Capitolul 9 - BARIERELE TEHNICE ÎN CALEA COMERŢULUI - Acordul 2953/13-dec-2023 INTERIMAR PRIVIND COMERŢUL ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI REPUBLICA CHILE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 18 Martie 2024
CAPITOLUL 9:BARIERELE TEHNICE ÎN CALEA COMERŢULUI
Art. 9.1: Obiectiv
Prezentul capitol are ca obiectiv stimularea şi facilitarea comerţului cu mărfuri între părţi prin prevenirea, identificarea şi eliminarea barierelor tehnice inutile din calea comerţului şi prin promovarea unei cooperări sporite în materie de reglementare.
Art. 9.2: Domeniu de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării şi aplicării tuturor standardelor, reglementărilor tehnice şi procedurilor de evaluare a conformităţii, astfel cum sunt definite în anexa 1 la Acordul BTC, care pot avea un impact asupra comerţului cu mărfuri dintre părţi.
(2)În pofida alineatului (1), prezentul capitol nu se aplică:
a)specificaţiilor pentru achiziţii elaborate de organismele guvernamentale pentru necesităţile de producţie sau consum ale acestor organisme, care sunt reglementate de capitolul 21; sau
b)măsurilor sanitare şi fitosanitare care fac obiectul capitolului 6.
Art. 9.3: Includerea anumitor dispoziţii din Acordul BTC
Articolele 2-9 din Acordul BTC şi anexele 1 şi 3 la acesta se încorporează în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
Art. 9.4: Standarde internaţionale
(1)Standardele internaţionale elaborate de organizaţiile enumerate în anexa 9-A sunt considerate a fi standardele internaţionale relevante în sensul articolelor 2 şi 5 şi al anexei 3 la Acordul BTC, cu condiţia ca, în elaborarea lor, organizaţiile respective să fi respectat principiile şi procedurile stabilite în Decizia Comitetului OMC privind barierele tehnice în calea comerţului în ceea ce priveşte principiile pentru elaborarea de standarde, orientări şi recomandări internaţionale referitoare la articolele 2 şi 5 şi la anexa 3 la Acordul BTC (19).
(19)G/TBT/9, 13 noiembrie 2000, anexa 4.
(2)La cererea unei părţi, Consiliul pentru comerţ poate adopta o decizie de modificare a anexei 9-A, în conformitate cu articolul 33.1 alineatul (6) litera (a).
Art. 9.5: Reglementări tehnice
(1)Părţile recunosc importanţa efectuării, în conformitate cu normele şi procedurile fiecărei părţi, a unei evaluări a impactului în materie de reglementare al reglementărilor tehnice planificate.
(2)Fiecare parte evaluează soluţiile cu sau fără caracter de reglementare disponibile ca alternativă pentru reglementarea tehnică propusă, care pot îndeplini obiectivele legitime ale părţii, în conformitate cu articolul 2.2 din Acordul BTC.
(3)Fiecare parte utilizează standardele internaţionale relevante ca bază pentru reglementările sale tehnice, cu excepţia cazului în care partea care elaborează reglementarea tehnică poate demonstra că respectivele standarde internaţionale ar constitui mijloace ineficace sau inadecvate de îndeplinire a obiectivelor legitime urmărite.
(4)În cazul în care o parte nu utilizează standarde internaţionale ca bază pentru o reglementare tehnică, aceasta identifică, la cererea celeilalte părţi, orice abatere substanţială de la standardul internaţional relevant şi explică motivele pentru care astfel de standarde au fost considerate un mijloc ineficient sau inadecvat pentru îndeplinirea obiectivului urmărit şi furnizează dovezile ştiinţifice sau tehnice pe care se bazează evaluarea respectivă.
(5)Ca urmare a obligaţiei care îi revine fiecărei părţi în temeiul articolului 2.3 din Acordul BTC, fiecare parte îşi revizuieşte, în conformitate cu propriile norme şi proceduri, reglementările tehnice în vederea creşterii convergenţei acestor reglementări tehnice cu standardele internaţionale relevante. O parte ia în considerare, printre altele, orice evoluţie nouă a standardelor internaţionale relevante şi dacă circumstanţele care au dus la divergenţe faţă de un standard internaţional relevant continuă să existe.
Art. 9.6: Cooperarea în materie de reglementare
(1)Părţile recunosc că există o gamă largă de mecanisme de cooperare în materie de reglementare care pot contribui la eliminarea sau evitarea creării de bariere tehnice în calea comerţului.
(2)Fiecare parte poate propune celeilalte părţi activităţi specifice de cooperare în materie de reglementare în domeniile vizate de prezentul capitol. Propunerile respective se transmit punctului de contact menţionat la articolul 9.13 şi constau în:
a)schimburi de informaţii privind abordările şi practicile de reglementare; sau
b)iniţiative de aliniere în continuare a reglementărilor tehnice şi a procedurilor de evaluare a conformităţii cu standardele internaţionale relevante.
Cealaltă parte răspunde propunerii într-un termen rezonabil.
(3)Punctele de contact menţionate la articolul 9.13 informează Comitetul pentru comerţ cu privire la activităţile de cooperare desfăşurate în temeiul prezentului articol.
(4)Părţile depun eforturi pentru a face schimb şi a colabora cu privire la mecanismele de facilitare a acceptării rezultatelor evaluării conformităţii în vederea eliminării barierelor tehnice inutile din calea comerţului.
(5)Părţile încurajează cooperarea dintre organizaţiile lor responsabile cu reglementarea tehnică, standardizarea, evaluarea conformităţii, acreditarea şi metrologia, indiferent dacă sunt guvernamentale sau neguvernamentale, în vederea abordării aspectelor reglementate de prezentul capitol.
(6)Nicio dispoziţie a prezentului articol nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi:
(a)să se abată de la procedurile sale de pregătire şi de adoptare a măsurilor de reglementare;
b)să ia măsuri care ar submina sau ar împiedica adoptarea la timp a măsurilor de reglementare necesare pentru a-şi atinge obiectivele de politică publică; sau
c)să obţină un anumit rezultat în materie de reglementare.
(7)În sensul prezentului articol şi al dispoziţiilor privind cooperarea prevăzute în anexele 9-A - 9-E, Comisia Europeană acţionează în numele Uniunii Europene.
Art. 9.7: Cooperarea privind supravegherea pieţei, conformitatea şi siguranţa produselor nealimentare
(1)Părţile recunosc importanţa cooperării în ceea ce priveşte supravegherea pieţei, conformitatea şi siguranţa produselor nealimentare pentru facilitarea comerţului şi protecţia consumatorilor şi a altor utilizatori, precum şi importanţa consolidării încrederii reciproce pe baza schimbului de informaţii.
(2)În sensul prezentului articol:
a)"produse de consum" înseamnă bunuri destinate sau care pot fi utilizate de consumatori, cu excepţia alimentelor, a dispozitivelor medicale şi a medicamentelor; şi
b)"supravegherea pieţei" înseamnă activităţile desfăşurate şi măsurile luate de autorităţile publice, inclusiv activităţile desfăşurate şi măsurile luate în cooperare cu operatorii economici, pe baza procedurilor unei părţi care permit părţii respective să monitorizeze sau să trateze aspecte legate de conformitatea produselor cu cerinţele prevăzute în actele cu putere de lege şi normele sale administrative sau siguranţa produselor.
(3)Pentru a garanta funcţionarea independentă şi imparţială a supravegherii pieţei, fiecare parte asigură:
a)separarea funcţiilor de supraveghere a pieţei de funcţiile de evaluare a conformităţii; şi
b)absenţa oricăror interese care ar afecta imparţialitatea autorităţilor de supraveghere a pieţei în efectuarea controlului sau a supravegherii operatorilor economici.
(4)Părţile pot coopera şi pot face schimb de informaţii în domeniul siguranţei şi conformităţii produselor nealimentare, în special în ceea ce priveşte următoarele aspecte:
a)activităţi şi măsuri de supraveghere a pieţei şi de asigurare a aplicării legii;
b)metode de evaluare a riscurilor şi testarea produselor;
c)rechemări coordonate ale produselor sau alte măsuri similare;
d)chestiuni ştiinţifice, tehnice şi de reglementare care vizează îmbunătăţirea siguranţei şi conformităţii produselor nealimentare;
e)aspecte nou-apărute cu relevanţă considerabilă pentru sănătate şi siguranţă;
f)activităţi legate de standardizare; şi
g)schimburi de funcţionari.
(5)Uniunea Europeană poate furniza Republicii Chile informaţii selectate din sistemul său de alertă rapidă cu privire la produsele de consum, astfel cum se menţionează în Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (20) sau în actul care îi va succeda, iar Chile poate furniza Uniunii Europene informaţii selectate privind siguranţa produselor de consum şi măsurile preventive, restrictive şi corective luate cu privire la produsele de consum. Schimbul de informaţii poate lua forma:
(20)Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa generală a produselor (JO CE L 11, 15.1.2002, p. 4).
a)unui schimb nesistematic, în cazuri specifice justificate în mod corespunzător, cu excepţia datelor cu caracter personal; şi
b)unui schimb sistematic bazat pe un sistem stabilit printr-o decizie a Consiliului pentru comerţ, care urmează să fie prevăzut în anexa 9-D.
(6)Consiliul pentru comerţ poate să adopte o decizie pentru a stabili un sistem privind schimbul regulat de informaţii, inclusiv prin mijloace electronice, referitor la măsurile luate cu privire la produsele nealimentare neconforme, altele decât cele reglementate de alineatul (5) de la prezentul articol, care urmează să fie prevăzut în anexa 9-E.
(7)Fiecare parte utilizează informaţiile obţinute în temeiul alineatelor (4), (5) şi (6) exclusiv în scopul protecţiei consumatorilor, a sănătăţii, a siguranţei sau a mediului.
(8)Fiecare parte tratează drept confidenţiale informaţiile obţinute în temeiul alineatelor (4), (5) şi (6).
(9)În sistemele menţionate la alineatul (5) litera (b) şi la alineatul (6) se precizează definiţia produsului, tipul de informaţii care urmează să facă obiectul schimbului, modalităţile de efectuare a schimbului şi aplicarea normelor de confidenţialitate şi de protecţie a datelor cu caracter personal.
(10)În conformitate cu articolul 33.1 alineatul (6) litera (a), Consiliul pentru comerţ are competenţa de a adopta decizii în vederea stabilirii sau modificării sistemelor prevăzute în anexele 9-D şi 9-E.
Art. 9.8: Standarde
(1)În vederea armonizării standardelor pe o bază cât mai largă, fiecare parte încurajează organismele de standardizare înfiinţate pe teritoriul său, precum şi organismele regionale de standardizare în care partea respectivă sau organismele de standardizare înfiinţate pe teritoriul său sunt membre:
a)să participe, în limita resurselor de care dispun, la elaborarea standardelor internaţionale de către organismele internaţionale de standardizare relevante;
b)să utilizeze standardele internaţionale relevante ca bază pentru standardele pe care le elaborează, exceptând cazurile în care standardele internaţionale respective sunt ineficace sau inadecvate, de exemplu din cauza unui nivel de protecţie insuficient, a unor factori climatici sau geografici fundamentali sau a unor probleme tehnologice fundamentale;
c)să evite duplicarea activităţilor organismelor internaţionale de standardizare sau suprapunerile cu acestea;
d)să revizuiască, la intervale regulate, standardele naţionale şi regionale care nu au la bază standarde internaţionale relevante, pentru a spori convergenţa acestora cu standardele internaţionale relevante;
e)să coopereze cu organismele de standardizare relevante ale celeilalte părţi în cadrul activităţilor internaţionale de standardizare, inclusiv în cadrul organismelor internaţionale de standardizare sau la nivel regional; şi
f)să promoveze cooperarea bilaterală între acestea şi cu organismele de standardizare ale celeilalte părţi.
(2)Părţile ar trebui să facă schimb de informaţii cu privire la:
a)utilizarea standardelor în sprijinul reglementărilor tehnice; şi
b)procesele proprii de standardizare şi măsura în care utilizează standardele internaţionale, regionale sau subregionale ca bază pentru standardele naţionale.
(3)În cazul în care standardele devin obligatorii prin încorporarea sau menţionarea într-un proiect de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformităţii, se aplică obligaţiile de transparenţă prevăzute la articolul 9.10 din prezentul acord şi la articolul 2 sau 5 din Acordul BTC.
Art. 9.9: Evaluarea conformităţii
(1)Dispoziţiile de la articolul 9.5 cu privire la elaborarea, adoptarea şi aplicarea reglementărilor tehnice se aplică, de asemenea, mutatis mutandis, procedurilor de evaluare a conformităţii.
(2)În cazul în care o parte solicită o evaluare a conformităţii ca mijloc de asigurare pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică, partea respectivă:
a)selectează proceduri de evaluare a conformităţii care sunt proporţionale cu riscurile implicate;
b)examinează, sub rezerva actelor cu putere de lege şi a normelor sale administrative, utilizarea unei declaraţii de conformitate a furnizorului ca una din modalităţile posibile de a demonstra conformitatea cu o reglementare tehnică; şi
c)la cererea celeilalte părţi, furnizează informaţii cu privire la criteriile utilizate pentru selectarea procedurilor de evaluare a conformităţii pentru anumite produse.
(3)În cazul în care una dintre părţi solicită evaluarea conformităţii de către o parte terţă ca asigurare pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică şi nu a rezervat sarcina respectivă unei autorităţi guvernamentale, astfel cum se prevede la alineatul (4), partea respectivă:
a)utilizează în mod preferenţial acreditarea pentru recunoaşterea organismelor de evaluare a conformităţii;
b)utilizează în mod preferenţial standardele internaţionale pentru acreditarea şi evaluarea conformităţii, precum şi acordurile internaţionale care implică organismele de acreditare ale părţilor, de exemplu prin intermediul mecanismelor Cooperării Internaţionale pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC) şi ale Forumului internaţional de acreditare (IAF);
c)aderă sau, după caz, încurajează organismele sale de evaluare a conformităţii să adere la orice acord sau aranjament internaţional funcţional pentru armonizarea sau facilitarea acceptării rezultatelor generate de evaluările conformităţii;
d)se asigură că, în cazul în care pentru un anumit produs sau set de produse au fost desemnate mai multe organisme de evaluare a conformităţii, operatorii economici pot alege care organism de evaluare a conformităţii va efectua procedura de evaluare a conformităţii;
e)se asigură că organismele de evaluare a conformităţii sunt independente de producători, importatori şi operatorii economici în general şi că nu există conflicte de interese între organismele de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii;
f)permite organismelor de evaluare a conformităţii să utilizeze subcontractanţi pentru efectuarea de teste sau inspecţii în legătură cu evaluarea conformităţii, inclusiv subcontractanţi situaţi pe teritoriul celeilalte părţi; nicio dispoziţie de la prezenta literă nu se interpretează ca interzicând unei părţi să solicite subcontractanţilor să îndeplinească aceleaşi cerinţe pe care organismul de evaluare a conformităţii cu care a încheiat un contract ar trebui să le îndeplinească pentru a efectua el însuşi încercările sau inspecţiile care fac obiectul contractului; şi
g)publică pe site-urile oficiale o listă a organismelor pe care le-a desemnat să efectueze evaluările conformităţii şi informaţii relevante cu privire la domeniul de aplicare al desemnării fiecărui astfel de organism.
(4)Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică una dintre părţi să impună ca evaluarea conformităţii pentru anumite produse să fie efectuată de autorităţile guvernamentale desemnate de aceasta. În astfel de cazuri, partea respectivă:
a)limitează taxele de evaluare a conformităţii la costul aproximativ al serviciilor furnizate şi, la cererea solicitantului unei evaluări a conformităţii, explică modul în care taxele pe care le percepe pentru o astfel de evaluare a conformităţii au o valoare limitată la costul aproximativ al serviciilor furnizate; şi
b)pune la dispoziţia publicului taxele de evaluare a conformităţii sau le furnizează la cerere.
(5)În pofida alineatelor (2), (3) şi (4) de la prezentul articol, în cazurile în care Uniunea Europeană acceptă declaraţia de conformitate a furnizorului în domeniile enumerate în anexa 9-B, Chile prevede, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele sale administrative, o procedură eficientă şi transparentă de acceptare a certificatelor şi a rapoartelor de încercare emise de organismele de evaluare a conformităţii care sunt situate pe teritoriul Uniunii Europene şi care au fost acreditate de un organism de acreditare care este membru al acordurilor internaţionale de recunoaştere reciprocă ale ILAC şi IAF ca o garanţie că un produs este conform cu cerinţele reglementărilor tehnice din Chile.
(6)În sensul prezentului articol, prin "declaraţie de conformitate a furnizorului" se înţelege un atestat de primă parte emis de producător pe răspunderea exclusivă a acestuia, pe baza rezultatelor unui tip adecvat de activitate de evaluare a conformităţii şi excluzând evaluarea obligatorie de către terţi, ca garanţie că un produs este conform cu o reglementare tehnică care stabileşte astfel de proceduri de evaluare a conformităţii.
(7)La cererea oricăreia dintre părţi, subcomitetul menţionat la articolul 9.14 revizuieşte lista de domenii de la alineatul (1) din anexa 9-B. Subcomitetul poate recomanda Consiliului pentru comerţ respectiv să modifice anexa 9-B, în conformitate cu articolul 33.1 alineatul (6) litera (a).
Art. 9.10: Transparenţă
(1)În conformitate cu normele şi procedurile sale şi fără a aduce atingere capitolului 29, atunci când elaborează reglementări tehnice majore care pot avea un efect semnificativ asupra comerţului cu mărfuri, fiecare parte se asigură că există proceduri privind transparenţa care permit persoanelor părţilor să contribuie prin intermediul unui proces de consultare publică, cu excepţia cazului în care apar sau riscă să apară probleme urgente legate de siguranţă, sănătate, protecţia mediului sau securitatea naţională.
(2)Fiecare parte permite persoanelor celeilalte părţi să participe la procesul de consultare menţionat la alineatul (1) în condiţii nu mai puţin favorabile decât cele acordate propriilor sale persoane şi face publice rezultatele acestui proces de consultare.
(3)Fiecare parte acordă o perioadă de cel puţin 60 de zile de la data la care a transmis notificarea către Registrul central de notificări al OMC cu privire la propunerile de reglementări tehnice şi de proceduri de evaluare a conformităţii, perioadă în care cealaltă parte să prezinte observaţii scrise, cu excepţia cazului în care apar sau riscă să apară probleme urgente legate de siguranţă, sănătate, protecţia mediului sau securitatea naţională. O parte ia în considerare orice cerere rezonabilă din partea celeilalte părţi de prelungire a termenului pentru prezentarea observaţiilor.
(4)În cazul în care textul notificat nu este redactat în una dintre limbile oficiale ale OMC, partea care face notificarea furnizează o descriere detaliată şi cuprinzătoare a conţinutului reglementărilor tehnice şi a procedurilor de evaluare a conformităţii propuse în formatul de notificare al OMC.
(5)În cazul în care una dintre părţi primeşte observaţii scrise, astfel cum se menţionează la alineatul (3), aceasta:
a)la cererea celeilalte părţi, discută observaţiile scrise cu participarea autorităţii sale de reglementare competente, într-un moment în care acestea pot fi luate în considerare; şi
b)răspunde în scris la observaţii până cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformităţii adoptate.
(6)Fiecare parte depune eforturi pentru a publica pe un site răspunsurile sale la observaţiile scrise menţionate la alineatul (3) pe care le primeşte de la cealaltă parte, cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformităţii adoptate.
(7)O parte oferă, la cererea celeilalte părţi, informaţii privind obiectivele, temeiul juridic şi justificarea pentru o reglementare tehnică sau o procedură de evaluare a conformităţii pe care partea respectivă a adoptat-o sau îşi propune să o adopte.
(8)Fiecare parte se asigură că reglementările tehnice şi procedurile de evaluare a conformităţii pe care le-a adoptat sunt accesibile gratuit prin intermediul site-urilor oficiale sau al jurnalelor oficiale online.
(9)Fiecare parte oferă informaţii referitoare la adoptarea şi intrarea în vigoare a respectivei reglementări tehnice sau proceduri de evaluare a conformităţii şi la textul final adoptat printr-un addendum la notificarea iniţială transmisă către Registrul central de notificări al OMC.
(10)Fiecare parte permite un interval rezonabil între publicarea reglementărilor tehnice şi intrarea lor în vigoare, sub rezerva condiţiilor specificate la articolul 2.12 din Acordul BTC. În sensul prezentului articol, "interval rezonabil" înseamnă o perioadă de cel puţin şase luni, cu excepţia cazului în care o astfel de perioadă ar fi ineficace pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.
(11)O parte ia în considerare orice cerere rezonabilă din partea celeilalte părţi, primită înainte de sfârşitul perioadei pentru prezentarea de observaţii menţionată la alineatul (3), de prelungire a perioadei dintre publicarea reglementării tehnice şi intrarea sa în vigoare, cu excepţia cazului în care întârzierea ar fi ineficace pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.
Art. 9.11: Marcare şi etichetare
(1)Părţile afirmă că reglementările lor tehnice care includ sau abordează exclusiv marcarea sau etichetarea respectă principiile prevăzute la articolul 2.2 din Acordul BTC.
(2)Cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor legitime menţionate la articolul 2.2 din Acordul BTC, o parte care solicită marcarea sau etichetarea obligatorie a produselor:
a)solicită numai informaţii care sunt relevante pentru consumatorii sau utilizatorii produsului sau informaţii care indică conformitatea produsului cu cerinţele tehnice obligatorii;
b)nu solicită aprobarea, înregistrarea sau certificarea prealabilă a marcajelor sau a etichetelor produselor, nici plata unor taxe, ca o condiţie prealabilă pentru introducerea pe piaţa sa a unor produse care, în rest, respectă cerinţele sale tehnice obligatorii;
c)în cazul în care impune operatorilor economici utilizarea unui număr unic de identificare, eliberează un astfel de număr operatorilor economici ai celeilalte părţi fără întârzieri nejustificate şi în mod nediscriminatoriu;
d)cu condiţia ca elementele enumerate mai jos să nu inducă în eroare, să nu fie contradictorii sau să nu genereze confuzie în legătură cu informaţiile solicitate în partea care importă mărfurile, partea permite:
(i)informaţii furnizate în alte limbi, pe lângă limba obligatorie pe teritoriul părţii care importă mărfurile;
(ii)nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafică acceptate la nivel internaţional; şi
(iii)informaţii suplimentare, pe lângă cele obligatorii pe teritoriul părţii care importă mărfurile;
e)acceptă ca etichetarea, inclusiv etichetarea suplimentară sau corectarea etichetării, să se realizeze în antrepozite vamale sau în alte zone desemnate din ţara importatoare, ca alternativă la etichetarea în ţara de origine, cu excepţia cazului în care se prevede ca etichetarea respectivă să fie realizată, din motive de sănătate publică sau de siguranţă, de către persoane autorizate; şi
f)depune eforturi pentru a accepta etichete nepermanente sau detaşabile sau includerea de informaţii relevante în documentaţia de însoţire, mai degrabă decât etichete ataşate fizic la produs.
Art. 9.12: Discuţii tehnice şi consultări
(1)O parte poate solicita celeilalte părţi să furnizeze informaţii cu privire la orice aspect vizat de prezentul capitol. Cealaltă parte furnizează informaţiile respective într-un termen rezonabil.
(2)Dacă una dintre părţi consideră că un proiect sau o propunere de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformităţii a celeilalte părţi ar putea avea un efect negativ important asupra comerţului dintre părţi, partea respectivă poate solicita discuţii tehnice privind preocuparea acesteia în legătură cu măsura în cauză. Cererea se face în scris şi identifică:
a)măsura;
b)dispoziţiile prezentului capitol care suscită preocupările părţii solicitante; şi
c)motivele cererii, inclusiv o descriere a preocupărilor părţii solicitante cu privire la măsura în cauză.
(3)Partea respectivă transmite o cerere în temeiul prezentului articol punctului de contact al celeilalte părţi desemnat în temeiul articolului 9.13.
(4)La cererea unei părţi, părţile se reunesc pentru a discuta preocupările exprimate în cererea menţionată la alineatul (2), faţă în faţă sau prin videoconferinţă sau teleconferinţă, în termen de 60 de zile de la data cererii. Părţile depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţionare reciproc satisfăcătoare a problemei cât mai rapid posibil.
(5)În cazul în care partea solicitantă consideră că problema este urgentă, aceasta poate solicita celeilalte părţi să se reunească într-un termen mai scurt. Cealaltă parte ia în considerare cererea respectivă.
(6)Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor vreuneia dintre părţi în temeiul capitolului 31.
Art. 9.13: Puncte de contact
(1)Fiecare parte desemnează un punct de contact pentru facilitarea cooperării şi a coordonării, în temeiul prezentului capitol, şi notifică celeilalte părţi datele de contact ale acestuia. O parte notifică celeilalte părţi, cu promptitudine, orice modificare a acestor date de contact.
(2)Punctele de contact colaborează pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului capitol şi cooperarea dintre părţi cu privire la toate aspectele referitoare la barierele tehnice în calea comerţului. Punctele de contact:
a)organizează discuţiile şi consultările tehnice menţionate la articolul 9.12;
b)examinează cu promptitudine chestiunile puse în discuţie de către cealaltă parte în legătură cu elaborarea, adoptarea, aplicarea sau asigurarea respectării standardelor, a reglementărilor tehnice sau a procedurilor de evaluare a conformităţii;
c)la cererea unei părţi, organizează discuţii cu privire la orice aspect care decurge din prezentul capitol; şi
d)fac schimb de informaţii privind evoluţiile în cadrul forurilor regionale, multilaterale şi neguvernamentale în materie de standarde, reglementări tehnice şi proceduri de evaluare a conformităţii.
(3)Punctele de contact comunică între ele prin orice metodă convenită care este adecvată pentru îndeplinirea funcţiilor lor.
Art. 9.14: Subcomitetul privind barierele tehnice în calea comerţului
Subcomitetul privind barierele tehnice în calea comerţului (denumit în continuare "subcomitetul") instituit în conformitate cu articolul 33.4 alineatul (1):
(a)monitorizează punerea în aplicare şi administrarea prezentului capitol;
(b)consolidează cooperarea în ceea ce priveşte elaborarea şi îmbunătăţirea standardelor, a reglementărilor tehnice şi a procedurilor de evaluare a conformităţii;
(c)stabileşte domenii prioritare de interes reciproc pentru activităţile viitoare din cadrul prezentului capitol şi ia în considerare propuneri de noi iniţiative;
(d)monitorizează şi discută evoluţiile din cadrul Acordului BTC; şi
(e)întreprinde orice alte acţiuni despre care părţile consideră că le vor sprijini în punerea în aplicare a prezentului capitol şi a Acordului BTC.

CAPITOLUL 10: LIBERALIZAREA INVESTIŢIILOR

Art. 10.1: Domeniu de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică măsurilor adoptate sau menţinute de o parte pe teritoriul său, care au un impact asupra stabilirii unei întreprinderi sau a exploatării unei întreprinderi vizate în toate activităţile economice de către un investitor al celeilalte părţi.

(2) Prezentul capitol nu se aplică pentru:

a) serviciilor audiovizuale;

b) cabotajul maritim naţional (21); sau

(21)Fără a se aduce atingere domeniului activităţilor care pot fi considerate cabotaj în conformitate cu legislaţia naţională relevantă, cabotajul maritim naţional, în conformitate cu prezentul capitol, reglementează transportul de pasageri sau de mărfuri între un port sau un punct situat în Chile sau într-un stat membru şi un alt port sau punct situat în Chile sau în acelaşi stat membru, inclusiv pe platforma sa continentală, astfel cum prevede Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării, precum şi traficul care începe şi se termină în acelaşi port sau punct situat în Chile sau într-un stat membru.

c) serviciile aeriene interne şi internaţionale sau serviciile conexe în sprijinul serviciilor aeriene (22), regulate sau neregulate, şi serviciile direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:

(22)Pentru mai multă certitudine, serviciile aeriene sau serviciile conexe în sprijinul serviciilor aeriene includ următoarele servicii: transportul aerian; serviciile furnizate folosind o aeronavă al căror scop principal nu este transportul de mărfuri sau de pasageri - cum ar fi zboruri de stingere a incendiilor, pregătire pentru zbor, turism, pulverizare, supraveghere, cartografiere, fotografiere, salturi cu paraşuta, remorcarea planoarelor, transport cu elicopterul pentru exploatări forestiere şi construcţii şi alte servicii aeriene agricole, industriale şi de inspecţie; închirierea de aeronave cu echipaj; şi serviciile de exploatare a aeroporturilor.

(i)serviciile de reparare şi de întreţinere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

(ii)vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;

(iii)serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR); şi

(iv)serviciile de handling la sol.

(3) Prezentul capitol nu se aplică măsurilor adoptate sau menţinute de o parte cu privire la instituţiile financiare ale celeilalte părţi, la investitorii celeilalte părţi şi la investiţiile acestora în instituţii financiare de pe teritoriul părţii respective, astfel cum sunt definite la articolul 18.2.

(4) Articolele 10.5, 10.6, 10.8, 10.9 şi 10.10 nu se aplică în ceea ce priveşte achiziţiile publice.

(5) Articolele 10.5, 10.6, 10.8 şi 10.10 nu se aplică în ceea ce priveşte subvenţiile acordate de o parte, inclusiv împrumuturile, garanţiile şi asigurările care beneficiază de sprijin guvernamental.

Art. 10.2: Definiţii

În sensul prezentului capitol şi al anexelor 10-A, 10-B şi 10-C:

(a) "activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale" înseamnă activităţi, inclusiv servicii furnizate, care nu sunt desfăşurate pe bază comercială şi nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi operatori economici;

(b) "servicii de reparare şi de întreţinere a aeronavelor" înseamnă activităţi de acest fel atunci când sunt efectuate asupra unei aeronave sau a unei părţi dintr-o aeronavă retrasă din serviciu şi nu includ aşa-numita întreţinere la linie;

(c) "servicii privind sistemele informatizate de rezervare (SIR)" înseamnă serviciile furnizate de sisteme informatizate care conţin informaţii despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarife şi regulile de stabilire a preţurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;

(d) "întreprindere vizată" înseamnă o întreprindere care este stabilită în conformitate cu litera (h) de un investitor al unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, şi care există la data intrării în vigoare a prezentului acord sau care este stabilită după această dată;

(e) "furnizare transfrontalieră de servicii" înseamnă furnizarea unui serviciu:

(i)de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi; sau

(ii)pe teritoriul unei părţi către un consumator de servicii al celeilalte părţi;

(f) "activităţi economice" înseamnă activităţi cu caracter industrial, comercial sau profesional sau activităţi artizanale, inclusiv furnizarea de servicii, cu excepţia activităţilor desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale;

(g) "întreprindere" înseamnă o persoană juridică, o sucursală sau o reprezentanţă înfiinţată prin stabilire;

(h) "stabilire" înseamnă înfiinţarea, inclusiv achiziţionarea (23) unei întreprinderi de către un investitor al unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi;

(23)Se consideră că termenul "achiziţionare" include participarea la capitalul unei persoane juridice în vederea stabilirii sau menţinerii unor legături economice durabile.

(i) "servicii de handling la sol" înseamnă furnizarea la un aeroport, pe bază de comision sau contract, a următoarelor servicii: reprezentarea, administrarea şi supravegherea companiei aeriene; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; servicii la rampă; serviciile de catering, cu excepţia preparării alimentelor; handlingul mărfurilor şi al poştei aeriene; alimentarea cu combustibil a unei aeronave, întreţinerea şi curăţarea aeronavelor; transportul de suprafaţă şi exploatarea zborurilor, administrarea echipajului şi planificarea zborurilor; serviciile de handling la sol nu includ: handlingul propriu; securitatea; întreţinerea la linie; repararea şi întreţinerea aeronavelor sau gestionarea sau exploatarea infrastructurii aeroportuare centralizate esenţiale, cum ar fi instalaţiile pentru degivrare, sistemele de distribuţie a combustibilului, sistemele de handling al bagajelor şi sistemele fixe de transport din interiorul aeroportului;

(j) "investitor al unei părţi" înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părţi care doreşte să stabilească, stabileşte sau a stabilit o întreprindere în conformitate cu litera (h);

(k) "persoană juridică a unei părţi" înseamnă (24):

(24)Pentru mai multă certitudine, companiile de transport maritim menţionate în prezenta definiţie sunt considerate persoane juridice ale unei părţi doar în ceea ce priveşte activităţile pe care le desfăşoară în legătură cu furnizarea de servicii de transport maritim.

(i)pentru Uniunea Europeană:

(A)o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu dreptul Uniunii Europene sau cel puţin cel al unuia dintre statele sale membre şi care este implicată în activităţi comerciale substanţiale (25) pe teritoriul Uniunii Europene; şi

(25)În conformitate cu notificarea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene la OMC (WT/REG39/1), Uniunea Europeană consideră conceptul de "legătură efectivă şi continuă" cu economia unui stat membru, consacrat la articolul 54 din TFUE, ca fiind echivalent cu conceptul de "activităţi comerciale substanţiale".

(B)companiile de transport maritim stabilite în afara Uniunii Europene şi controlate de persoane fizice ale unui stat membru, ale căror nave sunt înregistrate într-un stat membru şi arborează pavilionul acestuia;

(ii)pentru Chile:

(A)o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu legislaţia din Chile şi implicată în activităţi comerciale substanţiale pe teritoriul Republicii Chile; şi

(B)companiile de transport maritim stabilite în afara Republicii Chile şi controlate de persoane fizice ale Republicii Chile, ale căror nave sunt înregistrate în Republica Chile şi arborează pavilionul acesteia;

(l) "exploatare" înseamnă conducerea, administrarea, menţinerea, folosirea, beneficierea, vânzarea sau o altă formă de cedare a unei întreprinderi de către un investitor al unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi;

(m) "vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian" înseamnă posibilităţile pe care le are transportatorul aerian în cauză de a-şi vinde şi de a-şi comercializa liber serviciile de transport aerian, inclusiv toate aspectele comercializării, cum ar fi cercetarea de piaţă, publicitatea şi distribuţia; aceste activităţi nu includ stabilirea preţurilor pentru serviciile de transport aerian şi nici condiţiile aplicabile; şi

(n) "serviciu" înseamnă orice serviciu, indiferent de sector, cu excepţia serviciilor furnizate în exercitarea autorităţii guvernamentale.

Art. 10.3: Dreptul de reglementare

Părţile îşi afirmă dreptul de reglementare pe teritoriile lor, în vederea realizării unor obiective de politică legitime, cum ar fi protejarea sănătăţii publice, serviciile sociale, educaţia, siguranţa, mediul, inclusiv schimbările climatice, moralitatea publică, protecţia socială sau a consumatorilor, protecţia vieţii private şi a datelor sau promovarea şi protejarea diversităţii culturale.

Art. 10.4: Relaţia cu alte capitole

(1) În cazul unei neconcordanţe între prezentul capitol şi capitolul 18, capitolul 18 prevalează în ceea ce priveşte dispoziţiile neconcordante.

(2) O cerinţă a unei părţi ca un furnizor de servicii al celeilalte părţi să constituie o obligaţiune sau o altă formă de garanţie financiară, ca o condiţie pentru furnizarea transfrontalieră a unui serviciu pe teritoriul său, nu este suficientă pentru ca prezentul capitol să se aplice respectivei furnizări transfrontaliere a serviciului în cauză. Prezentul capitol se aplică măsurilor adoptate sau menţinute de o parte cu privire la obligaţiunea sau garanţia financiară constituită, dacă o astfel de obligaţiune sau garanţie financiară este o întreprindere vizată.

Art. 10.5: Accesul pe piaţă

În sectoarele sau subsectoarele în care sunt asumate angajamente privind accesul pe piaţă, niciuna dintre părţi nu adoptă şi nu menţine, în ceea ce priveşte accesul pe piaţă prin stabilirea sau exploatarea de către investitori ai celeilalte părţi sau de întreprinderi vizate, pe baza întregului său teritoriu sau pe baza unei subdiviziuni teritoriale, o măsură care:

(a) limitează numărul de întreprinderi care pot desfăşura o anumită activitate economică, sub formă de contingente numerice, monopoluri sau drepturi exclusive sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;

(b) limitează valoarea totală a tranzacţiilor sau a activelor, sub forma contingentelor numerice sau a cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;

(c) limitează numărul total de operaţiuni sau cantitatea totală a producţiei, exprimate în unităţi numerice determinate, sub forma contingentelor sau a cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice (26);

(26)Literele (a), (b) şi (c) nu se referă la măsurile adoptate pentru a limita producţia unui produs agricol sau pescăresc.

(d) restricţionează sau impune anumite tipuri de entitate juridică sau de asociere în participaţiune prin care un investitor al celeilalte părţi poate desfăşura o activitate economică; sau

(e) limitează numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector sau pe care le poate angaja o întreprindere şi care sunt necesare pentru desfăşurarea unei activităţi economice şi direct legate de aceasta, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice.

Art. 10.6: Tratament naţional

(1) Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate, în ceea ce priveşte stabilirea, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare (27), propriilor investitori şi întreprinderilor acestora.

(27)Pentru mai multă certitudine, pentru a se stabili dacă tratamentul este acordat în "situaţii similare" este necesară o analiză de la caz la caz, bazată pe fapte, care depinde de totalitatea situaţiilor.

(2) Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate, în ceea ce priveşte exploatarea, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare (28), propriilor investitori şi întreprinderilor acestora.

(28)Pentru mai multă certitudine, pentru a se stabili dacă tratamentul este acordat în "situaţii similare" este necesară o analiză de la caz la caz, bazată pe fapte, care depinde de totalitatea situaţiilor.

(3) Tratamentul acordat de o parte în temeiul alineatelor (1) şi (2) înseamnă:

a) în ceea ce priveşte o administraţie publică regională sau locală din Chile, un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul cel mai favorabil acordat, în situaţii similare, de către nivelul respectiv al administraţiei publice pentru investitorii din Chile şi pentru întreprinderile acestora pe teritoriul său;

b) în ceea ce priveşte o administraţie publică a unui stat membru sau dintr-un stat membru, un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul cel mai favorabil acordat, în situaţii similare, de către administraţia publică respectivă pentru investitorii statului membru respectiv şi pentru întreprinderile acestora pe teritoriul său (29).

(29)Pentru mai multă certitudine, tratamentul acordat de o administraţie publică a unui stat membru sau dintr-un stat membru include nivelul regional şi local de guvernare, după caz.

Art. 10.7: Achiziţii publice

(1) Fiecare parte se asigură că întreprinderilor care constituie o întreprindere vizată li se acordă un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat, în situaţii similare, propriilor întreprinderi în ceea ce priveşte orice măsură referitoare la achiziţionarea de bunuri sau servicii de către o entitate contractantă în scopuri guvernamentale.

(2) Aplicarea obligaţiei de tratament naţional prevăzută la prezentul articol se supune excepţiilor privind securitatea şi celor de ordin general prevăzute la articolul 21.3.

Art. 10.8: Clauza naţiunii celei mai favorizate

(1) Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate, în ceea ce priveşte stabilirea, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare (30), investitorilor unei ţări terţe şi întreprinderilor acestora.

(30)Pentru mai multă certitudine, pentru a se stabili dacă tratamentul este acordat în "situaţii similare" este necesară o analiză de la caz la caz, bazată pe fapte, care depinde de totalitatea situaţiilor.

(2) Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate, în ceea ce priveşte exploatarea, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare (31), investitorilor unei ţări terţe şi întreprinderilor acestora.

(31)Pentru mai multă certitudine, pentru a se stabili dacă tratamentul este acordat în "situaţii similare" este necesară o analiză de la caz la caz, bazată pe fapte, care depinde de totalitatea situaţiilor.

(3) Alineatele (1) şi (2) nu se interpretează ca obligând una dintre părţi să acorde investitorilor celeilalte părţi sau întreprinderilor vizate avantajul unui tratament rezultat din măsuri care prevăd recunoaşterea standardelor, inclusiv a standardelor sau a criteriilor pentru autorizarea, acordarea de licenţe sau certificarea unei persoane fizice sau a unei întreprinderi pentru desfăşurarea unei activităţi economice, sau din măsuri prudenţiale.

(4) Pentru mai multă certitudine, tratamentul menţionat la alineatele (1) şi (2) nu include procedurile sau mecanismele de soluţionare a litigiilor în materie de investiţii, prevăzute în alte tratate internaţionale de investiţii sau acorduri comerciale. Dispoziţiile de fond din alte tratate internaţionale de investiţii sau acorduri comerciale nu constituie în sine "tratament" conform alineatelor (1) şi (2) şi, prin urmare, nu pot conduce la o încălcare a prezentului articol, în absenţa unor măsuri adoptate sau menţinute de una dintre părţi. Măsurile unei părţi aplicate în temeiul unor astfel de dispoziţii de fond pot constitui "tratament" în temeiul prezentului articol şi, prin urmare, pot conduce la o încălcare a prezentului articol.

Art. 10.9: Cerinţe de performanţă

(1) În legătură cu stabilirea sau cu exploatarea unei întreprinderi a unei părţi sau a unei ţări terţe pe teritoriul său, o parte nu impune şi nu aplică nicio cerinţă şi nu execută niciun angajament:

a) de a exporta un anumit nivel sau procent de bunuri sau servicii;

b) de a atinge un anumit nivel sau procent de conţinut intern;

c) de a cumpăra, a utiliza sau a acorda o preferinţă pentru bunurile fabricate sau serviciile furnizate pe teritoriul său sau de a achiziţiona bunuri sau servicii de la persoane fizice sau întreprinderi de pe teritoriul său;

d) de a corela în vreun fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea intrărilor de valută asociate cu întreprinderea respectivă;

e) de a restricţiona vânzările de pe teritoriul său de bunuri sau servicii pe care întreprinderea respectivă le produce sau le furnizează prin corelarea în orice fel a vânzărilor respective cu volumul sau valoarea exporturilor sau a veniturilor în valută;

f) de a transfera tehnologie, un proces de producţie sau alte cunoştinţe protejate către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul său;

g) de a furniza în mod exclusiv de pe teritoriul părţii respective bunurile pe care le produce sau serviciile pe care le furnizează către o anumită piaţă regională sau către piaţa mondială;

h) de a stabili pe teritoriul său sediul central al investitorului respectiv pentru o anumită regiune a lumii mai vastă decât teritoriul părţii respective sau pentru piaţa mondială;

i) de a angaja un anumit număr sau procent de resortisanţi ai ţării respective;

j) de a restricţiona exportul sau vânzarea în vederea exportului; sau

k) în ceea ce priveşte contractele de licenţă existente în momentul în care este impusă sau aplicată cerinţa sau este executat angajamentul ori în ceea ce priveşte eventualele contracte de licenţă viitoare (32) încheiate în mod liber între investitor şi o persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate de pe teritoriul său, dacă cerinţa este impusă sau aplicată sau dacă angajamentul este executat într-un mod care interferează direct cu contractul de licenţă respectiv prin exercitarea autorităţii guvernamentale extrajudiciare a unei părţi, de a adopta:

(32)Un contract de licenţă menţionat la prezenta literă înseamnă un contract privind acordarea de licenţe pentru tehnologie, un proces de producţie sau alte cunoştinţe care fac obiectul unui drept de proprietate.

(i)o anumită rată sau un cuantum al redevenţei sub un anumit nivel în temeiul unui contract de licenţă; sau

(ii)o anumită durată a unui contract de licenţă.

(2) Pentru mai multă certitudine, alineatul (1) litera (k) nu se aplică atunci când contractul de licenţă este încheiat între investitor şi una dintre părţi.

(3) Niciuna dintre părţi nu condiţionează primirea sau continuarea primirii unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau cu exploatarea pe teritoriul său a unei întreprinderi a unei părţi sau a unei ţări terţe, de respectarea vreuneia dintre următoarele cerinţe:

a) de a atinge un anumit nivel sau procent de conţinut intern;

b) de a cumpăra, a utiliza sau a acorda o preferinţă pentru bunurile fabricate sau serviciile furnizate pe teritoriul lor sau de a achiziţiona bunuri sau servicii de la persoane fizice sau întreprinderi de pe teritoriul lor;

c) de a corela în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea fluxurilor de intrări de valută străină asociate cu întreprinderea respectivă;

d) de a restricţiona vânzările de pe teritoriul său de bunuri sau servicii pe care întreprinderea respectivă le produce sau le furnizează prin corelarea în orice fel a vânzărilor respective cu volumul sau valoarea exporturilor sau a veniturilor în valută; sau

e) de a restricţiona exportul sau vânzarea în vederea exportului.

(4) Alineatul (3) nu se interpretează ca împiedicând o parte să condiţioneze primirea sau continuarea primirii unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau cu exploatarea pe teritoriul său a unei întreprinderi de către un investitor al unei părţi sau al unei ţări terţe, de respectarea unei cerinţe de a amplasa producţia, de a furniza un serviciu, de a forma sau angaja lucrători, de a construi sau de a extinde anumite instalaţii ori de a desfăşura activităţi de cercetare şi dezvoltare pe teritoriul său.

(5) Alineatul (1) literele (f) şi (k) nu se aplică dacă:

a) o parte autorizează utilizarea unui drept de proprietate intelectuală în conformitate cu articolul 31 sau 31a din Acordul TRIPS ori adoptă sau menţine măsuri care impun divulgarea unor date sau informaţii proprietare care intră sub incidenţa articolului 39 alineatul (3) din Acordul TRIPS şi sunt conforme cu acesta; sau

b) cerinţa este impusă sau aplicată sau executarea angajamentului este cerută de o instanţă judecătorească, de un tribunal administrativ sau de o autoritate de concurenţă pentru a remedia o practică determinată în urma unui proces judiciar sau administrativ a fi o încălcare a dreptului concurenţei al părţii respective.

(6) Alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi alineatul (3) literele (a) şi (b) nu se aplică cerinţelor de calificare pe care trebuie să le îndeplinească bunurile sau serviciile pentru a putea fi incluse în programe de promovare a exportului şi de ajutor extern.

(7) Alineatul (3) literele (a) şi (b) nu se aplică cerinţelor impuse de o parte importatoare cu privire la conţinutul pe care trebuie să îl aibă bunurile pentru a beneficia de tarife preferenţiale sau de contingente preferenţiale.

(8) Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu se interpretează ca impunând unei părţi să permită furnizarea transfrontalieră a unui anumit serviciu în cazul în care partea respectivă adoptă sau menţine, în legătură cu furnizarea serviciului respectiv, restricţii sau interdicţii care sunt conforme cu rezervele, condiţiile sau calificările specificate cu privire la un sector, un subsector sau o activitate dintre cele enumerate în anexele 10-A, 10-B şi 10-C.

(9) Prezentul articol nu aduce atingere angajamentelor asumate de o parte în temeiul Acordului OMC.

Art. 10.10: Membrii echipei de conducere şi consiliile de administraţie

Niciuna dintre părţi nu impune ca o întreprindere vizată să numească persoane fizice de o anumită cetăţenie în calitate de membri ai consiliilor de administraţie sau într-o funcţie de conducere superioară, cum ar fi cea de cadru de conducere sau de director.

Art. 10.11: Măsuri neconforme

(1) Articolele 10.6, 10.8, 10.9 şi 10.10 nu se aplică:

a) eventualelor măsuri neconforme existente menţinute de:

(i)pentru Uniunea Europeană:

(A)Uniunea Europeană, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-1;

(B)administraţia publică centrală a unui stat membru, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-1;

(C)o administraţie publică de nivel regional a unui stat membru, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-1; sau

(D)o administraţie publică de nivel local; şi

(ii)pentru Chile:

(A)administraţia publică centrală, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-2;

(B)o administraţie publică de nivel regional, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-2; sau

(C)o administraţie publică de nivel local;

b) continuării sau reînnoirii imediate a oricărei măsuri neconforme menţionate la litera (a) de la prezentul alineat; sau

c) unei modificări aduse oricăreia dintre măsurile neconforme menţionate la litera (a) de la prezentul alineat, în cazul în care modificarea respectivă nu reduce conformitatea măsurii, în forma acesteia existentă imediat înainte de modificare, cu articolul 10.6, 10.8, 10.9 sau 10.10.

