Directiva 1629/14-sep-2016 de stabilire a cerinţelor tehnice pentru navele de navigaţie interioară, de modificare a Directivei 2009/100/CE şi de abrogare a Directivei 2006/87/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 252L
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2024 până la: 31 Decembrie 2025
Directiva 1629/14-sep-2016 de stabilire a cerinţelor tehnice pentru navele de navigaţie interioară, de modificare a Directivei 2009/100/CE şi de abrogare a Directivei 2006/87/CE
Dată act: 14-sept-2016
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 91 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 177, 11.6.2014, p. 58.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
(2)JO C 126, 26.4.2014, p. 48.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
(3)Poziţia Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi poziţia în primă lectură a Consiliului din 16 iunie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziţia Parlamentului European din 14 septembrie 2016.
întrucât:
(1)Directiva 2006/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (4) stabileşte condiţii armonizate de eliberare a certificatelor tehnice pentru navele de navigaţie interioară pe căile navigabile interioare ale Uniunii.
(4)Directiva 2006/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 de stabilire a cerinţelor tehnice pentru navele de navigaţie interioară şi de abrogare a Directivei 82/714/CEE a Consiliului (JO L 389, 30.12.2006, p. 1).
(2)Cerinţele tehnice pentru navele care navighează pe fluviul Rin sunt stabilite de către Comisia Centrală pentru Navigaţia pe Rin (CCNR).
(3)Cerinţele tehnice stabilite în anexele la Directiva 2006/87/CE încorporează majoritatea dispoziţiilor prevăzute în Regulamentele de inspecţie a navelor pe Rin, în versiunea aprobată în 2004 de CCNR. Condiţiile şi cerinţele tehnice pentru eliberarea de certificate de navigaţie interioară prevăzute la articolul 22 din Convenţia revizuită privind navigaţia pe Rin sunt revizuite periodic şi sunt recunoscute ca reflectând stadiul actual al dezvoltării tehnologice.
(4)Având în vedere cadrele juridice şi calendarele diferite pentru procedurile de luare a deciziilor, este dificil să se menţină echivalenţa dintre certificatele unionale de navigaţie interioară eliberate în conformitate cu Directiva 2006/87/CE şi certificatele eliberate în conformitate cu articolul 22 din Convenţia revizuită privind navigaţia pe Rin. Prin urmare, securitatea juridică nu este asigurată, fapt care riscă să compromită siguranţa navigaţiei.
(5)Pentru a obţine armonizarea la nivelul Uniunii şi pentru a preveni denaturarea concurenţei şi existenţa unor niveluri diferite de siguranţă, ar trebui să se aplice aceleaşi cerinţe tehnice pentru toate căile navigabile interioare ale Uniunii şi acestea ar trebui să fie actualizate cu regularitate.
(6)Dat fiind că CCNR a atins un nivel semnificativ de expertiză în ceea ce priveşte dezvoltarea şi actualizarea cerinţelor tehnice pentru navele de navigaţie interioară, expertiza respectivă ar trebui să fie folosită pe deplin pentru căile navigabile interioare din Uniune. Un Comitet european pentru elaborarea de standarde privind navigaţia interioară (CESNI), aflat sub auspiciile CCNR şi deschis experţilor din toate statele membre, este responsabil pentru elaborarea standardelor tehnice în domeniul navigaţiei interioare, la care Uniunea ar trebui să facă referire.
(7)Certificatele unionale de navigaţie interioară care atestă că construcţiile navale sunt pe deplin conforme cu cerinţele tehnice ar trebui să fie valabile pe toate căile navigabile interioare ale Uniunii.
(8)Ar trebui armonizate într-o măsură sporită condiţiile pentru eliberarea de către statele membre a certificatelor suplimentare de navigaţie interioară ale Uniunii pentru operaţiunile desfăşurate pe căile navigabile din zonele 1 şi 2 (estuare) şi pentru operaţiunile desfăşurate pe căile navigabile din zona 4.
(9)Din motive de siguranţă, standardele ar trebui să fie armonizate într-o măsură ridicată şi în aşa fel, încât să nu se reducă nivelul standardelor de siguranţă pe căile navigabile interioare ale Uniunii. Cu toate acestea, ar trebui să li se permită statelor membre, după consultarea Comisiei, să stabilească dispoziţii specifice în privinţa unor cerinţe tehnice suplimentare sau reduse pentru anumite zone, cu condiţia ca astfel de măsuri să fie limitate la subiectele specifice prevăzute în anexele III şi IV.
(10)În condiţiile menţinerii unui nivel adecvat de siguranţă, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda derogări de la prezenta directivă în anumite cazuri ce privesc căile navigabile care nu sunt conectate cu căile navigabile interioare ale altor state membre sau anumite construcţii navale care navighează exclusiv pe o cale navigabilă naţională. În cazul în care aceste derogări acoperă toate construcţiile navale care navighează pe teritoriul unui stat membru, ar fi o obligaţie disproporţionată şi inutilă ca statul membru respectiv să transpună toate obligaţiile prevăzute în prezenta directivă. Statele membre nu pot elibera certificate unionale de navigaţie interioară decât dacă au transpus obligaţiile relevante în temeiul prezentei directive.
(11)Ar trebui să fie posibile derogări de la prezenta directivă şi recunoaşterea echivalenţelor pentru construcţii navale specifice, pentru a se permite abordări alternative, pentru a se promova inovarea sau pentru a se evita costurile nerezonabile, cu condiţia să se asigure un nivel de siguranţă echivalent sau adecvat. În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare cu privire la astfel de derogări şi recunoaşteri ale echivalenţelor. Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a face trimitere la recomandările formulate de CESNI cu privire la astfel de derogări şi recunoaşteri ale echivalenţelor. Respectivele competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(12)Din motive de eficienţă administrativă, tehnică şi economică, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna autorităţi competente responsabile pentru asigurarea respectării prezentei directive şi aplicarea ei corectă în conformitate cu practicile naţionale ale statelor în cauză.
(13)Certificatul unional de navigaţie interioară ar trebui eliberat construcţiilor navale care trec de o inspecţie tehnică efectuată înainte de punerea în funcţiune a respectivelor construcţii navale. Această inspecţie tehnică ar trebui utilizată pentru a verifica dacă construcţia navală respectă cerinţele tehnice stabilite în prezenta directivă. Autorităţile competente din statele membre ar trebui să aibă dreptul de a controla în orice moment o astfel de conformitate, precum şi prezenţa la bord a unui certificat de navigaţie interioară valabil.
(14)În anumite limite de timp şi în funcţie de categoria construcţiei navale în cauză, este necesar să se stabilească perioada de valabilitate a certificatelor unionale de navigaţie interioară pentru fiecare caz în parte.
(15)Pentru a menţine un nivel ridicat de siguranţă al navigaţiei interioare, este necesară stabilirea de dispoziţii detaliate în ceea ce priveşte înlocuirea, reînnoirea, prelungirea valabilităţii şi eliberarea de noi certificate unionale de navigaţie interioară.
(16)Pentru a se asigura punerea în aplicare eficientă a prezentei directive, ar trebui să se introducă în baza de date europeană pentru identificarea navelor informaţii privind construcţiile navale de navigaţie interioară, spre uzul autorităţilor competente. Baza de date europeană pentru identificarea navelor ar trebui să ofere în special posibilitatea de a verifica istoricul oricăror cereri de eliberare de certificate aflate în curs de examinare, precum şi informaţii privind toate certificatele valabile eliberate deja pentru construcţia navală în cauză. Comisia ar trebui să păstreze şi să adapteze baza de date europeană pentru identificarea navelor, astfel încât aceasta să poată susţine pe deplin aplicarea prezentei directive.
(17)Este necesar ca măsurile stabilite în Directiva 2009/100/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) să rămână în vigoare pentru navele care nu fac obiectul prezentei directive.
(1)Directiva 2009/100/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind recunoaşterea reciprocă a certificatelor de navigaţie pentru navele de navigaţie interioară (JO L 259, 2.10.2009, p. 8).
(18)Pentru a ameliora claritatea legislaţiei Uniunii, domeniul de aplicare al Directivei 2009/100/CE ar trebui să fie adaptat pentru a lua în considerare domeniul de aplicare complementar al prezentei directive şi evoluţiile privind acordurile internaţionale. Aşadar, Directiva 2009/100/CE ar trebui modificată.
(19)Ar trebui să se aplice un regim tranzitoriu în cazul construcţiilor navale în folosinţă care nu deţin încă un certificat unional de navigaţie interioară, atunci când acestea sunt supuse primei inspecţii tehnice în conformitate cu cerinţele tehnice revizuite stabilite de prezenta directivă.
(20)În scopul unei mai bune reglementări şi al simplificării, ar trebui să fie posibil ca prezenta directivă să facă trimitere la standarde internaţionale fără a le dubla în cadrul juridic al Uniunii.
(21)CESNI a fost instituit pentru a facilita armonizarea standardelor tehnice aplicate în sectorul căilor navigabile interioare în întreaga Europă. Pentru a asigura un nivel înalt de siguranţă şi eficienţă în navigaţia interioară, pentru a menţine echivalenţa certificatelor de navigaţie interioară şi pentru a ţine seama de progresul tehnic şi ştiinţific şi de alte evoluţii din acest sector, ar trebui să fie actualizată trimiterea din prezenta directivă la standardul european CESNI de stabilire a cerinţelor tehnice pentru navele de navigaţie interioară (standardul ES-TRIN) aplicabil. Prin urmare, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte actualizarea trimiterii la cea mai recentă versiune a standardului ES-TRIN şi stabilirea datei punerii în aplicare a acestuia.
(22)Atunci când acest lucru este justificat printr-o analiză corespunzătoare şi în absenţa unor standarde internaţionale pertinente şi actualizate pentru a asigura siguranţa navigaţiei sau în cazul în care modificările procesului decizional al CESNI ar compromite interesele Uniunii, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea, în vederea protejării intereselor Uniunii, a anexei II la prezenta directivă prin prevederea de cerinţe tehnice adecvate.
(23)În vederea modificării sau a completării anumitor elemente neesenţiale ale prezentei directive, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea clasificării unei căi navigabile; specificarea în detaliu a datelor care urmează să fie introduse în baza de date europeană pentru identificarea navelor, tipurile de acces la respectiva bază de date, precum şi instrucţiunile privind utilizarea şi exploatarea acesteia; actualizarea cerinţelor tehnice minime pentru construcţiile navale care navighează pe căile navigabile interioare şi modificarea anexelor III şi IV pentru a ţine cont de progresul ştiinţific şi tehnic, a anexei V în scopul actualizării şi simplificării dispoziţiilor sale procedurale şi a anexei VI în vederea modificării criteriilor de recunoaştere a societăţilor de clasificare în scopul asigurării siguranţei navigaţiei, precum şi modificarea oricăror trimiteri din prezenta directivă la anexele II şi V, modificări care au devenit necesare în urma adoptării de acte delegate.
(24)La adoptarea actelor delegate, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (2). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(2)JO L 123,12.5.2016, p. 1.
(25)În scopul de a permite abordări alternative, de a promova inovarea, de a evita costurile nerezonabile, de a prevedea un proces eficient de eliberare a certificatelor sau de a ţine seama de circumstanţele regionale, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare în ceea ce priveşte autorizarea anumitor derogări de la cerinţele tehnice pentru construcţii navale specifice, recunoaşterea societăţilor de clasificare şi aprobarea de cerinţe tehnice suplimentare sau reduse pentru navele care navighează în anumite zone care nu sunt conectate cu căile navigabile interioare ale altui stat membru. Aceste competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(26)Pentru a asigura un cadru corespunzător pentru coordonarea şi cooperarea cu organizaţiile internaţionale competente în domeniul navigaţiei interioare, în special CCNR, şi elaborarea unor standarde tehnice uniforme pentru navigaţia interioară, la care Uniunea şi organizaţiile internaţionale ar putea face referire, prezenta directivă ar trebui să facă obiectul unei revizuiri, în special în ceea ce priveşte eficacitatea măsurilor pe care le introduce, precum şi mecanismele pentru cooperarea cu organizaţiile internaţionale competente în domeniul navigaţiei interioare în vederea creării unui set unic şi uniform de standarde tehnice.
(27)În Danemarca, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Cipru, Letonia, Malta, Portugalia, Slovenia şi Finlanda nu există căi navigabile interioare sau navigaţia interioară nu este utilizată într-o măsură semnificativă. În consecinţă, obligaţia ca aceste state membre să transpună şi să pună în aplicare prezenta directivă ar fi disproporţionată şi inutilă.
(28)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume stabilirea cerinţelor tehnice necesare pentru asigurarea siguranţei construcţiilor navale care navighează pe căile navigabile interioare ale Uniunii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea şi efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii prevăzut la acelaşi articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menţionat.
(29)Prin urmare, Directiva 2006/87/CE ar trebui abrogată,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiect
Prezenta directivă stabileşte:
(a)cerinţele tehnice necesare pentru asigurarea siguranţei construcţiilor navale care navighează pe căile navigabile interioare menţionate la articolul 4; precum şi
(b)clasificarea căilor navigabile interioare respective.
