Decizia-Cadru 2002/584/JAI/13-iun-2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 16 Ianuarie 2024
Decizia-Cadru 2002/584/JAI/13-iun-2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre
Dată act: 13-iun-2002
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 literele (a) şi (b) şi articolul 34 alineatul (2) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 332 E, 27.11.2001, p. 305.
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)Aviz emis la 9 ianuarie 2002 (nepublicat în Jurnalul Oficial până la această dată)
întrucât:
(1)În conformitate cu concluziile Consiliului European de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999, în special punctul (35), ar trebui să fie eliminată, între statele membre, procedura formală de extrădare pentru persoanele care încearcă să se sustragă justiţiei după ce au făcut obiectul unei condamnări definitive şi să fie accelerate procedurile de extrădare privind persoanele bănuite că ar fi săvârşit o infracţiune.
(2)Programul de măsuri pentru punerea în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor penale prevăzut la punctul (3 7) din concluziile Consiliului de la Tampere şi adoptat de Consiliu la 30 noiembrie 2000 (3) menţionează aspectul executării reciproce a mandatelor de arestare.
(3)JO C 12 E, 15.1.2001, p. 10.
(3)Toate statele membre sau anumite state membre sunt părţi la diferite convenţii în domeniul extrădării, printre care Convenţia europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957 şi Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977. Ţările nordice au legi de extrădare cu conţinut identic.
(4)De asemenea, următoarele trei convenţii, privind, în totalitate sau parţial, extrădarea, au fost aprobate de statele membre şi fac parte din acquis-ul Uniunii: Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (4) din 19 iunie 1990 (cu privire la statele membre care sunt părţi la convenţia menţionată anterior), Convenţia privind procedura simplificată de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene din 10 martie 1995 (5) şi Convenţia privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene din 27 septembrie 1996 (6).
(4)JO L 239, 22.9.2000, p. 19.
(5)JO C 78, 30.3.1995, p. 2.
(6)JO C 313, 13.10.1996, p. 12.
(5)Obiectivul stabilit pentru Uniune, şi anume, de a deveni un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, duce la eliminarea extrădării între statele membre şi la înlocuirea acesteia cu un sistem de predare între autorităţile judiciare. Pe de altă parte, introducerea unui nou sistem simplificat de predare a persoanelor condamnate sau bănuite, cu scopul executării sentinţelor de condamnare sau a urmăririlor, în materie penală, permite eliminarea complexităţii şi a riscurilor de întârziere inerente procedurilor actuale de extrădare. Relaţiile de cooperare clasice care au dominat până în prezent între statele membre ar trebui să fie înlocuite cu un sistem de liberă circulaţie a deciziilor judiciare în materie penală, atât a celor anterioare sentinţei de condamnare, cât şi a celor definitive, într-un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.
(6)Mandatul de arestare european prevăzut în prezenta decizie-cadru constituie prima concretizare, în domeniul dreptului penal, a principiului recunoaşterii reciproce pe care Consiliul European 1-a calificat drept "piatra de temelie" a cooperării judiciare.
(7)Dat fiind faptul că obiectivul de a înlocui sistemul de extrădare multilateral întemeiat pe Convenţia europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957 nu poate fi suficient realizat de statele membre acţionând unilateral şi prin urmare, datorită dimensiunii şi efectelor sale, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Consiliul poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum se prevede la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut de acest ultim articol, prezenta decizie-cadru nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(8)Deciziile privind executarea mandatului european de arestare trebuie să facă obiectul unor controale suficiente, ceea ce înseamnă că o autoritate judiciară din statul membru în care a fost arestată persoana căutată va trebui să ia decizia de predare a acesteia.
(9)Rolul autorităţilor centrale în executarea unui mandat european de arestare trebuie să se limiteze la un sprijin practic şi administrativ.
(10)Mecanismul mandatului european de arestare se bazează pe un grad ridicat de încredere între statele membre. Punerea în aplicare a acestuia nu poate fi suspendată decât în caz de încălcare gravă şi persistentă de către unul din statele membre a principiilor enunţate la articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, constatată de Consiliu, în aplicarea articolului 7 alineatul (1) din tratatul menţionat anterior şi cu consecinţele prevăzute la alineatul (2) din acelaşi articol.
(11)Mandatul european de arestare ar trebui să înlocuiască, în relaţiile dintre statele membre, toate instrumentele anterioare privind extrădarea, inclusiv dispoziţiile titlului III din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen cu privire la aceste aspecte.
(12)Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi reflectate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (1), în special în capitolul VI. Nimic din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca o interdicţie de a refuza predarea unei persoane împotriva căreia a fost emis un mandat european de arestare, atunci când există motive să se creadă, pe baza unor elemente obiective, că respectivul mandat de arestare a fost emis cu scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetăţenie, limbă, opinii politice sau orientare sexuală, sau de a aduce atingere situaţiei acestei persoane pentru oricare din aceste motive.
(1)JO C 364, 18.12.2000, p. 1.
Prezenta decizie-cadru nu împiedică un stat membru să aplice normele sale constituţionale privind respectarea dreptului la un proces echitabil, libertatea de asociere, libertatea presei şi libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă.
(13)Nimeni nu ar trebui să fie îndepărtat, expulzat sau extrădat către un stat în care există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau la altor pedepse ori tratamente inumane sau degradante.
(14)Având în vedere că toate statele membre au ratificat Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia persoanelor privind prelucrarea automată a datelor personale din 28 ianuarie 1981, este necesar ca datele cu caracter personal prelucrate în cadrul punerii în aplicare a prezentei decizii-cadru să fie protejate, în conformitate cu principiile respectivei convenţii,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE-CADRU:
-****-
Art. 1: Definiţia mandatului european de arestare şi obligaţia de executare a acestuia
(1)Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de un stat membru în vederea arestării şi a predării de către un alt stat membru a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
(2)Statele membre execută orice mandat european de arestare, pe baza principiului recunoaşterii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii-cadru.
(3)Prezenta decizie-cadru nu poate avea ca efect modificarea obligaţiei de respectare a drepturilor fundamentale şi a principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate de articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Art. 2: Domeniul de aplicare a mandatului european de arestare
(1)Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puţin douăsprezece luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunţat o măsură de siguranţă, pentru condamnări pronunţate cu o durată de cel puţin patru luni.
(2.) Următoarele infracţiuni, în cazul în care sunt pedepsite în statul membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puţin trei ani, astfel cum sunt definite acestea de dreptul statului membru emitent, duc la predarea pe baza unui mandat european de arestare, în condiţiile prezentei decizii-cadru şi fără verificarea dublei incriminări a faptei:
- apartenenţa la o organizaţie criminală;
- terorismul;
- traficul de persoane;
- exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă;
- traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope;
- traficul ilicit de arme, muniţie şi materiale explozive;
- corupţia;
- frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în sensul Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 26 iulie 1995;
- spălarea produselor infracţiunii;
- falsificarea, inclusiv falsificarea monedei euro;
- criminalitatea informatică;
- infracţiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariţie şi traficul ilicit de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie;