(2) Articolele 10.6, 10.8, 10.9 şi 10.10 nu se aplică măsurilor luate de o parte cu privire la sectoarele, subsectoarele sau activităţile prevăzute în lista sa din anexa 10-B.

(3) Niciuna dintre părţi nu solicită, în temeiul unei măsuri adoptate după data intrării în vigoare a prezentului acord şi care face obiectul uneia dintre rezervele sale prevăzute în anexa 10-B, unui investitor al celeilalte părţi, pe motive de cetăţenie, să vândă sau să cedeze în alt mod o întreprindere vizată existentă la momentul intrării în vigoare a măsurii.

(4) Articolul 10.5 nu se aplică niciunei măsuri a unei părţi care este conformă cu angajamentele prevăzute în anexa 10-C.

(5) Articolele 10.6 şi 10.8 nu se aplică niciunei măsuri a unei părţi care constituie o excepţie sau o derogare de la articolul 3 sau 4 din Acordul TRIPS, astfel cum se prevede în mod expres la articolele 3, 4 şi 5 din acordul respectiv.

(6) Pentru mai multă certitudine, articolele 10.6 şi 10.8 nu se interpretează ca împiedicând o parte să impună cerinţe privind informaţiile, inclusiv în scopuri statistice, în legătură cu stabilirea sau exploatarea de către investitori ai celeilalte părţi sau de o întreprindere vizată, cu condiţia ca acest lucru să nu reprezinte o modalitate de eludare a obligaţiilor care îi revin părţii respective în temeiul articolelor menţionate.

Art. 10.12: Refuzul acordării de avantaje

Oricare dintre părţi poate refuza acordarea avantajelor care decurg din prezentul capitol unui investitor al celeilalte părţi sau unei întreprinderi vizate dacă partea care refuză adoptă sau menţine măsuri legate de menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv de protecţia drepturilor omului, care:

(a) interzic tranzacţiile cu investitorul sau cu întreprinderea vizată în cauză; sau

(b) ar fi încălcate sau eludate dacă avantajele care decurg din prezentul capitol ar fi acordate investitorului respectiv sau întreprinderii vizate, inclusiv în cazul în care măsurile interzic tranzacţiile cu o persoană care deţine sau controlează investitorul sau întreprinderea vizată.

Art. 10.13: Subcomitetul pentru servicii şi investiţii

Subcomitetul pentru servicii şi investiţii (denumit în continuare "subcomitetul") este instituit în temeiul articolului 33.4 alineatul (1). Atunci când abordează aspecte legate de investiţii, subcomitetul monitorizează şi asigură punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului capitol şi a anexelor 10-A, 10-B şi 10-C.

CAPITOLUL 11: COMERŢUL TRANSFRONTALIER CU SERVICII

Art. 11.1: Domeniu de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică măsurilor luate de una dintre părţi care au efecte asupra comerţului transfrontalier cu servicii desfăşurat de furnizorii de servicii ai celeilalte părţi. Printre aceste măsuri se numără cele care afectează:

a) producerea, distribuţia, comercializarea, vânzarea şi furnizarea unui serviciu;

b) achiziţionarea, utilizarea sau plata unui serviciu;

c) utilizarea şi accesul la servicii pe care una dintre părţi le solicită a fi oferite publicului, în general, în legătură cu furnizarea unui serviciu, inclusiv reţelele de distribuţie, transport şi telecomunicaţii; şi

d) furnizarea unei obligaţiuni sau a altei forme de garanţie financiară, ca o condiţie pentru furnizarea unui serviciu.

(2) Prezentul capitol nu se aplică pentru:

a) serviciilor financiare, astfel cum sunt definite la articolul 18.2;

b) serviciile audiovizuale;

c) cabotajului maritim naţional (33);

(33)Fără a se aduce atingere domeniului activităţilor care pot fi considerate cabotaj în conformitate cu legislaţia naţională relevantă, cabotajul maritim naţional, în conformitate cu prezentul capitol, reglementează transportul de pasageri sau de mărfuri între un port sau un punct situat în Chile sau într-un stat membru şi un alt port sau punct situat în Chile sau în acelaşi stat membru, inclusiv pe platforma sa continentală, astfel cum prevede Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării, precum şi traficul care începe şi se termină în acelaşi port sau punct situat în Chile sau într-un stat membru.

d) serviciilor aeriene interne şi internaţionale sau serviciilor conexe în sprijinul serviciilor aeriene (34), regulate sau neregulate, şi serviciile direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:

(34)Pentru mai multă certitudine, serviciile aeriene sau serviciile conexe în sprijinul serviciilor aeriene includ următoarele servicii: transportul aerian; serviciile furnizate folosind o aeronavă al căror scop principal nu este transportul de mărfuri sau de pasageri - cum ar fi zboruri de stingere a incendiilor, pregătire pentru zbor, turism, pulverizare, supraveghere, cartografiere, fotografiere, salturi cu paraşuta, remorcarea planoarelor, transport cu elicopterul pentru exploatări forestiere şi construcţii şi alte servicii aeriene agricole, industriale şi de inspecţie; închirierea de aeronave cu echipaj; şi serviciile de exploatare a aeroporturilor.

(i)serviciile de reparare şi de întreţinere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

(ii)vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;

(iii)serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR); şi

(iv)serviciile de handling la sol;

e) achiziţiilor publice; şi

f) subvenţiilor sau granturilor acordate de o parte sau de o întreprindere deţinută de stat, inclusiv împrumuturilor, garanţiilor şi asigurărilor care beneficiază de sprijin guvernamental.

Art. 11.2: Definiţii

În sensul prezentului capitol şi al anexelor 10-A, 10-B şi 10-C:

(a) "servicii de reparare şi de întreţinere a aeronavelor" înseamnă activităţi de acest fel atunci când sunt efectuate asupra unei aeronave sau a unei părţi dintr-o aeronavă atunci când este retrasă din serviciu şi nu includ aşa-numita întreţinere la linie;

(b) "servicii privind sistemele informatizate de rezervare (SIR)" înseamnă serviciile furnizate de sisteme informatizate care conţin informaţii despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarife şi regulile de stabilire a preţurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;

(c) "comerţ transfrontalier cu servicii" sau "furnizare transfrontalieră de servicii" înseamnă furnizarea unui serviciu:

(i)de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi; sau

(ii)pe teritoriul unei părţi către un consumator de servicii al celeilalte părţi;

(d) "întreprindere" înseamnă o persoană juridică, o sucursală sau o reprezentanţă înfiinţată prin stabilire;

(e) "servicii de handling la sol" înseamnă furnizarea la un aeroport, pe bază de comision sau contract, a următoarelor servicii: reprezentarea, administrarea şi supravegherea companiei aeriene; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; servicii la rampă; serviciile de catering, cu excepţia preparării alimentelor; handlingul mărfurilor şi al poştei aeriene; alimentarea cu combustibil a unei aeronave; întreţinerea şi curăţarea aeronavelor; transportul de suprafaţă; şi exploatarea zborurilor, administrarea echipajului şi planificarea zborurilor; serviciile de handling la sol nu includ: handlingul propriu; securitatea; întreţinerea la linie; repararea şi întreţinerea aeronavelor; sau gestionarea sau exploatarea infrastructurii aeroportuare centralizate esenţiale, cum ar fi instalaţiile pentru degivrare, sistemele de distribuţie a combustibilului, sistemele de handling al bagajelor şi sistemele fixe de transport din interiorul aeroportului;

(f) "persoană juridică a unei părţi" înseamnă (35):

(35)Pentru mai multă certitudine, companiile de transport maritim menţionate în prezenta definiţie sunt considerate persoane juridice ale unei părţi doar în ceea ce priveşte activităţile pe care le desfăşoară în legătură cu furnizarea de servicii de transport maritim.

(i)pentru Uniunea Europeană:

(A)o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu dreptul Uniunii Europene sau cel puţin cel al unuia dintre statele sale membre şi care este implicată în activităţi comerciale substanţiale (36) pe teritoriul Uniunii Europene; şi

(36)În conformitate cu notificarea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene la OMC (WT/REG39/1), Uniunea Europeană consideră conceptul de "legătură efectivă şi continuă" cu economia unui stat membru, consacrat la articolul 54 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, ca fiind echivalent cu conceptul de "activităţi comerciale substanţiale".

(B)companiile de transport maritim stabilite în afara Uniunii Europene şi controlate de persoane fizice ale unui stat membru, ale căror nave sunt înregistrate într-un stat membru şi arborează pavilionul acestuia;

(ii)pentru Chile:

(A)o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu legislaţia din Chile şi implicată în activităţi comerciale substanţiale pe teritoriul Republicii Chile; şi

(B)companiile de transport maritim stabilite în afara Republicii Chile şi controlate de persoane fizice ale Republicii Chile, ale căror nave sunt înregistrate în Republica Chile şi arborează pavilionul acesteia;

(g) "vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian" înseamnă posibilităţile pe care le are transportatorul aerian în cauză de a-şi vinde şi de a-şi comercializa liber serviciile de transport aerian, inclusiv toate aspectele comercializării, cum ar fi cercetarea de piaţă, publicitatea şi distribuţia; aceste activităţi nu includ stabilirea preţurilor pentru serviciile de transport aerian şi nici condiţiile aplicabile;

(h) "serviciu" înseamnă orice serviciu, indiferent de sector, cu excepţia serviciilor furnizate în exercitarea autorităţii guvernamentale;

(i) "serviciu furnizat în exercitarea autorităţii guvernamentale" înseamnă orice serviciu care nu este furnizat nici pe bază comercială, nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi furnizori de servicii; şi

(j) "furnizor de servicii al unei părţi" înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care intenţionează să furnizeze sau furnizează un serviciu.

Art. 11.3: Dreptul de reglementare

Părţile îşi reafirmă dreptul de reglementare pe teritoriile lor, în vederea realizării unor obiective de politică legitime, cum ar fi protejarea sănătăţii publice, serviciile sociale, educaţia, siguranţa, mediul, inclusiv schimbările climatice, moralitatea publică, protecţia socială sau a consumatorilor, protecţia vieţii private şi a datelor sau promovarea şi protejarea diversităţii culturale.

Art. 11.4: Tratament naţional

(1) Fiecare parte acordă serviciilor şi furnizorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, propriilor servicii şi propriilor furnizori de servicii.

(2) Tratamentul acordat de una dintre părţi în temeiul alineatului (1) înseamnă:

a) în ceea ce priveşte o administraţie publică regională sau locală din Chile, un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul cel mai favorabil acordat, în situaţii similare, de către nivelul respectiv al administraţiei serviciilor proprii şi furnizorilor de servicii proprii;

b) în ceea ce priveşte o administraţie publică a unui stat membru sau dintr-un stat membru, un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul cel mai favorabil acordat, în situaţii similare, de către administraţia publică respectivă serviciilor proprii şi furnizorilor de servicii proprii.

(3) Oricare dintre părţi poate să îndeplinească cerinţa prevăzută la alineatul (1) acordând serviciilor şi furnizorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament identic din punct de vedere formal cu cel acordat propriilor servicii şi furnizori de servicii sau diferit din punct de vedere formal de tratamentul acordat propriilor servicii şi furnizori de servicii.

(4) Se consideră că un tratament identic din punct de vedere formal sau diferit din punct de vedere formal este mai puţin favorabil dacă modifică condiţiile de concurenţă în favoarea serviciilor sau a furnizorilor de servicii ai unei părţi în comparaţie cu furnizorii de servicii ai celeilalte părţi.

(5) Nicio dispoziţie a prezentului articol nu se interpretează ca impunând unei părţi să compenseze dezavantajele concurenţiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor relevante sau al furnizorilor de servicii relevanţi.

Art. 11.5: Clauza naţiunii celei mai favorizate

(1) Fiecare parte acordă serviciilor şi furnizorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, serviciilor şi furnizorilor de servicii dintr-o ţară terţă.

(2) Alineatul (1) nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi să acorde serviciilor şi furnizorilor de servicii ai celeilalte părţi avantajul unui tratament rezultat din măsuri care prevăd recunoaşterea standardelor, inclusiv a standardelor sau a criteriilor pentru autorizarea, acordarea de licenţe sau certificarea unei persoane fizice sau a unei întreprinderi pentru desfăşurarea unei activităţi economice, sau din măsuri prudenţiale.

(3) Pentru mai multă certitudine, tratamentul menţionat la alineatul (1) nu include procedurile sau mecanismele de soluţionare a litigiilor prevăzute în alte tratate internaţionale şi în alte acorduri comerciale. Dispoziţiile de fond din alte tratate internaţionale sau acorduri comerciale nu constituie în sine "tratament" astfel cum este menţionat la alineatul (1) şi, prin urmare, nu pot conduce la o încălcare a prezentului articol, în absenţa unor măsuri adoptate sau menţinute de una dintre părţi. Măsurile unei părţi aplicate în temeiul unor astfel de dispoziţii de fond pot constitui "tratament" în temeiul prezentului articol şi, prin urmare, pot conduce la o încălcare a prezentului articol.

Art. 11.6: Prezenţa locală

Niciuna dintre părţi nu impune unui furnizor de servicii al celeilalte părţi să stabilească sau să menţină o întreprindere sau să fie rezident pe teritoriul său ca o condiţie pentru furnizarea transfrontalieră a serviciilor.

Art. 11.7: Accesul pe piaţă

În sectoarele sau subsectoarele în care sunt asumate angajamente privind accesul pe piaţă, niciuna dintre părţi nu adoptă şi nu menţine, pe baza întregului său teritoriu sau pe baza unei subdiviziuni teritoriale, măsuri care:

(a) impun limitări cu privire la:

(i)numărul de furnizori de servicii, sub formă de contingente numerice, monopoluri, furnizori exclusivi de servicii sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;

(ii)valoarea totală a tranzacţiilor cu servicii sau a activelor sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;

(iii)numărul total de operaţiuni de servicii sau cantitatea totală de servicii furnizate exprimată în unităţi numerice determinate sub formă de contingente sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice (37); sau

(37)Acest punct nu reglementează măsurile unei părţi care limitează factorii de producţie pentru furnizarea de servicii.

(iv)numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anume sector de servicii sau pe care un furnizor de servicii le poate angaja şi care sunt necesare pentru furnizarea unui serviciu specific şi se ocupă direct de acest serviciu, sub forma contingentelor numerice sau a cerinţelor unui test privind necesităţile economice; sau

(b) restricţionează sau impun anumite tipuri de entitate juridică sau de asociere în participaţiune prin care un furnizor de servicii poate furniza un serviciu.

Art. 11.8: Măsuri neconforme

(1) Articolele 11.4, 11.5 şi 11.6 nu se aplică:

a) eventualelor măsuri neconforme existente menţinute de:

(i)pentru Uniunea Europeană:

(A)Uniunea Europeană, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-1;

(B)administraţia publică centrală a unui stat membru, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-1;

(C)o administraţie publică de nivel regional a unui stat membru, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-1; sau

(D)o administraţie publică de nivel local; şi

(ii)pentru Chile:

(A)administraţia publică centrală, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-2;

(B)o administraţie publică de nivel regional, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-2; sau

(C)o administraţie publică de nivel local;

b) continuării sau reînnoirii imediate a oricărei măsuri neconforme menţionate la litera (a) de la prezentul alineat; sau

c) unei modificări a unei măsuri neconforme menţionate la litera (a) de la prezentul alineat, în cazul în care modificarea nu reduce conformitatea măsurii, în forma acesteia existentă imediat înainte de modificare, cu articolele 11.4, 11.5 şi 11.6.

(2) Articolele 11.4, 11.5 şi 11.6 nu se aplică unei măsuri luate de o parte cu privire la sectoarele, subsectoarele sau activităţile prevăzute în lista din anexa 10-B.

(3) Articolul 11.7 nu se aplică niciunei măsuri luate de o parte în ceea ce priveşte sectoarele, subsectoarele sau activităţile angajate, astfel cum se prevede în anexa 10-C.

Art. 11.9: Refuzul acordării de avantaje

Oricare dintre părţi poate refuza acordarea avantajelor care decurg din prezentul capitol unui furnizor de servicii al celeilalte părţi dacă partea care refuză adoptă sau menţine măsuri legate de menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv de protecţia drepturilor omului, care:

(a) interzic tranzacţiile cu furnizorul de servicii respectiv sau cu o persoană care deţine sau controlează furnizorul de servicii respectiv; sau

(b) ar fi încălcate sau eludate dacă avantajele care decurg din prezentul capitol ar fi acordate furnizorului de servicii respectiv.

Art. 11.10: Subcomitetul pentru servicii şi investiţii

Subcomitetul pentru servicii şi investiţii (denumit în continuare "subcomitetul") este instituit în temeiul articolului 33.4 alineatul (1). Atunci când abordează aspecte legate de servicii, subcomitetul monitorizează şi asigură punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului capitol, a capitolelor 12, 13, 14, 15, 16, 17 şi 19 şi a anexelor 10-A, 10-B, 10-C, 12-A, 12-B, 12-C, 14-A şi 14-B.

CAPITOLUL 12: PREZENŢA TEMPORARĂ A PERSOANELOR FIZICE ÎN SCOPURI DE AFACERI

Art. 12.1: Domeniu de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică măsurilor luate de una dintre părţi cu privire la desfăşurarea de activităţi economice prin intrarea şi şederea temporară pe teritoriul părţii respective a unor persoane fizice ale celeilalte părţi care sunt persoane aflate în vizită de afaceri în vederea stabilirii, investitori, persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii, persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, furnizori de servicii pe bază de contract şi profesionişti independenţi.

(2) Prezentul capitol nu se aplică sectoarelor menţionate la articolul 11.1 alineatul (2) literele (b), (c) şi (d).

(3) Prezentul capitol nu se aplică măsurilor luate de una dintre părţi care au efecte asupra persoanelor fizice ale celeilalte părţi care intenţionează să intre pe piaţa forţei de muncă sau măsurilor privind cetăţenia, naţionalitatea, reşedinţa sau angajarea pe bază de contract cu durată nedeterminată.

(4) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu împiedică o parte să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau a şederii temporare a persoanelor fizice ale celeilalte părţi pe teritoriul său, inclusiv măsurile necesare pentru a proteja integritatea frontierei sale şi pentru a asigura trecerea ordonată a frontierei sale de către persoanele fizice, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie aplicate într-o manieră care să anuleze sau să reducă avantajele ce decurg pentru cealaltă parte din prezentul acord.

(5) Simplul fapt că o parte impune obţinerea unei vizei de către persoanele celeilalte părţi nu se consideră că ar anula sau ar afecta avantajele de care beneficiază cealaltă parte în temeiul prezentului acord.

(6) În măsura în care nu sunt asumate angajamentele în temeiul prezentului capitol, toate cerinţele prevăzute în legislaţia unei părţi cu privire la intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice continuă să se aplice, inclusiv actele cu putere de lege şi normele administrative privind perioada de şedere.

(7) În pofida prezentului capitol, toate cerinţele prevăzute în legislaţia unei părţi privind munca şi măsurile de securitate socială, inclusiv actele cu putere de lege şi normele administrative privind salariile minime şi acordurile salariale colective, continuă să se aplice.

(8) Angajamentele în temeiul prezentului capitol privind intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice în scopuri profesionale nu se aplică în cazurile în care intenţia sau efectul intrării şi al şederii temporare este de a perturba sau de a influenţa în alt mod rezultatul unui litigiu sau al unei negocieri în materie de muncă sau de conducere sau angajarea unei persoane fizice care este implicată în acel litigiu.

Art. 12.2: Definiţii

(1) Definiţiile de la articolele 10.2 şi 11.2 se aplică prezentului capitol şi anexelor 12-A, 12-B şi 12-C, cu excepţia definiţiei investitorului din una dintre părţi de la articolul 10.2 alineatul (1) litera (j).

(2) În sensul prezentului capitol şi al anexelor 12-A, 12-B şi 12-C:

a) "vânzători de servicii sau bunuri pentru întreprinderi" înseamnă persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt care:

(i)sunt reprezentanţi ai unui furnizor de servicii sau de bunuri al unei părţi în scopul negocierii vânzării de servicii sau de bunuri sau al încheierii de acorduri de vânzare de servicii sau bunuri pentru furnizorul respectiv, inclusiv: participarea la reuniuni sau conferinţe; participarea la consultări cu colegii din mediul de afaceri; şi preluarea de comenzi sau negocierea de contracte cu o întreprindere situată pe teritoriul celeilalte părţi;

(ii)nu sunt angajate în furnizarea unui serviciu în cadrul unui contract încheiat între o întreprindere fără prezenţă comercială pe teritoriul părţii unde persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt se află în situaţie de şedere temporară şi un consumator din teritoriul respectiv; şi

(iii)nu sunt comisionari;

b) "persoane aflate în vizită de afaceri în scopuri de stabilire" înseamnă persoane fizice care ocupă un post de conducere în cadrul unei persoane juridice a unei părţi, care sunt responsabile cu stabilirea unei întreprinderi a persoanei juridice respective pe teritoriul celeilalte părţi, care nu oferă sau furnizează servicii şi nici nu se implică în alte activităţi economice decât cele necesare în scop de stabilire şi care nu primesc remuneraţie dintr-o sursă situată în cealaltă parte;

c) "furnizori de servicii pe bază de contract" înseamnă persoane fizice angajate de o persoană juridică a unei părţi, care nu este stabilită pe teritoriul celeilalte părţi şi nu este o agenţie de servicii de plasare şi furnizare de personal şi nici nu acţionează prin intermediul unei astfel de agenţii, şi care a încheiat un contract de bună-credinţă cu un consumator final din cealaltă parte în vederea furnizării de servicii pe teritoriul celeilalte părţi, pentru executarea contractului de furnizare de servicii fiind necesară prezenţa temporară a angajaţilor săi pe teritoriul părţii respective (38);

(38)Contractul de furnizare de servicii menţionat la prezenta literă trebuie să respecte cerinţele prevăzute în dreptul părţii în care se execută contractul.

d) "profesionişti independenţi" înseamnă persoane fizice implicate în furnizarea unui serviciu şi care sunt stabilite în calitate de lucrători care desfăşoară activităţi independente pe teritoriul unei părţi, dar nu şi pe teritoriul celeilalte părţi şi care au încheiat cu un consumator final din cealaltă parte un contract de bună-credinţă (altfel decât printr-o agenţie de servicii de plasare şi furnizare de personal) în vederea furnizării de servicii în cealaltă parte, pentru care este necesară prezenţa lor temporară pe teritoriul celeilalte părţi (39);

(39)Contractul de furnizare de servicii menţionat la prezenta literă trebuie să respecte cerinţele prevăzute în dreptul părţii în care se execută contractul.

e) "instalatori şi personal responsabil cu întreţinerea" înseamnă persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt care deţin cunoştinţe de specialitate esenţiale pentru obligaţia contractuală a unui vânzător sau locator, care prestează servicii sau instruiesc lucrători în vederea prestării de servicii, în temeiul unei garanţii sau al unui alt contract de prestări de servicii accesoriu vânzării sau închirierii de echipamente sau utilaje comerciale sau industriale, inclusiv servicii informatice şi conexe, achiziţionate sau închiriate de la o întreprindere situată în afara teritoriului părţii în care se solicită intrarea şi şederea temporară, pe întreaga durată a garanţiei sau a contractului de servicii;

f) "persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii" înseamnă persoane fizice care au fost angajate de o persoană juridică a unei părţi sau au fost parteneri ai acesteia timp de cel puţin un an, care sunt transferate temporar la o întreprindere a persoanei juridice respective de pe teritoriul celeilalte părţi şi care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

(i)directori;

(ii)specialişti;

(iii)angajaţi stagiari;

g) "investitor" înseamnă o persoană fizică ce stabileşte pe teritoriul celeilalte părţi o întreprindere în cadrul căreia persoana fizică respectivă sau persoana juridică ce angajează persoana fizică a angajat sau este în curs de a angaja un capital considerabil şi care dezvoltă sau administrează funcţionarea întreprinderii în cauză într-o funcţie de supraveghere sau de execuţie;

h) "directori" înseamnă persoane fizice care ocupă posturi de conducere în cadrul unei persoane juridice a unei părţi, care asigură în principal managementul întreprinderii pe teritoriul celeilalte părţi (40), sub supraveghere generală sau îndrumare în principal din partea cadrelor de conducere superioare, a consiliului de administraţie sau a acţionarilor ori a echivalenţilor acestora, şi ale căror responsabilităţi includ:

(40)Pentru mai multă certitudine, această definiţie nu exclude directorii care deşi nu îndeplinesc direct sarcini legate de furnizarea efectivă a serviciilor, îndeplinesc sarcini care sunt necesare pentru furnizarea serviciilor, în cursul executării atribuţiilor lor descrise în prezenta definiţie.

(i)conducerea întreprinderii sau a unui departament ori a unei subdiviziuni a acesteia;

(ii)să asigure supravegherea şi controlul activităţii desfăşurate de alţi membri ai personalului care exercită funcţii de supraveghere, de specialitate sau de conducere; şi

(iii)exercitarea autorităţii personale de a recruta şi a concedia personalul sau de a face recomandări privind recrutarea, concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul;

i) "persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt" înseamnă persoane fizice care solicită intrarea şi şederea temporară pe teritoriul celeilalte părţi, care nu sunt implicate în vânzări directe către publicul larg, care nu primesc remuneraţie dintr-o sursă situată pe teritoriul celeilalte părţi şi care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

(i)vânzători de servicii sau bunuri pentru întreprinderi;

(ii)instalatori şi personal responsabil cu întreţinerea;

j) "specialişti" înseamnă persoane fizice care lucrează în cadrul unei persoane juridice a unei părţi şi care deţin cunoştinţe de specialitate esenţiale pentru domeniile de activitate, tehnicile sau gestionarea întreprinderii; la evaluarea cunoştinţelor de specialitate ale specialiştilor, se ţine seama nu doar de cunoştinţele specifice întreprinderii, ci şi de măsura în care persoana respectivă are un grad înalt de calificare, inclusiv experienţă profesională privind un anumit tip de muncă sau activitate care necesită cunoştinţe tehnice specifice, precum şi de eventuala apartenenţă la o profesie acreditată; şi

k) "angajaţi stagiari" înseamnă persoane fizice care deţin o diplomă universitară şi care sunt transferate temporar în scopul dezvoltării profesionale sau pentru a dobândi o formare în tehnici sau metode de afaceri (41).

(41)Întreprinderii-gazdă i se poate solicita să depună, spre aprobare prealabilă, un program de formare care să acopere durata şederii, demonstrând că scopul şederii este formarea profesională. Pentru AT, CZ, DE, FR, ES, HU şi LT, formarea trebuie să aibă legătură cu diploma universitară obţinută.

Art. 12.3: Persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii, persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii şi investitori

(1) Sub rezerva condiţiilor şi a calificărilor relevante prevăzute în anexa 12-A, fiecare parte:

a) permite intrarea şi şederea temporară a persoanelor transferate în cadrul aceleiaşi companii, a persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii şi a investitorilor celeilalte părţi;

b) permite angajarea pe teritoriul său a persoanelor transferate în cadrul aceleiaşi companii ale celeilalte părţi;

c) nu menţine şi nu adoptă limitări sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice cu privire la numărul total de persoane fizice, dintr-un anumit sector cărora li se permite intrarea în calitate de persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii sau de investitori sau care pot fi angajate ca persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii, nici pentru o subdiviziune teritorială, nici pentru întregul său teritoriu; şi

d) acordă persoanelor transferate în cadrul aceleiaşi companii, persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii şi investitorilor celeilalte părţi, în ceea ce priveşte şederea lor temporară pe teritoriul său, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat, în situaţii similare, propriilor persoane fizice.

(2) Durata admisibilă a şederii este:

a) pentru Chile, o perioadă de până la doi ani care poate fi prelungită, fără a fi necesară solicitarea unei reşedinţe permanente, cu condiţia ca condiţiile pe care se bazează şederea să fie rămână în vigoare; şi

b) pentru Uniunea Europeană, o perioadă de până la trei ani pentru directori şi specialişti; de până la un an pentru angajaţii stagiari şi investitori şi de până la 90 de zile în cursul oricărei perioade de şase luni pentru persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii.

Art. 12.4: Persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt

(1) Sub rezerva excluderilor din domeniul de aplicare prevăzut la articolul 10.1 alineatul (2) şi sub rezerva condiţiilor şi a calificărilor relevante prevăzute în anexa 12-A, o parte permite intrarea şi şederea temporară a persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt fără cerinţa deţinerii unui permis de muncă, fără efectuarea unui test privind necesităţile economice şi fără alte proceduri de aprobare prealabilă cu intenţie similară.

(2) Dacă persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt ale unei părţi sunt implicate în furnizarea unui serviciu către un consumator pe teritoriul părţii în care se află temporar, partea respectivă le acordă, în ceea ce priveşte furnizarea serviciului respectiv, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, propriilor furnizori de servicii.

(3) Durata admisibilă a şederii este de până la 90 de zile în cursul unei perioade de 12 luni.

Art. 12.5: Furnizori de servicii pe bază de contract şi profesionişti independenţi

(1) Fiecare parte permite intrarea şi şederea temporară pe teritoriul său a furnizorilor de servicii pe bază de contract ai celeilalte părţi în sectoarele, subsectoarele şi activităţile prevăzute în anexa 12-B, sub rezerva condiţiilor şi a calificărilor relevante specificate în aceasta şi cu condiţia:

a) ca persoanele fizice să fie implicate în furnizarea unui serviciu în calitate de angajaţi ai unei persoane juridice care a obţinut un contract de servicii pentru cel mult 12 luni;

b) ca persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi să fi fost angajate ca salariaţi ai persoanei juridice menţionate la litera (a) timp de cel puţin un an imediat înainte de data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părţi şi să deţină, la data cererii de intrare, cel puţin trei ani de experienţă profesională, dobândită după împlinirea vârstei majoratului, în sectorul de activitate care face obiectul contractului;

c) ca persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi să deţină:

(i)o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoştinţe de un nivel echivalent (42); şi

(42)În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obţinută pe teritoriul părţii în care este furnizat serviciul, partea respectivă poate să examineze dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară solicitată pe teritoriul său.

(ii)calificări profesionale, dacă acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activităţi în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii în care este furnizat serviciul;

d) ca persoana fizică să nu primească altă remuneraţie pentru furnizarea serviciilor pe teritoriul celeilalte părţi în afară de cea plătită de persoana juridică ce angajează persoana fizică; şi

e) ca accesul acordat în temeiul prezentului articol să se refere numai la activitatea de servicii care face obiectul contractului şi să nu confere dreptul de a utiliza gradul profesional al părţii în care este prestat serviciul.

(2) Fiecare parte permite intrarea şi şederea temporară pe teritoriul său a profesioniştilor independenţi ai celeilalte părţi în sectoarele, subsectoarele şi activităţile prevăzute în anexa 12-B, sub rezerva condiţiilor şi a calificărilor relevante specificate în aceasta şi cu condiţia:

a) ca contractul încheiat să nu aibă o durată mai mare de 12 luni;

b) ca persoanele fizice să deţină, la data depunerii cererii de intrare şi de şedere temporară, cel puţin şase ani de experienţă profesională în sectorul de activitate care face obiectul contractului;

c) ca persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi să deţină:

(i)o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoştinţe de un nivel echivalent (43); şi

(43)În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obţinută pe teritoriul părţii în care este furnizat serviciul, partea respectivă poate să examineze dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară solicitată pe teritoriul său.

(ii)calificări profesionale, dacă acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activităţi în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii în care este furnizat serviciul;

d) ca accesul acordat în temeiul prezentului articol să se refere numai la activitatea de servicii care face obiectul contractului şi să nu confere dreptul de a utiliza gradul profesional al părţii în care este prestat serviciul.

(3) Niciuna dintre părţi nu adoptă şi nu menţine limitări cu privire la numărul total de furnizori de servicii pe bază de contract sau de profesionişti independenţi ai celeilalte părţi cărora li se permit intrarea şi şederea temporară, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice.

(4) O parte acordă furnizorilor de servicii pe bază de contract şi profesioniştilor independenţi ai celeilalte părţi, în ceea ce priveşte furnizarea acestor serviciilor pe teritoriul său, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, propriilor furnizori de servicii.

(5) Durata admisibilă a şederii este:

a) pentru Uniunea Europeană, o perioadă cumulată de maximum şase luni în orice perioadă de 12 luni sau durata contractului, oricare dintre acestea este mai mică; şi

b) pentru Chile, o perioadă de până la un an care poate fi prelungită cu perioade ulterioare, cu condiţia ca condiţiile pe care se bazează şederea să rămână în vigoare.

Art. 12.6: Măsuri neconforme

În cazul în care măsura relevantă afectează intrarea sau şederea temporară a persoanelor fizice în scopuri de afaceri, articolul 12.3 alineatul (1) literele (c) şi (d) şi articolul 12.5 alineatele (3) şi (4) nu se aplică:

(a) unei măsuri neconforme existente luate de oricare dintre părţi la nivelul:

(i)pentru Uniunea Europeană:

(A)Uniunii Europene, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-1;

(B)administraţiei publice centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-1;

(C)unei administraţii publice regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-1; sau

(D)unei administraţii publice locale, alta decât cea menţionată la litera (C); şi

(ii)pentru Chile:

(A)administraţiei publice centrale, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-2;

(B)unei administraţii publice regionale, astfel cum se prevede în apendicele 10-A-2; sau

(C)unei administraţii publice locale;

(b) continuării sau reînnoirii imediate a oricărei măsuri neconforme menţionate la litera (a) de la prezentul alineat;

(c) unei modificări aduse oricăreia dintre măsurile neconforme menţionate la literele (a) şi (b), în cazul în care modificarea respectivă nu reduce conformitatea măsurii, în forma acesteia existentă imediat înainte de modificare, cu articolul 12.3 alineatul (1) literele (c) şi (d) şi cu articolul 12.5 alineatele (3) şi (4); sau

(d) unei măsuri luate de una dintre părţi, care este conformă cu o condiţie sau o calificare prevăzută în anexa 10-B.

Art. 12.7: Transparenţă

(1) Fiecare parte pune la dispoziţia publicului informaţii referitoare la intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice ale celeilalte părţi, menţionate la articolul 12.1 alineatul (1).

(2) Informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol includ, dacă este cazul, următoarele informaţii:

a) categoriile de vize, permise sau orice tip similar de autorizaţie privind intrarea şi şederea temporară;

b) documentaţia necesară şi condiţiile care trebuie îndeplinite;

c) metoda de depunere a cererii şi opţiuni pentru locul de depunere a acesteia, precum oficiile consulare sau online;

d) taxele şi un calendar orientativ pentru prelucrarea cererilor;

e) durata maximă a şederii pentru fiecare tip de autorizaţie menţionat la litera (a) de la prezentul alineat;

f) condiţiile pentru orice prelungire sau reînnoire posibilă;

g) regulile referitoare la însoţitori aflaţi în întreţinere;

h) procedurile de control sau de contestare disponibil(e); şi

i) legislaţia cu aplicabilitate generală referitoare la intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice.

(3) În ceea ce priveşte informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol, fiecare parte depune eforturi pentru a informa prompt cealaltă parte cu privire la introducerea oricăror noi cerinţe sau proceduri şi la orice modificări ale cerinţelor sau procedurilor care au efecte asupra eficacităţii cererilor de acordare a intrării, a şederii temporare şi, dacă este cazul, a permisiunii de a lucra pe teritoriul părţii respective.

Art. 12.8: Neaplicarea soluţionării litigiilor

- Capitolul 31 nu se aplică refuzului de a acorda intrarea şi şederea temporară, cu excepţia cazului în care chestiunea implică un model de practică.

CAPITOLUL 13: REGLEMENTAREA INTERNĂ

Art. 13.1: Domeniu de aplicare şi definiţii

(1) Prezentul capitol se aplică măsurilor adoptate de părţi cu privire la cerinţele şi procedurile de acordare a licenţelor, la cerinţele şi procedurile în materie de calificare, la formalităţile şi la standardele tehnice (44) care au efecte asupra:

(44)Pentru mai multă certitudine, în ceea ce priveşte măsurile referitoare la standardele tehnice, prezentul capitol se aplică doar măsurilor care au efecte asupra comerţului cu servicii.

a) furnizării transfrontaliere de servicii;

b) a furnizării unui serviciu sau a desfăşurării oricărei alte activităţi economice prin stabilirea unei întreprinderi sau exploatarea unei întreprinderi vizate; sau

c) a furnizării unui serviciu prin şederea temporară a anumitor categorii de persoane fizice ale unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi, astfel cum sunt prevăzute la articolul 12.1.

(2) Prezentul capitol se aplică numai sectoarelor pentru care o parte şi-a asumat angajamente specifice în temeiul capitolelor 10, 11 şi 12 şi în cazul în care aceste angajamente specifice respective sunt aplicabile.

(3) În pofida alineatului (2), prezentul capitol nu se aplică cerinţelor şi procedurilor de acordare a licenţelor, cerinţelor şi procedurilor de calificare şi standardelor tehnice referitoare la:

a) fabricarea de produse chimice de bază şi de alte produse chimice;

b) fabricarea de produse din cauciuc;

c) fabricarea de produse din plastic;

d) fabricarea de motoare, generatoare şi transformatoare electrice;

e) fabricarea de acumulatori, pile şi baterii de pile electrice; şi

f) reciclarea deşeurilor şi a resturilor metalice şi nemetalice.

(4) În pofida alineatului (1), prezentul capitol nu se aplică măsurilor luate de o parte în cazul în care acestea constituie limitări care fac obiectul programării în temeiul articolelor 10.5 şi 10.6, al articolului 10.11 alineatul (1), al articolului 10.11 alineatul (2), al articolelor 11.4, 11.6 şi 11.7, al articolului 11.8 alineatul (1), al articolului 11.8 alineatul (2), al articolului 12.3 alineatul (1), al articolului 12.4 alineatul (2), al articolului 12.5 alineatul (1) şi al articolului 12.6.

(5) În sensul prezentului capitol:

a) "autorizaţie" înseamnă o permisiune de a desfăşura oricare dintre activităţile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), care rezultă dintr-o procedură pe care solicitantul trebuie să o respecte pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele de acordare a licenţelor, cu cerinţele de calificare sau cu standardele tehnice;

b) "autoritate competentă" înseamnă o administraţie publică sau autoritate centrală, regională sau locală ori un organism neguvernamental în exercitarea competenţelor care îi sunt delegate de administraţii publice sau autorităţi centrale, regionale sau locale, care este abilitat(ă) să ia decizii privind autorizarea furnizării unui serviciu, inclusiv prin stabilirea unei întreprinderi, sau privind autorizarea desfăşurării unei alte activităţi economice;

c) "proceduri de acordare a licenţelor" înseamnă norme administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică sau juridică ce doreşte o autorizaţie, inclusiv o modificare sau reînnoire a unei autorizaţii, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele de acordare a licenţelor;

d) "cerinţe de acordare a licenţelor" înseamnă alte cerinţe de fond decât cerinţele de calificare, pe care o persoană fizică sau juridică trebuie să le respecte pentru obţinerea, modificarea sau reînnoirea unei autorizaţii;

e) "proceduri de calificare" înseamnă norme administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică sau juridică pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele de calificare, în vederea obţinerii unei autorizaţii; şi

f) "cerinţe de calificare" înseamnă cerinţe de fond referitoare la competenţa unei persoane fizice de a furniza un serviciu şi pe care o persoană fizică sau juridică trebuie să le respecte pentru obţinerea, modificarea sau reînnoirea unei autorizaţii.

(6) În sensul prezentului capitol, se aplică, de asemenea, definiţiile prevăzute la articolele 10.2 şi 11.2.

Art. 13.2: Condiţiile de acordare a licenţelor şi de calificare

(1) Fiecare parte se asigură că măsurile referitoare la cerinţele de acordare a licenţelor, procedurile de acordare a licenţelor, cerinţele de calificare şi procedurile de calificare se bazează pe criterii care împiedică autorităţile competente să îşi exercite competenţa de evaluare în mod arbitrar (45).

(45)Pentru mai multă certitudine, aceste criterii pot include, printre altele, competenţa şi capacitatea de a furniza un serviciu sau de a desfăşura orice altă activitate economică, inclusiv de a face acest lucru într-un mod compatibil cu cerinţele de reglementare ale unei părţi, cum ar fi cerinţele în materie de sănătate şi de mediu. Autorităţile competente pot evalua ponderea care trebuie acordată fiecărui criteriu.

(2) Criteriile menţionate la alineatul (1) trebuie să fie:

a) clare;

b) obiective şi transparente; şi

c) accesibile în prealabil publicului şi persoanelor interesate.

(3) Fiecare parte îşi încurajează autorităţile competente ca, atunci când adoptă standarde tehnice, să adopte standarde tehnice elaborate prin proceduri deschise şi transparente şi încurajează organismele, inclusiv organizaţiile internaţionale relevante (46), desemnat pentru a elabora standarde tehnice să utilizeze proceduri deschise şi transparente.

(46)Termenul "organizaţii internaţionale relevante" se referă la organismele internaţionale din care pot face parte organismele relevante ale ambelor părţi.

(4) Sub rezerva disponibilităţii, o autorizaţie se acordă de îndată ce se stabileşte, pe baza unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condiţiile necesare pentru obţinerea unei autorizaţii.

(5) În cazul în care numărul licenţelor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza cantităţii reduse de resurse naturale disponibile sau din cauza capacităţii tehnice reduse, fiecare parte aplică o procedură de selecţie a potenţialilor candidaţi care să ofere garanţii depline în ceea ce priveşte imparţialitatea şi transparenţa, inclusiv, în special, comunicarea către public de informaţii adecvate privind lansarea, desfăşurarea şi încheierea procedurii.

(6) Sub rezerva alineatului (5), la stabilirea normelor pentru procedura de selecţie, fiecare parte poate lua în considerare obiective de politică legitime, inclusiv considerente privind sănătatea, siguranţa, protecţia mediului şi conservarea patrimoniului cultural.

Art. 13.3: Procedurile de acordare a licenţelor şi de calificare

(1) Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare trebuie să fie clare şi publicate în prealabil şi nu trebuie să constituie în sine o restricţionare a furnizării unui serviciu sau a desfăşurării oricărei alte activităţi economice. Fiecare parte depune eforturi pentru ca aceste proceduri şi formalităţi să fie cât mai simple cu putinţă şi nu complică şi nu întârzie în mod nejustificat furnizarea serviciului sau desfăşurarea oricărei alte activităţi economice.

(2) În cazul în care este necesară o autorizaţie, fiecare parte publică sau pune în alt mod la dispoziţia publicului, cu promptitudine, informaţiile necesare pentru ca solicitantul să se conformeze cerinţelor şi procedurilor de obţinere, menţinere, modificare şi reînnoire a autorizaţiei respective. Aceste informaţii includ cel puţin următoarele, în cazul în care există:

a) cerinţele şi procedurile;

b) datele de contact ale autorităţilor competente relevante;

c) taxele;

d) standardele tehnice;

e) procedurile de contestare sau de control al deciziilor referitoare la cereri;

f) procedurile de monitorizare sau de asigurare a respectării termenelor şi condiţiilor pentru licenţe şi calificări;

g) posibilităţile de implicare a publicului, cum ar fi prin intermediul audierilor sau al observaţiilor; şi

h) calendarele orientative pentru prelucrarea unei cereri.

(3) Orice taxă de autorizare (47) care poate fi suportată de solicitanţi trebuie să fie rezonabilă, transparentă şi să nu restricţioneze în sine furnizarea serviciului relevant sau desfăşurarea activităţii economice relevante.

(47)Taxele de autorizare nu includ taxele pentru utilizarea resurselor naturale, plăţile pentru licitaţii, proceduri de ofertare sau alte mijloace nediscriminatorii de atribuire a concesiunilor sau contribuţiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.

(4) Fiecare parte se asigură că procedurile utilizate de autoritatea competentă şi deciziile adoptate de aceasta în procesul de autorizare sunt imparţiale faţă de toţi solicitanţii. Autoritatea competentă ia decizia în mod independent şi nu răspunde faţă de nicio persoană care furnizează serviciile sau care desfăşoară activităţile economice pentru care este necesară autorizarea.

(5) În cazul în care există anumite termene pentru solicitarea autorizării, solicitantului i se acordă un termen rezonabil pentru depunerea cererii. Dacă este posibil, autoritatea competentă ar trebui să accepte cererile în format electronic în aceleaşi condiţii de autenticitate care se aplică cererilor pe suport de hârtie.

(6) Autoritatea competentă procedează la prelucrarea unei cereri după depunerea acesteia, fără întârzieri nejustificate. Fiecare parte depune eforturi pentru a stabili calendarul orientativ pentru prelucrarea unei cereri şi, la cererea solicitantului şi fără întârzieri nejustificate, se asigură că autoritatea competentă furnizează informaţii cu privire la stadiul cererii. Fiecare parte se asigură că prelucrarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii definitive, este finalizată într-un termen rezonabil de la data depunerii cererii complete.

(7) Într-un termen rezonabil după primirea unei cereri pe care o consideră incompletă, autoritatea competentă informează solicitantul în acest sens, îi precizează, în cazul în care acest lucru este realizabil, informaţiile suplimentare necesare pentru completarea cererii şi îi oferă ocazia de a corecta deficienţele din cerere.

(8) Autoritatea competentă acceptă copii ale documentelor autentificate în conformitate cu legislaţia părţii respective, în locul documentelor originale, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă solicită documente originale pentru a proteja integritatea procesului de autorizare.

(9) În cazul în care o cerere este respinsă de autoritatea competentă, solicitantul trebuie să fie informat, fie la cererea sa, fie la iniţiativa autorităţii competente, în scris şi fără întârzieri nejustificate. În principiu, solicitantul trebuie să fie informat cu privire la motivele deciziei de respingere a cererii şi cu privire la termenul pentru introducerea unei căi de atac împotriva deciziei respective. Solicitantul trebuie să aibă posibilitatea, într-un termen rezonabil, să depună din nou o cerere.

(10) Fiecare parte se asigură că, după ce este acordată, autorizaţia intră în vigoare fără întârzieri nejustificate şi în conformitate cu termenele şi condiţiile specificate în aceasta.

(11) În cazul în care pentru acordarea autorizaţiei sunt necesare examinări, autoritatea competentă se asigură că astfel de examinări au loc la intervale cu o frecvenţă rezonabilă şi acordă un termen rezonabil pentru ca solicitanţii să depună cererea de susţinere a examinării.

Art. 13.4: Examinare

În cazul în care rezultatele negocierilor referitoare la articolul VI alineatul (4) din GATS intră în vigoare, părţile examinează în comun aceste rezultate. În cazul în care examinarea comună estimează că încorporarea acestor rezultate în prezentul acord ar îmbunătăţi disciplinele cuprinse în acesta, părţile decid de comun acord dacă să includă aceste rezultate în prezentul acord.

Art. 13.5: Administrarea măsurilor cu aplicare generală

Fiecare parte se asigură că toate măsurile cu aplicare generală care au efecte asupra comerţului cu servicii sunt administrate în mod rezonabil, obiectiv şi imparţial.

Art. 13.6: Contestarea deciziilor administrative

Fiecare parte menţine sau instituie instanţe judiciare, arbitrale sau administrative sau proceduri care asigură, la cererea unui investitor sau furnizor de servicii prejudiciat, examinarea cu promptitudine şi, în cazuri justificate, luarea unor măsuri reparatorii corespunzătoare în cazul unor decizii administrative care au efecte asupra stabilirii, a furnizării transfrontaliere de servicii sau a prezenţei temporare a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri. În cazul în care aceste proceduri nu sunt independente de agenţia însărcinată să adopte decizia administrativă în cauză, fiecare parte se asigură că procedurile respective permit o examinare obiectivă şi imparţială.

CAPITOLUL 14: RECUNOAŞTEREA RECIPROCĂ A CALIFICĂRILOR PROFESIONALE

Art. 14.1: Recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale

(1) Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu împiedică o parte să solicite ca persoanele fizice să deţină calificările necesare şi experienţa profesională necesară pe teritoriul pe care este desfăşurată activitatea, pentru sectorul de activitate în cauză.

