Titlul iv - DREPTURI ŞI OBLIGAŢII PRIVIND PRESTAREA ŞI UTILIZAREA SERVICIILOR DE PLATĂ - Directiva 2007/64/CE/13-nov-2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 319L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 7 Decembrie 2009
TITLUL IV:DREPTURI ŞI OBLIGAŢII PRIVIND PRESTAREA ŞI UTILIZAREA SERVICIILOR DE PLATĂ
Art. 51: Domeniul de aplicare
(1)În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată nu este un consumator, părţile pot conveni ca articolul 52 alineatul (1), articolul 54 alineatul (3) şi articolele 59, 61, 62, 63, 66 şi 75 să nu se aplice, integral sau parţial. De asemenea, părţile pot conveni asupra unei alte perioade de timp decât cea stabilită la articolul 58.
(2)Statele membre pot stabili ca articolul 83 să nu se aplice în cazul în care utilizatorul serviciilor de plată nu este un consumator.
(3)Statele membre pot stabili ca dispoziţiile prezentului titlu să se aplice microîntreprinderilor în acelaşi mod ca şi consumatorilor.
(4)Prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor naţionale de punere în aplicare a Directivei 87/102/CEE. De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere altor dispoziţii relevante ale legislaţiei comunitare şi naţionale referitoare la condiţiile de acordare a creditelor pentru consum nearmonizate prin prezenta directivă care sunt în conformitate cu legislaţia comunitară.
Art. 52: Comisioane aplicabile
(1)Prestatorul de servicii de plată nu poate percepe comisioane utilizatorului serviciilor de plată pentru îndeplinirea obligaţiilor sale în materie de informare sau pentru măsurile corective şi de prevenire în conformitate cu prezentul titlu, dacă nu se prevede altfel la articolul 65 alineatul (1), la articolul 66 alineatul (3) şi la articolul 74 alineatul (2). Aceste comisioane trebuie să fie convenite de utilizatorul serviciilor de plată şi de prestatorul serviciilor de plată, şi să fie adecvate şi în acord cu costurile reale ale prestatorului de servicii de plată.
(2)În cazul în care o operaţiune de plată nu implică nicio conversie monetară, statele membre stabilesc ca beneficiarul plăţii să plătească comisioanele percepute de prestatorul său de servicii de plată, iar plătitorul să plătească comisioanele percepute de prestatorul său de servicii de plată.
(3)Prestatorul de servicii de plată nu împiedică beneficiarul plăţii să solicite din partea plătitorului un comision sau să îi ofere o reducere pentru utilizarea unui instrument de plată. Cu toate acestea, statele membre pot interzice sau limita dreptul de a solicita comisioane, luând în considerare nevoia de a încuraja concurenţa şi de a promova utilizarea de instrumente de plată eficiente.
Art. 53: Derogare pentru instrumentele de plată cu valoare redusă şi pentru moneda electronică
(1)În cazul instrumentelor de plată care, în conformitate cu contractul-cadru, privesc numai operaţiunile de plată individuale care nu depăşesc 30 EUR sau care au o limită de cheltuieli de 150 EUR, sau depozitează fonduri care nu depăşesc niciodată 150 EUR, prestatorii de servicii de plată pot conveni cu utilizatorii serviciilor de plată:
a)că articolul 56 alineatul (1) litera (b), articolul 57 alineatul (1) literele (c) şi (d), precum şi articolul 61 alineatele (4) şi (5) nu se aplică în cazul în care instrumentul de plată nu permite blocarea sau împiedicarea unei utilizări ulterioare a acestuia;
b)că articolul 59, articolul 60 şi articolul 61 alineatele (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care instrumentul de plată este utilizat anonim sau în cazul în care, din alte motive care ţin de instrumentul de plată, prestatorul de servicii de plată nu se află în poziţia de a dovedi că o anumită operaţiune de plată a fost autorizată;
c)că, prin derogare de la articolul 65 alineatul (1), prestatorul de servicii de plată nu este obligat să îl informeze pe utilizatorul serviciilor de plată în legătură cu refuzul unui ordin de plată, în cazul în care neefectuarea plăţii apare din context;
d)că, prin derogare de la articolul 66, plătitorul nu poate revoca ordinul de plată după transmiterea ordinului de plată sau după exprimarea consimţământului său pentru executarea operaţiunii de plată către beneficiarul plăţii;
e)că, prin derogare de la articolele 69 şi 70, se aplică alte termene de executare.
