Capitolul 2 - PROCEDURA DE PREDARE - Decizia-Cadru 2002/584/JAI/13-iun-2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 16 Ianuarie 2024
CAPITOLUL 2:PROCEDURA DE PREDARE
Art. 9: Transmiterea unui mandat european de arestare
(1)În cazul în care se cunoaşte locul unde se află persoana căutată, autoritatea judiciară emitentă poate transmite direct autorităţii judiciare de executare mandatul european de arestare.
(2)Autoritatea judiciară emitentă poate decide, în toate cazurile, să semnaleze persoana căutată în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS).
(3)O astfel de semnalare este efectuată în conformitate cu dispoziţiile articolului 95 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, din 19 iunie 1990. O semnalare în SIS are valoarea unui mandat european de arestare, însoţit de informaţiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1).
Pentru o perioadă tranzitorie, până în momentul în care SIS va avea capacitatea să transmită toate informaţiile menţionate la articolul 8, semnalarea are valoare de mandat european de arestare, până la primirea originalului, în bună şi cuvenită formă, de către autoritatea judiciară de executare.
Art. 10: Procedura de transmitere a unui mandat european de arestare
(1)În cazul în care autoritatea judiciară emitentă nu cunoaşte autoritatea judiciară de executare competentă, aceasta efectuează cercetările necesare, în special prin intermediul punctelor de contact ale Reţelei Judiciare Europene (1), în vederea obţinerii acestei informaţii de la statul membru de executare.
(1)Acţiunea comună 98/428/JAI a Consiliului din 29 iunie 1998 privind crearea Reţelei Judiciare Europene (JO L 191, 7.7.1998, p. 4).
(2)În cazul în care autoritatea judiciară emitentă doreşte acest lucru, transmiterea poate fi efectuată prin intermediul sistemului securizat de telecomunicaţii al Reţelei Judiciare Europene.
(3)În cazul în care nu este posibil să se recurgă la SIS, autoritatea judiciară emitentă poate face apel la serviciile Interpolului pentru a comunica mandatul european de arestare.
(4)[textul din Art. 10, alin. (4) din capitolul 2 a fost abrogat la 16-ian-2024 de Art. 2, punctul 2. din capitolul II din Directiva 2843/13-dec-2023]
(5)Toate dificultăţile legate de transmiterea sau de autenticitatea oricărui document necesar pentru executarea mandatului european de arestare sunt soluţionate prin contacte directe între autorităţile judiciare implicate sau, după caz, prin intervenţia autorităţilor centrale ale statelor membre.
(6)În cazul în care autoritatea care primeşte un mandat european de arestare nu este competentă pentru a-i da curs, aceasta transmite din oficiu mandatul european de arestare autorităţii competente a statului său membru şi informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă.
Art. 11: Drepturile persoanei căutate
(1)Atunci când o persoană căutată este arestată, autoritatea judiciară de executare competentă informează această persoană, în conformitate cu dreptul intern, despre existenţa şi conţinutul mandatului european de arestare, precum şi despre posibilitatea care îi este oferită de a consimţi la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă.
(2)O persoană căutată care este arestată în scopul executării unui mandat european de arestare are dreptul de a fi asistată de un avocat şi de un interpret, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare.
Art. 12: Menţinerea persoanei în detenţie
Atunci când o persoană este arestată pe baza unui mandat european de arestare, autoritatea judiciară de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenţie, în conformitate cu dreptul statului membru de executare. Punerea provizorie în libertate este posibilă în orice moment, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare, cu condiţia ca autoritatea competentă a acestui stat membru să ia orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga persoanei căutate.
Art. 13: Consimţământul la predare
(1)În cazul în care persoana arestată indică faptul că ea consimte la predarea sa, acest consimţământ şi, după caz, renunţarea sa expresă la drepturile conferite de "principiul specialităţii", prevăzut la articolul 27 alineatul (2), sunt date în faţa autorităţii judiciare de executare, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare.
(2)Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru ca acest consimţământ şi, după caz, renunţarea, prevăzute la alineatul (1) să fie obţinute în condiţii care să arate faptul că persoana le-a exprimat în mod liber şi în deplină cunoştinţă a consecinţelor acestuia. În acest scop, persoana căutată are dreptul să fie asistată de un avocat.
(3)Consimţământul şi, după caz, renunţarea, prevăzute la alineatul (1) sunt consemnate într-un proces-verbal, în conformitate cu procedura prevăzută de dreptul intern al statului membru de executare.
(4)Consimţământul este, în principiu, irevocabil. Fiecare stat membru poate să prevadă că acest consimţământ şi, după caz, renunţarea, pot fi revocate, în conformitate cu normele aplicabile în dreptul intern. În acest caz, perioada cuprinsă între data consimţământului şi cea a revocării acestuia nu este luată în considerare pentru stabilirea termenelor prevăzute la articolul 17. Un stat membru care doreşte să recurgă la această posibilitate informează despre aceasta Secretariatul General al Consiliului, în momentul adoptării prezentei decizii-cadru, şi indică modalităţile în care este posibilă revocarea consimţământului, precum şi oricare modificare a acestora.