(2) Fiecare parte încurajează organismele profesionale sau autorităţile relevante pentru sectorul de activitate în cauză de pe teritoriul său să elaboreze şi să prezinte Subcomitetului pentru servicii şi investiţii, menţionat la articolul 11.10, recomandări comune privind recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale. Aceste recomandări comune trebuie să fie sprijinite de o evaluare bazată pe date concrete:

a) a valorii economice a unui acord preconizat privind recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale (denumit în continuare "acordul privind recunoaşterea reciprocă"); şi

b) a compatibilităţii regimurilor respective, şi anume a măsurii în care cerinţele aplicate de fiecare parte pentru autorizare, acordare de licenţe, funcţionare şi certificare sunt compatibile.

(3) La primirea unei recomandări comune, Subcomitetul pentru servicii şi investiţii examinează coerenţa acesteia cu prezentul acord într-un termen rezonabil. În urma acestei examinări, subcomitetul respectiv poate elabora şi recomanda Consiliului pentru comerţ să adopte, în temeiul articolului 33.1 alineatul (6) litera (a), o decizie privind un acord de recunoaştere reciprocă pentru a stabili sau a modifica acordurile de recunoaştere reciprocă prevăzute în anexa 14-B (48).

(48)Pentru mai multă certitudine, acordurile de recunoaştere reciprocă nu conduc la recunoaşterea automată a calificărilor profesionale, ci stabilesc, în interesul reciproc al părţilor, condiţiile pentru acordarea recunoaşterii unor astfel de calificări de către autorităţile competente.

(4) Un acord, astfel cum este menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol, prevede condiţiile de recunoaştere a calificărilor profesionale dobândite în Uniunea Europeană şi a calificărilor profesionale dobândite în Chile în legătură cu o activitate care face obiectul capitolului 10, 11, 12 sau 19.

(5) Orientările referitoare la acordurile privind recunoaşterea calificărilor profesionale prevăzute în anexa 14-A se iau în considerare la elaborarea recomandărilor comune menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol şi de către Consiliul pentru comerţ atunci când analizează oportunitatea adoptării acordului menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol.

CAPITOLUL 15: SERVICIILE DE LIVRARE

Art. 15.1: Domeniu de aplicare şi definiţii

(1) Prezentul capitol stabileşte principiile cadrului de reglementare specific pentru toate serviciile de livrare.

(2) În sensul prezentului capitol:

a) "servicii de livrare" înseamnă serviciile poştale şi de curierat sau express, inclusiv activităţile de colectare, sortare, transport şi livrare a trimiterilor poştale;

b) "servicii express" înseamnă colectarea, sortarea, transportul şi livrarea de trimiteri poştale cu o viteză mai mare şi cu mai multă fiabilitate şi pot include elemente cu valoare adăugată, cum ar fi colectarea de la punctul de origine, livrarea personală la destinatar, posibilitatea de urmărire a trimiterilor poştale, posibilitatea schimbării destinaţiei şi a destinatarului în timpul tranzitului sau confirmarea de primire;

c) "servicii de curier rapid internaţional" înseamnă servicii express internaţionale furnizate prin intermediul Cooperativei de Servicii de Curier Rapid Internaţional, care este o asociaţie voluntară de operatori poştali desemnaţi în cadrul Uniunii Poştale Universale;

d) "licenţă" înseamnă o autorizaţie acordată unui furnizor individual de servicii de livrare de către o autoritate de reglementare competentă, care stabileşte proceduri, obligaţii şi cerinţe specifice sectorului serviciilor de livrare;

e) "trimitere poştală" înseamnă o trimitere cu o greutate de până la 31,5 kg, adresată în forma finală în care trebuie să fie transportată de către orice tip de furnizor de servicii de livrare, public sau privat, şi poate include trimiteri precum scrisori, colete, ziare sau cataloage;

f) "monopol poştal" înseamnă dreptul exclusiv de a furniza servicii de livrare specificate pe teritoriul unei părţi în temeiul legislaţiei părţii respective; şi

g) "serviciu universal" înseamnă furnizarea permanentă a unui serviciu de livrare de calitate specificată la toate punctele de pe teritoriul unei părţi, la preţuri rezonabile pentru toţi utilizatorii.

Art. 15.2: Serviciu universal

(1) Fiecare parte are dreptul de a defini tipul de obligaţie de serviciu universal pe care doreşte să o menţină. Fiecare parte care menţine o obligaţie de serviciu universal o gestionează într-un mod transparent, nediscriminatoriu şi neutru în raport cu toţi furnizorii de servicii de livrare care trebuie să o respecte.

(2) Dacă oricare dintre părţi impune ca serviciile de curier rapid internaţional la intrare să fie furnizate pe bază de serviciu universal, partea respectivă nu acordă tratament preferenţial serviciilor respective în comparaţie cu alte servicii express internaţionale.

Art. 15.3: Prevenirea practicilor care denaturează piaţa

Fiecare parte se asigură că un furnizor de servicii de livrare care face obiectul unei obligaţii de serviciu universal sau al unui monopol poştal nu recurge la practici care denaturează piaţa, cum ar fi:

(a) utilizarea încasărilor provenite din furnizarea unui serviciu care face obiectul unei obligaţii de serviciu universal sau al unui monopol pentru a subvenţiona încrucişat furnizarea unui serviciu express sau a oricărui serviciu de livrare neuniversal; sau

(b) o diferenţiere nejustificată între clienţi, cum ar fi întreprinderile, expeditorii de volume mari de corespondenţă sau consolidatorii, în ceea ce priveşte tarifele sau alte clauze şi condiţii pentru furnizarea unui serviciu de livrare care face obiectul unei obligaţii de serviciu universal sau al unui monopol poştal.

Art. 15.4: Licenţe

(1) Dacă una dintre părţi prevede obligaţia deţinerii unei licenţe pentru furnizarea serviciilor de livrare, aceasta pune la dispoziţia publicului:

a) toate cerinţele în materie de acordare a licenţei şi perioada necesară în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă; şi

b) termenele şi condiţiile licenţei.

(2) Procedurile, obligaţiile şi cerinţele pentru obţinerea unei licenţe trebuie să fie transparente, nediscriminatorii şi bazate pe criterii obiective.

(3) În cazul în care o cerere de licenţă este respinsă de autoritatea de reglementare competentă, aceasta informează în scris solicitantul cu privire la motivele respingerii. Fiecare parte stabileşte sau menţine o procedură de atac prin intermediul unui organism independent de părţile implicate în procedura de solicitare a licenţei. Organismul respectiv poate fi un tribunal sau o instanţă judecătorească.

Art. 15.5: Independenţa autorităţilor de reglementare

(1) Fiecare parte se asigură că nicio autoritate responsabilă cu reglementarea serviciilor de livrare nu răspunde în faţa niciunui furnizor de servicii de livrare şi că deciziile şi procedurile pe care le adoptă autoritatea de reglementare sunt imparţiale, nediscriminatorii şi transparente faţă de toţi participanţii la piaţă de pe teritoriul său.

(2) Fiecare parte se asigură că autoritatea responsabilă cu reglementarea serviciilor de livrare îşi îndeplineşte sarcinile în timp util şi dispune de resurse financiare şi umane adecvate.

CAPITOLUL 16: SERVICIILE DE TELECOMUNICAŢII

Art. 16.1: Domeniu de aplicare

(1) Prezentul capitol stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru furnizarea de reţele şi servicii de telecomunicaţii, liberalizate în temeiul capitolelor 10 şi 11.

(2) Prezentul capitol nu se aplică serviciilor care furnizează sau exercită un control editorial asupra conţinutului transmis prin intermediul reţelelor şi serviciilor de telecomunicaţii.

Art. 16.2: Definiţii

În sensul prezentului capitol:

(a) "facilităţi asociate" înseamnă serviciile, infrastructura fizică şi alte instalaţii asociate cu o reţea sau un serviciu de telecomunicaţii, care permit sau sprijină furnizarea de servicii prin reţeaua sau serviciul respectiv sau care pot face acest lucru şi poate include clădiri sau intrări în clădiri, cablajul clădirilor, antene, turnuri şi alte construcţii de sprijin, conducte, tuburi, piloni, guri de vizitare şi dulapuri;

(b) "infrastructură esenţială" înseamnă infrastructura unei reţele publice sau ale unui serviciu public de telecomunicaţii care:

(i)este furnizată exclusiv sau predominant de un singur furnizor sau de un număr limitat de furnizori; şi

(ii)nu poate fi înlocuită din punct de vedere economic sau tehnic pentru furnizarea unui serviciu;

(c) "interconectare" înseamnă legătura reţelelor publice de telecomunicaţii utilizate de aceiaşi furnizori sau de furnizori diferiţi de reţele sau servicii de telecomunicaţii pentru a permite utilizatorilor unui furnizor să comunice cu utilizatorii aceluiaşi furnizor sau ai unui alt furnizor ori să aibă acces la serviciile oferite de alt furnizor, indiferent dacă serviciile sunt furnizate de către furnizorii implicaţi în reţea sau de către orice alt furnizor care are acces la aceasta;

(d) "servicii de acces la internet" înseamnă servicii publice de telecomunicaţii care asigură accesul la internet pe teritoriul unei părţi şi astfel asigură conectivitatea dintre, teoretic, toate punctele terminale conectate la internet, indiferent de tehnologia de reţea şi de echipamentele terminale utilizate;

(e) "circuit închiriat" înseamnă servicii sau infrastructură de telecomunicaţii între două sau mai multe puncte desemnate, inclusiv cele virtuale, care rezervă capacitate pentru utilizarea exclusivă de către un utilizator sau pentru punerea lor exclusiv la dispoziţia acestuia;

(f) "furnizor principal" înseamnă un furnizor de reţele sau servicii de telecomunicaţii care are capacitatea de a influenţa în mod considerabil condiţiile de participare, în ceea ce priveşte preţul şi oferta, pe o piaţă relevantă a reţelelor şi serviciilor de telecomunicaţii, ca urmare a controlului pe care îl deţine asupra infrastructurii esenţiale sau a utilizării poziţiei sale pe piaţa în cauză;

(g) "elemente de reţea" înseamnă o infrastructură sau echipamente utilizate pentru furnizarea unui serviciu public de telecomunicaţii, inclusiv caracteristicile, funcţiile şi capacităţile oferite prin intermediul infrastructurii sau al echipamentului în cauză;

(h) "portabilitatea numerelor" înseamnă:

(i)pentru Uniunea Europeană, posibilitatea pe care o are un abonat care solicită acest lucru de a-şi păstra numărul de telefon existent, în acelaşi loc în cazul abonaţilor de telefonie fixă, atunci când se transferă de la un furnizor de servicii publice de telecomunicaţii la un alt furnizor din aceeaşi categorie, fără a pierde din calitate, fiabilitate sau beneficii; şi

(ii)pentru Chile, posibilitatea pe care o are un utilizator final de a-şi păstra, la cerere, numărul de telefon existent atunci când se transferă de la un furnizor de servicii publice de telecomunicaţii la un altul, fără a pierde din calitate, fiabilitate sau beneficii;

(i) "reţea publică de telecomunicaţii" înseamnă orice reţea de telecomunicaţii utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii publice de telecomunicaţii între punctele terminale ale reţelei;

(j) "serviciu public de telecomunicaţii" înseamnă orice serviciu de telecomunicaţii care este oferit publicului larg;

(k) "abonat" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce este parte la un contract încheiat cu un furnizor de servicii publice de telecomunicaţii pentru furnizarea serviciilor respective;

(l) "telecomunicaţii" înseamnă transmisia şi recepţia de semnale prin mijloace electromagnetice;

(m) "reţea de telecomunicaţii" înseamnă sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de comutare sau de rutare şi alte resurse, inclusiv elemente de reţea inactive, care permit transmisia şi recepţia semnalelor prin fir, prin radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice;

(n) "autoritate de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor" înseamnă organismul sau organismele însărcinate de una dintre părţi cu reglementarea reţelelor şi a serviciilor de telecomunicaţii care intră sub incidenţa prezentului capitol (49);

(49)Pentru mai multă certitudine, autoritatea de reglementare din domeniul telecomunicaţiilor include orice autoritate însărcinată de una dintre părţi cu asigurarea respectării obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol.

(o) "serviciu de telecomunicaţii" înseamnă un serviciu care constă în întregime sau în principal în transmisia şi recepţia de semnale, inclusiv semnale de radiodifuziune, prin reţele de telecomunicaţii, inclusiv prin reţele utilizate pentru radiodifuziune;

(p) "serviciu universal" înseamnă ansamblul minim de servicii de o anumită calitate care trebuie puse la dispoziţia tuturor utilizatorilor pe teritoriul unei părţi, indiferent de situarea lor geografică, la un preţ accesibil; şi

(q) "utilizator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce utilizează o reţea sau un serviciu public de telecomunicaţii.

Art. 16.3: Autoritatea de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor

(1) Fiecare parte se asigură că autoritatea sa de reglementare din domeniul telecomunicaţiilor este distinctă din punct de vedere juridic şi independentă din punct de vedere funcţional de orice furnizor de reţele, servicii sau echipamente de telecomunicaţii şi că deciziile adoptate de autoritatea sa de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor şi procedurile utilizate de aceasta sunt imparţiale faţă de toţi participanţii la piaţă.

(2) Partea care păstrează proprietatea sau controlul asupra unor furnizori de reţele, servicii sau echipamente de telecomunicaţii asigură separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare a telecomunicaţiilor de activităţile aferente dreptului de proprietate sau controlului.

(3) În vederea asigurării independenţei şi imparţialităţii autorităţilor de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor, fiecare parte se asigură că autoritatea sa de reglementare din acest sector nu deţine un interes financiar şi nu menţine un rol de exploatare sau de gestionare în cadrul vreunui furnizor de reţele, servicii sau echipamente de telecomunicaţii.

(4) Fiecare parte se asigură că furnizorii de reţele, servicii sau echipamente de telecomunicaţii nu influenţează deciziile şi procedurile autorităţii de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor.

(5) Fiecare parte acordă autorităţii sale de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor competenţa de reglementare şi de supraveghere, precum şi resursele financiare şi umane adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile care îi sunt atribuite în vederea asigurării respectării obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol. Această competenţă se exercită într-un mod transparent şi în timp util. Sarcinile respective sunt făcute publice într-o formă uşor accesibilă şi clară, în special în cazul în care sarcinile respective sunt atribuite mai multor organisme.

(6) Fiecare parte conferă autorităţii sale de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor competenţa de a se asigura că furnizorii de reţele sau servicii de telecomunicaţii îi transmit cu promptitudine, la cerere, toate informaţiile, inclusiv financiare, care sunt necesare pentru a permite autorităţii de reglementare din acest sector să îşi îndeplinească sarcinile în conformitate cu prezentul capitol. Orice informaţie furnizată trebuie să fie tratată în conformitate cu cerinţele de confidenţialitate.

(7) Fiecare parte se asigură că un utilizator sau un furnizor de reţele sau servicii de telecomunicaţii care este afectat de o decizie emisă de autoritatea sa de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor are dreptul de a contesta decizia respectivă în faţa unui organism independent de autoritatea în cauză şi de celelalte părţi afectate de decizia respectivă. Până la primirea rezultatului procedurii de atac, decizia emisă de autoritatea de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care se acordă măsuri provizorii în conformitate cu dreptul părţii autorităţii respective.

Art. 16.4: Autorizaţia de a furniza reţele sau servicii de telecomunicaţii

(1) În cazul în care o parte solicită o autorizaţie pentru furnizarea de reţele sau servicii de telecomunicaţii, aceasta stabileşte o perioadă rezonabilă necesară în mod normal autorităţii de reglementare din domeniul telecomunicaţiilor pentru a decide cu privire la cererea de autorizare, comunică acest termen solicitantului în mod transparent şi depune eforturi pentru a lua o decizie cu privire la cerere în termenul comunicat (50).

(50)Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu împiedică o parte să autorizeze furnizarea de reţele sau servicii de telecomunicaţii printr-o simplă notificare, fără a fi nevoită să aştepte o decizie a autorităţii de reglementare din domeniul telecomunicaţiilor.

(2) Toate criteriile de autorizare şi procedurile aplicabile trebuie să fie cât mai simple posibil, obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. Toate obligaţiile şi condiţiile impuse pentru autorizare sau aferente acesteia trebuie să fie nediscriminatorii, transparente, proporţionale şi trebuie să vizeze serviciile furnizate.

(3) Fiecare parte se asigură că un solicitant primeşte în scris motivele pentru respingerea sau revocarea unei autorizaţii sau pentru impunerea unor condiţii specifice furnizorului. În cazul unui astfel de refuz, revocare sau impunere, un solicitant poate introduce o cale de atac în faţa unui organism de soluţionare a căilor de atac.

(4) Taxele administrative care se aplică furnizorilor, dacă există, trebuie să fie obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale cu costurile administrative generate în mod rezonabil de gestionarea, controlul şi asigurarea respectării obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol (51).

(51) Taxele administrative nu includ plăţi pentru drepturile de utilizare a resurselor limitate şi contribuţiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.

Art. 16.5: Interconectare

Fără a se aduce atingere articolului 16.9, fiecare parte se asigură că orice furnizor de reţele sau servicii publice de telecomunicaţii de pe teritoriul său are dreptul şi, la cererea unui alt furnizor de reţele sau servicii publice de telecomunicaţii de pe teritoriul său, obligaţia de a negocia interconectarea în scopul furnizării de reţele sau servicii publice de telecomunicaţii pe teritoriul său.

Art. 16.6: Acces şi utilizare

(1) Fiecare parte se asigură că oricărui furnizor de servicii al celeilalte părţi i se acordă acces la orice reţele sau servicii publice de telecomunicaţii şi dreptul de utilizare a acestora conform unor condiţii rezonabile şi nediscriminatorii (52), în conformitate cu, printre altele, alineatele (2)-(5).

(52)În sensul prezentului articol, "nediscriminatoriu" înseamnă clauza naţiunii celei mai favorizate şi tratament naţional, astfel cum sunt definite la articolele 10.6, 10.8, 11.4 şi 11.5, precum şi conform unor clauze şi condiţii care nu sunt mai puţin favorabile decât cele acordate oricărui alt utilizator de reţele sau servicii publice de telecomunicaţii similare în situaţii similare.

(2) Fiecare parte se asigură că orice furnizor de servicii al celeilalte părţi poate să acceseze şi să utilizeze orice serviciu public de telecomunicaţii oferit în interiorul sau în afara graniţelor sale, inclusiv circuite închiriate private, şi în acest scop se asigură, sub rezerva alineatului (5), că furnizorului respectiv i se permite:

a) să achiziţioneze sau să închirieze şi să conecteze echipamente terminale sau alte echipamente utilizate ca interfaţă de reţea şi care sunt necesare pentru furnizarea serviciilor sale;

b) să interconecteze circuitele închiriate sau deţinute de sectorul privat cu reţelele publice de telecomunicaţii ori cu circuitele închiriate sau deţinute de un alt furnizor de servicii de telecomunicaţii; şi

c) să utilizeze protocoalele de exploatare pe care le doresc pentru furnizarea oricăror servicii, altele decât cele necesare pentru a asigura disponibilitatea serviciilor de telecomunicaţii pentru publicul larg.

(3) Fiecare parte se asigură că un furnizor de servicii al celeilalte părţi poate utiliza reţelele sau serviciile publice de telecomunicaţii pentru transferul informaţiilor în interiorul şi în afara graniţelor sale, inclusiv pentru comunicaţiile interne ale furnizorului de servicii respectiv şi pentru accesul la informaţiile cuprinse în baze de date sau stocate sub altă formă care poate fi citită automat pe teritoriul oricărei părţi.

(4) În pofida alineatului (3), o parte poate lua măsurile care sunt necesare pentru a garanta securitatea şi confidenţialitatea comunicaţiilor, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie aplicate într-o manieră care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată sau o restricţie disimulată asupra comerţului cu servicii.

(5) Fiecare parte se asigură că accesul la reţelele şi serviciile publice de telecomunicaţii şi utilizarea acestora nu sunt supuse niciunei alte condiţii pe teritoriul său în afara celor necesare:

a) pentru a garanta responsabilităţile de serviciu public ale furnizorilor de reţele sau servicii publice de telecomunicaţii, în special capacitatea acestora de a-şi pune serviciile la dispoziţia publicului larg; sau

b) pentru a proteja integritatea tehnică a reţelelor sau serviciilor publice de telecomunicaţii.

Art. 16.7: Soluţionarea litigiilor în materie de telecomunicaţii

(1) Fiecare parte se asigură că, în caz de litigiu între furnizorii de reţele sau servicii de telecomunicaţii în legătură cu drepturile sau obligaţiile care decurg din prezentul capitol şi la cererea oricăreia dintre părţile implicate în litigiu, autoritatea de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor emite, într-un termen rezonabil, o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluţiona litigiul.

(2) Fiecare parte se asigură că decizia emisă de autoritatea de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor este pusă la dispoziţia publicului, sub rezerva cerinţelor privind secretul comercial prevăzute în actele cu putere de lege şi normele sale administrative. Autoritatea de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor furnizează părţilor la litigiu o expunere completă a motivelor pe care se întemeiază decizia. Părţile implicate în litigiu au dreptul de a ataca decizia respectivă, în conformitate cu articolul 16.3 alineatul (7).

(3) Fiecare parte se asigură că procedura menţionată la alineatele (1) şi (2) nu împiedică niciuna dintre părţile implicate în litigiu să introducă o acţiune în faţa unei autorităţi judiciare, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii în cauză.

Art. 16.8: Garanţii concurenţiale aplicate furnizorilor principali

Fiecare parte adoptă sau menţine măsuri corespunzătoare pentru a nu permite furnizorilor de reţele sau servicii de telecomunicaţii care, separat sau împreună, constituie un furnizor principal să adopte sau să menţină practici anticoncurenţiale, inclusiv:

(a) practicarea unei subvenţionări încrucişate anticoncurenţiale;

(b) utilizarea informaţiilor obţinute de la concurenţi în scopuri anticoncurenţiale; şi

(c) nepunerea la dispoziţia altor furnizori de servicii în timp util a informaţiilor tehnice referitoare la instalaţiile esenţiale şi a informaţiilor relevante din punct de vedere comercial care le sunt necesare pentru furnizarea serviciilor.

Art. 16.9: Interconectare cu furnizorii principali

(1) Fiecare parte se asigură că furnizorii principali de reţele sau servicii publice de telecomunicaţii asigură interconectarea în orice punct care oferă această posibilitate tehnică din cadrul reţelei. Furnizorii principali asigură această interconectare:

a) în baza unor clauze şi condiţii, inclusiv în ceea ce priveşte tarifele, standardele tehnice, specificaţiile, calitatea şi întreţinerea, nediscriminatorii şi la o calitate care să nu fie mai puţin favorabilă decât cea asigurată pentru propriile servicii similare sau pentru servicii similare ale filialelor sale ori ale altor întreprinderi afiliate;

b) cu promptitudine şi potrivit unor clauze şi condiţii, inclusiv în ceea ce priveşte tarifele, standardele tehnice, specificaţiile, calitatea şi întreţinerea, transparente şi rezonabile, care ţin seama de fezabilitatea economică şi sunt suficient de grupate pentru ca furnizorul să nu fie nevoit să plătească pentru componente sau instalaţii ale reţelei care nu sunt necesare pentru furnizarea serviciului; şi

c) la cerere, în alte puncte decât punctele terminale ale reţelei oferite majorităţii utilizatorilor, cu perceperea unor tarife care reflectă costul construirii instalaţiilor suplimentare necesare.

(2) Fiecare parte pune la dispoziţia publicului procedurile aplicabile pentru interconectarea cu un furnizor principal.

(3) Fiecare parte se asigură că furnizorii principali pun la dispoziţia publicului fie acordurile lor de interconectare, fie ofertele lor de interconectare de referinţă, după caz.

Art. 16.10: Accesul la infrastructura esenţială a furnizorilor principali

Fiecare parte acordă autorităţii sale de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor competenţa de a impune ca un furnizor principal de pe teritoriul său să îşi pună infrastructura esenţială la dispoziţia furnizorilor de reţele sau servicii de telecomunicaţii conform unor condiţii rezonabile şi nediscriminatorii în scopul furnizării de reţele şi servicii de telecomunicaţii, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este necesar pentru realizarea unei concurenţe efective pe baza datelor colectate şi a evaluării pieţei desfăşurate de autoritatea de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor. Infrastructura esenţială ale unui furnizor principal poate include elemente de reţea, servicii de circuite închiriate şi facilităţi asociate.

Art. 16.11: Resurse limitate

(1) Fiecare parte se asigură că alocarea şi acordarea drepturilor de utilizare a resurselor limitate, inclusiv a spectrului radio, a numerelor şi a drepturilor de trecere se efectuează într-un mod deschis, obiectiv, prompt, transparent, nediscriminatoriu şi proporţional şi ţinând seama de obiectivele de interes general. Procedurile, condiţiile şi obligaţiile aferente drepturilor de utilizare trebuie să se bazeze pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale.

(2) Fiecare parte pune la dispoziţia publicului utilizarea actuală a benzilor de frecvenţă alocate, dar nu este necesară identificarea detaliată a spectrului radio alocat pentru utilizări guvernamentale specifice.

(3) Măsurile adoptate de una dintre părţi de alocare şi atribuire a spectrului şi de gestionare a frecvenţelor nu sunt în sine incompatibile cu articolele 10.5 şi 11.7. În consecinţă, fiecare parte îşi rezervă dreptul de a stabili şi de a aplica măsuri de gestionare a spectrului şi a frecvenţelor care pot avea ca efect limitarea numărului de furnizori de servicii de telecomunicaţii, cu condiţia să facă acest lucru în conformitate cu prezentul acord. Acest drept include posibilitatea de a aloca benzi de frecvenţă ţinând seama de necesităţile actuale şi viitoare şi de disponibilitatea spectrului.

Art. 16.12: Portabilitatea numerelor

Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii publice de telecomunicaţii de pe teritoriul său asigură portabilitatea numerelor, în timp util şi conform unor clauze şi condiţii rezonabile.

Art. 16.13: Serviciu universal

(1) Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină şi să decidă asupra domeniului lor de aplicare şi a punerii lor în aplicare.

(2) Obligaţiile de serviciu universal nu vor fi considerate anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie administrate în mod proporţional, transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu. Administrarea unor astfel de obligaţii trebuie să fie neutră în ceea ce priveşte concurenţa şi să nu fie mai împovărătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de partea în cauză.

(3) Fiecare parte se asigură că procedurile pentru desemnarea furnizorilor serviciului universal sunt deschise tuturor furnizorilor de reţele sau servicii publice de telecomunicaţii şi desemnează furnizorii serviciului universal printr-un mecanism eficient, transparent şi nediscriminatoriu.

(4) În cazul în care o parte decide să finanţeze furnizarea serviciului universal de către un furnizor, aceasta se asigură că finanţarea respectivă nu depăşeşte costul net rezultat din obligaţia de serviciu universal.

Art. 16.14: Confidenţialitatea informaţiilor

(1) Fiecare parte se asigură că furnizorii de reţele sau servicii de telecomunicaţii care obţin informaţii confidenţiale de la un alt furnizor de reţele sau servicii de telecomunicaţii în cadrul negocierii de aranjamente în temeiul articolelor 16.5, 16.6, 16.9 şi 16.10 utilizează aceste informaţii doar în scopul pentru care au fost oferite şi respectă întotdeauna confidenţialitatea unor astfel de informaţii.

(2) Fiecare parte asigură confidenţialitatea telecomunicaţiilor şi a datelor privind traficul aferent transmise în cursul utilizării reţelelor sau serviciilor publice de telecomunicaţii, cu condiţia ca eventualele măsuri pe care partea respectivă le adoptă în acest scop să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată ori o restricţie disimulată asupra comerţului cu servicii.

Art. 16.15: Participaţie străină

În ceea ce priveşte furnizarea de reţele sau servicii de telecomunicaţii, altele decât transmisia radio publică, prin prezenţă comercială, niciuna dintre părţi nu impune cerinţe cu privire la asocieri în participaţiune şi nu limitează participarea capitalului străin sub forma unor limite procentuale maxime impuse asupra participaţiei străine sau sub forma valorii totale a investiţiilor străine individuale sau cumulate.

Art. 16.16: Accesul deschis şi nediscriminatoriu la internet

(1) Fiecare parte adoptă sau menţine măsuri pentru a se asigura că furnizorii de servicii de acces la internet permit utilizatorilor acestor servicii să acceseze şi să distribuie informaţiile, conţinutul şi serviciile pe care le doresc.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere actelor cu putere de lege şi normelor administrative ale unei părţi referitoare la legalitatea informaţiilor, a conţinutului sau a serviciilor menţionate la alineatul respectiv.

(3) În pofida alineatului (1), furnizorii de servicii de acces la internet pot pune în aplicare măsuri nediscriminatorii (53), rezonabile, transparente şi proporţionale de gestionare a reţelei, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei părţi.

(53)Sub rezerva excepţiilor prevăzute în actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei părţi.

(4) Fiecare parte adoptă sau menţine măsuri pentru a se asigura că furnizorii de servicii de acces la internet permit utilizatorilor acestor servicii să utilizeze dispozitivele pe care le doresc, cu condiţia ca aceste dispozitive să nu afecteze securitatea altor dispozitive, a reţelei sau a serviciilor furnizate prin reţea.

Art. 16.17: Roaming internaţional

(1) Părţile depun eforturi pentru a coopera în vederea promovării unor tarife transparente şi rezonabile pentru serviciile de roaming internaţional în aşa fel încât să poată contribui la promovarea dezvoltării comerţului între părţi şi la creşterea bunăstării consumatorilor.

(2) Fiecare parte poate lua măsuri în vederea sporirii transparenţei şi a concurenţei în ceea ce priveşte tarifele de roaming internaţional şi alternativele tehnologice la serviciile de roaming, precum:

a) asigurarea faptului că informaţiile cu privire la tarifele cu amănuntul sunt uşor accesibile publicului; şi

b) reducerea la minimum a obstacolelor din calea utilizării unor alternative tehnologice la serviciile de roaming, care să le permită utilizatorilor finali, atunci când vizitează teritoriul unei părţi venind de pe teritoriul celeilalte părţi, să aibă acces la servicii de telecomunicaţii utilizând orice dispozitiv doresc.

CAPITOLUL 17: SERVICIILE ÎN DOMENIUL TRANSPORTULUI MARITIM INTERNAŢIONAL

Art. 17.1: Domeniu de aplicare, definiţii şi principii

(1) Prezentul capitol stabileşte principiile privind liberalizarea serviciilor de transport maritim internaţional în temeiul capitolelor 10, 11 şi 12.

(2) În sensul prezentului capitol, al capitolelor 10, 11 şi 12 şi al anexelor 10-A, 10-B şi 10-C:

a) "servicii de staţionare şi depozitare a containerelor" înseamnă activităţi care constau în depozitarea containerelor, atât în zone portuare, cât şi în interiorul teritoriului, în vederea umplerii sau a golirii, a reparării lor şi a punerii lor la dispoziţie pentru expedieri;

b) "servicii de vămuire" sau "servicii de brokeraj vamal" înseamnă activităţi care constau în îndeplinirea, în numele altei părţi, a formalităţilor vamale privind importul, exportul sau transportul mărfurilor, în numele unei alte părţi, indiferent dacă acest serviciu reprezintă principala activitate a furnizorului de servicii sau o completare obişnuită a activităţii sale principale;

c) "operaţiuni de transport din uşă în uşă sau multimodal" înseamnă transportul de mărfuri prin intermediul mai multor moduri de transport, incluzând un parcurs maritim internaţional, pe baza unui singur document de transport;

d) "servicii de legătură" înseamnă transportul prealabil şi ulterior pe mare al mărfurilor internaţionale, inclusiv al mărfurilor containerizate, între porturi situate pe teritoriul uneia dintre părţi, în drum spre o destinaţie din afara teritoriului părţii respective;

e) "servicii de expediere de mărfuri" înseamnă activitatea care constă în organizarea şi monitorizarea operaţiunilor de transport în numele transportatorilor, prin achiziţionarea serviciilor de transport şi a serviciilor conexe, întocmirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale;

f) "mărfuri internaţionale" înseamnă mărfurile transportate între un port al unei părţi şi un port al celeilalte părţi sau al unei ţări terţe sau între un port al unui stat membru şi un port al altui stat membru;

g) "servicii de transport maritim internaţional" înseamnă transportul de pasageri sau de mărfuri cu nave maritime între un port al unei părţi şi un port al celeilalte părţi sau al unei ţări terţe, inclusiv încheiere de contracte directe cu furnizorii altor servicii de transport, astfel încât operaţiunile de transport la domiciliu sau multimodal să fie cuprinse în cadrul unui document de transport unic, dar nu includ dreptul de a furniza astfel de alte servicii de transport;

h) "servicii de agenturare maritimă" înseamnă activităţi care constau în reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor companii maritime de linie sau companii de transport maritim, în următoarele scopuri:

(i)comercializarea şi vânzarea serviciilor de transport maritim şi a serviciilor conexe, de la ofertare până la facturare, precum şi emisiunea de conosamente în numele companiilor, achiziţionarea şi revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale; sau

(ii)reprezentarea companiilor care organizează escala navei sau preluarea încărcăturilor atunci când este necesar;

i) "servicii maritime auxiliare" înseamnă servicii de manipulare a încărcăturilor maritime, servicii de vămuire, servicii de staţionare şi depozitare a containerelor, servicii de agenturare maritimă şi servicii de expediere de mărfuri; şi

j) "servicii de manipulare a încărcăturilor maritime" înseamnă activităţi desfăşurate de operatori portuari, inclusiv operatorii de terminale, dar care nu includ activităţile directe ale docherilor, atunci când forţa de muncă respectivă este organizată independent de operatorii portuari sau de operatorii terminalului; activităţile vizate includ organizarea şi supravegherea următoarelor operaţiuni:

(i)încărcarea sau descărcarea mărfurilor pe sau de pe o navă;

(ii)amararea sau dezamararea mărfurilor; şi

(iii)recepţionarea sau livrarea şi depozitarea în siguranţă a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare.

(3) Având în vedere nivelurile existente de liberalizare între părţi în ceea ce priveşte transportul maritim internaţional, se aplică următoarele principii:

a) părţile aplică efectiv principiul accesului nerestricţionat la pieţele şi schimburile comerciale maritime internaţionale pe o bază comercială şi nediscriminatorie; şi

b) fiecare parte acordă navelor care arborează pavilionul celeilalte părţi sau care sunt exploatate de furnizori de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor nave în ceea ce priveşte, inclusiv privind accesul la porturi, utilizarea infrastructurii şi a serviciilor portuare şi utilizarea serviciilor maritime auxiliare, precum şi în ceea ce priveşte taxele şi costurile aferente, instalaţiile vamale şi alocarea danelor şi a instalaţiilor de încărcare şi descărcare.

(4) La aplicarea principiilor menţionate la alineatul (3), fiecare parte:

a) se abţin să introducă dispoziţii privind partajarea încărcăturii în viitoarele acorduri cu ţări terţe privind serviciile de transport maritim, inclusiv vracul solid şi lichid şi traficul de linie, şi reziliază, într-un interval rezonabil de timp, astfel de clauze de partajare a încărcăturii, dacă sunt prevăzute în acorduri precedente; şi

b) de la intrarea în vigoare a prezentului acord, abrogă toate măsurile unilaterale şi toate obstacolele administrative, tehnice sau de alt tip care ar putea constitui o restricţie disimulată sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertăţii de a furniza servicii de transport maritim internaţional şi se abţin să introducă astfel de măsuri şi obstacole.

(5) Fiecare parte permite furnizorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să deţină o întreprindere care este stabilită şi funcţionează pe teritoriul său în conformitate cu condiţiile prevăzute în lista sa de angajamente specifice din anexele 10-A, 10-B şi 10-C.

(6) Fiecare parte pune la dispoziţia furnizorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi, conform unor clauze şi condiţii rezonabile şi nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistenţă la remorcare şi tracţiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil şi cu apă, colectarea gunoiului şi eliminarea apei de balast, servicii de căpitănie, asistenţă la navigaţie, servicii operaţionale la ţărm, esenţiale pentru exploatarea navelor, inclusiv comunicaţii şi aprovizionare cu apă şi energie electrică, instalaţii pentru reparaţii de urgenţă, locuri de ancoraj, şi dane şi servicii de acostare.

(7) Fiecare parte acordă furnizorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi permisiunea de reamplasa containerele goale, proprii sau închiriate, care nu sunt transportate ca marfă contra cost, între porturile Republicii Chile sau între porturile unui stat membru.

CAPITOLUL 18: SERVICIILE FINANCIARE

Art. 18.1: Domeniu de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică unei măsuri adoptate sau menţinute de o parte cu privire la:

a) instituţiile financiare ale celeilalte părţi;

b) investitorii celeilalte părţi şi instituţiile financiare ale acestora de pe teritoriul părţii respective; sau

c) comerţul transfrontalier cu servicii financiare.

(2) Pentru mai multă certitudine, capitolul 10 se aplică unei măsuri:

a) referitoare la un investitor al unei părţi într-o întreprindere vizată, astfel cum este definită la articolul 10.2 alineatul (1) litera (d), care nu este o instituţie financiară, dar care furnizează un serviciu financiar pe teritoriul celeilalte părţi, sau la o astfel de întreprindere vizată; şi

b) care nu este o măsură referitoare la furnizarea de servicii financiare, la un investitor al unei părţi sau la o întreprindere vizată stabilită de investitorul respectiv pe teritoriul celeilalte părţi într-o instituţie financiară.

(3) Dispoziţiile capitolelor 10 şi 11 se aplică măsurilor care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol numai în cazul în care dispoziţiile respective sunt încorporate în prezentul capitol şi fac parte integrantă din acesta.

(4) Articolele 10.12 şi 11.9 sunt încorporate în prezentul capitol şi fac parte integrantă din acesta.

(5) Prezentul capitol nu se aplică unei măsuri adoptate sau menţinute de o parte cu privire la:

a) activităţi desfăşurate de o bancă centrală sau de o autoritate monetară sau de o altă entitate publică în aplicarea politicii monetare sau a politicii cursului de schimb;

b) activităţi sau servicii care fac parte dintr-un plan public de pensii sau un sistem legal de asigurări sociale; sau

c) activităţi sau servicii realizate în contul sau cu garanţia ori cu utilizarea resurselor financiare ale părţii respective, inclusiv ale entităţilor sale publice.

(6) În pofida alineatului (5), prezentul capitol se aplică în cazul în care o parte permite ca oricare dintre activităţile sau serviciile menţionate la alineatul (5) litera (b) sau (c) să fie realizate de instituţiile sale financiare în concurenţă cu o entitate publică sau cu o instituţie financiară.

(7) Articolele 18.3 şi 18.5-18.9 nu se aplică în ceea ce priveşte achiziţiile publice.

(8) Articolele 18.3 şi 18.5-18.8 nu se aplică în ceea ce priveşte subvenţiile acordate de o parte, inclusiv împrumuturile, garanţiile şi asigurările care beneficiază de sprijin guvernamental.

Art. 18.2: Definiţii

În sensul prezentului capitol şi al anexei 18:

(a) "furnizor de servicii financiare transfrontaliere al unei părţi" înseamnă o persoană a unei părţi care este implicată în activitatea de furnizare de servicii financiare pe teritoriul părţii în cauză şi care intenţionează să furnizeze sau furnizează un serviciu financiar prin furnizarea transfrontalieră a unui astfel de serviciu;

(b) "furnizare transfrontalieră de servicii financiare" sau "comerţ transfrontalier cu servicii financiare" înseamnă furnizarea unui serviciu financiar:

(i)de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi; sau

(ii)pe teritoriul unei părţi de către o persoană a părţii respective către un consumator de servicii al celeilalte părţi;

(c) "instituţie financiară" înseamnă un furnizor al unuia sau al mai multor servicii financiare care este reglementat sau supravegheat în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor respective ca instituţie financiară în temeiul dreptului părţii pe al cărei teritoriu se află, inclusiv o sucursală de pe teritoriul părţii respective a furnizorului de servicii financiare al cărui sediu central se află pe teritoriul celeilalte părţi;

(d) "serviciu financiar" înseamnă un serviciu de natură financiară, inclusiv serviciile de asigurări şi serviciile conexe asigurărilor, serviciile bancare şi alte servicii financiare (cu excepţia asigurărilor). Serviciile financiare includ următoarele activităţi:

(i)servicii de asigurări şi servicii conexe asigurărilor:

(A)asigurări directe (inclusiv coasigurări):

(1)asigurări de viaţă; şi

(2)asigurări generale;

(B)reasigurări şi retrocesiuni;

(C)activităţi de intermediere a asigurărilor, de exemplu activităţi de brokeraj şi de agenţie; şi

(D)servicii auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanţă, de actuariat, de evaluare a riscurilor şi de soluţionare a cererilor de despăgubire; şi

(ii)servicii bancare şi alte servicii financiare (cu excepţia asigurărilor):

(A)acceptarea depozitelor şi a altor fonduri rambursabile de la public;

(B)împrumuturi de orice tip, inclusiv credite de consum, credite ipotecare, factoring şi finanţarea tranzacţiilor comerciale;

(C)leasingul financiar;

(D)toate serviciile de plăţi şi transferuri monetare, inclusiv cărţi de credit, carduri de cumpărături şi cărţi de debit, cecuri de călătorie şi cecuri bancare;

(E)garanţiile şi angajamentele;

(F)tranzacţionarea, în cont propriu sau în contul clienţilor, pe o piaţă valutară, o piaţă extrabursieră sau de alt tip, a următoarelor:

(1)instrumente ale pieţei monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerţ, certificate de depozit);

(2)valută;

(3)produse derivate, inclusiv futures şi opţiuni;

(4)instrumente pe cursul de schimb şi pe rata dobânzii, inclusiv produse cum ar fi swapuri şi contracte forward pe rata dobânzii;

(5)valori mobiliare; sau

(6)alte instrumente negociabile şi active financiare, inclusiv lingouri;

(G)participarea la emisiunile de titluri de valoare de orice tip, inclusiv subscrierea şi plasarea (publică sau privată) în calitate de agent şi prestarea de servicii legate de aceste emisiuni;

(H)intermedierea pe pieţele interbancare;

(I)gestionarea activelor, ca de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, precum şi serviciile de custodie, de depozitare şi fiduciare;

(J)servicii de decontare şi compensare a activelor financiare, inclusiv a valorilor mobiliare, a produselor financiare derivate şi a altor instrumente negociabile;

(K)furnizarea şi transferul de informaţii financiare, prelucrarea datelor financiare şi software-ul aferent; şi

(L)servicii de consultanţă, de intermediere şi alte servicii financiare auxiliare privind toate activităţile enumerate la punctele (A)-(K), inclusiv furnizarea de informaţii privind creditele şi evaluarea dosarelor de credit, cercetări şi consultanţă privind investiţiile şi portofoliile de investiţii, precum şi consultanţă privind achiziţiile, restructurările şi strategiile societăţilor;

(e) "furnizor de servicii financiare al unei părţi" înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părţi care intenţionează să furnizeze sau furnizează un serviciu financiar, dar nu include o entitate publică;

(f) "investitor al unei părţi" înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părţi care doreşte să stabilească, stabileşte sau a stabilit o instituţie financiară pe teritoriul celeilalte părţi;

(g) "persoană juridică a unei părţi" înseamnă:

(i) pentru Uniunea Europeană: o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu dreptul Uniunii Europene sau cel puţin cel al unuia dintre statele sale membre şi care este implicată în activităţi comerciale substanţiale (54) pe teritoriul Uniunii Europene; şi

(54)În conformitate cu notificarea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene la OMC (WT/REG39/1), Uniunea Europeană consideră conceptul de "legătură efectivă şi continuă" cu economia unui stat membru, consacrat la articolul 54 din TFUE, ca fiind echivalent cu conceptul de "activităţi comerciale substanţiale".

(ii)pentru Chile: o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu legislaţia din Chile şi implicată în activităţi comerciale substanţiale pe teritoriul Republicii Chile;

(h) "serviciu financiar nou" înseamnă un serviciu de natură financiară, inclusiv orice serviciu referitor la produse existente şi noi sau la modul în care este livrat un produs, care nu este furnizat de niciun furnizor de servicii financiare pe teritoriul unei părţi, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părţi;

(i) "entitate publică" înseamnă:

(i)o administraţie publică, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părţi sau o entitate deţinută ori controlată de către una dintre părţi, care este însărcinată în principal cu exercitarea unor funcţii publice sau a unor activităţi desfăşurate în scopuri publice, dar nu include o entitate însărcinată în principal cu furnizarea unor servicii financiare în condiţii comerciale; sau

(ii)o entitate privată care îndeplineşte funcţii ce îi revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorităţi monetare, atunci când exercită respectivele funcţii; şi

(j) "organism de autoreglementare" înseamnă un organism neguvernamental, inclusiv o bursă sau piaţă de valori mobiliare sau futures, agenţie de compensare sau altă organizaţie sau asociaţie, care exercită autoritatea de reglementare sau de supraveghere asupra furnizorilor de servicii financiare sau a instituţiilor financiare conform legii sau prin delegare din partea administraţiilor publice sau a autorităţilor centrale, regionale sau locale, după caz.

Art. 18.3: Tratament naţional

(1) Fiecare parte acordă investitorilor în instituţii financiare ai celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate care sunt instituţii financiare, în ceea ce priveşte stabilirea, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare (55), propriilor investitori în instituţii financiare şi întreprinderilor acestora care sunt instituţii financiare.

(55)Pentru mai multă certitudine, pentru a se stabili dacă tratamentul este acordat în "situaţii similare" este necesară o analiză de la caz la caz, bazată pe fapte, care depinde de totalitatea situaţiilor.

(2) Fiecare parte acordă investitorilor în instituţii financiare ai celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate care sunt instituţii financiare, în ceea ce priveşte exploatarea, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare (56), propriilor investitori în instituţii financiare şi întreprinderilor acestora care sunt instituţii financiare.

(56)Pentru mai multă certitudine, pentru a se stabili dacă tratamentul este acordat în "situaţii similare" este necesară o analiză de la caz la caz, bazată pe fapte, care depinde de totalitatea situaţiilor.

(3) Tratamentul acordat de o parte în temeiul alineatelor (1) şi (2) înseamnă:

a) în ceea ce priveşte o administraţie publică regională sau locală din Chile, un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul cel mai favorabil acordat, în situaţii similare, de către nivelul respectiv al administraţiei pentru investitorii în instituţii financiare din Chile şi pentru întreprinderile acestora care sunt instituţii financiare de pe teritoriul său;

b) în ceea ce priveşte o administraţie publică a unui stat membru sau dintr-un stat membru, un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul cel mai favorabil acordat, în situaţii similare, de către administraţia publică respectivă pentru investitorii în instituţii financiare ai statului membru respectiv şi pentru întreprinderile acestora care sunt instituţii financiare de pe teritoriul său (57).

(57)Pentru mai multă certitudine, tratamentul acordat de o administraţie publică a unui stat membru sau dintr-un stat membru include nivelul regional şi local de guvernare, după caz.

Art. 18.4: Achiziţii publice

(1) Fiecare parte se asigură că instituţiilor financiare ale celeilalte părţi stabilite pe teritoriul său li se acordă un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat, în situaţii similare, propriilor instituţii financiare în ceea ce priveşte orice măsură referitoare la achiziţionarea de bunuri sau servicii de către o entitate contractantă în scopuri guvernamentale.

(2) Aplicarea obligaţiei de tratament naţional prevăzută la prezentul articol continuă să se supună excepţiilor privind securitatea şi celor de ordin general prevăzute la articolul 21.3.

Art. 18.5: Clauza naţiunii celei mai favorizate

(1) Fiecare parte acordă investitorilor în instituţii financiare ai celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate care sunt instituţii financiare, în ceea ce priveşte stabilirea, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare (58), investitorilor în instituţii financiare ai unei ţări terţe şi întreprinderilor acestora care sunt instituţii financiare.

