Secţiunea 1 - Supravegherea - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
SECŢIUNEA 1:Supravegherea
Art. 124
(1)Pe baza criteriilor tehnice stabilite de anexa XI, autorităţile competente analizează dispoziţiile, strategiile, procedurile şi mecanismele puse în aplicare de instituţiile de credit pentru a se conforma prezentei directive şi evaluează riscurile la care acestea sunt expuse sau ar putea fi expuse.
(2)Sfera de aplicare a analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1) este în conformitate cu prezenta directivă.
(3)Pe baza analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1), autorităţile competente stabilesc dacă dispoziţiile, strategiile, procedurile şi mecanismele puse în aplicare de instituţiile de credit şi fondurile proprii deţinute asigură o gestionare şi o acoperire adecvată a riscurilor lor.
(4)Autorităţile competente stabilesc frecvenţa şi intensitatea analizei şi evaluării menţionate la alineatul (1), ţinând seama de dimensiunea, importanţa sistemică, natura, scala şi complexitatea activităţilor exercitate de instituţia de credit în cauză şi de principiul proporţionalităţii. Actualizarea analizei şi evaluării se face cel puţin o dată pe an.
(5)Analiza şi evaluarea efectuate de către autorităţile competente includ expunerea instituţiilor de credit la riscul de rată a dobânzii inerent activităţilor lor necomerciale. Se impun măsuri în cazul instituţiilor a căror valoare economică scade cu mai mult de 20 % din fondurile lor proprii, ca urmare a unei modificări bruşte şi neaşteptate a ratelor dobânzii, a căror valoare este stabilită de autorităţile competente şi nu diferă de la o instituţie de credit la alta.
(6)În vederea asigurării armonizării consecvente a prezentului articol, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza dispoziţiile prezentului articol, precum şi o procedură şi o metodologie comună de evaluare a riscurilor.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 125
(1)În cazul în care o întreprindere-mamă este o instituţie de credit mamă într-un stat membru sau o instituţie de credit mamă din Uniunea Europeană, supravegherea pe bază consolidată se exercită de autorităţile competente care au autorizat instituţia de credit respectivă în temeiul articolului 6.
(2)În cazul în care instituţia de credit are ca întreprindere mamă un holding financiar mamă dintr-un stat membru, un holding financiar mixt mamă dintr-un stat membru, un holding financiar mamă din UE sau un holding financiar mixt mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de autorităţile competente care au autorizat instituţia de credit respectivă în temeiul articolului 6.
Art. 126
(1)În cazul în care instituţiile de credit autorizate în două sau mai multe state membre au ca întreprindere mamă acelaşi holding financiar mamă dintr-un stat membru, acelaşi holding financiar mixt mamă dintr-un stat membru, acelaşi holding financiar mamă din UE sau acelaşi holding financiar mixt mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autorităţile competente pentru instituţia de credit autorizată în statul membru în care holdingul financiar sau holdingul financiar mixt este stabilit.
În cazul în care întreprinderile mamă ale instituţiilor de credit autorizate în două sau mai multe state membre cuprind mai multe holdinguri financiare sau holdinguri financiare mixte având sediul social în state membre diferite, iar în fiecare dintre aceste state există o instituţie de credit, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autorităţile competente pentru instituţia de credit care prezintă bilanţul total cel mai ridicat.
(2)În cazul în care mai multe instituţii de credit autorizate în Uniune au ca întreprindere mamă acelaşi holding financiar sau acelaşi holding financiar mixt şi niciuna dintre aceste instituţii de credit nu a fost autorizată în statul membru în care au sediul holdingul financiar sau holdingul financiar mixt, supravegherea pe bază consolidată se exercită de autorităţile competente care au autorizat instituţia de credit care prezintă bilanţul total cel mai ridicat şi care este considerată, în sensul prezentei directive, ca fiind instituţia de credit controlată de un holding financiar mamă din UE sau un holding financiar mixt mamă din UE.
(3)În anumite situaţii, autorităţile competente pot, de comun acord, să nu respecte criteriile menţionate la alineatele (1) şi (2) în cazul în care aplicarea lor ar fi inadecvată, având în vedere instituţiile de credit şi importanţa relativă a activităţilor lor din diferite ţări, şi să desemneze o altă autoritate competentă pentru a exercita supravegherea pe bază consolidată. În astfel de cazuri, înainte de luarea deciziei, autorităţile competente oferă instituţiei de credit mamă din UE, holdingului financiar mamă din UE, holdingului financiar mixt mamă din UE sau instituţiei de credit care prezintă bilanţul total cel mai ridicat, după caz, ocazia de a-şi exprima opinia cu privire la respectiva decizie.
(4)Autorităţile competente notifică Comisiei şi ABE orice acord care intră sub incidenţa alineatului (3).
Art. 127
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare, atunci când este cazul, pentru a include holdingurile financiare sau holdingurile financiare mixte în supravegherea pe bază consolidată. Fără a aduce atingere articolului 135, consolidarea situaţiei financiare a holdingului financiar sau a holdingului financiar mixt nu implică în niciun fel obligaţia autorităţilor competente de a exercita o funcţie de supraveghere asupra holdingului financiar sau a holdingului financiar mixt la nivel individual.