- facilitarea intrării şi a şederii ilegale;
- omuciderea voluntară, loviturile şi vătămările corporale grave;
- traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane;
- răpirea, sechestrarea şi luarea de ostateci;
- rasismul şi xenofobia;
- jafurile organizate sau armate;
- traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţile şi operele de artă;
- înşelăciunea;
- racketul şi extorcarea de fonduri;
- contrafacerea şi pirateria produselor;
- falsificarea de documente administrative şi traficul de falsuri;
- falsificarea mijloacelor de plată;
- traficul ilicit de substanţe hormonale şi de alţi factori de creştere;
- traficul ilicit de materiale nucleare şi radioactive;
- traficul de vehicule furate;
- violul;
- incendierea cu intenţie;
- infracţiunile de competenţa Curţii Penale Internaţionale;
- sechestrarea ilegală de aeronave şi nave;
- sabotajul.
(3)Consiliul poate decide în orice moment, hotărând în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, în condiţiile prevăzute la articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, să adauge alte categorii de infracţiuni la lista inclusă la alineatul (2) din prezentul articol. Consiliul examinează, pornind de la raportul prezentat de Comisie, în temeiul articolului 34 alineatul (3), dacă această listă trebuie extinsă sau modificată.
(4)Pentru alte infracţiuni decât cele prevăzute la alineatul (2), predarea poate fi subordonată condiţiei ca faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să constituie o infracţiune, în conformitate cu dreptul statului membru de executare, oricare ar fi elementele constitutive sau calificarea acesteia.
Art. 3: Motive de neexecutare obligatorie a mandatului european de arestare
Autoritatea judiciară a statului membru de executare (denumită în continuare "autoritate judiciară de executare") refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
1.atunci când infracţiunea care se află la baza mandatului de arestare este acoperită de amnistie în statul membru executare, atunci când acesta ar avea competenţa să urmărească această infracţiune în temeiul dreptului său penal;
2.atunci când din informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii judiciare de executare rezultă că persoana căutată a fost judecată definitiv într-un stat membru pentru aceleaşi fapte, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare, sau să nu mai poată fi executată, în conformitate cu dreptul statului membru de condamnare;
3.atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare nu poate, datorită vârstei sale, să răspundă penal pentru faptele aflate la originea acestui mandat, în temeiul dreptului statului membru de executare.
Art. 4: Motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare
Autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare:
1.atunci când, într-unul dintre cazurile prevăzute la articolul 2 alineatul (4), fapta care stă la baza mandatului european de arestare nu constituie o infracţiune, în conformitate cu dreptul statului membru de executare; cu toate acestea, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi schimb valutar, executarea mandatului european de arestare nu va putea fi refuzată pe motiv că dreptul statului membru de executare nu impune acelaşi tip de taxe sau impozite sau nu conţine acelaşi tip de norme în materie de taxe, impozite, de vamă şi schimb valutar, ca şi dreptul statului membru emitent;
2.atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este urmărită penal în statul membru de executare pentru aceeaşi faptă care stă la baza mandatului european de arestare;
3.atunci când autorităţile judiciare ale statului membru de executare au decis fie să nu înceapă urmărirea penală pentru infracţiunea care face obiectul mandatului european de arestare, fie să îi pună capăt, sau atunci când persoana căutată a făcut obiectul unei decizii definitive într-un stat membru pentru aceleaşi fapte care împiedică desfăşurarea ulterioară a procedurilor;
4.atunci când s-a prescris acţiunea penală sau pedeapsa, în conformitate cu dreptul statului membru de executare, iar faptele sunt de competenţa acestui stat membru, în conformitate cu dreptul său penal;
5.în cazul în care din informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii judiciare de executare rezultă că persoana căutată a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de o ţară terţă, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sentinţa să fi fost executată sau să se afle în acel moment în curs de executare sau să nu mai poată fi executată, în conformitate cu dreptul ţării de condamnare;
6.în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranţă în conformitate cu dreptul său intern;
7.atunci când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care:
a)în conformitate cu dreptul statului membru de executare, au fost săvârşite în întregime sau parţial pe teritoriul statului membru de executare sau într-un loc considerat ca atare, sau
b)au fost săvârşite în afara teritoriului statului membru emitent, iar dreptul statului membru de executare nu autorizează urmărirea penală pentru aceleaşi infracţiuni săvârşite în afara teritoriului acestuia.
Art. 4a
Decizii pronunţate în urma unui proces la care persoana nu a fost prezentă în persoană
(1)Autoritatea judiciară de executare poate refuza, de asemenea, executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, în cazul în care persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, cu excepţia cazului în care mandatul european de arestare precizează că persoana, în conformitate cu alte cerinţe procedurale definite în legislaţia naţională a statului membru emitent:
a)în timp util
(i)fie a fost citată personal şi, prin urmare, informată cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data şi locul stabilite pentru respectivul proces, în aşa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoştinţă de procesul stabilit;
şi
(ii)a fost informată că poate fi pronunţată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces;
sau
b)având cunoştinţă de procesul stabilit, a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie de către stat pentru a o apăra la proces şi a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces;
sau
c)după ce i s-a înmânat decizia şi a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, în cadrul căreia persoana are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale:
(i)a indicat în mod expres că nu contestă decizia; sau
(ii)nu a solicitat rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac în intervalul de timp corespunzător;
sau
d)nu i s-a înmânat personal decizia, însă:
(i)i se va înmâna decizia personal şi fără întârziere după predare şi va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale;
şi
(ii)va fi informată cu privire la intervalul de timp în care trebuie să solicite rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac, astfel cum se menţionează în mandatul de arestare european relevant.
(2)În cazul în care un mandat european de arestare este emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, în condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (d), iar persoana în cauză nu a primit în prealabil nicio informare oficială cu privire procedurile penale împotriva sa, această persoană ar putea solicita, atunci când este informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, o copie a hotărârii judecătoreşti, înaintea începerii procedurii de predare. Imediat după primirea informaţiilor privind cererea, autoritatea emitentă va furniza persoanei căutate o copie a hotărârii judecătoreşti, prin intermediul autorităţii de executare. Cererea persoanei căutate nu trebuie să întârzie procedura de predare sau decizia de a executa un mandat european de arestare. Hotărârea judecătorească îi este furnizată persoanei în cauză numai în scop informativ; aceasta nu va fi considerată o notificare formală a hotărârii judecătoreşti şi nici nu va declanşa curgerea termenelor aplicabile pentru solicitarea unei noi proceduri de judecată sau a unui apel.
(3)În cazul în care persoana predată în condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (d) a solicitat rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac, detenţia persoanei respective care aşteaptă rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac este revizuită în conformitate cu legislaţia statului membru emitent, până la finalizarea procedurilor, fie în mod regulat, fie la solicitarea persoanei în cauză. O astfel de revizuire va prevedea, în special, posibilitatea de a suspenda sau întrerupe detenţia. Rejudecarea cauzei sau promovarea căii de atac vor începe în timp util, după predare.