Art. 2: Domeniu de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică următoarelor construcţii navale:
a)nave cu o lungime (L) de cel puţin 20 de metri;
b)nave pentru care produsul dintre lungime (L), lăţime (B) şi pescaj (T) reprezintă un volum de cel puţin 100 de metri cubi;
c)remorchere şi împingătoare destinate remorcării sau împingerii construcţiilor navale astfel cum sunt menţionate la literele (a) şi (b) sau instalaţii plutitoare ori destinate deplasării prin legare la ureche a unor astfel de construcţii navale sau instalaţii plutitoare;
d)nave de pasageri;
e)instalaţii plutitoare.
(2)Prezenta directivă nu se aplică:
a)feriboturilor;
b)navelor militare;
c)navelor maritime, inclusiv remorcherelor şi împingătoarelor maritime, care:
(i)navighează sau staţionează în zone fluvio-maritime; sau
(ii)navighează temporar pe căi navigabile interioare, cu condiţia ca acestea să deţină la bord cel puţin:
- un certificat care dovedeşte conformitatea cu Convenţia internaţională pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS) din 1974 sau un certificat echivalent; un certificat care dovedeşte conformitatea cu Convenţia internaţională asupra liniilor de încărcare din 1966 sau un act echivalent şi un certificat internaţional de prevenire a poluării cu hidrocarburi (IOPP) care dovedeşte conformitatea cu Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL) din 1973/78;
- în cazul navelor maritime care nu fac obiectul SOLAS, al Convenţiei internaţionale asupra liniilor de încărcare din 1966 sau al MARPOL, certificatele relevante şi mărcile de bord liber impuse de legislaţia statului de pavilion;
- în cazul navelor de pasageri care nu fac obiectul niciuneia dintre convenţiile menţionate la prima liniuţă, un certificat privind normele şi standardele de siguranţă pentru navele de pasageri eliberat în conformitate cu Directiva 2009/45/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1); sau
(1)Directiva 2009/45/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 privind normele şi standardele de siguranţă pentru navele de pasageri (JO L 163, 25.6.2009, p. 1).
- în cazul construcţiilor navale de agrement care nu fac obiectul niciuneia dintre convenţiile menţionate la prima liniuţă, un certificat din partea ţării căreia îi arborează pavilionul care să ateste un nivel adecvat de siguranţă.
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
(a)"construcţie navală" înseamnă o navă sau o instalaţie plutitoare;
(b)"navă" înseamnă o navă de navigaţie interioară sau o navă maritimă;
(c)"navă de navigaţie interioară" înseamnă o navă destinată exclusiv sau în principal navigaţiei pe căile navigabile interioare;
(d)"remorcher" înseamnă o navă special construită pentru a efectua operaţiuni de remorcare;
(e)"împingător" înseamnă o navă special construită pentru a asigura propulsia unui convoi împins;
(f)"navă de pasageri" înseamnă o navă pentru voiaj de zi sau o navă cu cabine, construită şi echipată pentru a transporta mai mult de 12 pasageri;
(g)"instalaţie plutitoare" înseamnă o structură plutitoare care transportă echipamente de lucru, precum macarale, echipament de dragare, sonete sau elevatoare;
(h)"construcţie plutitoare" înseamnă orice structură plutitoare care nu este în mod normal destinată a fi deplasată, cum ar fi un bazin de înot, un doc, un debarcader sau un hangar pentru bărci;
(i)"mijloc plutitor" înseamnă o plută sau altă structură, mijloc sau ansamblu care poate să navigheze şi care nu este o navă sau o instalaţie ori construcţie plutitoare;
(j)"construcţie navală de agrement" înseamnă o navă, alta decât o navă de pasageri, destinată să fie utilizată în scopuri sportive sau recreative;
(k)"navă de mare viteză" înseamnă o construcţie navală motorizată capabilă să atingă viteze de peste 40 km/h în raport cu apa;
(l)"deplasament volumetric" înseamnă volumul imers al navei, exprimat în metri cubi;
(m)"lungime (L)" înseamnă lungimea maximă a corpului navei, exprimată în metri, excluzând cârma şi bompresul;
(n)"lăţime (B)" înseamnă lăţimea maximă a corpului navei, exprimată în metri, măsurată în exteriorul tablelor învelişului bordajului (excluzând roţile cu zbaturi, brâiele de acostare şi altele similare);
(o)"pescaj (T)" înseamnă distanţa verticală, exprimată în metri, dintre punctul cel mai de jos al corpului navei, fără a lua în considerare chila sau alte elemente accesorii fixe, şi linia pescajului maxim;
(p)"căi navigabile interioare conectate" înseamnă căi navigabile ale unui stat membru conectate cu căile navigabile interioare ale altui stat membru prin intermediul unor căi navigabile interioare pe care pot naviga, potrivit dreptului naţional sau internaţional, construcţiile navale care intră sub incidenţa prezentei directive.
Art. 4: Clasificarea căilor navigabile interioare
(1)În sensul prezentei directive, căile navigabile interioare ale Uniunii se clasifică după cum urmează:
a)zonele 1, 2, 3 şi 4:
(i)zonele 1 şi 2: căile navigabile enumerate în anexa I capitolul 1;
(ii)zona 3: căile navigabile enumerate în anexa I capitolul 2;
(iii)zona 4: toate celelalte căi navigabile interioare pe care pot naviga, potrivit dreptului intern, construcţiile navale care intră sub incidenţa prezentei directive;
b)zona R: căile navigabile dintre cele menţionate la litera (a) pentru care certificatele se eliberează în conformitate cu articolul 22 din Convenţia revizuită privind navigaţia pe Rin, aşa cum este formulat la 6 octombrie 2016.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 în ceea ce priveşte modificările la anexa I, pentru a schimba clasificarea unei căi navigabile, inclusiv a adăuga şi a elimina căi navigabile. Astfel de modificări la anexa I se pot face numai la solicitarea statului membru în cauză, pentru căi navigabile de pe teritoriul său.
Art. 5: Îndeplinirea cerinţelor tehnice şi de siguranţă
(1)Statele membre asigură că construcţiile navale menţionate la articolul 2 alineatul (1) care navighează pe căile navigabile interioare ale Uniunii menţionate la articolul 4 sunt construite şi întreţinute în conformitate cu cerinţele prevăzute în prezenta directivă.
(2)Respectarea de către o construcţie navală a alineatului (1) se atestă printr-un certificat eliberat în conformitate cu prezenta directivă.
Art. 6: Certificate unionale de navigaţie interioară
(1)Certificatele unionale de navigaţie interioară sunt eliberate de autorităţile competente ale statelor membre, în conformitate cu prezenta directivă. La eliberarea unui certificat unional de navigaţie interioară, statele membre verifică dacă pentru construcţia navală în cauză nu s-a eliberat deja un certificat valabil de tipul celor menţionate la articolul 7.
(2)Certificatele unionale de navigaţie interioară se întocmesc în conformitate cu modelul prevăzut în anexa II.
(3)Fiecare stat membru întocmeşte o listă cu autorităţile competente în domeniul eliberării certificatelor unionale de navigaţie interioară şi notifică în acest sens Comisia, inclusiv privind orice modificări aduse listei. Comisia păstrează o listă actualizată a autorităţilor competente pe un site adecvat.
(4)Certificatul unional de navigaţie interioară se eliberează în urma unei inspecţii tehnice efectuate înainte de punerea în funcţiune a construcţiei navale, cu scopul de a verifica dacă aceasta îndeplineşte cerinţele tehnice menţionate în anexele II şi V.
(5)Îndeplinirea de către o construcţie navală a cerinţelor suplimentare menţionate la articolul 23 alineatele (1) şi (2) este verificată, după caz, în cadrul inspecţiilor tehnice prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol şi la articolul 29 sau în cadrul unei inspecţii tehnice efectuate la cererea proprietarului construcţiei navale sau a reprezentantului său.
(6)Procedurile privind depunerea cererii pentru inspecţie şi privind stabilirea locului şi datei de desfăşurare a inspecţiei respective intră în atribuţiile autorităţilor competente care eliberează certificatul unional de navigaţie interioară. Autoritatea competentă stabileşte ce documente trebuie prezentate. Procedura se desfăşoară astfel încât să se garanteze că inspecţia se poate efectua într-o perioadă rezonabilă de timp de la data depunerii cererii.
(7)Autorităţile competente din statele membre eliberează un certificat unional de navigaţie interioară pentru construcţiile navale care nu fac obiectul prezentei directive, la cererea proprietarilor sau a reprezentanţilor acestora, în cazul în care construcţiile navale îndeplinesc cerinţele prevăzute în prezenta directivă.
Art. 7: Obligaţia de a deţine un certificat la bord
Construcţiile navale care navighează pe căile navigabile interioare ale Uniunii menţionate la articolul 4 au obligaţia de a deţine la bord următoarele documente în original:
(a)atunci când navighează pe o cale navigabilă din zona R, fie:
- un certificat eliberat în temeiul articolului 22 din Convenţia revizuită privind navigaţia pe Rin; fie
- un certificat unional de navigaţie interioară care atestă, dacă este cazul în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii în temeiul anexei II la prezenta directivă pentru construcţiile navale care navighează pe Rin (zona R), deplina conformitate a construcţiei navale cu cerinţele tehnice menţionate în anexele II şi V la prezenta directivă, pentru care echivalenţa cu cerinţele tehnice prevăzute pentru aplicarea Convenţiei revizuite privind navigaţia pe Rin a fost stabilită în conformitate cu regulile şi procedurile aplicabile;
(b)atunci când navighează pe alte căi navigabile, un certificat unional de navigaţie interioară sau un certificat eliberat în temeiul articolului 22 din Convenţia revizuită privind navigaţia pe Rin, incluzând, după caz, orice certificate suplimentare de navigaţie interioară ale Uniunii în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă.
Art. 8: Certificate suplimentare de navigaţie interioară ale Uniunii
(1)Construcţiile navale care deţin la bord un certificat unional valabil de navigaţie interioară sau un certificat eliberat în temeiul articolului 22 din Convenţia revizuită privind navigaţia pe Rin primesc un certificat unional suplimentar de navigaţie interioară în conformitate cu articolul 23 din prezenta directivă.
(2)Certificatul unional suplimentar de navigaţie interioară se întocmeşte în conformitate cu modelul prevăzut în anexa II şi este eliberat de autorităţile competente în condiţiile stabilite cu privire la respectivele căi navigabile.
Art. 9: Certificate provizorii de navigaţie interioară ale Uniunii
(1)Autorităţile competente ale statelor membre pot elibera un certificat unional de navigaţie interioară provizoriu:
a)construcţiilor navale care, cu permisiunea autorităţii competente, intenţionează să se deplaseze spre o anumită destinaţie pentru a obţine un certificat unional de navigaţie interioară;
b)construcţiilor navale al căror certificat unional de navigaţie interioară a fost pierdut, deteriorat sau retras temporar, astfel cum se menţionează la articolele 13 şi 15 sau în anexele II şi V;
c)construcţiilor navale al căror certificat unional de navigaţie interioară este în curs de eliberare după ce construcţiile navale respective au trecut cu succes de inspecţie;
d)construcţiilor navale care nu au îndeplinit toate condiţiile necesare pentru obţinerea unui certificat unional de navigaţie interioară în conformitate cu anexele II şi V;
e)construcţiilor navale avariate în aşa măsură, încât nu mai sunt conforme cu certificatul unional de navigaţie interioară al acestora;
f)construcţiilor plutitoare sau mijloacelor plutitoare pe care autorităţile responsabile cu operaţiunile de transport special le-au autorizat să efectueze un astfel de transport cu condiţia obţinerii unui astfel de certificat unional de navigaţie interioară provizoriu, în conformitate cu reglementările aplicabile emise de autoritatea în domeniul navigaţiei din statele membre;
g)construcţiilor navale care beneficiază de o derogare de la anexele II şi V, în conformitate cu articolele 25 şi 26 din prezenta directivă, până la adoptarea actelor de punere în aplicare relevante.
(2)Certificatul unional de navigaţie interioară provizoriu se eliberează numai dacă navigabilitatea construcţiei navale, a construcţiei plutitoare sau a mijlocului plutitor pare să fi fost asigurată în mod corespunzător. Certificatul se întocmeşte pe baza modelului din anexa II.
(3)Certificatul unional de navigaţie interioară provizoriu cuprinde condiţiile considerate necesare de către autoritatea competentă şi este valabil:
a)în cazurile menţionate alineatul (1) literele (a), (d), (e) şi (f), pentru un singur voiaj specific efectuat în decursul unei perioade adecvate care să nu depăşească o lună;
b)în cazurile menţionate la alineatul (1) literele (b) şi (c), pentru o perioadă adecvată;
c)în cazurile menţionate la alineatul (1) litera (g), pe o perioadă de şase luni; certificatul unional de navigaţie interioară provizoriu poate fi prelungit din şase în şase luni până la adoptarea respectivului act de punere în aplicare.
Art. 10: Valabilitatea certificatelor unionale de navigaţie interioară
(1)Perioada de valabilitate a certificatelor unionale de navigaţie interioară eliberate construcţiilor navale nou construite este stabilită de autoritatea competentă şi nu poate depăşi:
a)cinci ani în cazul navelor de pasageri şi al navelor de mare viteză;
b)zece ani în cazul tuturor celorlalte tipuri de construcţii navale.