(2)În cazul în care autorităţile competente dintr-un stat membru nu includ o instituţie de credit filială în supravegherea pe bază consolidată în temeiul unuia dintre cazurile prevăzute la articolul 73 alineatul (1) literele (b) şi (c), autorităţile competente din statul membru în care este situată instituţia de credit filială pot solicita întreprinderii-mamă informaţii de natură să faciliteze supravegherea instituţiei de credit respective.
(3)Statele membre prevăd ca autorităţile lor competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată să poată solicita filialelor unei instituţii de credit, ale unui holding financiar sau ale unui holding financiar mixt care nu sunt incluse în sfera supravegherii pe bază consolidată informaţiile menţionate la articolul 137. În acest caz, se aplică procedurile de transmitere şi verificare a informaţiilor prevăzute la articolul respectiv.
Art. 128
În cazul în care în statele membre există mai multe autorităţi competente pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare, statele membre iau măsurile necesare pentru a organiza coordonarea între aceste autorităţi.
Art. 129
(1)Pe lângă obligaţiile prevăzute în prezenta directivă, autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit mamă din UE şi a instituţiilor de credit controlate de holdinguri financiare mamă din UE sau de holdinguri financiare mixte mamă din UE are următoarele responsabilităţi:
a)să coordoneze colectarea şi difuzarea de informaţii relevante sau esenţiale în situaţiile obişnuite şi în cele de urgenţă şi
b)să planifice şi să coordoneze activităţile de supraveghere din situaţiile obişnuite, inclusiv în ceea ce priveşte activităţile menţionate la articolele 123, 124, 136, în capitolul 5 şi în anexa V, în cooperare cu autorităţile competente implicate;
c)să planifice şi să coordoneze activităţile de supraveghere, în cooperare cu autorităţile competente implicate şi, dacă este necesar, cu băncile centrale, pentru pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi în situaţiile de urgenţă, inclusiv evoluţiile negative din cadrul instituţiilor de credit sau de pe pieţele financiare, utilizând, acolo unde este posibil, căile de comunicare definite existente pentru a facilita gestionarea crizelor.
Planificarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere menţionate la litera (c) include măsurile excepţionale prevăzute la articolul 132 alineatul (3) litera (b), pregătirea evaluărilor comune, punerea în aplicare a planurilor de urgenţă şi comunicările adresate publicului.
Atunci când autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată nu îndeplineşte sarcinile menţionate la primul paragraf sau atunci când autorităţile competente nu cooperează cu autoritatea de supraveghere consolidată într-o măsură corespunzătoare în realizarea sarcinilor menţionate la primul paragraf, oricare dintre autorităţile competente în cauză poate sesiza ABE cu privire la chestiune, care are posibilitatea de a acţiona în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(2)În cazul în care se solicită o autorizaţie menţionată la articolul 84 alineatul (1), articolul 87 alineatul (9), articolul 105 şi, respectiv, în anexa III partea 6 de către o instituţie de credit mamă din UE şi filialele sale, sau în comun de către filialele unui holding financiar mamă din UE sau ale unui holding financiar mixt mamă din UE, autorităţile competente conlucrează pe deplin pentru a decide dacă trebuie sau nu acordată autorizaţia solicitată şi, după caz, pentru a stabili condiţiile acordării unei astfel de autorizaţii.
O cerere care intră sub incidenţa primului paragraf este transmisă numai autorităţii competente menţionate la alineatul (1).
Autorităţile competente depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la cererea respectivă în termen de şase luni. Decizia comună este prezentată într-un document care cuprinde decizia temeinic motivată pe care autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) o comunică solicitantului.
Perioada menţionată la paragraful al treilea începe la data primirii cererii complete de către autoritatea competentă menţionată la alineatul (1). Autoritatea competentă respectivă transmite de îndată cererea completă către celelalte autorităţi competente.
În lipsa unei decizii comune din partea autorităţilor competente în termen de şase luni, autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) se pronunţă ea însăşi cu privire la cererea respectivă. Decizia este prezentată într-un document care cuprinde decizia temeinic motivată şi ţine seama de avizele şi rezervele celorlalte autorităţi competente, exprimate în termenul de şase luni. Autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) comunică decizia solicitantului şi celorlalte autorităţi competente.
Dacă, la finalul perioadei de şase luni, oricare dintre autorităţile competente implicate înaintează problema ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care ABE o poate lua asupra propriei decizii în conformitate cu articolul 19 alineatul (4) din regulamentul menţionat şi, ulterior, adoptă decizia sa în conformitate cu decizia ABE. Perioada de şase luni se consideră perioada de conciliere în sensul respectivului regulament. ABE adoptă o decizie în termen de o lună. Problema nu se înaintează ABE după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Deciziile menţionate la paragrafele al treilea şi al cincilea sunt considerate hotărâtoare şi se aplică de autorităţile competente în statele membre în cauză.
ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare pentru procesele decizionale comune menţionate la prezentul alineat, în ceea ce priveşte cererile de autorizare menţionate la articolul 84 alineatul (1), articolul 87 alineatul (9), articolul 105 şi în anexa III partea 6, în scopul de a facilita adoptarea deciziilor comune.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al şaselea şi al şaptelea paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată şi autorităţile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit mamă din UE, ale unui holding financiar mamă din UE sau ale unui holding financiar mixt mamă din UE depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună privind aplicarea articolelor 123 şi 124 pentru determinarea caracterului adecvat al nivelului consolidat al fondurilor proprii deţinute de grup în ceea ce priveşte situaţia financiară şi profilul său de risc şi al nivelului necesar al fondurilor proprii pentru aplicarea articolului 136 alineatul (2) în cazul fiecărei entităţi din cadrul grupului bancar şi pe bază consolidată.
Decizia comună se ia în termen de patru luni de la transmiterea de către autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată către celelalte autorităţi competente relevante a unui raport ce conţine evaluarea riscului grupului în conformitate cu articolele 123 şi 124. Decizia comună ia, de asemenea, în calcul în mod corespunzător evaluarea riscului filialelor efectuată de autorităţile competente relevante în conformitate cu articolele 123 şi 124.
Decizia comună este inclusă într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază decizia şi se transmite instituţiei de credit mamă din UE de către autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată. În caz de dezacord, la cererea oricăreia dintre celelalte autorităţi competente relevante, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată consultă ABE. Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată poate consulta ABE din proprie iniţiativă.
În absenţa unei astfel de decizii comune a autorităţilor competente în termen de patru luni, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată adoptă o decizie pe bază consolidată privind aplicarea articolelor 123 şi 124 şi a articolului 136 alineatul (2), după ce aceasta a luat în considerare în mod adecvat evaluarea riscurilor filialelor efectuată de către autorităţile competente relevante. Dacă, la finalul perioadei de patru luni, oricare dintre autorităţile competente implicate înaintează problema ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care ABE o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat şi, ulterior, adoptă decizia sa în conformitate cu decizia ABE. Perioada de patru luni se consideră a reprezenta etapa de conciliere în sensul regulamentului menţionat. ABE adoptă o decizie în termen de o lună. Problema nu este adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Decizia de aplicare a articolelor 123 şi 124 şi a articolului 136 alineatul (2) se adoptă de către autorităţile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit mamă din UE, ale unui holding financiar mamă din UE sau ale unui holding financiar mixt mamă din UE pe bază individuală sau subconsolidată, după examinarea corespunzătoare a opiniilor şi rezervelor exprimate de autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată. Dacă, la sfârşitul perioadei de patru luni, oricare dintre autorităţile competente implicate aduce problema în atenţia ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care ABE o ia în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat şi adoptă decizia lor în conformitate cu decizia ABE. Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul regulamentului menţionat. ABE adoptă decizia în termen de o lună. Problema nu este adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Deciziile sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază deciziile şi ţin seama de evaluarea riscului, avizele şi rezervele celorlalte autorităţi competente, exprimate în termenul de patru luni. Documentul se transmite de către autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată tuturor autorităţilor competente în cauză şi instituţiei de credit mamă din UE.
În cazul în care ABE a fost consultată, toate autorităţile competente ţin seama de avizul acesteia şi explică orice deviaţie semnificativă de la acest aviz.
Decizia comună menţionată la primul paragraf şi orice decizie luată în absenţa unei decizii comune în conformitate cu al patrulea şi al cincilea paragraf sunt actualizate anual sau, în circumstanţe excepţionale, în cazul în care o autoritate competentă responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit mamă din UE, ale unui holding financiar mamă din UE sau ale unui holding financiar mixt mamă din UE adresează autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată o cerere scrisă şi motivată integral pentru actualizarea deciziei privind aplicarea articolului 136 alineatul (2). În ultimul caz, actualizarea poate fi efectuată la nivel bilateral între autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată şi autoritatea competentă care a făcut cererea.
ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în vederea garantării unor condiţii uniforme de aplicare pentru procesul decizional comun menţionat la prezentul alineat, în ceea ce priveşte aplicarea articolelor 123 şi 124 şi a articolului 136 alineatul (2) în scopul facilitării deciziilor comune.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al zecelea paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 130
(1)În cazul în care survine o situaţie de urgenţă, inclusiv o situaţie definită la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 sau o situaţie în care se manifestă evoluţii negative ale pieţelor, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieţei şi stabilitatea sistemului financiar din oricare din statele membre în care au fost autorizate entităţi ale unui grup sau în care s-au înfiinţat sucursale cu relevanţă în conformitate cu articolul 42a, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată avertizează cât mai curând posibil, cu respectarea capitolului 1 secţiunea 2, ABE, CERS şi autorităţile menţionate la articolul 49 al patrulea paragraf şi la articolul 50 şi comunică toate informaţiile esenţiale pentru îndeplinirea atribuţiilor acestora. Aceste obligaţii se aplică în cazul autorităţilor competente menţionate în articolele 125 şi 126, precum şi în partea introductivă din articolul 129 alineatul (1).