Art. 5: Garanţii pe care trebuie să le ofere statul membru emitent în cazuri speciale
Executarea mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată prin dispoziţiile dreptului statului membru de executare următoarelor condiţii:
1.[textul din Art. 5, punctul 1. din capitolul 1 a fost abrogat la 28-mar-2009 de Art. 2, punctul 2. din Decizia-Cadru 2009/299/JAI/26-feb-2009]
2.în cazul în care infracţiunea pentru care a fost emis mandatul european de arestare este sancţionată cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privative de libertate cu caracter permanent, executarea respectivului mandat poate fi supusă condiţiei ca sistemul juridic al statului membru emitent să prevadă dispoziţii care permit o reexaminare a pedepsei aplicate - la cerere sau cel târziu după douăzeci de ani- sau aplicarea unor măsuri de clemenţă pe care persoana le poate solicita, în conformitate cu dreptul sau practica statului membru emitent, în vederea neexecutării acestei pedepse sau măsuri;
3.atunci când persoana care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale este resortisant sau rezident al statului membru de executare, predarea poate fi supusă condiţiei ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul membru de executare pentru a executa acolo pedeapsa sau măsura de siguranţă privative de libertate care au fost pronunţate împotriva sa în statul membru emitent.
Art. 6: Stabilirea autorităţilor judiciare competente
(1)Autoritatea judiciară emitentă este autoritatea judiciară a statului membru emitent care este competentă să emită un mandat european de arestare, în conformitate cu dreptul acestui stat.
(2)Autoritatea judiciară de executare este autoritatea judiciară a statului membru de executare, care este competentă să execute mandatul european de arestare, în conformitate cu dreptul acestui stat.
(3)Fiecare stat membru informează Secretariatul General al Consiliului despre autoritatea judiciară competentă, în conformitate cu dreptul intern.
Art. 7: Recursul la autoritatea centrală
(1)Fiecare stat membru poate desemna o autoritate centrală sau, atunci când sistemul juridic al acestuia prevede astfel, mai multe autorităţi centrale, pentru a asista autorităţile judiciare competente.
(2)Un stat membru poate, în cazul în care se dovedeşte necesar din motive de organizare a sistemului său judiciar, să încredinţeze autorităţii sau autorităţilor sale centrale transmiterea şi primirea administrative a mandatelor europene de arestare, precum şi a oricărei alte corespondenţe oficiale în legătură cu acestea.
Statul membru care doreşte să utilizeze posibilităţile prevăzute în prezentul articol comunică Secretariatului General al Consiliului informaţiile referitoare la autoritatea centrală sau la autorităţile centrale desemnate. Aceste indicaţii sunt obligatorii pentru toate autorităţile statului membru emitent.
Art. 8: Conţinutul şi forma mandatului european de arestare
(1)Mandatul european de arestare conţine următoarele informaţii, prezentate în conformitate cu formularul din anexă:
a)identitatea şi cetăţenia persoanei căutate;
b)numele, adresa, numerele de telefon şi de fax şi adresa electronică a autorităţii judiciare emitente;
c)indicarea existenţei unei hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte decizii judiciare executorii având acelaşi efect, intrând în sfera de aplicare a articolelor 1 şi 2;
d)natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, în special cu respectarea articolului 2;
e)descrierea circumstanţelor comiterii infracţiunii, inclusiv a momentului, locului şi gradului de implicare a persoanei căutate la infracţiune;
f)pedeapsa pronunţată, în cazul în care este vorba despre o hotărâre definitivă, sau seria de pedepse prevăzute pentru infracţiune de legea statului membru emitent;
g)în măsura posibilă, alte consecinţe ale infracţiunii.
(2)Mandatul european de arestare trebuie să fie tradus în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale statului membru de executare. Orice stat membru poate, în momentul adoptării prezentei decizii-cadru sau ulterior, să indice, într-o declaraţie depusă la Secretariatul General al Consiliului, că acceptă o traducere în una sau mai multe alte limbi oficiale ale instituţiilor Comunităţilor Europene.
Art. 8a: Mijloace de comunicare
(1)Fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (2) şi articolului 10 alineatele (2) şi (3), comunicarea oficială realizată în temeiul prezentei decizii-cadru între autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare se efectuează în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2844 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2)
(*2)Regulamentul (UE) 2023/2844 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 decembrie 2023 privind digitalizarea cooperării judiciare şi a accesului la justiţie în cadrul procedurilor transfrontaliere în materie civilă, comercială şi penală şi de modificare a anumitor acte din domeniul cooperării judiciare (JO L, 2023/2844, 27.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/reg/2023/2844/oj).
În cazul în care un stat membru a desemnat una sau mai multe autorităţi centrale, primul paragraf se aplică şi comunicării oficiale cu autoritatea sau autorităţile centrale ale unui alt stat membru.
(2)Comunicarea dintre autoritatea competentă din statul membru emitent şi autoritatea competentă din statul membru de executare, în scopul furnizării informaţiilor necesare pentru a permite persoanei căutate să numească un avocat în statul emitent în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*3) şi să solicite asistenţă juridică gratuită în statul emitent în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European şi a Consiliului (*4), se efectuează în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2844.
(*3)Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale şi al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum şi dreptul ca o persoană terţă să fie informată în urma privării de libertate şi dreptul de a comunica cu persoane terţe şi cu autorităţi consulare în timpul privării de libertate (JO L 294, 6.11.2013, p. 1).
(*4)Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistenţa juridică gratuită pentru persoanele suspectate şi persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale şi pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (JO L 297, 4.11.2016, p. 1).
(3)Prin derogare de la alineatul (1), cererile de tranzit formulate în temeiul articolului 25 alineatul (3) pot fi de asemenea transmise prin canale securizate de comunicare din domeniul asigurării respectării legii.