Perioada de valabilitate trebuie indicată în certificatul unional de navigaţie interioară.
(2)În cazul construcţiilor navale care se află deja în funcţiune înainte de efectuarea inspecţiei tehnice, autoritatea competentă stabileşte perioada de valabilitate a certificatului unional de navigaţie interioară pentru fiecare caz în parte, având în vedere rezultatele inspecţiei. Perioada de valabilitate nu poate însă depăşi perioadele prevăzute la alineatul (1).
Art. 11: Prelungirea excepţională a valabilităţii certificatelor unionale de navigaţie interioară
În mod excepţional, valabilitatea unui certificat unional de navigaţie interioară poate fi prelungită, fără efectuarea unei inspecţii tehnice, pentru o perioada de maximum şase luni, în conformitate cu anexele II şi V, de către autoritatea competentă care a eliberat sau a reînnoit certificatul. Prelungirea valabilităţii se menţionează în certificatul respectiv.
Art. 12: Registrul certificatelor unionale de navigaţie interioară
(1)Certificatul unional de navigaţie interioară se reînnoieşte la expirarea perioadei sale de valabilitate, în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 6, în urma unei inspecţii tehnice menite să verifice dacă construcţia navală îndeplineşte cerinţele tehnice menţionate în anexele II şi V. Certificatele unionale de navigaţie interioară pot fi reînnoite de orice autoritate competentă notificată Comisiei în temeiul articolului 6 alineatul (3).
(2)În cazul reînnoirii certificatelor unionale de navigaţie interioară, dispoziţiile tranzitorii prevăzute în anexa II se aplică construcţiilor navale în condiţiile specificate în anexa menţionată.
Art. 13: Înlocuirea certificatelor unionale de navigaţie interioară
Fiecare stat membru stabileşte condiţiile în care poate fi înlocuit un certificat unional valabil de navigaţie interioară care a fost pierdut sau deteriorat. Condiţiile respective impun construcţiilor navale care solicită înlocuirea certificatelor prezentarea unei declaraţii privind pierderea certificatului, în cazul pierderii, sau returnarea certificatului deteriorat, în cazul deteriorării. Pe certificatul înlocuitor se menţionează faptul că acesta este un duplicat.
Art. 14: Modificări sau reparaţii majore ale construcţiei navale
În cazul unor modificări sau reparaţii majore care afectează respectarea de către construcţia navală a cerinţelor tehnice menţionate în anexele II şi V cu privire la integritatea structurală, navigarea, manevrabilitatea sau caracteristicile speciale, respectiva construcţie navală trebuie supusă inspecţiei tehnice prevăzute la articolul 6 înainte de a efectua un alt voiaj.
În urma acestei inspecţii, certificatul unional de navigaţie interioară existent se modifică pentru a reflecta caracteristicile tehnice modificate ale construcţiei navale, sau certificatul respectiv se retrage şi se eliberează un nou certificat. Dacă noul certificat se eliberează în alt stat membru decât cel care a eliberat sau a reînnoit certificatul iniţial, autoritatea competentă care a eliberat sau a reînnoit certificatul în cauză este informată în acest sens în termen de 30 de zile de la data eliberării noului certificat.
Art. 15: Refuzul de a elibera sau de a reînnoi certificatele unionale de navigaţie interioară şi retragerea acestor certificate
(1)Orice decizie de a nu elibera sau a nu reînnoi un certificat unional de navigaţie interioară trebuie să precizeze motivele pe care se bazează. Proprietarul construcţiei navale sau reprezentantul acestuia este notificat în acest sens şi este informat cu privire la căile de atac şi termenele aplicabile din statul membru în cauză.
(2)Orice certificat unional valabil de navigaţie interioară poate fi retras de autoritatea competentă care l-a eliberat sau l-a reînnoit dacă construcţia navală nu mai îndeplineşte cerinţele tehnice specificate în certificatul său.
Art. 16: Recunoaşterea certificatelor de navigaţie ale construcţiilor navale din ţări terţe
Până la intrarea în vigoare a acordurilor privind recunoaşterea reciprocă a certificatelor de navigaţie între Uniune şi ţările terţe, autorităţile competente ale unui stat membru pot recunoaşte certificatele de navigaţie ale construcţiilor navale din ţări terţe în scopul navigaţiei pe teritoriul statului membru respectiv.
Art. 17: Registre ale certificatelor
Statele membre se asigură că autorităţile lor competente păstrează un registru cu toate certificatele pe care le-au eliberat sau reînnoit în temeiul articolelor 6, 8, 9 şi 12. Registrul respectiv cuprinde informaţiile conţinute de modelul de certificat prevăzut în anexa II.
Art. 18: Numărul european unic de identificare a navei
(1)Statele membre se asigură că fiecărei construcţii navale i se atribuie un număr european unic de identificare a navei (ENI), în conformitate cu anexele II şi V.
(2)Fiecare construcţie navală are doar un ENI care rămâne neschimbat pe întreaga durată de viaţă a acesteia.
(3)Atunci când eliberează un certificat unional de navigaţie interioară, autoritatea competentă introduce ENI în certificatul respectiv.
(4)Fiecare stat membru întocmeşte o listă cu autorităţile competente responsabile pentru atribuirea ENI şi notifică în acest sens Comisia, precum şi privind orice modificări aduse listei. Comisia păstrează o listă actualizată a autorităţilor competente pe un site adecvat.
Art. 19: Baza de date europeană pentru identificarea navelor
(1)Comisia păstrează baza de date europeană pentru identificarea navelor pentru a sprijini măsuri administrative în vederea menţinerii siguranţei şi a facilitării navigaţiei şi pentru a asigura punerea în aplicare a prezentei directive.
Orice prelucrare de date cu caracter personal de către statele membre se realizează în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecţia datelor cu caracter personal, în special Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Orice prelucrare de date cu caracter personal de către Comisie se realizează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(2)Statele membre se asigură că, pentru fiecare construcţie navală, autorităţile competente introduc fără întârziere în baza de date europeană pentru identificarea navelor:
a)datele de identificare şi descriere a construcţiei navale în conformitate cu prezenta directivă;
b)datele referitoare la certificatele eliberate, reînnoite, înlocuite şi retrase, precum şi la autoritatea competentă care eliberează certificatul, în conformitate cu prezenta directivă;
c)câte o copie digitală a tuturor certificatelor eliberate de autorităţile competente în conformitate cu prezenta directivă;
d)datele referitoare la orice cerere respinsă sau în curs de soluţionare pentru certificate în conformitate cu prezenta directivă; şi
e)orice modificări aduse datelor menţionate la literele (a)-(d).
(3)Datele menţionate la alineatul (2) pot fi prelucrate de către autorităţi competente ale statelor membre, părţi contractante la Convenţia revizuită privind navigaţia pe Rin şi ţări terţe cărora li s-au încredinţat sarcini legate de aplicarea prezentei directive şi a Directivei 2005/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), în următoarele scopuri:
(1)Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind serviciile de informaţii fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunităţii (JO L 255, 30.9.2005, p. 152).
a)punerea în aplicare a prezentei directive şi a Directivei 2005/44/CE;
b)asigurarea traficului şi a managementului infrastructurii pe căile navigabile;
c)menţinerea sau sporirea siguranţei navigaţiei;
d)colectarea de date statistice.
(4)Autoritatea competentă a unui stat membru poate transfera date cu caracter personal unei ţări terţe sau unei organizaţii internaţionale dacă face acest lucru numai cu luarea în considerare a fiecărui caz în parte şi dacă cerinţele din Regulamentul (UE) 2016/679, în special cele din capitolul V din regulamentul menţionat, sunt îndeplinite. Statele membre se asigură că transferul este necesar pentru scopurile menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol. Statele membre se asigură că ţara terţă sau organizaţia internaţională nu transferă datele către o altă ţară terţă sau organizaţie internaţională decât dacă primeşte o autorizare scrisă în acest sens şi dacă respectă condiţiile specificate de autoritatea competentă a statului membru.
(5)Comisia poate, cu luarea în considerare a fiecărui caz în parte, să transfere date cu caracter personal unei autorităţi dintr-o ţară terţă sau unei organizaţii internaţionale sau să îi ofere acces la baza de date europeană pentru identificarea navelor, cu condiţia ca transferul sau accesul să fie necesar pentru scopurile menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, iar cerinţele articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 să fie îndeplinite. Comisia se asigură că transferul sau accesul este necesar pentru scopurile menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol. Comisia se asigură că ţara terţă sau organizaţia internaţională nu transferă datele către o altă ţară terţă sau organizaţie internaţională decât dacă primeşte o autorizare scrisă în acest sens şi dacă respectă condiţiile specificate de Comisie.
(6)Autoritatea competentă se asigură că datele referitoare la o construcţie navală sunt şterse din baza de date menţionată la alineatul (1) atunci când construcţia navală respectivă este eliminată.
(7)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 pentru a specifica în detaliu:
a)datele care trebuie introduse în baza de date de către statele membre;
b)tipurile de acces permis, ţinând seama de categoriile de destinatari ai datelor şi scopurile pentru care astfel de date sunt prelucrate, menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol;
c)instrucţiunile privind utilizarea şi exploatarea bazei de date, în special în ceea ce priveşte măsurile de securitate a datelor, codificarea şi prelucrarea datelor şi interconectarea bazei de date cu registrele menţionate la articolul 17.
Art. 20: Efectuarea inspecţiilor tehnice
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente menţionate la alineatul (3) execută inspecţiile iniţiale, periodice, speciale şi voluntare menţionate în prezenta directivă.
(2)Autorităţile competente respective pot să nu supună, în întregime sau parţial, construcţia navală inspecţiei tehnice în cazul în care rezultă dintr-un atestat valabil, eliberat de o societate de clasificare recunoscută în conformitate cu articolul 21, că construcţia navală îndeplineşte, în întregime sau parţial, cerinţele tehnice menţionate în anexele II şi V.
(3)Fiecare stat membru întocmeşte o listă cu autorităţile sale competente responsabile pentru executarea inspecţiilor tehnice şi notifică în acest sens Comisia, inclusiv privind orice modificări aduse listei. Comisia păstrează o listă actualizată a autorităţilor competente şi a organismelor de inspecţie pe un site adecvat.
(4)Fiecare stat membru respectă cerinţele specifice în ceea ce priveşte organismele de inspecţie şi cererea de efectuare a unei inspecţii, astfel cum se prevede în anexele II şi V.
Art. 21: Recunoaşterea societăţilor de clasificare
(1)Comisia adoptă acte de punere în aplicare în scopul de a recunoaşte o societate de clasificare care îndeplineşte criteriile enumerate în anexa VI sau de a retrage recunoaşterea, în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 33 alineatul (2).
(2)Cererea de recunoaştere este prezentată Comisiei de către statul membru în care societatea de clasificare îşi are sediul sau are o filială autorizată să elibereze atestate ce indică respectarea de către o construcţie navală a cerinţelor menţionate în anexele II şi V în conformitate cu prezenta directivă. Cererea trebuie să fie însoţită de toate informaţiile şi documentele necesare pentru a verifica îndeplinirea criteriilor de recunoaştere.
(3)Orice stat membru poate prezenta Comisiei o cerere de retragere a recunoaşterii în cazul în care consideră că o societate de clasificare nu mai îndeplineşte criteriile stabilite în anexa VI. Cererea de retragere trebuie să fie însoţită de documente justificative.
(4)Societăţile de clasificare cărora li s-a acordat recunoaşterea până la 6 octombrie 2016, în conformitate cu Directiva 2006/87/CE, îşi păstrează recunoaşterea.
(5)Comisia publică pentru prima dată la 7 octombrie 2017 şi ţine la zi pe un site adecvat o listă a societăţilor de clasificare recunoscute în conformitate cu prezentul articol. Statele membre comunică Comisiei orice modificări legate de denumirile sau de adresele societăţilor de clasificare pentru care au cerut recunoaşterea.
Art. 22: Controlul conformităţii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile lor competente pot controla oricând dacă o construcţie navală deţine un certificat valabil în conformitate cu articolul 7 şi dacă satisface cerinţele pentru eliberarea unui astfel de certificat.
În cazul neconformării cu cerinţele, autorităţile competente iau măsuri adecvate în conformitate cu alineatele (2)-(5) de la prezentul articol. De asemenea, acestea solicită ca proprietarul construcţiei navale sau reprezentantul acestuia să ia toate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei într-un termen stabilit de autorităţile competente.
Autoritatea competentă care a eliberat certificatul deţinut de construcţia navală este informată de aceste neconformităţi în termen de şapte zile de la control.
(2)În cazul în care nu deţine un certificat valabil, construcţiei navale i se poate interzice să continue voiajul.
(3)Dacă pe parcursul controlului constată că construcţia navală prezintă un pericol evident pentru persoanele aflate la bord, pentru mediu sau pentru siguranţa navigaţiei, autorităţile competente pot să interzică construcţiei navale să îşi continue voiajul până când se iau măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.