În cazul în care autoritatea menţionată la articolul 49 al patrulea paragraf constată prezenţa unei situaţii descrise la primul paragraf, aceasta avertizează cât mai curând posibil autorităţile competente menţionate la articolele 125 şi 126, precum şi ABE.
Atunci când acest lucru este posibil, autoritatea competentă şi autoritatea menţionată la articolul 49 al patrulea paragraf utilizează căile de comunicare definite existente.
(2)În cazul în care o autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată are nevoie de informaţii deja transmise unei alte autorităţi competente, respectiva autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată contactează, după caz, această autoritate pentru a evita duplicarea raportărilor către diferitele autorităţi care iau parte la supraveghere.
Art. 131
Pentru a promova şi institui o supraveghere eficientă, autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată şi celelalte autorităţi competente încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare.
În temeiul acestor acorduri, autorităţii competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată i se pot încredinţa atribuţii suplimentare şi proceduri de luare a deciziilor şi de cooperare cu alte autorităţi competente.
Autorităţile competente responsabile cu autorizarea filialei unei întreprinderi-mamă care este o instituţie de credit îşi pot delega responsabilitatea de supraveghere, prin acord bilateral şi în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţilor competente care au autorizat şi care supraveghează întreprinderea-mamă, astfel încât acestea să îşi asume responsabilitatea de supraveghere a filialei în conformitate cu prezenta directivă. ABE este informată cu privire la existenţa şi conţinutul unor astfel de acorduri. ABE transmite aceste informaţii autorităţilor competente din alte state membre şi Comitetului bancar european.
Art. 131a
(1)Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată instituie colegii de supraveghere pentru a facilita îndeplinirea sarcinilor menţionate la articolul 129 şi la articolul 130 alineatul (1) şi condiţionate de cerinţele de confidenţialitate menţionate la alineatul (2) din prezentul articol şi de compatibilitatea cu dreptul Uniunii, pentru a garanta, atunci când este cazul, o coordonare şi o colaborare adecvate cu autorităţile competente relevante din ţări terţe.
ABE contribuie la promovarea şi monitorizează funcţionarea eficientă, efectivă şi coerentă a colegiilor de supraveghere menţionate la prezentul articol, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În acest scop, ABE participă în modul pe care îl consideră adecvat şi este considerată ca autoritate competentă în acest scop.
Colegiile de supraveghere elaborează un cadru pentru responsabilul cu supravegherea consolidată, pentru ABE şi pentru alte autorităţi competente implicate în realizarea următoarelor sarcini:
a)schimbul de informaţii între acestea şi cu ABE, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;
b)acordul privind încredinţarea pe bază de voluntariat a sarcinilor şi delegarea pe bază de voluntariat a responsabilităţilor atunci când este cazul;
c)stabilirea unor programe de supraveghere prudenţială pe baza unei evaluări a riscului grupului în conformitate cu articolul 124;
d)creşterea eficienţei supravegherii prin înlăturarea suprapunerilor nenecesare a cerinţelor, inclusiv cele legate de cererile de informaţii menţionate la articolul 130 alineatul (2) şi articolul 132 alineatul (2);
e)aplicarea consecventă a cerinţelor prudenţiale în temeiul prezentei directive între toate entităţile din cadrul unui grup bancar, fără a aduce atingere opţiunilor şi posibilităţilor discreţionare oferite în legislaţia Uniunii;
f)aplicarea articolului 129 alineatul (1) litera (c), ţinând seama de activităţile pe care alte foruri le-ar putea desfăşura în acest domeniu.
Autorităţile competente, în cadrul participării lor la colegiile de supraveghere, şi ABE cooperează îndeaproape. Cerinţa de confidenţialitate consacrată la capitolul 1 secţiunea 2 nu împiedică autorităţile competente să facă schimburi de informaţii confidenţiale în cadrul colegiilor de supraveghetori. Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori nu afectează drepturile şi responsabilităţile autorităţilor competente în conformitate cu prezenta directivă.
(2)Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor se bazează pe dispoziţii scrise, menţionate la articolul 131, stabilite în urma consultării cu autorităţile competente interesate, de către autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată.
În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile generale de funcţionare a colegiilor de supraveghere.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la al doilea paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind funcţionarea operaţională a colegiilor de supraveghere.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al patrulea paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 .
Următoarele autorităţi pot participa în colegiile supraveghetorilor:
a)autorităţile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit mamă din UE, ale unui holding financiar mamă din UE sau ale unui holding financiar mixt mamă din UE;
b)autorităţile competente ale unei ţări gazdă în care îşi au sediul sucursale semnificative menţionate la articolul 42a;
c)băncile centrale, după caz; şi
d)autorităţile competente din ţări terţe, dacă este cazul şi sub rezerva cerinţelor de confidenţialitate care sunt echivalente, în opinia tuturor autorităţilor competente, cu cerinţele din capitolul 44 secţiunea 52.
Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată prezidează reuniunile colegiului şi decide care autorităţi competente participă la o reuniune sau la o activitate a colegiului. În prealabil, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată informează pe deplin toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, cu principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum şi în legătură cu activităţile care urmează să fie examinate. Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată informează, de asemenea, pe deplin şi la timp, toţi membrii colegiului în legătură cu acţiunile adoptate în cadrul acestor reuniuni sau cu măsurile întreprinse.
Decizia autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată ţine seama de relevanţa activităţii de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorităţi, în special de potenţialul efect asupra stabilităţii sistemului financiar din statele membre în cauză menţionat la articolul 40 alineatul (3) şi de obligaţiile menţionate la articolul 42a alineatul (2).
Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată informează ABE, cu respectarea cerinţelor de confidenţialitate de la capitolul 1 secţiunea 2, cu privire la activităţile colegiului de supraveghere, inclusiv în situaţii de urgenţă, şi comunică ABE toate informaţiile care prezintă o relevanţă deosebită în scopul convergenţei supravegherii.
Art. 132
(1)Autorităţile competente cooperează îndeaproape. Autorităţile competente îşi comunică reciproc orice informaţie esenţială sau relevantă pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale altor autorităţi competente în conformitate cu prezenta directivă. În acest sens, autorităţile competente transmit, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din proprie iniţiativă, orice informaţie esenţială.
Autorităţile competente cooperează cu ABE în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Autorităţile competente furnizează ABE toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 în conformitate cu articolul 35 din regulamentul respectiv.
Informaţiile menţionate la primul paragraf sunt considerate esenţiale în cazul în care pot avea un impact important asupra evaluării solidităţii financiare a unei instituţii de credit sau a unei Instituţii financiare dintr-un alt stat membru.
În special, autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit mamă din UE şi a instituţiilor de credit controlate de holdinguri financiare mamă din UE sau de holdinguri financiare mixte mamă din UE transmit autorităţilor competente din alte state membre, responsabile cu supravegherea filialelor acestor instituţii mamă, toate informaţiile relevante. Pentru stabilirea sferei informaţiilor relevante, se ţine seama de importanţa filialelor respective în cadrul sistemului financiar al statelor membre în cauză.
Informaţiile esenţiale menţionate la primul paragraf includ în special următoarele elemente:
a)identificarea structurii juridice a grupului şi a structurii organizatorice şi de conducere, inclusiv a tuturor entităţilor reglementate, a filialelor nereglementate şi a sucursalelor semnificative aparţinând grupului, precum şi întreprinderile mamă, în conformitate cu articolul 12 alineatul (3), cu articolul 22 alineatul (1) şi cu articolul 73 alineatul (3), precum şi a autorităţilor competente pentru entităţile reglementate din grup;
b)procedurile de colectare de informaţii de la instituţiile de credit dintr-un grup şi verificarea informaţiilor;
c)evoluţiile negative înregistrate de instituţiile de credit sau de alte entităţi dintr-un grup, care ar putea afecta grav instituţiile de credit şi
d)sancţiunile majore şi măsurile excepţionale luate de autorităţile competente în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv impunerea unei cerinţe suplimentare de capital în temeiul articolului 136 alineatul (1) şi a unei limite la utilizarea abordării avansate de evaluare pentru determinarea cerinţelor de fonduri proprii în temeiul articolului 105.
Autorităţile competente pot sesiza ABE cu privire la situaţiile în care:
(a)o autoritate competentă nu a comunicat informaţii esenţiale, sau
(b)o cerere de cooperare, în special în vederea schimbului de informaţii relevante, a fost respinsă sau nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 258 din TFUE în situaţiile menţionate la al şaptelea paragraf ABE poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt atribuite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 .
(2)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea instituţiilor de credit controlate de o instituţie de credit mamă din Uniunea Europeană contactează, după caz, autoritatea competentă menţionată la articolul 129 alineatul (1), în cazul în care au nevoie de informaţii cu privire la punerea în aplicare a abordărilor şi metodelor prevăzute de prezenta directivă, de care respectiva autoritate competentă poate dispune deja.
(3)Înainte de a lua o decizie cu privire la următoarele elemente, autorităţile competente în cauză se consultă între ele, în cazul în care decizia prezintă importanţă pentru atribuţiile de supraveghere ale altor autorităţi competente:
a)modificările structurii acţionariatului, de organizare sau de gestionare a instituţiilor de credit dintr-un grup, care necesită aprobarea sau autorizarea din partea autorităţilor competente şi
b)sancţiunile majore şi măsurile excepţionale luate de autorităţile competente, inclusiv impunerea unei cerinţe suplimentare de capital în temeiul articolului 136 alineatul (1) şi a unei limite privind utilizarea abordării avansate de evaluare pentru determinarea cerinţelor de fonduri proprii în temeiul articolului 105.
În sensul literei (b), autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată sunt întotdeauna consultate.
Cu toate acestea, o autoritate competentă poate decide să nu se consulte alte autorităţi competente în situaţiile de urgenţă sau în cazul în care consultarea ar putea pune în pericol eficacitatea deciziilor sale. În acest caz, autoritatea competentă respectivă informează de îndată celelalte autorităţi competente.
Art. 133
(1)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată solicită, în scopul supravegherii, consolidarea integrală a tuturor instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare care sunt filiale ale întreprinderii-mamă.
