Directiva 2008/118/CE/16-dec-2008 privind regimul general al accizelor şi de abrogare a Directivei 92/12/CEE
Acte UE
Jurnalul Oficial 9L
În vigoare Versiune de la: 26 Aprilie 2022 până la: 12 Februarie 2023
Directiva 2008/118/CE/16-dec-2008 privind regimul general al accizelor şi de abrogare a Directivei 92/12/CEE
Dată act: 16-dec-2008
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 93,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
(1)Avizul din 18 noiembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),
(2)Avizul din 22 octombrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi privind deţinerea, circulaţia şi monitorizarea acestor produse (3) a fost modificată în mod substanţial de mai multe ori. Deoarece urmează să se opereze noi modificări, din raţiuni de claritate, directiva respectivă ar trebui să fie înlocuită.
(3)JO L 76, 23.3.1992, p. 1.
(2)Condiţiile privind perceperea accizelor pentru produsele reglementate de Directiva 92/12/CEE, denumite în continuare "produse accizabile", trebuie să rămână armonizate, pentru a se garanta buna funcţionare a pieţei interne.
(3)Ar trebui să se precizeze căror produse accizabile li se aplică această directivă şi să se facă trimitere în acest scop la Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor la ţigarete (4), la Directiva 92/80/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pe tutunul prelucrat, altul decât pentru ţigarete (5), la Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice (6), la Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice (7), la Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decât impozitele pe cifra de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat (8) şi la Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii (9).
(4)JO L 316, 31.10.1992, p. 8.
(5)JO L 316, 31.10.1992, p. 10.
(6)JO L 316, 31.10.1992, p. 21.
(7)JO L 316, 31.10.1992, p. 29.
(8)JO L 291, 6.12.1995, p. 40.
(9)JO L 283, 31.10.2003, p. 51.
(4)Produsele accizabile pot face obiectul altor impozite indirecte pentru scopuri specifice. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, pentru a nu se periclita efectul util al normelor comunitare privind impozitele indirecte, statele membre ar trebui să respecte anumite elemente esenţiale ale normelor în cauză.
(5)Pentru a se garanta libera circulaţie, impozitarea produselor, altele decât produsele accizabile, nu ar trebui să conducă la formalităţi legate de trecerea frontierei.
(6)Este necesar să se asigure aplicarea unor formalităţi la deplasarea unor produse accizabile dinspre teritorii care sunt definite ca făcând parte din teritoriul vamal al Comunităţii, dar sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, către teritorii care sunt definite în acelaşi mod, dar sunt incluse în domeniul de aplicare a prezentei directive.
(7)Dat fiind faptul că regimurile suspensive în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (10) prevăd măsuri de monitorizare corespunzătoare atâta timp cât produsele accizabile fac obiectul dispoziţiilor regulamentului în cauză, nu este necesară aplicarea separată a unui sistem de monitorizare a accizelor în cazul în care produsele accizabile fac obiectul unei proceduri vamale suspensive sau al unui regim vamal suspensiv în Comunitate.
(10)JO L 302, 19.10.1992, p. 1.
(8)Dat fiind faptul că, pentru buna funcţionare a pieţei interne, rămâne necesar ca atât conceptul, cât şi condiţiile de exigibilitate a accizelor să fie aceleaşi în toate statele membre, este necesar să se clarifice la nivel comunitar în ce moment sunt eliberate pentru consum produsele accizabile şi cui îi revine obligaţia de a plăti acciza.
(9)Dat fiind faptul că acciza este o taxă de consum aplicabilă anumitor produse, nu ar trebui să fie percepută pentru produsele accizabile care, în anumite condiţii, au fost distruse sau pierdute în mod iremediabil.
(10)Modalităţile de percepere şi restituire a taxelor au un impact asupra bunei funcţionări a pieţei interne şi, prin urmare, ar trebui să se bazeze pe criterii nediscriminatorii.
(11)În cazul apariţiei unei nereguli, accizele ar trebui să fie datorate în statul membru pe teritoriul căruia a fost comisă neregula care a dus la eliberarea pentru consum sau, în cazul în care nu este posibil să se determine pe teritoriul cărui stat membru a fost comisă neregula, plata accizei ar trebui să aibă loc în statul membru în care a fost identificată. În cazul în care produse accizabile nu ajung la destinaţie fără să fi fost constatate nereguli, ar trebui să se considere că neregula a fost comisă în statul membru de expediţie a produselor.
(12)Pe lângă cazurile de restituire prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, în cazul în care obiectivul prezentei directive permite acest lucru, să restituie accizele plătite pentru produsele eliberate pentru consum.
(13)Este necesar ca normele şi condiţiile privind livrările care sunt scutite de la plata accizelor să rămână armonizate. Pentru livrările scutite de la plata accizelor către organizaţii care sunt situate în alte state membre, ar trebui să se utilizeze un certificat de scutire.
(14)Ar trebui să se stabilească în mod clar situaţiile în care sunt permise vânzările de produse fără taxe călătorilor care părăsesc teritoriul Comunităţii, pentru a se evita frauda şi abuzul. Dat fiind faptul că persoanele care călătoresc pe căi terestre se pot deplasa mai frecvent şi mai liber comparativ cu persoanele care călătoresc pe cale maritimă sau aeriană, riscul de nerespectare de către călător a importurilor autorizate în regim de scutire de taxe şi, în consecinţă, sarcina de control a autorităţilor sporesc semnificativ în cazul călătoriilor pe căi terestre. Prin urmare, ar trebui să nu se permită vânzări scutite de accize la frontierele terestre, astfel cum se procedează deja în majoritatea statelor membre. Cu toate acestea, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziţie în cursul căreia statele membre să fie autorizate să continue să scutească de la plata accizelor produsele furnizate de magazinele duty-free existente, situate la graniţa lor terestră cu o ţară terţă.
(15)Dat fiind faptul că trebuie să se realizeze controale la unităţile de producţie şi de depozitare pentru a se asigura perceperea datoriilor fiscale, în scopul facilitării acestor controale este necesar să se menţină un sistem de antrepozite, supuse autorizării de către autorităţile competente.
(16)Este necesar, de asemenea, să se stabilească cerinţe care trebuie îndeplinite de antrepozitarii autorizaţi, precum şi de comercianţii care nu au statut de antrepozitar autorizat.
(17)Ar trebui ca, înainte de eliberarea pentru consum a produselor accizabile, acestea să se poată deplasa în cadrul Comunităţii în regim suspensiv de accize, de la un antrepozit fiscal către diverse destinaţii, în special către un alt antrepozit fiscal, dar, de asemenea, şi către locaţii echivalente, în sensul prezentei directive.
(18)Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize ar trebui, de asemenea, să fie permisă de la locul de import către aceste destinaţii şi, prin urmare, ar trebui adoptate dispoziţii cu privire la statutul persoanei autorizate să expedieze, dar nu să deţină, produsele de la locul de import în cauză.
(19)Pentru a se garanta plata accizelor în caz de nedescărcare a deplasării produselor accizabile, statele membre ar trebui să solicite o garanţie, care ar trebui depusă de către antrepozitarul autorizat de expediţie sau de expeditorul înregistrat sau, cu acordul statului membru de expediţie, de către o altă persoană implicată în deplasarea în cauză, în condiţiile stabilite de statele membre.
(20)Pentru a se garanta perceperea taxelor la nivelurile stabilite de statele membre, este necesar ca autorităţile competente să aibă posibilitatea de a urmări deplasarea produselor accizabile şi, prin urmare, trebuie să se adopte dispoziţii cu privire la un sistem de monitorizare a acestor produse.
(21)În acest sens, ar trebui să se utilizeze sistemul informatizat instituit prin Decizia nr. 1152/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 iunie 2003 privind informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor supuse accizelor (1). Spre deosebire de un sistem care utilizează documente pe suport de hârtie, utilizarea acestui sistem informatizat accelerează formalităţile necesare şi facilitează monitorizarea circulaţiei produselor accizabile în regim suspensiv de accize.
(1)JO L 162, 1.7.2003, p. 5.