Art. 9: Transmiterea unui mandat european de arestare
(1)În cazul în care se cunoaşte locul unde se află persoana căutată, autoritatea judiciară emitentă poate transmite direct autorităţii judiciare de executare mandatul european de arestare.
(2)Autoritatea judiciară emitentă poate decide, în toate cazurile, să semnaleze persoana căutată în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS).
(3)O astfel de semnalare este efectuată în conformitate cu dispoziţiile articolului 95 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, din 19 iunie 1990. O semnalare în SIS are valoarea unui mandat european de arestare, însoţit de informaţiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1).
Pentru o perioadă tranzitorie, până în momentul în care SIS va avea capacitatea să transmită toate informaţiile menţionate la articolul 8, semnalarea are valoare de mandat european de arestare, până la primirea originalului, în bună şi cuvenită formă, de către autoritatea judiciară de executare.
Art. 10: Procedura de transmitere a unui mandat european de arestare
(1)În cazul în care autoritatea judiciară emitentă nu cunoaşte autoritatea judiciară de executare competentă, aceasta efectuează cercetările necesare, în special prin intermediul punctelor de contact ale Reţelei Judiciare Europene (1), în vederea obţinerii acestei informaţii de la statul membru de executare.
(1)Acţiunea comună 98/428/JAI a Consiliului din 29 iunie 1998 privind crearea Reţelei Judiciare Europene (JO L 191, 7.7.1998, p. 4).
(2)În cazul în care autoritatea judiciară emitentă doreşte acest lucru, transmiterea poate fi efectuată prin intermediul sistemului securizat de telecomunicaţii al Reţelei Judiciare Europene.
(3)În cazul în care nu este posibil să se recurgă la SIS, autoritatea judiciară emitentă poate face apel la serviciile Interpolului pentru a comunica mandatul european de arestare.
(4)[textul din Art. 10, alin. (4) din capitolul 2 a fost abrogat la 16-ian-2024 de Art. 2, punctul 2. din capitolul II din Directiva 2843/13-dec-2023]
(5)Toate dificultăţile legate de transmiterea sau de autenticitatea oricărui document necesar pentru executarea mandatului european de arestare sunt soluţionate prin contacte directe între autorităţile judiciare implicate sau, după caz, prin intervenţia autorităţilor centrale ale statelor membre.
(6)În cazul în care autoritatea care primeşte un mandat european de arestare nu este competentă pentru a-i da curs, aceasta transmite din oficiu mandatul european de arestare autorităţii competente a statului său membru şi informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă.
Art. 11: Drepturile persoanei căutate
(1)Atunci când o persoană căutată este arestată, autoritatea judiciară de executare competentă informează această persoană, în conformitate cu dreptul intern, despre existenţa şi conţinutul mandatului european de arestare, precum şi despre posibilitatea care îi este oferită de a consimţi la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă.
(2)O persoană căutată care este arestată în scopul executării unui mandat european de arestare are dreptul de a fi asistată de un avocat şi de un interpret, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare.
Art. 12: Menţinerea persoanei în detenţie
Atunci când o persoană este arestată pe baza unui mandat european de arestare, autoritatea judiciară de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenţie, în conformitate cu dreptul statului membru de executare. Punerea provizorie în libertate este posibilă în orice moment, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare, cu condiţia ca autoritatea competentă a acestui stat membru să ia orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga persoanei căutate.
Art. 13: Consimţământul la predare
(1)În cazul în care persoana arestată indică faptul că ea consimte la predarea sa, acest consimţământ şi, după caz, renunţarea sa expresă la drepturile conferite de "principiul specialităţii", prevăzut la articolul 27 alineatul (2), sunt date în faţa autorităţii judiciare de executare, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare.
(2)Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru ca acest consimţământ şi, după caz, renunţarea, prevăzute la alineatul (1) să fie obţinute în condiţii care să arate faptul că persoana le-a exprimat în mod liber şi în deplină cunoştinţă a consecinţelor acestuia. În acest scop, persoana căutată are dreptul să fie asistată de un avocat.
(3)Consimţământul şi, după caz, renunţarea, prevăzute la alineatul (1) sunt consemnate într-un proces-verbal, în conformitate cu procedura prevăzută de dreptul intern al statului membru de executare.
(4)Consimţământul este, în principiu, irevocabil. Fiecare stat membru poate să prevadă că acest consimţământ şi, după caz, renunţarea, pot fi revocate, în conformitate cu normele aplicabile în dreptul intern. În acest caz, perioada cuprinsă între data consimţământului şi cea a revocării acestuia nu este luată în considerare pentru stabilirea termenelor prevăzute la articolul 17. Un stat membru care doreşte să recurgă la această posibilitate informează despre aceasta Secretariatul General al Consiliului, în momentul adoptării prezentei decizii-cadru, şi indică modalităţile în care este posibilă revocarea consimţământului, precum şi oricare modificare a acestora.
Art. 14: Audierea persoanei căutate
În cazul în care persoana arestată nu consimte la predarea sa în modul prevăzut la articolul 13, aceasta are dreptul să fie audiată de autoritatea judiciară de executare, în conformitate cu dreptul statului membru de executare.
Art. 15: Decizia de predare
(1)Autoritatea judiciară de executare decide, în termenele şi în condiţiile stabilite în prezenta decizie-cadru, predarea persoanei.
(2)În cazul în care autoritatea judiciară de executare consideră că informaţiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru a-i permite să decidă predarea, aceasta solicită furnizarea de urgenţă a unor informaţii suplimentare necesare, în special în legătură cu articolele 3-5 şi 8, şi poate stabili o dată limită pentru primirea acestora, ţinând cont de necesitatea de a respecta termenele stabilite la articolul 17.
(3)Autoritatea judiciară emitentă poate, în orice moment, să transmită toate informaţiile suplimentare utile autorităţii judiciare de executare.
Art. 16: Decizia în cazul concursului de cereri
(1)În cazul în care mai multe state membre au emis un mandat european de arestare împotriva aceleaşi persoane, alegerea mandatului european de arestare care trebuie să fie executat se face de autoritatea judiciară de executare, ţinând cont în mod corespunzător de toate circumstanţele şi, în special, de gravitatea relativă şi de locul comiterii infracţiunilor, de datele respective ale mandatelor europene de arestare, precum şi de faptul că mandatul a fost emis pentru urmărirea penală sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
(2)Autoritatea judiciară de executare poate solicita avizul Eurojust (1) pentru a face alegerea prevăzută la alineatul (1).
(1)Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust, în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate (JO L 63, 6.3.2002, p. 1).
(3)În cazul unui conflict între un mandat european de arestare şi o cerere de extrădare prezentată de un stat terţ, decizia de acordare a priorităţii fie mandatului european de arestare, fie cererii de extrădare, este adoptată de autoritatea competentă a statului membru de executare, ţinând cont în mod corespunzător de toate circumstanţele, în special de cele prevăzute la alineatul (1), precum şi de cele menţionate în convenţia aplicabilă.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiilor statelor membre care decurg din Statutul Curţii Penale Internaţionale.
Art. 17: Termene şi proceduri pentru decizia de executare a mandatului european de arestare
(1)Un mandat european de arestare se soluţionează şi se execută în regim de urgenţă.
(2)În cazul în care persoana căutată consimte la predare, decizia definitivă privind executarea mandatului european de arestare se ia în termen de 10 zile de la data consimţământului menţionat anterior.
(3)În celelalte cazuri, decizia definitivă privind executarea mandatului european de arestare se ia în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei căutate.
(4)În cazuri particulare, atunci când mandatul european de arestare nu poate fi executat în termenele prevăzute la alineatele (2) sau (3), autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre aceasta, indicând motivele. Într-un astfel de caz, termenele pot fi prelungite cu 30 de zile suplimentare.
(5)Cât timp nici o decizie definitivă privind executarea mandatului european de arestare nu este luată de autoritatea judiciară de executare, aceasta se va asigura că sunt îndeplinite condiţiile materiale necesare unei predări efective a persoanei.
(6)Orice refuz de a executa un mandat european de arestare trebuie să fie motivat.
(7)Atunci când, în circumstanţe excepţionale, un stat membru nu poate respecta termenele stabilite în prezentul articol, acesta informează Eurojust, precizând motivele întârzierii. În afară de aceasta, un stat membru care a suferit, din partea altui stat membru, mai multe întârzieri în executarea unor mandate europene de arestare, informează Consiliul despre aceasta, în scopul evaluării, la nivelul statelor membre, a punerii în aplicare a prezentei decizii-cadru.
Art. 18: Situaţia în aşteptarea deciziei
(1)Atunci când mandatul european de arestare a fost emis pentru desfăşurarea urmăririi penale, autoritatea judiciară de executare trebuie:
a)fie să accepte audierea persoanei căutate în conformitate cu articolul 19 din prezenta decizie-cadru, fie prin videoconferinţă în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2023/2844;

