Capitolul 11 - CERINŢE ÎN MATERIE DE ÎNFIINŢARE ŞI SUPRAVEGHERE A INTERMEDIARILOR DE CREDITE ŞI A REPREZENTANŢILOR DESEMNAŢI - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010

Acte UE

Jurnalul Oficial 60L

În vigoare
Versiune de la: 8 Aprilie 2025
CAPITOLUL 11:CERINŢE ÎN MATERIE DE ÎNFIINŢARE ŞI SUPRAVEGHERE A INTERMEDIARILOR DE CREDITE ŞI A REPREZENTANŢILOR DESEMNAŢI
Art. 29: Admiterea intermediarilor de credite
(1)Pentru a desfăşura integral sau parţial activităţile de intermediere a creditelor prevăzute la articolul 4 punctul 5 sau pentru a presta servicii de consiliere din partea unei autorităţi competente din statul membru de origine, intermediarii de credite primesc admiterea corespunzătoare. Dacă un stat membru permite desemnarea de reprezentanţi în temeiul articolului 31, nu este necesar ca un astfel de reprezentant desemnat să primească admiterea pentru calitatea de intermediar de credite în temeiul prezentului articol.
(2)Statele membre se asigură că admiterea intermediarilor de credite este condiţionată, pe lângă condiţiile prevăzute la articolul 9, şi de îndeplinirea cel puţin a următoarelor condiţii profesionale:
a)intermediarii de credite deţin o asigurare de răspundere civilă profesională care acoperă teritoriile în care oferă servicii sau o altă garanţie comparabilă pentru răspunderea care decurge din neglijenţa profesională. Cu toate acestea, în cazul intermediarilor de credite legaţi, statele membre de origine pot prevedea ca această asigurare sau garanţie comparabilă să poată fi furnizată de un creditor în numele căruia intermediarul de credite este împuternicit să acţioneze.
Comisiei îi este delegată competenţa de a adopta şi, dacă este necesar, de a modifica standardele tehnice de reglementare pentru a prevedea suma minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a garanţiei comparabile menţionate la primul paragraf din prezenta literă. Respectivele standarde tehnice de reglementare se adoptă în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a prevedea suma minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a garanţiei comparabile menţionate la primul paragraf din prezenta literă şi le înaintează Comisiei în termen de 21 septembrie 2014. ABE revizuieşte şi, dacă este necesar, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a modifica suma minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a garanţiei comparabile menţionate la primul paragraf din prezenta literă şi le înaintează Comisiei pentru prima dată în termen de 21 martie 2018 şi în continuare din doi în doi ani;
b)o persoană fizică care a înfiinţat un intermediar de credite, membrii consiliului unui intermediar de credite înfiinţat ca persoană juridică şi persoanele fizice care efectuează sarcini echivalente în cadrul unui intermediar de credite care este o persoană juridică, dar nu are un consiliu trebuie să aibă o bună reputaţie. Aceştia trebuie cel puţin să nu aibă cazier judiciar sau un alt document naţional echivalent pentru infracţiuni grave în legătură cu infracţiuni împotriva proprietăţii sau alte infracţiuni în domeniul financiar şi nu trebuie să fi fost declaraţi anterior în faliment, cu excepţia cazului în care au fost reabilitaţi în conformitate cu legislaţia internă;
c)o persoană fizică care a înfiinţat un intermediar de credite, membrii consiliului unui intermediar de credite înfiinţat ca persoană juridică şi persoanele fizice care efectuează sarcini echivalente în cadrul unui intermediar de credite care este o persoană juridică, dar nu are un consiliu trebuie să dispună de un nivel corespunzător de cunoştinţe şi competenţă în materie de contracte de credit. Statul membru de origine stabileşte nivelul corespunzător de cunoştinţe şi competenţă în conformitate cu principiile prevăzute în anexa III.
(3)Statele membre se asigură că criteriile stabilite pentru a evalua dacă personalul creditorilor sau al intermediarilor de credite îndeplineşte cerinţele profesionale sunt făcute publice.