De asemenea, autorităţile competente pot dispune măsuri proporţionale care să permită construcţiei navale să se îndrepte în siguranţă, după caz, la terminarea operaţiunilor sale de transport, către un loc în care va fi inspectată sau reparată.
(4)Un stat membru care a împiedicat continuarea voiajului unei construcţii navale sau care a notificat proprietarului construcţiei navale sau reprezentantului acestuia intenţia sa de a face acest lucru dacă nu se remediază deficienţele constatate informează autoritatea competentă din statul membru care a eliberat certificatul construcţiei navale sau care la reînnoit ultima dată, în termen de şapte zile, cu privire la decizia luată sau pe care intenţionează să o ia.
(5)Orice decizie de a întrerupe navigarea unei construcţii navale, adoptată în vederea punerii în aplicare a prezentei directive, trebuie să indice în detaliu motivele care stau la baza sa. Decizia respectivă se notifică fără întârziere părţii vizate, concomitent cu informaţiile despre căile de atac de care dispune în temeiul legislaţiei în vigoare în statul membru în cauză şi despre termenele în care acestea pot fi introduse.
Art. 23: Cerinţe tehnice modificate pentru anumite zone
(1)Statele membre pot adopta, după caz, în conformitate cu cerinţele Convenţiei revizuite privind navigaţia pe Rin, cerinţe tehnice suplimentare faţă de cele menţionate în anexele II şi V pentru construcţiile navale care navighează pe căile navigabile din zonele 1 şi 2 de pe teritoriile lor. Astfel de cerinţe suplimentare vizează numai elementele enumerate în anexa III.
(2)Fiecare stat membru poate menţine cerinţe tehnice suplimentare faţă de cele menţionate în anexele II şi V în ceea ce priveşte navele de pasageri care navighează pe căile navigabile interioare neconectate din zona 3. Astfel de cerinţe suplimentare vizează numai elementele enumerate în anexa III.
(3)În cazurile în care aplicarea dispoziţiilor tranzitorii menţionate în anexa II produce o reducere a nivelului standardelor naţionale de siguranţă existente, un stat membru poate renunţa la aplicarea respectivelor dispoziţii tranzitorii în ceea ce priveşte navele pentru transportul de pasageri care navighează pe căile sale navigabile interioare neconectate. În astfel de situaţii, statul membru în cauză poate impune navelor de pasageri respective care navighează pe căile sale navigabile interioare neconectate să îndeplinească integral cerinţele tehnice menţionate în anexele II şi V de la 30 decembrie 2008.
(4)Statele membre pot permite o aplicare parţială a cerinţelor tehnice sau pot stabili cerinţe tehnice mai flexibile decât cele menţionate în anexele II şi V în cazul construcţiilor navale care navighează exclusiv pe căile navigabile din zonele 3 şi 4 de pe teritoriile lor. Aplicarea cerinţelor tehnice mai flexibile sau aplicarea parţială a cerinţelor tehnice poate viza numai elementele enumerate în anexa IV.
(5)În cazul în care aplică alineatul (1), (2), (3) sau (4), un stat membru notifică Comisia în această privinţă cu cel puţin şase luni înainte de data preconizată pentru aplicare. Comisia informează în mod corespunzător celelalte state membre.
În cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de aprobare a cerinţelor tehnice suplimentare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura consultativă menţionată la articolul 33 alineatul (2).
(6)Îndeplinirea cerinţelor tehnice modificate în conformitate cu alineatele (1), (2), (3) şi (4) se indică în certificatul unional de navigaţie interioară sau în certificatul unional suplimentar de navigaţie interioară.
Art. 24: Derogări pentru anumite categorii de construcţii navale
(1)Menţinând un nivel adecvat de siguranţă, statele membre pot autoriza derogări de la toate sau o parte din dispoziţiile prezentei directive pentru:
a)construcţiile navale care navighează pe căi navigabile interioare neconectate;
b)construcţiile navale a căror capacitate de încărcare nu depăşeşte 350 de tone sau construcţiile navale care nu sunt destinate transportului de mărfuri şi care au un deplasament volumetric mai mic de 100 metri cubi, a căror chilă a fost pusă înainte de 1 ianuarie 1950 şi care navighează exclusiv pe teritoriul lor.
(2)Fără a aduce atingere Convenţiei revizuite privind navigaţia pe Rin, statele membre pot autoriza, în ceea ce priveşte navigaţia pe teritoriul lor, derogări de la prezenta directivă pentru construcţii navale care efectuează voiaje scurte de interes local sau în zone portuare. Derogările, precum şi voiajele sau zonele pentru care sunt valabile se indică în certificatul construcţiei navale.
(3)Statele membre notifică Comisiei derogările autorizate în conformitate cu alineatele (1) şi (2). Comisia informează în mod corespunzător celelalte state membre.
Art. 25: Utilizarea noilor tehnologii şi derogări pentru construcţii navale specifice
(1)Pentru a se încuraja inovarea şi utilizarea de noi tehnologii în navigaţia interioară, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să permită derogări sau să recunoască echivalenţa dintre specificaţiile tehnice pentru o anumită construcţie navală cu privire la:
a)eliberarea unui certificat unional de navigaţie interioară care recunoaşte utilizarea sau prezenţa la bordul unei construcţii navale a altor materiale, instalaţii sau echipamente sau adoptarea altor aranjamente sau aspecte legate de proiectare decât cele incluse în anexele II şi V, cu condiţia să se asigure un nivel echivalent de siguranţă;
b)eliberarea unui certificat de navigaţie interioară al Uniuni în scop experimental pentru o perioadă limitată, care încorporează noi specificaţii tehnice ce derogă de la cerinţele din anexele II şi V, cu condiţia să se asigure un nivel echivalent de siguranţă.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 33 alineatul (2).
(2)Autorităţile competente din statele membre specifică orice derogare sau recunoaştere a echivalenţelor menţionate la alineatul (1) în certificatul unional de navigaţie interioară.
Art. 26: Dificultăţi
(1)În urma expirării dispoziţiilor tranzitorii referitoare la cerinţele tehnice prevăzute în anexa II, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să permită derogări de la dispoziţiile tranzitorii prevăzute în anexa menţionată care au făcut obiectul dispoziţiilor tranzitorii respective, atunci când cerinţele menţionate sunt dificil de aplicat din punct de vedere tehnic sau când aplicarea lor ar putea necesita costuri disproporţionate.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 33 alineatul (2).
(2)Autorităţile competente din statele membre specifică orice derogări aplicabile menţionate la alineatul (1) în certificatul unional de navigaţie interioară.
Art. 27: Registrul echipamentelor omologate de tip
Comisia publică pe un site adecvat un registru al echipamentelor care au fost omologate de tip în conformitate cu anexele II şi V.
Art. 28: Dispoziţii tranzitorii referitoare la utilizarea documentelor
Documentele care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive şi care au fost eliberate de autorităţile competente ale statelor membre în temeiul Directivei 2006/87/CE înainte de 6 octombrie 2018 rămân valabile până la expirarea lor.
Art. 29: Construcţii navale care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 82/714/CEE
(1)Certificatul unional de navigaţie interioară se eliberează construcţiilor navale care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 82/714/CEE a Consiliului (1), dar care sunt vizate de prezenta directivă în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din prezenta directivă, în urma unei inspecţii tehnice în scopul de a verifica dacă respectiva construcţie navală îndeplineşte cerinţele tehnice menţionate în anexele II şi V din prezenta directivă. Inspecţia tehnică respectivă se efectuează la data expirării certificatului actual al construcţiei navale, dar în orice caz nu mai târziu de 30 decembrie 2018.
(1)Directiva 82/714/CEE a Consiliului din 4 octombrie 1982 de stabilire a condiţiilor tehnice pentru navele de navigaţie interioară (JO L 301, 28.10.1982, p. 1).
(2)Orice nerespectare a cerinţelor tehnice menţionate în anexele II şi V se indică în certificatul unional de navigaţie interioară. Dacă autorităţile competente consideră că aceste deficienţe nu reprezintă un pericol evident, construcţiile navale menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol pot continua să navigheze până la înlocuirea sau modificarea componentelor sau zonelor construcţiei navale certificate ca fiind neconforme cu cerinţele menţionate, după care componentele sau zonele respective respectă cerinţele tehnice menţionate în anexele II şi V.
(3)Înlocuirea pieselor existente cu piese identice sau cu piese echivalente ca tehnologie şi concepţie în cadrul reparaţiilor şi întreţinerii de rutină nu este considerată drept înlocuire sau modificare în sensul alineatului (2).
(4)În sensul alineatului (2) din prezentul articol, se presupune că există un pericol evident în special atunci când sunt afectate cerinţele privind integritatea structurală, navigarea sau manevrabilitatea ori caracteristicile speciale ale construcţiei navale în conformitate cu cerinţele tehnice menţionate în anexele II şi V. Derogările prevăzute în cerinţele tehnice menţionate în anexele II şi V nu sunt considerate drept deficienţe care reprezintă un pericol evident.
Art. 30: Dispoziţii tranzitorii referitoare la cerinţele temporare în temeiul Directivei 2006/87/CE
Cerinţele temporare adoptate în conformitate cu articolul 1.06 din anexa II la Directiva 2006/87/CE rămân valabile până la expirare.
Art. 31: Adaptarea anexelor
(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 32 în scopul adaptării anexei II pentru a actualiza, fără întârzieri nejustificate, trimiterea la cea mai recentă versiune a standardului ES-TRIN şi pentru a stabili data punerii în aplicare a acestuia.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), atunci când acest lucru este justificat printr-o analiză corespunzătoare şi în absenţa unor standarde internaţionale pertinente şi actualizate pentru a asigura siguranţa navigaţiei sau în cazul în care modificările procesului decizional al CESNI ar compromite interesele Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 32, de modificare a anexei II pentru a furniza cerinţe tehnice adecvate.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 privind adaptarea anexelor III şi IV la progresul ştiinţific şi tehnic.
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 privind adaptarea anexei V în scopul actualizării şi simplificării dispoziţiilor administrative.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 privind adaptarea anexei VI pentru modificarea criteriilor de recunoaştere a societăţilor de clasificare în scopul asigurării siguranţei navigaţiei.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32, în vederea actualizării trimiterilor din prezenta directivă la anumite dispoziţii ale anexelor II şi V pentru a ţine seama de modificările aduse anexelor respective.
Art. 32: Exercitarea delegării
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta actele delegate menţionate la articolele 4, 19 şi 31 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 6 octombrie 2016. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolele 4, 19 şi 31 poate fi revocată oricând de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilităţii actelor delegate aflate deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 4, 19 şi 31 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au exprimat nicio obiecţie în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European şi către Consiliu sau dacă, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 33: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de comitetul instituit în temeiul articolului 7 din Directiva 91/672/CEE a Consiliului (1) (denumit în continuare "comitetul"). Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(1)Directiva 91/672/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991 privind recunoaşterea reciprocă a brevetelor naţionale ale conducătorilor de navă pentru transportul de mărfuri şi călători pe căile navigabile interioare (JO L 373, 31.12.1991, p. 29).
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care avizul comitetului trebuie obţinut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de emitere a avizului, acest lucru este hotărât de preşedintele comitetului.
Art. 34: Revizuirea
Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, înainte de 7 octombrie 2021, un raport de revizuire a eficacităţii măsurilor introduse de prezenta directivă, în special în ceea ce priveşte armonizarea cerinţelor tehnice şi elaborarea standardelor tehnice aplicabile navigaţiei interioare. Raportul evaluează, de asemenea, mecanismele de cooperare cu organizaţiile internaţionale competente în domeniul navigaţiei interioare. Dacă este cazul, raportul este însoţit de o propunere legislativă menită să raţionalizeze şi mai mult cooperarea şi coordonarea în vederea stabilirii unor standarde la care să se poată face referire în actele legislative ale Uniunii. Comisia prezintă un raport similar în urma oricăror evoluţii majore în transportul pe căile navigabile interioare.
Art. 35: Sancţiuni
Statele membre stabilesc normele referitoare la sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporţionale şi disuasive.
Art. 36: Modificarea Directivei 2009/100/CE
Directiva 2009/100/CE se modifică după cum urmează:
1.Articolul 1 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 1
Prezenta directivă se aplică navelor destinate transportului de mărfuri pe căile navigabile interioare, care au o capacitate maximă de încărcare de cel puţin 20 de tone:
(a) cu o lungime mai mică de 20 de metri; şi
(b) pentru care produsul dintre lungime (L), lăţime (B) şi pescaj (T) este mai mic de 100 de metri cubi.
Prezenta directivă nu aduce atingere Regulamentelor de inspecţie a navelor pe Rin şi nici Acordului european privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase pe căi navigabile interioare (ADN)."
2.Articolul 3 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:
"(4) Statele membre pot impune navelor care transportă materiale periculoase astfel cum sunt definite în ADN să respecte cerinţele stabilite în acordul menţionat. Acestea pot solicita, ca dovadă, prezentarea autorizaţiei prevăzute în acordul menţionat."
(b)al doilea paragraf al alineatului (5) se înlocuieşte cu următorul text:
"Condiţiile speciale pentru transportul materialelor periculoase sunt considerate ca fiind îndeplinite pe toate căile navigabile din Comunitate atunci când navele îndeplinesc cerinţele din ADN. Dovada respectării cerinţelor respective poate fi făcută prin autorizaţia menţionată la alineatul (4)."