(58)Pentru mai multă certitudine, pentru a se stabili dacă tratamentul este acordat în "situaţii similare" este necesară o analiză de la caz la caz, bazată pe fapte, care depinde de totalitatea situaţiilor.

(2) Fiecare parte acordă investitorilor în instituţii financiare ai celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate care sunt instituţii financiare, în ceea ce priveşte exploatarea, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare (59), investitorilor în instituţii financiare ai unei ţări terţe şi întreprinderilor acestora care sunt instituţii financiare.

(59)Pentru mai multă certitudine, pentru a se stabili dacă tratamentul este acordat în "situaţii similare" este necesară o analiză de la caz la caz, bazată pe fapte, care depinde de totalitatea situaţiilor.

(3) Alineatele (1) şi (2) nu se interpretează ca obligând una dintre părţi să acorde investitorilor în instituţii financiare ai celeilalte părţi sau întreprinderilor vizate care sunt instituţii financiare avantajul unui tratament rezultat din măsuri care prevăd recunoaşterea standardelor, inclusiv a standardelor sau a criteriilor pentru autorizarea, acordarea de licenţe sau certificarea unei persoane fizice sau a unei întreprinderi pentru desfăşurarea unei activităţi economice, sau din măsuri prudenţiale.

(4) Pentru mai multă certitudine, tratamentul menţionat la alineatele (1) şi (2) nu include procedurile sau mecanismele de soluţionare a litigiilor în materie de investiţii prevăzute în alte tratate internaţionale de investiţii sau acorduri comerciale. Dispoziţiile de fond din alte tratate internaţionale de investiţii sau acorduri comerciale nu constituie în sine "tratament" conform alineatelor (1) şi (2) şi, prin urmare, nu pot conduce la o încălcare a prezentului articol, în absenţa unor măsuri adoptate sau menţinute de una dintre părţi. Măsurile unei părţi aplicate în temeiul unor astfel de dispoziţii de fond pot constitui "tratament" în temeiul prezentului articol şi, prin urmare, pot conduce la o încălcare a prezentului articol.

Art. 18.6: Accesul pe piaţă

(1) În sectoarele sau subsectoarele enumerate în secţiunea B din apendicele 18-1 şi 18-2 în care sunt asumate angajamente privind accesul pe piaţă, niciuna dintre părţi nu adoptă şi nu menţine, în ceea ce priveşte accesul pe piaţă prin stabilirea sau exploatarea de instituţii financiare de către investitori ai celeilalte părţi, pe baza întregului său teritoriu sau pe baza unei subdiviziuni teritoriale, o măsură care:

a) limitează numărul de instituţii financiare, sub formă de contingente numerice, monopoluri, furnizori exclusivi de servicii sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;

b) limitează valoarea totală a tranzacţiilor sau a activelor serviciilor financiare, sub forma unor contingente numerice sau a cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;

c) limitează numărul total de operaţiuni ale serviciilor financiare sau cantitatea totală de servicii financiare produse, exprimate în unităţi numerice determinate sub forma unor contingente sau a cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;

d) limitează numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector al serviciilor financiare sau pe care o instituţie financiară le poate angaja, care sunt necesare pentru furnizarea unui anumit serviciu financiar şi care se ocupă direct de furnizarea acestuia, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice; sau

e) restricţionează sau impune anumite tipuri de entitate juridică sau de asociere în participaţiune prin care o instituţie financiară poate furniza un serviciu.

(2) Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu împiedică o parte să solicite unei instituţii financiare să furnizeze anumite servicii financiare prin intermediul unor entităţi juridice distincte dacă, în conformitate cu legislaţia părţii respective, gama de servicii financiare furnizată de instituţia financiară în cauză nu poate fi furnizată prin intermediul unei singure entităţi.

Art. 18.7: Furnizare transfrontalieră de servicii financiare

(1) Articolele 11.4, 11.5, 11.6 şi 11.7 sunt încorporate în prezentul capitol şi fac parte integrantă din acesta şi se aplică măsurilor care au efecte asupra furnizorilor de servicii financiare transfrontaliere care furnizează serviciile financiare prevăzute în secţiunea A din apendicele 18-1 şi 18-2.

(2) O parte permite persoanelor situate pe teritoriul său, precum şi persoanelor fizice proprii, indiferent de locul unde se află, să achiziţioneze servicii financiare de la furnizori de servicii financiare transfrontaliere ai celeilalte părţi situaţi pe teritoriul celeilalte părţi. Această obligaţie nu impune unei părţi să permită furnizorilor respectivi să facă afaceri sau să îşi ofere serviciile pe teritoriul său. Oricare dintre părţi poate defini sintagmele "a face afaceri" şi "a-şi oferi serviciile" în sensul acestei obligaţii, cu condiţia ca definiţiile respective să nu fie incompatibile cu alineatul (1) de la prezentul articol.

(3) Fără a se aduce atingere altor mijloace de reglementare prudenţială a comerţului transfrontalier cu servicii financiare, o parte poate solicita înregistrarea sau autorizarea furnizorilor de servicii financiare transfrontaliere ai celeilalte părţi şi a instrumentelor financiare.

Art. 18.8: Membrii echipei de conducere şi consiliile de administraţie

Niciuna dintre părţi nu impune ca o instituţie financiară a celeilalte părţi care este stabilită pe teritoriul său să numească persoane fizice de o anumită cetăţenie în calitate de membri ai consiliilor de administraţie sau într-o funcţie de conducere, cum ar fi cea de cadru de conducere sau de director.

Art. 18.9: Cerinţe de performanţă

(1) În legătură cu stabilirea sau cu exploatarea unei instituţii financiare a unei părţi sau a unei ţări terţe pe teritoriul său, o parte nu impune şi nu aplică nicio cerinţă şi nu aplică niciun angajament:

a) de a exporta un anumit nivel sau procent de bunuri sau servicii;

b) de a atinge un anumit nivel sau procent de conţinut intern;

c) de a cumpăra, a utiliza sau a acorda o preferinţă pentru bunurile fabricate sau serviciile furnizate pe teritoriul său sau de a achiziţiona bunuri sau servicii de la persoane fizice sau întreprinderi de pe teritoriul său;

d) de a corela în vreun fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea intrărilor de valută asociate cu instituţia financiară respectivă;

e) de a restricţiona vânzările de pe teritoriul său de bunuri sau servicii pe care instituţia financiară le produce sau le furnizează prin corelarea în orice fel a vânzărilor respective cu volumul sau valoarea exporturilor sau a veniturilor în valută;

f) de a transfera tehnologie, un proces de producţie sau alte cunoştinţe protejate către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul său;

g) de a furniza în mod exclusiv de pe teritoriul părţii respective bunurile pe care le produce sau serviciile pe care le furnizează către o anumită piaţă regională sau către piaţa mondială;

h) de a stabili pe teritoriul său sediul central al instituţiei financiare respective pentru o anumită regiune a lumii mai vastă decât teritoriul părţii respective sau pentru piaţa mondială;

i) de a angaja un anumit număr sau procent de resortisanţi ai ţării respective; sau

j) de a restricţiona exportul sau vânzarea în vederea exportului.

(2) Niciuna dintre părţi nu condiţionează primirea sau continuarea primirii unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau cu exploatarea pe teritoriul său a unei instituţii financiare a unei părţi sau a unei ţări terţe, de respectarea vreuneia dintre următoarele cerinţe:

a) de a atinge un anumit nivel sau procent de conţinut intern;

b) de a cumpăra, a utiliza sau a acorda o preferinţă pentru bunurile fabricate sau serviciile furnizate pe teritoriul lor sau de a achiziţiona bunuri sau servicii de la persoane fizice sau întreprinderi de pe teritoriul lor;

c) de a corela în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea fluxurilor de intrări de valută străină asociate cu instituţia financiară respectivă;

d) de a restricţiona vânzările de pe teritoriul său de bunuri sau servicii pe care instituţia financiară le produce sau le furnizează prin corelarea în orice fel a vânzărilor respective cu volumul sau valoarea exporturilor sau a veniturilor în valută; sau

e) de a restricţiona exportul sau vânzarea în vederea exportului.

(3) Alineatul (2) nu se interpretează ca împiedicând o parte să condiţioneze primirea sau continuarea primirii unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau cu exploatarea pe teritoriul său a unei instituţii financiare de către un investitor al unei părţi sau al unei ţări terţe, de respectarea unei cerinţe de a amplasa producţia, de a furniza un serviciu, de a forma sau angaja lucrători, de a construi sau de a extinde anumite instalaţii ori de a desfăşura activităţi de cercetare şi dezvoltare pe teritoriul său.

(4) Alineatul (1) litera (f) nu se aplică dacă:

a) o parte autorizează utilizarea unui drept de proprietate intelectuală în conformitate cu articolul 31 sau 31a din Acordul TRIPS ori adoptă sau menţine măsuri care impun divulgarea unor date sau informaţii proprietare care intră sub incidenţa articolului 39 alineatul (3) din Acordul TRIPS şi sunt conforme cu acesta; sau

b) cerinţa este impusă sau executarea angajamentului este cerută de o instanţă judecătorească, de un tribunal administrativ sau de o autoritate de concurenţă pentru a remedia o practică determinată în urma unui proces judiciar sau administrativ a fi o încălcare a dreptului concurenţei al părţii în cauză.

(5) Alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi alineatul (2) literele (a) şi (b) nu se aplică cerinţelor de calificare pe care trebuie să le îndeplinească bunurile sau serviciile pentru a putea fi incluse în programe de promovare a exportului şi de ajutor extern.

(6) Alineatul (2) literele (a) şi (b) nu se aplică cerinţelor impuse de o parte importatoare cu privire la conţinutul pe care trebuie să îl aibă bunurile pentru a beneficia de tarife preferenţiale sau de contingente preferenţiale.

(7) Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu se interpretează ca impunând unei părţi să permită furnizarea transfrontalieră a unui anumit serviciu în cazul în care partea respectivă adoptă sau menţine, în legătură cu furnizarea serviciului respectiv, restricţii sau interdicţii care sunt conforme cu rezervele, condiţiile sau calificările specificate cu privire la un sector, un subsector sau o activitate dintre cele enumerate în anexa 18.

(8) Prezentul articol nu aduce atingere angajamentelor asumate de o parte în temeiul Acordului OMC.

Art. 18.10: Măsuri neconforme

(1) Articolele 18.3, 18.5, 18.7, 18.8 şi 18.9 nu se aplică:

a) eventualelor măsuri neconforme existente menţinute de:

(i)pentru Uniunea Europeană:

(A)Uniunea Europeană, astfel cum se prevede în secţiunea C din apendicele 18-1;

(B)administraţia publică centrală a unui stat membru, astfel cum se prevede în secţiunea C din apendicele 18-1;

(C)o administraţie publică de nivel regional a unui stat membru, astfel cum se prevede în secţiunea C din apendicele 18-1; sau

(D)o administraţie publică de nivel local; şi

(ii)pentru Chile:

(A)administraţia publică centrală, astfel cum se prevede în secţiunea C din apendicele 18-2;

(B)o administraţie publică de nivel regional, astfel cum se prevede în secţiunea C din apendicele 18-2; sau

(C)o administraţie publică de nivel local;

b) continuării sau reînnoirii imediate a oricărei măsuri neconforme menţionate la litera (a) de la prezentul alineat; sau

c) unei modificări aduse oricăreia dintre măsurile neconforme menţionate la litera (a) de la prezentul alineat, în cazul în care modificarea respectivă nu reduce conformitatea măsurii, în forma acesteia existentă imediat înainte de modificare, cu articolul 18.3, 18.5, 18.7, 18.8 sau 18.9.

(2) Articolele 18.3, 18.5, 18.7, 18.8 şi 18.9 nu se aplică unei măsuri luate de o parte cu privire la sectoarele, subsectoarele sau activităţile prevăzute de partea respectivă în secţiunea D din apendicele 18-1 şi, respectiv, 18-2.

(3) Niciuna dintre părţi nu solicită, în temeiul unei măsuri adoptate după data intrării în vigoare a prezentului acord şi care face obiectul secţiunii D din apendicele 18-1 sau 18-2, unui investitor al celeilalte părţi, pe motive de cetăţenie, să vândă sau să cedeze în alt mod o instituţie financiară existentă la momentul intrării în vigoare a măsurii.

(4) Articolul 18.6 nu se aplică unei măsuri luate de o parte cu privire la sectoarele, subsectoarele sau activităţile prevăzute de partea respectivă în secţiunea B din apendicele 18-1 sau 18-2.

(5) În cazul în care o parte a exprimat o rezervă la articolul 10.6, 10.8, 10.9, 10.10, 11.4 sau 11.5 din anexa 10-A sau 10-B, rezerva respectivă constituie, de asemenea, o rezervă la articolul 18.3, 18.5, 18.7, 18.8 sau 18.9, după caz, în situaţia în care sectorul, subsectorul sau activitatea care face obiectul rezervei intră sub incidenţa prezentului capitol.

Art. 18.11: Excepţie prudenţială

(1) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu împiedică niciuna dintre părţi să adopte sau să menţină măsuri din motive prudenţiale precum:

a) pentru protecţia investitorilor, a deponenţilor, a deţinătorilor de poliţe sau a persoanelor faţă de care furnizorii de servicii financiare au obligaţii fiduciare; sau

b) pentru asigurarea integrităţii şi stabilităţii sistemului financiar al unei părţi.

(2) În cazul în care aceste măsuri nu sunt compatibile cu dispoziţiile prezentului acord, ele nu pot fi utilizate de niciuna dintre părţi ca mijloc de a se sustrage de la angajamentele sau obligaţiile sale care decurg din prezentul acord.

Art. 18.12: Tratamentul acordat informaţiilor

Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca impunând unei părţi obligaţia de a divulga informaţii referitoare la afacerile şi la conturile clienţilor individuali sau orice informaţii confidenţiale sau protejate deţinute de entităţile publice.

Art. 18.13: Reglementare internă şi transparenţă

(1) Capitolul 13, cu excepţia articolului 13.1 alineatul (5) literele (c)-(f), şi capitolul 29 nu se aplică măsurilor luate de o parte care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol.

(2) În cazul în care acest lucru este realizabil şi în conformitate cu sistemul său juridic pentru adoptarea măsurilor, fiecare parte:

a) publică în prealabil:

(i)actele cu putere de lege şi normele administrative cu aplicabilitate generală pe care propune să le adopte în legătură cu aspecte care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol; sau

(ii)documente care oferă suficiente detalii cu privire la aceste posibile noi acte cu putere de lege şi norme administrative pentru a permite persoanelor interesate şi celeilalte părţi să evalueze dacă şi în ce mod interesele lor ar putea fi afectate în mod semnificativ;

b) oferă persoanelor interesate şi celeilalte părţi o posibilitate rezonabilă de a prezenta observaţii cu privire la actele cu putere de lege şi normele administrative propuse sau la documentele publicate în temeiul literei (a);

c) ţine seama de observaţiile prezentate în conformitate cu litera (b); şi

d) acordă un termen rezonabil între publicarea oricăror acte cu putere de lege şi norme administrative în temeiul literei (a) punctul (i) şi data la care furnizorii de servicii financiare trebuie să se conformeze acestora.

(3) Prezentul articol se aplică măsurilor luate de o parte referitoare la cerinţele şi procedurile de acordare a licenţelor, precum şi la cerinţele şi procedurile de calificare şi se aplică numai în sectoarele pentru care partea respectivă şi-a asumat angajamente specifice în temeiul prezentului capitol şi în cazul în care aceste angajamente specifice sunt aplicabile.

(4) În cazul în care o parte adoptă sau menţine măsuri referitoare la autorizaţia pentru furnizarea unui serviciu financiar, aceasta se asigură că:

a) măsurile respective se bazează pe criterii obiective şi transparente (60);

(60)Aceste criterii pot include, printre altele, competenţa şi capacitatea de a furniza un serviciu, inclusiv capacitatea de a face acest lucru într-un mod compatibil cu cerinţele de reglementare ale unei părţi. Autorităţile competente pot evalua ponderea care trebuie acordată fiecărui criteriu.

b) procedurile de autorizare sunt imparţiale şi adecvate pentru ca solicitanţii să demonstreze că îndeplinesc cerinţele, dacă acestea există; şi

c) procedurile de autorizare în sine nu împiedică în mod nejustificat îndeplinirea cerinţelor.

(5) În cazul în care o parte solicită o autorizaţie (61) pentru furnizarea unui serviciu financiar, aceasta publică sau pune în alt mod la dispoziţia publicului, cu promptitudine, informaţiile necesare pentru ca solicitantul să se conformeze cerinţelor şi procedurilor de obţinere, menţinere, modificare şi reînnoire a autorizaţiei respective. Aceste informaţii includ, printre altele, dacă sunt disponibile:

(61)În sensul prezentului capitol, "autorizaţie" înseamnă permisiunea de a furniza un serviciu financiar, acordată în urma unei proceduri pe care solicitantul trebuie să o urmeze pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele pentru acordarea licenţelor sau cu cerinţele de calificare.

a) cerinţele şi procedurile pentru obţinerea, menţinerea, modificarea şi reînnoirea respectivei autorizaţii;

b) datele de contact ale autorităţilor competente relevante;

c) procedurile de contestare sau de control al deciziilor referitoare la cereri;

d) procedurile de monitorizare sau de asigurare a respectării termenelor şi condiţiilor pentru licenţe şi calificări; şi

e) posibilităţile de implicare a publicului, cum ar fi prin intermediul audierilor sau al observaţiilor.

(6) În cazul în care o parte solicită o autorizaţie pentru furnizarea unui serviciu financiar, autorităţile competente ale părţii respective:

a) în cazul în care acest lucru este posibil, permit solicitantului să depună o cerere în orice moment pe parcursul anului (62);

(62)Pentru mai multă certitudine, autorităţile competente nu sunt obligate să înceapă examinarea cererilor în afara programului lor de lucru şi a zilelor lucrătoare oficiale.

b) dacă există anumite termene pentru solicitarea autorizării, acordă un termen rezonabil pentru depunerea cererii;

c) iniţiază prelucrarea cererii fără întârzieri nejustificate;

d) depun eforturi pentru a accepta cererile în format electronic în aceleaşi condiţii de autenticitate care li se aplică cererilor pe suport de hârtie; şi

e) acceptă copii ale documentelor autentificate în conformitate cu dreptul părţii în cauză, în locul documentelor în original, cu excepţia cazului în care sunt necesare documentele în original pentru a proteja integritatea procesului de autorizare.

(7) Fiecare parte depune eforturi pentru ca aceste proceduri şi formalităţi de autorizare să fie cât mai simple cu putinţă şi nu complică şi nu întârzie în mod nejustificat furnizarea serviciului financiar respectiv.

(8) Fiecare parte depune eforturi pentru a stabili calendarul orientativ pentru prelucrarea unei cereri şi, la cererea solicitantului şi fără întârzieri nejustificate, furnizează informaţii cu privire la stadiul cererii.

(9) În cazul în care o autoritate competentă consideră că o cerere este incompletă în vederea prelucrării în temeiul actelor cu putere de lege şi al normelor administrative ale părţii respective, aceasta, într-un termen rezonabil şi în măsura în care este realizabil:

a) informează solicitantul că cererea este incompletă;

b) la cererea solicitantului, identifică informaţiile suplimentare necesare pentru completarea cererii sau oferă în alt mod îndrumări privind motivul pentru care cererea este considerată incompletă; şi

c) oferă solicitantului posibilitatea (63) de a prezenta informaţiile suplimentare necesare pentru completarea cererii.

(63)Această posibilitate nu impune unei autorităţi competente să acorde prelungiri ale termenelor.

(10) În cazul în care niciuna dintre acţiunile prevăzute la alineatul (9) litera (a), (b) sau (c) nu este posibilă, autorităţile competente se asigură totuşi că, în cazul în care cererea este respinsă din cauza caracterului incomplet, informează solicitantul în acest sens într-un termen rezonabil.

(11) Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente furnizează solicitanţilor, în legătură cu taxele de autorizare (64) pe care le percep, o listă a taxelor sau informaţii privind modul în care sunt stabilite cuantumurile acestora şi nu utilizează taxele ca mijloc de evitare a angajamentelor sau a obligaţiilor părţii în cauză.

(64)Taxele de autorizare nu includ taxele pentru utilizarea resurselor naturale, plăţile pentru licitaţii, proceduri de ofertare sau alte mijloace nediscriminatorii de atribuire a concesiunilor sau contribuţiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.

(12) O autoritate competentă ia decizia în mod independent şi nu răspunde în faţa niciunei persoane care furnizează serviciile pentru care este necesară licenţa sau autorizaţia.

(13) Fiecare parte se asigură că prelucrarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii definitive, este finalizată într-un termen rezonabil de la data depunerii cererii complete şi că solicitantul este informat cu privire la decizia referitoare la cerere, în scris, în măsura în care acest lucru este posibil.

(14) În cazul în care o cerere este respinsă de autoritatea competentă, solicitantul trebuie să fie informat, fie la cererea sa, fie la iniţiativa autorităţii competente, în scris şi fără întârzieri nejustificate. În măsura în care acest lucru este posibil, solicitantul este informat cu privire la motivele deciziei de respingere a cererii şi cu privire la termenul pentru introducerea unei căi de atac împotriva deciziei respective. Solicitantul ar trebui să aibă posibilitatea, în limitele unui termen rezonabil, să depună din nou o cerere.

(15) În cazul în care pentru acordarea autorizaţiei sunt necesare examinări, autoritatea competentă le programează la intervale cu o frecvenţă rezonabilă şi acordă un termen rezonabil pentru ca solicitanţii să depună cererea de susţinere a examinării.

(16) Fiecare parte se asigură că, după ce este acordată, autorizaţia intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu termenele şi condiţiile specificate în aceasta.

Art. 18.14: Servicii financiare noi pentru teritoriul unei părţi

(1) O parte permite unei instituţii financiare a celeilalte părţi, alta decât o sucursală, să furnizeze orice serviciu financiar nou pe care prima parte l-ar permite propriilor instituţii financiare în conformitate cu legislaţia sa, în situaţii similare, cu condiţia ca introducerea noilor servicii financiare să nu necesite acte cu putere de lege sau norme administrative noi sau modificarea actelor cu putere de lege sau a normelor administrative existente.

(2) O parte poate stabili forma instituţională şi juridică prin care serviciul financiar nou poate fi furnizat şi poate solicita o autorizaţie pentru furnizarea serviciului respectiv. În cazul în care este necesară o astfel de autorizaţie, se adoptă o decizie într-un termen rezonabil, iar autorizaţia respectivă se refuză numai din motive prudenţiale.

(3) Prezentul articol nu împiedică o instituţie financiară a unei părţi să solicite celeilalte părţi să analizeze posibilitatea autorizării furnizării unui serviciu financiar care nu este furnizat pe teritoriul niciunei părţi. Cererii i se aplică dreptul părţii care primeşte cererea şi nu este supusă obligaţiilor prevăzute la prezentul articol.

Art. 18.15: Organisme de autoreglementare

În cazul în care o parte impune unei instituţii financiare sau unui furnizor de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părţi obligaţia de a fi membru, de a participa sau de a avea acces la un organism de autoreglementare pentru a furniza un serviciu financiar pe teritoriul său, partea respectivă se asigură că organismul de autoreglementare respectă obligaţiile prevăzute la articolele 10.6, 10.8, 11.4 şi 11.5.

Art. 18.16: Sisteme de plată şi compensare

În conformitate cu termenele şi condiţiile de acordare a tratamentului naţional, fiecare parte acordă instituţiilor financiare ale celeilalte părţi stabilite pe teritoriul său acces la sistemele de plată şi de compensare operate de entităţi publice, precum şi la facilităţile oficiale de finanţare şi refinanţare disponibile pe parcursul desfăşurării normale a activităţii. Prezentul articol nu oferă acces la facilităţile de creditor de ultimă instanţă ale părţii.

Art. 18.17: Subcomitetul pentru servicii financiare

(1) Subcomitetul pentru servicii financiare (denumit în continuare "subcomitetul"), instituit în temeiul articolului 33.4 alineatul (1), este compus din reprezentanţi ai părţilor responsabili pentru serviciile financiare.

(2) Subcomitetul:

a) supraveghează punerea în aplicare a prezentului capitol;

b) examinează chestiunile referitoare la serviciile financiare care îi sunt prezentate de către o parte; şi

c) poartă un dialog privind reglementarea sectorului serviciilor financiare cu scopul de a îmbunătăţi cunoaşterea reciprocă a sistemelor de reglementare ale părţilor şi de a coopera pentru elaborarea de standarde internaţionale.

Art. 18.18: Discuţii tehnice şi consultări

(1) O parte poate solicita discuţii tehnice şi consultări cu cealaltă parte cu privire la orice chestiune care decurge din prezentul acord şi care are un impact asupra serviciilor financiare. Cealaltă parte examinează această cerere într-un spirit pozitiv. Părţile raportează subcomitetului rezultatele discuţiilor şi consultărilor lor.

(2) Fiecare parte se asigură că, în cadrul acestor discuţii tehnice şi consultări, delegaţia sa include funcţionari cu expertiză relevantă în domeniul serviciilor financiare.

(3) Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie a prezentului articol nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi:

a) să deroge de la actele cu putere de lege şi normele sale administrative relevante privind schimbul de informaţii între autorităţile de reglementare financiară sau de la cerinţele unui acord sau aranjament între autorităţile financiare ale părţilor; sau

b) să solicite autorităţilor de reglementare să ia o măsură care ar interfera cu anumite aspecte de reglementare, de supraveghere, administrative sau de aplicare.

(4) Nicio dispoziţie a prezentului articol nu se interpretează ca împiedicând o parte care are nevoie de informaţii în scopuri de supraveghere cu privire la o instituţie financiară situată pe teritoriul celeilalte părţi sau la un furnizor de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părţi să contacteze autoritatea de reglementare a celeilalte părţi pentru a solicita informaţiile.

(5) Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor vreuneia dintre părţi în temeiul capitolului 31.

Art. 18.19: Soluţionarea litigiilor

(1) Capitolul 31, inclusiv anexele 31-A şi 31-B, se aplică, astfel cum a fost modificat prin prezentul articol, soluţionării litigiilor privind aplicarea sau interpretarea prezentului capitol.

(2) Pe lângă cerinţele prevăzute la articolul 31.9, membrii comisiei trebuie să aibă competenţe sau experienţă în dreptul serviciilor financiare sau în practica acestora, ceea ce poate include reglementarea instituţiilor financiare, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.

(3) Subcomitetul recomandă Comitetului pentru comerţ respectiv să întocmească o listă cu cel puţin 15 persoane care îndeplinesc cerinţele menţionate la alineatul (2), care doresc şi sunt în măsură să îndeplinească funcţia de membru al comisiei. Comitetul pentru comerţ întocmeşte această listă în termen de cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Lista se compune din trei subliste:

a) o sublistă de persoane întocmită pe baza propunerilor Uniunii Europene;

b) o sublistă de persoane întocmită pe baza propunerilor Republicii Chile; şi

c) o sublistă a persoanelor care nu sunt resortisanţi ai niciunei părţi şi care exercită funcţia de preşedinte al comisiei.

(4) Fiecare sublistă este alcătuită din cel puţin cinci persoane. Fiecare sublistă cuprinde cel puţin cinci persoane. Comitetul pentru comerţ se asigură că lista este menţinută permanent la acest număr minim de persoane.

(5) În sensul prezentului capitol, lista menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol înlocuieşte, după întocmire, lista întocmită în conformitate cu articolul 31.8 alineatul (1).

CAPITOLUL 19: COMERŢUL DIGITAL

SECŢIUNEA A: DISPOZIŢII GENERALE

Art. 19.1: Domeniu de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică comerţului efectuat prin mijloace electronice.

(2) Prezentul capitol nu se aplică serviciilor audiovizuale.

Art. 19.2: Definiţii

(1) Prezentului capitol i se aplică definiţiile de la articolele 10.2 şi 11.2.

(2) În sensul prezentului capitol:

a) "consumator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică, dacă acest lucru este prevăzut de actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii în cauză, care utilizează sau solicită un serviciu public de telecomunicaţii în scopuri care nu sunt legate de activitatea sa comercială, industrială sau profesională;

b) "comunicare de marketing direct" înseamnă orice formă de publicitate comercială prin care o persoană fizică sau juridică comunică mesaje de marketing în mod direct utilizatorilor finali prin intermediul unui serviciu public de telecomunicaţii şi cuprinde cel puţin mesajele transmise prin poştă electronică şi mesajele text şi multimedia;

c) "autentificare electronică" înseamnă un proces care permite confirmarea:

(i)identificării electronice a unei persoane fizice sau juridice; sau

(ii)a originii şi integrităţii unor date în format electronic;

d) "sigiliu electronic" înseamnă date în format electronic utilizate de o persoană juridică, care sunt ataşate la alte date în format electronic sau asociate logic cu acestea pentru asigurarea originii şi a integrităţii acelor alte date;

e) "semnătură electronică" înseamnă date în format electronic ataşate la alte date în format electronic sau asociate logic cu acestea şi care îndeplinesc următoarele cerinţe:

(i)sunt utilizate de o persoană fizică în scopul de a accepta datele în format electronic la care se raportează; şi

(ii)sunt legate de datele în format electronic la care se raportează, astfel încât orice modificare ulterioară a datelor în format electronic poate fi detectată;

f) "servicii electronice de încredere" înseamnă un serviciu electronic care constă în crearea, verificarea şi validarea semnăturilor electronice, a sigiliilor electronice, a mărcilor temporale electronice, a distribuţiei electronice înregistrate, a autentificării unui site şi a certificatelor aferente serviciilor respective;

g) "utilizator final" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce utilizează sau solicită un serviciu public de telecomunicaţii, fie în calitate de consumator, fie, dacă acest lucru este prevăzut de actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei părţi, în scopuri legate de activitatea comercială, industrială sau profesională;

h) "date cu caracter personal" înseamnă date cu caracter personal astfel cum sunt definite la articolul 1.3 litera (u); şi

i) "serviciu public de telecomunicaţii" înseamnă un serviciu public de telecomunicaţii astfel cum este definit la articolul 16.2 litera (j).

Art. 19.3: Dreptul de reglementare

Părţile îşi reafirmă dreptul de reglementare pe teritoriile lor, în vederea realizării unor obiective de politică legitime, cum ar fi protejarea sănătăţii publice, serviciile sociale, educaţia, siguranţa, mediul, inclusiv schimbările climatice, moralitatea publică, protecţia socială sau a consumatorilor, protecţia vieţii private şi a datelor sau promovarea şi protejarea diversităţii culturale.

Art. 19.4: Excepţii

Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu împiedică părţile să adopte sau să menţină măsuri în conformitate cu articolele 18.11, 32.1 şi 32.2 pentru motivele de interes public prevăzute la articolele respective.

SECŢIUNEA B: FLUXURI DE DATE ŞI PROTECŢIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

Art. 19.5: Fluxuri transfrontaliere de date

Părţile se angajează să asigure fluxuri transfrontaliere de date pentru a facilita comerţul digital. În acest sens, nicio parte nu restricţionează fluxurile transfrontaliere de date între părţi prin:

(a) solicitarea de a utiliza instalaţii informatice sau elemente de reţea de pe teritoriul părţii respective pentru prelucrare, inclusiv prin impunerea utilizării unor instalaţii informatice sau elemente de reţea care sunt certificate sau aprobate pe teritoriul părţii respective;

(b) solicitarea de a localiza datele pe teritoriul părţii respective pentru stocare sau prelucrare;

(c) interzicerea stocării sau a prelucrării pe teritoriul celeilalte părţi; sau

(d) condiţionarea transferului transfrontalier de date de utilizarea unor instalaţii informatice sau elemente de reţea de pe teritoriul părţii respective ori de cerinţe de localizare pe teritoriul părţii respective.

Art. 19.6: Protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private

(1) Fiecare parte recunoaşte că protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private este un drept fundamental şi că standardele înalte în acest sens contribuie la încrederea în economia digitală şi la dezvoltarea comerţului.

(2) Fiecare parte poate adopta şi menţine măsurile pe care le consideră adecvate pentru a asigura protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private, inclusiv adoptarea şi aplicarea unor norme privind transferul transfrontalier de date cu caracter personal. Nicio dispoziţie a prezentului acord nu afectează protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private asigurată de măsurile luate de una dintre părţi.

SECŢIUNEA C: DISPOZIŢII SPECIFICE

Art. 19.7: Taxe vamale asupra transmisiilor electronice

Nicio parte nu aplică taxe vamale pentru transmisiile electronice între o persoană a părţii respective şi o persoană a celeilalte părţi.

Art. 19.8: Excluderea autorizării prealabile

(1) Niciuna dintre părţi nu impune obligaţia autorizării prealabile pentru simplul motiv că serviciul este furnizat online (65) şi nici nu adoptă şi nu menţine o altă cerinţă cu efect echivalent.

(65)Un serviciu este furnizat online atunci când este furnizat prin mijloace electronice şi nu presupune prezenţa simultană a persoanelor.

(2) Alineatul (1) nu se aplică serviciilor de telecomunicaţii, serviciilor de radiodifuziune, serviciilor de jocuri de noroc, serviciilor de reprezentare juridică sau serviciilor furnizate de notari sau de profesii echivalente în măsura în care acestea presupun o participare directă şi specifică exercitării autorităţii publice.

Art. 19.9: Încheierea de contracte prin mijloace electronice

(1) Fiecare parte se asigură că actele cu putere de lege şi normele sale administrative permit încheierea de contracte prin mijloace electronice şi că cerinţele legale pentru procesele contractuale nu creează obstacole în calea utilizării contractelor încheiate prin mijloace electronice şi nu conduc la lipsirea de efect juridic şi de valabilitate a unor astfel de contracte pentru că au fost încheiate prin mijloace electronice.

(2) Alineatul (1) nu se aplică:

a) serviciilor de radiodifuziune, serviciilor de jocuri de noroc şi serviciilor de reprezentare juridică;

b) serviciilor furnizate de notari sau de profesii echivalente în măsura în care acestea presupun o participare directă şi specifică exercitării autorităţii publice; şi

c) contractelor care instituie sau transferă drepturi asupra bunurilor imobile, contractelor care necesită prin lege implicarea instanţelor, a autorităţilor publice sau a profesiilor care exercită o autoritate publică, contractelor de garanţie acordată şi garanţiilor reale furnizate de persoane care acţionează în scopuri care nu sunt legate de activitatea lor profesională, precum şi contractelor reglementate de dreptul familiei sau de dreptul succesoral.

Art. 19.10: Servicii electronice de încredere şi autentificare electronică

(1) Niciuna dintre părţi nu neagă efectul juridic sau admisibilitatea ca element de probă în cadrul procedurilor judiciare sau administrative a unui serviciu electronic de încredere sau a unei autentificări electronice numai pe baza faptului că este în format electronic.

(2) Niciuna dintre părţi nu adoptă şi nu menţine măsuri care:

a) ar interzice părţilor la o tranzacţie electronică să determine reciproc metoda de autentificare electronică adecvată pentru tranzacţia lor; sau

b) ar împiedica părţile la o tranzacţie electronică să aibă posibilitatea de a dovedi autorităţilor judiciare sau administrative că tranzacţia electronică respectă toate cerinţele legale cu privire la serviciile electronice de încredere sau la autentificarea electronică.

(3) În pofida alineatului (2), o parte poate solicita ca, pentru o anumită categorie de tranzacţii electronice, metoda autentificării electronice sau a serviciului electronic de încredere:

a) să fie certificată de o autoritate acreditată în conformitate cu legislaţia sa; sau

b) să îndeplinească anumite standarde de performanţă, care trebuie să fie obiective, transparente şi nediscriminatorii şi să vizeze exclusiv caracteristicile specifice ale categoriei de tranzacţii electronice în cauză.

Art. 19.11: Încrederea consumatorilor în mediul online

(1) Părţile recunosc importanţa consolidării încrederii consumatorilor în comerţul digital. Fiecare parte adoptă sau menţine măsuri pentru a asigura protecţia efectivă a consumatorilor implicaţi în tranzacţii de comerţ electronic, inclusiv măsuri care:

a) interzic practicile comerciale frauduloase şi înşelătoare;

b) impun furnizorilor de bunuri şi servicii să acţioneze cu bună-credinţă şi să respecte practicile comerciale loiale, inclusiv prin interzicerea obligării consumatorilor la plata bunurilor şi serviciilor nesolicitate;

c) impun furnizorilor de bunuri sau servicii să furnizeze consumatorilor informaţii clare şi complete cu privire la identitatea şi datele lor de contact (66), precum şi cu privire la bunuri sau servicii, la tranzacţie şi la drepturile aplicabile ale consumatorilor; şi

(66)În cazul furnizorilor de servicii intermediari, identitatea şi datele lor de contact includ, de asemenea, identitatea şi datele de contact ale furnizorului real al bunului sau serviciului.

d) oferă consumatorilor acces la căi de atac pentru a-şi revendica drepturile, inclusiv dreptul la măsuri reparatorii în cazurile în care bunurile sau serviciile, deşi achitate, nu sunt livrate sau furnizate astfel cum s-a convenit.

(2) Părţile recunosc importanţa cooperării dintre agenţiile lor naţionale de protecţie a consumatorilor sau alte organisme relevante cu privire la activităţile legate de comerţul electronic pentru a spori încrederea consumatorilor.

Art. 19.12: Comunicări de marketing direct nesolicitate

(1) Fiecare parte se asigură că utilizatorii finali sunt protejaţi în mod eficace împotriva comunicărilor de marketing direct nesolicitate.

(2) Fiecare parte adoptă sau menţine măsuri eficace privind comunicările de marketing direct nesolicitate care:

a) impun furnizorilor de comunicări de marketing direct nesolicitate să se asigure că destinatarii pot să împiedice primirea în continuare a comunicărilor respective; sau

b) impun consimţământul destinatarilor, astfel cum se specifică în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele sale administrative, pentru a primi comunicări de marketing direct.

(3) În ceea ce priveşte comunicările de marketing direct, fiecare parte se asigură că acestea sunt clar identificabile ca atare, prezintă în mod clar persoana în numele căreia au fost trimise şi conţin informaţiile necesare pentru a permite utilizatorilor finali să solicite încetarea primirii lor, în mod gratuit şi în orice moment.

Art. 19.13: Interzicerea transferului obligatoriu de cod sursă sau a accesului la acesta

(1) Niciuna dintre părţi nu solicită transferul sau accesul la codul sursă al software-ului deţinut de o persoană fizică sau juridică a celeilalte părţi. Prezentul alineatul nu se aplică transferului voluntar sau acordării accesului la codul sursă pe o bază comercială de către o persoană a celeilalte părţi, de exemplu în contextul unei tranzacţii de achiziţii publice sau al unui contract negociat în mod liber. Nicio dispoziţie a prezentului alineat nu împiedică o persoană a unei părţi să acorde licenţa software-ului său în mod gratuit şi cu sursă deschisă.

(2) Pentru mai multă certitudine, articolele 18.11, 32.1 şi 32.2 se pot aplica măsurilor unei părţi adoptate sau menţinute în contextul unei proceduri de certificare.

(3) Nicio dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere:

a) cerinţelor impuse de o instanţă, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurenţă pentru a remedia o încălcare a dreptului concurenţei;

b) protecţiei şi asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală; sau

c) dreptului unei părţi de a lua măsuri în conformitate cu articolul 21.3.

Art. 19.14: Cooperarea în materie de reglementare în ceea ce priveşte comerţul digital

(1) Părţile cooperează prin schimbul de informaţii cu privire la legislaţia lor, precum şi cu privire la punerea în aplicare a acesteia, în ceea ce priveşte aspectele de reglementare care decurg din comerţul digital, inclusiv:

a) recunoaşterea şi facilitarea serviciului electronic de încredere şi a autentificării electronice transfrontaliere interoperabile;

b) tratamentul comunicărilor de marketing direct;

c) protecţia consumatorilor în mediul online; şi

d) orice alt aspect de reglementare relevant pentru dezvoltarea comerţului digital.

(2) Părţile menţin un dialog bazat pe schimbul de informaţii menţionat la alineatul (1).

(3) Prezentul articol nu se aplică normelor şi măsurilor unei părţi privind protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private, nici în ceea ce priveşte transferul transfrontalier de date cu caracter personal.

Art. 19.15: Examinare

La cererea oricăreia dintre părţi, Subcomitetul pentru servicii şi investiţii menţionat la articolul 11.10 examinează punerea în aplicare a prezentului capitol, în special având în vedere schimbările relevante care au un impact asupra comerţului digital şi care ar putea rezulta din noile modele de afaceri sau tehnologii. Subcomitetul pentru servicii şi investiţii raportează constatările şi poate face orice recomandări necesare Comitetului pentru comerţ.

CAPITOLUL 20: CIRCULAŢIA CAPITALURILOR, PLĂŢI ŞI TRANSFERURI ŞI MĂSURI DE SALVGARDARE TEMPORARE

Art. 20.1: Obiectiv şi domeniu de aplicare

Obiectivul prezentului capitol este de a permite libera circulaţie a capitalurilor şi efectuarea plăţilor aferente tranzacţiilor liberalizate în temeiul prezentului acord (67).

(67)Pentru mai multă certitudine, prezentul capitol face obiectul anexei 20.

Art. 20.2: Cont curent

Fără a se aduce atingere altor dispoziţii ale prezentului acord, fiecare parte autorizează, într-o monedă liber convertibilă şi în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internaţional adoptat la Bretton Woods, New Hampshire, la 22 iulie 1944, orice transferuri sau plăţi cu privire la tranzacţiile aferente balanţei contului curent care intră sub incidenţa prezentului acord.

Art. 20.3: Circulaţia capitalurilor

Fără a se aduce atingere altor dispoziţii ale prezentului acord, fiecare parte autorizează, în ceea ce priveşte tranzacţiile aferente contului de capital şi contului financiar al balanţei de plăţi, libera circulaţie a capitalurilor în scopul liberalizării investiţiilor şi a altor tranzacţii, astfel cum se prevede în capitolele 10, 11 şi 18.

Art. 20.4: Aplicarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative referitoare la circulaţia capitalurilor, plăţi sau transferuri

(1) Articolele 20.2 şi 20.3 nu se interpretează ca împiedicând o parte să aplice propriile acte cu putere de lege şi norme administrative referitoare la:

a) faliment, insolvenţă sau protejarea drepturilor creditorilor;

b) emiterea, comercializarea sau tranzacţionarea instrumentelor financiare, precum titluri de valoare, contracte futures sau instrumente financiare derivate;

c) raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a circulaţiei capitalurilor, a plăţilor sau a transferurilor dacă acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităţilor de aplicare a legii sau al autorităţilor de reglementare financiară;

d) infracţiuni penale, practici înşelătoare sau frauduloase;

e) asigurarea respectării ordinelor sau a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurilor judiciare sau administrative; sau

f) sistemele de securitate socială, sistemele publice de pensii sau sistemele de economisire obligatorie.

(2) Actele cu putere de lege şi normele administrative menţionate la alineatul (1) se aplică în mod echitabil şi nediscriminatoriu, şi nu într-un mod care ar constitui o restricţie disimulată a circulaţiei capitalurilor, a plăţilor sau a transferurilor.

Art. 20.5: Măsuri temporare de salvgardare

În circumstanţe excepţionale în care există sau riscă să apară dificultăţi majore pentru funcţionarea uniunii economice şi monetare a Uniunii Europene, Uniunea Europeană poate adopta sau menţine măsuri de salvgardare cu privire la circulaţia capitalurilor, la plăţi şi la transferuri pe o perioadă de cel mult şase luni. Măsurile respective trebuie să fie limitate la strictul necesar.

Art. 20.6: Restricţii în caz de dificultăţi în ceea ce priveşte balanţa de plăţi şi finanţarea externă

(1) Dacă una dintre părţi se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăţi majore în ceea ce priveşte balanţa de plăţi sau finanţarea externă, partea respectivă poate adopta sau menţine măsuri restrictive în ceea ce priveşte circulaţia capitalurilor, plăţile sau transferurile (68).

(68)Pentru mai multă certitudine, dificultăţile majore existente sau potenţiale în ceea ce priveşte balanţa de plăţi sau finanţarea externă pot fi cauzate, printre altele, de dificultăţi majore, existente sau potenţiale, legate de politicile monetare sau de curs de schimb.

(2) Măsurile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol trebuie:

a) să fie conforme cu Statutul Fondului Monetar Internaţional, după caz;

b) să nu depăşească ceea ce este necesar pentru a face faţă situaţiei menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol;

c) să fie temporare şi să fie eliminate progresiv pe măsură ce situaţia menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol se ameliorează;

d) să evite afectarea inutilă a intereselor comerciale, economice şi financiare ale celeilalte părţi; şi

e) să fie nediscriminatorii în comparaţie cu ţările terţe aflate în situaţii similare.

(3) În cazul comerţului cu mărfuri, fiecare parte poate adopta sau menţine măsuri restrictive pentru a-şi proteja poziţia financiară externă sau balanţa de plăţi. Astfel de măsuri trebuie să fie conforme cu GATT 1994 şi cu Înţelegerea privind dispoziţiile referitoare la balanţa de plăţi ale Acordului general pentru tarife şi comerţ din 1994.

(4) În cazul comerţului cu servicii, fiecare parte poate adopta sau menţine măsuri restrictive pentru a-şi proteja poziţia financiară externă sau balanţa de plăţi. Astfel de măsuri trebuie să fie conforme cu articolul XII din GATS.

(5) O parte care adoptă sau menţine măsurile menţionate la alineatele (1) şi (2) le notifică cu promptitudine celeilalte părţi.

(6) În cazul în care se adoptă sau se menţin măsuri restrictive în temeiul prezentului articol, părţile se consultă în cel mai scurt timp în cadrul Subcomitetului pentru servicii şi investiţii, cu excepţia cazului în care aceste consultări au loc în cadrul altor foruri în care ambele părţi sunt membre. Consultările evaluează dificultăţile legate de balanţa de plăţi sau de poziţia financiară externă, care au condus la măsurile respective, luând în considerare, printre altele, factori precum:

a) natura şi amploarea dificultăţilor;

b) mediul economic şi comercial extern; şi

c) măsurile corective alternative care pot fi disponibile.

(7) În cadrul consultărilor desfăşurate în temeiul alineatului (6) se examinează conformitatea măsurilor restrictive cu alineatele (1) şi (2). Respectivele consultări se bazează pe toate constatările relevante cu caracter statistic sau factual prezentate de Fondul Monetar Internaţional (FMI), dacă sunt disponibile, iar concluziile iau în considerare evaluarea efectuată de FMI privind balanţa de plăţi şi poziţia financiară externă a părţii în cauză.