(4)Statele membre se asigură că toţi intermediarii de credite care au primit admiterea, fie că au fost înfiinţaţi ca persoane fizice sau ca persoane juridice, sunt introduşi într-un registru menţinut de o autoritate competentă din statul membru de origine. Statele membre se asigură că registrul intermediarilor de credite este actualizat şi este disponibil publicului online.
Registrul intermediarilor de credite conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)numele persoanelor din conducerea acestora care sunt responsabile de activitatea de intermediere. Statele membre pot cere de asemenea înregistrarea tuturor persoanelor fizice care exercită o activitate care presupune interacţiune directă cu clienţii în cadrul unei întreprinderi care desfăşoară activitatea de intermediere de credite;
b)statul membru sau statele membre în care intermediarul de credite îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu normele privind libertatea de stabilire sau libertatea de a presta servicii şi despre care intermediarul de credite a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, în conformitate cu articolul 32 alineatul (3);
c)dacă intermediarul de credite este legat sau nu.
Statele membre care decid să recurgă la opţiunea menţionată la articolul 30 se asigură că registrul indică creditorul în numele căruia acţionează intermediarul de credite legat.
Statele membre care decid să recurgă la opţiunea menţionată la articolul 31 se asigură că registrul indică intermediarul de credite sau, în cazul unui reprezentant desemnat al unui intermediar de credite legat, creditorul în numele căruia acţionează reprezentantul desemnat.
(5)Statele membre se asigură că:
a)orice intermediar de credite care este persoană juridică îşi are sediul central în acelaşi stat membru ca cel în care are sediul social, dacă acesta are un sediu social în temeiul dreptului intern aplicabil; şi
b)orice intermediar de credite care nu este persoană juridică sau orice intermediar de credite care este persoană juridică, dar care, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, nu are sediu social, are sediul principal în statul membru în care îşi exercită efectiv activitatea principală.
(6)Fiecare stat membru înfiinţează un punct unic de informare, care să permită un acces public uşor şi rapid la informaţiile provenind din registrul naţional, informaţii care sunt compilate electronic şi actualizate în permanenţă. Aceste puncte de informare oferă totodată elementele de identificare ale autorităţilor competente din fiecare stat membru.
ABE publică pe site-ul său internet trimiteri sau legături către punctul de informare respectiv.
(7)Statele membre de origine se asigură că toţi intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi admişi respectă în permanenţă cerinţele stabilite la alineatul (2). Prezentul alineat nu aduce atingere prevederilor de la articolele 30 şi 31.
(8)Statele membre pot decide să nu aplice prezentul articol în cazul persoanelor care desfăşoară activităţile de intermediere de credite menţionate la articolul 4 punctul 5, în cazul în care activităţile sunt desfăşurate ocazional în cursul unei activităţi profesionale, iar activitatea respectivă este reglementată de acte cu putere de lege ori acte administrative sau de un cod deontologic al profesiei care nu exclude desfăşurarea activităţilor respective.
(9)Prezentul articol nu se aplică instituţiilor de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau altor instituţii financiare care, în temeiul dreptului intern, fac obiectul unei admiteri şi al unui regim de supraveghere echivalente.
Art. 30: Intermediarii de credite legaţi de un singur creditor
(1)Fără a aduce atingere articolului 31 alineatul (1), statele membre pot permite intermediarilor de credite legaţi menţionaţi la articolul 4 punctul 7 litera (a) să fie admise de către autorităţile competente prin intermediul creditorului în numele căreia intermediarii de credite legaţi acţionează în mod exclusiv.
În astfel de cazuri, creditorului îi revine responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru orice acţiune sau omisiune din partea intermediarului de credite legat care acţionează în numele creditorului în domenii reglementate prin prezenta directivă. Statele membre impun creditorului să se asigure că intermediarii de credite legaţi respectă cel puţin cerinţele profesionale prevăzute la articolul 29 alineatul (2).
