Art. 27. - Art. 27: Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni - Decizia-Cadru 2002/584/JAI/13-iun-2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 16 Ianuarie 2024
Art. 27: Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni
(1)Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General al Consiliului că, în relaţiile sale cu alte state membre care au dat aceeaşi notificare, se prezumă că s-a dat consimţământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia, alta decât cea care a motivat predarea, cu excepţia situaţiei în care, într-un anumit caz, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
(2)Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatele (1) şi (3), o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa.
(3)Alineatul (2) nu se aplică în următoarele cazuri:
a)atunci când persoana nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i-a fost predată în patruzeci şi cinci de zile de la data eliberării sale definitive, deşi a avut posibilitatea să o facă, sau atunci când s-a reîntors aici după ce l-a părăsit;
b)infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă sau măsură de siguranţă privative de libertate;
c)procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea individuală a persoanei;
d)atunci când persoana este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o pedeapsă pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar dacă această pedeapsă sau măsură este susceptibilă de restrângerea libertăţii sale individuale;
e)atunci când persoana a acceptat să fie predată, renunţând, după caz, în acelaşi timp şi la principiul specialităţii, în conformitate cu articolul 13;
f)atunci când persoana a renunţat în mod expres, după predarea sa, să beneficieze de principiul specialităţii pentru fapte specifice anterioare predării sale. Renunţarea se face în faţa autorităţilor judiciare competente ale statului membru emitent şi se consemnează în conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Aceasta este redactată astfel încât să reiasă că persoana în cauză a exprimat-o în mod liber şi în deplină cunoştinţă a consecinţelor acesteia. Persoana are dreptul, în acest scop, să fie asistată de un avocat;
g)atunci când autoritatea judiciară de executare care a predat persoana îşi dă consimţământul, în conformitate cu alineatul (4).
(4)Cererea pentru consimţământ este prezentată autorităţii judiciare de executare, însoţită de informaţiile menţionate la articolul 8 alineatul (1), precum şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2). Consimţământul este dat atunci când infracţiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaţia de predare, în conformitate cu prezenta decizie-cadru. Consimţământul este refuzat pentru motivele menţionate la articolul 3 şi, în caz contrar, poate fi refuzat doar pentru motivele menţionate la articolul 4. Decizia este adoptată în cel mult 30 de zile de la data primirii cererii.
Pentru cazurile menţionate la articolul 5, statul membru emitent trebuie să acorde garanţiile care sunt prevăzute aici.