(22)Este necesar să se stabilească procedura prin care comercianţii aduc la cunoştinţa autorităţilor fiscale ale statelor membre loturile de produse accizabile expediate sau primite. Trebuie să se ţină seama în mod corespunzător de situaţia anumitor destinatari care nu sunt conectaţi la sistemul informatizat, dar care ar putea primi produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize.
(23)Pentru a garanta buna funcţionare a normelor privind deplasarea în regim suspensiv de accize, este necesar să se clarifice condiţiile de începere şi de încheiere a deplasării, precum şi descărcarea de responsabilitate.
(24)Este necesar să se determine procedurile care trebuie utilizate în caz de indisponibilitate a sistemului informatizat.
(25)Statelor membre trebuie să li se permită să prevadă o procedură specială pentru deplasarea produselor acci-zabile în regim suspensiv de accize care se desfăşoară integral pe teritoriul propriu sau să încheie acorduri bilaterale cu alte state membre, pentru simplificare.
(26)Ar trebui să se clarifice, fără a modifica structura generală, normele de impunere şi normele procedurale cu privire la deplasarea produselor pentru care accizele au fost deja plătite într-un stat membru.
(27)În cazul în care produsele accizabile sunt achiziţionate de persoane private pentru uz propriu şi sunt transportate de acestea într-un alt stat membru, accizele ar trebui achitate în statul membru în care se achiziţionează produsele, conform principiului care reglementează piaţa internă.
(28)În cazurile în care, după eliberarea pentru consum într-un stat membru, produsele accizabile sunt deţinute în scopuri comerciale în alt stat membru, este necesar să se stabilească faptul că accizele sunt datorate în al doilea stat membru. În acest sens, este necesară în special definirea conceptului de "scopuri comerciale".
(29)În cazul în care produsele accizabile sunt achiziţionate de persoane care nu acţionează în calitate de antrepozitari autorizaţi sau destinatari înregistraţi şi nu exercită o activitate economică independentă şi sunt expediate sau transportate direct sau indirect de către vânzător sau în numele acestuia, accizele ar trebui achitate în statul membru de destinaţie, fiind necesară stabilirea unei proceduri care să fie urmată de vânzător.
(30)Pentru evitarea conflictelor de interese între statele membre şi dubla impunere în cazul în care produsele accizabile deja eliberate pentru consum într-un stat membru se deplasează pe teritoriul Comunităţii, este necesar să se stabilească dispoziţii pentru situaţiile în care, după eliberarea pentru consum, produsele accizabile fac obiectul unor nereguli.
(31)Statele membre ar trebui să poată dispune ca produsele eliberate pentru consum să poarte marcaje fiscale sau marcaje naţionale de identificare. Utilizarea acestor marcaje nu ar trebui însă să obstrucţioneze în nici un fel schimburile comerciale intracomunitare.
Deoarece utilizarea acestor marcaje nu trebuie să genereze o dublă impunere, ar trebui să se clarifice faptul că orice sumă plătită sau depusă ca garanţie pentru obţinerea unor astfel de marcaje urmează să fie restituită, remisă sau eliberată de către statul membru care a emis marcajele, în cazul în care accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în alt stat membru.
Cu toate acestea, pentru a evita abuzurile, statele membre care au emis marcajele ar trebui să aibă posibilitatea de a condiţiona restituirea, remiterea sau eliberarea de prezentarea dovezii că acestea au fost retrase sau distruse.
(32)Aplicarea cerinţelor normale privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile ar putea genera costuri administrative disproporţionate pentru micii producători de vin. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti aceşti producători de obligaţia îndeplinirii anumitor cerinţe.
(33)Ar trebui să se ţină seama de faptul că, în ceea ce priveşte produsele accizabile utilizate pentru aprovizionarea navelor şi a aeronavelor, până în prezent nu s-a găsit nici o abordare comună satisfăcătoare.
(34)În ceea ce priveşte produsele accizabile utilizate pentru construcţia şi întreţinerea podurilor transfrontaliere între statele membre, statelor membre respective ar trebui să li se permită să adopte măsuri care derogă de la normele şi procedurile obişnuite care se aplică produselor accizabile care circulă dintr-un stat membru în altul, pentru a reduce sarcina administrativă.
(35)Măsurile de punere în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(36)Pentru a prevedea o perioadă de adaptare la sistemul informatizat de monitorizare a circulaţiei produselor accizabile în regim suspensiv de accize, statele membre ar trebui să poată beneficia de o perioadă de tranziţie pe durata căreia aceste deplasări pot fi desfăşurate în continuare sub rezerva îndeplinirii formalităţilor stabilite prin Directiva 92/12/CEE.
(37)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume asigurarea unor proceduri comune cu privire la anumite aspecte legate de accize, nu poate fi realizat suficient de către statele membre şi, prin urmare, având în vedere amploarea şi efectele sale, poate să fie realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este stabilit la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului menţionat,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)Prezenta directivă stabileşte un regim general pentru accizele percepute, direct sau indirect, consumului următoarelor produse (denumite în continuare "produse accizabile"):
a)produsele energetice şi electricitatea reglementate de Directiva 2003/96/CE;
b)alcoolul şi băuturile alcoolice reglementate de Directivele 92/83/CEE şi 92/84/CEE;
c)tutunul prelucrat reglementat de Directivele 95/59/CE, 92/79/CEE şi 92/80/CEE.
(2)Statele membre pot aplica produselor accizabile taxe indirecte suplimentare, în anumite scopuri, cu condiţia ca taxele în cauză să fie conforme cu normele comunitare de impunere aplicabile accizelor sau taxei pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte calcularea bazei de impozitare, calcularea taxei, exigibilitatea şi monitorizarea taxei, aceste norme neincluzând dispoziţiile referitoare la scutiri.
(3)Statele membre pot percepe taxe asupra:
a)altor produse decât produsele accizabile;
b)prestărilor de servicii, inclusiv cele legate de produsele accizabile, care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Cu toate acestea, perceperea unor asemenea taxe nu poate genera, în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre, formalităţi legate de trecerea frontierei.
Art. 2
Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul:
a)producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Comunităţii;
b)importului acestora pe teritoriul Comunităţii.
Art. 3
(1)Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale comunitare cu privire la intrarea produselor pe teritoriul vamal al Comunităţii se aplică mutatis mutandis intrării pe teritoriul Comunităţii a produselor accizabile care provin din unul dintre teritoriile menţionate la articolul 5 alineatul (2).
(2)Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale comunitare cu privire la ieşirea produselor dinspre teritoriul vamal al Comunităţii se aplică mutatis mutandis ieşirii produselor accizabile de pe teritoriul Comunităţii care au ca destinaţie unul dintre teritoriile menţionate la articolul 5 alineatul (2).
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), Finlanda este autorizată, pentru deplasările de produse accizabile între teritoriul său, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 2, şi teritoriile menţionate la articolul 5 alineatul (2) litera c), să aplice aceleaşi proceduri ca cele aplicate unor asemenea deplasări pe teritoriul său, astfel cum se prevede la articolul 4 punctul 2.
(4)Capitolele III şi IV nu se aplică produselor accizabile care fac obiectul unei proceduri sau al unui regim vamal suspensiv.