Art. 37: Transpunerea
(1)Fără a aduce atingere articolului 40, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 7 octombrie 2018 şi actele respective se aplică de la această dată. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă astfel de măsuri, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Statele membre comunică Comisiei textul dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(3)Orice stat membru care, în urma derogărilor autorizate în conformitate cu articolul 24 alineatele (1) şi (2), nu deţine construcţii navale vizate de prezenta directivă care navighează pe căile sale navigabile nu are obligaţia de a transpune capitolul 2, articolul 18 alineatul (3) şi articolele 20 şi 21.
Art. 38: Abrogare
Directiva 2006/87/CE se abrogă de la 7 octombrie 2018.
Trimiterile la directiva abrogată se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa VII.
Art. 39: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 40: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre, cu excepţia Danemarcei, Estoniei, Irlandei, Greciei, Spaniei, Ciprului, Letoniei, Maltei, Portugaliei, Sloveniei şi Finlandei.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 14 septembrie 2016.
Pentru Parlamentul European Preşedintele M. SCHULZ Pentru Consiliu Preşedintele I. KORCOK |
LISTA ANEXELOR
Anexa I: | Lista căilor navigabile interioare ale Uniunii repartizate geografic în zonele 1, 2 şi 3 |
Anexa II: | Cerinţe tehnice minime aplicabile construcţiilor navale care navighează pe căile navigabile interioare din zonele 1, 2, 3 şi 4 |
Anexa III: | Domenii în care pot fi adoptate cerinţe tehnice suplimentare aplicabile construcţiilor navale care navighează pe căile navigabile interioare din zonele 1 şi 2 şi pe căile navigabile interioare neconectate din zona 3 |
Anexa IV: | Domenii care pot face obiectul unor cerinţe tehnice reduse aplicabile construcţiilor navale care navighează pe căile navigabile interioare din zonele 3 şi 4 |
Anexa V: | Dispoziţii procedurale detaliate |
Anexa VI: | Societăţi de clasificare |
Anexa VII: | Tabel de corespondenţă |
ANEXA I:LISTA CĂILOR NAVIGABILE INTERIOARE ALE UNIUNII ÎMPĂRŢITE GEOGRAFIC ÎN ZONELE 1, 2 ŞI 3
CAPITOLUL 1:
Zona 1
Germania
Ems | De la linia care leagă vechiul far Greetsiel şi cheiul vestic de la intrarea în port la Eemshaven înspre larg până la 53° 30' latitudine nordică şi 6° 45' longitudine estică, şi anume uşor în afara zonei de transbordare pentru navele de mărfuri uscate în Alte Ems (1). |
(1) Pentru navele domiciliate în alt stat, se aplică dispoziţiile articolului 32 din Tratatul Ems-Dollart din 8 aprilie 1960 (BGBl. 1963 II p. 602). | |
Franţa
Gironde de la limita transversală a mării, definită de linia care uneşte Pointe de Grave cu Pointe de Suzac, până la linia care uneşte Pointe de Grave cu punctul estic al concii Pontaillac.
Loara, de la limita transversală a mării, definită de linia care uneşte punctul Mindin cu punctul Penoët, până la linia care uneşte lumina farului digului «Pointe du Pointeau» cu farul Villes-Martin de la Saint-Nazaire.
Sena de la limita transversală a mării (caracterizată de linia care porneşte de la Capul Hode, pe malul drept şi se termină pe malul stâng, în punctul în care digul proiectat se uneşte cu coasta în aval de Berville-sur-Mer) până la limita formată de o linie orientată la 245° care începe de la farul Sainte Adresse şi merge până la intersecţia cu meridianul Greenwich. De la această intersecţie, limita este prelungită de o linie mergând de la nord la sud până la intersecţia cu o linie mergând de la est la vest, de la farul «Falaise des Fonds» situat la vest de Honfleur.
Delta Ronului:
Golful Fos: de la limitele zonei 3 la nord şi la est, până la linia frântă care începe de la lumina farului digului canalului St-Louis, trecând prin baliza cardinală nordică din «They de la Gracieuse» şi prin baliza cardinală vestică din Lavéra şi terminându-se la Pointe de Bonnieu.
- Partea de sud a localităţii Etang de Berre, între Martigues (vârful Brise Lames) şi portul La Pointe (capătul digului nordic).
Polonia
- Partea Golfului Pomorska la sud de linia care leagă NordPerd de pe insula Rugen şi farul Niechorze.
- Partea Golfului Gdańska la sud de linia care leagă farul Hel şi geamandura care marchează intrarea în portul Baltijsk.
Suedia
Lacul Vänern, delimitat la sud de paralela de latitudine prin baliza Bastugrunds.
Lacul Vättern
Brofjorden - Donsö
Zona delimitată de limita continentală sau de limita zonei 2 sau 3 şi de o linie trasată de la punctul cel mai sudic al Grötö prin punctul cel mai vestic al Gĺsö; punctul cel mai nordic din Härmanö; Hermanö huvud (capul Härmanö); Vedholmen; Danholmen; centrul Mollön; lumina farului din Räbbehuvud; lumina inferioară a farului din Sankt Olov; punctul cel mai sudic est din Flatholmen; lumina farului din Ĺstol; lumina farului din Marstrand; lumina farului din Sälö; lumina inferioară a farului din Kĺgholmen; lumina farului din Tynneskär; lumina farului din Buskärs Knöte; şi lumina superioară a farului din Rivö până la lumina farului din Rivö.
Nordul Öregrundsgrepen
Zona dintre continent şi Gräsö, delimitată la nord de paralela de latitudine traversând farul Engelska grundet şi la sud de paralela longitudinală, trecând prin lumina superioară a farului Öregrund.
Söderarm - Sandhamn
Zona delimitată de limita zonei 2 şi de o linie care porneşte de la lumina de semnalizare frontală a farului Tyvö prin lumina farului Söderarm; lumina de semnalizare superioară a portului pilot Söderarm; şi lumina farului Prästkobben până la baliza Korsö.
Jungfrufjärden
Zona delimitată de limita continentală sau de limita zonei 2 şi de o linie trasată de la punctul cel mai vestic al Nämdö prin punctul cel mai vestic al Mörtö-Bunsö până la baliza Ornöhuvud.
Mysingen - Landsort
Zona delimitată de limita zonei 2 şi de o linie care porneşte de la lumina farului Utö prin punctul cel mai sudic al Nattarö; lumina farului Masknuv; şi lumina farului Viksten până la lumina farului Landsort.
Landsort - Arkö
Zona delimitată de limita continentală sau de limitele zonei 2 sau 3 şi de o linie trasată de la lumina farului Landsort prin punctul cel mai sudic al luminii farurilor Enskär şi Norra Kränkan până la Marö Kupa.
Golful Valdemarsviken şi arhipelagul Gryt
Zona delimitată de limitele continentale sau de limitele zonei 2 şi de o linie trasată de la baliza Gubbö Kupa prin lumina farului Häradsskär şi lumina farului Hägerökarten până la punctul cel mai sudic al Kvädö.
Kalmar Sound partea nordică - Västervik
Zona delimitată de limita continentală şi de o linie trasată de la Hallmare Skackel prin lumina farului Aleskär; lumina farului Idö; lumina farului Idö Stĺngskär; lumina farului Strupö Ljungskär, poziţia N 57 20,0 E016 48,0; şi baliza cardinală vestică a Enerumsgrund până la punctul cel mai nordic al Öland şi mai departe până la coasta de nord-vest a Öland şi, la sud, până la paralela N 56° 15,00'.
Kalmar Sound partea sudică
Zona dintre continent şi Öland, delimitată la nord de o linie trasată de la punctul Dunö (pe continent) până la Bejershamn pe Öland şi la sud de paralela N 56° 15,00'.
Zona 2
Cehia
Barajul lacului Lipno
Germania
Ems | De la linia care traversează Ems în apropiere de intrarea în portul Papenburg care leagă vechea staţie de pompare din Diemen şi deschiderea digului de la Halte până la linia de legătură dintre vechiul far Greetsiel şi cheiul vestic de la intrarea în port la Eemshaven (2) |
Leda | De la intrarea în avanportul ecluzei maritime din Leer până la vărsarea în Ems |
Jad | În direcţia uscatului de la o linie care leagă fosta lumină superioară a farului Schillig cu turnul bisericii din Langwarden |
Weser | De la marginea nord-vestică a podului de cale ferată din Bremen până la linia care leagă turnurile bisericilor din Langwarden şi Cappel, inclusiv braţele secundare ale râului Weser cunoscute sub denumirile de Rekumer Loch, Rechter Nebenarm şi Schweiburg |
Hunte | De la o linie situată la 140 m în aval de podul Amalienbrücke din Oldenburg până la gura de vărsare în râul Weser |
Lesum | De la confluenţa dintre Hamme şi Wümme (km 0,00) până la vărsarea în Weser |
Elba | De la limita inferioară a portului Hamburg până la o linie care leagă baliza (Kugelbake) de la Döse şi marginea vestică a digului Friedrichskoog (Dieksand), inclusiv: - Mühlenberger Loch - Ruthenstrom (de la km 3,75 până la gura de vărsare în Elba) - Nebenelben: - Hahnöfer Nebenelbe (delimitat de semnalizarea extinsă a Elbei de la km 635,00 până la km 644,00) - Lühesander Süderelbe (între prelungirea semnalizării Elbei de la km 646,50 până la km 650,50) - Bütztflether Süderelbe (de la km 0,69 până la gura de vărsare în Elba) - Haseldorfer Binnenelbe (între prelungirea semnalizării Elbei de la km 653,00 până la km 658,00) - Pagensander Nebenelbe (între prelungirea semnalizării Elbei de la km 659,00 până la km 664,00) - Schwarztonnensander Nebenelbe (între prelungirea semnalizării Elbei de la km 661,00 până la km 664,00) - Wischhafener Süderelbe (de la km 8,03 până la gura de vărsare în Elba) - Glückstädter Nebenelbe (între prelungirea semnalizării Elbei de la km 672,00 până la km 676,00) |
Este | De la bieful aval al ecluzei Buxtehude (km 0,25) până la gura de vărsare în Elba |
Lühe | De la bieful aval al Au-Mühle din Horneburg (km 0,00) până la gura de vărsare în Elba |
Schwinge | De la marginea de nord a ecluzei Salztor din Stade până la gura de vărsare în Elba |
Pinnau | De la marginea din sud-vest a podului de cale ferată din Pinneberg până la gura de vărsare în Elba |
Krückau | De la marginea din sud-vest a podului rutier Wedenkamp din Elmshorn până la gura de vărsare în Elba |
Stör | De la mira hidrometrică din Rensing până la gura de vărsare în Elba |
Freiburger Hafenpriel | De la marginea estică a ecluzei din Freiburg an der Elbe până la gura de vărsare în Elba |
Oste | De la 210 m în amonte de axa podului rutier de peste barajul Oste (km 69,36) până la gura de vărsare în Elba |
Meldorfer Bucht | În direcţia uscatului de la o linie care leagă marginea vestică a digului Friedrichskoog (Dieksand) şi capul digului vestic de la Büsum |
Eider | În aval de la gura canalului Gieselau (km 22,64) până la linia dintre mijlocul fortăreţei (Tränke) şi turnul bisericii din Vollerwiek |
Gieselaukanal | De la gura de vărsare în Eider până la gura canalului Nord-Ostsee |
Flensburger Förde | În direcţia uscatului de la o linie care leagă farul Kegnäs şi Birknack şi în direcţia nordului până la frontiera germano-daneză din Flensburger Förde |
Schlei | În direcţia uscatului de la o linie care leagă capetele digului din Schleimünde |
Eckernförder Bucht | În direcţia uscatului de la o linie care leagă Bocknis-Eck şi vârful din nord-est al continentului în apropiere de Dänisch Nienhof |
Kieler Förde | În direcţia uscatului de la o linie care leagă farul din Bülk şi monumentul comemorativ al marinei din Laboe |
Canalul Nord-Ostsee, inclusiv Audorfer See şi Schirnauer See | De la linia care leagă capetele de diguri de la Brunsbüttel până la linia care leagă semnalele luminoase de intrare din Kiel-Holtenau, inclusiv Borgstedter See şi Enge, Flemhuder See şi canalul Achterwehrer |
Trave | De la capătul din nord-vest al podului mobil de cale ferată din Lübeck, inclusiv Pötenitzer Wiek, şi Dassower See până la linia care leagă capetele de sud spre interior şi de nord spre exterior la Travemünde |
Wismarbucht, inclusiv Kirchsee, Breitling, Salzhaff şi zona portuară din Wismar | Limitat înspre larg de o linie care leagă Hoher Wieschendorf Huk de farul din Timmendorf şi de o linie care leagă farul din Gollwitz de pe insula Poel de vârful sudic al peninsulei Wustrow |
Warnow şi Unterwarnow inclusiv Breitling şi braţele secundare (fără braţul secundar la vest de Badewieseninsel) | De la marginea sudică a podului feroviar Rostock-Stralsund până la o linie care leagă capul nordic al digului vestic de capătul nordic al digului estic din Rostock-Warnemünde |
Apele împrejmuite de continent, de peninsulele Dar | Limitat înspre mare între - peninsula Zingst şi insula Bock: de paralela cu latitudinea de 54° 26' 42'' N, - insula Bock şi insula Hiddensee: de linia care leagă vârful nordic al insulei Bock şi vârful sudic al insulei Hiddensee; - insula Hiddensee şi insula Rügen (Bug): de linia care leagă vârful sud-estic al Neubessin de Buger Haken |
Greifswalder Bodden şi zona portuară Greifswald, inclusiv Ryck | De la marginea estică a Steinbecker Brücke din Greifswald până la o linie care leagă vârful estic al Thiessower Haken (Südperd) de vârful estic al insulei Ruden şi de vârful nordic al insulei Usedom (54° 10' 37'' N, 13° 47' 51'' E) |
Apele împrejmuite de continent şi de insula Usedom (Peenestrom, inclusiv zona portuară Wolgast, Achterwasser Stettiner Haff) | Înspre est până la frontiera germano-poloneză din Stettiner Haff |
Uecker | De la marginea de sud-vest a podului rutier din Uekermünde până la linia de legătură dintre marginile dinspre mare ale capetelor cheiurilor |
(2) Pentru navele domiciliate în alt stat, se aplică dispoziţiile articolului 32 din Tratatul Ems-Dollart din 8 aprilie 1960 (BGBl. 1963 II, p. 602). | |
şi Zingst şi de insulele Bock, Hiddensee şi Rügen (inclusiv zona portuară Stralsund)Franţa
Gironde de la borna kilometrică (BK 48,50) până la partea din aval a podului spre Ile de Patiras, la limita transversală a mării definită de linia care uneşte Pointe de Grave cu Pointe de Suzac;
Loara de la Cordemais (BK 25) până la limita transversală a mării definită de linia care uneşte Pointe de Mindin cu Pointe de Penhoët;
Sena de la începutul canalului Tancarville până la limita transversală a mării definită de linia care uneşte capul Hode, pe malul drept, cu punctul de pe malul stâng în care digul planificat atinge ţărmul în aval de Berville-sur-Mer;
Vilaine de la barajul Arzal până la limita transversală a mării definită de linia care uneşte Pointe du Scal cu Pointe du Moustoir;
Lacul Geneva.