CAPITOLUL 21: ACHIZIŢII PUBLICE

Art. 21.1: Definiţii

În sensul prezentului capitol şi al anexelor 21-A şi 21-B:

(a) "bunuri şi servicii comerciale" înseamnă bunuri şi servicii de tipul celor care sunt în general vândute sau oferite spre vânzare în comerţ altor cumpărători decât autorităţile publice, cumpărate de regulă de aceştia şi utilizate în alte scopuri decât cele ale autorităţilor publice;

(b) "serviciu de construcţii" înseamnă un serviciu care are ca obiectiv realizarea prin orice mijloace a unor lucrări civile sau de construcţii, pe baza diviziunii 51 din CPC;

(c) "licitaţie electronică" înseamnă un proces repetitiv care implică utilizarea de mijloace electronice pentru prezentarea de către furnizori a unor preţuri noi şi/sau a unor valori noi pentru elementele cuantificabile ale ofertei, altele decât preţul, care au legătură cu criteriile de evaluare, sau ambele, ceea ce duce la o clasificare sau la o reclasificare a ofertelor;

(d) "în scris" sau "scris(ă)" înseamnă orice expresie scrisă cu litere sau cu cifre care poate fi citită, reprodusă şi comunicată ulterior; aceasta poate include informaţiile transmise şi stocate prin mijloace electronice;

(e) "procedură de negociere" înseamnă o metodă de achiziţie prin care entitatea contractantă contactează unul sau mai mulţi furnizori aleşi de ea;

(f) "măsură" înseamnă orice act cu putere de lege, normă administrativă, procedură, orientare sau practică administrativă sau orice acţiune a unei entităţi contractante legată de o achiziţie publică reglementată;

(g) "listă multifuncţională" înseamnă o listă de furnizori cu privire la care o entitate contractantă a hotărât că îndeplinesc condiţiile de includere pe lista respectivă, pe care entitatea contractantă intenţionează să o folosească de mai multe ori;

(h) "anunţ de intenţie" înseamnă un anunţ publicat de o entitate contractantă prin care invită furnizorii interesaţi să depună o cerere de participare, o ofertă sau ambele;

(i) "operaţiune de compensare" înseamnă orice condiţie sau măsură care încurajează dezvoltarea locală sau îmbunătăţeşte contul balanţei de plăţi al unei părţi, cum ar fi utilizarea conţinutului de origine naţională, acordarea de licenţe pentru tehnologie, investiţiile, comerţul în contrapartidă şi o acţiune sau o cerinţă similară;

(j) "licitaţie deschisă" înseamnă o metodă de achiziţie prin care toţi furnizorii interesaţi pot depune o ofertă;

(k) "entitate contractantă" înseamnă o entitate care intră sub incidenţa secţiunii A, B sau C din anexa 21-A sau 21-B;

(l) "furnizor calificat" înseamnă un furnizor care este recunoscut de o entitate contractantă ca îndeplinind condiţiile de participare;

(m) "licitaţie selectivă" înseamnă o metodă de achiziţie prin care numai furnizorii calificaţi sunt invitaţi de entitatea contractantă să depună o ofertă;

(n) "serviciile" includ serviciile de construcţii, în absenţa unor dispoziţii contrare;

(o) "standard" înseamnă un document aprobat de un organism recunoscut care prevede, pentru utilizare comună şi repetată, norme, orientări sau caracteristici pentru bunuri sau servicii sau pentru procesele şi metodele de producţie aferente acestora, document a cărui respectare nu este obligatorie şi care, de asemenea, poate să includă sau să se refere exclusiv la cerinţe privind terminologia, simbolurile, ambalajul, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun, serviciu, proces sau metodă de producţie;

(p) "furnizor" înseamnă o persoană sau un grup de persoane care furnizează sau ar putea furniza bunuri sau servicii; şi

(q) "specificaţie tehnică" înseamnă o cerinţă din cadrul documentaţiei de achiziţie care:

(i)defineşte caracteristicile:

(A)bunurilor care urmează să fie achiziţionate, inclusiv calitatea, performanţa, siguranţa şi dimensiunile acestora sau procesele şi metodele de producţie a acestora; sau

(B)serviciilor care urmează să fie achiziţionate, inclusiv calitatea, performanţa şi siguranţa acestora sau procesele sau metodele de furnizare a acestora; sau

(ii)se referă la cerinţe privind terminologia, simbolurile, ambalajul, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun sau serviciu.

Art. 21.2: Obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică oricărei măsuri privind achiziţiile publice reglementate, indiferent dacă sunt sau nu efectuate exclusiv sau parţial prin mijloace electronice.

(2) În sensul prezentului capitol, "achiziţie publică reglementată" înseamnă o procedură de achiziţie publică desfăşurată în scopuri guvernamentale:

a) pentru un bun, un serviciu sau orice combinaţie a acestora:

(i)astfel cum se specifică în anexa 21-A sau 21-B; şi

(ii)care nu sunt achiziţionate pentru a fi comercializate sau revândute sau pentru a fi utilizate în producţia sau furnizarea de mărfuri sau servicii care se comercializează sau se revând;

b) prin orice mijloace contractuale, inclusiv: cumpărare, leasing şi închiriere sau cumpărare în rate, cu sau fără opţiune de cumpărare;

c) a cărei valoare, estimată în conformitate cu alineatele (6)-(8) de la prezentul articol, este egală sau mai mare decât pragul relevant specificat în anexa 21-A sau 21-B la momentul publicării unui anunţ în conformitate cu articolul 21.6;

d) de către o entitate contractantă; şi

e) care nu este exclusă în alt mod din domeniul de aplicare în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol sau în temeiul anexei 21-A sau 21-B.

(3) Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în anexa 21-A sau 21-B, prezentul capitol nu se aplică:

a) achiziţiei sau închirierii de terenuri, de construcţii existente sau de alte bunuri imobile sau a drepturilor asupra acestora;

b) acordurilor necontractuale sau oricărei forme de asistenţă pe care o parte o acordă, inclusiv acorduri de cooperare, granturi, împrumuturi, subvenţii, infuzii de capital, garanţii şi stimulente fiscale;

c) achiziţiilor sau cumpărării de servicii ale agenţiilor fiscale sau ale depozitarilor, de servicii de lichidare şi de gestionare pentru instituţii financiare reglementate sau de servicii legate de vânzarea, de răscumpărarea şi de distribuirea datoriei publice, inclusiv de împrumuturi şi de obligaţiuni de stat, de bonuri de trezorerie sau de alte titluri de valoare;

d) contractelor de ocupare a forţei de muncă în sectorul public;

e) achiziţiilor publice efectuate:

(i)în scopul precis de acordare de asistenţă internaţională, inclusiv de ajutor pentru dezvoltare;

(ii)în cadrul procedurii sau condiţiei specifice prevăzute într-un acord internaţional referitor la staţionarea trupelor sau la implementarea în comun a unui proiect de către ţările semnatare; sau

(iii)în cadrul procedurii sau condiţiei specifice a unei organizaţii internaţionale sau finanţate prin granturi, împrumuturi sau alt tip de asistenţă internaţională, în cazul în care procedura sau condiţia aplicabilă nu ar fi conformă cu prezentul capitol; sau

f) serviciilor financiare.

(4) Prezentul capitol se aplică tuturor achiziţiilor reglementate de anexa 21-A sau 21-B, în care angajamentele fiecărei părţi sunt stabilite după cum urmează:

a) în secţiunea A din anexele 21-A şi 21-B, entităţile guvernamentale centrale ale căror achiziţii publice sunt reglementate de prezentul capitol;

b) în secţiunea B din anexele 21-A şi 21-B, entităţile guvernamentale subcentrale ale căror achiziţii publice sunt reglementate de prezentul capitol;

c) în secţiunea C din anexele 21-A şi 21-B, toate celelalte entităţi ale căror achiziţii publice sunt reglementate de prezentul capitol;

d) în secţiunea D din anexele 21-A şi 21-B, mărfurile care sunt reglementate de prezentul capitol;

e) în secţiunea E din anexele 21-A şi 21-B, serviciile, altele decât serviciile de construcţii, care sunt reglementate de prezentul capitol;

f) în secţiunea F din anexele 21-A şi 21-B, serviciile de construcţii care sunt reglementate de prezentul capitol;

g) în secţiunea G din anexele 21-A şi 21-B, concesiunile de lucrări publice care sunt reglementate de prezentul capitol;

h) în secţiunea H din anexele 21-A şi 21-B, note generale;

i) în secţiunea I din anexele 21-A şi 21-B, mass-media în care partea îşi publică anunţurile de achiziţii publice, anunţurile de atribuire şi alte informaţii legate de sistemul său de achiziţii publice, astfel cum se prevede în prezentul capitol;

j) în secţiunea J din anexa 21-B, cursul de schimb care trebuie utilizat pentru valorile prag.

(5) În cazul în care, în cadrul unei achiziţii publice reglementate, o entitate contractantă solicită unor persoane care nu intră sub incidenţa anexei 21-A sau 21-B să organizeze proceduri de achiziţii publice în conformitate cu anumite cerinţe, articolul 21.4 se aplică mutatis mutandis acestor cerinţe.

(6) Atunci când estimează valoarea unei achiziţii publice pentru a se asigura dacă este vorba de achiziţii publice reglementate, o entitate contractantă:

a) nu împarte achiziţia publică în mai multe achiziţii publice şi nici nu selectează sau utilizează o anumită metodă de evaluare pentru a estima valoarea unei achiziţii publice în vederea excluderii totale sau parţiale a acesteia din domeniul de aplicare al prezentului capitol; şi

b) include valoarea totală maximă estimată a achiziţiei publice pe toată durata sa, indiferent dacă este atribuită unuia sau mai multor furnizori, luând în considerare toate formele de remunerare, inclusiv:

(i)prime, taxe, comisioane şi dobânzi; şi

(ii)în cazul în care achiziţia publică oferă posibilitatea unor opţiuni, valoarea totală a acestor opţiuni.

(7) În cazul în cazul în care o solicitare individuală de achiziţie publică conduce la atribuirea a mai mult de un contract sau la atribuirea de contracte în părţi separate (denumite în continuare "contracte recurente"), baza de calcul pentru valoarea totală maximă estimată este:

a) valoarea contractelor recurente pentru acelaşi tip de bunuri sau servicii, atribuite în decursul ultimelor 12 luni sau în ultimul exerciţiu financiar al entităţii contractante, corectată, dacă este posibil, pentru a ţine seama de modificările anticipate de cantitate sau de valoare a bunurilor ori a serviciilor contractate pentru următoarele 12 luni; sau

b) valoarea estimată a contractelor repetitive pentru acelaşi tip de bun sau de serviciu care urmează să fie atribuite în decursul celor 12 luni care urmează atribuirii contractului iniţial sau în timpul exerciţiului financiar al entităţii contractante.

(8) În cazul achiziţiilor publice prin leasing, închiriere sau cumpărare în rate de bunuri sau servicii ori al achiziţiilor publice pentru care nu se specifică un preţ total, baza de evaluare este:

a) pentru contractele cu durată determinată:

(i)în cazul în care durata contractului este egală sau mai mică de 12 luni, valoarea maximă totală estimată pentru întreaga durată;

(ii)în cazul în care durata este mai mare de 12 luni, valoarea maximă totală estimată, care include orice valoare reziduală estimată;

b) pentru contractele pe perioadă nedeterminată, tranşa lunară estimată înmulţită cu 48;

c) în cazul în care nu se poate stabili cu certitudine dacă durata contractului este determinată, se aplică litera (b).

Art. 21.3: Excepţii privind securitatea şi excepţii de ordin general

(1) Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând una dintre părţi să întreprindă o acţiune sau să nu dezvăluie informaţii pe care le consideră necesare pentru protejarea intereselor sale esenţiale în materie de securitate în legătură cu achiziţiile de arme, muniţii sau materiale de război sau cu privire la achiziţiile indispensabile pentru securitatea naţională sau pentru apărarea naţională.

(2) Sub rezerva cerinţei ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între părţi în cazurile în care există aceleaşi condiţii sau ar constitui o restricţie disimulată în calea comerţului internaţional, nicio dispoziţie a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să instituie sau să aplice măsuri:

a) necesare pentru protejarea moralei publice, a ordinii sau a siguranţei publice;

b) necesare pentru protejarea vieţii sau a sănătăţii oamenilor, a animalelor sau a plantelor;

c) necesare pentru protejarea proprietăţii intelectuale; sau

d) legate de produse sau servicii furnizate de persoane cu handicap, instituţii filantropice sau prin munca deţinuţilor.

(3) Părţile înţeleg că litera (b) de la alineatul (2) include măsurile de mediu necesare pentru a proteja viaţa sau sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor.

Art. 21.4: Principii generale

(1) În ceea ce priveşte orice măsură privind achiziţiile publice reglementate, fiecare parte, inclusiv entităţile contractante ale acesteia, acordă, imediat şi necondiţionat bunurilor şi serviciilor celeilalte părţi şi furnizorilor celeilalte părţi care oferă bunurile sau serviciile unei părţi, un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul pe care partea respectivă, inclusiv entităţile sale contractante, îl acordă bunurilor, serviciilor şi furnizorilor proprii.

(2) În ceea ce priveşte orice măsură referitoare la achiziţiile publice reglementate, o parte, inclusiv entităţile contractante ale acesteia:

a) nu acordă unui furnizor stabilit pe plan local un tratament mai puţin favorabil decât cel acordat unui alt furnizor stabilit pe plan local, pe baza gradului de control străin sau de participare străină la capital; sau

b) nu discriminează un furnizor stabilit pe plan local pe baza faptului că bunurile sau serviciile oferite de furnizorul respectiv pentru o anumită achiziţie publică sunt bunuri sau servicii ale celeilalte părţi.

(3) Părţile se asigură că toate comunicările şi schimburile de informaţii pentru achiziţiile publice reglementate se efectuează prin mijloace electronice, inclusiv pentru publicarea informaţiilor privind achiziţiile publice, a anunţurilor şi a documentaţiei de licitaţie, precum şi pentru primirea ofertelor. Atunci când efectuează o achiziţie publică reglementată prin mijloace electronice, o entitate contractantă:

a) se asigură că procedura de achiziţii publice este desfăşurată folosind sisteme de tehnologie a informaţiilor şi software, inclusiv cele legate de autentificarea şi criptarea informaţiilor, care sunt disponibile publicului larg şi interoperabile cu alte sisteme de tehnologie a informaţiilor şi software disponibile publicului larg;

b) instituie şi menţine mecanisme care asigură integritatea cererilor de participare şi a ofertelor, fiind capabile inclusiv să înregistreze momentul primirii ofertelor şi să prevină accesul necorespunzător la acestea; şi

c) utilizează mijloace electronice de informare şi comunicare pentru publicarea anunţurilor şi a documentaţiei de licitaţie în cadrul procedurilor de achiziţii publice şi, în cea mai mare măsură posibilă, pentru depunerea ofertelor.

(4) O entitate contractantă organizează procedurile de achiziţii publice reglementate într-un mod transparent şi imparţial care:

a) respectă dispoziţiile prezentului capitol, utilizând metode precum licitaţia deschisă, licitaţia selectivă şi licitaţia restrânsă; şi

b) evită conflictele de interese şi practicile de corupţie, în conformitate cu legislaţia relevantă.

(5) În sensul achiziţiilor publice care fac obiectul prezentului capitol, o parte nu aplică reguli de origine bunurilor importate din cealaltă parte care sunt diferite de regulile de origine pe care partea respectivă le aplică în cursul normal al schimburilor comerciale pentru importurile aceloraşi bunuri.

(6) În ceea ce priveşte achiziţiile publice reglementate, o parte, inclusiv entităţile sale contractante, nu are în vedere, nu solicită, nu impune şi nu aplică nicio compensare în nicio etapă a achiziţiei publice.

(7) Alineatele (1) şi (2) nu se aplică taxelor vamale şi impunerilor de orice natură aplicate la import sau în legătură cu importul; modului de percepere a acestor taxe şi impuneri şi altor reglementări sau formalităţi de import şi măsurilor care afectează comerţul cu servicii, altele decât măsurile care guvernează achiziţiile publice reglementate.

(8) Fiecare parte se asigură că dispune de măsuri adecvate pentru a aborda şi a preveni corupţia în cadrul achiziţiilor sale publice. Astfel de măsuri pot include proceduri prin care se asigură faptul că devin neeligibili pentru participarea la achiziţiile publice ale părţii respective, fie pe o perioadă nedeterminată, fie pentru o anumită perioadă, furnizorii cu privire la care autorităţile judiciare ale părţii au stabilit, printr-o hotărâre definitivă, că s-au angajat în acte de dare sau luare de mită, în acţiuni frauduloase sau în alte acţiuni ilegale în legătură cu achiziţiile publice pe teritoriul părţii în cauză. Fiecare parte se asigură, de asemenea, că dispune de politici şi proceduri pentru a elimina, în măsura posibilului, sau pentru a gestiona orice potenţial conflict de interese din partea celor implicaţi în achiziţii publice sau care au influenţă asupra unei achiziţii publice.

Art. 21.5: Informaţii privind sistemul de achiziţii publice

(1) Fiecare parte:

a) publică cu promptitudine orice acte cu putere de lege, norme administrative, decizii judiciare, hotărâri administrative cu aplicabilitate generală şi clauze contractuale standard care sunt obligatorii în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative şi care sunt incluse ca referinţă în anunţuri, în documentaţia de licitaţie şi în procedura de achiziţii publice reglementate, precum şi orice modificări ale acestora prin mijloacele electronice sau pe suport de hârtie desemnate oficial la nivel naţional, care sunt difuzate pe scară largă şi rămân accesibile publicului; şi

b) furnizează celeilalte părţi, la cerere, o explicaţie a acestora.

(2) Secţiunea I din anexa 21-A şi, respectiv, din anexa 21-B conţine o listă care cuprinde:

a) mijloacele electronice sau pe suport de hârtie în care partea în cauză publică informaţiile prevăzute la alineatul (1);

b) mijloacele electronice sau pe suport de hârtie în care partea în cauză publică anunţurile prevăzute la articolul 21.6, la articolul 21.8 alineatul (9) şi la articolul 21.17 alineatul (2); şi

c) adresa sau adresele de internet la care partea în cauză publică:

(i)statisticile sale privind achiziţiile publice, în temeiul articolului 21.17 alineatul (4); sau

(ii)anunţurile sale cu privire la contractele atribuite, în temeiul articolului 21.17 alineatul (5).

(3) Fiecare parte notifică cu promptitudine subcomitetului menţionat la articolul 21.21 orice modificare a informaţiilor sale enumerate în secţiunea I din anexa 21-A şi, respectiv, din anexa 21-B.

Art. 21.6: Anunţuri

(1) Pentru fiecare achiziţie publică reglementată, o entitate contractantă publică un anunţ de intenţie, cu excepţia situaţiilor prevăzute la articolul 21.14.

(2) Cu excepţia unor dispoziţii contrare din prezentul capitol, fiecare anunţ de intenţie include:

a) denumirea şi adresa entităţii contractante şi alte informaţii necesare în vederea contactării entităţii contractante şi a obţinerii tuturor documentelor relevante privind achiziţia publică, costurile acestora şi condiţiile de plată, dacă este cazul;

b) o descriere a achiziţiei publice, inclusiv natura şi cantitatea bunurilor sau a serviciilor care urmează să fie achiziţionate sau, în cazul în care cantitatea nu este cunoscută, cantitatea estimată;

c) în cazul contractelor repetate, dacă este posibil, o estimare a perioadei publicării următoarelor anunţuri de intenţie;

d) o descriere a eventualelor opţiuni;

e) termenul în care se vor livra bunurile sau serviciile sau durata contractului;

f) metoda de achiziţii publice care va fi utilizată şi dacă aceasta va implica negocieri sau un mecanism de licitaţie electronică;

g) atunci când este cazul, adresa şi eventualul termen pentru depunerea cererilor de participare la procedura de achiziţie;

h) adresa şi termenul pentru depunerea ofertelor;

i) limba sau limbile în care pot fi depuse ofertele sau cererile de participare, dacă acestea pot fi depuse într-o altă limbă decât o limbă oficială a părţii entităţii contractante;

j) o listă şi o scurtă descriere a condiţiilor pentru participarea furnizorilor, inclusiv a cerinţelor privind documente sau certificări specifice care trebuie prezentate de furnizori în legătură cu achiziţia publică, cu excepţia cazului în care aceste cerinţe sunt incluse în documentaţia de licitaţie care este pusă la dispoziţie tuturor furnizorilor interesaţi odată cu anunţul de intenţie;

k) în cazul în care, în temeiul articolului 21.8 alineatul (5), entitatea contractantă intenţionează să selecteze un număr limitat de furnizori calificaţi care să fie invitaţi să participe la licitaţie, criteriile care vor fi utilizate pentru a-i selecta şi numărul de furnizori cărora li se va permite să depună oferte; şi

l) o menţiune conform căreia achiziţia publică este reglementată de prezentul capitol.

(3) Pentru fiecare achiziţie publică preconizată, entitatea contractantă publică un anunţ succint care trebuie să fie uşor accesibil în acelaşi moment în care publică anunţul de intenţie, şi în una dintre limbile oficiale ale OMC (69). Anunţul succint trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

(69)Pentru mai multă certitudine, limbile oficiale ale OMC sunt engleza, spaniola şi franceza.

a) obiectul achiziţiei publice;

b) ultima zi în care se pot depune oferte sau, după caz, o eventuală ultimă zi în care se pot depune cereri de participare la procedura de achiziţie publică sau cereri de includere pe o listă multifuncţională; şi

c) adresa la care se pot solicita documentele referitoare la procedura de achiziţii publice.

(4) Entităţile contractante sunt încurajate să publice cât mai devreme în cursul fiecărui exerciţiu financiar un anunţ privind planurile lor de achiziţii publice viitoare (denumit în continuare "anunţ de achiziţii publice planificate"). Anunţul de achiziţii publice planificate ar trebui să includă obiectul achiziţiei publice şi data planificată a publicării anunţului de intenţie.

(5) O entitate contractantă care intră sub incidenţa secţiunii B sau C din anexa 21-A sau 21-B poate utiliza un anunţ de achiziţii publice planificate ca anunţ de intenţie, cu condiţia ca acesta să includă toate informaţiile menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol de care dispune entitatea, precum şi o declaraţie prin care furnizorii interesaţi ar trebui să îşi exprime faţă de entitatea contractantă interesul pentru respectiva procedură de achiziţii publice.

(6) Anunţul de intenţie, anunţul succint şi anunţul de achiziţii publice planificate trebuie să fie accesibile direct, prin mijloace electronice, în mod gratuit, prin intermediul unui punct unic de acces pe internet. În plus, anunţurile pot fi publicate, de asemenea, pe un suport de hârtie adecvat, care trebuie să fie difuzat pe scară largă şi să rămână uşor accesibil publicului, cel puţin până la expirarea termenului indicat în anunţ.

Mijlocul corespunzător pe suport de hârtie şi electronic este enumerat de fiecare parte în secţiunea I din anexa 21-A şi, respectiv, din anexa 21-B.

(7) În pofida cerinţelor prevăzute la alineatul (6) privind accesibilitatea, prin mijloace electronice şi gratuite prin intermediul unui punct unic de acces, a anunţurilor de intenţie, a anunţurilor succinte şi a anunţurilor de achiziţii publice planificate, Chile creează, de la data intrării în vigoare a prezentului acord şi pentru o perioadă de tranziţie de trei ani până când punctul unic de acces va fi pe deplin operaţional, un portal ca alternativă temporară la un punct unic de acces, care ar trebui să fie accesibil în mod gratuit şi ar trebui să furnizeze linkuri către platformele sau site-urile pe care sunt publicate anunţurile. Portalul trebuie să conţină linkuri către maximum patru site-uri, şi anume:

a) Mercado público;

b) Ministerio de Obras Públicas;

c) Direccion General de Concesiones; şi

d) Diario Oficial.

(8) Părţile prevăd o examinare periodică a alineatului (7) de la prezentul articol, inclusiv o discuţie în cadrul subcomitetului menţionat la articolul 21.21, în special cu privire la stadiul punerii în aplicare a punctului unic de acces.

Art. 21.7: Condiţii de participare

(1) O entitate contractantă limitează condiţiile de participare la o procedură de achiziţii publice la condiţiile esenţiale pentru a asigura faptul că un furnizor dispune de capacităţile juridice, financiare, comerciale şi tehnice pentru a se achita de obligaţiile care îi revin în cazul în care este declarat câştigător al procedurii de achiziţii publice respective.

(2) Atunci când stabileşte condiţiile de participare, o entitate contractantă:

a) nu impune condiţia ca, pentru ca un furnizor să participe la o procedură de achiziţii publice, acesta trebuie să fi câştigat anterior unul sau mai multe contracte atribuite de o entitate contractantă a unei părţi;

b) poate solicita o experienţă anterioară relevantă, în cazul în care aceasta este esenţială pentru ca furnizorul să îndeplinească cerinţele procedurii de achiziţii publice; şi

c) nu impune ca experienţa anterioară pe teritoriul părţii să fie o condiţie a procedurii de achiziţii publice.

(3) Atunci când evaluează dacă un furnizor îndeplineşte condiţiile de participare, entitatea contractantă:

a) evaluează capacitatea financiară şi competenţele comerciale şi tehnice ale furnizorului pe baza activităţilor economice ale acestuia desfăşurate atât pe teritoriul părţii din care face parte entitatea contractantă, cât şi în afara acestuia; şi

b) îşi bazează evaluarea pe condiţiile pe care entitatea contractantă le-a specificat în prealabil în anunţuri sau în documentaţia de licitaţie.

(4) În cazul în care există dovezi justificative şi cu condiţia ca prezentul alineat să nu fie aplicat într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între părţi, o parte, inclusiv entităţile sale contractante, poate exclude un furnizor din motive precum:

a) faliment;

b) fals în declaraţii;

c) neajunsuri semnificative sau persistente la îndeplinirea unei cerinţe sau a unei obligaţii de fond în cadrul unui contract sau al unor contracte încheiate anterior;

d) hotărâri definitive pronunţate cu privire la infracţiuni grave sau alte delicte grave;

e) abateri profesionale grave sau fapte sau omisiuni care se reflectă negativ asupra integrităţii comerciale a furnizorului; sau

f) neplata impozitelor.

Art. 21.8: Calificarea furnizorilor

(1) O parte, inclusiv entităţile sale contractante, poate menţine un sistem de înregistrare în cadrul căruia furnizorii interesaţi sunt obligaţi să se înregistreze şi să furnizeze anumite informaţii. În acest caz, partea respectivă se asigură că furnizorii interesaţi au acces, prin mijloace electronice, la informaţiile privind sistemul de înregistrare şi că pot solicita înregistrarea în orice moment. Autoritatea competentă îi informează într-un termen rezonabil cu privire la decizia de a aproba sau respinge această solicitare. În cazul în care solicitarea este respinsă, decizia se motivează în mod corespunzător.

(2) Fiecare parte se asigură că:

a) entităţile sale contractante depun eforturi pentru reducerea la minimum a diferenţelor dintre procedurile lor de calificare; şi

b) în cazul în care entităţile sale contractante menţin sisteme de înregistrare, entităţile depun eforturi în vederea reducerii la minimum a diferenţelor în ceea ce priveşte sistemele respective.

(3) O parte, inclusiv entităţile sale contractante, nu adoptă şi nici nu aplică un sistem de înregistrare sau o procedură de calificare care are drept scop sau efect crearea de obstacole inutile în calea participării furnizorilor celeilalte părţi în cadrul procedurii sale de ofertare.

(4) În cazul în care intenţionează să utilizeze licitaţia selectivă, o entitate contractantă:

a) include în anunţul de intenţie cel puţin informaţiile prevăzute la articolul 21.6 alineatul (2) literele (a), (b), (f), (g), (j), (k) şi (l) şi invită furnizorii să depună o cerere de participare; şi

b) pune la dispoziţia furnizorilor calificaţi, până la începerea perioadei de depunere a ofertelor, cel puţin informaţiile prevăzute la articolul 21.6 alineatul (2) literele (c), (d), (e), (h) şi (i) şi le notifică acest lucru în temeiul articolului 21.12 alineatul (3) litera (b).

(5) O entitate contractantă permite tuturor furnizorilor calificaţi să participe la o anumită procedură de achiziţii publice, exceptând situaţia în care entitatea contractantă menţionează în anunţul de intenţie o limitare a numărului de furnizori cărora li se va permite să depună oferte şi criteriile sau motivele pentru selecţia numărului limitat de furnizori. O invitaţie de a depune o ofertă se adresează numărului de furnizori care este necesar pentru a asigura concurenţa.

(6) În cazul în care documentaţia de licitaţie nu este pusă la dispoziţia publicului de la data publicării anunţului menţionat la alineatul (4), entitatea contractantă se asigură că documentele respective sunt puse la dispoziţie concomitent tuturor furnizorilor calificaţi selectaţi în conformitate cu alineatul (5).

(7) O entitate contractantă poate utiliza o listă de furnizori multifuncţională, cu condiţia ca un anunţ prin care furnizorii interesaţi sunt invitaţi să solicite includerea pe listă:

a) să fie publicat anual; şi

b) în cazul în care este publicat prin mijloace electronice, să fie pus la dispoziţie în mod permanent, pe suportul adecvat menţionat în secţiunea I din anexele 21-A şi 21-B.

(8) Anunţul prevăzut la alineatul (7) cuprinde:

a) o descriere a bunurilor sau serviciilor sau a categoriilor acestora pentru care se poate folosi lista;

b) condiţiile de participare pe care furnizorii trebuie să le îndeplinească pentru a figura pe listă şi metodele pe care entitatea contractantă le va utiliza pentru a verifica dacă un furnizor îndeplineşte condiţiile;

c) denumirea şi adresa entităţii contractante şi alte informaţii necesare în vederea contactării entităţii şi a obţinerii tuturor documentelor relevante privind lista;

d) perioada de valabilitate a listei şi mijloacele de reînnoire sau de încetare a utilizării acesteia sau, dacă nu se prevede perioada de valabilitate, o menţiune referitoare la metoda prin care se va notifica încetarea utilizării listei; şi

e) o menţiune că lista poate fi utilizată pentru achiziţiile publice reglementate de prezentul capitol.

(9) În pofida alineatului (7), atunci când valabilitatea unei liste multifuncţionale este de trei ani sau mai puţin, o entitate contractantă poate publica anunţul menţionat la alineatul (7) numai o dată, la începutul perioadei de valabilitate a listei, cu condiţia ca:

a) anunţul să precizeze perioada de valabilitate şi să nu mai fie publicate anunţuri ulterioare; şi

b) să fie publicat prin mijloace electronice şi pus la dispoziţie în mod permanent în timpul perioadei de valabilitate.

(10) O entitate contractantă permite furnizorilor să solicite în orice moment să fie incluşi pe o listă multifuncţională şi îi include pe listă, într-un termen rezonabil de scurt, pe toţi furnizorii calificaţi.

(11) În cazul în care un furnizor care nu este inclus pe o listă multifuncţională depune o cerere de participare la o procedură de achiziţii publice bazată pe o listă multifuncţională, împreună cu toate documentele necesare, în termenul prevăzut la articolul 21.12 alineatul (2), entitatea contractantă examinează cererea. Entitatea contractantă nu poate refuza să ia în calcul furnizorul respectiv pentru procedura de achiziţii publice pe motiv că entitatea contractantă nu dispune de suficient timp pentru a examina cererea, decât în cazuri excepţionale în care, având în vedere complexitatea achiziţiei publice, entitatea nu poate finaliza examinarea cererii în termenul prevăzut pentru prezentarea ofertelor.

(12) O entitate contractantă care intră sub incidenţa secţiunii B sau C din anexa 21-A sau 21-B poate utiliza un anunţ prin care invită furnizorii să solicite includerea pe o listă multifuncţională ca anunţ de intenţie, cu condiţia ca:

a) anunţul să fie publicat în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol şi să includă informaţiile necesare în temeiul alineatului (8) de la prezentul articol, cât mai multe dintre informaţiile disponibile prevăzute la articolul 21.6 alineatul (2) şi o declaraţie că anunţul reprezintă un anunţ de intenţie sau că numai furnizorii de pe lista multifuncţională vor primi anunţuri ulterioare de achiziţii publice derulate în baza listei multifuncţionale; şi

b) entitatea să ofere cu promptitudine furnizorilor care şi-au exprimat faţă de entitate interesul pentru o anumită procedură de achiziţii publice suficiente informaţii pentru a le permite să îşi evalueze interesul pentru procedura respectivă, inclusiv toate celelalte informaţii necesare în temeiul articolului 21.6 alineatul (2), în măsura în care informaţiile respective sunt disponibile.

(13) O entitate contractantă care intră sub incidenţa secţiunii B sau C din anexa 21-A sau 21-B poate permite unui furnizor care a solicitat includerea pe o listă multifuncţională în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol să depună o ofertă în cadrul unei anumite proceduri de achiziţii publice în cazul în care entitatea contractantă are suficient timp pentru a analiza dacă furnizorul respectiv îndeplineşte condiţiile de participare.

(14) Entitatea contractantă informează prompt orice furnizor care depune o cerere de participare la o procedură de achiziţii publice sau o solicitare de includere pe o listă multifuncţională cu privire la decizia entităţii contractante referitoare la respectiva cerere sau solicitare.

(15) În cazul în care entitatea contractantă respinge cererea unui furnizor de participare la o procedură de achiziţii publice sau solicitarea acestuia de includere pe o listă multifuncţională, dacă nu îl mai recunoaşte ca fiind un furnizor calificat sau îl elimină de pe o listă multifuncţională, entitatea îl informează cu promptitudine pe furnizor şi, la cererea acestuia, îi transmite o explicaţie în scris a motivelor deciziei sale.

Art. 21.9: Specificaţii tehnice

(1) O entitate contractantă nu întocmeşte, nu adoptă şi nu aplică nicio specificaţie tehnică şi nu stabileşte nicio procedură de evaluare a conformităţii care are drept scop sau efect crearea unor obstacole inutile în calea comerţului internaţional.

(2) Dacă este cazul, atunci când stabileşte specificaţiile tehnice pentru mărfurile sau serviciile care fac obiectul procedurii de achiziţii publice, entitatea contractantă:

a) defineşte specificaţiile tehnice bazate mai degrabă pe cerinţe de performanţă şi de funcţionare decât pe cerinţe de proiectare sau descriptive; şi

b) fundamentează specificaţiile tehnice pe standarde internaţionale, dacă acestea există, sau le fundamentează pe reglementări tehnice naţionale, pe standarde naţionale recunoscute sau pe coduri pentru construcţii, dacă astfel de standarde internaţionale nu există.

(3) Atunci când în specificaţiile tehnice se utilizează caracteristici de proiectare sau descriptive, entitatea contractantă indică, atunci când este cazul, că va lua în considerare ofertele de mărfuri sau servicii echivalente care îndeplinesc, în mod demonstrabil, cerinţele procedurii de achiziţii publice, incluzând formulări precum "sau echivalent(ă)" în documentaţia de licitaţie.

(4) Entitatea contractantă nu stabileşte specificaţii tehnice care impun sau care se referă la o anumită marcă sau denumire comercială, brevet, drept de autor, model sau tip, origine specifică ori la un anumit producător sau furnizor, cu excepţia cazului în care nu există un mod îndeajuns de precis sau de inteligibil de a descrie cerinţele respectivei proceduri de achiziţii publice şi cu condiţia ca, în astfel de cazuri, entitatea să includă în documentaţia de licitaţie formulări precum "sau echivalent(ă)".

(5) Entitatea contractantă nu solicită şi nici nu acceptă, într-o manieră în care ar putea avea ca efect înlăturarea concurenţei, o consultanţă care poate fi folosită în pregătirea sau adoptarea oricărei specificaţii tehnice pentru o anumită procedură de achiziţii publice din partea unei persoane care poate avea un interes comercial în ceea ce priveşte procedura respectivă.

(6) Pentru mai multă certitudine, fiecare parte, inclusiv entităţile contractante ale acesteia, poate, în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, elabora, adopta sau aplica specificaţii tehnice cu scopul de a promova conservarea resurselor naturale sau de a proteja mediul.

Art. 21.10: Documentaţia de licitaţie

(1) O entitate contractantă pune la dispoziţia furnizorilor documentaţia de licitaţie, care include toate informaţiile necesare pentru a le permite furnizorilor să pregătească şi să depună oferte admisibile. Cu excepţia cazului în care informaţiile respective sunt prevăzute deja în anunţul de intenţie, documentaţia de licitaţie include o descriere completă privind:

a) achiziţia publică, inclusiv natura şi cantitatea bunurilor sau serviciilor care urmează a fi achiziţionate sau, în cazul în care cantitatea nu este cunoscută, cantitatea estimată şi orice cerinţe care trebuie îndeplinite, inclusiv orice specificaţie tehnică, certificat de evaluare a conformităţii, planuri, desene sau materiale instructive;

b) toate condiţiile de participare, inclusiv o listă a informaţiilor şi a documentelor pe care furnizorii sunt obligaţi să le prezinte în ceea ce priveşte condiţiile de participare;

c) toate criteriile de evaluare pe care entitatea le va aplica la atribuirea contractului şi, exceptând cazul în care preţul este singurul criteriu, importanţa relativă a criteriilor respective;

d) atunci când entitatea contractantă va desfăşura procedura de achiziţie publică prin mijloace electronice, orice cerinţe privind autentificarea şi criptarea sau alte cerinţe legate de transmiterea informaţiilor prin mijloace electronice;

e) atunci când entitatea contractantă va organiza o licitaţie electronică, regulile, inclusiv identificarea elementelor ofertei legate de criteriile de evaluare, pe baza cărora va fi desfăşurată licitaţia;

f) atunci când ofertele vor fi deschise în cadrul unei şedinţe publice, data, ora şi locul deschiderii şi, după caz, persoanele autorizate să fie prezente;

g) orice alte clauze sau condiţii, inclusiv condiţiile de plată şi orice limitare a mijloacelor prin care pot fi depuse ofertele, de exemplu trimiterea pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice; şi

h) orice date la care trebuie livrate bunurile sau furnizate serviciile.

(2) La stabilirea unei date de livrare a bunurilor sau de furnizare a serviciilor care fac obiectul procedurii de achiziţii publice, entitatea contractantă ţine seama de anumiţi factori precum complexitatea procedurii de achiziţii publice, nivelul de subcontractare necesar şi intervalul de timp realist necesar pentru producţia, scoaterea din stoc şi transportul mărfurilor de la punctul de livrare sau pentru furnizarea serviciilor.

(3) Criteriile de evaluare menţionate în anunţul de intenţie sau în documentaţia de licitaţie pot include, printre altele, preţul şi alte elemente de cost, calitatea, valoarea tehnică, caracteristicile de mediu şi condiţiile de livrare.

(4) În cel mai scurt timp posibil, o entitate contractantă:

a) pune la dispoziţie documentaţia de licitaţie pentru a garanta că furnizorii interesaţi dispun de suficient timp pentru a depune oferte admisibile;

b) furnizează, la cerere, documentaţia de licitaţie oricărui furnizor interesat; şi

c) răspunde oricărei cereri rezonabile de informaţii relevante, adresată de orice furnizor interesat sau participant în termenul stabilit în legislaţia fiecărei părţi, cu condiţia ca aceste informaţii să nu ofere furnizorului respectiv un avantaj faţă de ceilalţi furnizori.

(5) În cazul în care entitatea contractantă modifică criteriile sau cerinţele prevăzute în anunţul de intenţie sau în documentaţia de licitaţie pusă la dispoziţia furnizorilor care participă la procedură sau modifică ori publică din nou anunţul sau documentaţia de licitaţie, aceasta transmite în scris orice astfel de modificări sau anunţul ori documentaţia de licitaţie modificat(ă) sau republicat(ă):

a) tuturor furnizorilor care participă la procedură în momentul modificării, al amendării sau al republicării, dacă aceştia sunt cunoscuţi de către entitate, şi, în toate celelalte cazuri, în acelaşi mod în care au fost puse la dispoziţie informaţiile iniţiale; şi

b) într-un termen adecvat, având în vedere natura şi complexitatea achiziţiei publice, care să le permită furnizorilor respectivi să îşi modifice ofertele şi să le depună din nou, după caz.

Art. 21.11: Considerente de mediu şi sociale

(1) O parte poate permite entităţilor sale contractante să utilizeze considerente de mediu şi sociale pe tot parcursul procedurii de achiziţii publice, cu condiţia ca acestea să nu fie discriminatorii, să respecte interdicţia de compensare prevăzută la articolul 21.4 alineatul (6) şi să aibă legătură cu obiectul contractului.

(2) Pentru mai multă certitudine, considerentele de mediu şi sociale nu trebuie să fie pregătite, adoptate sau aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată sau o restricţie disimulată în calea comerţului dintre părţi.

Art. 21.12: Termene

(1) O entitate contractantă acordă furnizorilor, în conformitate cu necesităţile proprii rezonabile, suficient timp pentru a pregăti şi a depune cereri de participare şi oferte admisibile, ţinând seama de factori precum:

a) natura şi complexitatea achiziţiei;

b) măsura în care anticipează că va fi necesară subcontractarea; şi

c) în cazul în care nu sunt utilizate mijloace electronice, timpul necesar pentru transmiterea ofertelor prin alte mijloace decât cele electronice, atât din străinătate, cât şi din ţara respectivă.

Aceste termene, inclusiv eventualele prelungiri ale acestora, sunt aceleaşi pentru toţi furnizorii interesaţi sau participanţi.

(2) O entitate contractantă care utilizează licitaţia selectivă stabileşte un termen pentru depunerea cererilor de participare, care nu poate fi, în principiu, mai scurt de 25 de zile de la data publicării anunţului de intenţie. În cazul în care o stare de urgenţă justificată în mod corespunzător de către entitatea contractantă face ca un astfel de termen să nu fie posibil, termenul poate fi redus la nu mai puţin de 10 zile.

(3) Cu excepţia alineatelor (4), (5), (7) şi (8), o entitate contractantă stabileşte un termen de depunere a ofertelor, care nu este mai scurt de 40 de zile:

a) în cazul unei licitaţii deschise, de la data publicării anunţului de intenţie; sau

b) în cazul unei licitaţii selective, de la data la care entitatea contractantă le comunică furnizorilor că vor fi invitaţi să prezinte oferte, indiferent dacă se utilizează sau nu o listă multifuncţională.

(4) O entitate contractantă poate reduce termenul de depunere a ofertelor, stabilit în conformitate cu alineatul (3), la nu mai puţin de 10 zile dacă:

a) entitatea contractantă a publicat un anunţ de achiziţii publice planificate, astfel cum este prevăzut la articolul 21.6 alineatul (4), cu cel puţin 40 de zile şi cel mult 12 luni înainte de publicarea anunţului de intenţie, iar anunţul de achiziţii publice planificate conţine:

(i)o descriere a procedurii de achiziţii publice;

(ii)termenele-limită aproximative pentru prezentarea ofertelor sau a cererilor de participare;

(iii)o declaraţie a faptului că furnizorii interesaţi ar trebui să îşi exprime faţă de entitatea contractantă interesul cu privire la achiziţie;

(iv)adresa de la care se pot obţine documentele referitoare la procedura de achiziţii publice; şi

(v)cât mai multe din informaţiile prevăzute a fi incluse în anunţul de intenţie în conformitate cu articolul 21.6 alineatul (2), în măsura disponibilităţii acestora;

b) în cazul contractelor recurente, entitatea contractantă indică într-un anunţ de intenţie iniţial faptul că în anunţurile ulterioare se vor stabili termenele de depunere a ofertelor, în temeiul prezentului alineat; sau

c) respectarea termenului de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) nu este posibilă din cauza apariţiei unei situaţii urgente, justificate corespunzător de entitatea contractantă.

(5) O entitate contractantă poate reduce cu cinci zile termenul de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) pentru fiecare dintre următoarele situaţii:

a) anunţul de intenţie se publică prin mijloace electronice;

b) toată documentaţia de licitaţie este pusă la dispoziţie prin mijloace electronice de la data publicării anunţului de intenţie; şi

c) entitatea acceptă depunerea de oferte prin mijloace electronice.

(6) Aplicarea alineatului (5) coroborat cu alineatul (4) nu poate conduce în niciun caz la o reducere a termenului de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) la mai puţin de 10 zile de la data publicării anunţului de intenţie.

(7) În pofida oricărei alte dispoziţii de la prezentul articol, dacă o entitate contractantă achiziţionează bunuri sau servicii comerciale ori o combinaţie a acestora, entitatea respectivă poate reduce termenul de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) la cel puţin 13 zile, cu condiţia să publice simultan, prin mijloace electronice, anunţul de intenţie şi documentaţia de licitaţie. În plus, dacă entitatea contractantă acceptă oferte de bunuri sau servicii comerciale prin mijloace electronice, aceasta poate reduce termenul stabilit în conformitate cu alineatul (3) la cel puţin 10 zile.

(8) În cazul în care o entitate contractantă care intră sub incidenţa secţiunii B sau C din anexa 21-A sau 21-B a selectat toţi furnizorii calificaţi sau un număr limitat al acestora, termenul de depunere a ofertelor poate fi stabilit de comun acord între entitatea contractantă şi furnizorii selectaţi. În absenţa unui acord, termenul nu poate fi mai scurt de 10 zile.

Art. 21.13: Negocierea

(1) O parte poate prevedea ca entităţile sale contractante să desfăşoare negocieri cu furnizorii în cadrul unei achiziţii publice reglementate:

a) dacă entitatea contractantă şi-a exprimat intenţia de a desfăşura negocieri în anunţul de intenţie prevăzut la articolul 21.6 alineatul (2); sau

b) atunci când din evaluare rezultă că nicio ofertă nu este în mod clar cea mai avantajoasă în ceea ce priveşte criteriile specifice de evaluare stabilite în anunţul de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică sau în documentaţia de licitaţie.

(2) O entitate contractantă:

a) se asigură că orice eliminare a furnizorilor care participă la negocieri este efectuată în conformitate cu criteriile de evaluare prevăzute în anunţul de intenţie sau în documentaţia de licitaţie; şi

b) dacă negocierile sunt încheiate, stabileşte, pentru restul furnizorilor participanţi, un termen comun de depunere a unor eventuale oferte noi sau revizuite.

Art. 21.14: Procedura de licitaţie restrânsă

(1) Cu condiţia să nu aplice prezenta dispoziţie în scopul evitării concurenţei între furnizori sau într-o manieră care să creeze o discriminare faţă de furnizorii celeilalte părţi sau o protecţie în favoarea furnizorilor interni, entitatea contractantă poate recurge la procedura de licitaţie restrânsă şi poate opta să nu aplice articolele 21.6, 21.7, 21.8, 21.10, 21.12, 21.13, 21.15 şi 21.16 în oricare dintre următoarele situaţii:

a) dacă:

(i)nu a fost depusă nicio ofertă sau niciun furnizor nu a solicitat participarea;

(ii)niciuna dintre ofertele depuse nu îndeplineşte cerinţele esenţiale ale documentaţiei de licitaţie;

(iii)niciunul dintre furnizori nu a îndeplinit condiţiile de participare; sau

(iv)ofertele depuse au fost declarate coluzive de către autoritatea competentă, cu condiţia ca cerinţele din documentaţia de licitaţie să nu fie modificate substanţial;

b) dacă bunurile sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit furnizor şi nu există bunuri sau servicii alternative sau substitutive rezonabile din oricare dintre următoarele motive:

(i)obiectul achiziţiei este o operă de artă;

(ii)protecţia acordată prin brevete, drepturi de autor sau alte drepturi exclusive; sau

(iii)absenţa concurenţei din motive tehnice;

c) în cazul achiziţiei de livrări suplimentare efectuate de către furnizorul iniţial de mărfuri sau servicii, care nu au fost incluse în procedura de achiziţii publice iniţială, atunci când schimbarea furnizorului de astfel de mărfuri sau servicii suplimentare:

(i)nu poate fi realizată din motive economice sau tehnice, precum cerinţe privind interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamente, software, servicii sau instalaţii existente achiziţionate în cadrul procedurii de achiziţii publice iniţiale; şi

(ii)i-ar cauza entităţii contractante inconveniente substanţiale sau ar duplica semnificativ costurile suportate de entitatea contractantă;

d) atunci când şi în măsura în care este strict necesar, din motive de extremă urgenţă apărute ca urmare a unor evenimente care nu puteau fi prevăzute de entitatea contractantă, bunurile sau serviciile nu ar putea fi obţinute la timp prin organizarea unei licitaţii deschise sau selective;

e) în cazul mărfurilor achiziţionate pe o piaţă de materii prime;

f) în cazul în care o entitate contractantă achiziţionează un prototip sau un bun sau un serviciu nou, care a fost dezvoltat la cererea sa şi pentru aceasta, în cursul unui anumit contract de cercetare, de experimentare, de studiu sau de dezvoltare iniţială; dezvoltarea iniţială a unui prototip sau a unui bun sau serviciu nou poate include producţia sau furnizarea limitată în scopul încorporării rezultatelor testelor de pe teren şi pentru a demonstra că bunul sau serviciul este adecvat pentru producţia sau furnizarea pe scară largă la standarde acceptate de calitate, însă nu include producţia sau furnizarea pe scară largă pentru a stabili viabilitatea comercială sau pentru a amortiza cheltuielile de cercetare şi dezvoltare;

g) în cazul achiziţiilor efectuate în condiţii extrem de avantajoase disponibile numai pe o perioadă foarte scurtă cu ocazia unor acte prin care se dispune în mod atipic de bunuri, precum cele generate de lichidări, de administrări judiciare sau de falimente, dar nu în cazul achiziţiilor curente de la furnizori obişnuiţi; sau

h) atunci când contractul este atribuit câştigătorului unui concurs de proiecte, cu condiţia ca:

(i)modul în care a fost organizat concursul să respecte principiile prezentului capitol, în special referitor la publicarea unui anunţ de intenţie; şi

(ii)participanţii să fi fost evaluaţi de un juriu independent, în vederea atribuirii unui contract de proiectare unui câştigător.