Art. 4
În sensul prezentei directive şi al dispoziţiilor sale de punere în aplicare, se aplică următoarele definiţii:
1."antrepozitar autorizat" înseamnă o persoană fizică sau juridică autorizată de autorităţile competente dintr-un stat membru să producă, să transforme, să deţină, să primească sau să expedieze produse accizabile în cadrul activităţii sale, în regim suspensiv de accize în cadrul unui antrepozit fiscal;
2."stat membru" şi "teritoriul unui stat membru" înseamnă teritoriul fiecărui stat membru al Comunităţii căruia i se aplică tratatul, în conformitate cu articolul 299 din tratat, cu excepţia teritoriilor terţe;
3."Comunitate" şi "teritoriul Comunităţii" înseamnă teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite la punctul 2;
4."teritorii terţe" înseamnă teritoriile menţionate la articolul 5 alineatele (2) şi (3);
5."ţară terţă" înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se aplică tratatul;
6."procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv" înseamnă oricare dintre procedurile speciale prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 cu privire la supravegherea vamală, ale căror obiect îl constituie mărfurile necomunitare în momentul intrării pe teritoriul vamal al Comunităţii, depozitarea temporară, zonele libere sau antrepozitele libere, precum şi oricare dintre procedurile menţionate la articolul 84 alineatul (1) litera a) din regulamentul în cauză;
7."regim suspensiv de accize" înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deţinerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri sau al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate;
8."import de produse accizabile" înseamnă intrarea pe teritoriul Comunităţii de produse accizabile, cu excepţia cazului în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunităţii, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamal(ă) suspensiv(ă), precum şi ieşirea lor dintr-un regim sau o procedură vamal(ă) suspensiv(ă);
9."destinatar înregistrat" înseamnă o persoană fizică sau juridică autorizată de autorităţile competente din statul membru de destinaţie, în condiţiile stabilite de autorităţile în cauză şi în cadrul activităţii sale, să primească produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru;
10."expeditor înregistrat" înseamnă o persoană fizică sau juridică autorizată de autorităţile competente din statul membru în care are loc importul, în cadrul activităţii sale şi în condiţiile stabilite de autorităţile în cauză, exclusiv să expedieze produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize în urma punerii în liberă circulaţie a acestora, în conformitate cu articolul 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92;
11."antrepozit fiscal" înseamnă un loc în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antre-pozitar autorizat în cadrul activităţii sale, sub rezerva anumitor condiţii stabilite de autorităţile competente din statul membru în care se află antrepozitul fiscal.
Art. 5
(1)Prezenta directivă şi directivele menţionate la articolul 1 se aplică teritoriului Comunităţii.
(2)Prezenta directivă şi directivele menţionate la articolul 1 nu se aplică următoarelor teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:
a)Insulele Canare;
b)teritoriile franceze menţionate la articolul 349 şi articolul 355 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
c)Insulele Aland;
d)Insulele Anglo-Normande (Channel Islands).
(3)Prezenta directivă şi directivele menţionate la articolul 1 nu se aplică teritoriilor care intră sub incidenţa articolului 299 alineatul (4) din tratat şi nici următoarelor teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:
a)Insula Helgoland;
b)teritoriul Busingen;
c)Ceuta;
d)Melilla;
e)Livigno;
f)[textul din Art. 5, alin. (3), litera F. din capitolul I a fost abrogat la 14-apr-2019 de Art. 2 din Directiva 475/18-feb-2019]
g)[textul din Art. 5, alin. (3), litera G. din capitolul I a fost abrogat la 14-apr-2019 de Art. 2 din Directiva 475/18-feb-2019]
(4)Prin intermediul unei declaraţii, Spania poate notifica aplicabilitatea prezentei directive şi a directivelor menţionate la articolul 1 asupra Insulelor Canare - sub rezerva unor măsuri de adaptare la situaţia lor de teritorii ultraperiferice - în ceea ce priveşte toate sau unele dintre produsele accizabile menţionate la articolul 1, cu începere din prima zi a celei de-a doua luni de la depunerea unei asemenea declaraţii.
(5)Prin intermediul unei declaraţii, Franţa poate notifica aplicabilitatea prezentei directive şi a directivelor menţionate la articolul 1 asupra teritoriilor menţionate la alineatul (2) litera (b) - sub rezerva măsurilor de adaptare la situaţia de teritorii ultraperiferice - în ceea ce priveşte toate sau unele dintre produsele accizabile menţionate la articolul 1, cu începere din prima zi a celei de a doua luni de la depunerea unei asemenea declaraţii.
(6)Dispoziţiile prezentei directive nu împiedică Grecia să menţină statutul special acordat Muntelui Athos, astfel cum este garantat prin articolul 105 din Constituţia Greciei.
Art. 6
(1)Având în vedere convenţiile şi tratatele încheiate cu Franţa, Italia, Cipru şi, respectiv, Regatul Unit, Principatul Monaco, San Marino şi zonele Akrotiri şi Dhekelia şi Insula Man aflate sub suveranitatea Regatului Unit nu sunt considerate ţări terţe în sensul prezentei directive.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta ca deplasările de produse accizabile dinspre sau către:
a)Principatul Monaco sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Franţa;
b)San Marino sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Italia;
c)zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Cipru;
d)Insula Man sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Regatul Unit.
(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că deplasările de produse accizabile dinspre sau către Jungholz şi Mittleberg (Kleines Walsertal) sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Germania.
Art. 7
(1)Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.
(2)În sensul prezentei directive, "eliberare pentru consum" are unul dintre următoarele înţelesuri:
a)ieşirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize;
b)deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize în cazul în care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile aplicabile din dreptul comunitar şi din legislaţia naţională;
c)producerea de produse accizabile, inclusiv neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize;
d)importul de produse accizabile, chiar şi neregulamentar, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize.
(3)Momentul eliberării pentru consum este:
a)în situaţiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctul (ii), momentul primirii produselor accizabile de către destinatarul înregistrat;
b)în situaţiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctul (iv), momentul primirii produselor accizabile de către destinatar;
c)în situaţiile prevăzute la articolul 17 alineatul (2), momentul primirii produselor accizabile la locul de livrare directă.
(4)Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize, inclusiv dintr-o cauză ce ţine de natura produselor sau ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către autorităţile competente din statul membru, nu sunt considerate ca eliberare pentru consum.
În sensul prezentei directive, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile.
Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile în cauză este dovedită într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală sau pierderea iremediabilă sau din statul membru în care aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc.
(5)Fiecare stat membru stabileşte propriile norme şi condiţii pe baza cărora se determină pierderile menţionate la alineatul (4).
Art. 8
(1)Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:
a)în ceea ce priveşte ieşirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se menţionează la articolul 7 alineatul (2) litera a):
(i)antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize sau în numele căreia se efectuează această eliberare şi, în cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieşire;
(ii)în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită la articolul 10 alineatele (1), (2) şi (4): antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor în conformitate cu articolul 18 alineatele (1) şi (2) şi orice persoană care a participat la ieşirea neregulamentară şi care avea cunoştinţă sau care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei ieşiri;
b)în ceea ce priveşte deţinerea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la articolul 7 alineatul (2) litera b): persoana care deţine produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deţinerea acestora;
c)în ceea ce priveşte producerea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la articolul 7 alineatul (2) litera c): persoana care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;
d)în ceea ce priveşte importul unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la articolul 7 alineatul (2) litera d): persoana care declară produsele accizabile sau în numele căreia produsele sunt declarate în momentul importului sau, în cazul unui import neregulamentar, orice altă persoană implicată în importarea acestora.
(2)Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi datorie privind accizele, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie.
Art. 9
Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.
Accizele se percep şi se colectează şi, dacă este cazul, se restituie sau se remit în conformitate cu procedurile stabilite de fiecare stat membru. Statele membre aplică aceleaşi proceduri pentru produsele naţionale şi pentru produsele provenind din alte state membre.
Art. 10
(1)Atunci când s-a produs o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera a), eliberarea pentru consum are loc în statul membru în care s-a produs neregula.
(2)În cazul în care, pe parcursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, a fost depistată o neregulă care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera a) şi nu este posibil să se determine unde s-a produs neregula, se consideră că aceasta s-a produs în statul membru şi la momentul în care aceasta a fost depistată.
(3)În situaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2), autorităţile competente din statul membru în care produsele au fost eliberate pentru consum sau în care se consideră că au fost eliberate pentru consum informează autorităţile competente din statul membru de expediţie.
(4)În cazul în care produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize nu au ajuns la destinaţie şi pe parcursul deplasării nu a fost constatată nicio neregulă care să ducă la eliberarea pentru consum a acestor produse, în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera a), se consideră că neregula s-a produs în statul membru de expediţie şi în momentul expedierii produselor accizabile, cu excepţia cazului în care, în termen de patru luni de la începerea deplasării, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1), se furnizează dovada încheierii acesteia sau a locului în care a fost comisă neregula, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru de expediţie, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2).