(2)Pentru operaţiunile de plată naţionale, statele membre sau autorităţile lor competente pot reduce sau dubla sumele prevăzute la alineatul (1). Acestea pot să le crească până la 500 EUR pentru instrumentele de plată preplătite.
(3)Articolele 60 şi 61 se aplică, de asemenea, monedei electronice în sensul articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2000/46/CE, cu excepţia cazului în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu poate îngheţa contul de plăţi sau bloca instrumentul de plată. Statele membre pot limita această derogare la conturi de plăţi sau la instrumente de plată cu o anumită valoare.
Art. 54: Consimţământul şi retragerea consimţământului
(1)Statele membre se asigură că o operaţiune de plată este considerată autorizată doar în cazul în care plătitorul şi-a exprimat consimţământul referitor la executarea operaţiunii de plată. O operaţiune de plată poate fi autorizată de către plătitor fie înainte, fie după executarea sa, dacă plătitorul şi prestatorul său de servicii de plată au convenit astfel.
(2)Consimţământul de a executa o operaţiune de plată sau o serie de operaţiuni de plată trebuie să fie dat în forma convenită între plătitor şi prestatorul său de servicii de plată.
În absenţa unui astfel de consimţământ, operaţiunea de plată este considerată ca fiind neautorizată.
(3)Plătitorul îşi poate retrage consimţământul în orice moment, dar nu mai târziu de momentul irevocabilităţii în conformitate cu articolul 66. Aceleaşi dispoziţii se aplică şi în cazul consimţământului exprimat pentru executarea mai multor operaţiuni de plată, care poate de asemenea să fie retras, cu efectul ca orice operaţiune de plată viitoare să fie considerată neautorizată.
(4)Procedura de exprimare a consimţământului trebuie convenită între plătitor şi prestatorul său de servicii de plată.
Art. 55: Limitele de utilizare a instrumentului de plată
(1)În cazul în care este utilizat un instrument specific de plată în vederea exprimării consimţământului, plătitorul şi prestatorul său de servicii de plată pot conveni asupra unor limite de cheltuieli pentru operaţiunile executate prin instrumentul de plată respectiv.
(2)În cazul în care acest lucru este convenit în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată îşi poate rezerva dreptul de a bloca un instrument de plată din motive justificate în mod obiectiv, legate de securitatea instrumentului de plată, de o suspiciune de utilizare neautorizată sau frauduloasă a acestuia sau, în cazul unui instrument de plată cu o linie de credit, de un risc sporit în mod semnificativ ca plătitorul să fie în incapacitatea de a se achita de obligaţia de plată.
(3)În aceste cazuri, prestatorul de servicii de plată informează, în modul convenit, plătitorul în legătură cu blocarea instrumentului de plată şi cu motivele acestui blocaj, dacă este posibil, înainte de blocare şi, cel mai târziu, imediat după blocarea acestuia, cu excepţia cazului în care furnizarea acestei informaţii compromite motivele de siguranţă justificate în mod obiectiv sau este interzisă de alte dispoziţii relevante ale legislaţiei comunitare sau naţionale.
(4)Prestatorul de servicii de plată deblochează instrumentul de plată sau îl înlocuieşte cu un nou instrument de plată odată ce motivele de blocare încetează să mai existe.
Art. 56: Obligaţiile utilizatorului serviciilor de plată cu privire la instrumentele de plată
(1)Utilizatorul serviciilor de plată care are dreptul de a utiliza un instrument de plată are următoarele obligaţii:
a)să utilizeze instrumentul de plată în conformitate cu termenii care reglementează emiterea şi utilizarea acestuia; Şi
b)de îndată ce ia cunoştinţă de pierderea, furtul, deturnarea instrumentului său de plată sau de orice altă utilizare neautorizată a acestuia, să informeze fără întârziere prestatorul de servicii de plată sau entitatea desemnată de acesta.
(2)În scopul prevăzut la alineatul (1) litera (a), de îndată ce utilizatorul serviciilor de plată primeşte un instrument de plată, acesta ia în special toate măsurile rezonabile pentru a garanta siguranţa elementelor de securitate personalizate.