b)fie să accepte transferul temporar al persoanei căutate.
(2)Condiţiile şi durata transferului temporar sunt stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare.
(3)În caz de transfer temporar, persoana trebuie să se poată întoarce în statul membru de executare pentru a asista la audierile care o privesc, în cadrul procedurii de predare.
Art. 19: Audierea persoanei în aşteptarea deciziei
(1)Persoana căutată este audiată de autoritatea judiciară, asistată de o altă persoană, desemnată în conformitate cu dreptul statului membru căruia îi aparţine instanţa judecătorească sesizată.
(2)Audierea persoanei căutate se realizează în conformitate cu dreptul statului membru de executare şi în condiţiile stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare.
(3)Autoritatea judiciară de executare competentă poate însărcina o altă autoritate judiciară a statului membru din care provine să participe la audierea persoanei căutate, pentru a garanta aplicarea corectă a prezentului articol şi a condiţiilor stabilite.
Art. 20: Privilegii şi imunităţi
(1)Atunci când persoana căutată beneficiază de un privilegiu sau de o imunitate de jurisdicţie sau de executare în statul membru de executare, termenele prevăzute la articolul 17 nu încep să curgă decât în cazul în care şi din ziua în care autoritatea judiciară de executare a fost informată asupra faptului că acest privilegiu sau această imunitate au fost ridicate.
Statul membru de executare se asigură de faptul că sunt îndeplinite condiţiile materiale necesare unei predări efective, în momentul în care persoana nu mai beneficiază de un asemenea privilegiu sau de o asemenea imunitate.
(2)Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunităţii depinde de o autoritate a statului membru de executare, autoritatea judiciară de executare îi transmite o cerere în acest sens, fără întârziere. Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunităţii depinde de o autoritate a altui stat sau a unei organizaţii internaţionale, cererea va fi adresată de autoritatea judiciară emitentă.
Art. 21: Conflictul de obligaţii internaţionale
Prezenta decizie-cadru nu aduce atingere obligaţiilor statului membru de executare atunci când persoana căutată a fost extrădată către acest stat membru dintr-o ţară terţă şi atunci când această persoană este protejată de dispoziţiile acordului privind specialitatea, în temeiul căruia a fost extrădată. Statul membru de executare ia toate măsurile necesare pentru a solicita de îndată consimţământul statului din care a fost extrădată persoana căutată, astfel încât aceasta să poată fi predată statului membru emitent. Termenele prevăzute la articolul 17 nu încep să curgă decât din ziua în care principiul specialităţii încetează să se mai aplice. Până la primirea deciziei din partea statului din care a fost extrădată persoana căutată, statul membru de executare se asigură că sunt îndeplinite condiţiile materiale necesare unei predări efective.
Art. 22: Notificarea deciziei
Autoritatea judiciară de executare notifică de îndată autorităţii judiciare emitente decizia privind modul în care s-a dat curs mandatului european de arestare.
Art. 23: Termenul pentru predarea persoanei
(1)Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.
(2)Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
(3)În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alineatul (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
(4)În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.
(5)La expirarea termenelor prevăzute la alineatele (2)-(4), în cazul în care persoana se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate.
Art. 24: Predarea amânată sau condiţionată
(1)Autoritatea judiciară de executare poate, după ce a decis executarea mandatului european de arestare, să amâne predarea persoanei căutate, pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul membru de executare sau, în cazul în care a fost deja condamnată, pentru a putea executa, pe teritoriul acestuia, o pedeapsă primită pe baza unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul european de arestare.
(2)În loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului membru emitent persoana căutată, în condiţii care urmează a fi stabilite de comun acord între autorităţile judiciare de executare şi emitentă. Acordul se face în scris, iar toate autorităţile statului membru emitent sunt obligate să respecte condiţiile acestuia.
Art. 25: Tranzitul
(1)Fiecare stat membru permite, cu excepţia cazului în care foloseşte posibilitatea de refuz atunci când se solicită tranzitul unuia dintre resortisanţii sau rezidenţii săi, în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, tranzitul pe teritoriul său al unei persoane căutate care este predată, cu condiţia să fi primit informaţii despre:
a)identitatea şi cetăţenia persoanei care face obiectul mandatului european de arestare;
b)existenţa unui mandat european de arestare;
c)natura şi încadrarea juridică a infracţiunii;
d)descrierea circumstanţelor săvârşirii infracţiunii, inclusiv data şi locul.
Atunci când persoana care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale este resortisant sau rezident al statului membru de tranzit, tranzitul poate fi supus condiţiei ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul membru de tranzit, pentru a efectua acolo pedeapsa sau măsura de siguranţă privative de libertate care ar fi pronunţate împotriva sa în statul membru emitent.
(2)Fiecare stat membru desemnează o autoritate însărcinată cu primirea cererilor de tranzit şi a documentelor necesare, precum şi a oricărei alte corespondenţe oficiale privind cererile de tranzit. Statele membre comunică această desemnare Secretariatului General al Consiliului.
(3)Cererea de tranzit, precum şi informaţiile prevăzute la alineatul (1) se adresează autorităţii desemnate în temeiul alineatului (2). Statul membru de tranzit notifică decizia sa privind cererea de tranzit.