În cazul în care persoana care a constituit garanţia prevăzută la articolul 18 nu a avut sau nu a putut să aibă cunoştinţă de faptul că produsele nu au ajuns la destinaţie, acesteia i se acordă un termen de o lună de la comunicarea acestei informaţii de către autorităţile competente din statul membru de expediţie pentru a îi permite să aducă dovada încheierii deplasării, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), sau a locului comiterii neregulii.
(5)Cu toate acestea, în cazurile menţionate la alineatele (2) şi (4), dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de trei ani de la data începerii deplasării, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1), se aplică dispoziţiile alineatului (1).
În aceste situaţii, autorităţile competente din statul membru în care s-a comis neregula informează în acest sens autorităţile competente din statul membru în care au fost percepute accizele, care restituie sau remit accizele în momentul furnizării probei perceperii accizelor în celălalt stat membru.
(6)În sensul prezentului articol, "neregulă" înseamnă o situaţie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la articolul 7 alineatul (4), din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat conform articolului 20 alineatul (2).
Art. 11
Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 33 alineatul (6), la articolul 36 alineatul (5) şi la articolul 38 alineatul (3), precum şi a cazurilor prevăzute de directivele menţionate la articolul 1, accizele privind produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum pot fi, la solicitarea persoanei respective, restituite sau remise de către autorităţile competente din statele membre unde respectivele produse au fost eliberate pentru consum, în situaţiile prevăzute de statele membre şi în conformitate cu condiţiile stabilite de statele membre în scopul de a preveni orice formă posibilă de evaziune sau abuz.
O astfel de restituire sau de remitere nu poate genera alte scutiri decât cele prevăzute la articolul 12 sau în una dintre directivele menţionate la articolul 1.
Art. 12
(1)Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:
a)în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
b)de către organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice din statul membru gazdă şi de către membrii organizaţiilor în cauză, în limitele şi în conformitate cu condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale privind instituirea acestor organizaţii sau prin acordurile de sediu;
b1)de către forţele armate ale oricărui alt stat membru decât statul membru în care sunt exigibile accizele, în scopul utilizării de către forţele armate respective sau de către personalul civil însoţitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau a cantinelor acestora, atunci când forţele armate respective participă la o acţiune de apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii în cadrul politicii de securitate şi apărare comune;
c)de către forţele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât statul membru în care sunt exigibile accizele, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor sau a cantinelor acestora;
d)de către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în Cipru în temeiul Tratatului de instituire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor acestora;
e)pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu ţări terţe sau cu organizaţii internaţionale, cu condiţia ca acordul în cauză să fie permis sau autorizat în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.
(2)Scutirile sunt supuse condiţiilor şi limitelor stabilite de statul membru gazdă. Statele membre pot acorda scutirea printr-o restituire de accize.
Art. 13
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 21 alineatul (1), produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize către un destinatar în sensul articolului 12 alineatul (1) sunt însoţite de un certificat de scutire.
(2)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 43 alineatul (2), Comisia stabileşte modelul şi conţinutul certificatului de scutire.
(3)Procedura prevăzută la articolele 21-27 nu se aplică deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate forţelor armate menţionate la articolul 12 alineatul (1) litera c), dacă acestea sunt reglementate de un regim care se întemeiază direct pe Tratatul Atlanticului de Nord.
Cu toate acestea, statele membre pot decide ca procedura prevăzută la articolele 21-27 să fie utilizată pentru aceste deplasări care au loc exclusiv pe teritoriul lor sau, în baza unui acord cu statele membre în cauză, între teritoriile acestora.
Art. 14
(1)Statele membre pot scuti de la plata accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul personal al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă.
(1a) Scutirea prevăzută la alineatul (1) se aplică, de asemenea, produselor accizabile furnizate de magazinele duty-free situate în terminalul francez al tunelului de sub Canalul Mânecii din Coquelles pasagerilor care deţin documente de transport valabile pentru o călătorie în Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii.
(2)Produsele furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe parcursul călătoriei pe cale aeriană sau maritimă către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă fac obiectul aceluiaşi tratament ca produsele furnizate de magazinele duty-free.
(3)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru garantarea faptului că scutirile prevăzute la alineatele (1), (1a) şi (2) se aplică în aşa fel încât să se prevină orice posibilitate de fraudă, evaziune sau abuz.
(4)Statele membre care, la 1 iulie 2008, dispun de magazine duty-free situate în afara incintei unui aeroport sau a unui port pot continua să scutească, până la 1 ianuarie 2017, de la plata accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul personal al călătorilor către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă.
(5)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:
a)"magazin duty-free" înseamnă orice unitate situată într-un aeroport sau port care îndeplineşte condiţiile stabilite de autorităţile competente ale statelor membre, în special în temeiul alineatului (3);
b)"călător către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă" înseamnă orice călător care deţine un document de transport pentru călătorie pe cale aeriană sau maritimă, în care se menţionează că destinaţia finală este un aeroport sau port situat pe un teritoriu terţ sau o ţară terţă.
Art. 15
(1)Fiecare stat membru îşi stabileşte propriile norme privind producerea, transformarea şi deţinerea de produse accizabile, sub rezerva prezentei directive.
(2)Producţia, transformarea şi deţinerea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost plătite, au loc într-un antrepozit fiscal.
Art. 16
(1)Deschiderea şi exploatarea unui antrepozit fiscal de un antrepozitar autorizat sunt supuse autorizării de către autorităţile competente din statul membru în care este situat antrepozitul fiscal.
Autorizaţia este supusă condiţiilor pe care autorităţile au dreptul să le stabilească în scopul de a preveni orice fraudă sau abuz.
(2)Un antrepozitar autorizat are obligaţia:
a)să furnizeze, dacă este necesar, o garanţie pentru acoperirea riscului inerent producerii, transformării şi deţinerii de produse accizabile;
b)să respecte cerinţele stabilite de statul membru pe teritoriul căruia este situat antrepozitul fiscal;
c)să ţină, pentru fiecare antrepozit fiscal în parte, evidenţe privind stocurile şi deplasările de produse accizabile;
d)să introducă în antrepozitul său fiscal şi să se înscrie în registrul său contabil, după încheierea deplasării, toate produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 17 alineatul (2);
e)să accepte toate acţiunile de monitorizare şi controalele vizând stocurile.
Condiţiile pentru garanţia menţionată la litera a) sunt stabilite de autorităţile competente din statul membru în care este autorizat antrepozitul fiscal.
Art. 17
(1)Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe teritoriul Comunităţii, inclusiv dacă produsele sunt deplasate via o ţară terţă sau un teritoriu terţ:
a)de la un antrepozit fiscal la:
(i)un alt antrepozit fiscal;
(ii)un destinatar înregistrat;
(iii)un loc de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul Comunităţii, în sensul articolului 25 alineatul (1);
(iv)un destinatar în sensul articolului 12 alineatul (1), în cazul în care produsele sunt expediate din alt stat membru;
b)de la locul de import către oricare dintre destinaţiile menţionate la litera a), în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de un expeditor înregistrat.
În sensul prezentului articol, "locul de import" înseamnă locul unde se află produsele în momentul în care sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate cu articolul 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera a) punctele (i) şi (ii) şi de la alineatul (1) litera b) din prezentul articol şi cu excepţia situaţiilor prevăzute la articolul 19 alineatul (3), statul membru de destinaţie poate, în condiţii stabilite de el însuşi, să permită deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize către un loc de livrare directă situat pe teritoriul său, în cazul în care locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul autorizat din statul membru de destinaţie sau de destinatarul înregistrat.
Respectivul antrepozitar autorizat sau destinatar înregistrat are responsabilitatea de a depune raportul de primire menţionat la articolul 24 alineatul (1).
(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică, de asemenea, deplasărilor de produse accizabile cu taxe zero care nu au fost eliberate pentru consum.
