Capitolul 3 - EFECTELE PREDĂRII - Decizia-Cadru 2002/584/JAI/13-iun-2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 16 Ianuarie 2024
CAPITOLUL 3:EFECTELE PREDĂRII
Art. 26: Computarea detenţiei executate în statul membru de executare
(1)Statul membru emitent compută din durata totală a privării de libertate care ar trebui executată în statul membru emitent toate perioadele de detenţie rezultând din executarea unui mandat european de arestare, ca urmare a condamnării la o pedeapsă sau măsură de siguranţă privative de libertate.
(2)În acest scop, toate informaţiile privind durata detenţiei persoanei căutate pe baza mandatului european de arestare sunt transmise de autoritatea judiciară de executare sau de autoritatea centrală desemnată în temeiul articolului 7 autorităţii judiciare emitente în momentul predării.
Art. 27: Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni
(1)Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General al Consiliului că, în relaţiile sale cu alte state membre care au dat aceeaşi notificare, se prezumă că s-a dat consimţământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia, alta decât cea care a motivat predarea, cu excepţia situaţiei în care, într-un anumit caz, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
(2)Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatele (1) şi (3), o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa.
(3)Alineatul (2) nu se aplică în următoarele cazuri:
a)atunci când persoana nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i-a fost predată în patruzeci şi cinci de zile de la data eliberării sale definitive, deşi a avut posibilitatea să o facă, sau atunci când s-a reîntors aici după ce l-a părăsit;
b)infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă sau măsură de siguranţă privative de libertate;
c)procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea individuală a persoanei;
d)atunci când persoana este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o pedeapsă pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar dacă această pedeapsă sau măsură este susceptibilă de restrângerea libertăţii sale individuale;
e)atunci când persoana a acceptat să fie predată, renunţând, după caz, în acelaşi timp şi la principiul specialităţii, în conformitate cu articolul 13;
f)atunci când persoana a renunţat în mod expres, după predarea sa, să beneficieze de principiul specialităţii pentru fapte specifice anterioare predării sale. Renunţarea se face în faţa autorităţilor judiciare competente ale statului membru emitent şi se consemnează în conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Aceasta este redactată astfel încât să reiasă că persoana în cauză a exprimat-o în mod liber şi în deplină cunoştinţă a consecinţelor acesteia. Persoana are dreptul, în acest scop, să fie asistată de un avocat;
g)atunci când autoritatea judiciară de executare care a predat persoana îşi dă consimţământul, în conformitate cu alineatul (4).
(4)Cererea pentru consimţământ este prezentată autorităţii judiciare de executare, însoţită de informaţiile menţionate la articolul 8 alineatul (1), precum şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2). Consimţământul este dat atunci când infracţiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaţia de predare, în conformitate cu prezenta decizie-cadru. Consimţământul este refuzat pentru motivele menţionate la articolul 3 şi, în caz contrar, poate fi refuzat doar pentru motivele menţionate la articolul 4. Decizia este adoptată în cel mult 30 de zile de la data primirii cererii.
Pentru cazurile menţionate la articolul 5, statul membru emitent trebuie să acorde garanţiile care sunt prevăzute aici.
Art. 28: Predarea sau extrădarea ulterioară
(1)Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General al Consiliului că, în relaţiile sale cu alte state membre care au făcut aceeaşi notificare, se consideră că a fost acordat consimţământul pentru predarea unei persoane către un stat membru, altul decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia, cu excepţia situaţiei în care, într-un caz particular, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
(2)În orice situaţie, o persoană care a fost predată statului membru emitent în temeiul unui mandat european de arestare poate, fără consimţământul statului membru de executare, să fie predată unui alt stat membru decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, în următoarele cazuri:
a)atunci când, deşi a avut posibilitatea să o facă, persoana căutată nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i-a fost predată în 45 de zile de la data eliberării sale definitive, sau atunci când s-a întors pe teritoriul acestuia după ce l-a părăsit;
b)atunci când persoana căutată acceptă să fie predată unui stat membru, altul decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare. Consimţământul se dă autorităţilor judiciare competente ale statului membru emitent şi se consemnează în conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Este redactat astfel încât să reiasă că persoana în cauză a acţionat în mod liber şi în deplină cunoştinţă a consecinţelor acestuia. Persoana căutată are dreptul, în acest scop, să fie asistată de un avocat;
c)atunci când persoana căutată nu beneficiază de principiul specialităţii, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) literele (a), (e), (f) şi (g).
(3)Autoritatea judiciară de executare consimte ca persoana vizată să fie predată unui alt stat membru, în conformitate cu următoarele norme:
a)cererea de consimţământ este prezentată în conformitate cu articolul 9, însoţită de informaţiile menţionate la articolul 8 alineatul (1), precum şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2);
b)consimţământul este dat atunci când infracţiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaţia de predare, în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii-cadru;
c)decizia este adoptată în cel mult treizeci de zile de la data primirii cererii;
d)consimţământul este refuzat pentru motivele menţionate la articolul 3 şi, în caz contrar, nu mai poate fi refuzat decât pentru motivele menţionate la articolul 4.
Pentru cazurile menţionate la articolul 5, statul membru emitent trebuie să furnizeze garanţiile care sunt prevăzute în acesta.
(4)Fără a aduce atingere alineatului (1), o persoană care a fost predată în temeiul unui mandat european de arestare nu este extrădată unui stat terţ fără consimţământul autorităţii competente a statului membru care a predat-o. Acest consimţământ este acordat în conformitate cu convenţiile prin care acest stat membru îşi asumă obligaţii, precum şi cu dreptul său intern.
Art. 29: Predarea unor obiecte
(1)La cererea autorităţii judiciare emitente sau din proprie iniţiativă, autoritatea judiciară de executare sechestrează şi predă, în conformitate cu dreptul intern, obiectele:
a)care pot servi ca mijloace de probă, sau
b)care au fost dobândite de persoana căutată ca urmare a săvârşirii infracţiunii.
(2)Predarea obiectelor prevăzute la alineatul (1) este efectuată chiar şi în cazul în care mandatul european de arestare nu poate fi executat, ca urmare a decesului sau a evadării persoanei căutate.
(3)Atunci când obiectele prevăzute la alineatul (1) sunt susceptibile de sechestru sau confiscare pe teritoriul statului membru de executare, acesta din urmă poate, în cazul în care obiectele sunt necesare unei proceduri penale în curs, să le păstreze temporar sau să le predea statului membru emitent, sub rezerva restituirii.
(4)Drepturile pe care statul membru de executare sau părţi terţe le-ar fi dobândit asupra obiectelor prevăzute la alineatul (1) sunt menţinute. Atunci când există asemenea drepturi, statul membru emitent trimite obiectele statului membru de executare fără a percepe taxe, de îndată ce procedura penală s-a finalizat.
Art. 30: Cheltuieli
(1)Cheltuielile angajate pe teritoriul statului membru de executare pentru executarea mandatului european de arestare sunt suportate de acest stat membru.
(2)Toate celelalte cheltuieli sunt în sarcina statului membru emitent.