(4)Prezenta decizie-cadru nu se aplică în cazul utilizării căilor aeriene fără escală prevăzută. Cu toate acestea, în cazul în care are loc o aterizare forţată, statul membru emitent furnizează autorităţii desemnate în conformitate cu alineatul (2) informaţiile prevăzute la alineatul (1).
(5)Atunci când tranzitul se referă la o persoană care trebuie să fie extrădată de un stat terţ către un stat membru, se va aplica mutatis mutandis prezentul articol. În special, expresia "mandat european de arestare" va fi înlocuită cu "cerere de extrădare".
Art. 26: Computarea detenţiei executate în statul membru de executare
(1)Statul membru emitent compută din durata totală a privării de libertate care ar trebui executată în statul membru emitent toate perioadele de detenţie rezultând din executarea unui mandat european de arestare, ca urmare a condamnării la o pedeapsă sau măsură de siguranţă privative de libertate.
(2)În acest scop, toate informaţiile privind durata detenţiei persoanei căutate pe baza mandatului european de arestare sunt transmise de autoritatea judiciară de executare sau de autoritatea centrală desemnată în temeiul articolului 7 autorităţii judiciare emitente în momentul predării.
Art. 27: Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni
(1)Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General al Consiliului că, în relaţiile sale cu alte state membre care au dat aceeaşi notificare, se prezumă că s-a dat consimţământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia, alta decât cea care a motivat predarea, cu excepţia situaţiei în care, într-un anumit caz, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
(2)Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatele (1) şi (3), o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa.
(3)Alineatul (2) nu se aplică în următoarele cazuri:
a)atunci când persoana nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i-a fost predată în patruzeci şi cinci de zile de la data eliberării sale definitive, deşi a avut posibilitatea să o facă, sau atunci când s-a reîntors aici după ce l-a părăsit;
b)infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă sau măsură de siguranţă privative de libertate;
c)procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea individuală a persoanei;
d)atunci când persoana este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o pedeapsă pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar dacă această pedeapsă sau măsură este susceptibilă de restrângerea libertăţii sale individuale;
e)atunci când persoana a acceptat să fie predată, renunţând, după caz, în acelaşi timp şi la principiul specialităţii, în conformitate cu articolul 13;
f)atunci când persoana a renunţat în mod expres, după predarea sa, să beneficieze de principiul specialităţii pentru fapte specifice anterioare predării sale. Renunţarea se face în faţa autorităţilor judiciare competente ale statului membru emitent şi se consemnează în conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Aceasta este redactată astfel încât să reiasă că persoana în cauză a exprimat-o în mod liber şi în deplină cunoştinţă a consecinţelor acesteia. Persoana are dreptul, în acest scop, să fie asistată de un avocat;
g)atunci când autoritatea judiciară de executare care a predat persoana îşi dă consimţământul, în conformitate cu alineatul (4).
(4)Cererea pentru consimţământ este prezentată autorităţii judiciare de executare, însoţită de informaţiile menţionate la articolul 8 alineatul (1), precum şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2). Consimţământul este dat atunci când infracţiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaţia de predare, în conformitate cu prezenta decizie-cadru. Consimţământul este refuzat pentru motivele menţionate la articolul 3 şi, în caz contrar, poate fi refuzat doar pentru motivele menţionate la articolul 4. Decizia este adoptată în cel mult 30 de zile de la data primirii cererii.
Pentru cazurile menţionate la articolul 5, statul membru emitent trebuie să acorde garanţiile care sunt prevăzute aici.
Art. 28: Predarea sau extrădarea ulterioară
(1)Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General al Consiliului că, în relaţiile sale cu alte state membre care au făcut aceeaşi notificare, se consideră că a fost acordat consimţământul pentru predarea unei persoane către un stat membru, altul decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia, cu excepţia situaţiei în care, într-un caz particular, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
(2)În orice situaţie, o persoană care a fost predată statului membru emitent în temeiul unui mandat european de arestare poate, fără consimţământul statului membru de executare, să fie predată unui alt stat membru decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, în următoarele cazuri:
a)atunci când, deşi a avut posibilitatea să o facă, persoana căutată nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i-a fost predată în 45 de zile de la data eliberării sale definitive, sau atunci când s-a întors pe teritoriul acestuia după ce l-a părăsit;
b)atunci când persoana căutată acceptă să fie predată unui stat membru, altul decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare. Consimţământul se dă autorităţilor judiciare competente ale statului membru emitent şi se consemnează în conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Este redactat astfel încât să reiasă că persoana în cauză a acţionat în mod liber şi în deplină cunoştinţă a consecinţelor acestuia. Persoana căutată are dreptul, în acest scop, să fie asistată de un avocat;
c)atunci când persoana căutată nu beneficiază de principiul specialităţii, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) literele (a), (e), (f) şi (g).
(3)Autoritatea judiciară de executare consimte ca persoana vizată să fie predată unui alt stat membru, în conformitate cu următoarele norme:
a)cererea de consimţământ este prezentată în conformitate cu articolul 9, însoţită de informaţiile menţionate la articolul 8 alineatul (1), precum şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2);
b)consimţământul este dat atunci când infracţiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaţia de predare, în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii-cadru;
c)decizia este adoptată în cel mult treizeci de zile de la data primirii cererii;
d)consimţământul este refuzat pentru motivele menţionate la articolul 3 şi, în caz contrar, nu mai poate fi refuzat decât pentru motivele menţionate la articolul 4.
Pentru cazurile menţionate la articolul 5, statul membru emitent trebuie să furnizeze garanţiile care sunt prevăzute în acesta.
(4)Fără a aduce atingere alineatului (1), o persoană care a fost predată în temeiul unui mandat european de arestare nu este extrădată unui stat terţ fără consimţământul autorităţii competente a statului membru care a predat-o. Acest consimţământ este acordat în conformitate cu convenţiile prin care acest stat membru îşi asumă obligaţii, precum şi cu dreptul său intern.
Art. 29: Predarea unor obiecte
(1)La cererea autorităţii judiciare emitente sau din proprie iniţiativă, autoritatea judiciară de executare sechestrează şi predă, în conformitate cu dreptul intern, obiectele:
a)care pot servi ca mijloace de probă, sau
b)care au fost dobândite de persoana căutată ca urmare a săvârşirii infracţiunii.
(2)Predarea obiectelor prevăzute la alineatul (1) este efectuată chiar şi în cazul în care mandatul european de arestare nu poate fi executat, ca urmare a decesului sau a evadării persoanei căutate.
(3)Atunci când obiectele prevăzute la alineatul (1) sunt susceptibile de sechestru sau confiscare pe teritoriul statului membru de executare, acesta din urmă poate, în cazul în care obiectele sunt necesare unei proceduri penale în curs, să le păstreze temporar sau să le predea statului membru emitent, sub rezerva restituirii.
(4)Drepturile pe care statul membru de executare sau părţi terţe le-ar fi dobândit asupra obiectelor prevăzute la alineatul (1) sunt menţinute. Atunci când există asemenea drepturi, statul membru emitent trimite obiectele statului membru de executare fără a percepe taxe, de îndată ce procedura penală s-a finalizat.
Art. 30: Cheltuieli
(1)Cheltuielile angajate pe teritoriul statului membru de executare pentru executarea mandatului european de arestare sunt suportate de acest stat membru.
(2)Toate celelalte cheltuieli sunt în sarcina statului membru emitent.
Art. 31: Raporturile cu alte instrumente legale
(1)Fără a aduce atingere aplicării acestora în relaţiile dintre statele membre şi statele terţe, prezenta decizie-cadru înlocuieşte, de la 1 ianuarie 2004, dispoziţiile corespunzătoare ale următoarelor convenţii aplicabile în materie de extrădare, în relaţiile dintre statele membre:
a)Convenţia europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957, Protocolul adiţional al acesteia din 15 octombrie 1975, al doilea Protocol adiţional al acesteia din 17 martie 1978 şi Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977, în partea referitoare la extrădare;
b)Acordul între cele douăsprezece state membre ale Comunităţilor Europene privind simplificarea şi modernizarea modalităţilor de transmitere a cererilor de extrădare, din 26 mai 1989;
c)Convenţia privind procedura simplificată de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, din 10 martie 1995;
d)Convenţia privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, din 27 septembrie 1996;
e)titlul III, capitolul 4, din Convenţia de punere în aplicare din 19 iunie 1990 a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.
(2)Statele membre pot continua să aplice acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale în vigoare la data adoptării prezentei decizii-cadru, în măsura în care acestea permit aprofundarea sau extinderea obiectivelor acesteia şi contribuie la simplificarea sau facilitarea sporită a procedurilor de predare a persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestare.
Statele membre pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale după data intrării în vigoare a prezentei decizii-cadru, în măsura în care acestea permit aprofundarea sau extinderea conţinutului acesteia şi contribuie la simplificarea sau facilitarea sporită a procedurilor de predare a persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestare, în special stabilind termene mai scurte decât cele fixate la articolul 17, extinzând lista infracţiunilor prevăzute la articolul 2 alineatul (2), limitând şi mai mult motivele de refuz prevăzute la articolele 3 şi 4 sau scăzând pragul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) sau (2).
Acordurile şi aranjamentele menţionate la alineatul (2) nu pot afecta în nici un fel relaţiile cu statele membre care nu sunt părţi la acestea.
Statele membre notifică Consiliului şi Comisiei, în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii-cadru, acordurile sau aranjamentele existente prevăzute la primul paragraf, pe care doresc să continue să le aplice.
De asemenea, statele membre notifică Consiliului şi Comisiei orice acord sau aranjament nou prevăzut la paragraful (2), în termen de trei luni de la data semnării acestora.
(3)În măsura în care convenţiile sau acordurile prevăzute la alineatul (1) se aplică teritoriilor statelor membre sau unor teritorii pentru ale căror relaţii externe este responsabil un stat membru, cărora nu li se aplică prezenta decizie-cadru, aceste instrumente continuă să reglementeze relaţiile existente între aceste teritorii şi celelalte state membre.
Art. 32: Dispoziţie tranzitorie
Cererile de extrădare primite până la 1 ianuarie 2004 vor continua să fie reglementate de instrumentele existente în domeniul extrădării. Cererile primite după această dată vor fi guvernate de normele adoptate de statele membre, în temeiul prezentei decizii-cadru. Cu toate acestea, orice stat membru poate face, în momentul adoptării prezentei decizii-cadru, o declaraţie în care să indice faptul că, în calitate de stat membru de executare, va continua să examineze, în conformitate cu sistemul de extrădare aplicabil până la 1 ianuarie 2004, cererile referitoare la fapte săvârşite înaintea unei date indicate de acesta. Această dată nu poate fi ulterioară datei de 7 august 2002. Respectiva declaraţie va fi publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Aceasta poate fi retrasă în orice moment.
Art. 33: Dispoziţii privind Austria şi Gibraltarul
(1)Cât timp Austria nu va modifica articolul 12 alineatul (1) din "Auslieferungs-und Rechtshilfegesetz" şi până la 31 decembrie 2008, ea îşi va putea autoriza autorităţile judiciare de executare să refuze executarea unui mandat european de arestare, în cazul în care persoana căutată este cetăţean austriac, iar faptele care stau la baza mandatului european de arestare nu sunt susceptibile de pedeapsă, în conformitate cu dreptul austriac.
(2)Prezenta decizie-cadru se aplică Gibraltarului.
Art. 34: Punerea în aplicare
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma dispoziţiilor prezentei decizii-cadru până la 31 decembrie 2003.
(2)Statele membre comunică Secretariatului General al Consiliului şi Comisiei textul dispoziţiilor care transpun în dreptul intern obligaţiile care decurg din prezenta decizie-cadru. Astfel, fiecare stat membru poate indica faptul că va aplica de îndată prezenta decizie-cadru în relaţiile sale cu statele membre care au făcut aceeaşi comunicare.
Secretariatul General al Consiliului comunică statelor membre şi Comisiei informaţiile primite în aplicarea articolului 7 alineatul (2), a articolului 8 alineatul (2), a articolului 13 alineatul (4) şi a articolului 25 alineatul (2). Acesta va asigura, de asemenea, publicarea informaţiilor în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(3)Pe baza informaţiilor transmise de Secretariatul General al Consiliului, Comisia înaintează Parlamentului European şi Consiliului, până la 31 decembrie 2004, un raport privind aplicarea prezentei decizii-cadru, însoţit, după caz, de propuneri legislative.
(4)În cursul celui de-al doilea semestru al anului 2003, Consiliul va evalua în special aplicarea practică a dispoziţiilor prezentei decizii-cadru de către statele membre, precum funcţionarea SIS.
Art. 35: Intrare în vigoare
Prezenta decizie-cadru intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
-****-
Adoptată la Luxemburg, 13 iunie 2002.