Art. 18
(1)În condiţiile stabilite de autorităţile competente din statul membru de expediţie, acestea impun ca riscurile inerente deplasării în regim suspensiv de accize să fie acoperite printr-o garanţie, depusă de antrepozitarul autorizat de expediţie sau de expeditorul înregistrat.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente din statul membru de expediţie, în condiţiile stabilite de acestea, pot permite ca garanţia prevăzută la alineatul (1) să fie depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de destinatar sau, în comun, de două sau mai multe dintre aceste persoane sau dintre persoanele menţionate la alineatul (1).
(3)Garanţia este valabilă pe întreg teritoriul Comunităţii. Statele membre stabilesc modalităţile depunerii acesteia.
(4)Statul membru de expediţie poate deroga de la obligaţia de depunere a garanţiei pentru următoarele deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize:
a)deplasări care se desfăşoară integral pe propriul teritoriu;
b)în cazul în care celelalte state membre implicate sunt de acord, deplasările de produse energetice pe teritoriul Comunităţii pe cale maritimă sau prin conducte fixe.
Art. 19
(1)Un destinatar înregistrat nu are dreptul de a deţine sau de a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.
(2)Un destinatar înregistrat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)înaintea expedierii produselor accizabile, garantează plata accizelor în condiţiile stabilite de autorităţile competente din statul membru de destinaţie;
b)la încheierea deplasării, înscrie în evidenţa sa produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize;
c)acceptă orice control care permite autorităţilor competente din statul membru de destinaţie să se asigure că produsele au fost efectiv primite.
(3)În cazul unui destinatar înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile, autorizaţia prevăzută la articolul 4 punctul 9 se limitează la o anumită cantitate de produse accizabile, la un singur expeditor şi la o anumită perioadă de timp. Statele membre pot limita autorizaţia la o singură deplasare.
Art. 20
(1)Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize începe, în cazurile menţionate la articolul 17 alineatul(1) litera a) din prezenta directivă, în momentul în care produsele accizabile părăsesc antrepozitul fiscal de expediţie şi, în cazurile menţionate la articolul 17 alineatul (1) litera b) din prezenta directivă, în momentul în care aceste produse sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate cu articolul 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.
(2)Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se încheie, în cazurile menţionate la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctele (i), (ii) şi (iv) şi la articolul 17 alineatul (1) litera b), în momentul în care destinatarul a recepţionat produsele accizabile şi, în cazurile menţionate la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctul (iii), în momentul în care produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.
SECŢIUNEA 2:Procedura care trebuie urmată la deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize
Art. 21
(1)O deplasare de produse accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize doar dacă este însoţită de un document administrativ electronic procesat în conformitate cu alineatele (2) şi (3).
(2)În sensul alineatului (1) din prezentul articol, expeditorul depune un proiect de document administrativ electronic la autorităţile competente din statul membru de expediţie, prin intermediul sistemului informatizat menţionat la articolul 1 din Decizia nr. 1152/2003/CE (denumit în continuare "sistemul informatizat").
(3)Autorităţile competente din statul membru de expediţie efectuează o verificare electronică a datelor din proiectul de document administrativ electronic.
În cazul în care datele nu sunt corecte, expeditorul este informat fără întârziere.
În cazul în care datele sunt corecte, autorităţile competente din statul membru de expediţie îi atribuie documentului un cod de referinţă administrativ unic şi îl comunică expeditorului.
(4)În cazurile menţionate la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctele (i), (ii) şi (iv), la articolul 17 alineatul (1) litera b) şi la articolul 17 alineatul (2), autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează fără întârziere documentul administrativ electronic autorităţilor competente din statul membru de destinaţie, care îl transmit destinatarului, în cazul în care destinatarul este un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat.
Dacă produsele accizabile sunt destinate unui antrepozitar autorizat din statul membru de expediţie, autorităţile competente din statul membru în cauză înaintează direct acestuia documentul administrativ electronic.
(5)În cazul menţionat la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctul (iii) din prezenta directivă, autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează documentul administrativ electronic autorităţilor competente din statul membru în care este depusă declaraţia de export în temeiul articolului 161 alineatul (5) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (denumit în continuare "statul membru de export"), dacă statul membru în cauză este altul decât statul membru de expediţie.
(6)Expeditorul furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic sau orice alt document comercial care menţionează codul de referinţă administrativ unic, identificabil în mod clar. Acest document trebuie să poată fi prezentat autorităţilor competente oricând este solicitat, pe întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize.
(7)Expeditorul poate anula documentul administrativ electronic, atâta timp cât deplasarea nu a început încă în sensul articolului 20 alineatul (1).
(8)În cursul deplasării în regim suspensiv de accize, expeditorul poate modifica destinaţia, prin intermediul sistemului informatizat şi poate indica o nouă destinaţie, care trebuie să fie una dintre destinaţiile menţionate la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctele (i), (ii) sau (iii) sau, dacă este cazul, la articolul 17 alineatul (2).
Art. 22
(1)În cazul deplasării produselor energetice în regim suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, către un destinatar care nu este cunoscut cu siguranţă în momentul în care expeditorul depune proiectul de document administrativ electronic prevăzut la articolul 21 alineatul (2), autorităţile competente din statul membru de expediţie pot autoriza expeditorul să omită includerea în documentul în cauză a datelor privind destinatarul.
(2)Imediat ce datele privind destinatarul sunt cunoscute şi cel târziu în momentul încheierii deplasării, expeditorul transmite datele autorităţilor competente din statul membru de expediţie, utilizând procedura menţionată la articolul 21 alineatul (8).
Art. 23
Autorităţile competente din statul membru de expediţie pot permite, în condiţiile stabilite de statul membru în cauză, ca expeditorul să divizeze o deplasare de produse energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări, cu condiţia:
1.să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile;
2.divizările să se desfăşoare pe teritoriul unui stat membru care permite o astfel de procedură;
3.autorităţile competente din acest stat membru să fie informate cu privire la locul unde se efectuează divizarea.
Statele membre informează Comisia dacă permit divizarea deplasărilor pe teritoriul lor şi în ce condiţii. Comisia transmite aceste informaţii celorlalte state membre.
Art. 24
(1)La primirea de produse accizabile în oricare dintre destinaţiile menţionate la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctele (i), (ii) sau (iv) sau la articolul 17 alineatul (2), destinatarul depune fără întârziere şi în termen de cinci zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor justificate corespunzător în faţa autorităţilor competente, un raport privind primirea acestora (denumit în continuare "raport de primire"), prin intermediul sistemului informatizat.
(2)Autorităţile competente din statul membru de destinaţie stabilesc modalităţile de trimitere a raportului de primire a produselor de către destinatarii menţionaţi la articolul 12 alineatul (1).
(3)Autorităţile competente din statul membru de destinaţie efectuează o verificare electronică a datelor din raportul de primire.
În cazul în care datele nu sunt corecte, destinatarul este informat fără întârziere.
În cazul în care datele sunt corecte, autorităţile competente din statul membru de destinaţie îi confirmă destinatarului înregistrarea raportului de primire şi îl transmit autorităţilor competente din statul membru de expediţie.
(4)Autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează raportul de primire expeditorului. În cazul în care locul de expediţie şi cel de destinaţie se află în acelaşi stat membru, autorităţile competente din statul membru în cauză înaintează direct expeditorului raportul de primire.
Art. 25
(1)În situaţiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctul (iii) şi, după caz, la articolul 17 alineatul (1) litera b) din prezenta directivă, autorităţile competente din statul membru de export întocmesc un raport de export, pe baza vizei eliberate de biroul vamal de ieşire, menţionată la articolului 793 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a dispoziţiilor de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (1), sau de biroul unde se realizează formalităţile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din prezenta directivă, prin care se atestă faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.
(1)JO L 253, 11.10.1993, p. 1.
(2)Autorităţile competente din statul membru de export efectuează o verificare electronică a integralităţii datelor prevăzute în viza menţionată la alineatul (1). După verificarea acestor date şi în cazul în care statul membru de expediţie este diferit de statul membru de export, autorităţile competente din statul membru de export transmit raportul de export autorităţilor competente din statele membre de expediţie.
(3)Autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează raportul de export expeditorului.