Cu toate acestea, autorităţile competente pot solicita doar o consolidare proporţională în cazul în care, în opinia lor, răspunderea unei întreprinderi-mamă care deţine o cotă din capital se limitează la acea cotă din capital, dat fiind faptul că ceilalţi acţionari sau membri au o solvabilitate satisfăcătoare. Răspunderea celorlalţi acţionari şi membri este stabilită în mod clar, în cazul în care este necesar, chiar prin semnarea unor angajamente formale.
În cazul întreprinderilor asociate printr-o relaţie în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE, autorităţile competente stabilesc modalităţile de consolidare.
(2)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată solicită consolidarea proporţională a participaţiilor deţinute în instituţii de credit şi în instituţiile financiare gestionate de o întreprindere inclusă în consolidare împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu sunt incluse în consolidare, în cazul în care răspunderea respectivelor întreprinderi se limitează la cota din capital pe care o deţin.
(3)În cazul participaţiilor sau al altor legături de capital decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2), autorităţile competente stabilesc dacă şi sub ce formă trebuie să se facă consolidarea. Autorităţile competente pot permite sau solicita, în special, utilizarea metodei echivalării. Cu toate acestea, această metodă nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.
Art. 134
(1)Fără a aduce atingere articolului 133, autorităţile competente stabilesc dacă şi sub ce formă trebuie efectuată consolidarea în următoarele cazuri:
a)în cazul în care, în opinia autorităţilor competente, o instituţie de credit exercită o influenţă semnificativă asupra uneia sau mai multor instituţii de credit sau instituţii financiare, fără a deţine însă o participaţie în aceste instituţii sau fără a avea alte legături de capital cu acestea şi
b)în cazul în care două sau mai multe instituţii de credit sau instituţii financiare se află sub o conducere unică, fără ca acest lucru să se facă în baza unui contract sau a unor clauze statutare.
Autorităţile competente pot permite sau impune, în mod special, folosirea metodei menţionate la articolul 12 din Directiva 83/349/CEE. Cu toate acestea, această metodă nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.
(2)În cazul în care supravegherea pe bază consolidată se impune în temeiul articolelor 125 şi 126, întreprinderile de servicii auxiliare şi societăţile de gestionare a activelor în sensul Directivei 2002/87/CE se includ în consolidare în cazurile şi potrivit metodelor prevăzute la articolul 133 şi la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 135
Statele membre cer ca persoanele care administrează efectiv activităţile unui holding financiar sau ale unui holding financiar mixt să aibă o reputaţie suficient de bună şi experienţa necesară pentru a exercita aceste atribuţii.
Art. 136
(1)Autorităţile competente impun oricărei instituţii de credit care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta directivă să ia de îndată măsurile necesare pentru redresarea situaţiei.
În acest sens, autorităţile competente trebuie să poată lua, în special, următoarele măsuri:
a)să oblige instituţia de credit să deţină fonduri proprii cu o valoare superioară nivelului minim prevăzut la articolul 75;
b)să impună consolidarea dispoziţiilor, procedurilor, mecanismelor şi strategiilor puse în aplicare pentru a se conforma dispoziţiilor articolelor 22 şi 123;
c)să impună instituţiei de credit să aplice în cazul activelor sale o politică specială de constituire de provizioane sau un tratament special în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii;
d)să restrângă sau să limiteze activităţile, operaţiunile sau reţeaua instituţiilor de credit şi
e)să impună diminuarea riscului inerent activităţilor, produselor şi sistemelor instituţiilor de credit.
Adoptarea acestor măsuri face obiectul capitolului 1 secţiunea 2.
f)să dispună instituţiei de credit limitarea remuneraţiei variabile la un procent din veniturile totale nete, dacă nivelul acesteia nu este în concordanţă cu menţinerea unei baze de capital sănătoase;
g)să impună instituţiilor de credit să utilizeze profiturile nete pentru întărirea bazei de capital.
(2)Autorităţile competente impun o cerinţă specifică de fonduri proprii excedentare faţă de nivelul minim prevăzut la articolul 75, cel puţin în cazul instituţiilor de credit care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolele 22, 109 şi 123, sau în cazul cărora s-a luat o decizie negativă cu privire la problema menţionată la articolul 124 alineatul (3), în situaţia în care este puţin probabil ca aplicarea exclusivă a altor măsuri să îmbunătăţească suficient dispoziţiile, procedurile, mecanismele şi strategiile într-un termen adecvat.
În scopul determinării nivelului adecvat de fonduri proprii pe baza verificării şi a evaluării efectuate în conformitate cu articolul 124, autorităţile competente determină dacă este necesară impunerea unei cerinţe specifice legate de fondurile proprii peste nivelul minim necesar pentru acoperirea riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituţia de credit, luând în considerare următoarele elemente:
a)aspectele cantitative şi calitative ale procesului de evaluare a instituţiilor de credit menţionat la articolul 123;
b)cadrul de administrare, procesele şi mecanismele instituţiei de credit menţionate la articolul 22;
c)rezultatele verificării şi al evaluărilor efectuate în conformitate cu articolul 124.