Ungaria
Lacul Balaton
Ţările de Jos
Dollard
Eems
Waddenzee: inclusiv legăturile cu Marea Nordului
IJsselmeer: inclusiv Markermeer şi IJmeer, exceptând Gouwzee
Nieuwe Waterweg şi Scheur
Calandkanaal la vest de portul Benelux
Hollands Diep
Breeddiep, Beerkanaal şi porturile legate
Haringvliet şi Vuile Gat: inclusiv căile navigabile situate între Goeree Overflakkee, pe de o parte, şi Voorne Putten şi Hoeksche Waard, pe de altă parte
Hellegat
Volkerak
Krammer
Grevelingenmeer şi Brouwershavensche Gat: inclusiv toate căile navigabile situate între Schouwen Duiveland şi Goeree Overflakkee
Keten, Mastgat, Zijpe, Krabbenkreek, Scheldt-ul oriental şi Roompot: inclusiv căile navigabile situate între Walcheren, Noord Beveland şi Zuid Beveland, pe de o parte, şi Schouwen Duiveland şi Tholen, pe de altă parte, cu excepţia canalului Scheldt Rin
Scheldt şi Scheldt ul occidental şi gura acestuia de vărsare în mare: inclusiv căile navigabile situate între Zeeland Flanders, pe de o parte, şi Walcheren şi Zuid-Beveland, pe de altă parte, cu excepţia canalului Scheldt Rin
Polonia
Laguna Stettin (Szczecin)
Laguna Kamień
Laguna Vistula (Wisła)
Golful Puck
Lacul de acumulare Włocławski
Lacul Śniardwy
Lacul Niegocin
Lacul Mamry
Suedia
Lysekil - Orust - Tjörn
Zona delimitată de limita continentală şi de o linie trasată de la Släggö din Lysekil la Skaftölandet, cu o orientare de 170 de grade; o linie care porneşte de la lumina farului Islandsberg până la Lavösund; o linie care porneşte de la lumina farului Lyr cu o orientare de 300 de grade şi se află la est de Mollösund; o linie de la punctul cel mai sudic al Lyr până la Björholmen; şi în partea de nord a Hakefjorden până la linia constituită de paralela de latitudine N 58 01,00.
Arhipelagul sudic Gothenburg
Zona delimitată de limita continentală sau de limita zonei 3 şi de o linie trasată de la partea vestică a portului Arendal prin Knippelholmen; lumina farului Rivö, lumina superioară a farului Rivö; baliza Känsö torn; lumina farului Karholmen; şi lumina de semnalizare superioară a farului Rättarens până la Askims nabbe.
Öregrund - Norrtälje
Zona dintre continent şi Gräsö, delimitată la nord de paralela longitudinală care trece prin lumina de semnalizare superioară a farului Öregrund şi delimitată spre mare de o linie între Äspskäret şi lumina farului Rĺstensudde; de o linie care traversează Singsundet; de podurile care traversează Fygdströmmen; de o linie de la Dejeudden prin lumina farului Arholma până la lumina farului Tyvö.
Norrtälje - Nämdö
Zona delimitată de limita continentală şi de limitele zonei 2 sau 3 şi de o linie care porneşte de la lumina farului Tyvö, trecând prin lumina farului Idskärskobben; punctul cel mai vestic al Svartlöga; lumina farului Stenkobbsgrund, baliza Korsa; şi punctul cel mai vestic al Nämdö până la punctul cel mai sudic din Björnö.
Dalarö - Torö
Zona delimitată de limita continentală şi de o linie trasată de la baliza Ornöhuvud via Klacknäset; Näset la Ornö; punctul cel mai nordic din Utö; lumina farului Utö; lumina farului Älvsnabben; Norra Stegholmen; Yttre Garden; Valbruted pe Järflotta; şi Lĺngsudden pe Järflotta până la punctul cel mai estic de pe Torö.
Torö - Oxelösund
Zona delimitată de limita continentală sau de limitele zonei 3 şi de o linie care porneşte de la biserica de pe Torö şi trece prin lumina farului Fifang; lumina farului Kockehällan; Lacka torn; punctul cel mai estic al Kittelö; lumina farului Trutbadan, lumina farului Beten; şi baliza Femörehuvud până la Svartudden la nord de lumina superioară a farului Kungshamn.
Arhipelagul Braviken, Slätbaken şi Östergötland
Zona delimitată de continent (în vestul Brĺviken de la podul Hamnbron din Norrköping; în vestul Slätbaken, de la ecluza lui Mem) şi printr-o linie trasată de la lumina farului Gullängsberget prin baliza Arkö; Marö kupa; baliza Kupa Klint; punctul cel mai vestic al Birkskär; şi baliza Gubbö Kupa până la Dalaudde la sud de Orren.
Kalmar Sound partea centrală
Zona delimitată la vest de continent, la est de Öland, la nord de paralela N 56° 51,00' şi la sud de o linie care leagă punctul Dunö (pe continent) de Bejershamn de pe Öland.
CAPITOLUL 2:
Zona 3
Belgia
Scheldt - partea maritimă (în aval de rada Anvers)
Bulgaria
Dunărea: de la km 845,650 până la km 374,100
Cehia
Lacuri artificiale: Brněnska (Kniničky), Jesenice, Nechranice, Orlik, Rozkos, Slapy, Těrlicko, Zermanice şi Nové Mlýny III
Lacuri de exploatare de pietriş cu nisip: Ostrožna Nova Ves şi Tovačov
Germania
Dunăre | De la Kelheim (km 2 414,72) până la frontiera germano-austriacă de la Jochenstein |
Rin inclusiv Lampertheimer Altrhein (de la kilometrul 4,75 până la Rin), Altrhein Stockstadt-Erfelden (de la kilometrul 9,80 până la Rin) | De la frontiera germano-elveţiană de la Basel până la frontiera germano-neerlandeză de la Millingen |
Elba (Norderelbe) inclusiv Süderelbe şi Köhlbrand | De la gura canalului Elba-Seiten până la limita inferioară a portului Hamburg |
Müritz |
Franţa
Adour de la Bec du Gave până la mare;
Aulne de la ecluza de la Châteaulin până la limita transversală a mării definită de Passage de Rosnoën;
Blavet de la Pontivy până la Pont du Bonhomme;
Canalul Calais;
Charente de la podul de la Tonnay-Charente până la limita transversală a mării definită de linia care trece prin centrul farului din aval de pe malul stâng şi prin centrul Fort de la Pointe;
Dordogne de la confluenţa cu Lidoire până la Bec d’Ambes;
Garonne de la podul de la Castet en Dorthe până la Bec d’Ambčs;
Gironde de la Bec d’ Ambčs până la linia transversală la BK 48,50 şi trecând prin vârful din aval al Ile de Patiras;
Hérault de la portul Bessan până la mare, până la limita superioară a liniei tidale;
Isle de la confluenţa cu Dronne până la confluenţa cu Dordogne;
Loara de la confluenţa cu Maine până la Cordemais (BK 25);
Marna de la podul de la Bonneuil (BK 169bis900) şi ecluza de la St Maur până la confluenţa cu Sena;
Rinul
Nive de la barajul Haďtze de la Ustaritz până la confluenţa cu Adour;
Oise de la ecluza Janville până la confluenţa cu Sena;
Orb de la Sérignan până la mare, până la limita superioară a liniei tidale;
Ronul de la frontiera cu Elveţia până la mare, cu excepţia Petit Rhône;
Saône de la podul Pont de Bourgogne până la Chalon-sur-Saône la confluenţa cu Ronul;
Sena de la ecluza de la Nogent-sur-Seine până la începutul canalului Tancarville;
Sčvre Niortaise de la ecluza de la Marans până la limita transversală a mării de partea cealaltă a postului de pază de la gura râului;
Somme de la latura din aval a podului Pont de la Portelette de la Abbeville până la viaductul căii ferate Noyelles-Saint-Valéry-sur-Somme;
Vilaine de la Redon (BK 89,345) până la barajul Arzal;
Lacul Amance;
Lacul Annecy;
Lacul Biscarosse;
Lacul Bourget;
Lacul Carcans;
Lacul Cazaux;
Lacul Der-Chantecoq;
Lacul Guerlédan;
Lacul Hourtin;
Lacul Lacanau;
Lacul Orient;
Lacul Pareloup;
Lacul Parentis;
Lacul Sanguinet;
Lacul Serre-Ponçon;
Lacul Temple.