Art. 57: Obligaţiile prestatorului de servicii de plată cu privire la instrumentele de plată
(1)Prestatorul serviciilor de plată care emite un instrument de plată are următoarele obligaţii:
a)să se asigure că elementele de securitate personalizate ale instrumentului de plată nu sunt accesibile altor părţi cu excepţia utilizatorului serviciilor de plată care are dreptul de utilizare a instrumentului de plată, fără a aduce atingere obligaţiilor utilizatorului serviciilor de plată prevăzute la articolul 56;
b)să nu trimită un instrument de plată nesolicitat, cu excepţia cazului în care instrumentul de plată transmis deja utilizatorului serviciilor de plată trebuie înlocuit;
c)să se asigure că în orice moment sunt disponibile mijloace corespunzătoare care să permită utilizatorului serviciilor de plată să facă o notificare în temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (b) sau să ceară deblocarea în temeiul articolului 55 alineatul (4); la cerere, prestatorul de servicii de plată pune la dispoziţia utilizatorului serviciilor de plată mijloacele de a dovedi, timp de 18 luni de la notificare, că a făcut o astfel de notificare; şi
d)să împiedice orice utilizare a instrumentului de plată, odată ce a fost făcută notificarea în temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (b).
(2)Prestatorul de servicii de plată suportă riscul de a trimite un instrument de plată către un plătitor sau de a trimite orice elemente de securitate personalizate ale acestuia.
Art. 58: Notificarea operaţiunilor de plată neautorizate sau executate incorect
Utilizatorul serviciilor de plată poate obţine corectarea unei operaţiuni din partea prestatorului de servicii de plată numai dacă semnalează în cel mai scurt timp prestatorului său de servicii de plată şi în cel mult treisprezece luni de la data debitării, faptul că a constatat o operaţiune de plată neautorizată sau executată incorect, care dă naştere unei plângeri, inclusiv în conformitate cu articolul 75, cu excepţia situaţiilor în care, dacă este cazul, prestatorul de servicii de plată nu şi-a îndeplinit obligaţia de a furniza sau de a face disponibile informaţiile legate de această operaţiune de plată, în conformitate cu titlul III.
Art. 59: Probe privind autentificarea şi executarea operaţiunilor de plată
(1)În cazul în care un utilizator al serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operaţiune de plată executată sau pretinde că operaţiunea de plată nu a fost corect executată, statele membre impun ca prestatorul de servicii de plată să fie cel care trebuie să demonstreze că operaţiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect, introdusă în conturi şi nu a fost afectată de nici o defecţiune tehnică sau de alte deficienţe.
(2)În cazul în care un utilizator al serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operaţiune de plată executată, folosirea în sine a unui instrument de plată înregistrat de prestatorul de servicii de plată nu este în mod necesar suficientă pentru a dovedi fie că operaţiunea de plată a fost autorizată de către plătitor, fie că plătitorul a acţionat în mod fraudulos sau nu a respectat, intenţionat sau din neglijenţă gravă, una sau mai multe dintre obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 56.
Art. 60: Răspunderea prestatorului de servicii de plată pentru operaţiunile de plată neautorizate
(1)Statele membre se asigură că, fără a aduce atingere articolului 58, în cazul unei operaţiuni de plată neautorizate, prestatorul de servicii de plată al plătitorului rambursează imediat plătitorului suma aferentă operaţiunii de plată neautorizate respective şi, dacă este cazul, readuce contul de plăţi debitat, în situaţia în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată neautorizată nu s-ar fi efectuat.
(2)O compensaţie financiară suplimentară se poate stabili în conformitate cu legislaţia aplicabilă contractului încheiat între plătitor şi prestatorul său de servicii de plată.
Art. 61: Răspunderea plătitorului pentru operaţiuni de plată neautorizate
(1)Prin derogare de la articolul 60, plătitorul suportă, până la un cuantum de cel mult 150 EUR, pierderile legate de orice operaţiuni de plată neautorizate, care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut sau furat sau din deturnarea unui instrument de plată, în cazul în care plătitorul nu a asigurat siguranţa elementelor de securitate personalizate.
(2)Plătitorul suportă toate pierderile legate de orice operaţiuni neautorizate dacă aceste pierderi rezultă în urma fraudei sau a nerespectării, intenţionate sau din neglijenţă gravă, a uneia sau a mai multor obligaţii care îi revin în temeiul articolului 56. În astfel de cazuri, suma maximă menţionată la alineatul (1) al prezentului articol nu se aplică.