Art. 26
(1)Prin derogare de la prevederile articolului 21 alineatul (1), în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în statul membru de expediţie, expeditorul poate începe o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, în următoarele condiţii:
a)produsele să fie însoţite de un document pe suport de hârtie care conţine aceleaşi date ca proiectul de document administrativ electronic menţionat la articolul 21 alineatul (2);
b)să informeze autorităţile competente din statul membru de expediţie înainte de începerea deplasării.
Statul membru de expediţie poate solicita, de asemenea, o copie a documentului menţionat la litera a), verificarea datelor conţinute de copia respectivă şi, dacă indisponibilitatea este imputabilă expeditorului, informaţii corespunzătoare cu privire la motivele acestei indisponibilităţi înainte de începerea deplasării.
(2)În cazul în care sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul prezintă un proiect de document administrativ electronic, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2).
De îndată ce datele cuprinse în documentul administrativ electronic sunt validate, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), acest document înlocuieşte documentul pe suport de hârtie menţionat la alineatul (1) litera a) din prezentul articol. La articolul 21 alineatele (4) şi (5) şi articolele 24 şi 25 se aplică mutatis mutandis.
(3)Până la momentul validării datelor din documentul administrativ electronic, deplasarea este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize, pe baza documentului pe suport de hârtie menţionat la alineatul (1) litera a).
(4)O copie a documentului pe suport de hârtie menţionat la alineatul (1) litera a) se păstrează de expeditor în evidenţele sale.
(5)În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în statul membru de expediţie, expeditorul comunică informaţiile menţionate la articolul 21 alineatul (8) sau la articolul 23 prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. În acest scop, expeditorul în cauză informează autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintea modificării destinaţiei sau a divizării deplasării. Alineatele (2)-(4) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis.
Art. 27
(1)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctele (i), (ii) şi (iv), la articolul 17 alineatul (1) litera b) şi la articolul 17 alineatul (2), raportul de primire prevăzut la articolul 24 alineatul (1) nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în termenul prevăzut la respectivul articol fie deoarece sistemul informatizat nu este disponibil în statul membru de destinaţie, fie deoarece, în situaţia menţionată la articolul 26 alineatul (1), nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la articolul 26 alineatul (2), destinatarul prezintă autorităţilor competente din statul membru de destinaţie cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, un document pe suport de hârtie care conţine acelaşi date ca raportul de primire şi care atestă încheierea deplasării.
Cu excepţia cazului în care destinatarul poate prezenta, în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de primire prevăzut la articolul 24 alineatul (1) sau în cazuri pe deplin justificate, autorităţile competente din statul membru de destinaţie trimit o copie a documentului pe suport de hârtie menţionat la primul paragraf autorităţilor competente din statul membru de expediţie, care îl transmit expeditorului sau îl pun la dispoziţia acestuia.
De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de destinaţie sau de îndată ce procedurile prevăzute la articolul 26 alineatul (2) sunt îndeplinite, destinatarul prezintă un raport de primire, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1). Articolul 24 alineatele (3) şi (4) se aplică mutatis mutandis.
(2)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctul (iii), raportul de export prevăzut la articolul 25 alineatul (1) nu poate fi întocmit la încheierea deplasării produselor accizabile fie deoarece sistemul informatizat nu este disponibil în statul membru de export, fie deoarece, în situaţia menţionată la articolul 26 alineatul (1), nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la articolul 26 alineatul (2), autorităţile competente din statul membru de export trimit autorităţilor competente din statul membru de expediţie un document pe suport de hârtie care conţine acelaşi date ca raportul de export şi care atestă încheierea deplasării, cu excepţia cazului în care raportul de export prevăzut la articolul 25 alineatul (1) poate fi întocmit în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat sau în cazuri pe deplin justificate.
Autorităţile competente din statul membru de expediţie transmit sau pun la dispoziţia expeditorului o copie a documentului pe suport de hârtie menţionat la primul paragraf.
De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de export sau de îndată ce procedurile prevăzute la articolul 26 alineatul (2) sunt îndeplinite, autorităţile competente din statul membru de export trimit un raport de export, în conformitate cu articolul 25 alineatul (1). Articolul 25 alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.
Art. 28
(1)Fără a aduce atingere articolului 27, raportul de primire prevăzut la articolul 24 alineatul (1) sau raportul de export prevăzut la articolul 25 alineatul (1) constituie dovada faptului că deplasarea produselor accizabile s-a încheiat, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2).
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în absenţa unui raport de primire sau a unui raport de export din alte motive decât cele menţionate la articolul 27, se poate de asemenea furniza, în cazurile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctele (i), (ii) şi (iv), la articolul 17 alineatul (1) litera b) şi la articolul 17 alineatul (2), dovada încheierii deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize, printr-o adnotare făcută de autorităţile competente din statul membru de destinaţie, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să indice că produsele accizabile expediate au ajuns la destinaţia declarată sau, în cazul menţionat la articolul 17 alineatul (1) litera a) punctul (iii), printr-o adnotare făcută de autorităţile competente din statul membru pe teritoriul căruia este situat biroul vamal de ieşire, care să ateste faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.
În sensul primului paragraf, un document înaintat de destinatar şi care conţine aceleaşi date ca raportul de primire sau de export constituie o dovadă corespunzătoare.
În momentul în care autorităţile competente din statul membru de expediţie au admis dovezile corespunzătoare, acestea închid deplasarea în sistemul informatizat.
Art. 29
(1)În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43 alineatul (2), Comisia adoptă măsuri privind stabilirea:
a)structurii şi a conţinutului mesajelor care trebuie schimbate în temeiul articolelor 21-25 de către persoanele şi autorităţile competente implicate în cazul unei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize;
b)normelor şi a procedurilor privind schimbul de mesaje menţionat la litera a);
c)structurii documentelor pe suport de hârtie menţionate la articolele 26 şi 27.
(2)Fiecare stat membru stabileşte situaţiile în care sistemul informatizat poate fi considerat indisponibil, precum şi normele şi procedurile care trebuie urmate în aceste situaţii, în sensul articolelor 26 şi 27 şi în conformitate cu acestea.
Art. 30
Statele membre pot stabili proceduri simplificate în ceea ce priveşte deplasările produselor accizabile în regim suspensiv de accize care se desfăşoară integral pe propriul teritoriu, inclusiv posibilitatea de a elimina obligaţia privind monitorizarea electronică a unor astfel de deplasări.
Art. 31
Prin acord şi în condiţiile stabilite de toate statele membre interesate, pot fi stabilite proceduri simplificate pentru deplasările frecvente şi regulate de produse accizabile în regim suspensiv de accize care au loc între teritoriile a două sau mai multe state membre.
Această dispoziţie include deplasările prin conducte fixe.
Art. 32
(1)Accizele pentru produsele accizabile achiziţionate de o persoană privată pentru uz propriu şi transportate personal de aceasta dintr-un stat membru în altul sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziţionează produsele accizabile.
(2)Pentru a stabili dacă produsele accizabile menţionate la alineatul (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane private, statele membre iau în considerare cel puţin următoarele elemente:
a)statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le deţine;
b)locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat;
c)orice document referitor la produsele accizabile;
d)natura produselor accizabile;
e)cantitatea de produse accizabile.
(3)În scopul aplicării alineatului (2) litera e), statele membre pot stabili niveluri orientative, exclusiv ca element doveditor. Aceste niveluri orientative nu pot fi mai mici decât:
a)pentru produse din tutun:
- ţigarete: 800 de bucăţi;
- ţigări (ţigări de foi cu o greutate maximă de 3 g pe bucată): 400 de bucăţi;
- ţigări de foi: 200 de bucăţi;
- tutun de fumat: 1,0 kg;
b)pentru băuturi alcoolice:
- băuturi spirtoase: 10 litri;
- produse intermediare: 20 de litri;
- vinuri: 90 de litri (din care maximum 60 de litri de vinuri spumoase);
- bere: 110 de litri.