Art. 137
(1)Până la coordonarea ulterioară a metodelor de consolidare, statele membre prevăd ca, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau mai multor instituţii de credit este un holding cu activitate mixtă, autorităţile competente responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţii de credit respective să solicite luând legătura cu respectivul holding cu activitate mixtă şi cu filialele acestuia, fie direct, fie prin intermediul filialelor instituţiei de credit, furnizarea oricăror informaţii care ar putea fi relevante în scopul supravegherii filialelor instituţiei de credit.
(2)Statele membre prevăd ca autorităţile lor competente să poată efectua ele însele sau prin inspectori externi verificări la faţa locului pentru a verifica informaţiile primite de la holdingurile cu activitate mixtă şi de la filialele acestora. În cazul în care un holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acestuia este o întreprindere de asigurare, poate fi utilizată şi procedura prevăzută la articolul 140 alineatul (1). În cazul în care un holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acestuia este situat într-un stat membru altul decât cel în care se află filiala instituţiei de credit, verificarea la faţa locului a informaţiilor se face în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 141.
Art. 138
(1)Fără a aduce atingere capitolului 2 secţiunea 5, statele membre prevăd ca, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau mai multor instituţii de credit este un holding cu activitate mixtă, autorităţile competente responsabile cu supravegherea instituţiilor de credit respective să exercite o supraveghere generală a tranzacţiilor pe care instituţiile în cauză le efectuează cu holdingul cu activitate mixtă şi cu filialele sale.
(2)Autorităţile competente impun instituţiilor de credit să pună în aplicare proceduri adecvate de gestionare a riscurilor şi mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri solide de informare şi contabilizare, în vederea identificării, măsurării, monitorizării şi controlării adecvate a tranzacţiilor efectuate cu holdingul cu activitate mixtă mamă şi cu filialele sale. Autorităţile competente impun instituţiilor de credit să le comunice orice tranzacţie importantă efectuată cu entităţile respective, alta decât cea menţionată la articolul 110. Aceste proceduri şi tranzacţii importante fac obiectul unui control din partea autorităţilor competente.
În cazul în care aceste tranzacţii intragrup constituie o ameninţare pentru situaţia financiară a unei instituţii de credit, autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea instituţiei respective ia măsuri adecvate.
Art. 139
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că nu există nici un obstacol juridic în calea schimbului de informaţii relevante în vederea supravegherii, în conformitate cu articolele 124-138 şi cu prezentul articol, între întreprinderile incluse în procesul de supraveghere pe bază consolidată, holdingurile cu activitate mixtă şi filialele lor sau filialele de tipul celor menţionate la articolul 127 alineatul (3).
(2)În cazul în care întreprinderea-mamă şi instituţiile de credit care sunt filialele sale sunt situate în state membre diferite, autorităţile competente din fiecare stat membru îşi comunică toate informaţiile relevante care ar putea permite sau facilita exercitarea supravegherii pe bază consolidată.
În cazul în care autorităţile competente din statul membru în care este situată o întreprindere-mamă nu exercită ele însele supravegherea pe bază consolidată în temeiul articolelor 125 şi 126, respectivele autorităţi pot fi invitate de autorităţile competente responsabile cu exercitarea acestei supravegheri să solicite întreprinderii-mamă informaţiile relevante în vederea supravegherii pe bază consolidată şi să le transmită acestor autorităţi.
(3)Statele membre autorizează, între autorităţile lor competente, schimbul de informaţii menţionate la alineatul (2), cu condiţia ca, în cazul holdingurilor financiare, al holdingurilor financiare mixte, al instituţiilor financiare sau al întreprinderilor de servicii auxiliare, colectarea sau deţinerea de informaţii să nu implice în nici un fel obligaţia autorităţilor competente de a exercita un rol de supraveghere individuală a instituţiilor sau întreprinderilor respective.
În mod similar, statele membre autorizează, între autorităţile lor competente, schimbul de informaţii menţionate la articolul 137, cu condiţia ca colectarea sau deţinerea de informaţii să nu implice în nici un fel obligaţia autorităţilor competente de a exercita un rol de supraveghere a holdingului cu activitate mixtă şi a filialelor sale care nu sunt instituţii de credit, sau asupra filialelor menţionate la articolul 127 alineatul (3).
Art. 140
(1)În cazul în care o instituţie de credit, un holding financiar, un holding financiar mixt sau un holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau alte întreprinderi furnizoare de servicii de investiţii care fac obiectul unei autorizări, autorităţile competente şi autorităţile cărora li s-a încredinţat misiunea publică de supraveghere a întreprinderilor de asigurare sau a celorlalte întreprinderi furnizoare de servicii de investiţii cooperează îndeaproape. Fără a aduce atingere responsabilităţilor lor respective, aceste autorităţi îşi comunică toate informaţiile de natură să le simplifice misiunea şi să permită un control al activităţii şi al situaţiei financiare de ansamblu a întreprinderilor pe care le supraveghează.