(2) Entitatea contractantă întocmeşte un raport în scris cu privire la fiecare contract atribuit în conformitate cu alineatul (1). Raportul conţine denumirea entităţii contractante, valoarea şi tipul de bunuri sau servicii care fac obiectul procedurii de achiziţii şi o declaraţie în care se precizează circumstanţele şi condiţiile prevăzute la alineatul (1) care au justificat utilizarea procedurii restrânse.

Art. 21.15: Licitaţii electronice

În cazul în care intenţionează să organizeze o procedură de achiziţii publice reglementată prin intermediul unei licitaţii electronice, entitatea contractantă pune la dispoziţie fiecărui participant, înainte să înceapă licitaţia electronică:

(a) metoda de evaluare automată, inclusiv formula matematică, care se bazează pe criteriile de evaluare prevăzute în documentaţia de licitaţie şi care va fi utilizată la clasificare sau la reclasificare în timpul licitaţiei;

(b) rezultatele oricărei evaluări iniţiale a elementelor ofertei sale în cazul în care contractul se atribuie pe baza criteriului ofertei celei mai avantajoase; şi

(c) orice alte informaţii relevante referitoare la modul de desfăşurare a licitaţiei.

Art. 21.16: Tratarea ofertelor şi atribuirea contractelor

(1) O entitate contractantă primeşte, deschide şi tratează toate ofertele în cadrul unor proceduri care garantează echitatea şi imparţialitatea procesului de achiziţii publice, precum şi confidenţialitatea ofertelor.

(2) O entitate contractantă nu penalizează niciun furnizor a cărui ofertă este primită după termenul specificat pentru primirea ofertelor dacă întârzierea se datorează exclusiv unei erori de tratare a ofertei din partea entităţii contractante.

(3) Atunci când o entitate contractantă oferă unui furnizor ocazia de a corecta erori neintenţionate de formă în perioada dintre deschiderea ofertelor şi atribuirea contractului, entitatea contractantă oferă aceeaşi ocazie tuturor furnizorilor participanţi.

(4) Pentru a fi luată în considerare la atribuirea contractului, o ofertă trebuie să fie elaborată în scris şi, în momentul deschiderii ofertelor, trebuie să îndeplinească cerinţele esenţiale prevăzute în anunţuri şi în documentaţia de licitaţie şi să îi aparţină unui furnizor care îndeplineşte condiţiile de participare.

(5) Cu excepţia cazului în care constată că nu este în interesul public să atribuie un contract, entitatea atribuie contractul furnizorului cu privire la care a stabilit că are capacitatea de a duce la îndeplinire contractul şi că, pe baza doar a criteriilor de evaluare precizate în anunţuri şi în documentaţia de licitaţie, a depus:

a) cea mai avantajoasă ofertă; sau

b) preţul cel mai scăzut, dacă preţul este singurul criteriu.

(6) Atunci când entitatea contractantă primeşte o ofertă care prevede un preţ neobişnuit de scăzut faţă de preţurile prevăzute în celelalte oferte depuse, poate verifica cu furnizorul dacă furnizorul îndeplineşte condiţiile de participare şi poate executa contractul.

(7) O entitate contractantă nu utilizează opţiuni, nu anulează o procedură de achiziţii publice sau nu modifică contracte care au fost deja atribuite într-un mod care eludează obligaţiile prevăzute în prezentul capitol.

(8) Fiecare parte depune toate eforturile pentru a prevedea, ca regulă generală, o perioadă de aşteptare între atribuirea şi încheierea unui contract, cu scopul de a acorda suficient timp ofertanţilor necâştigători pentru a examina şi a contesta decizia de atribuire.

Art. 21.17: Transparenţa informaţiilor privind procedura de achiziţii publice

(1) Entitatea contractantă aduce la cunoştinţa furnizorilor participanţi, cu promptitudine, deciziile sale referitoare la atribuirea contractului şi, la cererea unui furnizor, transmite informaţiile respective în scris. Sub rezerva articolului 21.18 alineatele (2) şi (3), entitatea contractantă îi transmite, la cerere, unui furnizor a cărui ofertă nu a fost considerată câştigătoare o explicaţie cu privire la motivele pentru care entitatea nu a selectat oferta sa şi avantajele relative ale ofertei declarate câştigătoare.

(2) În termen de cel mult 72 de zile de la atribuirea fiecărui contract care intră sub incidenţa prezentului capitol, o entitate contractantă publică un anunţ prin mijlocul adecvat de comunicare, electronic sau pe suport de hârtie, menţionat în secţiunea I din anexa 21-A sau 21-B. În cazul în care entitatea contractantă publică anunţul doar prin mijloace electronice, informaţiile trebuie să rămână uşor accesibile pentru o perioadă rezonabilă. Anunţul include cel puţin următoarele informaţii:

a) o descriere a bunurilor sau serviciilor achiziţionate;

b) numele şi adresa entităţii contractante;

c) numele furnizorului câştigător;

d) valoarea ofertei declarate câştigătoare sau a ofertelor cu cel mai mare şi cel mai mic preţ luate în considerare la atribuirea contractului;

e) data atribuirii; şi

f) tipul metodei de achiziţionare utilizate şi, în cazurile în care s-a utilizat procedura restrânsă în conformitate cu articolul 21.14, o descriere a circumstanţelor care justifică utilizarea acesteia.

(3) Fiecare entitate contractantă trebuie să păstreze, pentru o perioadă de cel puţin trei ani de la data la care atribuie un contract:

a) documentaţia şi rapoartele procedurilor de licitaţie şi ale contractelor atribuite referitoare la achiziţiile publice reglementate, inclusiv rapoartele prevăzute la articolul 21.14; şi

b) date care să asigure trasabilitatea adecvată a desfăşurării prin mijloace electronice a achiziţiilor publice reglementate.

(4) La cererea celeilalte părţi şi în vederea discuţiilor din cadrul subcomitetului menţionat la articolul 21.21, fiecare parte pune la dispoziţia celeilalte părţi statistici privind achiziţiile publice reglementate de bunuri, servicii şi servicii de construcţii, inclusiv, în cea mai mare măsură posibilă, statistici privind concesiunile de lucrări. În conformitate cu articolul 21.23, părţile cooperează pentru a obţine o mai bună înţelegere reciprocă a statisticilor privind achiziţiile publice.

(5) În cazul în care o parte solicită ca anunţurile referitoare la contractele atribuite, în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, să fie publicate prin mijloace electronice şi dacă anunţurile respective sunt accesibile publicului prin intermediul unei baze de date unice, într-o formă care permite o analiză a contractelor vizate, partea în cauză poate să prezinte, în locul raportării adresate subcomitetului menţionat la articolul 21.21, un link către site, împreună cu orice instrucţiuni necesare pentru accesarea şi utilizarea datelor respective.

Art. 21.18: Comunicarea informaţiilor

(1) La cererea celeilalte părţi, o parte furnizează cu promptitudine orice informaţii necesare pentru a stabili dacă o achiziţie publică reglementată s-a desfăşurat în mod corect, imparţial şi în conformitate cu prezentul capitol, inclusiv informaţii privind caracteristicile şi avantajele relative ale ofertei declarate câştigătoare. În cazul în care comunicarea informaţiilor respective ar aduce prejudicii concurenţei în cadrul licitaţiilor viitoare, partea care primeşte informaţiile nu le divulgă niciunui furnizor decât după consultarea părţii care a furnizat informaţiile şi după primirea acordului acesteia.

(2) În pofida oricărei alte dispoziţii de la prezentul capitol, o parte, inclusiv entităţile contractante ale acesteia, nu comunică unui anumit furnizor informaţii care ar putea aduce prejudicii concurenţei echitabile între furnizori, cu excepţia cazului în care acest lucru este impus de lege sau cu acordul scris al furnizorului care a pus la dispoziţie informaţiile respective.

(3) Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu se interpretează ca impunând unei părţi, inclusiv entităţilor contractante, autorităţilor şi organismelor sale de control jurisdicţional să divulge informaţii confidenţiale, în cazul în care divulgarea acestora:

a) ar împiedica aplicarea legii;

b) ar putea aduce atingere concurenţei echitabile între furnizori;

c) ar aduce prejudicii intereselor comerciale legitime ale anumitor persoane, inclusiv protecţiei proprietăţii intelectuale; sau

d) ar fi contrare interesului public.

Art. 21.19: Procedurile de control interne

(1) Fiecare parte stabileşte o procedură de control administrativ sau jurisdicţional rapidă, eficace, transparentă şi nediscriminatorie prin care un furnizor poate reclama, în contextul unei achiziţii publice reglementate în care furnizorul respectiv are sau a avut un interes:

a) o încălcare a prezentului capitol; sau

b) nerespectarea măsurilor unei părţi de punere în aplicare a prezentului capitol, în cazul în care furnizorul nu are dreptul de a contesta direct o încălcare a prezentului capitol în temeiul legislaţiei unei părţi.

Normele procedurale pentru toate contestaţiile se elaborează în scris şi sunt puse la dispoziţia publicului larg.

(2) În cazul în care un furnizor depune o reclamaţie, în contextul unei achiziţii publice reglementate în care furnizorul are sau a avut un interes, prin care invocă existenţa unei încălcări sau nerespectări menţionate la alineatul (1), partea în cauză îşi încurajează entitatea contractantă care desfăşoară procedura de achiziţii publice şi furnizorul să soluţioneze reclamaţia prin consultări. Entitatea analizează imparţial şi în timp util orice astfel de reclamaţie într-un mod care nu aduce prejudicii participării furnizorului în cauză la proceduri de achiziţii publice aflate în curs sau viitoare ori dreptului acestuia de a cere măsuri corective în cadrul procedurii de control administrativ sau jurisdicţional.

(3) Fiecărui furnizor i se acordă un interval de timp suficient pentru a pregăti şi a depune o contestaţie, interval care în niciun caz nu este mai scurt de 10 zile de la data la care furnizorul a luat cunoştinţă de motivul reclamaţiei sau ar fi trebuit în mod rezonabil să ia cunoştinţă de acesta.

(4) Fiecare parte stabileşte sau desemnează cel puţin o autoritate administrativă sau judiciară imparţială, care este independentă de entităţile sale contractante, pentru a primi şi a analiza o reclamaţie depusă de un furnizor în contextul unei achiziţii publice reglementate.

(5) În cazul în care un alt organism decât una dintre autorităţile menţionate la alineatul (4) examinează într-o primă etapă o reclamaţie, partea respectivă se asigură că furnizorul are dreptul de a ataca decizia iniţială în faţa unei autorităţi administrative sau judiciare independente de entitatea contractantă a cărei procedură de achiziţii publice face obiectul reclamaţiei.

(6) Fiecare parte se asigură că deciziile unui organism de control jurisdicţional, care nu este instanţă judecătorească, se supun unui control jurisdicţional sau că organismul de control jurisdicţional are garanţii procedurale care prevăd că:

a) entitatea contractantă răspunde în scris contestaţiei şi divulgă toate documentele relevante organismului de control jurisdicţional;

b) participanţii la proceduri (denumiţi în continuare "participanţii") au dreptul de a fi audiaţi înainte ca organismul de control jurisdicţional să ia o decizie cu privire la reclamaţie;

c) participanţii au dreptul să fie reprezentaţi şi însoţiţi;

d) participanţii au acces la toate procedurile;

e) participanţii au dreptul de a solicita ca procedurile să se desfăşoare în public şi să fie prezentaţi martori; şi

f) hotărârile sau recomandările organismului de control jurisdicţional se adoptă cu promptitudine, în scris, şi includ o explicaţie a motivelor care stau la baza fiecărei hotărâri sau recomandări.

(7) Fiecare parte adoptă sau menţine proceduri care prevăd:

a) măsuri provizorii prompte, menite să îi permită furnizorului să participe în continuare la procedura de achiziţii publice; astfel de măsuri interimare pot duce la suspendarea procesului de achiziţii publice; procedurile pot prevedea că se poate ţine cont de consecinţele negative majore asupra intereselor vizate, inclusiv asupra interesului public, atunci când se decide dacă ar trebui aplicate astfel de măsuri; decizia de a nu acţiona se motivează în scris; şi

b) atunci când un organism de control jurisdicţional a constatat că a existat o încălcare sau nerespectare prevăzută la alineatul (1), acţiuni corective sau compensaţii pentru pierderea sau prejudiciul suferit, care pot fi limitate la costurile pregătirii ofertei sau la costurile ocazionate de reclamaţie, sau ambele.

Art. 21.20: Modificări şi rectificări ale domeniului de aplicare

(1) Uniunea Europeană poate modifica sau rectifica anexa 21-A, iar Republica Chile poate modifica sau rectifica anexa 21-B.

(2) În cazul în care una dintre părţi intenţionează să îşi modifice anexa, astfel cum se menţionează la alineatul (1), partea respectivă:

a) notifică acest lucru în scris celeilalte părţi; şi

b) include în notificare o propunere de ajustări compensatorii adecvate pentru cealaltă parte, în vederea menţinerii unui nivel al domeniului de aplicare comparabil cu cel existent anterior modificării.

(3) În pofida alineatului (2) litera (b) de la prezentul articol, o parte nu este obligată să ofere ajustări compensatorii dacă modificarea se referă la o entitate asupra căreia partea respectivă a eliminat în mod efectiv exercitarea oricărui control sau influenţă din partea sa. Controlul sau influenţa guvernamental(ă) asupra achiziţiilor publice reglementate ale entităţilor enumerate în secţiunea A, B sau C din anexa 21-A sau 21-B este considerat(ă) a fi eliminat(ă) efectiv, în măsura în care este vizată achiziţia publică a entităţii respective, dacă entitatea este expusă concurenţei pe pieţe la care accesul nu este restricţionat.

(4) În cazul în care o parte notifică celeilalte părţi, în conformitate cu alineatul (2), o modificare preconizată a anexei sale, cealaltă parte obiectează în scris în cazul în care contestă:

a) faptul că o ajustare propusă în conformitate cu alineatul (2) litera (b) este adecvată pentru a menţine un nivel comparabil al acoperirii convenite; sau

b) faptul că modificarea vizează o entitate asupra căreia controlul sau influenţa părţii respective s-a încheiat efectiv în conformitate cu alineatul (3).

Cealaltă parte depune o obiecţie scrisă în temeiul prezentului alineat în termen de 45 de zile de la primirea notificării menţionate la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol. În cazul în care partea respectivă nu depune nicio obiecţie scrisă în termenul respectiv, se consideră că a acceptat ajustarea sau modificarea, inclusiv în sensul capitolului 31.

(5) Părţile consideră următoarele modificări ale anexei 21-A sau 21-B ca fiind rectificări de natură pur formală, cu condiţia ca ele să nu afecteze acoperirea existentă prevăzută în prezentul capitol:

a) o modificare a denumirii unei entităţi;

b) fuziunea a două sau mai multe entităţi enumerate în secţiunea A, B sau C din anexa 21-A sau 21-B;

c) separarea unei entităţi enumerate în secţiunea A, B sau C din anexa 21-A sau 21-B în două sau mai multe entităţi care sunt adăugate, toate, la entităţile enumerate în aceeaşi secţiune din anexa 21-A sau 21-B.

(6) În cazul în care o parte propune o rectificare a anexei 21-A sau, respectiv, 21-B, partea respectivă notifică acest lucru celeilalte părţi din doi în doi ani după data intrării în vigoare a prezentului acord.

(7) O parte poate notifica celeilalte părţi o obiecţie la o rectificare propusă în termen de 45 de zile de la primirea notificării. În cazul în care o parte transmite o obiecţie, aceasta precizează motivele pentru care consideră că rectificarea propusă nu este o modificare prevăzută la alineatul (5) şi descrie efectul rectificării propuse asupra acoperirii convenite prevăzute în prezentul capitol. În cazul în care nicio astfel de obiecţie nu este transmisă în scris în termen de 45 de zile de la primirea notificării, se consideră că cealaltă parte a fost de acord cu rectificarea propusă.

(8) În cazul în care cealaltă parte ridică obiecţii cu privire la modificarea sau rectificarea propusă în termen de 45 de zile, părţile încearcă să soluţioneze chestiunea prin consultări, după primirea notificării. În cazul în care părţile nu ajung la un acord în termen de 60 de zile de la primirea obiecţiei, partea care doreşte să îşi modifice sau să îşi rectifice anexa poate supune chestiunea procedurii de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentului acord. Modificarea sau rectificarea propusă va produce efecte numai atunci când ambele părţi au fost de acord sau pe baza unei decizii definitive în conformitate cu procedura prevăzută la capitolul 31.

(9) Faptul că nu se ajunge la un acord în cadrul procedurii de consultare prevăzute la alineatul (8) de la prezentul articol nu scuteşte părţile de obligaţia de a desfăşura consultări în temeiul capitolului 31.

Art. 21.21: Subcomitetul pentru achiziţii publice

La cererea unei părţi, Subcomitetul pentru achiziţii publice (denumit în continuare "subcomitetul") instituit în temeiul articolului 33.4 alineatul (1) se reuneşte pentru a aborda chestiuni legate de punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului capitol, inclusiv următoarele:

(a) chestiuni privind achiziţiile publice care îi sunt sesizate de una dintre părţi;

(b) monitorizarea activităţilor de cooperare întreprinse de părţi, astfel cum se prevede la articolul 21.23;

(c) facilitarea participării întreprinderilor mici şi mijlocii la achiziţiile publice reglementate, astfel cum se prevede la articolul 21.22; şi

(d) discuţii privind stadiul punerii în aplicare a punctului unic de acces în temeiul articolului 21.6 alineatul (7).

Art. 21.22: Facilitarea participării întreprinderilor mici şi mijlocii

(1) Părţile recunosc contribuţia importantă pe care întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) o pot aduce la creşterea economică şi la ocuparea forţei de muncă, precum şi importanţa facilitării participării IMM-urilor la achiziţiile publice.

(2) Părţile recunosc importanţa achiziţiilor publice electronice pentru facilitarea participării IMM-urilor la procedurile de achiziţii publice prin asigurarea transparenţei.

(3) Părţile recunosc, de asemenea, importanţa alianţelor de afaceri dintre furnizorii fiecărei părţi şi, în special, dintre IMM-uri, inclusiv participarea în comun la procedurile de licitaţie.

(4) Părţile pot:

a) să furnizeze informaţii referitoare la măsurile pe care le utilizează pentru a contribui, a promova, a încuraja sau a facilita participarea IMM-urilor la achiziţiile publice;

b) să coopereze la elaborarea unor mecanisme de informare a IMM-urilor cu privire la mijloacele de participare la achiziţiile publice reglementate în temeiul prezentului capitol.

(5) Pentru a facilita participarea IMM-urilor la achiziţiile publice reglementate, fiecare parte, în măsura în care este posibil:

a) precizează o definiţie a IMM-urilor într-un portal electronic;

b) depune eforturi pentru a pune la dispoziţie întreaga documentaţie de licitaţie în mod gratuit;

c) ia orice altă măsură menită să faciliteze participarea IMM-urilor la achiziţiile publice reglementate de prezentul capitol, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie discriminatorii faţă de întreprinderile celeilalte părţi.

Art. 21.23: Cooperare

(1) Părţile depun toate eforturile pentru a dezvolta activităţi de cooperare în vederea realizării unei mai bune înţelegeri a sistemelor lor de achiziţii publice şi a unui acces mai bun la pieţele lor, în domenii precum:

a) schimbul de experienţă şi de informaţii, cum ar fi cadrele de reglementare, cele mai bune practici şi statisticile;

b) facilitarea participării furnizorilor la achiziţiile publice reglementate, în special în ceea ce priveşte IMM-urile;

c) dezvoltarea şi extinderea utilizării mijloacelor electronice în sistemele de achiziţii publice;

d) consolidarea capacităţilor prin încurajarea învăţării reciproce între funcţionarii publici şi personalul entităţilor contractante în vederea îndeplinirii dispoziţiilor prezentului capitol.

(2) Părţile informează subcomitetul menţionat la articolul 21.21 cu privire la orice astfel de activitate.

Art. 21.24: Negocieri ulterioare

Subcomitetul privind achiziţiile publice menţionat la articolul 21.21 examinează funcţionarea prezentului capitol şi, în termen de cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, poate propune Comitetului pentru comerţ respectiv să recomande ca părţile să poarte noi negocieri în vederea deschiderii unui acces suplimentar la piaţă.

CAPITOLUL 22: ÎNTREPRINDERILE DEŢINUTE DE STAT, ÎNTREPRINDERILE CĂRORA LI S-AU CONFERIT DREPTURI SAU PRIVILEGII SPECIALE ŞI MONOPOLURILE DESEMNATE

Art. 22.1: Domeniu de aplicare

(1) Părţile îşi afirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul articolului XVII alineatele (1)-(3) din GATT 1994, al Înţelegerii privind interpretarea articolului XVII din GATT 1994, precum şi în temeiul articolului VIII alineatele (1), (2) şi (5) din GATS.

(2) Prezentul capitol se aplică în cazul unei întreprinderi deţinute de stat, al unei întreprinderi căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale şi al unui monopol desemnat (denumită în continuare "entitate") care desfăşoară activităţi comerciale. În cazul în care o entitate desfăşoară atât activităţi comerciale, cât şi activităţi necomerciale (70), numai activităţile comerciale sunt reglementate de prezentul capitol.

(70)Activităţile necomerciale pot include îndeplinirea unui mandat legitim de serviciu public sau orice activitate direct legată de furnizarea apărării naţionale sau a siguranţei publice.

(3) Prezentul capitol se aplică întreprinderilor deţinute de stat, întreprinderilor cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale şi monopolurilor desemnate de la toate nivelurile de guvernare.

(4) Prezentul capitolul nu se aplică achiziţiei publice de către o parte a unui bun sau a unui serviciu achiziţionat în scopuri guvernamentale, şi nu în vederea revânzării comerciale sau în vederea furnizării unui bun sau serviciu destinat vânzării comerciale, indiferent dacă achiziţia respectivă este o "achiziţie reglementată" astfel cum este definită la articolul 21.2.

(5) Prezentul capitol nu se aplică niciunui serviciu furnizat în exercitarea autorităţii guvernamentale.

(6) Prezentul capitol nu se aplică unei întreprinderi de stat, unei întreprinderi căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau unui monopol desemnat dacă, în oricare dintre ultimele trei exerciţii financiare consecutive, veniturile anuale provenite din activităţile comerciale ale entităţii respective au fost mai mici de 100 de milioane de drepturi speciale de tragere (DST) (71).

(71)În primii cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, pragul va fi de mai puţin de 200 de milioane DST.

(7) Articolul 22.4 nu se aplică sectoarelor de servicii care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului acord.

(8) Articolul 22.4 nu se aplică în cazul în care o întreprindere deţinută de stat, o întreprindere căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau un monopol desemnat al unei părţi efectuează achiziţii şi vânzări de bunuri sau servicii în temeiul:

a) unei măsuri neconforme existente pe care partea respectivă o menţine, o continuă, o reînnoieşte sau o modifică în conformitate cu articolul 10.11, 11.8 sau 18.10, astfel cum este prevăzută în lista sa din anexa 10-A; sau

b) unei măsuri neconforme pe care partea respectivă o adoptă sau o menţine în ceea ce priveşte sectoarele, subsectoarele sau activităţile în conformitate cu articolul 10.11, 11.8 sau 18.10, astfel cum este prevăzută în lista sa din anexa 10-B.

Art. 22.2: Definiţii

În sensul prezentului capitol şi al anexei 22:

(a) "activităţi comerciale" înseamnă activităţi desfăşurate de o întreprindere al căror rezultat final este producerea unui bun sau furnizarea unui serviciu care urmează să fie vândut pe piaţa relevantă în cantităţi şi la preţuri stabilite de întreprinderea respectivă şi care sunt întreprinse cu orientare spre profit (72);

(72)Pentru mai multă certitudine, "activităţile comerciale" exclud activităţile desfăşurate de o întreprindere care funcţionează fără scop lucrativ sau pe principiul recuperării costurilor.

(b) "considerente de ordin comercial" înseamnă considerente legate de preţ, calitate, disponibilitate, vandabilitate, transport şi alte clauze şi condiţii de achiziţionare sau de vânzare ori alţi factori care ar fi luaţi în considerare, în mod normal, în deciziile comerciale ale unei întreprinderi private care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu principiile economiei de piaţă în ramura de activitate relevantă sau sectorul relevant;

(c) "a desemna" înseamnă a stabili sau a autoriza un monopol sau a extinde domeniul de aplicare al unui monopol astfel încât să acopere un bun sau un serviciu suplimentar;

(d) "monopol desemnat" înseamnă o entitate, inclusiv un grup de entităţi sau o agenţie guvernamentală, care, pe o piaţă relevantă de pe teritoriul unei părţi, este desemnată ca unic furnizor sau cumpărător al unui bun sau serviciu, dar nu include o entitate căreia i s-a conferit un drept exclusiv de proprietate intelectuală, acest drept exclusiv nefiind în sine suficient ca entitatea să fie considerată drept monopol desemnat;

(e) "întreprindere căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale" (73) înseamnă o întreprindere, publică sau privată, căreia una dintre părţi i-a conferit drepturi sau privilegii speciale, în drept sau în fapt; o parte conferă drepturi sau privilegii speciale atunci când desemnează sau limitează la două sau mai multe numărul întreprinderilor autorizate să furnizeze un bun sau un serviciu, ţinând seama de reglementarea sectorială specifică în temeiul căreia a fost conferit dreptul sau privilegiul respectiv, altfel decât în funcţie de criterii obiective, proporţionale şi nediscriminatorii, ceea ce afectează în mod semnificativ capacitatea oricărei alte întreprinderi de a furniza acelaşi bun sau serviciu în aceeaşi zonă geografică în condiţii în mod semnificativ echivalente;

(73)Pentru mai multă certitudine, acordarea unei licenţe unui număr limitat de întreprinderi pentru alocarea unei resurse rare în funcţie de criterii obiective, proporţionale şi nediscriminatorii nu este în sine un drept special sau un privilegiu.

(f) "serviciu furnizat în exercitarea autorităţii guvernamentale" înseamnă un serviciu furnizat în exercitarea autorităţii guvernamentale conform definiţiei prevăzute la articolul I alineatul (3) litera (c) din GATS, inclusiv conform definiţiei prevăzute în anexa privind serviciile financiare la GATS, după caz; şi

(g) "întreprindere deţinută de stat" înseamnă o întreprindere deţinută sau controlată de una dintre părţi (74).

(74)Pentru stabilirea dreptului de proprietate sau a controlului, toate elementele de drept şi de fapt relevante trebuie să fie examinate de la caz la caz.

Art. 22.3: Dispoziţii generale

Fără a se aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care îi revin unei părţi în temeiul prezentului capitol, nicio dispoziţie a prezentului capitol nu împiedică o parte să înfiinţeze sau să menţină întreprinderi deţinute de stat, să desemneze sau să menţină monopoluri ori să confere întreprinderilor drepturi sau privilegii speciale.

Art. 22.4: Tratamentul nediscriminatoriu şi considerentele de ordin comercial

(1) O parte se asigură că întreprinderile deţinute de stat, întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale şi monopolurile desemnate, atunci când desfăşoară activităţi comerciale:

a) acţionează în conformitate cu considerentele de ordin comercial la cumpărarea sau vânzarea unui bun sau a unui serviciu, cu excepţia cazului în care îndeplineşte condiţii ale mandatului său de serviciu public care nu sunt incompatibile cu litera (b) sau (c) de la prezentul alineat;

b) atunci când achiziţionează un bun sau un serviciu:

(i)acordă bunurilor sau serviciilor furnizate de o întreprindere a celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă bunurilor sau serviciilor similare furnizate de întreprinderi ale părţii în cauză; şi

(ii)acordă bunurilor sau serviciilor furnizate de o întreprindere care este o întreprindere vizată conform definiţiei de la articolul 10.2 alineatul (1) litera (d) de pe teritoriul părţii respective un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă bunurilor sau serviciilor similare furnizate de întreprinderi de pe piaţa relevantă de pe teritoriul părţii respective care sunt investiţii ale unor investitori ai părţii respective; şi

c) atunci când vinde un bun sau un serviciu:

(i)acordă unei întreprinderi a celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor părţii în cauză; şi

(ii)acordă unei întreprinderi care este o întreprindere vizată conform definiţiei de la articolul 10.2 alineatul (1) litera (d) de pe teritoriul părţii respective un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor de pe piaţa relevantă de pe teritoriul părţii respective care sunt investiţii ale unor investitori ai părţii respective.

(2) Alineatul (1) nu împiedică întreprinderile deţinute de stat, întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori monopolurile desemnate:

a) să achiziţioneze sau să furnizeze bunuri ori servicii cu clauze sau condiţii diferite, inclusiv privind preţul, cu condiţia ca astfel de clauze sau condiţii diferite să fie stabilite în conformitate cu considerentele de ordin comercial; sau

b) să refuze să achiziţioneze sau să furnizeze bunuri ori servicii, cu condiţia ca acest refuz să fie în conformitate cu considerentele de ordin comercial.

Art. 22.5: Cadrul de reglementare

(1) Părţile utilizează în mod optim standardele internaţionale aplicabile, inclusiv Orientările OCDE privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor deţinute de stat, după caz.

(2) Fiecare parte se asigură că orice organism de reglementare sau orice alt organism care exercită o funcţie de reglementare şi care este înfiinţat sau menţinut de partea respectivă:

a) este independent de oricare dintre întreprinderile pe care le reglementează şi nu răspunde în faţa acestora, astfel încât să se asigure eficacitatea funcţiei de reglementare; şi

b) în circumstanţe similare acţionează imparţial (75) cu privire la toate întreprinderile pe care le reglementează, inclusiv întreprinderile deţinute de stat, întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale şi monopolurile desemnate (76).

(75)Pentru mai multă certitudine, imparţialitatea cu care organismul de reglementare îşi exercită funcţiile de reglementare trebuie să fie evaluată în funcţie de metoda sau practica generală a organismului de reglementare respectiv.

(76)Pentru mai multă certitudine, în cazul sectoarelor în privinţa cărora părţile au convenit, în alte capitole ale prezentului acord, asupra unor obligaţii specifice referitoare la organismul de reglementare respectiv, prevalează dispoziţiile relevante din celelalte capitole.

(3) Fiecare parte aplică în mod consecvent şi nediscriminatoriu actele cu putere de lege şi normele sale administrative întreprinderilor deţinute de stat, întreprinderilor cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale şi monopolurilor desemnate.

Art. 22.6: Transparenţă

(1) O parte (denumită în continuare "partea solicitantă") care are un motiv să creadă că interesele sale în temeiul prezentului capitol sunt afectate de activităţile comerciale ale unei întreprinderi deţinute de stat, ale unei întreprinderi căreia i s-au acordat drepturi şi privilegii speciale sau ale unui monopol desemnat al celeilalte părţi poate solicita celeilalte părţi (denumită în continuare "partea solicitată") să furnizeze în scris informaţii cu privire la activităţile comerciale ale entităţii respective legate de punerea în aplicare a prezentului capitol.

(2) Partea solicitantă include, într-o cerere formulată în temeiul alineatului (1), o explicaţie cu privire la modul în care consideră că activităţile entităţii respective pot afecta interesele sale în temeiul prezentului capitol şi specifică informaţiile pe care le solicită dintre cele enumerate la alineatul (3).

(3) Partea solicitată furnizează următoarele informaţii, în conformitate cu alineatele (1) şi (2):

a) proprietatea şi structura de vot a entităţii, indicând procentul de acţiuni pe care partea respectivă, întreprinderile deţinute de stat, întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau monopolurile desemnate ale acesteia îl deţin cumulativ şi procentul drepturilor de vot pe care îl deţin cumulativ în cadrul entităţii respective;

b) descrierea oricăror acţiuni speciale, drepturi de vot speciale sau alte drepturi speciale pe care le deţin partea respectivă, întreprinderile deţinute de stat, întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau monopolurile desemnate ale acesteia, dacă aceste drepturi sunt diferite de cele aferente acţiunilor ordinare ale entităţii în cauză;

c) structura organizatorică a entităţii şi componenţa consiliului său de administraţie sau a unui organ echivalent;

d) descrierea departamentelor guvernamentale sau a organismelor publice care reglementează sau monitorizează entitatea; descrierea obligaţiilor de raportare care îi sunt impuse de departamentele guvernamentale sau organismele publice respective şi drepturile şi practicile departamentelor guvernamentale respective sau ale oricăror organisme publice în ceea ce priveşte numirea, revocarea sau remunerarea cadrelor superioare de conducere şi a membrilor consiliului său de administraţie sau ai oricărui alt organ de conducere echivalent;

e) venitul anual al entităţii şi activele totale din cea mai recentă perioadă de trei ani pentru care există informaţii disponibile;

f) orice derogare, imunitate şi măsură conexă de care beneficiază entitatea în temeiul actelor cu putere de lege şi al normelor administrative ale părţii solicitate; şi

g) orice informaţii suplimentare cu privire la entitate care sunt puse la dispoziţia publicului, inclusiv rapoartele financiare anuale şi auditurile efectuate de părţi terţe.

(4) Alineatele (1), (2) şi (3) nu obligă o parte să divulge informaţii confidenţiale a căror divulgare nu ar fi conformă cu actele cu putere de lege şi cu normele sale administrative, ar împiedica asigurarea respectării legii sau ar contraveni în alt mod interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi.

(5) În cazul în care partea solicitată nu dispune de informaţiile solicitate, partea respectivă comunică motivele în scris părţii solicitante.

Art. 22.7: Anexa specifică fiecărei părţi

(1) Articolul 22.4 nu se aplică în ceea ce priveşte activităţile neconforme ale întreprinderilor deţinute de stat sau ale monopolurilor desemnate pe care o parte le enumeră în lista sa din anexa 22 în conformitate cu termenii din lista părţii respective.

(2) La cererea oricăreia dintre părţi, Consiliul pentru comerţ poate adopta o decizie de modificare a anexei 22 în temeiul articolului 33.1 alineatul (6) litera (a) şi, în orice caz, ia în considerare modificarea anexei 22 în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

CAPITOLUL 23: POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI

Art. 23.1: Principii

Părţile recunosc importanţa unei concurenţe libere şi nedenaturate în cadrul comerţului şi al investiţiilor. Părţile recunosc faptul că practicile anticoncurenţiale sunt susceptibile să denatureze buna funcţionare a pieţelor şi să reducă avantajele liberalizării comerţului.

Art. 23.2: Cadrul de reglementare

(1) Fiecare parte menţine sau adoptă un drept al concurenţei care se aplică tuturor sectoarelor economiei (77) şi abordează în mod eficace următoarele practici:

(77)Pentru mai multă certitudine, la nivelul Uniunii Europene, dreptul concurenţei se aplică sectorului agricol în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO UE L 347, 20.12.2013, p. 671).

a) acordurile dintre întreprinderi, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restricţionarea sau denaturarea concurenţei;

b) abuzurile de poziţie dominantă ale uneia sau mai multor întreprinderi; şi

c) concentrările între întreprinderi care împiedică în mod semnificativ concurenţa efectivă, în special ca urmare a creării sau a consolidării unei poziţii dominante.

(2) Fiecare parte se asigură că toate întreprinderile, private sau publice, fac obiectul dreptului concurenţei menţionat la alineatul (1).

(3) Aplicarea dreptului concurenţei al fiecărei părţi nu ar trebui să împiedice, în drept sau în fapt, îndeplinirea vreunei sarcini specifice de interes public atribuite întreprinderilor în cauză. Derogările de la dreptul concurenţei al unei părţi ar trebui să fie limitate la sarcinile de interes public, să fie limitate la ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea obiectivului de politică publică urmărit şi să fie transparente.

Art. 23.3: Punerea în aplicare

(1) Fiecare parte menţine o autoritate independentă din punctul de vedere al funcţionării care este responsabilă cu punerea în aplicare deplină şi asigurarea respectării efective a dreptului concurenţei menţionat la articolul 23.2 şi care este dotată în mod corespunzător cu competenţele şi resursele necesare în acest scop.

(2) Fiecare parte aplică dreptul concurenţei într-un mod transparent şi nediscriminatoriu, respectând principiul echităţii procedurale şi principiul dreptului la apărare al întreprinderilor în cauză, indiferent de cetăţenia lor şi de modul de deţinere în proprietate.

Art. 23.4: Cooperare

(1) Părţile recunosc că este în interesul lor comun să promoveze cooperarea cu privire la chestiunile legate de politica în domeniul concurenţei şi la asigurarea respectării acesteia.

(2) Pentru a facilita cooperarea, autorităţile de concurenţă ale părţilor pot face schimb de informaţii, sub rezerva normelor de confidenţialitate prevăzute în actele cu putere de lege şi normele lor administrative.

(3) Autorităţile de concurenţă ale părţilor depun eforturi pentru a-şi coordona, în măsura posibilului şi dacă este cazul, activităţile de asigurare a respectării legislaţiei în cazul unor comportamente sau situaţii similare sau conexe.

Art. 23.5: Consultări

(1) Pentru a încuraja înţelegerea reciprocă între părţi sau pentru a aborda chestiuni specifice privind interpretarea sau aplicarea prezentului capitol, părţile iniţiază cu promptitudine, la cererea oricăreia dintre ele, consultări cu privire la orice chestiune referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentului capitol (78). Partea care solicită consultări indică, dacă este cazul, impactul pe care îl are chestiunea respectivă asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi.

(78)Pentru Uniunea Europeană, interlocutorul este DG Concurenţă din cadrul Comisiei Europene.

(2) Pentru a facilita consultările menţionate la alineatul (1), fiecare parte face eforturi pentru a-i furniza celeilalte părţi informaţii neconfidenţiale relevante.

Art. 23.6: Neaplicarea soluţionării litigiilor

- Capitolul 31 nu se aplică prezentului capitol.

CAPITOLUL 24: SUBVENŢII

Art. 24.1: Principii

Părţile recunosc că se pot acorda subvenţii dacă sunt necesare pentru realizarea unor obiective de politică publică. Cu toate acestea, părţile recunosc faptul că anumite subvenţii sunt susceptibile să denatureze buna funcţionare a pieţelor şi să reducă avantajele liberalizării comerţului şi ale concurenţei. Prin urmare, în principiu, o parte nu acordă subvenţii dacă acestea afectează sau sunt susceptibile să afecteze comerţul şi concurenţa dintre părţi.

Art. 24.2: Definiţie şi domeniu de aplicare

(1) În sensul prezentului capitol, "subvenţie" înseamnă o măsură care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 1.1 din Acordul SMC, indiferent dacă este acordată unei întreprinderi care furnizează bunuri sau unei întreprinderi care furnizează servicii (79).

(79)Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu aduce atingere rezultatului discuţiilor ulterioare purtate în cadrul OMC sau al forurilor plurilaterale conexe cu privire la definirea subvenţiilor pentru servicii.

(2) Prezentul capitol se aplică subvenţiilor care sunt specifice în conformitate cu articolul 2 din Acordul SMC.

(3) Prezentul capitol se aplică subvenţiilor acordate oricărei întreprinderi, inclusiv întreprinderilor private şi publice.

(4) Fiecare parte se asigură că subvenţiile acordate întreprinderilor cărora le-a fost încredinţată prestarea de servicii de interes economic general fac obiectul normelor prevăzute în prezentul capitol, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor specifice atribuite întreprinderilor respective. Sarcinile atribuite trebuie să fie transparente, iar orice limitare sau abatere de la aplicarea normelor prevăzute în prezentul capitol nu trebuie să depăşească ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea sarcinilor respective.

(5) Articolul 24.5 nu se aplică subvenţiilor legate de comerţul cu mărfuri care fac obiectul anexei 1 la Acordul privind agricultura.

(6) Articolele 24.5 şi 24.6 nu se aplică sectorului audiovizual.

(7) Articolele 24.5 şi 24.6 nu se aplică subvenţiilor acordate pentru a sprijini populaţiile indigene şi comunităţile acestora în dezvoltarea lor economică (80). Aceste subvenţii trebuie să fie specifice, proporţionale şi transparente.

(80)În sensul prezentului alineat, populaţiile indigene şi comunităţile acestora sunt considerate a fi cele definite în dreptul fiecărei părţi. Pentru Uniunea Europeană, dreptul său cuprinde atât dreptul Uniunii Europene, cât şi dreptul fiecăruia dintre statele sale membre.

(8) Articolele 24.5 şi 24.6 nu se aplică subvenţiilor acordate pentru repararea pagubelor provocate de dezastre naturale sau de alte evenimente excepţionale.

(9) Articolul 24.5 nu se aplică subvenţiilor care sunt acordate temporar pentru a răspunde unei urgenţe economice (81). Astfel de subvenţii trebuie să fie proporţionale şi specifice pentru a remedia urgenţa economică respectivă.

(81)Prin "urgenţă economică" se înţelege un eveniment economic care cauzează o perturbare gravă a economiei unei părţi. Pentru Uniunea Europeană, prin "economia unei părţi" se înţelege economia Uniunii Europene sau a unuia sau mai multor state membre ale acesteia.

(10) Consiliul pentru comerţ poate adopta o decizie de modificare a definiţiei "subvenţiei" prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol în măsura în care aceasta se referă la întreprinderile care furnizează servicii, pentru a încorpora rezultatul discuţiilor ulterioare din cadrul OMC sau al forurilor plurilaterale conexe pe această temă, în temeiul articolului 33.1 alineatul (6) litera (a).

Art. 24.3: Relaţia cu Acordul OMC

Prezentul capitol se aplică fără a se aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor unei părţi care decurg din articolul XV din GATS, din articolul XVI din GATT 1994, din Acordul SMC şi din Acordul privind agricultura.

Art. 24.4: Transparenţă

(1) În ceea ce priveşte orice subvenţie acordată sau menţinută pe teritoriul său, fiecare parte pune la dispoziţie următoarele informaţii:

a) temeiul juridic şi scopul subvenţiei;

b) forma subvenţiei;

c) cuantumul subvenţiei sau suma înscrisă în buget pentru subvenţie; şi

d) dacă este posibil, numele beneficiarului subvenţiei.

(2) O parte îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol prin:

a) notificare în temeiul articolului 25 din Acordul SMC, cu condiţia ca notificarea să conţină toate informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi să fie prezentată cel puţin o dată la doi ani;

b) notificare în temeiul articolului 18 din Acordul privind agricultura; sau

c) publicarea de către partea respectivă sau în numele acesteia pe un site accesibil publicului, până la data de 31 decembrie a anului calendaristic care urmează anului în care a fost acordată sau menţinută subvenţia.

Art. 24.5: Consultări

(1) În cazul în care o parte consideră că o subvenţie acordată de cealaltă parte are sau ar putea avea un efect negativ asupra intereselor sale comerciale sau asupra concurenţei, partea respectivă (denumită în continuare "partea solicitantă") îi poate comunica celeilalte părţi (denumită în continuare "partea solicitată") această preocupare în scris şi poate solicita consultări cu privire la chestiunea respectivă. O astfel de cerere trebuie să includă o explicaţie a modului în care subvenţia are sau ar putea avea un efect negativ asupra intereselor comerciale ale părţii solicitante sau asupra concurenţei.

(2) În sensul alineatului (1), partea solicitantă poate solicita părţii solicitate următoarele informaţii cu privire la subvenţie:

a) temeiul juridic şi obiectivul de politică sau scopul subvenţiei;

b) forma subvenţiei;

c) datele şi durata subvenţiei şi orice alte termene aferente subvenţiei;

d) cerinţele privind eligibilitatea pentru subvenţie;

e) suma totală sau suma anuală înscrisă în buget pentru subvenţie;

f) dacă este posibil, numele beneficiarului subvenţiei; şi

g) orice alte informaţii care permit evaluarea efectului negativ al subvenţiei.

(3) Partea solicitată furnizează în scris informaţiile solicitate în temeiul alineatului (2) în termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii.

(4) În cazul în care partea solicitată nu furnizează, integral sau parţial, informaţiile solicitate în temeiul alineatelor (2) şi (3), partea solicitată explică motivele în scris.

(5) În cazul în care, după primirea informaţiilor solicitate şi în urma consultărilor, partea solicitantă consideră că subvenţia în cauză are sau poate avea un efect negativ semnificativ asupra intereselor sale comerciale sau asupra concurenţei, partea solicitată depune toate eforturile pentru a elimina sau a reduce la minimum efectul respectiv.

Art. 24.6: Subvenţii supuse unor condiţii

(1) La acordarea următoarelor subvenţii, fiecare parte aplică următoarele condiţii:

a) în ceea ce priveşte subvenţiile prin care o administraţie publică, în mod direct sau indirect, îşi asumă răspunderea de a garanta datoriile sau pasivele anumitor întreprinderi, condiţia ca acoperirea datoriilor sau a pasivelor să nu fie nelimitată în privinţa cuantumului datoriilor sau pasivelor respective sau ca durata răspunderii administraţiei publice respective să nu fie nelimitată; şi

b) în ceea ce priveşte subvenţiile acordate întreprinderilor insolvabile sau aflate în dificultate, cum ar fi împrumuturile şi garanţiile, granturile în numerar, injecţiile de capital, aportul de active sub preţul pieţei şi scutirile fiscale, cu o durată mai mare de un an, condiţia să fi fost elaborat un plan de restructurare credibil, bazat pe ipoteze realiste, cu scopul de a asigura revenirea, într-un termen rezonabil, a întreprinderilor insolvabile sau aflate în dificultate la viabilitatea pe termen lung şi cu contribuţia întreprinderii în cauză, cu excepţia întreprinderilor mici şi mijlocii, la costurile de restructurare.

(2) Alineatul (1) litera (b) nu se aplică subvenţiilor acordate întreprinderilor ca sprijin temporar de lichiditate sub forma garanţiilor pentru împrumuturi sau a împrumuturilor limitate la suma de care este nevoie doar pentru a menţine în activitate întreprinderea aflată în dificultate pentru perioada necesară adoptării unui plan de restructurare sau de lichidare.

(3) Prezentul articol se aplică numai subvenţiilor care afectează sau sunt susceptibile să afecteze comerţul şi concurenţa celeilalte părţi.

(4) Prezentul articol nu se aplică subvenţiilor:

a) care sunt acordate pentru a asigura ieşirea ordonată de pe piaţă a unei societăţi; sau

b) ale căror cuantumuri sau bugete cumulate sunt mai mici de 170 000 DST per întreprindere pe o perioadă de trei ani consecutivi.

Art. 24.7: Utilizarea subvenţiilor

Fiecare parte se asigură că întreprinderile utilizează subvenţiile doar pentru obiectivul de politică definit explicit pentru care au fost acordate (82).

(82)Pentru mai multă certitudine, atunci când o parte a instituit cadrele legislative şi procedurile administrative adecvate în acest sens, obligaţia este considerată îndeplinită.

Art. 24.8: Neaplicarea soluţionării litigiilor

- Capitolul 31 nu se aplică articolului 24.5 alineatul (5).

Art. 24.9: Confidenţialitate

(1) Atunci când fac schimb de informaţii în conformitate cu prezentul capitol, părţile iau în considerare limitările impuse de legislaţia lor privind secretul profesional şi de afaceri şi asigură protecţia secretelor de afaceri şi a altor informaţii confidenţiale.

(2) În cazul în care una dintre părţi comunică informaţii în temeiul prezentului capitol, partea care le primeşte păstrează confidenţialitatea informaţiilor respective.