(3)În cazurile în care plătitorul nu a acţionat în mod fraudulos sau nu şi-a îndeplinit, fără intenţie, obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 56, statele membre pot reduce răspunderea menţionată la alineatele (1) şi (2) ale acestui articol, luând în calcul, în special, natura elementelor de securitate personalizate ale instrumentului de plată şi situaţiile în care acesta a fost pierdut, furat sau deturnat.
(4)Plătitorul nu suportă nicio consecinţă financiară care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut, furat sau deturnat după notificarea realizată în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) litera (b), exceptând cazul în care acesta a acţionat în mod fraudulos.
(5)În cazul în care prestatorul de servicii de plată nu pune la dispoziţie mijloacele adecvate care să permită notificarea în orice moment a unui instrument de plată pierdut, furat sau deturnat, astfel cum se prevede la articolul 57 alineatul (1) litera (c), plătitorul nu este răspunzător pentru consecinţele financiare care rezultă din utilizarea unui astfel de instrument de plată, exceptând cazul în care acesta a acţionat în mod fraudulos.
Art. 62: Rambursări pentru operaţiunile de plată iniţiate de sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii
(1)Statele membre se asigură că un plătitor are dreptul la o rambursare din partea prestatorului său de servicii de plată a unei operaţiuni de plată autorizate iniţiate de sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii care a fost deja executată, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)autorizaţia nu specifica suma exactă a operaţiunii de plată la momentul în care a fost dată; şi
b)suma operaţiunii de plată a depăşit suma la care s-ar fi putut aştepta în mod rezonabil un plătitor, luând în calcul profilul cheltuielilor sale anterioare, condiţiile din contractul său cadru şi circumstanţele relevante pentru cazul respectiv.
La cererea prestatorului de servicii de plată, plătitorul furnizează elemente concrete legate de astfel de condiţii.
Rambursarea constă în suma totală a operaţiunii de plată executate.
Pentru debitările directe, plătitorul şi prestatorul său de servicii de plată pot conveni în contractul-cadru ca plătitorul să aibă dreptul la o rambursare din partea prestatorului său de servicii de plată, chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile de rambursare prevăzute la primul paragraf din prezentul alineat.
(2)Cu toate acestea, în scopul aplicării alineatului (1) primul paragraf litera (b), plătitorul nu poate invoca motive legate de operaţiuni de schimb valutar dacă s-a aplicat cursul de schimb de referinţă convenit cu prestatorul său de servicii de plată în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) litera (d) şi cu articolul 42 punctul 3 litera (b).
(3)În contractul-cadru dintre plătitor şi prestatorul său de servicii de plată se poate conveni ca plătitorul să nu aibă dreptul la nicio rambursare în cazul în care şi-a exprimat consimţământul de a executa operaţiunea de plată direct către prestatorul său de servicii de plată şi, dacă este cazul, informaţiile privind operaţiunile de plată viitoare au fost transmise sau au fost puse la dispoziţia plătitorului în forma convenită cu cel puţin patru săptămâni înainte de data scadenţei, de către prestatorul de servicii de plată sau de către beneficiarul plăţii.
Art. 63: Cereri de rambursare pentru operaţiunile de plată iniţiate de sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii
(1)Statele membre se asigură că plătitorul poate solicita rambursarea prevăzută la articolul 62 pentru o operaţiune de plată autorizată, iniţiată de sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii, în termen de opt săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate.
(2)În termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii de rambursare, prestatorul de servicii de plată fie rambursează întreaga sumă a operaţiunii de plată, fie justifică refuzul de a rambursa suma, indicând organismele pe care plătitorul le poate sesiza în temeiul articolelor 80 şi 83 în cazul în care nu acceptă justificarea oferită.
Dreptul prestatorului de servicii de plată de a refuza rambursarea, în conformitate cu primul paragraf, nu se aplică în cazul articolului 62 alineatul (1) al patrulea paragraf.
Art. 64: Primirea ordinelor de plată
(1)Statele membre se asigură că momentul primirii reprezintă momentul în care ordinul de plată transmis direct de către plătitor sau indirect de către sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii este primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului. În cazul în care momentul primirii nu este într-o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată al plătitorului, ordinul de plată se consideră primit în următoarea zi lucrătoare. Prestatorul de servicii de plată poate stabili o oră limită aproape de sfârşitul zilei lucrătoare, după care orice ordin de plată primit se consideră primit în următoarea zi lucrătoare.