Art. 14: Audierea persoanei căutate
În cazul în care persoana arestată nu consimte la predarea sa în modul prevăzut la articolul 13, aceasta are dreptul să fie audiată de autoritatea judiciară de executare, în conformitate cu dreptul statului membru de executare.
Art. 15: Decizia de predare
(1)Autoritatea judiciară de executare decide, în termenele şi în condiţiile stabilite în prezenta decizie-cadru, predarea persoanei.
(2)În cazul în care autoritatea judiciară de executare consideră că informaţiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru a-i permite să decidă predarea, aceasta solicită furnizarea de urgenţă a unor informaţii suplimentare necesare, în special în legătură cu articolele 3-5 şi 8, şi poate stabili o dată limită pentru primirea acestora, ţinând cont de necesitatea de a respecta termenele stabilite la articolul 17.
(3)Autoritatea judiciară emitentă poate, în orice moment, să transmită toate informaţiile suplimentare utile autorităţii judiciare de executare.
Art. 16: Decizia în cazul concursului de cereri
(1)În cazul în care mai multe state membre au emis un mandat european de arestare împotriva aceleaşi persoane, alegerea mandatului european de arestare care trebuie să fie executat se face de autoritatea judiciară de executare, ţinând cont în mod corespunzător de toate circumstanţele şi, în special, de gravitatea relativă şi de locul comiterii infracţiunilor, de datele respective ale mandatelor europene de arestare, precum şi de faptul că mandatul a fost emis pentru urmărirea penală sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
(2)Autoritatea judiciară de executare poate solicita avizul Eurojust (1) pentru a face alegerea prevăzută la alineatul (1).
(1)Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust, în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate (JO L 63, 6.3.2002, p. 1).
(3)În cazul unui conflict între un mandat european de arestare şi o cerere de extrădare prezentată de un stat terţ, decizia de acordare a priorităţii fie mandatului european de arestare, fie cererii de extrădare, este adoptată de autoritatea competentă a statului membru de executare, ţinând cont în mod corespunzător de toate circumstanţele, în special de cele prevăzute la alineatul (1), precum şi de cele menţionate în convenţia aplicabilă.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiilor statelor membre care decurg din Statutul Curţii Penale Internaţionale.
Art. 17: Termene şi proceduri pentru decizia de executare a mandatului european de arestare
(1)Un mandat european de arestare se soluţionează şi se execută în regim de urgenţă.
(2)În cazul în care persoana căutată consimte la predare, decizia definitivă privind executarea mandatului european de arestare se ia în termen de 10 zile de la data consimţământului menţionat anterior.
(3)În celelalte cazuri, decizia definitivă privind executarea mandatului european de arestare se ia în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei căutate.
(4)În cazuri particulare, atunci când mandatul european de arestare nu poate fi executat în termenele prevăzute la alineatele (2) sau (3), autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre aceasta, indicând motivele. Într-un astfel de caz, termenele pot fi prelungite cu 30 de zile suplimentare.
(5)Cât timp nici o decizie definitivă privind executarea mandatului european de arestare nu este luată de autoritatea judiciară de executare, aceasta se va asigura că sunt îndeplinite condiţiile materiale necesare unei predări efective a persoanei.
(6)Orice refuz de a executa un mandat european de arestare trebuie să fie motivat.
(7)Atunci când, în circumstanţe excepţionale, un stat membru nu poate respecta termenele stabilite în prezentul articol, acesta informează Eurojust, precizând motivele întârzierii. În afară de aceasta, un stat membru care a suferit, din partea altui stat membru, mai multe întârzieri în executarea unor mandate europene de arestare, informează Consiliul despre aceasta, în scopul evaluării, la nivelul statelor membre, a punerii în aplicare a prezentei decizii-cadru.
Art. 18: Situaţia în aşteptarea deciziei
(1)Atunci când mandatul european de arestare a fost emis pentru desfăşurarea urmăririi penale, autoritatea judiciară de executare trebuie:
a)fie să accepte audierea persoanei căutate în conformitate cu articolul 19 din prezenta decizie-cadru, fie prin videoconferinţă în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2023/2844;

b)fie să accepte transferul temporar al persoanei căutate.
(2)Condiţiile şi durata transferului temporar sunt stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare.
(3)În caz de transfer temporar, persoana trebuie să se poată întoarce în statul membru de executare pentru a asista la audierile care o privesc, în cadrul procedurii de predare.
Art. 19: Audierea persoanei în aşteptarea deciziei
(1)Persoana căutată este audiată de autoritatea judiciară, asistată de o altă persoană, desemnată în conformitate cu dreptul statului membru căruia îi aparţine instanţa judecătorească sesizată.
(2)Audierea persoanei căutate se realizează în conformitate cu dreptul statului membru de executare şi în condiţiile stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare.