CAPITOLUL 25: PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

SECŢIUNEA A: DISPOZIŢII GENERALE

Art. 25.1: Obiective

(1) Obiectivele prezentului capitol sunt următoarele:

a) facilitarea producerii şi a comercializării de produse şi servicii inovatoare şi creative între părţi, contribuind astfel la dezvoltarea unei economii mai durabile şi mai favorabile incluziunii pentru părţi;

b) facilitarea şi reglementarea comerţului dintre părţi, precum şi reducerea denaturărilor şi a obstacolelor din calea acestui comerţ; şi

c) atingerea unui nivel adecvat şi eficace de protecţie şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

(2) Obiectivele prevăzute la articolul 7 din Acordul TRIPS se aplică prezentului capitol mutatis mutandis.

Art. 25.2: Domeniu de aplicare

(1) Fiecare parte îşi respectă angajamentele asumate în temeiul tratatelor internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale la care a aderat, inclusiv al Acordului TRIPS.

(2) Prezentul capitol completează şi precizează drepturile şi obligaţiile care îi revin fiecărei părţi în temeiul Acordului TRIPS şi al altor tratate internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale.

(3) Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu împiedică o parte să aplice dispoziţii ale legislaţiei sale care introduc standarde mai ridicate pentru protecţia şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu prezentul capitol. Fiecare parte este liberă să stabilească metoda adecvată de punere în aplicare a prezentului capitol în cadrul propriului sistem juridic şi al propriei practici juridice.

Art. 25.3: Principii

(1) Principiile prevăzute la articolul 8 din Acordul TRIPS se aplică prezentului capitol mutatis mutandis.

(2) Având în vedere obiectivele de politică publică aflate la baza sistemelor interne, părţile recunosc necesitatea ca, prin intermediul sistemelor lor de proprietate intelectuală, respectând în acelaşi timp principiile transparenţei, ţinând seama de interesele părţilor interesate relevante, inclusiv ale titularilor de drepturi, ale utilizatorilor şi ale publicului larg, să facă următoarele:

a) să promoveze inovarea şi creativitatea; şi

b) să faciliteze difuzarea informaţiilor, a cunoştinţelor, a tehnologiei, a culturii şi a artelor.

Art. 25.4: Definiţii

În sensul prezentului capitol şi al anexelor 25-A, 25-B şi 25-C:

(a) "Convenţia de la Berna" înseamnă Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice, întocmită la Berna la 9 septembrie 1886, astfel cum a fost modificată la 28 septembrie 1979;

(b) "proprietate intelectuală" înseamnă toate categoriile de drepturi de proprietate intelectuală care intră sub incidenţa subsecţiunilor 1-7 din secţiunea B a prezentului capitol sau a secţiunilor 1-7 din partea II a Acordului TRIPS; protecţia proprietăţii intelectuale include protecţia împotriva concurenţei neloiale în temeiul articolului 10a din Convenţia de la Paris;

(c) "Convenţia de la Paris" înseamnă Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, astfel cum a fost revizuită ultima dată la Stockholm la 14 iulie 1967 şi astfel cum a fost modificată la 28 septembrie 1979;

(d) "Convenţia de la Roma" înseamnă Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, întocmită la Roma la 26 octombrie 1961; şi

(e) "OMPI" înseamnă Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale.

Art. 25.5: Tratament naţional

(1) Pentru toate categoriile de drepturi de proprietate intelectuală reglementate de prezentul capitol, fiecare parte acordă resortisanţilor celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor resortisanţi în ceea ce priveşte protecţia (83) drepturilor de proprietate intelectuală, sub rezerva exceptărilor care sunt deja prevăzute în Convenţia de la Paris, în Convenţia de la Berna, în Convenţia de la Roma sau în Tratatul asupra proprietăţii intelectuale în materie de circuite integrate întocmit la Washington la 26 mai 1989 şi în Tratatul OMPI privind interpretările şi execuţiile şi fonogramele (WPPT) întocmit la Geneva la 20 decembrie 1996. În privinţa artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, această obligaţie se aplică numai pentru drepturile prevăzute în prezentul capitol.

(83)În sensul prezentului alineat, termenul "protecţie" include aspectele care afectează disponibilitatea, dobândirea, domeniul de aplicare, păstrarea şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi aspectele care afectează utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală abordate în mod specific în prezentul capitol. În plus, în sensul prezentului alineat, termenul "protecţie" include şi măsuri de prevenire a eludării măsurilor tehnologice eficace şi măsuri referitoare la informaţiile privind regimul drepturilor.

(2) O parte poate să se prevaleze de exceptările permise în temeiul alineatului (1) în ceea ce priveşte procedurile sale judiciare şi administrative, inclusiv să solicite unui resortisant al celeilalte părţi să desemneze un domiciliu ales pe teritoriul său ori să numească un reprezentant pe teritoriul său, cu condiţia ca această exceptare:

a) să fie necesară pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau a normelor administrative ale părţii în cauză care nu sunt incompatibile cu prezentul capitol; şi

b) să nu fie aplicată într-un mod care ar constitui o restricţie disimulată a comerţului.

(3) Alineatul (1) nu se aplică procedurilor prevăzute în acordurile multilaterale încheiate sub auspiciile OMPI referitoare la dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate intelectuală.

Art. 25.6: Proprietatea intelectuală şi sănătatea publică

(1) Părţile recunosc importanţa Declaraţiei privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică, adoptată la Doha la 14 noiembrie 2001 de Conferinţa ministerială a OMC (denumită în continuare "Declaraţia de la Doha"). În interpretarea şi punerea în aplicare a drepturilor şi obligaţiilor care decurg din prezentul capitol, părţile asigură coerenţa cu Declaraţia de la Doha.

(2) Fiecare parte pune în aplicare articolul 31a din Acordul TRIPS, precum şi anexa şi apendicele la anexa respectivă, care au intrat în vigoare la 23 ianuarie 2017.

Art. 25.7: Epuizare

Nicio dispoziţie din prezentul acord nu împiedică o parte să stabilească dacă sau în ce condiţii se aplică epuizarea drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul sistemului său juridic.

SECŢIUNEA B: STANDARDELE PRIVIND DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

SUBSECŢIUNEA 1: DREPTURILE DE AUTOR ŞI DREPTURILE CONEXE

Art. 25.8: Acorduri internaţionale

(1) Fiecare parte îşi afirmă angajamentul faţă de următoarele tratate, pe care le respectă:

a) Convenţia de la Berna;

b) Convenţia de la Roma;

(c) Tratatul OMPI privind dreptul de autor (TDA), întocmit la Geneva la 20 decembrie 1996;

d) WPPT; şi

e) Tratatul de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate, adoptat la Marrakesh la 27 iunie 2013.

(2) Fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru a ratifica sau a adera la Tratatul de la Beijing privind interpretările şi execuţiile audiovizuale, adoptat la Beijing la 24 iunie 2012.

Art. 25.9: Autori

Fiecare parte acordă autorilor dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice:

(a) reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a operelor lor;

(b) orice formă de distribuţie către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace;

(c) orice comunicare către public a operelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziţia publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual; şi

(d) închirierea comercială către public a originalului sau a copiilor programelor lor informatice sau a operelor lor cinematografice.

Art. 25.10: Artişti interpreţi sau executanţi

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al artiştilor interpreţi sau executanţi de a autoriza sau de a interzice:

(a) fixarea (84) interpretărilor sau execuţiilor lor;

(84)"Fixare" înseamnă încorporarea sunetelor sau a reprezentărilor acestora, pe un suport care permite perceperea lor, reproducerea lor sau comunicarea lor cu ajutorul unui dispozitiv.

(b) reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor;

(c) distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor;

(d) punerea la dispoziţia publicului a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual; şi

(e) radiodifuzarea fără fir şi comunicarea către public a interpretărilor sau execuţiilor lor, cu excepţia cazului în care interpretarea sau execuţia este ea însăşi deja o execuţie sau interpretare radiodifuzată sau efectuată pornind de la o fixare.

Art. 25.11: Producători de fonograme

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de a autoriza sau de a interzice:

(a) reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a fonogramelor lor;

(b) distribuirea către public, prin vânzare sau printr-un alt tip de transfer de proprietate, a fonogramelor lor, inclusiv a copiilor acestora;

(c) punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual; şi

(d) închirierea comercială către public a fonogramelor lor.

Art. 25.12: Organisme de radiodifuziune

Fiecare parte prevede pentru organismele de radiodifuziune dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice:

(a) fixarea emisiunilor lor transmise prin mijloace fără fir;

(b) reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a fixărilor emisiunilor lor transmise prin mijloace fără fir; şi

(c) redifuzarea prin mijloace fără fir a emisiunilor lor, precum şi comunicarea către public (85) a emisiunilor lor, dacă respectiva comunicare este realizată în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare.

(85)Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie a prezentului alineat nu împiedică o parte să stabilească condiţiile în care poate fi exercitat acest drept, în conformitate cu articolul 13 litera (d) din Convenţia de la Roma.

Art. 25.13: Radiodifuzarea şi comunicarea către public a fonogramelor publicate în scopuri comerciale (86)

(86)Fiecare parte poate acorda artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme drepturi mai extinse în ceea ce priveşte radiodifuzarea şi comunicarea către public a fonogramelor publicate în scopuri comerciale.

(1) Fiecare parte prevede un drept pentru a se asigura că utilizatorul plăteşte o remuneraţie echitabilă unică artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme atunci când o fonogramă publicată în scopuri comerciale sau o reproducere a unei astfel de fonograme este utilizată pentru radiodifuzare sau pentru comunicare către public (87).

(87)În sensul prezentului articol, "comunicarea către public" nu include punerea la dispoziţia publicului a unei fonograme, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la aceasta din orice loc şi în orice moment ales în mod individual.

(2) Fiecare parte se asigură că remuneraţia echitabilă unică prevăzută la alineatul (1) este repartizată între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme. În absenţa unui acord între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme, fiecare parte poate adopta acte legislative prin care să stabilească modalităţile de repartizare a acestei remuneraţii echitabile unice între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme.

Art. 25.14: Durata protecţiei

(1) Drepturile autorului unei opere se aplică pe întreaga durată a vieţii autorului respectiv şi timp de cel puţin 70 de ani de la decesul său, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului (88).

(88)Dacă o parte prevede o durată specială a protecţiei în cazurile în care o persoană juridică este desemnată ca titular al drepturilor, durata protecţiei este de cel puţin 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului.

(2) În cazul unei opere comune, durata protecţiei prevăzută la alineatul (1) se calculează de la data decesului ultimului supravieţuitor dintre autori.

(3) În cazul operelor anonime sau publicate sub pseudonim, durata protecţiei este de cel puţin 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului. Cu toate acestea, dacă pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra identităţii autorului sau dacă autorul îşi dezvăluie identitatea în perioada menţionată la prezentul alineat, durata de protecţie care se aplică este cea prevăzută la alineatul (1).

(4) Durata de protecţie a operelor cinematografice sau audiovizuale expiră la cel puţin 70 de ani de la data decesului ultimului supravieţuitor dintre autori. Persoanele care trebuie să fie considerate autori ai unei opere cinematografice sau audiovizuale sunt stabilite de actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţilor.

(5) Drepturile organismelor de radiodifuziune încetează după 50 de ani de la data primei difuzări a unei emisiuni.

(6) Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi încetează după cel puţin 50 de ani de la data fixării interpretării sau execuţiei; totuşi:

a) dacă fixarea interpretării sau executării este publicată în mod legal sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de una dintre părţi, este comunicată în mod legal către public în perioada de 50 de ani menţionată în prezentul alineat, durata protecţiei se calculează de la data primei astfel de publicări sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de una dintre părţi, de la prima astfel de comunicare către public; în cazul în care una dintre părţi prevede ambele posibilităţi, durata protecţiei se calculează de la evenimentul care survine mai devreme; şi

b) dacă fixarea interpretării sau executării într-o fonogramă este publicată în mod legal sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de una dintre părţi, este comunicată în mod legal către public în perioada de 50 de ani menţionată în prezentul alineat, durata protecţiei încetează la cel puţin 70 de ani de la data primei astfel de publicări sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de una dintre părţi, de la prima astfel de comunicare către public; în cazul în care una dintre părţi prevede ambele posibilităţi, durata protecţiei se calculează de la evenimentul care survine mai devreme.

(7) Drepturile producătorilor de fonograme încetează la cel puţin 50 de ani de la data fixării. Totuşi, dacă fonograma este publicată în mod legal sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de una dintre părţi, este comunicată în mod legal către public în perioada respectivă, drepturile respective încetează la cel puţin 70 de ani de la data primei astfel de publicări sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de una dintre părţi, de la prima astfel de comunicare către public. Părţile pot adopta sau menţine măsuri eficace pentru a se asigura că profitul generat în cursul celor 20 de ani de protecţie, ulteriori perioadei de 50 de ani este repartizat în mod echitabil între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme.

Art. 25.15: Drept de suită

(1) Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă grafică sau plastică, un "drept de suită", care trebuie definit ca un drept inalienabil la care nu se poate renunţa, nici chiar anticipat, de a încasa o redevenţă pe baza preţului de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor (89).

(89)În pofida prezentului articol, pentru Chile, articolul 36 primul paragraf din Legea nr. 17.366 din 28 august 1970, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 21.045 din 13 octombrie 2017, poate continua să se aplice în ceea ce priveşte calcularea redevenţelor.

(2) Dreptul de suită la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică profesionişti ai pieţei obiectelor de artă, cum ar fi saloane, galerii de artă şi, în general, orice comerciant de opere de artă, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari.

(3) Fiecare parte poate prevedea că dreptul de suită menţionat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare în cazul în care vânzătorul a achiziţionat opera direct de la autorul acesteia cu mai puţin de trei ani înainte de data revânzării în cauză şi dacă preţul de revânzare nu depăşeşte o anumită sumă minimă.

Art. 25.16: Gestiunea colectivă a drepturilor

(1) Părţile promovează cooperarea dintre societăţile lor de gestiune colectivă cu scopul de a favoriza disponibilitatea operelor şi a altui obiect protejat pe teritoriul părţilor şi transferul veniturilor provenite din drepturi între societăţile lor de gestiune colectivă pentru utilizarea acestor opere sau a altui obiect protejat.

(2) Părţile promovează transparenţa societăţilor de gestiune colectivă, în special cu privire la veniturile provenite din drepturi pe care le colectează, la deducerile pe care le aplică asupra veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, la utilizarea veniturilor provenite din drepturi colectate, la politica de repartizare şi la repertoriul lor.

(3) Fiecare parte se asigură că societăţile de gestiune colectivă stabilite pe teritoriul unei părţi care reprezintă o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părţi prin intermediul unui acord de reprezentare sunt încurajate să achite cu exactitate, cu regularitate şi cu diligenţă sumele datorate societăţii de gestiune colectivă reprezentate şi să furnizeze societăţii de gestiune colectivă reprezentate informaţii privind cuantumul veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează în numele acesteia şi privind deducerile aplicate asupra veniturilor respective provenite din drepturi.

Art. 25.17: Limitări şi excepţii

Fiecare parte prevede limitări sau excepţii privind drepturile stabilite la articolele 25.9-25.13 doar în anumite cazuri speciale care nu aduc atingere exploatării normale a operei sau a altui obiect protejat şi nici nu cauzează un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularului drepturilor.

Art. 25.18: Protecţia măsurilor tehnologice

(1) Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva eludării oricărei măsuri tehnologice eficace pe care persoana în cauză o efectuează cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate să ştie că urmăreşte acest obiectiv.

(2) Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva fabricării, importului, distribuirii, vânzării, închirierii, publicităţii în scopul vânzării sau închirierii ori posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, produselor sau componentelor ori împotriva furnizării de servicii care:

a) fac obiectul unei promovări, publicităţi sau vânzări în scopul eludării oricăror măsuri tehnologice eficace;

b) au doar un scop sau o utilizare semnificativ(ă) din punct de vedere comercial limitat(ă), în afară de eludarea unor măsuri tehnologice eficace; sau

c) sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite sau de a facilita eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace.

(3) În sensul prezentei subsecţiuni, "măsură tehnologică" înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cursul normal al exploatării sale, este proiectată pentru a preveni sau a limita, în ceea ce priveşte operele sau alte obiecte protejate (90), acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislaţiei unei părţi. Măsurile tehnologice sunt considerate eficace dacă utilizarea unei opere sau a unui alt obiect protejat este controlată de titularii de drepturi prin aplicarea unui procedeu de control al accesului sau de protecţie, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei sau ale altui obiect protejat, sau a unui mecanism de control al copierii, care îndeplineşte obiectivul de protecţie.

(90)Pentru mai multă certitudine, termenul "opere sau alte obiecte protejate" nu se aplică operelor sau altor obiecte protejate pentru care durata protecţiei a expirat.

(4) În pofida protecţiei juridice prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, în absenţa unor măsuri voluntare luate de titularii de drepturi, fiecare parte poate lua măsuri adecvate, dacă este necesar, pentru a se asigura că protecţia juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace prevăzută în conformitate cu prezentul articol nu îi împiedică pe beneficiarii excepţiilor sau limitărilor prevăzute în conformitate cu articolul 25.17 să se bucure de respectivele excepţii sau limitări.

Art. 25.19: Obligaţii referitoare la informaţiile privind regimul drepturilor

(1) Fiecare parte asigură protecţie juridică adecvată împotriva oricărei persoane care, în cunoştinţă de cauză, desfăşoară fără a fi abilitată oricare dintre următoarele acte, în cazul în care persoana respectivă ştie sau are motive întemeiate să ştie că, procedând astfel, provoacă, permite, facilitează sau ascunde o încălcare a oricărui drept de autor sau drept conex prevăzut în dreptul părţii respective:

a) eliminarea sau modificarea oricăror informaţii în format electronic privind regimul drepturilor; şi

b) distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentei subsecţiuni, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizare informaţiile în format electronic privind regimul drepturilor.

(2) În sensul prezentului articol, "informaţii privind regimul drepturilor" înseamnă orice informaţii furnizate de titularii de drepturi care identifică opera sau alt obiect protejat menţionat în prezentul articol, autorul sau orice alt titular de drepturi sau informaţii despre termenele şi condiţiile de utilizare a operei sau a altui obiect protejat, precum şi orice numere sau coduri care reprezintă astfel de informaţii.

(3) Alineatul (2) se aplică dacă oricare dintre informaţiile menţionate la alineatul respectiv este asociată unei copii a unei opere sau a altui obiect protejat menţionat în prezentul articol sau apare în legătură cu o comunicare către public a operei sau a obiectului protejat respectiv.

SUBSECŢIUNEA 2: MĂRCI

Art. 25.20: Acorduri internaţionale

Fiecare parte:

(a) respectă Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, astfel cum a fost modificat la 12 noiembrie 2007;

(b) respectă Tratatul privind dreptul mărcilor, întocmit la Geneva la 27 octombrie 1994, şi Aranjamentul de la Nisa din 15 iunie 1957 privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, astfel cum a fost modificat la 28 septembrie 1979; şi

(c) depune toate eforturile rezonabile pentru a adera la Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor, întocmit la Singapore la 27 martie 2006.

Art. 25.21: Drepturi conferite de o marcă

Fiecare parte prevede că titularul unei mărci înregistrate deţine dreptul exclusiv de a împiedica terţii care nu au consimţământul titularului să utilizeze, în cursul operaţiunilor lor comerciale, semne identice sau similare cu cele pentru care este înregistrată marca, în cazul în care această utilizare riscă să creeze confuzie. În cazul utilizării unui semn identic pentru produse sau servicii identice, riscul de a se crea confuzie este prezumat.

Art. 25.22: Procedura de înregistrare

(1) Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor, în care fiecare decizie negativă definitivă luată de autoritatea relevantă în materie de mărci, inclusiv deciziile de refuz parţial al înregistrării, se motivează în mod corespunzător şi se comunică în scris părţii relevante.

(2) Fiecare parte oferă terţilor posibilitatea de a se opune cererilor de înregistrare a mărcilor sau, după caz în conformitate cu legislaţia sa, înregistrărilor de mărci. Aceste proceduri de opoziţie sunt contradictorii.

(3) Fiecare parte prevede o bază de date electronică aflată la dispoziţia publicului care conţine cererile de înregistrare a mărcilor şi înregistrările mărcilor.

Art. 25.23: Mărci notorii

Pentru a pune în aplicare protecţia mărcilor notorii, astfel cum este menţionată la articolul 6a din Convenţia de la Paris şi la articolul 16 alineatele (2) şi (3) din Acordul TRIPS, părţile afirmă importanţa Recomandării comune referitoare la dispoziţiile privind protecţia mărcilor notorii, adoptată de Adunarea Uniunii de la Paris pentru Protecţia Proprietăţii Industriale şi de Adunarea generală a OMPI în cadrul celei de a treizeci şi patra serii de sesiuni ale adunărilor statelor membre ale OMPI, care a avut loc în perioada 20-29 septembrie 1999.

Art. 25.24: Excepţii de la drepturile conferite de o marcă

(1) Fiecare parte:

a) prevede utilizarea echitabilă a termenilor descriptivi ca excepţie limitată de la drepturile conferite de mărci; şi

b) poate să prevadă şi alte excepţii limitate.

(2) Alineatul (1) se aplică cu condiţia ca excepţiile să ţină seama de interesele legitime ale titularilor mărcilor şi ale terţilor.

(3) Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terţ utilizarea, în cadrul operaţiunilor comerciale:

a) a numelui sau a adresei sale;

b) a indicaţiilor privind felul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică sau data fabricaţiei produsului sau a furnizării serviciului sau a altor caracteristici ale produsului sau serviciului; sau

c) a mărcii, atunci când aceasta este necesară pentru indicarea destinaţiei unui produs sau a unui serviciu, în special ca accesorii sau piese de schimb.

(4) Alineatul (3) se aplică în cazul în care utilizarea de către un terţ se face în conformitate cu practicile loiale în materie industrială sau comercială (91).

(91)Ca alternativă, o parte poate supune această utilizare condiţiei de a nu induce în eroare sau de a nu crea confuzie în rândul părţii relevante a publicului.

(5) O parte poate să prevadă că dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terţ utilizarea, în cadrul operaţiunilor comerciale, a unui drept anterior cu aplicabilitate locală dacă dreptul respectiv este recunoscut în dreptul părţii respective şi este utilizat în limita teritoriului pe care este recunoscut.

Art. 25.25: Cauze de decădere

(1) Fiecare parte prevede că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în decursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani, marca nu a fost utilizată efectiv pe teritoriul relevant în legătură cu produsele sau serviciile pentru care este înregistrată şi dacă nu există motive întemeiate pentru neutilizare. Cu toate acestea, o parte poate să prevadă că nicio persoană nu poate reclama decăderea din drepturi a titularului unei mărci dacă, între încheierea perioadei de cinci ani şi prezentarea cererii de decădere, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv. Totuşi, începerea sau reluarea utilizării într-un interval de trei luni înainte de prezentarea cererii de decădere, termen care a început să curgă cel mai devreme la încheierea perioadei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luată în considerare dacă pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin doar după ce titularul a luat cunoştinţă de eventuala depunere a cererii de decădere.

(2) Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale şi în cazul în care, ulterior datei la care a fost înregistrată marca şi ca urmare a activităţii sau inactivităţii titularului, aceasta a devenit denumirea comercială obişnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată (92).

(92)Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale şi în cazul în care, ulterior datei la care a fost înregistrată marca şi ca urmare a utilizării ei de către titular sau cu consimţământul acestuia pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, marca poate să inducă în eroare publicul, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau originea geografică a produselor sau serviciilor respective.

Art. 25.26: Cereri formulate cu rea-credinţă

O marcă poate fi declarată nulă în cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant. Fiecare parte poate să prevadă, de asemenea, că o astfel de marcă nu se înregistrează.

SUBSECŢIUNEA 3: DESENE ŞI MODELE (93)

(93)Trimiterile la desene şi modele din prezentul capitol se citesc ca trimiteri la desenele şi modelele industriale înregistrate.

Art. 25.27: Acorduri internaţionale

Fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru a adera la Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, adoptat la Geneva la 2 iulie 1999.

Art. 25.28: Protecţia desenelor şi modelelor înregistrate (94)

(94)Uniunea acordă protecţie şi unui desen sau model neînregistrat dacă acesta îndeplineşte cerinţele Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO CE L 3, 5.1.2002, p. 1).

(1) Fiecare parte prevede protecţia desenelor şi modelelor create în mod independent care sunt noi sau originale (95). Această protecţie este furnizată prin înregistrare şi conferă titularului un drept exclusiv în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.

(95)O parte poate să prevadă în legislaţia sa că poate fi impusă şi cerinţa ca desenele sau modelele să aibă caracter individual. Uniunea Europeană consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui astfel de utilizator de orice desen sau model industrial făcut public.

(2) Un titular al unui desen sau model industrial înregistrat are dreptul să împiedice terţii care nu au consimţământul său cel puţin să fabrice, să vândă, să importe, să exporte produsul care conţine sau încorporează desenul sau modelul protejat ori să utilizeze articole care conţin sau încorporează desenul sau modelul protejat, în cazul în care aceste acţiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale, aduc atingere în mod nejustificat exploatării normale a desenului sau modelului sau nu sunt compatibile cu practicile comerţului echitabil.

(3) Un desen sau un model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou şi original:

a) numai dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă în timpul unei utilizări normale a produsului complex; şi

b) numai în măsura în care caracteristicile vizibile ale părţii componente menţionate la litera (a) îndeplinesc, în sine, cerinţa în materie de noutate sau de originalitate.

(4) În sensul alineatului (3) litera (a), "utilizare normală" înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, excluzând lucrările de întreţinere, de service sau de reparaţii.

Art. 25.29: Durata protecţiei

Durata protecţiei disponibilă este de cel puţin 15 ani de la data depunerii cererii.

Art. 25.30: Excepţii şi excluderi

(1) Fiecare parte poate să prevadă excepţii limitate de la protecţia desenelor şi modelelor, cu condiţia ca aceste excepţii să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate şi să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ţinând seama de interesele legitime ale terţilor.

(2) Protecţia desenelor sau modelelor nu se extinde asupra desenelor sau modelelor impuse în mod esenţial de considerente de ordin tehnic sau funcţional.

(3) Un desen sau un model nu trebuie să constea în caracteristici ale aspectului unui produs care trebuie să fie reproduse obligatoriu în forma şi dimensiunile lor exacte pentru ca produsul în care este încorporat sau căruia i se aplică desenul sau modelul respectiv să poată fi conectat mecanic la un alt produs, să poată fi plasat în interiorul sau în jurul unui alt produs sau ataşat la un alt produs, astfel încât fiecare dintre produse să îşi poată îndeplini funcţia proprie.

(4) Prin derogare de la alineatul (3), un desen sau model poate să constea într-un desen sau model care are drept obiectiv să permită asamblarea sau conectarea multiplă a unor produse interschimbabile în interiorul unui sistem modular.

Art. 25.31: Relaţia cu dreptul de autor

Un desen sau model este eligibil, de asemenea, pentru a beneficia de protecţia acordată în temeiul legislaţiei privind drepturile de autor a unei părţi începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau a fost fixat sub orice formă. Fiecare parte stabileşte măsura şi condiţiile în care se conferă o astfel de protecţie, inclusiv gradul de originalitate necesar.

SUBSECŢIUNEA 4: INDICAŢII GEOGRAFICE

Art. 25.32: Definiţie şi domeniu de aplicare

(1) În sensul prezentului acord, "indicaţie geografică" înseamnă o indicaţie care identifică un produs ca fiind originar de pe teritoriul unei părţi sau dintr-o regiune sau o localitate de pe teritoriul acesteia în cazul în care o anumită calitate, reputaţie sau altă caracteristică a produsului poate fi atribuită, în mod esenţial, originii sale geografice.

(2) Prezenta subsecţiune se aplică indicaţiilor geografice care identifică produsele enumerate în anexa 25-C.

(3) Părţile convin să ia în considerare, după intrarea în vigoare a prezentului acord, extinderea domeniului de aplicare al indicaţiilor geografice reglementate de prezenta subsecţiune la alte tipuri de indicaţii geografice care nu intră sub incidenţa alineatului (2), în special la artizanat, ţinând seama de evoluţiile legislative ale părţilor.

(4) O parte protejează indicaţiile geografice ale celeilalte părţi, în conformitate cu prezenta subsecţiune, cu condiţia ca indicaţiile geografice respective să fie protejate ca atare în ţara de origine.

Art. 25.33: Indicaţii geografice incluse în listă

Fiecare parte, după examinarea atât a legislaţiei celeilalte părţi menţionate în anexa 25-A, cât şi a indicaţiilor geografice ale celeilalte părţi enumerate în anexa 25-C şi după finalizarea măsurilor de publicitate adecvate, în conformitate cu legislaţia şi practicile sale, protejează indicaţiile geografice ale celeilalte părţi enumerate în anexa 25-C, în conformitate cu nivelul de protecţie stabilit în prezenta subsecţiune.

Art. 25.34: Modificarea listei indicaţiilor geografice

(1) Părţile convin asupra posibilităţii de a modifica lista indicaţiilor geografice din anexa 25-C în temeiul articolului 25.40 alineatul (1). O adăugire de către una dintre părţi la lista indicaţiilor geografice din anexa 25-C poate depăşi 45 de indicaţii geografice o dată la trei ani după data intrării în vigoare a prezentului acord. Părţile adaugă noi indicaţii geografice după finalizarea procedurii de opoziţie în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa 25-B şi după examinarea indicaţiilor geografice, într-un mod considerat satisfăcător de ambele părţi.

(2) În cazul în care o modificare a listei indicaţiilor geografice din anexa 25-C se referă la o modificare minoră legată de ortografia unei indicaţii geografice incluse în listă sau de menţionarea denumirii zonei geografice căreia îi poate fi atribuită, se aplică procedura menţionată la articolul 25.40 alineatul (4).

(3) Orice adăugare sau schimbare a unei indicaţii geografică în temeiul alineatului (1) sau (2) se face de comun acord între părţi.

Art. 25.35: Domeniul de aplicare al protecţiei indicaţiilor geografice

(1) Indicaţiile geografice enumerate în anexa 25-C, precum şi cele adăugate în temeiul articolului 25.34, sunt protejate împotriva:

a) oricărei utilizări comerciale a indicaţiei geografice respective pentru un produs care este de acelaşi tip şi care:

(i)nu provine din locul de origine specificat în anexa 25-C pentru indicaţia geografică respectivă; sau

(ii)este originar din locul de origine specificat în anexa 25-C pentru indicaţia geografică respectivă, dar care nu a fost produs sau fabricat în conformitate cu caietul de sarcini al denumirii protejate, chiar dacă denumirea este însoţită de termeni precum "gen", "tip", "stil", "imitaţie", "gust" sau alte expresii similare;

b) utilizării, în descrierea sau prezentarea unui produs, a oricăror mijloace care indică sau sugerează că produsul în cauză provine dintr-o altă zonă geografică decât adevăratul loc de origine, într-un mod care riscă să inducă în eroare publicul în ceea ce priveşte originea geografică a produsului;

c) oricărei utilizări care constituie un act de concurenţă neloială în sensul articolului 10a din Convenţia de la Paris, inclusiv împotriva exploatării reputaţiei unei indicaţii geografice sau a oricărei indicaţii false sau înşelătoare cu privire la provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produse, precum şi împotriva oricărei practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(2) Indicaţiile geografice protejate nu devin generice pe teritoriile părţilor.

(3) Nu există nicio obligaţie în temeiul prezentei subsecţiuni de a proteja indicaţiile geografice care nu sunt sau nu mai sunt protejate pe teritoriul lor de origine.

(4) O parte nu exclude posibilitatea ca protecţia sau recunoaşterea unei indicaţii geografice să poată fi anulată de autorităţile competente de pe teritoriul său de origine pe baza faptului că termenul protejat sau recunoscut a încetat să mai îndeplinească condiţiile pe baza cărora a fost acordată iniţial protecţia sau recunoaşterea pe teritoriul său de origine.

(5) Fiecare parte notifică celeilalte părţi faptul că o indicaţie geografică a încetat să mai fie protejată pe teritoriul său de origine. Notificarea respectivă se efectuează în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 25.40.

(6) Nicio dispoziţie a prezentei subsecţiuni nu aduce atingere dreptului oricărei persoane de a-şi folosi, în cursul comercializării, numele propriu sau al predecesorului său, cu excepţia cazului în care numele respectiv este folosit cu scopul de a induce în eroare publicul.

(7) Protecţia prevăzută în prezenta subsecţiune se aplică traducerii indicaţiilor geografice enumerate în anexa 25-C dacă utilizarea traducerii riscă să inducă în eroare publicul.

(8) În cazul în care o traducere a unei indicaţii geografice este identică sau conţine termeni generici sau descriptivi, inclusiv substantive şi adjective, sau termeni uzuali folosiţi în limbajul comun ca denumire comună pentru un produs pe teritoriul unei părţi sau dacă o indicaţie geografică nu este identică, dar conţine un astfel de termen, dispoziţiile prezentei subsecţiuni nu aduc atingere dreptului oricărei persoane de a utiliza termenul în asociere cu produsul respectiv.

(9) Protecţia prevăzută în prezenta subsecţiune nu se aplică unei componente individuale a unui termen cu mai multe componente care este protejat ca indicaţie geografică specificată în apendicele 25-C-1, dacă componenta individuală (96) este un termen folosit în limbajul comun ca denumire comună a produsului asociat.

(96)Astfel cum se prevede în apendicele 25-C-1, care conţine termeni pentru care nu se solicită protecţie.

(10) Nicio dispoziţie a prezentei subsecţiuni nu împiedică utilizarea pe teritoriul unei părţi, cu privire la orice produs, a denumirii unui soi de plante sau a unei rase de animale (97).

(97)Notele explicative din anexa 25-C definesc soiurile de plante şi rasele de animale a căror utilizare este permisă.

(11) În ceea ce priveşte noi indicaţii geografice pe care o parte intenţionează să le adauge în conformitate cu articolul 25.34, nu există nicio dispoziţie care să oblige o parte să protejeze o indicaţie geografică identică cu termenul uzual folosit în limbajul comun ca denumire comună a produsului asociat pe teritoriul părţii respective (98).

(98)Atunci când o parte, pentru a stabili dacă să adauge noile indicaţii geografice, stabileşte dacă un termen este termenul uzual folosit în limbajul comun ca denumire comună pentru produsul relevant pe teritoriul său, autorităţile unei părţi sunt abilitate să ia în considerare modul în care consumatorii înţeleg termenul respectiv pe teritoriul părţii respective. Printre factorii relevanţi pentru modul în care îl înţeleg consumatorii se pot număra următorii: (a) dacă termenul este utilizat pentru a face referire la tipul de produs în cauză, astfel cum este indicat de surse pertinente, precum dicţionare, ziare şi site-uri relevante sau (b) modul în care produsul la care se referă termenul este comercializat şi utilizat în schimburile comerciale pe teritoriul părţii în cauză.

Art. 25.36: Dreptul de utilizare a indicaţiilor geografice

(1) O denumire protejată în temeiul prezentei subsecţiuni ca indicaţie geografică poate fi utilizată de orice operator care comercializează un produs care respectă caietul de sarcini corespunzător.

(2) O denumire protejată în temeiul prezentei subsecţiuni ca indicaţie geografică nu face obiectul vreunei înregistrări a utilizatorilor sau al altor taxe.

Art. 25.37: Relaţia dintre mărci şi indicaţiile geografice

(1) Părţile refuză înregistrarea unei mărci a cărei utilizare ar încălca articolul 25.35 şi care se referă la acelaşi tip de produs ca indicaţia geografică, cu condiţia ca cererea de înregistrare a unei astfel de mărci să fie depusă după data cererii de protecţie a indicaţiei geografice pe teritoriul părţii în cauză.

(2) Mărcile înregistrate cu încălcarea alineatului (1) se anulează din oficiu sau la cererea unei părţi interesate, în conformitate cu legislaţia şi practicile părţilor.

(3) În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 25.33, data depunerii cererii de protecţie menţionate la alineatele (1) şi (2) este 1 noiembrie 2022.

(4) În cazul indicaţiilor geografice adăugate la anexa 25-C în conformitate cu articolul 25.34, data depunerii cererii de protecţie este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protecţie a unei indicaţii geografice, sub rezerva încheierii cu succes a procesului de modificare a listei indicaţiilor geografice protejate menţionat la articolul 25.34.

(5) Părţile protejează indicaţiile geografice şi în cazul în care există o marcă anterioară. O marcă anterioară înregistrată cu bună-credinţă poate fi reînnoită şi poate face obiectul unor modificări care necesită depunerea unei noi cereri de înregistrare de marcă, cu condiţia ca modificările respective să nu submineze protecţia indicaţiilor geografice şi să nu existe motive de anulare a mărcii în temeiul dreptului părţilor.

(6) În sensul alineatului (5) de la prezentul articol, o "marcă anterioară" înseamnă o marcă a cărei utilizare încalcă articolul 25.35, pentru care s-a depus o cerere de înregistrare sau care a fost consacrată prin utilizare, dacă această posibilitate este prevăzută de legislaţia în cauză, cu bună-credinţă pe teritoriul uneia dintre părţi înainte de data la care cererea de protecţie a indicaţiei geografice este depusă de cealaltă parte în temeiul prezentului acord.

Art. 25.38: Asigurarea respectării protecţiei

Fiecare parte asigură respectarea protecţiei prevăzute la articolele 25.35, 25.36 şi 25.37 prin măsuri administrative, la cererea unei părţi interesate. Fiecare parte prevede, în legislaţia şi practicile sale, măsuri administrative şi judiciare suplimentare pentru a preveni sau a opri utilizarea ilegală a indicaţiilor geografice protejate.

Art. 25.39: Norme generale

(1) O parte nu este obligată să protejeze ca indicaţie geografică o denumire în temeiul prezentei subsecţiuni dacă denumirea respectivă este în contradicţie cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale şi, în consecinţă, ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(2) În cazul în care indicaţiile geografice ale părţilor sunt omonime, o parte acordă protecţie fiecărei indicaţii geografice a celeilalte părţi, cu condiţia să existe o diferenţiere suficientă în practică între condiţiile de utilizare şi prezentarea denumirilor, astfel încât să nu se inducă în eroare consumatorul.

(3) În cazul în care, în contextul negocierilor bilaterale cu o ţară terţă, una dintre părţi propune protejarea unei indicaţii geografice a respectivei ţări terţe care este omonimă cu o indicaţie geografică a celeilalte părţi, aceasta este informată şi i se oferă posibilitatea de a prezenta observaţii înainte ca indicaţia geografică respectivă să fie protejată.

(4) Importul, exportul şi comercializarea produselor corespunzătoare indicaţiilor geografice enumerate în anexa 25-C se efectuează în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative aplicabile pe teritoriul părţii în care produsele sunt introduse pe piaţă.

(5) Orice chestiune care decurge din caietele de sarcini ale produsului pentru indicaţiile geografice protejate este tratată în cadrul subcomitetului menţionat la articolul 25.40.

(6) Indicaţiile geografice protejate în temeiul prezentei subsecţiuni pot fi anulate numai de către partea din care este originar produsul. O parte notifică celeilalte părţi faptul că o indicaţie geografică enumerată în anexa 25-C a încetat să mai fie protejată pe teritoriul său. În urma unei astfel de notificări, anexa 25-C se modifică în conformitate cu articolul 25.40 alineatul (3).

(7) Caietul de sarcini al produsului menţionat în prezenta subsecţiune trebuie să fie cel aprobat, incluzând eventualele modificări aprobate, de asemenea, de autorităţile părţii de pe teritoriul căreia este originar produsul.

Art. 25.40: Subcomitet, cooperare şi transparenţă

(1) În sensul prezentei subsecţiuni, Subcomitetul menţionat la articolul 25.66 poate recomanda Consiliului pentru comerţ să modifice, în temeiul articolului 33.1 alineatul (6) litera (a):

a) anexa 25-A în ceea ce priveşte trimiterile la legislaţia aplicabilă pe teritoriul părţilor;

b) anexa 25-B în ceea ce priveşte criteriile care trebuie incluse în procedura de opoziţie; şi

c) anexa 25-C în ceea ce priveşte indicaţiile geografice.

(2) În sensul prezentei subsecţiuni, subcomitetul menţionat la articolul 25.66 este responsabil de schimbul de informaţii cu privire la:

a) evoluţiile actelor legislative şi ale politicilor privind indicaţiile geografice;

b) indicaţiile geografice, în scopul luării în considerare a protecţiei lor în conformitate cu prezenta subsecţiune; şi

c) orice alt aspect de interes comun în domeniul indicaţiilor geografice.

(3) În urma notificării menţionate la articolul 25.39 alineatul (6), subcomitetul recomandă ca Consiliul pentru comerţ să modifice anexa 25-C în conformitate cu alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol pentru a pune capăt protecţiei în temeiul prezentului acord.

(4) În cazul unei modificări minore legate de ortografia unei indicaţii geografice specificate sau de menţionarea denumirii zonei geografice căreia îi poate fi atribuită, o parte notifică această modificare celeilalte părţi în cadrul subcomitetului, împreună cu explicaţia sa. Subcomitetul recomandă ca Consiliul pentru comerţ să modifice anexa 25-C, în conformitate cu articolul 33.1 alineatul (6) litera (a), prin această modificare minoră.

(5) Părţile păstrează un contact permanent, în mod direct sau prin intermediul subcomitetului, cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare şi funcţionarea prezentei subsecţiuni. În special, o parte poate solicita celeilalte părţi informaţii privind caietul de sarcini al unui produs şi modificările acestuia, precum şi privind punctele de contact pentru asigurarea respectării normelor administrative.

(6) Părţile pot pune la dispoziţia publicului caietul de sarcini al produsului sau o fişă rezumat a acestuia şi punctele de contact pentru asigurarea respectării normelor administrative corespunzătoare indicaţiilor geografice ale celeilalte părţi care sunt protejate în temeiul prezentei subsecţiuni.

Art. 25.41: Alte măsuri de protecţie

(1) Prezenta subsecţiune se aplică fără a se aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care le revin părţilor în conformitate cu Acordul OMC sau cu orice alt acord multilateral privind dreptul proprietăţii intelectuale la care Uniunea Europeană şi Chile au aderat.

(2) Prezenta subsecţiune nu aduce atingere dreptului de a solicita recunoaşterea şi protecţia unei indicaţii geografice în temeiul legislaţiei relevante a părţilor.

SUBSECŢIUNEA 5: BREVETE

Art. 25.42: Acorduri internaţionale

Fiecare parte (99) respectă Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, întocmit la Washington la 19 iunie 1970, astfel cum a fost modificat la 28 septembrie 1979, modificat ultima dată la 3 octombrie 2001.

(99)În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, obligaţia prevăzută la prezentul articol este îndeplinită de statele membre.

Art. 25.43: Protecţie suplimentară în cazul întârzierilor în acordarea aprobării de comercializare pentru produsele farmaceutice, inclusiv produsele biologice

(1) Părţile recunosc că produsele farmaceutice protejate de un brevet pe teritoriile lor pot face obiectul unei proceduri de aprobare a comercializării sau de autorizare sanitară înainte de a fi introduse pe piaţă.

(2) Fiecare parte prevede un mecanism adecvat şi eficace care acordă o durată de protecţie suplimentară pentru a despăgubi titularul brevetului pentru reducerea perioadei efective de valabilitate a brevetului care rezultă din întârzieri nerezonabile (100) în acordarea primei aprobări de comercializare sau a primei autorizaţii sanitare pe teritoriul său. Durata de protecţie suplimentară nu trebuie să depăşească cinci ani.

(100)În sensul prezentului articol, o întârziere nerezonabilă include cel puţin o întârziere de peste doi ani în oferirea primului răspuns solicitantului începând de la data depunerii cererii de acordare a aprobării de comercializare sau a autorizaţiei sanitare. La stabilirea acestei întârzieri nu este necesar să fie luate în considerare întârzierile apărute în acordarea unei aprobări de comercializare sau a unei autorizaţii sanitare din cauza unor perioade imputabile solicitantului sau a oricărei perioade care nu depinde de autoritatea care prelucrează cererea de aprobare a comercializării sau de autoritatea care efectuează înregistrarea sanitară.

(3) În pofida alineatului (2), o parte poate să prevadă o protecţie suplimentară, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele sale administrative, pentru un produs care este protejat de un brevet şi care a făcut obiectul procedurii de aprobare a comercializării sau de autorizare sanitară, pentru a despăgubi titularul unui brevet pentru reducerea protecţiei efective conferite de brevet. Durata unei astfel de protecţii suplimentare nu trebuie să depăşească cinci ani (101).

(101)Această durată maximă nu aduce atingere unei eventuale prelungiri suplimentare a perioadei de protecţie în cazul produselor farmaceutice pentru care au fost efectuate studii pediatrice, iar rezultatele studiilor respective sunt reflectate în informaţiile referitoare la produs.

(4) Pentru mai multă certitudine, la punerea în aplicare a obligaţiilor prevăzute în prezentul articol, fiecare parte poate să prevadă condiţii şi limitări, cu condiţia ca partea respectivă să continue să pună în aplicare prezentul articol.

(5) Fiecare parte depune toate eforturile pentru a prelucra cererile de aprobare a comercializării sau de autorizaţie sanitară pentru produsele farmaceutice în mod eficient şi în timp util, în vederea evitării întârzierilor nerezonabile sau inutile. Pentru a evita întârzierile nerezonabile, o parte poate adopta sau menţine proceduri care accelerează prelucrarea cererilor de aprobare a comercializării sau de autorizaţie sanitară.

SUBSECŢIUNEA 6: PROTECŢIA INFORMAŢIILOR NEDIVULGATE

Art. 25.44: Domeniul de aplicare al protecţiei secretelor comerciale

(1) Atunci când îşi îndeplineşte obligaţia de respectare a Acordului TRIPS, în special a articolului 39 alineatele (1) şi (2), fiecare parte prevede proceduri judiciare civile şi măsuri reparatorii adecvate în materie civilă pentru orice deţinător de secrete comerciale, cu scopul de a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial şi de a obţine reparaţii pentru o astfel de acţiune ori de câte ori este efectuată într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale.

(2) În sensul prezentei subsecţiuni:

a) "secret comercial" înseamnă informaţii care:

(i)sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în cauză;

(ii)au valoare comercială prin faptul că sunt secrete; şi

(iii)au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanţele date, luate de persoana care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;

b) "deţinătorul secretului comercial" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce deţine în mod legal controlul asupra unui secret comercial.

(3) În sensul prezentei subsecţiuni, sunt considerate contrare practicilor comerciale loiale cel puţin următoarele comportamente:

a) dobândirea unui secret comercial fără acordul deţinătorului acestuia, ori de câte ori este săvârşită prin accesul neautorizat, însuşirea sau copierea unor documente, obiecte, materiale, substanţe sau fişiere electronice care se află în mod legal sub controlul deţinătorului secretului comercial şi care conţin secretul comercial sau din care poate fi dedus acesta;

b) utilizarea sau divulgarea unui secret comercial ori de câte ori aceasta este săvârşită fără acordul deţinătorului secretului comercial, de o persoană despre care se constată că îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

(i)a dobândit secretul comercial într-un mod menţionat la litera (a);

(ii)încalcă un acord de confidenţialitate sau orice altă obligaţie de a nu divulga secretul comercial; sau

(iii)încalcă o obligaţie contractuală sau de altă natură de a limita utilizarea secretului comercial;

c) dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial, ori de câte ori aceasta este săvârşită de o persoană care, în momentul dobândirii, utilizării sau divulgării, avea cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă, în circumstanţele date, de faptul că secretul comercial a fost obţinut, direct sau indirect, de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal în înţelesul literei (b).

(4) Nicio dispoziţie a prezentei subsecţiuni nu se interpretează ca impunând vreuneia dintre părţi să considere unul dintre următoarele comportamente contrar practicilor comerciale loiale:

a) descoperirea sau crearea independentă, de către o persoană, a informaţiilor relevante;

b) ingineria inversă a unui produs de către o persoană care se află în mod legal în posesia acestuia şi căreia nu i se aplică nicio obligaţie valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea informaţiilor relevante;

c) dobândirea, utilizarea sau divulgarea de informaţii impusă sau permisă de legislaţia părţii respective; sau

d) utilizarea de către angajaţi a experienţei şi a competenţelor dobândite în mod onest în cadrul desfăşurării normale a activităţii lor profesionale.