Croaţia
Dunărea: de la km 1 295 + 500 până la km 1 433 + 100
Râul Drava: de la km 0 la km 198 + 600
Râul Sava: de la km 210 + 800 la km 594 + 000
Râul Kupa: de la km 0 la km 5 + 900
Râul Una: de la km 0 la km 15
Ungaria
Dunărea: de la km 1 812 la km 1 433
Dunărea Moson: de la km 14 la km 0
Dunărea Szentendre: de la km 32 la km 0
Dunărea Rackeve: de la km 58 la km 0
Râul Tisa: de la km 685 la km 160
Râul Drava: de la km 198 la km 70
Râul Bodrog: de la km 51 la km 0
Râul Kettős-Körös: de la km 23 la km 0
Râul Harmas-Körös: de la km 91 la km 0
Canalul Sio: de la km 23 la km 0
Lacul Velence
Lacul Fertő
Ţările de Jos
Rinul
Sneekermeer, Koevordermeer, Heegermeer, Fluessen, Slotermeer, Tjeukemeer, Beulakkerwijde, Belterwijde, Ramsdiep, Ketelmeer, Zwartemeer, Veluwemeer, Eemmeer, Alkmaardermeer, Gouwzee, Buiten IJ, Afgesloten IJ, Noordzeekanaal, Portul IJmuiden, zona portuară Rotterdam, Nieuwe Maas, Noord, Oude Maas, Beneden Merwede, Nieuwe Merwede, Dordsche Kil, Boven Merwede, Waal, canalul Bijlandsch, Boven Rijn, canalul Pannersdensch, Geldersche IJssel, Neder Rijn, Lek, canalul Amsterdam-Rin, Veerse Meer, canalul Scheldt Rin până la gura de vărsare în Volkerak, Amer, Bergsche Maas, Meuse în aval de Venlo, Gooimeer, Europort, Calandkanaal (la est de portul Benelux), Hartelkanaal
Austria
Dunărea: de la frontiera cu Germania până la frontiera cu Slovacia
Inn: de la gura de vărsare până la hidrocentrala din Passau-Ingling
Traun: de la gura de vărsare până la km 1,80
Enns: de la gura de vărsare până la km 2,70
March: până la km 6,00
Polonia
Râul Biebrza de la estuarul canalului Augustowski până la estuarul râului Narwia
Râul Brda de la punctul de legătură cu canalul Bydgoski în Bydgoszcz până la estuarul râului Vistula (Wisła)
Râul Bug de la estuarul râului Muchawiec până la estuarul râului Narwia
Lacul Dąbie până la frontiera cu apele maritime interne
Canalul Augustowski de la legătura cu râul Biebrza până la frontiera statului, împreună cu toate lacurile situate de-a lungul cursului canalului
Canalul Bartnicki de la lacul Ruda Woda până la lacul Bartężek, inclusiv lacul Bartężek
Canalul Bydgoski
Canalul Elbląski de la lacul Druzno până la lacul Jeziorak şi lacul Szeląg Wielki, inclusiv acestea, şi lacurile situate pe cursul canalului, şi drumul secundar în direcţia Zalewo de la lacul Jeziorak până la lacul Ewingi, inclusiv
Canalul Gliwicki şi canalul Kędzierzyński
Canalul Jagielloński de la legătura cu râul Elbląg până la râul Nogat
Canalul Łączański
Canalul Ślesiński, inclusiv lacurile situate pe traseul acestuia şi lacul Gopło
Canalul Żerański
Râul Martwa Wisła de la râul Wisła din Przegalina până la frontiera cu apele maritime interne
Râul Narew de la gura de vărsare a râului Biebrza la gura de vărsare a râului Wisła, împreună cu Lacul Zegrzyński
Râul Nogat de la râul Vistula până la estuarul lagunei Vistula
Râul Noteć (superior) de la lacul Gopło până la legătura cu canalul Gornonotecki şi canalul Gornonotecki, şi râul Noteć (inferior) de la legătura cu canalul Bydgoski până la estuarul râului Warta
Râul Nysa Łużycka din Gubin până la estuarul râului Oder (Odra)
Râul Oder din oraşul Raciborz până la legătura cu râul Oder de est care devine râul Regalica începând de la tăierea de cot Klucz-Ustowo, împreună cu râul respectiv şi braţele secundare ale acestuia până la lacul Dąbie, precum şi un traseu secundar al râului Oder de la ecluza din Opatowice până la ecluza din oraşul Wrocław
Râul Oder de vest de la barajul din Widuchowa (704,1 km ai râului Oder) până la frontiera cu apele maritime interioare, inclusiv braţele secundare, precum şi tăierea de cot Klucz-Ustowo care leagă râul Oder de est cu râul Oder de vest
Râul Parnica şi tăierea de cot Parnicki de la râul Oder de vest până la frontiera cu apele maritime interioare
Râul Pisa de la lacul Roś până la estuarul râului Narew
Râul Szkarpawa de la râul Vistula până la estuarul lagunei Vistula
Râul Warta de la lacul Ślesińskie până la estuarul râului Oder
Sistemul Wielkie Jeziora Mazurskie, cuprinzând lacurile care sunt legate de râurile şi canalele ce reprezintă un traseu principal de la lacul Roś (inclusiv) din Pisz până la canalul Węgorzewski (inclusiv) din Węgorzewo, împreună cu lacurile: Seksty, Mikołajskie, Tałty, Tałtowisko, Kotek, Szymon, Szymoneckie, Jagodne, Boczne, Tajty, Kisajno, Dargin, Łabap, Kirsajty şi Święcajty, şi canalele Giżycki, Niegociński şi Piękna Gora, şi o prelungire secundară a lacului Ryńskie (inclusiv) din Ryn până la lacul Nidzkie (până la 3 km, care formează graniţa cu rezervaţia naturală «lacul Nidzkie»), împreună cu lacurile Bełdany, Guzianka Mała şi Guzianka Wielka
Râul Vistula de la estuarul râului Przemsza până la legătura cu canalul Łączański, precum şi de la gura de vărsare a acestui canal în Skawina până la estuarul râului Vistula şi până la golful Gdańsk, cu excepţia lacului artificial Włocławski
România
Dunărea: de la frontiera sârbo-română (km 1 075) până la Marea Neagră pe braţul Sulina
Canalul Dunăre-Marea Neagră (lungime de 64,410 km): de la gura de confluenţă cu fluviul Dunărea, la km 299,300 al Dunării de la Cernavodă (respectiv km 64,410 al canalului), până la portul Constanţa Sud-Agigea (km «0» al Canalului).
Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari (lungime de 34,600 km): de la gura de confluenţă cu Canalul Dunăre-Marea Neagră, la km 29,410 de la Poarta Albă (respectiv km 27,500 al Canalului), până la portul Midia (km «0» al canalului).
Slovacia
Dunărea: de la km 1 880,26 la km 1 708,20
Canalul Dunărea: de la km 1 851,75 la km 1 811,00
Râul Vah: de la km 0,00 la km 70,00
Râul Morava: de la km 0,00 la km 6,00
Râul Bodrog: de la km 49,68 la km 64,85
Lacuri artificiale: Oravska Priehrada, Liptovska Mara, Zemplinska Sirava
Suedia
Lacul Mälaren
Saltsjön, porturile Stockholm şi Värmdölandet
Zona de la punctele de vărsare ale lacului Mälaren din Stockholm, respectiv Norrström, Slussen şi Hammarbyslussen, care este delimitată de continent şi de podul Lidingöbron, şi de o linie care trece prin lumina farului Elfviksgrund cu o orientare de 135-315 grade; o linie între Mellangardsholmen şi Högklevsudde în Baggensfjärden; Örsundet între Ingarö şi Fagelbrolandet; o linie de la Rönnäsudd prin lumina farului Tegelhällan şi lumina farului Runö până la Talatta pe Djurö; o linie care traversează Vindöström, între Vindö şi Värmdölandet; şi, în afară de aceasta, de insulele din zonă.
Canalul Södertälje şi porturile Södertälje
Canalul Södertälje şi porturile Södertälje, mărginite spre nord de ecluza Södertälje şi spre sud de paralela N 59° 09' 00''.
Canalul Trollhätte, Göta älv şi Nordre älv
Zona cuprinsă între paralela de latitudine prin baliza Bastugrund din partea de sud a lacului Vänern până la podul Älvsborg şi râul Nordre älv până la paralela E 11° 45' 00''.
Canalul Göta
La est de la ecluza Mem până la podul Motala, inclusiv lacul Asplangen, lacul Roxen şi lacul Boren; la vest, de la paralela de longitudine prin lumina Rödesund Norra Yttre de la Karlsborg până la ecluza Sjötorp, inclusiv sistemul lacurilor prin care trece canalul.
ANEXA II:CERINŢE TEHNICE MINIME APLICABILE CONSTRUCŢIILOR NAVALE CARE NAVIGHEAZĂ PE CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE DIN ZONELE 1, 2, 3 ŞI 4
Cerinţele tehnice aplicabile construcţiilor navale sunt cele stabilite în standardul ES-TRIN 2023/1.
ANEXA III:DOMENII ÎN CARE POT FI ADOPTATE CERINŢE TEHNICE SUPLIMENTARE APLICABILE CONSTRUCŢIILOR NAVALE CARE NAVIGHEAZĂ PE CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE DIN ZONELE 1 ŞI 2 ŞI PE CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE NECONECTATE DIN ZONA 3
Toate cerinţele tehnice suplimentare adoptate de un stat membru în temeiul articolului 23 alineatele (1) şi (2) din prezenta directivă pentru construcţiile navale care navighează pe teritoriul respectivului stat membru se limitează la următoarele domenii:
1.Definiţii
- Necesare înţelegerii cerinţelor suplimentare
2.Rezistenţă şi stabilitate
- Consolidarea structurii şi stabilitate
- Certificatul/atestatul din partea unei societăţi de clasificare recunoscute
3.Distanţă de siguranţă şi bord liber
- Bordul liber
- Distanţa de siguranţă
4.Etanşeitatea deschiderilor din corpul navei şi a suprastructurilor
- Suprastructurile
- Uşile
- Ferestrele şi hublourile
- Capacele gurilor de magazie
- Alte deschideri (tubulaturi de ventilaţie, tubulaturi de evacuare etc.)
5.Echipamente
- Ancore şi lanţuri de ancoră
- Lumini de navigare
- Semnale sonore
- Compas
- Radar
- Instalaţii de emisie-recepţie
- Echipamente de salvare
- Disponibilitatea hărţilor de navigaţie
6.Dispoziţii suplimentare pentru navele de pasageri
- Stabilitate (forţa vântului, criterii)
- Echipamente de salvare
- Bordul liber
- Distanţa de siguranţă
- Vizibilitatea din timonerie
7.Convoaie şi transportul containerelor
- Conectare împingător nava-barjă
- Stabilitatea construcţiilor navale sau a barjelor care transportă containere
8.Maşini
- Sisteme de direcţie
- Arbore port-elice şi accesorii
- Motoare de propulsie, cuplaje şi accesorii
- Prezenţa propulsorului prova
- Instalaţii de santină şi de stingere a incendiilor
- Surse de energie electrică de avarie şi instalaţii electrice
- Certificat/atestat din partea unei societăţi de clasificare recunoscute
ANEXA IV:DOMENII CARE POT FACE OBIECTUL UNOR CERINŢE TEHNICE REDUSE APLICABILE CONSTRUCŢIILOR NAVALE CARE NAVIGHEAZĂ PE CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE DIN ZONELE 3 ŞI 4
Toate cerinţele tehnice reduse permise de un stat membru în temeiul articolului 23 alineatul (4) din prezenta directivă pentru navele care navighează exclusiv pe căile navigabile din zona 3 sau din zona 4 de pe teritoriul respectivului stat membru se limitează la următoarele domenii:
1.Zona 3
- Echipamente de ancorare, inclusiv lungimea lanţurilor de ancoră
- Viteza (înainte)
- Mijloace de salvare colectivă
- Standard cu două compartimente
- Vizibilitatea din timonerie
2.Zona 4
- Echipamente de ancorare, inclusiv lungimea lanţurilor de ancoră
- Viteza (înainte)
- Mijloace de salvare
- Situaţia 2 de compartimentare
- Vizibilitatea din timonerie
- Sistem secundar independent de propulsie
ANEXA V:DISPOZIŢII PROCEDURALE DETALIATE
Art. 21: Organisme de inspecţie
(1)Organismele de inspecţie sunt înfiinţate de statele membre.
(2)Organismele de inspecţie sunt formate dintr-un preşedinte şi din experţi. Din fiecare organism fac parte cel puţin următorii:
a)un funcţionar din administraţie responsabil cu navigaţia interioară;
b)un expert în proiectarea navelor de navigaţie interioară şi a motoarelor acestora;
c)un expert nautic ce deţine un brevet de comandant de navă pentru căi navigabile interioare, care îl autorizează pe deţinător să conducă nava care urmează să fie inspectată;
d)un expert în construcţii navale tradiţionale pentru inspecţia construcţiilor navale tradiţionale.
(3)Preşedintele şi experţii din cadrul fiecărui organism sunt desemnaţi de autorităţile din statul membru în care a fost înfiinţat organismul respectiv. În momentul în care îşi preiau atribuţiile, preşedintele şi experţii declară în scris că îşi vor îndeplini obligaţiile în mod pe deplin independent. Funcţionarii nu au obligaţia de a face nici o declaraţie.
(4)Organismele de inspecţie pot fi asistate de experţi specialişti în conformitate cu dispoziţiile naţionale aplicabile.
Art. 23: Prezentarea construcţiei navale pentru inspecţie
(1)Proprietarul sau reprezentantul acestuia prezintă construcţia navală fără încărcătură, curată şi echipată. După caz, proprietarul oferă asistenţă în timpul inspecţiei, de exemplu, pune la dispoziţie o ambarcaţiune de serviciu adecvată şi personal şi descoperă părţi ale corpului sau instalaţii care nu sunt direct accesibile sau vizibile.
(2)Cu ocazia primei inspecţii, organismul de inspecţie solicită o inspecţie pe uscat. Inspecţia pe uscat nu se mai face în cazul în care se prezintă un certificat de clasificare sau un certificat eliberat de o societate de clasificare recunoscută care dovedeşte că respectiva construcţie îndeplineşte cerinţele prevăzute sau în cazul în care se prezintă un certificat care dovedeşte că o altă autoritate competentă a efectuat deja o inspecţie pe uscat în alte scopuri. În cazul unei inspecţii periodice sau al unei inspecţii prevăzute la articolul 14 din prezenta directivă, organismul de inspecţie poate solicita o inspecţie pe uscat.
În timpul primei inspecţii a motonavelor sau a convoaielor sau atunci când s-au efectuat modificări semnificative la echipamentul de propulsie sau de guvernare, organismul de inspecţie efectuează voiaje de încercare.
(3)Este posibil ca organismul de inspecţie să solicite şi alte încercări operaţionale, precum şi alte documente doveditoare. Prezenta dispoziţie se aplică, de asemenea, în timpul realizării construcţiei navale.
Art. 27: Menţiuni şi modificări în certificatul unional de navigaţie interioară
(1)Proprietarul unei construcţii navale sau reprezentantul acestuia comunică autorităţii competente orice modificare a numelui sau orice schimbare a proprietarului, orice remăsurare, precum şi orice modificare a înmatriculării sau a portului de origine şi trimite autorităţii respective certificatul unional de navigaţie interioară, în vederea modificării.
(2)Orice autoritate competentă poate completa sau modifica certificatul unional de navigaţie interioară.