(2)În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată care iniţiază un ordin de plată şi prestatorul său de servicii de plată convin ca executarea ordinului de plată să înceapă într-o anumită zi sau la sfârşitul unei anumite perioade sau în ziua în care plătitorul a pus fonduri la dispoziţia prestatorului său de servicii de plată, momentul primirii în sensul articolului 69 este considerat ziua convenită. În cazul în care ziua convenită nu este o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată, ordinul de plată primit este considerat primit în următoarea zi lucrătoare.
Art. 65: Refuzul ordinelor de plată
(1)În cazul în care prestatorul de servicii de plată refuză executarea unui ordin de plată, refuzul şi, dacă este posibil, motivele refuzului, precum şi procedura de remediere a oricăror erori de fapt care au condus la refuz sunt notificate utilizatorului serviciilor de plată, dacă acest lucru nu este interzis prin alte dispoziţii relevante ale legislaţiei comunitare sau naţionale.
Prestatorul de servicii de plată transmite sau pune la dispoziţie notificarea, în modul convenit, în cel mai scurt timp şi, în orice caz, în termenele specificate în articolul 69.
Contractul-cadru poate include o condiţie ca, în cazul în care refuzul este justificat în mod obiectiv, prestatorul de servicii de plată să poată percepe un comision pentru această notificare.
(2)În cazurile în care sunt îndeplinite toate condiţiile stabilite în contractul-cadru al plătitorului, prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu poate refuza executarea unui ordin de plată autorizat, indiferent dacă ordinul de plată a fost iniţiat de un plătitor sau de un sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii, dacă acest lucru nu este interzis prin alte dispoziţii relevante ale legislaţiei comunitare sau naţionale.
(3)În sensul articolelor 69 şi 75, un ordin de plată a cărui executare a fost refuzată este considerat că nu a fost primit.
Art. 66: Irevocabilitatea unui ordin de plată
(1)Statele membre se asigură că utilizatorul serviciilor de plată nu poate revoca un ordin de plată după ce acesta a fost primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului, dacă nu se specifică altfel în prezentul articol.
(2)În cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată de sau prin intermediul beneficiarului plăţii, plătitorul nu poate revoca ordinul de plată după transmiterea acestuia sau după exprimarea consimţământului său de executare a operaţiunii de plată către beneficiarul plăţii.
(3)Cu toate acestea, în cazul unei debitări directe şi fără a aduce atingere drepturilor de rambursare, plătitorul poate revoca ordinul de plată cel târziu la sfârşitul zilei lucrătoare care precede ziua convenită pentru debitarea fondurilor.
(4)În cazul menţionat la articolul 64 alineatul (2), utilizatorul serviciilor de plată poate revoca un ordin de plată cel târziu până la sfârşitul zilei lucrătoare care precede ziua convenită.
(5)După limitele de timp specificate la alineatele (1)-(4), ordinele de plată pot fi revocate numai dacă utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul său de servicii de plată convin astfel. În cazul menţionat la alineatele (2) şi (3), este nevoie de acordul beneficiarului plăţii. În cazul în care se convine astfel în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate percepe un comision de revocare.
Art. 67: Sume transferate şi sume primite
(1)Statele membre solicită prestatorului de servicii de plată al plătitorului, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii şi tuturor intermediarilor prestatorilor de servicii de plată să transfere întreaga sumă a operaţiunii de plată şi să nu deducă niciun comision din suma transferată.
(2)Cu toate acestea, beneficiarul plăţii şi prestatorul său de servicii de plată pot conveni ca prestatorul de servicii de plată să îşi deducă comisioanele din suma transferată înainte de a credita beneficiarul plăţii cu suma respectivă. În acest caz, valoarea totală a operaţiunii de plată şi comisioanele sunt specificate în mod separat în informaţiile transmise beneficiarului plăţii.
(3)În cazul în care din suma transferată sunt deduse comisioane, altele decât cele prevăzute la alineatul (2), prestatorul de servicii de plată al plătitorului se asigură că beneficiarul plăţii primeşte suma totală a operaţiunii de plată iniţiată de plătitor. În cazurile în care operaţiunea de plată este iniţiată de către sau prin intermediul beneficiarului plăţii, prestatorul său de servicii de plată se asigură că beneficiarul plăţii primeşte suma totală a operaţiunii de plată.
