Art. 34. - Art. 34: Supravegherea intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010

Acte UE

Jurnalul Oficial 60L

În vigoare
Versiune de la: 8 Aprilie 2025
Art. 34: Supravegherea intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi
(1)Statele membre se asigură că intermediarii de credite fac obiectul supravegherii activităţilor lor de către autorităţile competente din statul membru de origine.
Statele membre de origine pot prevedea că intermediarii de credite legaţi fac obiectul supravegherii în mod direct sau în cadrul supravegherii creditorului în numele căruia acţionează, dacă acesta este o instituţie de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau o altă instituţie financiară care, în temeiul dreptului intern, face obiectul unei admiteri şi al unui regim de supraveghere echivalente. Cu toate acestea, dacă intermediarul de credite legat prestează servicii într-un alt stat membru decât statul membru de origine, intermediarul de credite face în mod direct obiectul supravegherii.
Statele membre de origine care permit intermediarilor de credite să desemneze reprezentanţi în conformitate cu articolul 31 se asigură că reprezentanţii desemnaţi respectivi fac obiectul supravegherii fie direct, fie în cadrul supravegherii intermediarului de credite în numele căruia acţionează.
(2)Autorităţile competente ale statelor membre în care un intermediar de credite deţine o sucursală sunt responsabile de asigurarea conformităţii serviciilor prestate de intermediarul de credite pe teritoriul său cu obligaţiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) şi la articolele 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 20, 22 şi 39 şi în măsurile adoptate în temeiul acestora.
În cazul în care autorităţile competente ale unui stat membru gazdă recunosc faptul că un intermediar de credite care deţine o sucursală pe teritoriul acestuia încalcă măsurile adoptate în statul membru respectiv în temeiul articolului 7 alineatul (1) şi al articolelor 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 20, 22 şi 39, autorităţile respective impun intermediarului de credite în cauză să pună capăt situaţiei necorespunzătoare.
În cazul în care intermediarul de credite în cauză nu adoptă dispoziţiile necesare, autorităţile competente ale statului membru gazdă iau toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că acesta pune capăt situaţiei sale necorespunzătoare. Caracterul măsurilor respective se comunică autorităţilor competente ale statului membru de origine.
În cazul în care, în ciuda măsurilor luate de statul membru gazdă, intermediarul de credite continuă să încalce măsurile menţionate la primul paragraf care sunt în vigoare în statul membru gazdă, acesta din urmă poate lua, după ce a informat autorităţile competente ale statului membru de origine în această privinţă, măsurile corespunzătoare pentru a preveni sau sancţiona şi alte nereguli şi, în măsura în care este nevoie, pentru a împiedica intermediarul de credite respectiv să efectueze alte operaţiuni pe teritoriul său. Comisia este informată fără întârzieri nejustificate în legătură cu adoptarea unor astfel de măsuri.
În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine nu este de acord cu măsurile luate de statul membru gazdă, aceasta poate sesiza ABE şi poate solicita asistenţa acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În situaţia respectivă, ABE poate acţiona conform competenţelor care îi sunt conferite în temeiul articolului respectiv.
(3)Autorităţile competente ale statului membru sau ale statelor membre în care se găseşte sucursala sunt abilitate să examineze modalităţile de organizare ale sucursalei şi să solicite modificarea lor, în cazul în care o asemenea modificare este strict necesară pentru a-şi îndeplini obligaţiile în temeiul alineatului (2) şi pentru a le permite autorităţilor competente din statul membru de origine să asigure respectarea obligaţiilor prevăzute la articolul 7 alineatele (2), (3) şi (4) şi a măsurilor adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii, în ceea ce priveşte serviciile prestate de sucursală.
(4)În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă are motive clare şi demonstrabile să considere că un intermediar de credite care operează pe teritoriul său în cadrul regimului libertăţii de a presta servicii încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul măsurilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, ori că un intermediar de credite care deţine o sucursală pe teritoriul său încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul măsurilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, altele decât cele menţionate la alineatul (2), autoritatea respectivă comunică constatările sale autorităţii competente a statului membru de origine, care ia măsurile corespunzătoare.
În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine nu ia nicio măsură în termen de o lună de la obţinerea acestor constatări sau în cazul în care, în pofida măsurilor luate de autoritatea competentă a statului membru de origine, un intermediar de credite continuă să acţioneze într-un mod care dăunează în mod clar intereselor consumatorilor din statul membru gazdă sau bunei funcţionări a pieţelor, autoritatea competentă din statul membru gazdă:

a)după informarea autorităţii competente din statul membru de origine, ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja consumatorii şi pentru a asigura buna funcţionare a pieţelor, inclusiv împiedicându-i pe intermediarii de credite care nu se conformează să iniţieze noi operaţiuni pe teritoriul său. Comisia şi ABE sunt informate fără întârzieri nejustificate cu privire la aceste măsuri;
b)poate sesiza ABE şi poate solicita asistenţa acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În această situaţie, ABE poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul respectiv.
(5)Statele membre prevăd că, în cazul în care un intermediar de credite admis într-un alt stat membru şi-a înfiinţat o sucursală pe teritoriul său, autorităţile competente ale statului membru de origine pot efectua, în exercitarea responsabilităţilor lor şi după ce au informat autorităţile competente ale statului membru gazdă, verificări la faţa locului la sucursala respectivă.
(6)Alocarea sarcinilor între statele membre specificată la prezentul articol nu aduce atingere competenţelor statelor membre în privinţa domeniilor care nu sunt reglementate prin prezenta directivă în conformitate cu obligaţiile lor în temeiul legislaţiei Uniunii.