(2)Fără a aduce atingere articolului 34, creditorii monitorizează activităţile intermediarilor de credite legaţi menţionaţi la articolul 4 punctul 7 litera (a), cu scopul de a se asigura că aceştia continuă să respecte prevederile prezentei directive. În special, creditorul este responsabil de monitorizarea respectării cerinţelor în materie de cunoştinţe şi competenţă ale intermediarului de credite legat şi ale personalului acestuia.
Art. 31: Reprezentanţi desemnaţi
(1)Statele membre pot decide să permită unui intermediar de credite să desemneze reprezentanţi desemnaţi.
În cazul în care reprezentantul desemnat este desemnat de un intermediar de credite legat menţionat la articolul 4 punctul 7 litera (a), creditorului să îi revină responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru orice acţiune sau omisiune din partea reprezentantului desemnat care acţionează în numele intermediarului de credite legat în domenii reglementate prin prezenta directivă. În alte cazuri, intermediarului de credite îi revine responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru orice acţiune sau omisiune din partea reprezentantului desemnat care acţionează în numele intermediarului de credite în domenii reglementate prin prezenta directivă.
(2)Intermediarii de credite se asigură că reprezentanţii lor desemnaţi respectă cel puţin cerinţele prevăzute la articolul 29 alineatul (2). Cu toate acestea, statul membru de origine poate prevedea că asigurarea de răspundere civilă profesională sau o garanţie comparabilă poate fi furnizată de către un intermediar de credite în numele căruia reprezentantul desemnat este împuternicit să acţioneze.
(3)Fără a se aduce atingere articolului 34, intermediarii de credite monitorizează activităţile reprezentanţilor lor desemnaţi, cu scopul de a asigura respectarea deplină a prevederilor prezentei directive. În special, intermediarii de credite sunt responsabili de monitorizarea respectării cerinţelor în materie de cunoştinţe şi competenţă ale reprezentantului desemnat şi ale personalului lor.
(4)Statele membre care decid să permită unui intermediar de credite să desemneze reprezentanţi desemnaţi, instituie un registru public care conţine cel puţin informaţiile menţionate la articolul 29 alineatul (4). Reprezentanţii desemnaţi sunt înregistraţi în registrul public din statul membru în care sunt stabiliţi. Registrul se actualizează periodic. Acesta este disponibil publicului pentru consultare online.
Art. 32: Libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii de către intermediarii de credite
(1)Admiterea unui intermediar de credite de către autoritatea competentă din statul său membru de origine, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1), produce efecte pe întreg teritoriul Uniunii, fără a fi necesară altă admitere din partea autorităţilor competente din statele membre gazdă pentru desfăşurarea activităţilor şi prestarea serviciilor la care se referă admisia, cu condiţia ca activităţile pe care un intermediar de credite intenţionează să le desfăşoare în statele membre gazdă să fie acoperite de admitere. Cu toate acestea, intermediarilor de credite le este interzis să-şi presteze serviciile în legătură cu contracte de credit oferite de o instituţie non-bancară consumatorilor într-un stat membru în care astfel de instituţii non-bancare au interdicţie de a funcţiona.
(2)Reprezentanţilor desemnaţi care au fost desemnaţi în state membre care recurg la opţiunea disponibilă în temeiul articolului 31 le este interzis să desfăşoare, în parte sau în totalitate, activităţile de intermediere de credite menţionate la articolul 4 punctul 5 sau să presteze servicii de consiliere în statele membre în care astfel de reprezentanţi desemnaţi au interdicţie de a funcţiona.
(3)Orice intermediar de credite admis care intenţionează să îşi desfăşoare pentru prima dată activitatea într-unul sau mai multe state membre, în baza libertăţii de a presta servicii sau care înfiinţează o sucursală, informează autorităţile competente din statul membru de origine.