(4)Statele membre pot prevedea, de asemenea, că accizele sunt exigibile în statul membru în care are loc consumul pentru achiziţionarea de uleiuri minerale eliberate deja pentru consum într-un alt stat membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de transport atipice de către o persoană privată sau în numele acesteia.
În sensul prezentului alineat, "mijloace de transport atipice" înseamnă transportul de combustibili în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre adecvate pentru combustibili şi transportul de produse lichide pentru încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite în numele unor operatori economici profesionişti.
Art. 33
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 36 alineatul (1), în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat membru sunt deţinute în scopuri comerciale în alt stat membru pentru a fi livrate sau utilizate pe teritoriul acestuia, produsele în cauză sunt supuse accizelor, iar accizele devin exigibile în acest alt stat membru.
În sensul prezentului articol, "deţinere în scopuri comerciale" înseamnă deţinerea de produse accizabile de către o altă persoană decât o persoană privată sau de către o persoană privată în alte scopuri decât pentru uz propriu şi transportarea de către aceasta, în conformitate cu articolul 32.
(2)Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în acest alt stat membru.
(3)Persoana plătitoare de accize devenite exigibile este, în cazurile menţionate la alineatul (1), persoana care efectuează livrarea sau deţine produsele destinate livrării sau căreia îi sunt livrate produsele în cel de al doilea stat membru.
(4)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 38, în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat membru se deplasează în cadrul Comunităţii, în scopuri comerciale, produsele în cauză nu sunt considerate ca fiind deţinute în aceste scopuri până în momentul în care ajung în statul membru de destinaţie, cu condiţia ca deplasarea să se realizeze pe baza formalităţilor prevăzute la articolul 34.
(5)Produsele accizabile deţinute la bordul unei nave sau al unei aeronave care efectuează traversări sau zboruri între două state membre, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în care nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre statele membre, nu sunt considerate ca fiind deţinute în statul membru respectiv în scopuri comerciale.
(6)Accizele sunt restituite sau remise, la cerere, în statul membru în care a avut loc eliberarea pentru consum în cazul în care autorităţile competente din celălalt stat membru constată că accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în statul membru în cauză.
Art. 34
(1)În situaţiile menţionate la articolul 33 alineatul (1), produsele accizabile circulă între teritoriile diverselor state membre împreună cu un document de însoţire care conţine datele principale din documentul menţionat la articolul 21 alineatul (1).
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 43 alineatul (2), Comisia adoptă măsuri care stabilesc structura şi conţinutul documentului de însoţire.
(2)Persoanele menţionate la articolul 33 alineatul (3) se conformează următoarelor cerinţe:
a)înainte de expedierea produselor, depun o declaraţie la autorităţile competente din statul membru de destinaţie şi garantează plata accizelor;
b)plătesc accizele în statul membru de destinaţie în conformitate cu procedura stabilită de statul membru în cauză;
c)acceptă orice control care permite autorităţilor competente din statul membru de destinaţie să se asigure că produsele accizabile au fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.
Statul membru de destinaţie poate, în situaţii şi condiţii pe care le stabileşte, să simplifice sau să acorde o derogare de la cerinţele menţionate la litera a). În acest caz, statul în cauză informează Comisia, care la rândul ei informează celelalte state membre.
Art. 35
(1)În cazul în care produsele accizabile deja eliberate pentru consum într-un stat membru sunt deplasate către o destinaţie din acel stat membru prin traversarea teritoriului altui stat membru, se aplică următoarele cerinţe:
a)deplasarea se face pe baza documentului de însoţire menţionat la articolul 34 alineatul (1) şi utilizând un itinerariu corespunzător;
b)înainte de expedierea produselor, expeditorul depune o declaraţie la autorităţile competente din locul de expediţie;
c)destinatarul atestă faptul că a primit produsele în conformitate cu cerinţele stabilite de autorităţile competente din locul de destinaţie;
d)expeditorul şi destinatarul acceptă orice control care permite respectivelor autorităţi competente să se asigure că produsele au fost efectiv primite.
(2)În cazul în care produsele accizabile se deplasează în mod frecvent şi regulat în condiţiile prevăzute la alineatul (1), statele membre în cauză pot, de comun acord, în condiţiile stabilite de acestea, să simplifice cerinţele menţionate la alineatul (1).
Art. 36
(1)Produsele accizabile deja eliberate pentru consum într-un stat membru, achiziţionate de către o persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat, stabilit în alt stat membru, care nu exercită o activitate economică independentă, şi expediate sau transportate către alt stat membru, direct sau indirect, de către vânzător sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în statul membru de destinaţie.
În sensul prezentului articol, "stat membru de destinaţie" înseamnă statul membru de sosire a expedierii sau a transportului.
(2)În cazul menţionat la alineatul (1), accizele devin exigibile în statul membru de destinaţie în momentul livrării produselor accizabile. Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile.
Accizele se plătesc în conformitate cu procedura stabilită de statul membru de destinaţie.
(3)Persoana plătitoare de accize în statul membru de destinaţie este vânzătorul.
Cu toate acestea, statul membru de destinaţie poate prevedea faptul că plătitorul de accize este un reprezentant fiscal, stabilit în statul membru de destinaţie şi autorizat de autorităţile competente din statul respectiv, sau, în cazul în care vânzătorul nu a respectat dispoziţiile alineatului (4) litera a), destinatarul produselor accizabile.
(4)Vânzătorul sau reprezentantul fiscal îndeplineşte următoarele cerinţe:
a)înainte de expedierea produselor accizabile, se înregistrează şi garantează plata accizelor la un birou competent desemnat în mod expres de statul membru de destinaţie şi în condiţiile stabilite de statul respectiv;
b)plăteşte accizele la biroul menţionat la litera a), după sosirea produselor accizabile;
c)ţine evidenţe contabile ale livrărilor de produse accizabile.
Statele membre interesate pot, în condiţii stabilite de comun acord, să simplifice cerinţele pe baza unor acorduri bilaterale.
(5)În cazul menţionat la alineatul (1), accizele percepute în primul stat membru se restituie sau se remit, la solicitarea vânzătorului, dacă vânzătorul sau reprezentantul său fiscal a urmat procedurile stabilite la alineatul (4).
(6)Statele membre pot stabili norme specifice pentru aplicarea alineatelor (1)-(5) în cazul produselor accizabile care fac obiectul unor reglementări naţionale speciale de distribuţie.
Art. 37
(1)În situaţiile prevăzute la articolul 33 alineatul (1) şi la articolul 36 alineatul (1), în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a produselor accizabile, în cursul transportului acestora în alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, dintr-un motiv legat de natura produselor, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către autorităţile competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru.
Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile în cauză este dovedită într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală sau pierderea iremediabilă sau din statul membru în care aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc.
Garanţia depusă în temeiul articolului 34 alineatul (2) litera a) sau în temeiul articolului 36 alineatul (4) litera a) este eliberată.
(2)Fiecare stat membru stabileşte propriile norme şi condiţii pe baza cărora se determină pierderile menţionate la alineatul (1).
Art. 38
(1)Atunci când s-a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 36 alineatul (1), în alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a comis neregula.
(2)Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 36 alineatul (1), în alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum şi nu este posibil să se determine locul în care s-a comis neregula, se consideră că aceasta s-a comis în statul membru în care a fost constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru.
Cu toate acestea, dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de trei ani de la data achiziţionării produselor accizabile, se aplică dispoziţiile alineatului (1).
(3)Accizele sunt datorate de persoana care a garantat plata acestora în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) litera a) sau cu articolul 36 alineatul (4) litera a) şi de orice persoană care a participat la neregulă.
Autorităţile competente din statul membru în care produsele accizabile au fost eliberate pentru consum restituie sau remit, la cerere, accizele după perceperea acestora în statul membru în care a fost comisă sau constatată neregula. Autorităţile competente din statul membru de destinaţie eliberează garanţia depusă în temeiul articolului 34 alineatul (2) litera a) sau în temeiul articolului 36 alineatul (4) litera a).
(4)În sensul prezentului articol, "neregulă" înseamnă o situaţie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul articolului 33 alineatul (1) sau al articolului 36 alineatul (1), care nu face obiectul articolului 37, din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat în mod corespunzător.
