Art. 31. - Art. 31: Raporturile cu alte instrumente legale - Decizia-Cadru 2002/584/JAI/13-iun-2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 16 Ianuarie 2024
Art. 31: Raporturile cu alte instrumente legale
(1)Fără a aduce atingere aplicării acestora în relaţiile dintre statele membre şi statele terţe, prezenta decizie-cadru înlocuieşte, de la 1 ianuarie 2004, dispoziţiile corespunzătoare ale următoarelor convenţii aplicabile în materie de extrădare, în relaţiile dintre statele membre:
a)Convenţia europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957, Protocolul adiţional al acesteia din 15 octombrie 1975, al doilea Protocol adiţional al acesteia din 17 martie 1978 şi Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977, în partea referitoare la extrădare;
b)Acordul între cele douăsprezece state membre ale Comunităţilor Europene privind simplificarea şi modernizarea modalităţilor de transmitere a cererilor de extrădare, din 26 mai 1989;
c)Convenţia privind procedura simplificată de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, din 10 martie 1995;
d)Convenţia privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, din 27 septembrie 1996;
e)titlul III, capitolul 4, din Convenţia de punere în aplicare din 19 iunie 1990 a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.
(2)Statele membre pot continua să aplice acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale în vigoare la data adoptării prezentei decizii-cadru, în măsura în care acestea permit aprofundarea sau extinderea obiectivelor acesteia şi contribuie la simplificarea sau facilitarea sporită a procedurilor de predare a persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestare.
Statele membre pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale după data intrării în vigoare a prezentei decizii-cadru, în măsura în care acestea permit aprofundarea sau extinderea conţinutului acesteia şi contribuie la simplificarea sau facilitarea sporită a procedurilor de predare a persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestare, în special stabilind termene mai scurte decât cele fixate la articolul 17, extinzând lista infracţiunilor prevăzute la articolul 2 alineatul (2), limitând şi mai mult motivele de refuz prevăzute la articolele 3 şi 4 sau scăzând pragul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) sau (2).
Acordurile şi aranjamentele menţionate la alineatul (2) nu pot afecta în nici un fel relaţiile cu statele membre care nu sunt părţi la acestea.
Statele membre notifică Consiliului şi Comisiei, în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii-cadru, acordurile sau aranjamentele existente prevăzute la primul paragraf, pe care doresc să continue să le aplice.
De asemenea, statele membre notifică Consiliului şi Comisiei orice acord sau aranjament nou prevăzut la paragraful (2), în termen de trei luni de la data semnării acestora.
(3)În măsura în care convenţiile sau acordurile prevăzute la alineatul (1) se aplică teritoriilor statelor membre sau unor teritorii pentru ale căror relaţii externe este responsabil un stat membru, cărora nu li se aplică prezenta decizie-cadru, aceste instrumente continuă să reglementeze relaţiile existente între aceste teritorii şi celelalte state membre.