În termen de o lună de la această informare, autorităţile competente respective notifică autorităţile competente ale statului sau statelor membre gazdă în cauză în legătură cu intenţia intermediarului de credite, informându-l totodată pe acesta din urmă cu privire la respectiva notificare. De asemenea, acestea notifică autorităţile competente ale statului membru sau ale statelor membre gazdă în cauză cu privire la creditorii de care intermediarul de credite este legat, precum şi dacă creditorii respectivi îşi asumă responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru activităţile intermediarului de credite. Statul membru gazdă utilizează informarea primită de la statul membru de origine pentru a introduce informaţiile necesare în registrul său.
Intermediarul de credite îşi poate începe activitatea la o lună de la data la care a fost informat de autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la notificarea menţionată la al doilea paragraf.
(4)Înainte ca o sucursală a intermediarului de credite să îşi înceapă activitatea sau în termen de două luni de la primirea notificării menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf, autorităţile competente din statul membru gazdă se pregătesc pentru supravegherea intermediarului de credite în conformitate cu articolul 34 şi, dacă este cazul, îi indică intermediarului de credite condiţiile în care, în domeniile care nu sunt armonizate cu legislaţia Uniunii, activităţile respective pot fi desfăşurate în statul membru gazdă.
Art. 33: Retragerea admiterii intermediarilor de credite
(1)Autoritatea competentă a statului membru de origine poate retrage admiterea acordată unui intermediar de credite în conformitate cu articolul 29, în cazul în care intermediarul de credite respectiv:
a)renunţă în mod explicit la admitere sau nici nu a desfăşurat activităţi de intermediere de credite menţionate la articolul 4 punctul 5,nici nu a prestat servicii de consiliere în cele şase luni precedente, cu excepţia cazului în care statul membru în cauză a prevăzut că admiterea îşi pierde valabilitatea în astfel de cazuri;
b)a obţinut admiterea prin declaraţii false sau înşelătoare sau prin orice alte mijloace nelegitime;
c)nu mai îndeplineşte cerinţele în temeiul cărora i-a fost acordată admiterea;
d)se încadrează în oricare dintre cazurile în care dreptul intern prevede retragerea admiterii pentru aspecte care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive;
e)a încălcat grav sau sistematic dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive, care reglementează condiţiile de funcţionare aplicabile intermediarilor de credite.
(2)În cazul în care admiterea unui intermediar de credite este retrasă de autoritatea competentă a statului membru de origine, acesta din urmă notifică autorităţile competente din statul membru sau statele membre gazdă cu privire la retragere cât mai curând posibil şi cel târziu în termen de 14 zile, prin orice mijloace corespunzătoare.
(3)Statele membre se asigură că intermediarii de credite a căror admitere a fost retrasă sunt radiaţi din registru fără întârzieri nejustificate.
Art. 34: Supravegherea intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi
(1)Statele membre se asigură că intermediarii de credite fac obiectul supravegherii activităţilor lor de către autorităţile competente din statul membru de origine.
Statele membre de origine pot prevedea că intermediarii de credite legaţi fac obiectul supravegherii în mod direct sau în cadrul supravegherii creditorului în numele căruia acţionează, dacă acesta este o instituţie de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau o altă instituţie financiară care, în temeiul dreptului intern, face obiectul unei admiteri şi al unui regim de supraveghere echivalente. Cu toate acestea, dacă intermediarul de credite legat prestează servicii într-un alt stat membru decât statul membru de origine, intermediarul de credite face în mod direct obiectul supravegherii.
Statele membre de origine care permit intermediarilor de credite să desemneze reprezentanţi în conformitate cu articolul 31 se asigură că reprezentanţii desemnaţi respectivi fac obiectul supravegherii fie direct, fie în cadrul supravegherii intermediarului de credite în numele căruia acţionează.
(2)Autorităţile competente ale statelor membre în care un intermediar de credite deţine o sucursală sunt responsabile de asigurarea conformităţii serviciilor prestate de intermediarul de credite pe teritoriul său cu obligaţiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) şi la articolele 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 20, 22 şi 39 şi în măsurile adoptate în temeiul acestora.