Art. 39
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 7 alineatul (1), statele membre pot impune ca produsele accizabile să poarte marcaje fiscale sau marcaje naţionale de identificare utilizate în scopuri fiscale în momentul eliberării pentru consum pe propriul teritoriu sau, în cazurile prevăzute la articolul 33 alineatul (1) primul paragraf şi la articolul 36 alineatul (1), în momentul în care intră pe propriul teritoriu.
(2)Orice stat membru care impune utilizarea de marcaje fiscale sau marcaje naţionale de identificare în sensul alineatului (1) este obligat să le pună la dispoziţia antrepozitarilor autorizaţi din celelalte state membre. Cu toate acestea, fiecare stat membru poate impune ca marcajele fiscale să fie puse la dispoziţia unui reprezentant fiscal autorizat de autorităţile competente din statul membru în cauză.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor adoptate în scopul aplicării adecvate a prezentului articol şi în scopul prevenirii oricărei fraude, evaziuni sau abuz, statele membre se asigură că aceste marcaje nu creează obstacole în calea liberei circulaţii a produselor accizabile.
În momentul în care asemenea marcaje fiscale sau marcaje naţionale de identificare sunt aplicate pe produsele accizabile, orice sumă plătită sau depusă ca garanţie în vederea obţinerii marcajelor în cauză, cu excepţia cheltuielilor aferente emiterii, se restituie, se remite sau se eliberează de către statul membru care le-a emis, dacă accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în alt stat membru.
Cu toate acestea, statul membru care a emis marcajele respective poate condiţiona restituirea, remiterea sau eliberarea a sumei plătite sau depuse ca garanţie de prezentarea dovezii că acestea au fost eliminate sau distruse, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente.
(4)Marcajele fiscale sau marcajele naţionale de identificare, astfel cum sunt prevăzute la alineatul (1), sunt valabile în statul membru emitent. Cu toate acestea, pot exista acorduri de recunoaştere reciprocă a acestor marcaje între statele membre.
Art. 40
(1)Statele membre pot scuti micii producători de vin de la obligaţiile prevăzute în capitolele III şi IV, precum şi de la alte obligaţii privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile. În cazul în care micii producători în cauză realizează ei înşişi tranzacţii intracomunitare, aceştia informează autorităţile competente şi respectă cerinţele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 884/2001 al Comisiei din 24 aprilie 2001 de stabilire a normelor de aplicare privind documentele de însoţire a transporturilor de produse vitivinicole şi evidenţele obligatorii în sectorul vitivinicol (1).
(1)JO L 128, 10.5.2001, p. 32.
(2)În cazul în care micii producători de vin sunt scutiţi de respectarea cerinţelor în conformitate cu alineatul (1), destinatarul informează autorităţile competente din statul membru de destinaţie cu privire la livrările de vin primite, prin intermediul documentului solicitat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 884/2001 sau printr-o trimitere la acesta.
(3)În sensul prezentului articol, "mici producători de vin" înseamnă persoane care produc în medie mai puţin de 1 000 hl de vin pe an.
Art. 41
Statele membre pot menţine dispoziţiile naţionale referitoare la acest aspect până în momentul în care Consiliul adoptă dispoziţii comunitare privind produsele pentru aprovizionarea navelor şi a aeronavelor.
Art. 42
Statele membre care au încheiat un acord privind răspunderea pentru construirea sau întreţinerea unui pod de trecere a frontierei pot adopta măsuri care derogă de la dispoziţiile prezentei directive, pentru a simplifica procedura de percepere a accizelor la produsele accizabile utilizate pentru construcţia şi întreţinerea podului respectiv.
În sensul măsurilor respective, podul şi şantierele de construcţii menţionate în acord sunt considerate a se afla pe teritoriul statului membru care răspunde de construcţia sau întreţinerea podului în conformitate cu acordul.
Statele membre în cauză notifică măsurile respective Comisiei, care informează celelalte state membre.
Art. 43
(1)Comisia este asistată de un comitet denumit "Comitetul pentru accize".
(2)Atunci când se face referire la prezentul alineat se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.
Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
Art. 44
Pe lângă sarcinile care îi revin în temeiul articolului 43, Comitetul pentru accize examinează subiectele propuse spre discuţie de preşedintele său, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru, cu privire la aplicarea dispoziţiilor comunitare privind accizele.
Art. 45
(1)Până la 1 aprilie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare a sistemului informatizat şi, în special, la obligaţiile menţionate la articolul 21 alineatul (6) şi la procedurile aplicabile în cazul în care sistemul este indisponibil.
(2)Până la 1 aprilie 2015, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare a acesteia.
(3)Rapoartele prevăzute la alineatele (1) şi (2) se bazează, în special, pe informaţiile furnizate de statele membre.
Art. 46
(1)Până la 31 decembrie 2010, statele membre de expediţie pot continua să autorizeze deplasările de produse accizabile în regim suspensiv de accize care au fost iniţiate pe baza formalităţilor stabilite la articolul 15 alineatul (6) şi la articolul 18 din Directiva 92/12/CEE.
Deplasările în cauză, precum şi descărcarea aferentă fac obiectul dispoziţiilor prevăzute la primul paragraf, precum şi la articolul 15 alineatele (4) şi (5) şi la articolul 19 din Directiva 92/12/CEE. Articolul 15 alineatul (4) din directiva în cauză se aplică tuturor garanţilor desemnaţi în conformitate cu articolul 18 alineatele (1) şi (2) din prezenta directivă.
- Articolele 21-27 din prezenta directivă nu se aplică deplasărilor în cauză.
(2)Deplasările de produse accizabile care au fost iniţiate înainte de 1 aprilie 2010 sunt efectuate şi încheiate în conformitate cu dispoziţiile Directivei 92/12/CEE.
Prezenta directivă nu se aplică deplasărilor în cauză.
(3)Fără a aduce atingere articolului 32, statele membre nemenţionate la articolul 2 alineatul (2) paragrafele al treilea şi al patrulea din Directiva 92/79/CEE pot aplica, de la 1 ianuarie 2014, privitor la ţigaretele care pot fi aduse pe teritoriul lor fără a se plăti în continuare accizele, o limită cantitativă de cel puţin 300 de bucăţi ţigaretelor aduse dintr-un stat membru care aplică, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) paragrafele al treilea şi al patrulea din directiva respectivă, accize inferioare celor care rezultă din articolul 2 alineatul (2) primul paragraf din directiva în cauză.
Statele membre menţionate la articolul 2 alineatul (2) al treilea şi al patrulea paragraf din Directiva 92/79/CEE care percep accize de cel puţin 77 EUR pentru 1 000 de ţigarete, indiferent de preţul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, pot aplica, de la 1 ianuarie 2014, o limită cantitativă de cel puţin 300 de bucăţi ţigaretelor aduse pe teritoriul lor, fără a se plăti în continuare accizele, dintr-un stat membru care aplică o acciză inferioară, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf din directiva în cauză.
Statele membre care aplică o limită cantitativă în conformitate cu primul şi cu al doilea paragraf de la prezentul alineat informează Comisia cu privire la aceasta. Aceste state membre pot întreprinde verificările necesare, cu condiţia ca aceste verificări să nu afecteze buna funcţionare a pieţei interne.
Art. 47
(1)Directiva 92/12/CEE se abrogă cu efect începând cu 1 aprilie 2010.
Cu toate acestea, aceasta se va aplica în continuare în limitele şi în scopurile definite la articolul 46.
(2)Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
Art. 48
(1)Statele membre adoptă şi publică până la 1 ianuarie 2010 actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive începând cu 1 aprilie 2010. Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul respectivelor acte cu putere de lege şi acte administrative, împreună cu un tabel de corespondenţă între dispoziţiile respective şi prezenta directivă.
Atunci când statele membre adoptă respectivele măsuri, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Modalităţile de efectuare a acestei trimiteri se stabilesc de către statele membre.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 49
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 2008.
Pentru Consiliu Preşedintele R. BACHELOT-NARQUIN |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 9L din data de 14 ianuarie 2009