(3)Autoritatea judiciară de executare competentă poate însărcina o altă autoritate judiciară a statului membru din care provine să participe la audierea persoanei căutate, pentru a garanta aplicarea corectă a prezentului articol şi a condiţiilor stabilite.
Art. 20: Privilegii şi imunităţi
(1)Atunci când persoana căutată beneficiază de un privilegiu sau de o imunitate de jurisdicţie sau de executare în statul membru de executare, termenele prevăzute la articolul 17 nu încep să curgă decât în cazul în care şi din ziua în care autoritatea judiciară de executare a fost informată asupra faptului că acest privilegiu sau această imunitate au fost ridicate.
Statul membru de executare se asigură de faptul că sunt îndeplinite condiţiile materiale necesare unei predări efective, în momentul în care persoana nu mai beneficiază de un asemenea privilegiu sau de o asemenea imunitate.
(2)Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunităţii depinde de o autoritate a statului membru de executare, autoritatea judiciară de executare îi transmite o cerere în acest sens, fără întârziere. Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunităţii depinde de o autoritate a altui stat sau a unei organizaţii internaţionale, cererea va fi adresată de autoritatea judiciară emitentă.
Art. 21: Conflictul de obligaţii internaţionale
Prezenta decizie-cadru nu aduce atingere obligaţiilor statului membru de executare atunci când persoana căutată a fost extrădată către acest stat membru dintr-o ţară terţă şi atunci când această persoană este protejată de dispoziţiile acordului privind specialitatea, în temeiul căruia a fost extrădată. Statul membru de executare ia toate măsurile necesare pentru a solicita de îndată consimţământul statului din care a fost extrădată persoana căutată, astfel încât aceasta să poată fi predată statului membru emitent. Termenele prevăzute la articolul 17 nu încep să curgă decât din ziua în care principiul specialităţii încetează să se mai aplice. Până la primirea deciziei din partea statului din care a fost extrădată persoana căutată, statul membru de executare se asigură că sunt îndeplinite condiţiile materiale necesare unei predări efective.
Art. 22: Notificarea deciziei
Autoritatea judiciară de executare notifică de îndată autorităţii judiciare emitente decizia privind modul în care s-a dat curs mandatului european de arestare.
Art. 23: Termenul pentru predarea persoanei
(1)Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.
(2)Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
(3)În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alineatul (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
(4)În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.
(5)La expirarea termenelor prevăzute la alineatele (2)-(4), în cazul în care persoana se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate.
Art. 24: Predarea amânată sau condiţionată
(1)Autoritatea judiciară de executare poate, după ce a decis executarea mandatului european de arestare, să amâne predarea persoanei căutate, pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul membru de executare sau, în cazul în care a fost deja condamnată, pentru a putea executa, pe teritoriul acestuia, o pedeapsă primită pe baza unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul european de arestare.
(2)În loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului membru emitent persoana căutată, în condiţii care urmează a fi stabilite de comun acord între autorităţile judiciare de executare şi emitentă. Acordul se face în scris, iar toate autorităţile statului membru emitent sunt obligate să respecte condiţiile acestuia.
Art. 25: Tranzitul
(1)Fiecare stat membru permite, cu excepţia cazului în care foloseşte posibilitatea de refuz atunci când se solicită tranzitul unuia dintre resortisanţii sau rezidenţii săi, în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, tranzitul pe teritoriul său al unei persoane căutate care este predată, cu condiţia să fi primit informaţii despre:
a)identitatea şi cetăţenia persoanei care face obiectul mandatului european de arestare;
b)existenţa unui mandat european de arestare;
c)natura şi încadrarea juridică a infracţiunii;
d)descrierea circumstanţelor săvârşirii infracţiunii, inclusiv data şi locul.
Atunci când persoana care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale este resortisant sau rezident al statului membru de tranzit, tranzitul poate fi supus condiţiei ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul membru de tranzit, pentru a efectua acolo pedeapsa sau măsura de siguranţă privative de libertate care ar fi pronunţate împotriva sa în statul membru emitent.
(2)Fiecare stat membru desemnează o autoritate însărcinată cu primirea cererilor de tranzit şi a documentelor necesare, precum şi a oricărei alte corespondenţe oficiale privind cererile de tranzit. Statele membre comunică această desemnare Secretariatului General al Consiliului.
(3)Cererea de tranzit, precum şi informaţiile prevăzute la alineatul (1) se adresează autorităţii desemnate în temeiul alineatului (2). Statul membru de tranzit notifică decizia sa privind cererea de tranzit.

(4)Prezenta decizie-cadru nu se aplică în cazul utilizării căilor aeriene fără escală prevăzută. Cu toate acestea, în cazul în care are loc o aterizare forţată, statul membru emitent furnizează autorităţii desemnate în conformitate cu alineatul (2) informaţiile prevăzute la alineatul (1).
(5)Atunci când tranzitul se referă la o persoană care trebuie să fie extrădată de un stat terţ către un stat membru, se va aplica mutatis mutandis prezentul articol. În special, expresia "mandat european de arestare" va fi înlocuită cu "cerere de extrădare".