Art. 68: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta secţiune se aplică:
a)operaţiunilor de plată în euro;
b)operaţiunilor naţionale de plată, în moneda statelor membre respective din afara zonei euro; şi
c)operaţiunilor de plată care implică numai un serviciu de conversie monetară între euro şi moneda oficială a unui stat membru care nu aparţine zonei euro, cu condiţia ca serviciul de conversie monetară necesar să fie realizat în statul membru care nu aparţine zonei euro şi, în cazul operaţiunilor de plată transfrontaliere, transferul trans-frontalier să aibă loc în euro.
(2)Prezenta secţiune se aplică altor operaţiuni de plată, dacă utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată nu convin altfel, cu excepţia articolului 73, care nu este la dispoziţia părţilor. Cu toate acestea, când utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată convin asupra unei perioade mai lungi decât cea prevăzută la articolul 69, pentru operaţiunile de plată în interiorul Comunităţii această perioadă nu poate depăşi patru zile lucrătoare de la momentul primirii, în conformitate cu articolul 64.
Art. 69: Operaţiunile de plată într-un cont de plăţi
(1)Statele membre solicită prestatorului de servicii de plată al plătitorului să asigure că, după momentul primirii în conformitate cu articolul 64, suma operaţiunii de plată este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii, cel mai târziu până la sfârşitul următoarei zi lucrătoare. Până la 1 ianuarie 2012, un plătitor poate conveni cu prestatorul său de servicii de plată o perioadă care să nu depăşească trei zile lucrătoare. Aceste perioade pot fi prelungite cu o zi lucrătoare suplimentară pentru operaţiunile de plată iniţiate pe suport de hârtie.
(2)Statele membre solicită prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii să atribuie o dată a valutei şi să pună la dispoziţie suma operaţiunii de plată în contul de plăţi al beneficiarului plăţii după ce prestatorul de servicii de plată a primit fondurile, în conformitate cu articolul 73.
(3)Statele membre solicită prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii să transmită prestatorului de servicii de plată al plătitorului un ordin de plată iniţiat de către sau prin intermediul beneficiarului plăţii în termenele convenite între plătitor şi prestatorul său de servicii de plată, care permite plata, în ceea ce priveşte debitarea directă, la data scadentă convenită.
Art. 70: Cazul în care beneficiarul plăţii nu este titular al unui cont de plăţi la prestatorul de servicii de plată
În cazul în care beneficiarul plăţii nu are un cont de plăţi la prestatorul de servicii de plăţi, fondurile sunt puse la dispoziţia beneficiarului plăţii de către prestatorul de servicii de plată care primeşte fondurile pentru beneficiarul plăţii în termenul prevăzut la articolul 69.
Art. 71: Numerar plasat într-un cont de plăţi
În cazul în care un consumator plasează numerar într-un cont de plăţi deschis la prestatorul de servicii de plată în moneda respectivului cont de plăţi, prestatorul de servicii de plată se asigură că suma este disponibilă şi că i se atribuie o dată a valutei imediat după momentul primirii fondurilor. În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată nu este consumator, suma este disponibilizată cu o dată a valutei care este cel târziu următoarea zi lucrătoare după primirea fondurilor.
Art. 72: Operaţiuni de plată naţionale
Pentru operaţiunile de plată naţionale, statele membre pot să prevadă termene de executare a plăţilor mai scurte decât cele prevăzute în prezenta secţiune.
Art. 73: Data valutei şi disponibilitatea fondurilor
(1)Statele membre se asigură că data valutei creditării pentru contul de plăţi al beneficiarului plăţii nu este ulterioară zilei lucrătoare în care suma care face obiectul operaţiunii de plată este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii.
Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii se asigură că suma operaţiunii de plată se află la dispoziţia beneficiarului plăţii imediat după ce această sumă este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii.
(2)Statele membre garantează că data valutei debitării pentru contul de plăţi al plătitorului nu este anterioară momentului în care suma care face obiectul operaţiunii de plată este debitată din contul respectiv.
Art. 74: Coduri unice de identificare incorecte
(1)În cazul în care un ordin de plată este executat în conformitate cu codul unic de identificare, ordinul de plată este considerat executat corect în ceea ce priveşte beneficiarul plăţii specificat prin codul unic de identificare.
(2)În cazul în care codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată este incorect, prestatorul de servicii de plată nu răspunde, în conformitate cu articolul 75, pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a operaţiunii de plată.