Pentru Consiliu

Preşedintele

M. RAJOY BREY

ANEXĂ:MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE (1)
(1)Prezentul mandat trebuie să fie redactat sau tradus într-una din limbile oficiale ale statului membru de executare, atunci când acesta din urmă este cunoscut, sau în orice altă limbă acceptată de acest stat.
Prezentul mandat a fost emis de o autoritate judiciară competentă. Solicit ca persoana menţionată mai jos să fie arestată şi predată autorităţilor judiciare în vederea efectuării urmăririi penale şi a executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă privative de libertate.

(a) Informaţii referitoare la identitatea persoanei căutate: .................................................

Numele: ........................................................................................................................

Prenumele: ....................................................................................................................

Numele avut înaintea căsătoriei, dacă este cazul: ............................................................

Pseudonimul, dacă este cazul: .......................................................................................

Sexul: ..........................................................................................................................

Cetăţenia: ..........................................................................................................................

Data naşterii: .....................................................................................................................

Locul naşterii: ....................................................................................................................

Reşedinţa şi/sau adresa cunoscută: .....................................................................................

Limba (limbile) pe care le înţelege persoana căutată (în cazul în care sunt cunoscute): ............

Trăsături distinctive/descrierea persoanei căutate: ................................................................

Fotografia şi amprentele digitale ale persoanei căutate, în cazul în care sunt disponibile şi se pot transmite, sau datele persoanei care poate fi contactată în scopul obţinerii acestor informaţii sau a unui profil ADN (în cazul în care aceste date pot fi comunicate, însă nu au fost incluse)

(b) Decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare:

1. Mandatul de arestare sau decizia judiciară cu acelaşi efect: .......................................

Tipul: ..........................................................................................................................

2. Hotărârea executorie: ..............................................................................................

Referinţa: ....................................................................................................................

(c) Indicaţii privind durata pedepsei:

1. Durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate care poate fi aplicată pentru infracţiunea (infracţiunile) săvârşită (săvârşite): ..........................................................

2. Durata pedepsei sau măsura de siguranţă privative de libertate aplicate: ...........................

Pedeapsa care rămâne de executat: .....................................................................................

(d) Decizia pronunţată în lipsă şi:

- persoana vizată a fost citată personal sau informată prin alte mijloace cu privire la data şi locul audierii în care s-a pronunţat decizia în lipsă,

sau

- persoana vizată nu a fost citată personal şi nici informată prin alte mijloace cu privire la data şi locul audierii în care s-a pronunţat decizia în lipsă, însă beneficiază de următoarele garanţii juridice după predarea către autorităţile judiciare (astfel de garanţii se pot prezenta anticipat)

Precizarea garanţiilor juridice

(e) Infracţiunea (infracţiunile):

Prezentul mandat se referă la un total de: .......................... infracţiuni.