(2)Informaţiile primite în cadrul supravegherii pe bază consolidată şi, în special, schimburile de informaţii dintre autorităţile competente, prevăzute de prezenta directivă, fac obiectul secretului profesional definit la capitolul 1 secţiunea 2.
(3)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată stabilesc listele cu holdingurile financiare sau holdingurile financiare mixte menţionate la articolul 71 alineatul (2). Listele sunt comunicate autorităţilor competente din celelalte state membre, Autorităţii bancare europene şi Comisiei.
Art. 141
În cazul în care, în aplicarea prezentei directive, autorităţile competente dintr-un stat membru doresc, în cazuri specifice, să verifice informaţiile cu privire la o instituţie de credit, un holding financiar, o instituţie financiară, o întreprindere de servicii auxiliare, un holding cu activitate mixtă, un holding financiar mixt, o filială de tipul celor menţionate la articolul 137 sau cu privire la o filială de tipul celor menţionate la articolul 127 alineatul (3), situate într-un alt stat membru, autorităţile respective solicită autorităţilor competente din celălalt stat membru să dispună efectuarea acestei verificări. Autorităţile care primesc o astfel de solicitare îi dau curs, în cadrul competenţelor lor, procedând la efectuarea verificărilor respective ele însele sau permiţând autorităţilor care au făcut solicitarea să facă verificarea sau permiţând unui auditor sau expert să o facă. În cazul în care nu efectuează ea însăşi verificarea, autoritatea competentă care a formulat cererea poate participa la efectuarea acesteia.
Art. 142
Fără a aduce atingere dispoziţiilor lor de drept penal, statele membre asigură posibilitatea de a impune sancţiuni sau măsuri menite să pună capăt neregulilor constatate sau cauzelor lor în cazul holdingurilor financiare, al holdingurilor financiare mixte şi al holdingurilor cu activitate mixtă sau al managerilor responsabili care încalcă actele cu putere de lege şi actele administrative adoptate în aplicarea articolelor 124-141 şi a prezentului articol. Autorităţile competente cooperează îndeaproape pentru ca aceste sancţiuni sau măsuri să permită obţinerea rezultatelor dorite, în special în cazul în care administraţia centrală sau sediul principal al unui holding financiar, al unui holding financiar mixt sau al unui holding cu activitate mixtă nu se află în acelaşi stat membru ca şi sediul său social.
Art. 143
(1)În cazul în care o instituţie de credit a cărei întreprindere mamă este o instituţie de credit, un holding financiar sau un holding financiar mixt care are sediul social într-o ţară terţă nu face obiectul unei supravegheri consolidate în temeiul articolelor 125 şi 126, autorităţile competente verifică dacă instituţia de credit respectivă face obiectul unei supravegheri consolidate din partea unei autorităţi competente dintr-o ţară terţă, echivalentă supravegherii reglementate de principiile prevăzute de prezenta directivă.
Verificarea se face de autoritatea competentă care ar fi responsabilă cu supravegherea consolidată în cazul în care s-ar aplica dispoziţiile alineatului (3), la cererea întreprinderii mamă sau a uneia din entităţile autorizate în Uniune sau din proprie iniţiativă. Autoritatea competentă respectivă consultă celelalte autorităţi competente implicate.
(2)Comisia poate solicita Comitetului bancar european să elaboreze recomandări generale pentru a şti dacă măsurile de supraveghere consolidată luate de autorităţile competente din ţările terţe ar putea permite atingerea obiectivelor supravegherii consolidate prevăzute de prezentul capitol, în ceea ce priveşte instituţiile de credit a căror întreprindere-mamă îşi are sediul social într-o ţară terţă. Comitetul examinează periodic aceste recomandări şi ţine seama de orice modificări aduse măsurilor de supraveghere consolidată aplicate de autorităţile competente respective. ABE asistă Comisia şi Comitetul bancar european la îndeplinirea respectivelor atribuţii, inclusiv în ceea ce priveşte necesitatea actualizării respectivelor recomandări.
Autoritatea competentă care efectuează verificarea menţionată la alineatul (1) primul paragraf ţine seama de recomandările menţionate anterior. În acest scop, autoritatea competentă consultă ABE înainte de a adopta o decizie.
(3)În lipsa unei astfel de supravegheri echivalente, statele membre aplică instituţiei de credit, prin analogie, dispoziţiile prezentei directive sau permit autorităţilor lor competente să aplice alte tehnici de control adecvate pentru atingerea obiectivelor de supraveghere pe bază consolidată a instituţiilor de credit.
Aceste tehnici de control sunt aprobate de autoritatea competentă care ar fi responsabilă cu supravegherea consolidată, după consultarea autorităţilor competente în cauză.
Autorităţile competente pot impune, după caz, constituirea unui holding financiar sau a unui holding financiar mixt cu sediul social în cadrul Uniunii şi pot aplica dispoziţiile privind supravegherea consolidată în cazul poziţiei consolidate a holdingului financiar sau a holdingului financiar mixt respectiv.
Tehnicile de control urmăresc să atingă obiectivele supravegherii consolidate definite de prezentul capitol şi sunt notificate celorlalte autorităţi competente în cauză, ABE şi Comisiei.