definiţie în sensul punctelor 5, 6 şi 8 din prezenta anexă, cu condiţia ca instituţiile respective să fie obligate, în plus, să îndeplinească toate obligaţiile enumerate la articolele 3 şi 4 din Directiva 92/121/CEE, în ceea ce priveşte riscurile din afara portofoliului privind tranzacţiile cu titluri (instrumente) financiare, utilizând fondurile proprii în sensul Directivei 89/299/CEE.

Elementele administraţiei centrale	Elemente eligibile			Alte elemente
	între 0 şi 6 luni	între 6 şi 24 de luni	peste 24 de luni
0,00%	0,25%	1,00%	1,60%	8,00%

Numărul de zile lucrătoare după data prevăzută pentru regularizare	Coloana A (%)	Coloana B (%)
5-15	1	0,5
16- 3030	30	4,0
31 -45	75	9,0
46 sau mai mult	100	vezi punctul 2

Depăşirea limitelor (pe baza procentajului fondurilor proprii)	Coeficienţi
(1)	(2)
până la 40 %	200%
între 40 % şi 60 %	300%
între 60 % şi 80 %	400%
între 80 % şi 100 %	500%
între 100% şi 250%	600%
peste 250 %	900%

Directiva 93/6/CEE/15-mar-1993 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Alte elemente