Descrierea circumstanţelor în care s-a/s-au săvârşit infracţiunea/infracţiunile, inclusiv momentul (data şi ora), locul şi gradul de participare la aceasta/acestea a persoanei căutate: ..............................

Natura şi încadrarea juridică a infracţiunii sau infracţiunilor şi dispoziţia legală sau codul aplicabil: ...

1. Să se marcheze căsuţele corespunzătoare, după caz, dacă este vorba despre una sau mai multe dintre următoarele infracţiuni pedepsite în statul membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privative de libertate de cel puţin 3 ani, astfel cum sunt definite în dreptul statului membru emitent:

|_| apartenenţa la o organizaţie criminală;

|_| terorismul;

|_| traficul de persoane;

|_| exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă;

|_| traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope;

|_| traficul ilicit de arme, muniţii şi materiale explozive;

|_| corupţia;

|_| frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în sensul Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 26 iulie 1995;

|_| spălarea produselor infracţiunii;

|_| falsificare, inclusiv falsificarea monedei euro;

|_| criminalitate informatică;

|_| infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariţie şi traficul ilicit de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie;

|_| facilitarea intrării şi a şederii ilegale;

|_| omuciderea voluntară, lovituri şi vătămări corporale grave;

|_| traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane;

|_| răpirea, sechestrarea şi luarea de ostateci;

|_| rasismul şi xenofobia;

|_| jafurile organizate sau armate;

|_| traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă;

|_| înşelăciunea;

|_| racketul şi extorcarea de fonduri;

|_| contrafacerea şi pirateria produselor;

|_| falsificarea de documente administrative şi traficul de falsuri;

|_| falsificarea mijloacelor de plată;

|_| traficul ilicit de substanţe hormonale şi de alţi factori de creştere;

|_| traficul ilicit de materiale nucleare şi radioactive;

|_| traficul de vehicule furate;

|_| violul;

|_| incendierea cu intenţie;

|_| infracţiunile de competenţa Curţii Penale Internaţionale;

|_| sechestrarea ilegală de aeronave şi nave;

|_| sabotajul.

II. Descrierea completă a infracţiunii sau a infracţiunilor care nu se înscriu în cazurile menţionate la punctul (I): ..........................

(f) Alte circumstanţe pertinente în speţă (informaţii facultative):

(NB: la acest punct se pot include observaţii privind extrateritorialitatea, întreruperea perioadelor limitate în timp şi alte consecinţe ale infracţiunii)

...................................

(g) Prezentul mandat se referă, de asemenea, la sechestrarea şi predarea obiectelor care pot servi ca mijloace de probă:

Prezentul mandat se referă, de asemenea, la sechestrarea şi predarea obiectelor dobândite de persoana căutată, ca urmare a comiterii infracţiunii:

Descrierea obiectelor (şi a locului în care se află) (în cazul în care acestea sunt cunoscute): ........

(h) Infracţiunea sau infracţiunile pentru care s-a emis prezentul mandat este/sunt pasibile de o pedeapsă sau măsură de siguranţă privative de libertate cu caracter permanent sau care are (au) avut ca efect o astfel de pedeapsă sau măsură:

- sistemul juridic al statului membru emitent prevede o reexaminare a pedepsei aplicate - la cerere sau după cel puţin 20 de ani

- în vederea neexecutării acestei pedepse sau măsuri şi/sau

- sistemul juridic al statului membru emitent prevede aplicarea unor măsuri de clemenţă la care persoana în cauză are dreptul, în temeiul dreptului sau practicii statului membru emitent, în vederea neexecutării acestei pedepse sau măsuri.

(i) Autoritatea judiciară care a emis mandatul:

Denumirea oficială:

Numele reprezentantului său (1): ..................................................................

Funcţia (funcţia/gradul): ...............................................................................

Adresa: ................................................................................................................

Nr. de telefon: (prefixul ţării) (prefixul zonei sau al oraşului) (...) ........................

Nr. de fax: (prefixul ţării) (prefixul zonei sau al oraşului) (...) ........................

E-mail: .........................................................

Datele persoanei care poate fi contactată pentru a lua măsurile practice necesare predării persoanei: ......................................

(1)Se va menţiona numele deţinătorului autorităţii judiciare în diferitele versiuni lingvistice.

În cazul în care se desemnează o autoritate centrală pentru transmiterea şi primirea administrativă a mandatelor europene de arestare:

Denumirea autorităţii centrale: ..........................

Persoana de contact, după caz (funcţia/gradul şi numele): ......................

Adresa: .....................................................................................

Nr. de telefon: (prefixul ţării) (prefixul zonei sau al oraşului) (...) ........................

Nr. de fax: (prefixul ţării) (prefixul zonei sau al oraşului) (...) ........................

E-mail: .........................................................

Semnătura autorităţii judiciare emitente şi/sau a reprezentantului acesteia: ........................

Numele: .......................................................................

Funcţia (funcţia/gradul): ...................................................................

Data :...................................

Ştampila oficială (dacă este disponibilă)

*) Litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

(d) Specificaţi dacă persoana a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia:

1. |_| Da, persoana a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia.

2. |_| Nu, persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia.

3. Dacă aţi bifat caseta de la punctul 2 de mai sus, vă rugăm confirmaţi existenţa unuia dintre următoarele elemente:

|_| 3.1a. persoana a fost citată personal la... (ziua/luna/anul) şi, prin urmare, informată cu privire

la data şi locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia şi a fost informată că poate fi pronunţată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces;

SAU

|_| 3.1b. persoana nu a fost citată personal, dar a primit efectiv prin alte mijloace o informare oficială cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, în aşa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoştinţă de procesul stabilit şi a fost informată cu privire la faptul că poate fi pronunţată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces;

SAU

|_| 3.2. având cunoştinţă de procesul stabilit, a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie de către stat, pentru a o apăra la proces şi a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces;

SAU

|_| 3.3. persoanei i s-a înmânat personal decizia la...(ziua/luna/anul) şi a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, în cadrul căreia are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale; şi

|_| persoana a indicat în mod expres că nu contestă această decizie;

SAU

|_| persoana nu a solicitat rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac în intervalul de timp corespunzător;

SAU

|_| 3.4. persoanei nu i s-a înmânat personal decizia, dar

- decizia îi va fi înmânată personal fără întârziere după predare; şi

- în momentul în care i se înmânează decizia, persoana va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, în cadrul căreia are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale; şi

- persoana va fi informată cu privire la intervalul de timp în care trebuie să solicite rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac, care este de...zile.

4. Dacă aţi bifat caseta de la punctul 3.1b, 3.2 sau 3.3 de mai sus, vă rugăm să furnizaţi informaţii cu privire la modul în care a fost îndeplinită condiţia relevantă:

..............................................................................................................................................

..............................................................................................................................................

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007