Totuşi, prestatorul de servicii de plată al plătitorului trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru a recupera fondurile implicate în operaţiunea de plată.
În cazul în care acest lucru este convenit în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate percepe utilizatorului serviciilor de plată o taxă pentru operaţiunea de recuperare.
(3)În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată furnizează informaţii suplimentare faţă de cele prevăzute la articolul 37 alineatul (1) litera (a) sau la articolul 42 alineatul (2) litera (b), prestatorul de servicii de plată răspunde numai pentru executarea operaţiunilor de plată în conformitate cu codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată.
Art. 75: Neexecutarea sau executarea defectuoasă a operaţiunilor
(1)În cazul în care un ordin de plată este iniţiat de plătitor, prestatorul său de servicii de plată răspunde, în faţa plătitorului, fără a aduce atingere articolului 58, articolului 74 alineatele (2) şi (3) şi articolului 78, pentru executarea corectă a operaţiunii de plată, cu excepţia cazului în care poate aduce dovezi plătitorului şi, dacă este cazul, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii, că prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii a primit suma care face obiectul operaţiunii de plată în conformitate cu articolul 69 alineatul (1), caz în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii răspunde, în faţa beneficiarului plăţii, pentru executarea corectă a operaţiunii de plată.
În cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului este ţinut să răspundă în conformitate cu primul paragraf, acesta rambursează fără întârziere plătitorului suma care face obiectul operaţiunii de plată neexecutate sau executate în mod defectuos şi, dacă este cazul, restabileşte contul de plăţi debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată defectuoasă nu ar fi avut loc.
În cazul în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este ţinut să răspundă în conformitate cu primul paragraf, acesta pune imediat la dispoziţia beneficiarului plăţii suma care face obiectul operaţiunii de plată şi, dacă este cazul, creditează suma corespunzătoare în contul de plăţi al acestuia.
În cazul unei operaţiuni de plată neexecutate sau executate în mod defectuos, în care ordinul de plată este iniţiat de plătitor, prestatorul său de servicii de plată depune, la cerere, eforturi imediate, indiferent de răspunderea sa în conformitate cu prezentul alineat, pentru a identifica şi a urmări operaţiunea de plată şi informează plătitorul cu privire la rezultate.
(2)În cazul în care un ordin de plată este iniţiat de sau prin intermediul beneficiarului plăţii, prestatorul său de servicii de plată este responsabil în faţa beneficiarului plăţii, fără a aduce atingere articolului 58, articolului 74 alineatele (2) şi (3) şi articolului 78, pentru transmiterea corectă a ordinului de plată către prestatorul de servicii de plată al plătitorului în conformitate cu articolul 69 alineatul (3). În cazul în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este responsabil în conformitate cu prezentul paragraf, acesta retransmite imediat ordinul de plată în cauză către prestatorul de servicii de plată al plătitorului.
În plus, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este responsabil în faţa acestuia, fără a aduce atingere articolului 58, articolului 74 alineatele (2) şi (3) şi articolului 78, pentru efectuarea operaţiunii de plată în conformitate cu obligaţiile sale prevăzute la articolul 73. În cazul în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este responsabil în conformitate cu prezentul paragraf, acesta garantează punerea la dispoziţia beneficiarului plăţii a sumei care face obiectul operaţiunii de plată, imediat după ce această sumă este creditată în contul de plăţi al prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii.
În cazul unei operaţiuni de plată neexecutate sau executate în mod defectuos pentru care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii nu este responsabil în conformitate cu primul şi al doilea paragraf, prestatorul de servicii de plată al plătitorului este răspunzător faţă de plătitor. În cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are o asemenea răspundere, acesta rambursează plătitorului, în mod corespunzător şi fără întârzieri nejustificate, suma care face obiectul operaţiunii de plată neexecutate sau executate în mod defectuos şi restabileşte contul de plăţi debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată defectuoasă nu ar fi avut loc.
În cazul unei operaţiuni de plată neexecutate sau executate în mod defectuos în care ordinul de plată este iniţiat de sau prin intermediul beneficiarului plăţii, prestatorul său de servicii de plată depune, la cerere, eforturi imediate, indiferent de răspunderea sa în conformitate cu prezentul alineat, pentru a identifica operaţiunea de plată şi informează beneficiarul plăţii cu privire la rezultate.
