Art. 132. - Autorităţile competente cooperează îndeaproape. Autorităţile competente îşi comunică reciproc orice informaţie esenţială sau relevantă pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale altor autorităţi competente în conformitate cu prezenta directivă. În acest sens, autorităţile competente transmit, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din proprie iniţiativă, orice informaţie esenţială. - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
Art. 132
(1)Autorităţile competente cooperează îndeaproape. Autorităţile competente îşi comunică reciproc orice informaţie esenţială sau relevantă pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale altor autorităţi competente în conformitate cu prezenta directivă. În acest sens, autorităţile competente transmit, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din proprie iniţiativă, orice informaţie esenţială.
Autorităţile competente cooperează cu ABE în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Autorităţile competente furnizează ABE toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 în conformitate cu articolul 35 din regulamentul respectiv.
Informaţiile menţionate la primul paragraf sunt considerate esenţiale în cazul în care pot avea un impact important asupra evaluării solidităţii financiare a unei instituţii de credit sau a unei Instituţii financiare dintr-un alt stat membru.
În special, autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit mamă din UE şi a instituţiilor de credit controlate de holdinguri financiare mamă din UE sau de holdinguri financiare mixte mamă din UE transmit autorităţilor competente din alte state membre, responsabile cu supravegherea filialelor acestor instituţii mamă, toate informaţiile relevante. Pentru stabilirea sferei informaţiilor relevante, se ţine seama de importanţa filialelor respective în cadrul sistemului financiar al statelor membre în cauză.
Informaţiile esenţiale menţionate la primul paragraf includ în special următoarele elemente:
a)identificarea structurii juridice a grupului şi a structurii organizatorice şi de conducere, inclusiv a tuturor entităţilor reglementate, a filialelor nereglementate şi a sucursalelor semnificative aparţinând grupului, precum şi întreprinderile mamă, în conformitate cu articolul 12 alineatul (3), cu articolul 22 alineatul (1) şi cu articolul 73 alineatul (3), precum şi a autorităţilor competente pentru entităţile reglementate din grup;
b)procedurile de colectare de informaţii de la instituţiile de credit dintr-un grup şi verificarea informaţiilor;
c)evoluţiile negative înregistrate de instituţiile de credit sau de alte entităţi dintr-un grup, care ar putea afecta grav instituţiile de credit şi
d)sancţiunile majore şi măsurile excepţionale luate de autorităţile competente în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv impunerea unei cerinţe suplimentare de capital în temeiul articolului 136 alineatul (1) şi a unei limite la utilizarea abordării avansate de evaluare pentru determinarea cerinţelor de fonduri proprii în temeiul articolului 105.
Autorităţile competente pot sesiza ABE cu privire la situaţiile în care:
(a)o autoritate competentă nu a comunicat informaţii esenţiale, sau
(b)o cerere de cooperare, în special în vederea schimbului de informaţii relevante, a fost respinsă sau nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 258 din TFUE în situaţiile menţionate la al şaptelea paragraf ABE poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt atribuite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 .
(2)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea instituţiilor de credit controlate de o instituţie de credit mamă din Uniunea Europeană contactează, după caz, autoritatea competentă menţionată la articolul 129 alineatul (1), în cazul în care au nevoie de informaţii cu privire la punerea în aplicare a abordărilor şi metodelor prevăzute de prezenta directivă, de care respectiva autoritate competentă poate dispune deja.
(3)Înainte de a lua o decizie cu privire la următoarele elemente, autorităţile competente în cauză se consultă între ele, în cazul în care decizia prezintă importanţă pentru atribuţiile de supraveghere ale altor autorităţi competente:
a)modificările structurii acţionariatului, de organizare sau de gestionare a instituţiilor de credit dintr-un grup, care necesită aprobarea sau autorizarea din partea autorităţilor competente şi
b)sancţiunile majore şi măsurile excepţionale luate de autorităţile competente, inclusiv impunerea unei cerinţe suplimentare de capital în temeiul articolului 136 alineatul (1) şi a unei limite privind utilizarea abordării avansate de evaluare pentru determinarea cerinţelor de fonduri proprii în temeiul articolului 105.
În sensul literei (b), autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată sunt întotdeauna consultate.
Cu toate acestea, o autoritate competentă poate decide să nu se consulte alte autorităţi competente în situaţiile de urgenţă sau în cazul în care consultarea ar putea pune în pericol eficacitatea deciziilor sale. În acest caz, autoritatea competentă respectivă informează de îndată celelalte autorităţi competente.