Art. 32. - Art. 32: Libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii de către intermediarii de credite - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 60L
În vigoare Versiune de la: 8 Aprilie 2025
Art. 32: Libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii de către intermediarii de credite
(1)Admiterea unui intermediar de credite de către autoritatea competentă din statul său membru de origine, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1), produce efecte pe întreg teritoriul Uniunii, fără a fi necesară altă admitere din partea autorităţilor competente din statele membre gazdă pentru desfăşurarea activităţilor şi prestarea serviciilor la care se referă admisia, cu condiţia ca activităţile pe care un intermediar de credite intenţionează să le desfăşoare în statele membre gazdă să fie acoperite de admitere. Cu toate acestea, intermediarilor de credite le este interzis să-şi presteze serviciile în legătură cu contracte de credit oferite de o instituţie non-bancară consumatorilor într-un stat membru în care astfel de instituţii non-bancare au interdicţie de a funcţiona.
(2)Reprezentanţilor desemnaţi care au fost desemnaţi în state membre care recurg la opţiunea disponibilă în temeiul articolului 31 le este interzis să desfăşoare, în parte sau în totalitate, activităţile de intermediere de credite menţionate la articolul 4 punctul 5 sau să presteze servicii de consiliere în statele membre în care astfel de reprezentanţi desemnaţi au interdicţie de a funcţiona.
(3)Orice intermediar de credite admis care intenţionează să îşi desfăşoare pentru prima dată activitatea într-unul sau mai multe state membre, în baza libertăţii de a presta servicii sau care înfiinţează o sucursală, informează autorităţile competente din statul membru de origine.
În termen de o lună de la această informare, autorităţile competente respective notifică autorităţile competente ale statului sau statelor membre gazdă în cauză în legătură cu intenţia intermediarului de credite, informându-l totodată pe acesta din urmă cu privire la respectiva notificare. De asemenea, acestea notifică autorităţile competente ale statului membru sau ale statelor membre gazdă în cauză cu privire la creditorii de care intermediarul de credite este legat, precum şi dacă creditorii respectivi îşi asumă responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru activităţile intermediarului de credite. Statul membru gazdă utilizează informarea primită de la statul membru de origine pentru a introduce informaţiile necesare în registrul său.
Intermediarul de credite îşi poate începe activitatea la o lună de la data la care a fost informat de autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la notificarea menţionată la al doilea paragraf.
(4)Înainte ca o sucursală a intermediarului de credite să îşi înceapă activitatea sau în termen de două luni de la primirea notificării menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf, autorităţile competente din statul membru gazdă se pregătesc pentru supravegherea intermediarului de credite în conformitate cu articolul 34 şi, dacă este cazul, îi indică intermediarului de credite condiţiile în care, în domeniile care nu sunt armonizate cu legislaţia Uniunii, activităţile respective pot fi desfăşurate în statul membru gazdă.