(3)În plus, prestatorii de servicii de plată sunt răspunzători în faţa utilizatorilor serviciilor de plată respectivi ai acestora pentru toate taxele pentru care sunt responsabili, inclusiv pentru eventualele dobânzi aplicate utilizatorului serviciilor de plată, ca urmare a neexecutării sau a executării în mod defectuos a operaţiunii de plată.
Art. 76: Compensaţii financiare suplimentare
Orice compensaţie financiară suplimentară faţă de cea prevăzută în prezenta secţiune poate fi stabilită în conformitate cu legea aplicabilă contractului încheiat între utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul său de servicii de plată.
Art. 77: Dreptul la recurs
(1)În cazul în care răspunderea unui prestator de servicii de plată în conformitate cu articolul 75 aparţine unui alt prestator de servicii de plată sau unui intermediar, prestatorul de servicii de plată sau intermediarul respectiv compensează primul prestator de servicii de plată pentru toate pierderile survenite sau sumele achitate în conformitate cu articolul 75.
(2)O compensaţie financiară complementară se poate stabili în conformitate cu acordurile încheiate între prestatorii de servicii de plată şi/sau intermediari şi cu legislaţia aplicabilă acordului încheiat între aceştia.
Art. 78: Lipsa răspunderii
Răspunderea prevăzută în capitolele 2 şi 3 nu intervine în împrejurări anormale şi neprevăzute, în afara controlului persoanei care le invocă şi ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate în pofida tuturor diligentelor în acest sens sau în cazul în care un prestator de servicii de plată este obligat să respecte alte dispoziţii legale prevăzute în legislaţia naţională sau comunitară.
Art. 79: Protecţia datelor
Statele membre permit procesarea datelor personale de către sisteme de plăţi şi prestatorii de servicii de plată în cazul în care acest lucru este necesar pentru a garanta prevenirea, anchetarea şi detectarea fraudelor în domeniul plăţilor. Procesarea unor astfel de date personale se realizează în conformitate cu Directiva 95/46/CE.
Art. 80: Reclamaţiile
(1)Statele membre se asigură că sunt instituite proceduri adecvate care să permită utilizatorilor serviciilor de plată şi altor părţi interesate, inclusiv asociaţiilor de consumatori, să depună reclamaţii pe lângă autorităţile competente privind presupusele cazuri de încălcare de către prestatorii de servicii de plată a dispoziţiilor de drept naţional care pun în aplicare dispoziţiile prezentei directive.
(2)Acolo unde este cazul şi fără a aduce atingere dreptului de a adresa o plângere unei instanţe în conformitate cu dreptul naţional procedural, autorităţile competente informează reclamantul, prin răspunsul lor, despre existenţa procedurilor extrajudiciare instituite în conformitate cu articolul 83.
Art. 81: Sancţiuni
(1)Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta că acestea sunt aplicate. Astfel de sancţiuni trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(2)Statele membre informează Comisia în legătură cu normele şi măsurile menţionate la alineatul (1) şi cu privire la autorităţile competente menţionate la articolul 82 până la 1 noiembrie 2009 şi îi notifică fără întârziere orice modificări ulterioare aduse acestora.
Art. 82: Autorităţi competente
(1)Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta că procedurile legate de reclamaţii şi sancţiunile prevăzute la articolul 80 alineatul (1) şi la articolul 81 alineatul (1) sunt administrate de către autorităţile împuternicite să asigure conformitatea cu dispoziţiile de drept naţional adoptate în conformitate cu cerinţele prevăzute în prezenta secţiune.
(2)În cazul în care se constată sau se suspectează încălcarea dispoziţiilor de drept naţional adoptate în conformitate cu titlurile III şi IV, autorităţile competente menţionate la alineatul (1) sunt cele din statul membru de origine al prestatorului de servicii de plată, cu excepţia agenţilor sau sucursalelor, care operează în conformitate cu dreptul de stabilire pentru care autorităţile competente sunt cele ale statului membru gazdă.
Art. 83: Reparaţii extrajudiciare
(1)Statele membre garantează punerea în aplicare a unor proceduri extrajudiciare adecvate şi eficace privind reclamaţiile şi reparaţiile în vederea soluţionării litigiilor dintre utilizatorii serviciilor de plată şi prestatorii lor de servicii de plată în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din prezenta directivă, recurgând, dacă e cazul, la organismele existente.
(2)În cazul litigiilor transfrontaliere, statele membre se asigură că aceste organisme cooperează în mod activ pentru soluţionarea acestora.