În cazul în care autorităţile competente ale unui stat membru gazdă recunosc faptul că un intermediar de credite care deţine o sucursală pe teritoriul acestuia încalcă măsurile adoptate în statul membru respectiv în temeiul articolului 7 alineatul (1) şi al articolelor 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 20, 22 şi 39, autorităţile respective impun intermediarului de credite în cauză să pună capăt situaţiei necorespunzătoare.
În cazul în care intermediarul de credite în cauză nu adoptă dispoziţiile necesare, autorităţile competente ale statului membru gazdă iau toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că acesta pune capăt situaţiei sale necorespunzătoare. Caracterul măsurilor respective se comunică autorităţilor competente ale statului membru de origine.
În cazul în care, în ciuda măsurilor luate de statul membru gazdă, intermediarul de credite continuă să încalce măsurile menţionate la primul paragraf care sunt în vigoare în statul membru gazdă, acesta din urmă poate lua, după ce a informat autorităţile competente ale statului membru de origine în această privinţă, măsurile corespunzătoare pentru a preveni sau sancţiona şi alte nereguli şi, în măsura în care este nevoie, pentru a împiedica intermediarul de credite respectiv să efectueze alte operaţiuni pe teritoriul său. Comisia este informată fără întârzieri nejustificate în legătură cu adoptarea unor astfel de măsuri.
În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine nu este de acord cu măsurile luate de statul membru gazdă, aceasta poate sesiza ABE şi poate solicita asistenţa acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În situaţia respectivă, ABE poate acţiona conform competenţelor care îi sunt conferite în temeiul articolului respectiv.
(3)Autorităţile competente ale statului membru sau ale statelor membre în care se găseşte sucursala sunt abilitate să examineze modalităţile de organizare ale sucursalei şi să solicite modificarea lor, în cazul în care o asemenea modificare este strict necesară pentru a-şi îndeplini obligaţiile în temeiul alineatului (2) şi pentru a le permite autorităţilor competente din statul membru de origine să asigure respectarea obligaţiilor prevăzute la articolul 7 alineatele (2), (3) şi (4) şi a măsurilor adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii, în ceea ce priveşte serviciile prestate de sucursală.
(4)În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă are motive clare şi demonstrabile să considere că un intermediar de credite care operează pe teritoriul său în cadrul regimului libertăţii de a presta servicii încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul măsurilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, ori că un intermediar de credite care deţine o sucursală pe teritoriul său încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul măsurilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, altele decât cele menţionate la alineatul (2), autoritatea respectivă comunică constatările sale autorităţii competente a statului membru de origine, care ia măsurile corespunzătoare.
În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine nu ia nicio măsură în termen de o lună de la obţinerea acestor constatări sau în cazul în care, în pofida măsurilor luate de autoritatea competentă a statului membru de origine, un intermediar de credite continuă să acţioneze într-un mod care dăunează în mod clar intereselor consumatorilor din statul membru gazdă sau bunei funcţionări a pieţelor, autoritatea competentă din statul membru gazdă:

a)după informarea autorităţii competente din statul membru de origine, ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja consumatorii şi pentru a asigura buna funcţionare a pieţelor, inclusiv împiedicându-i pe intermediarii de credite care nu se conformează să iniţieze noi operaţiuni pe teritoriul său. Comisia şi ABE sunt informate fără întârzieri nejustificate cu privire la aceste măsuri;
b)poate sesiza ABE şi poate solicita asistenţa acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În această situaţie, ABE poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul respectiv.
(5)Statele membre prevăd că, în cazul în care un intermediar de credite admis într-un alt stat membru şi-a înfiinţat o sucursală pe teritoriul său, autorităţile competente ale statului membru de origine pot efectua, în exercitarea responsabilităţilor lor şi după ce au informat autorităţile competente ale statului membru gazdă, verificări la faţa locului la sucursala respectivă.
(6)Alocarea sarcinilor între statele membre specificată la prezentul articol nu aduce atingere competenţelor statelor membre în privinţa domeniilor care nu sunt reglementate prin prezenta directivă în conformitate cu obligaţiile lor în temeiul legislaţiei Uniunii.