(3)În cazul în care completează sau modifică un certificat unional de navigaţie interioară, autoritatea competentă în cauză comunică acest lucru autorităţii competente care a eliberat respectivul certificat unional de navigaţie interioară.
Art. 29: Inspecţie periodică
(1)Construcţia navală face obiectul unei inspecţii periodice înainte de expirarea certificatului unional de navigaţie interioară.
(2)Autoritatea competentă stabileşte o nouă perioadă de valabilitate a certificatului unional de navigaţie interioară în funcţie de rezultatele inspecţiei efectuate.
(3)Perioada de valabilitate se menţionează în certificatul unional de navigaţie interioară şi se comunică autorităţii care a eliberat respectivul certificat unional de navigaţie interioară.
(4)În cazul în care, în locul prelungirii perioadei de valabilitate, un certificat unional de navigaţie interioară este înlocuit cu o nouă versiune, certificatul unional anterior de navigaţie interioară se restituie autorităţii competente care l-a eliberat.
Art. 210: Inspecţie la cerere
Proprietarul unei construcţii navale sau reprezentantul acestuia poate solicita oricând o inspecţie în mod voluntar. Solicitării respective i se dă curs.
Art. 215: Cheltuieli
Proprietarul unei construcţii navale sau reprezentantul acestuia suportă toate costurile aferente inspecţiei construcţiei navale şi eliberării certificatului unional de navigaţie interioară, în funcţie de un tarif special stabilit de fiecare stat membru.
Art. 216: Informarea
Autoritatea competentă poate permite persoanelor care dovedesc un interes bine justificat să ia cunoştinţă de conţinutul unui certificat unional de navigaţie interioară şi le poate pune la dispoziţie extrase sau copii legalizate ale certificatelor unionale de navigaţie interioară, menţionând statutul de autenticitate al respectivelor documente.
Art. 217: Registrul certificatelor unionale de navigaţie interioară
(1)Autorităţile competente păstrează, în original sau în copie, toate certificatele unionale de navigaţie interioară pe care le-au eliberat şi introduc în acestea orice informaţie sau modificare, precum şi orice anulare sau înlocuire a certificatelor unionale de navigaţie interioară. Acestea actualizează în mod corespunzător registrul menţionat la articolul 17 din prezenta directivă.
(2)În vederea aplicării măsurilor administrative de menţinere a siguranţei şi a uşurinţei în navigare, precum şi în vederea implementării articolelor 2.02-2.15 din prezenta anexă, precum şi a articolelor 6, 9, 10, 13, 14, 15, 20, 21 şi 22 din prezenta directivă, se va permite accesul la registru, numai pentru citire, în conformitate cu modelul stabilit în anexa II, autorităţilor competente din alte state membre, state semnatare ale Convenţiei de la Mannheim, şi, în măsura în care se garantează un nivel echivalent de securitate, ţărilor terţe, pe baza unor acorduri administrative.
Art. 218: Numărul european unic de identificare a navei
(1)Numărul european unic de identificare a navei (ENI) este format din opt cifre arabe, conform anexei II la prezenta directivă.
(2)În cazul în care construcţia navală nu posedă, în momentul eliberării certificatului unional de navigaţie interioară, un ENI, acesta se atribuie construcţiei navale de către autoritatea competentă a statului membru în care construcţia navală a fost înmatriculată sau îşi are portul de origine.
În ceea ce priveşte construcţiile navale aparţinând statelor în care nu este posibilă atribuirea unui ENI, ENI care urmează să fie introdus în certificatul unional de navigaţie interioară se atribuie de autoritatea competentă care eliberează respectivul certificat unional de navigaţie interioară.
(3)Proprietarul construcţiei navale sau reprezentantul acestuia solicită autorităţii competente atribuirea unui ENI. Proprietarul sau reprezentantul acestuia răspunde şi de aplicarea pe construcţia navală a ENI care este introdus în certificatul unional de navigaţie interioară.
Art. 220: Notificări
Fiecare stat membru sau autorităţile competente ale acestuia notifică Comisiei şi celorlalte state membre sau celorlalte autorităţi competente următoarele:
(a)denumirile şi adresele serviciilor tehnice care, împreună cu autoritatea naţională competentă din respectivul stat membru, sunt responsabile pentru aplicarea anexei II;
(b)fişa datelor prevăzută în anexa II pentru tipurile de instalaţii de tratare a apei de la bordul navei pentru care s-a eliberat o aprobare de la ultima notificare;
(c)aprobările de tip recunoscute pentru instalaţiile de tratare a apei de la bordul navei bazate pe standarde diferite de cele prevăzute în anexa II pentru utilizarea pe căile navigabile naţionale ale statelor membre;
(d)eventuala retragere a unei aprobări de tip pentru instalaţiile de tratare a apei de la bordul navei şi motivele acestei retrageri, în termen de o lună de la această retragere;
(e)orice ancoră specială autorizată, ca urmare a unei cereri de reducere a masei ancorei, precizând denumirea tipului şi reducerea autorizată a masei ancorei. Autoritatea competentă acordă solicitantului autorizaţia la cel puţin trei luni de la transmiterea notificării către Comisie, cu condiţia să nu existe obiecţii din partea Comisiei;
(f)echipamentele radar de navigaţie şi indicatoarele vitezei de giraţie pentru care au emis aprobări de tip. Notificarea în cauză include numărul de aprobare de tip atribuit, precum şi denumirea tipului, numele producătorului, numele deţinătorului aprobării de tip şi data aprobării de tip;
(g)autorităţile competente responsabile pentru aprobarea firmelor specializate care pot efectua instalarea, înlocuirea, repararea sau întreţinerea echipamentelor radar de navigaţie şi a indicatoarelor vitezei de giraţie.
ANEXA VI:SOCIETĂŢI DE CLASIFICARE
I.Criterii de recunoaştere a societăţilor de clasificare
Societăţile de clasificare care doresc să obţină recunoaşterea în temeiul articolului 21 din prezenta directivă îndeplinesc următoarele criterii:
1.societatea de clasificare trebuie să poată dovedi prin documente o experienţă vastă în materie de proiectare şi construcţie a navelor de navigaţie interioară. Societatea de clasificare dispune de norme şi reglementări cuprinzătoare pentru proiectarea, construcţia şi inspecţia periodică a navelor de navigaţie interioară, în special pentru calculul stabilităţii în conformitate cu partea 9 din regulamentele anexate la ADN, conform anexei II. Respectivele norme şi reglementări trebuie publicate cel puţin în limba engleză, franceză, germană sau olandeză şi se actualizează şi se îmbunătăţesc permanent prin programe de cercetare şi dezvoltare. Normele şi reglementările trebuie să nu contravină dispoziţiilor dreptului Uniunii sau acordurilor internaţionale în vigoare;
2.societatea de clasificare îşi publică anual registrul navelor;
3.societatea de clasificare nu este controlată de proprietarii de nave, de constructorii de nave sau de terţii care desfăşoară o activitate comercială în domeniul proiectării, fabricării, echipării, reparării, exploatării sau asigurării navelor. Veniturile societăţii de clasificare nu depind de o singură activitate comercială;
4.sediul societăţii de clasificare sau o filială autorizată să hotărască şi să acţioneze în toate domeniile care intră în sfera sa de acţiune în temeiul normelor care reglementează transportul pe căi navigabile interioare se află într-unul din statele membre;
5.societatea de clasificare şi experţii săi au o bună reputaţie în ceea ce priveşte transportul pe căi navigabile interioare; experţii sunt în măsură să facă dovada abilităţilor lor profesionale. Ei îşi desfăşoară activitatea în baza responsabilităţii societăţii de clasificare;
6.societatea de clasificare dispune de suficient personal tehnic, de conducere, de asistenţă, de inspecţie şi de cercetare, proporţional cu sarcinile de îndeplinit şi cu numărul de nave clasificate, care asigură şi dezvoltarea capacităţii şi actualizarea reglementărilor. Ea dispune de inspectori în cel puţin un stat membru;
7.societatea de clasificare se guvernează pe baza unui cod etic;
8.societatea de clasificare este condusă şi administrată astfel încât să se asigure confidenţialitatea informaţiilor cerute de un stat membru;
9.societatea de clasificare este pregătită să furnizeze unui stat membru informaţiile pertinente;
10.conducerea societăţii de clasificare îşi defineşte şi documentează politica şi obiectivele în materie de calitate, precum şi angajamentul de a le respecta şi s-a asigurat că politica menţionată anterior este înţeleasă, pusă în aplicare şi menţinută la toate nivelurile societăţii de clasificare;
11.societatea de clasificare elaborează, implementează şi menţine un sistem eficace de calitate internă, bazat pe părţile corespunzătoare din standardele de calitate recunoscute pe plan internaţional şi conform cu EN ISO/IEC 17020:2004, astfel cum este interpretat prin cerinţele programului IACS de certificare a sistemelor de calitate. Sistemul de calitate trebuie să fie certificat de un organism independent de audit recunoscut de administraţia statului în care se află sediul sau sucursala societăţii de clasificare prevăzute la punctul 4, care, printre altele, se asigură că:
(a)normele şi reglementările societăţii de clasificare sunt stabilite şi menţinute în mod sistematic;
(b)normele şi reglementările societăţii de clasificare sunt respectate;
(c)sunt îndeplinite cerinţele activităţii statutare pentru care este autorizată societatea de clasificare;
(d)responsabilităţile şi autoritatea ce revin membrilor personalului a căror activitate influenţează calitatea serviciilor societăţii de clasificare, precum şi relaţiile dintre aceşti membri ai personalului sunt definite şi documentate;
(e)întreaga activitate se desfăşoară în condiţii controlate;
(f)există un sistem de supraveghere care monitorizează acţiunile şi activitatea inspectorilor şi a personalului tehnic şi administrativ angajat de societatea de clasificare;
(g)cerinţele cu privire la principala activitate statutară pentru care este autorizată societatea de clasificare sunt aplicate sau supervizate direct numai de către inspectorii săi sau de către inspectorii altor societăţi de clasificare recunoscute;
(h)este implementat un sistem de calificare a inspectorilor şi de actualizare permanentă a cunoştinţelor acestora;
(i)se păstrează înregistrări care demonstrează respectarea standardelor cerute în domeniile în care sunt furnizate serviciile, precum şi funcţionarea eficientă a sistemului de calitate; şi
(j)în toate locaţiile există un sistem extins de audituri interne planificate şi documentate cu privire la activităţile legate de calitate;
12.sistemul de calitate trebuie să fie certificat de un organism independent de audit recunoscut de administraţia statului membru în care se află sediul sau sucursala societăţii de clasificare, după cum se prevede la punctul 4;
13.societatea de clasificare se angajează să îşi adapteze cerinţele ţinând cont de directivele corespunzătoare ale Uniunii şi să furnizeze Comisiei toate informaţiile relevante în timp util;
14.societatea de clasificare se angajează să consulte periodic societăţile de clasificare deja recunoscute pentru a garanta echivalenţa standardelor lor tehnice şi a implementării acestora şi să permită participarea reprezentanţilor unui stat membru şi a altor părţi interesate la dezvoltarea normelor şi a reglementărilor sale.
ANEXA VII:TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Directiva 2006/87/CE | Prezenta directivă |
- | Articolul 1 |
Articolul 2 | Articolul 2 |
- | Articolul 3 |
Articolul 1 | Articolul 4 |
- | Articolul 5 |
Articolul 9 | Articolul 6 alineatele (1) şi (3) |
Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 6 alineatele (2) şi (4) |
Articolul 8 alineatul (4) | Articolul 6 alineatul (5) |
Articolul 3 | Articolul 7 |
Articolul 4 | Articolul 8 |
Articolul 11 alineatul (2) | Articolul 9 |
Articolul 11 alineatul (1) | Articolul 10 |
Articolul 14 | Articolul 11 |
Articolul 13 | Articolul 12 |
Articolul 12 | Articolul 13 |
Articolul 15 | Articolul 14 |
Articolul 16 | Articolul 15 |
Articolul 18 | Articolul 16 |
- | Articolul 17 |
- | Articolul 18 |
- | Articolul 19 |
Articolul 10 | Articolul 20 |
- | Articolul 21 |
Articolul 17 | Articolul 22 |
Articolul 5 | Articolul 23 |
Articolul 6 a fost eliminat prin Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) | - |
Articolul 7 alineatele (1)-(3) | Articolul 24 |
- | Articolul 25 |
- | Articolul 26 |
- | Articolul 27 |
- | Articolul 28 |
Articolul 8 alineatele (2) şi (3) | Articolul 29 |
- | Articolul 30 |
Articolul 20 alineatul (1) | Articolul 31 |
Articolul 20 alineatul (2) | - |
Articolul 22 | - |
- | Articolul 32 |
Articolul 19 | Articolul 33 |
- | Articolul 34 |
Articolul 24 | Articolul 35 |
Articolul 21 | Articolul 36 |
Articolul 23 | Articolul 37 alineatele (1) şi (2) |
Articolul 7 alineatul (4) | Articolul 37 alineatul (3) |
- | Articolul 38 |
- | Articolul 39 |
Articolul 25 | - |
Articolul 26 | - |
Articolul 27 | Articolul 40 |
(1) Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13). | |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 252L din data de 16 septembrie 2016