(5) Nicio dispoziţie a prezentei subsecţiuni nu se interpretează în sensul unei îngrădiri a libertăţii de exprimare şi de informare, inclusiv a libertăţii mass-mediei, astfel cum este protejată pe teritoriul fiecăreia dintre părţi.

Art. 25.45: Proceduri judiciare civile şi măsuri reparatorii privind secretele comerciale

(1) Fiecare parte se asigură că nicio persoană care participă la procedurile judiciare civile menţionate la articolul 25.44 sau care are acces la documente care fac parte din aceste proceduri nu are voie să folosească sau să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autorităţile judiciare competente, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a unei părţi interesate, le-au calificat drept confidenţiale şi de care persoana respectivă a luat cunoştinţă în urma acestei participări sau a acestui acces.

(2) În cadrul procedurilor judiciare civile menţionate la articolul 25.44, fiecare parte prevede că autorităţile sale judiciare sunt abilitate cel puţin:

a) să dispună măsuri provizorii, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei părţi, pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale;

b) să emită o ordonanţă preşedinţială pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale;

c) să dispună ca persoana care avea cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de faptul că dobândeşte, utilizează sau divulgă un secret comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale să plătească deţinătorului secretului comercial daune-interese adecvate, stabilite în funcţie de prejudiciul efectiv suferit ca urmare a dobândirii, utilizării sau divulgării în modul respectiv a secretului comercial;

d) să ia măsuri specifice pentru a păstra confidenţialitatea oricăror secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale prezentate în cadrul procedurilor civile privind presupusa dobândire, utilizare şi divulgare a unui secret comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale; aceste măsuri specifice pot include, în conformitate cu dreptul părţii în cauză, posibilitatea:

(i)de a limita accesul la anumite documente, în întregime sau în parte;

(ii)de a restricţiona accesul la şedinţele de judecată şi la înregistrările sau transcrierile aferente acestora;

(iii)de a pune la dispoziţie o versiune neconfidenţială a hotărârii judecătoreşti, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele care conţin secrete comerciale;

e) să impună sancţiuni părţilor sau oricărei persoane care participă la procedurile judiciare şi care nu respectă sau refuză să respecte hotărârile autorităţilor judiciare competente privind protecţia secretului comercial sau a presupusului secret comercial.

(3) Fiecare parte se asigură că autorităţile sale judiciare nu sunt obligate să aplice procedurile judiciare şi măsurile reparatorii menţionate la articolul 25.44 dacă comportamentul care contravine practicilor comerciale loiale se desfăşoară în conformitate cu legislaţia sa, pentru a dezvălui abateri, fapte reprobabile sau activităţi ilegale sau în scopul protejării unui interes legitim recunoscut de legislaţia părţii respective.

Art. 25.46: Protecţia datelor nedivulgate referitoare la produsele farmaceutice

(1) În cazul în care o parte solicită, ca o condiţie pentru aprobarea comercializării sau autorizarea sanitară a unui produs farmaceutic nou care utilizează o entitate chimică nouă care nu a fost aprobată anterior, prezentarea unui test nedivulgat sau a altor date nedivulgate, necesare pentru a determina dacă utilizarea produsului respectiv este sigură şi eficace, partea respectivă protejează aceste date împotriva divulgării către terţi, dacă generarea datelor respective implică un efort considerabil, cu excepţia cazului în care divulgarea este necesară pentru un interes public superior sau dacă se iau măsuri pentru a se asigura protecţia datelor împotriva utilizării comerciale neloiale.

(2) Fiecare parte se asigură că, timp de cel puţin cinci ani de la data primei aprobări de comercializare sau a primei autorizaţii sanitare pe teritoriul părţii în cauză, un produs farmaceutic autorizat ulterior pe baza rezultatelor testelor preclinice şi ale studiilor clinice intervenţionale prezentate în cererea pentru prima aprobare de comercializare sau prima autorizaţie sanitară nu este introdus pe piaţă fără consimţământul explicit al titularului primei aprobări de comercializare sau al primei autorizaţii sanitare.

(3) Nu există nicio limitare pentru niciuna dintre părţi cu privire la punerea în aplicare a unor proceduri de autorizare simplificate pentru produsele farmaceutice pe baza studiilor de bioechivalenţă şi de biodisponibilitate.

(4) Fiecare parte poate prevedea condiţii şi limitări în ceea ce priveşte punerea în aplicare a obligaţiilor prevăzute în prezentul articol, cu condiţia ca partea respectivă să continue să pună în aplicare prezentul articol.

Art. 25.47: Protecţia datelor referitoare la produsele agrochimice

(1) În cazul în care o parte solicită, ca o condiţie pentru acordarea autorizaţiei de comercializare pentru un produs agrochimic care utilizează o entitate chimică nouă, prezentarea de teste sau rapoarte de studii referitoare la siguranţa şi eficacitatea produsului respectiv, partea în cauză nu acordă o autorizaţie pentru un alt produs agrochimic pe baza respectivelor teste sau rapoarte de studii fără consimţământul persoanei care le-a prezentat anterior, timp de cel puţin zece ani de la data primei autorizaţii de comercializare a produsului agrochimic.

(2) O parte poate limita protecţia în temeiul prezentului articol la testele sau rapoartele de studii care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) sunt necesare în scopul autorizării sau al modificării unei autorizaţii pentru a permite utilizarea produsului agrochimic la alte culturi; şi

b) sunt certificate ca fiind conforme cu principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală.

(3) Fiecare parte poate stabili norme pentru a se evita repetarea testelor pe animale vertebrate.

(4) Fiecare parte poate să prevadă condiţii şi limitări la punerea în aplicare a obligaţiilor prevăzute în prezentul articol, cu condiţia ca partea respectivă să continue să pună în aplicare prezentul articol.

SUBSECŢIUNEA 7: SOIURILE DE PLANTE

Art. 25.48: Protecţia drepturilor de proprietate asupra soiurilor de plante

Părţile protejează drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante, în conformitate cu Convenţia internaţională pentru protecţia noilor soiuri de plante, adoptată la 2 decembrie 1961, astfel cum a fost revizuită ultima dată la Geneva la 19 martie 1991 (denumită în continuare "Convenţia UPOV"), inclusiv excepţiile de la dreptul amelioratorului prevăzute la articolul 15 din Convenţia UPOV, şi cooperează pentru a promova şi a asigura respectarea acestor drepturi.

SECŢIUNEA C: ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

SUBSECŢIUNEA 1: PROCEDURI CIVILE ŞI ADMINISTRATIVE PENTRU ASIGURAREA RESPECTĂRII NORMELOR

Art. 25.49: Obligaţii generale

(1) Fiecare parte îşi reafirmă angajamentele asumate în cadrul Acordului TRIPS şi asigură respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în conformitate cu legislaţia şi practicile sale. Părţile prevăd măsurile, procedurile şi măsurile reparatorii prevăzute în prezenta subsecţiune.

(2) Prezenta secţiune nu se aplică drepturilor care intră sub incidenţa secţiunii B subsecţiunea 6.

(3) O parte prevede măsuri, proceduri şi măsuri reparatorii care sunt corecte şi echitabile şi care nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate.

(4) Măsurile, procedurile şi măsurile reparatorii menţionate la alineatul (3) trebuie să fie eficace, proporţionale şi disuasive şi să se aplice astfel încât să se evite crearea de bariere în calea comerţului legitim şi să se instituie garanţii împotriva utilizării lor abuzive.

(5) Nicio dispoziţie a prezentei secţiuni nu creează nicio obligaţie pentru niciuna dintre părţi:

a) de instituire, pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, a unui sistem judiciar distinct de cel care vizează asigurarea respectării legislaţiei în general; sau

b) în ceea ce priveşte repartiţia resurselor între mijloacele de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi mijloacele de asigurare a respectării legislaţiei în general.

Art. 25.50: Persoane autorizate să solicite aplicarea de măsuri, proceduri şi măsuri reparatorii pentru asigurarea respectării legislaţiei

Fiecare parte recunoaşte ca persoane autorizate să solicite aplicarea măsurilor, a procedurilor şi a măsurilor reparatorii menţionate în prezenta secţiune şi în partea III a Acordului TRIPS următoarele categorii:

(a) titularii de drepturi de proprietate intelectuală în conformitate cu legislaţia fiecărei părţi;

(b) toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în special beneficiarii de licenţe, în măsura în care acest lucru este permis şi în conformitate cu legislaţia fiecărei părţi;

(c) organismele de gestiune colectivă a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt recunoscute periodic ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii de drepturi de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis şi în conformitate cu legislaţia fiecărei părţi;

(d) entităţile (102) care sunt recunoscute periodic ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii de drepturi de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis şi în conformitate cu legislaţia fiecărei părţi.

(102)Pentru Chile, termenul "entităţi" înseamnă "federaţii şi asociaţii". Pentru Uniunea Europeană, termenul "entităţi" înseamnă "organisme de apărare profesională".

Art. 25.51: Elemente de probă

(1) Fiecare parte se asigură că, încă înainte de începutul procedurilor de examinare pe fond a cauzei, la prezentarea unei cereri de către o parte care a prezentat mijloace de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul afirmaţiei sale conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale să fie încălcat, autorităţile judiciare competente pot să dispună adoptarea de măsuri provizorii prompte şi eficace pentru a conserva mijloacele de probă relevante în ceea ce priveşte presupusa încălcare, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale în conformitate cu legislaţia părţii respective. Atunci când dispun măsuri provizorii, autorităţile judiciare iau în considerare interesele legitime ale presupusului autor al încălcării.

(2) Măsurile provizorii menţionate la alineatul (1) pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevarea de eşantioane, ori confiscarea fizică a produselor care fac obiectul presupusei încălcări şi, în cazurile adecvate, confiscarea materialelor şi a echipamentelor utilizate cu precădere pentru a produce sau a distribui aceste mărfuri, precum şi a documentelor referitoare la acestea.

(3) Fiecare parte ia, în cazul în care un drept de proprietate intelectuală este încălcat la nivel comercial, măsurile necesare pentru a permite autorităţilor judiciare competente să dispună, după caz şi la cererea unei părţi, comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale aflate sub controlul părţii adverse, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale.

Art. 25.52: Dreptul la informare

(1) Fiecare parte se asigură că, în cursul procedurilor civile referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală şi ca răspuns la o cerere justificată şi proporţională a reclamantului, autorităţile judiciare competente pot să dispună ca autorul încălcării sau orice altă persoană să furnizeze informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie ale produselor sau serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală.

(2) În sensul alineatului (1), "orice altă persoană" înseamnă o persoană despre care, cel puţin:

a) s-a constatat că deţine la scară comercială produse care încalcă un drept;

b) s-a constatat că foloseşte la scară comercială servicii care încalcă un drept;

c) s-a constatat că furnizează la scară comercială servicii utilizate în activităţi care încalcă un drept; sau

d) care a fost indicată de către persoana menţionată în prezentul alineat ca fiind implicată în producerea, fabricarea sau distribuirea unor produse care încalcă un drept sau în furnizarea unor servicii care încalcă un drept.

(3) Informaţiile prevăzute la alineatul (1) pot cuprinde, după caz:

a) numele şi adresele producătorilor, ale fabricanţilor, ale distribuitorilor, ale furnizorilor şi ale altor deţinători anteriori ai produselor sau serviciilor, precum şi ale angrosiştilor şi ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari; şi

b) cantităţile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi preţul obţinut pentru produsele sau serviciile în cauză.

(4) Prezentul articol se aplică fără a se aduce atingere actelor cu putere de lege ale unei părţi care:

a) acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai cuprinzătoare;

b) reglementează utilizarea în acţiunile civile a informaţiilor comunicate în temeiul prezentului articol;

c) reglementează răspunderea pentru utilizarea abuzivă a dreptului la informare;

d) dau posibilitatea de a refuza furnizarea de informaţii care ar constrânge persoana menţionată la alineatul (1) să recunoască participarea proprie sau participarea rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală; sau

e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informaţii sau prelucrarea datelor cu caracter personal.

Art. 25.53: Măsuri provizorii şi asigurătorii

(1) Fiecare parte se asigură că autorităţile judiciare pot, la cererea reclamantului, să emită împotriva presupusului autor al încălcării o ordonanţă preşedinţială menită să prevină orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală sau să interzică, cu titlu provizoriu şi, dacă este cazul, sub rezerva plăţii unei daune cominatorii, atunci când legislaţia părţii respective prevede acest lucru, continuarea presupuselor încălcări ale dreptului în cauză sau să subordoneze continuarea respectivă constituirii unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, se poate emite o ordonanţă preşedinţială, în aceleaşi condiţii, după caz, şi împotriva unui terţ (103) asupra căruia autoritatea judiciară relevantă are jurisdicţie şi ale cărui servicii sunt utilizate pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

(103)În sensul prezentului articol, o parte poate să prevadă că termenul "terţ" include un intermediar.

(2) Fiecare parte se asigură că autorităţile sale judiciare pot dispune, la cererea reclamantului, sechestrarea sau predarea (104) mărfurilor despre care se crede că ar aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulaţia lor în circuitele comerciale.

(104)O parte poate alege între confiscare şi predare atunci când pune în aplicare prezentul alineat.

(3) În cazul unei presupuse încălcări săvârşite la scară comercială, fiecare parte se asigură că, dacă reclamantul dovedeşte că există circumstanţe care ar pune în pericol recuperarea prejudiciului, autorităţile judiciare ale părţii respective pot dispune sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile în cauză, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor active ale presupusului autor al încălcării. În acest scop, autorităţile competente pot dispune comunicarea unor documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informaţiile relevante.

Art. 25.54: Măsuri reparatorii

(1) Fiecare parte se asigură că, la cererea reclamantului şi fără a se aduce atingere daunelor-interese datorate titularului de drepturi ca urmare a încălcării săvârşite, autorităţile judiciare sunt abilitate să dispună, fără nicio compensaţie, distrugerea sau cel puţin scoaterea definitivă din circuitele comerciale a produselor despre care s-a constatat că încalcă un drept de proprietate intelectuală. Dacă este cazul, autorităţile judiciare competente pot dispune şi distrugerea materialelor şi a echipamentelor utilizate preponderent pentru crearea sau fabricarea produselor respective.

(2) Autorităţile judiciare ale fiecărei părţi trebuie să fie abilitate să dispună ca aceste măsuri să fie puse în aplicare pe cheltuiala autorului încălcării, cu excepţia cazului în care se invocă motive speciale care împiedică acest lucru.

(3) Atunci când se examinează o cerere de măsuri reparatorii, se iau în considerare nevoia de proporţionalitate între gravitatea încălcării şi măsurile reparatorii dispuse, precum şi interesele terţilor.

Art. 25.55: Ordonanţe preşedinţiale

Fiecare parte se asigură că, în cazul în care o hotărâre judecătorească constată o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare pot emite o ordonanţă preşedinţială de interzicere a continuării încălcării împotriva autorului încălcării şi, după caz, împotriva unui terţ (105) asupra căruia autoritatea judiciară relevantă are jurisdicţie şi ale cărui servicii sunt utilizate pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

(105)În sensul prezentului articol, o parte poate să prevadă că termenul "terţ" include un intermediar.

Art. 25.56: Măsuri alternative

Fiecare parte poate să prevadă că, în cazurile în care este necesar şi la cererea persoanei susceptibile să facă obiectul măsurilor prevăzute la articolul 25.54 sau 25.55, autorităţile judiciare pot dispune plata unei despăgubiri băneşti în favoarea părţii vătămate în locul aplicării măsurilor prevăzute la articolul 25.54 sau 25.55, dacă persoana respectivă a acţionat fără intenţie şi fără neglijenţă, dacă aplicarea măsurilor în chestiune ar cauza persoanei respective un prejudiciu disproporţionat şi dacă despăgubirile băneşti acordate părţii vătămate par a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

Art. 25.57: Daune-interese

(1) Fiecare parte se asigură că, la cererea părţii vătămate, autorităţile judiciare dispun ca autorul încălcării care, cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate să ştie, s-a implicat într-o activitate care încalcă un drept de proprietate intelectuală să plătească titularului dreptului daune-interese adecvate pentru a compensa prejudiciul pe care titularul dreptului l-a suferit ca urmare a încălcării.

(2) La stabilirea valorii daunelor-interese în temeiul alineatului (1), autorităţile judiciare ale fiecărei părţi trebuie să fie abilitate să ia în considerare, printre altele, orice măsură legitimă a valorii pe care titularul de drepturi o prezintă, inclusiv pierderea de profit, valoarea produselor sau a serviciilor care fac obiectul încălcării, măsurată prin preţul pieţei sau prin preţul de vânzare cu amănuntul sugerat (106). Cel puţin în cazurile de încălcare a dreptului de autor sau a drepturilor conexe şi în cazurile de contrafacere a mărcilor, fiecare parte prevede că, în cadrul procedurilor judiciare civile, autorităţile sale judiciare sunt abilitate să dispună ca autorul încălcării să plătească titularului de drepturi profiturile obţinute care pot fi atribuite încălcării, ca alternativă la daunele-interese, în plus faţă de acestea sau ca parte a acestora.

(106)În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, aceasta ar include, după caz, şi alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului de drepturi prin încălcare.

(3) Ca alternativă la dispoziţiile de la alineatul (2), fiecare parte poate să prevadă că autorităţile sale judiciare sunt abilitate, atunci când este cazul, să fixeze o sumă forfetară pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi, cel puţin, cuantumul redevenţelor sau al taxelor care ar fi fost datorate dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate intelectuală ar fi solicitat autorizaţia de a utiliza dreptul în cauză.

(4) Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică părţile să prevadă că, dacă autorul încălcării a încălcat un drept de proprietate intelectuală nefiind în cunoştinţă de cauză sau neavând motive întemeiate să ştie, autorităţile sale judiciare pot dispune recuperarea profiturilor sau plata de daune-interese, care pot fi prestabilite, în favoarea părţii prejudiciate.

Art. 25.58: Cheltuieli de judecată

Fiecare parte prevede că autorităţile judiciare naţionale, dacă este cazul, sunt abilitate să dispună, la încheierea procedurilor judiciare civile privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, ca partea care pierde să plătească părţii care are câştig de cauză cheltuielile de judecată şi alte cheltuieli, astfel cum este prevăzut în dreptul părţii în cauză.

Art. 25.59: Publicarea hotărârilor judecătoreşti

Fiecare parte se asigură că, în cadrul acţiunilor în justiţie introduse ca urmare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare pot dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala autorului încălcării, măsuri adecvate pentru difuzarea informaţiilor cu privire la hotărâre, inclusiv afişarea hotărârii, precum şi publicarea integrală sau parţială a acesteia.

Art. 25.60: Prezumţia calităţii de autor sau de titular al dreptului

Părţile recunosc că, în scopul aplicării măsurilor, a procedurilor şi a măsurilor reparatorii prevăzute în prezenta secţiune:

(a) pentru ca autorul unei opere literare sau artistice să fie considerat ca atare şi îndreptăţit, prin urmare, să introducă o acţiune în constatarea încălcării drepturilor, este suficient, până la proba contrară, ca numele autorului să fie menţionat pe operă în modul obişnuit; şi

(b) litera (a) se aplică mutatis mutandis titularilor drepturilor conexe dreptului de autor în ceea ce priveşte obiectul protejat de acestea.

Art. 25.61: Proceduri administrative

În măsura în care poate fi dispusă o măsură reparatorie civilă ca urmare a unor proceduri administrative pe fondul cauzei, aceste proceduri trebuie să respecte principii echivalente, în esenţă, cu cele enunţate în dispoziţiile relevante ale prezentei subsecţiuni.

SUBSECŢIUNEA 2: ASIGURAREA RESPECTĂRII LEGISLAŢIEI LA FRONTIERĂ

Art. 25.62: Măsuri la frontieră

(1) În ceea ce priveşte mărfurile supuse controlului vamal, fiecare parte adoptă sau menţine proceduri prin care un titular de drepturi poate depune cereri prin care solicită autorităţilor competente să suspende eliberarea mărfurilor suspectate sau să reţină mărfurile suspectate. În sensul prezentei subsecţiuni, "mărfuri suspectate" înseamnă mărfuri suspectate de încălcarea unor mărci, drepturi de autor sau drepturi conexe, indicaţii geografice, brevete, modelele de utilitate, desene sau modele industriale sau topografii de circuite integrate.

(2) Fiecare parte trebuie să dispună de sisteme electronice pentru gestionarea de către autorităţile sale competente a cererilor aprobate sau înregistrate.

(3) Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente nu percep taxe pentru a-şi acoperi cheltuielile administrative ocazionate de prelucrarea unei cereri sau a unei înregistrări.

(4) Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente decid cu privire la aprobarea sau înregistrarea cererilor într-un interval de timp rezonabil.

(5) Fiecare parte se asigură că cererea aprobată sau înregistrată se aplică transporturilor multiple.

(6) În ceea ce priveşte mărfurile supuse controlului vamal, fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale pot acţiona din proprie iniţiativă pentru a suspenda eliberarea mărfurilor suspectate de încălcarea unor mărci sau drepturi de autor sau pentru a reţine astfel de mărfuri.

(7) Autorităţile vamale utilizează analiza riscurilor pentru a identifica mărfurile suspectate. Fiecare parte pune în aplicare prezentul alineat în conformitate cu legislaţia sa.

(8) Fiecare parte poate să dispună de proceduri care permit distrugerea mărfurilor suspectate, fără a fi necesare proceduri administrative sau judiciare prealabile pentru stabilirea formală a încălcărilor, în cazul în care persoanele vizate sunt de acord cu distrugerea sau nu se opun acesteia. În cazul în care mărfurile respective nu sunt distruse, fiecare parte se asigură că, în afara unor circumstanţe excepţionale, mărfurile respective sunt eliminate din circuitul comercial într-un astfel de mod încât să se evite prejudicierea titularului de drepturi.

(9) Fiecare parte poate dispune de proceduri care permit distrugerea rapidă a mărcilor contrafăcute şi a mărfurilor piratate transmise prin mesageria poştală sau prin serviciile de curierat.

(10) O parte poate decide să nu aplice prezentul articol în cazul importului de mărfuri introduse pe piaţă într-o ţară terţă de către titularul de drepturi sau cu consimţământul acestuia. Părţile pot decide, de asemenea, să nu aplice prezentul articol mărfurilor cu caracter necomercial aflate în bagajele personale ale călătorilor.

(11) Autorităţile vamale ale părţilor întreţin un dialog periodic şi promovează cooperarea cu părţile interesate relevante şi cu alte autorităţi cu atribuţii în asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

(12) Părţile cooperează în ceea ce priveşte comerţul internaţional cu mărfuri suspectate. În special, în măsura în care este posibil, părţile fac schimb de informaţii cu privire la comerţul cu mărfuri suspectate care afectează una dintre părţi.

(13) Fără a se aduce atingere altor forme de cooperare, în legătură cu încălcările legislaţiei în materie de drepturi de proprietate intelectuală a cărei asigurare a respectării intră în competenţa autorităţilor vamale ale unei părţi în conformitate cu prezentul articol, se aplică Protocolul la prezentul acord privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal.

Art. 25.63: Coerenţa cu GATT şi cu Acordul TRIPS

În vederea punerii în aplicare a măsurilor la frontieră pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile sale vamale, indiferent dacă acestea intră sau nu sub incidenţa prezentei subsecţiuni, fiecare parte asigură coerenţa cu obligaţiile care îi revin în temeiul GATT 1994 şi al Acordului TRIPS şi, în special, cu articolul V din GATT 1994 şi cu articolul 41 şi secţiunea 4 din partea III a Acordului TRIPS.

SECŢIUNEA D: DISPOZIŢII FINALE

Art. 25.64: Cooperare

(1) Părţile cooperează în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor şi obligaţiilor asumate în temeiul prezentului capitol.

(2) Domeniile de cooperare în materie de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală şi de asigurare a respectării acestora pot include următoarele activităţi:

a) schimbul de informaţii privind cadrul juridic referitor la drepturile de proprietate intelectuală şi normele relevante în materie de protecţie şi de asigurare a respectării acestora;

b) schimbul de experienţă între părţi cu privire la progresul legislativ;

c) schimbul de experienţă între părţi privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;

d) schimbul de experienţă între părţi privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală la nivel central şi subcentral de către autorităţile vamale, poliţieneşti, administrative şi judiciare;

e) coordonarea pentru prevenirea exporturilor de mărfuri contrafăcute, inclusiv cu ţările terţe;

f) asistenţa tehnică, consolidarea capacităţilor, schimbul de personal şi formarea personalului;

g) protejarea şi apărarea drepturilor de proprietate intelectuală şi difuzarea de informaţii în această privinţă, printre altele către mediul de afaceri şi societatea civilă;

h) sensibilizarea publicului cu privire la consumatori şi la titularii de drepturi, precum şi consolidarea cooperării instituţionale, în special între oficiile lor pentru proprietate intelectuală;

i) promovarea activă a sensibilizării şi a educării publicului larg cu privire la politicile privind drepturile de proprietate intelectuală;

j) colaborarea între sectorul public şi cel privat cu implicarea IMM-urilor, inclusiv la evenimente sau reuniuni axate pe IMM-uri, în ceea ce priveşte protejarea şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi reducerea încălcărilor; şi

k) elaborarea unor strategii eficace de identificare a categoriilor de public şi a programelor de comunicare pentru a sensibiliza într-o mai mare măsură consumatorii şi mijloacele de informare în masă cu privire la impactul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv riscul pentru sănătate şi siguranţă şi legătura cu criminalitatea organizată.

(3) Fiecare parte poate pune la dispoziţia publicului caietul de sarcini al produselor sau o fişă rezumat a caietului de sarcini respectiv şi punctele de contact relevante pentru controlul sau gestionarea indicaţiilor geografice ale celeilalte părţi, care sunt protejate în temeiul subsecţiunii 4 a secţiunii B.

(4) Părţile păstrează un contact permanent, în mod direct sau prin intermediul subcomitetului menţionat la articolul 25.66, cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului capitol.

Art. 25.65: Iniţiative voluntare ale părţilor interesate

Fiecare parte depune eforturi pentru a facilita iniţiativele voluntare ale părţilor interesate de reducere a încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv în mediul online şi pe alte pieţe, care să se axeze pe probleme concrete şi să caute soluţii practice realiste, echilibrate, proporţionale şi echitabile pentru toate părţile implicate, inclusiv în următoarele moduri:

(a) fiecare parte depune eforturi pentru reunirea consensuală a părţilor interesate pe teritoriul său, cu scopul de a facilita iniţiativele voluntare pentru găsirea de soluţii şi eliminarea diferenţelor în ceea ce priveşte protecţia şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi reducerea încălcărilor;

(b) fiecare parte depune eforturi pentru a face schimb de informaţii cu cealaltă parte cu privire la eforturile de facilitare a iniţiativelor voluntare ale părţilor interesate pe teritoriul său; şi

(c) părţile depun eforturi pentru a promova dialogul deschis şi cooperarea dintre părţile interesate ale fiecăreia dintre ele şi pentru a încuraja părţile interesate să caute soluţii comune şi să elimine împreună diferenţele în ceea ce priveşte protecţia şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi reducerea încălcărilor.

Art. 25.66: Subcomitetul pentru proprietatea intelectuală

Subcomitetul pentru proprietatea intelectuală (denumit în continuare "subcomitetul"), instituit în temeiul articolului 33.4 alineatul (1), monitorizează şi asigură punerea în aplicare şi funcţionarea corespunzătoare a prezentului capitol şi a anexelor 25-A, 25-B şi 25-C. Subcomitetul îndeplineşte, de asemenea, sarcinile specifice care îi sunt atribuite prin prezentul capitol, inclusiv prin articolul 25.40.

CAPITOLUL 26: COMERŢUL ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ

SECŢIUNEA A: DISPOZIŢII COMUNE

Art. 26.1: Obiective

(1) Părţile reamintesc Agenda 21 privind mediul şi dezvoltarea, adoptată la Conferinţa ONU privind mediul şi dezvoltarea care a avut loc la Rio de Janeiro în perioada 3-14 iunie 1992, Planul de la Johannesburg de implementare a Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă din 2002, Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă, adoptată de Conferinţa Internaţională a Muncii în cadrul celei de a 97-a sesiuni, care a avut loc la Geneva la 10 iunie 2008 ("Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă"), Documentul final al Conferinţei ONU privind dezvoltarea durabilă din 2012, intitulat "Viitorul pe care ni-l dorim", şi Agenda 2030 şi obiectivele de dezvoltare durabilă prevăzute de aceasta.

(2) Părţile recunosc faptul că dezvoltarea durabilă include dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului, toate trei fiind interdependente şi consolidându-se reciproc pentru bunăstarea generaţiilor prezente şi viitoare.

(3) Având în vedere cele de mai sus, obiectivul prezentului capitol este de a consolida relaţiile comerciale şi de investiţii dintre părţi într-un mod care să contribuie la dezvoltarea durabilă, în special în dimensiunea sa legată de muncă (107) şi în cea legată de mediu, care sunt relevante pentru comerţ şi investiţii.

(107)În sensul prezentului capitol, termenul "muncă" înseamnă obiectivele strategice ale OIM din cadrul Agendei privind munca decentă, care sunt exprimate în Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă.

(4) Prezentul capitol cuprinde o abordare de cooperare bazată pe valori şi interese comune.

Art. 26.2: Dreptul de reglementare şi nivelurile de protecţie

(1) Părţile recunosc dreptul fiecărei părţi de a-şi stabili propriile politici şi priorităţi în materie de dezvoltare durabilă, în special de a-şi stabili propriile nivelurile de protecţie internă a muncii şi a mediului şi propriile priorităţi în domeniul muncii şi al mediului şi de a-şi adopta sau modifica legislaţia şi politicile privind munca şi mediul în consecinţă.

(2) Nivelurile de protecţie, legislaţia şi politicile menţionate la alineatul (1) trebuie să fie conforme cu angajamentul fiecărei părţi faţă de acordurile multilaterale de mediu (AMM) şi faţă de standardele şi acordurile multilaterale în domeniul muncii, astfel cum sunt menţionate în prezentul capitol, la care partea respectivă a aderat.

(3) Fiecare parte depune eforturi pentru a se asigura că actele cu putere de lege, normele administrative şi politicile sale în domeniul mediului şi al muncii prevăd şi încurajează un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a muncii şi depune eforturi pentru a-şi îmbunătăţi în continuare nivelurile de protecţie a mediului şi a muncii prevăzute în actele cu putere de lege, normele administrative şi politicile sale.

(4) Niciuna dintre părţi nu slăbeşte şi nu reduce nivelurile de protecţie prevăzute în actele cu putere de lege şi normele sale administrative în domeniul mediului sau al muncii pentru a încuraja comerţul sau investiţiile.

(5) Niciuna dintre părţi nu renunţă şi nu derogă în alt mod, nici nu se oferă să procedeze astfel, de la actele cu putere de lege şi normele sale administrative în domeniul mediului sau al muncii, astfel încât să slăbească sau să reducă nivelurile de protecţie prevăzute în acestea pentru a încuraja comerţul sau investiţiile.

(6) Niciuna dintre părţi nu omite să asigure respectarea efectivă a actelor cu putere de lege şi a normelor sale administrative în domeniul mediului şi al muncii, prin acţiuni susţinute sau repetate ori prin inacţiune, într-un mod care afectează comerţul sau investiţiile.

(7) Fiecare parte îşi păstrează dreptul de a exercita o putere discreţionară rezonabilă şi de a lua decizii cu bună-credinţă cu privire la alocarea resurselor de asigurare a respectării legislaţiei în conformitate cu priorităţile pentru asigurarea respectării actelor cu putere de lege şi a normelor sale administrative în domeniul mediului şi al muncii.

(8) Niciuna dintre părţi nu aplică actele cu putere de lege şi normele sale administrative în domeniul mediului şi al muncii într-un mod care ar constitui o restricţie disimulată a comerţului sau a investiţiilor.

Art. 26.3: Comerţul, conduita profesională responsabilă gestionarea responsabilă a lanţurilor de aprovizionare

(1) Părţile recunosc importanţa gestionării responsabile a lanţurilor de aprovizionare printr-o conduită profesională responsabilă sau prin practici de responsabilitate socială a întreprinderilor, precum şi rolul comerţului în urmărirea obiectivului respectiv.

(2) În conformitate cu alineatul (1), fiecare parte:

a) promovează o conduită profesională responsabilă sau responsabilitatea socială a întreprinderilor prin încurajarea adoptării de către întreprinderi a unor practici relevante care sunt în concordanţă cu principiile, standardele şi orientările recunoscute la nivel internaţional, inclusiv a cu orientările sectoriale privind diligenţa necesară, care au fost aprobate sau sunt sprijinite de partea respectivă; şi

b) sprijină diseminarea şi utilizarea instrumentelor internaţionale relevante care au fost aprobate sau sunt sprijinite de partea respectivă, cum ar fi Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaţionale, Declaraţia tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială, adoptată la Geneva în noiembrie 1977 ("Declaraţia tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială"), Pactul mondial al ONU şi Principiile directoare ale ONU privind afacerile şi drepturile omului, aprobate de Consiliul pentru Drepturile Omului prin Rezoluţia 17/4 din 16 iunie 2011.

(3) Părţile recunosc utilitatea orientărilor sectoriale internaţionale în domeniul responsabilităţii sociale a întreprinderilor sau al conduitei profesionale responsabile şi promovează activităţile comune în acest sens. Părţile pun în aplicare, de asemenea, măsuri de promovare a aderării la Orientările OCDE privind diligenţa necesară.

(4) Părţile recunosc importanţa promovării comerţului cu mărfuri care contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi a practicilor ecologice, cum ar fi bunurile şi serviciile de mediu care contribuie la o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon, bunurile a căror producţie nu este legată de defrişări şi bunurile care fac obiectul unor sisteme şi mecanisme voluntare de asigurare a durabilităţii.

(5) Părţile fac schimb de informaţii, precum şi de bune practici şi, după caz, cooperează la nivel bilateral, regional şi în cadrul forurilor internaţionale cu privire la chestiunile reglementate de prezentul articol.

Art. 26.4: Informaţii ştiinţifice şi tehnice

(1) Atunci când instituie sau pune în aplicare măsuri menite să protejeze mediul sau condiţiile de muncă care pot afecta comerţul sau investiţiile dintre părţi, fiecare parte ţine seama de dovezile ştiinţifice şi tehnice disponibile, provenite de preferinţă de la organisme tehnice şi ştiinţifice recunoscute, precum şi de standardele, orientările şi recomandările internaţionale relevante, dacă există.

(2) În cazul în care dovezile sau informaţiile ştiinţifice sunt insuficiente sau neconcludente şi există un risc de degradare gravă a mediului sau un risc pentru securitatea şi sănătatea în muncă pe teritoriul său, o parte poate adopta măsuri pe baza principiului precauţiei. Aceste măsuri fac obiectul unei revizuiri dacă devin disponibile informaţii ştiinţifice noi sau suplimentare.

(3) În cazul în care o măsură adoptată în conformitate cu alineatul (2) are un impact asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi, o parte poate solicita părţii care a adoptat măsura respectivă să furnizeze informaţii care să indice că măsura este în concordanţă cu nivelurile sale de protecţie şi poate solicita discutarea chestiunii în cadrul Subcomitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă.

(4) Aceste măsuri nu se aplică într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată sau o restricţie disimulată a comerţului sau a investiţiilor.

Art. 26.5: Transparenţă şi bune practici în materie de reglementare

Părţile recunosc importanţa aplicării normelor privind transparenţa şi a bunelor practici în materie de reglementare în conformitate cu capitolele 28 şi 29, în special a normelor care oferă persoanelor interesate posibilitatea de a prezenta opinii cu privire la:

(a) măsuri menite să protejeze mediul sau condiţiile de muncă care pot afecta comerţul sau investiţiile; şi

(b) măsuri privind comerţul sau investiţiile care pot afecta protecţia mediului sau a condiţiilor de muncă.

Art. 26.6: Sensibilizarea publicului, informarea, participarea şi garanţiile procedurale

(1) Fiecare parte promovează sensibilizarea publicului cu privire la actele cu putere de lege şi normele sale administrative în domeniul muncii şi al mediului, inclusiv prin asigurarea faptului că actele cu putere de lege şi normele sale administrative în domeniul muncii şi al mediului şi procedurile sale de asigurare a respectării legislaţiei şi de conformitate sunt puse la dispoziţia publicului.

(2) Fiecare parte încearcă să răspundă cererilor de informaţii din partea oricărei persoane cu privire la punerea în aplicare de către partea respectivă a prezentului capitol.

(3) Fiecare parte utilizează mecanismele menţionate la articolele 33.5, 33.6 şi 33.7 pentru a solicita opinii cu privire la aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului capitol.

(4) Fiecare parte prevede primirea şi luarea în considerare în mod corespunzător a comunicărilor şi opiniilor prin intermediul observaţiilor scrise formulate de o persoană a părţii respective cu privire la aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului capitol în conformitate cu procedurile sale interne. O parte răspunde în scris şi în timp util la observaţiile respective. Aceasta poate notifica astfel de comunicări şi opinii grupului său consultativ intern instituit în temeiul articolului 33.6 şi punctului de contact al celeilalte părţi desemnat în temeiul articolului 26.19 alineatul (6).

(5) Fiecare parte se asigură, în conformitate cu legislaţia sa, că este disponibil accesul la proceduri administrative sau judiciare pentru persoanele cu un interes recunoscut în mod legal cu privire la o anumită chestiune sau care susţin că le-a fost încălcat un drept, pentru a permite întreprinderea de acţiuni împotriva încălcării legislaţiei sale în domeniul mediului, inclusiv măsuri reparatorii adecvate pentru încălcările legislaţiei respective.

(6) Fiecare parte se asigură, în conformitate cu legislaţia sa, că procedurile menţionate la alineatul (5) respectă garanţiile procedurale, nu sunt prohibitiv de costisitoare, nu presupun termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate, oferă posibilitatea emiterii unei ordonanţe preşedinţiale, dacă este cazul, şi sunt corecte, echitabile şi transparente.

Art. 26.7: Activităţi de cooperare

(1) Părţile recunosc importanţa activităţilor de cooperare cu privire la aspectele legate de comerţ ale politicilor în domeniul mediului şi al muncii în vederea atingerii obiectivelor prezentului acord şi a punerii în aplicare a prezentului capitol.

(2) Activităţile de cooperare pot fi dezvoltate şi puse în aplicare cu participarea organizaţiilor internaţionale şi regionale, precum şi cu ţări terţe, întreprinderi, organizaţii patronale şi sindicale, organizaţii din domeniul educaţiei şi cercetării şi alte organizaţii neguvernamentale, după caz.

(3) Activităţile de cooperare se desfăşoară pe teme şi subiecte convenite de părţi, astfel încât să abordeze chestiuni de interes comun.

(4) Părţile pot coopera cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul capitol, precum şi cu privire la următoarele, printre altele:

a) aspectele legate de muncă şi de mediu ale comerţului şi ale dezvoltării durabile în cadrul forurilor internaţionale, inclusiv, în special, OMC, OIM, Forumul politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă al ONU, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), acordurile OIM şi acordurile multilaterale de mediu;

b) impactul legislaţiei şi al standardelor de muncă şi de mediu asupra comerţului şi investiţiilor;

c) impactul legislaţiei privind comerţul şi investiţiile asupra muncii şi a mediului; şi

d) aspecte legate de comerţ:

(i)ale iniţiativelor privind producţia şi consumul durabile, inclusiv ale celor care vizează promovarea economiei circulare şi a creşterii verzi şi reducerea poluării; şi

(ii)ale iniţiativelor de promovare a bunurilor şi serviciilor de mediu, inclusiv prin abordarea barierelor netarifare conexe.

(5) Priorităţile pentru activităţile de cooperare sunt stabilite în comun de către părţi, pe baza domeniilor de interes reciproc şi a resurselor disponibile.

(6) Părţile pot desfăşura activităţi în domeniile de cooperare prevăzute în prezentul capitol cu prezenţă fizică sau prin orice mijloace tehnologice aflate la dispoziţia lor.

SECŢIUNEA B: MEDIUL ŞI COMERŢUL

Art. 26.8: Obiective

(1) Părţile urmăresc să promoveze politici comerciale şi de mediu care se susţin reciproc, niveluri ridicate de protecţie a mediului în conformitate cu AMM-urile la care au aderat şi asigurarea respectării eficace a actelor cu putere de lege şi a normelor lor administrative în domeniul mediului, precum şi să îşi consolideze capacitatea de a aborda aspectele de mediu legate de comerţ, inclusiv prin cooperare.

(2) Părţile recunosc că o cooperare consolidată în vederea protejării şi conservării mediului şi a gestionării durabile a resurselor lor naturale are beneficii care pot contribui la dezvoltarea durabilă, le pot consolida guvernanţa în materie de mediu şi pot completa obiectivele prezentului acord.

(3) Părţile recunosc importanţa unor politici şi practici comerciale şi de mediu care se susţin reciproc în vederea îmbunătăţirii protecţiei mediului în promovarea dezvoltării durabile.

Art. 26.9: Guvernanţă şi acorduri multilaterale de mediu

(1) Părţile recunosc importanţa Adunării ONU pentru mediu a UNEP. Părţile recunosc rolul esenţial al AMM-urilor în abordarea provocărilor globale, regionale şi interne în materie de mediu. Părţile recunosc, de asemenea, necesitatea de a consolida susţinerea reciprocă între politicile comerciale şi de mediu. În consecinţă, fiecare parte pune efectiv în aplicare AMM-urile, inclusiv protocoalele la acestea, la care a aderat.

(2) Părţile recunosc dreptul fiecărei părţi de a adopta sau de a menţine măsuri de realizare a obiectivelor AMM-urilor la care a aderat.

(3) Părţile se angajează într-un dialog şi cooperează, după caz, cu privire la chestiunile comerciale şi de mediu de interes reciproc, în special în ceea ce priveşte AMM-urile. Aceasta include schimburi periodice de informaţii cu privire la iniţiativele fiecărei părţi referitoare la ratificarea AMM-urilor, inclusiv a protocoalelor şi a modificărilor lor.

Art. 26.10: Comerţul şi schimbările climatice

(1) Părţile recunosc importanţa AMM-urilor în domeniul schimbărilor climatice, în special necesitatea de a realiza obiectivul Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, întocmită la New York la 9 mai 1992 (CCONUSC), şi scopul şi obiectivele Acordului de la Paris, în vederea abordării ameninţării urgente pe care o reprezintă schimbările climatice. În consecinţă, părţile recunosc rolul comerţului în realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă şi în abordarea schimbărilor climatice, precum şi importanţa eforturilor individuale şi colective de abordare a impactului schimbărilor climatice prin acţiuni de atenuare şi adaptare.

(2) În conformitate cu alineatul (1), fiecare parte:

a) pune efectiv în aplicare CCONUSC şi Acordul de la Paris, inclusiv angajamentele asumate în ceea ce priveşte contribuţiile stabilite la nivel naţional;

b) promovează contribuţia pozitivă a comerţului la tranziţia către o economie circulară şi cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră şi la o dezvoltare rezilientă la efectele schimbărilor climatice, inclusiv prin acţiuni de atenuare şi adaptare; şi

c) facilitează şi promovează comerţul şi investiţiile în produse şi servicii cu o relevanţă deosebită pentru atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, pentru energia durabilă din surse regenerabile şi pentru eficienţa energetică, într-un mod compatibil cu celelalte dispoziţii ale prezentului acord.

(3) În conformitate cu articolul 26.7, Părţile cooperează, după caz, în ceea ce priveşte aspectele legate de comerţ ale schimbărilor climatice la nivel bilateral, regional şi în cadrul forurilor internaţionale, inclusiv în cadrul CCONUSC, al OMC şi al Protocolului de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, încheiat la Montreal la 16 septembrie 1987 (denumit în continuare "Protocolul de la Montreal"). În plus, părţile pot coopera, după caz, cu privire la chestiunile respective şi în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale.

(4) În conformitate cu alineatul (1), părţile cooperează în domenii precum:

a) schimbul de cunoştinţe şi de experienţă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a Acordului de la Paris, de exemplu cu privire la iniţiativele de promovare a rezilienţei la efectele schimbărilor climatice, a energiei din surse regenerabile, a tehnologiilor cu emisii scăzute, a eficienţei energetice, a tarifării carbonului, a transporturilor durabile, a dezvoltării unei infrastructuri durabile şi reziliente la efectele schimbărilor climatice, a monitorizării emisiilor şi a soluţiilor bazate pe natură, precum şi explorarea opţiunilor de cooperare în domenii precum poluanţii climatici cu durată scurtă de viaţă şi sechestrarea carbonului în sol; şi

b) schimbul de cunoştinţe şi de experienţă în ceea ce priveşte o eliminare treptată ambiţioasă a substanţelor care diminuează stratul de ozon şi reducerea treptată a hidrofluorocarburilor, în temeiul Protocolului de la Montreal, prin măsuri de control al producţiei şi consumului acestora şi al comerţului cu acestea, introducerea unor alternative ecologice la acele substanţele care diminuează stratul de ozon şi la hidrofluorocarburi, actualizarea standardelor de siguranţă şi a altor standarde relevante şi combaterea comerţului ilegal cu substanţele reglementate de Protocolul de la Montreal, după caz.

Art. 26.11: Comerţul şi pădurile

(1) Părţile recunosc importanţa gestionării durabile a pădurilor şi rolul comerţului în urmărirea acestui obiectiv.

(2) În conformitate cu alineatul (1), fiecare parte:

a) pune în aplicare măsuri de combatere a exploatării forestiere ilegale şi a comerţului aferent, inclusiv prin activităţi de cooperare cu ţări terţe, după caz;

b) încurajează conservarea şi gestionarea durabilă a pădurilor;

c) promovează comerţul şi consumul de lemn şi de produse din lemn obţinute în mod legal din păduri gestionate în mod durabil; şi

d) face schimb de informaţii şi, după caz, cooperează cu cealaltă parte cu privire la iniţiative legate de comerţ referitoare la combaterea exploatării forestiere ilegale, gestionarea durabilă a pădurilor, defrişările şi degradarea pădurilor, guvernanţa în domeniul forestier şi conservarea suprafeţelor împădurite pentru a maximiza impactul şi susţinerea reciprocă a politicilor de interes reciproc ale părţilor.

(3) Recunoscând că pădurile şi gestionarea lor durabilă au un rol esenţial în combaterea schimbărilor climatice şi în menţinerea biodiversităţii, fiecare parte promovează iniţiative de combatere a defrişărilor, inclusiv prin lanţuri de aprovizionare care nu implică defrişări. În plus, părţile cooperează, după caz şi în conformitate cu articolul 26.7, la nivel bilateral, regional şi în cadrul forurilor internaţionale relevante, pentru a reduce la minimum defrişările şi degradarea pădurilor la nivel mondial.

Art. 26.12: Comerţul şi speciile sălbatice de floră şi faună

(1) Părţile recunosc importanţa asigurării faptului că comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră nu pune în pericol supravieţuirea acestora, astfel cum se prevede în Convenţia privind comerţul internaţional cu specii ale faunei şi florei sălbatice pe cale de dispariţie, întocmită la Washington D.C. la 3 martie 1973 (CITES).

(2) În conformitate cu alineatul (1), fiecare parte:

a) pune în aplicare măsuri eficace de combatere a comerţului ilegal cu specii sălbatice de floră şi faună, inclusiv prin activităţi de cooperare cu ţări terţe, după caz; şi

b) promovează conservarea pe termen lung şi utilizarea durabilă a speciilor enumerate în apendicele la CITES, inclusiv prin cooperarea în cadrul organismelor CITES relevante pentru actualizarea apendicelor la CITES şi prin promovarea includerii speciilor considerate ca fiind expuse riscului din cauza comerţului internaţional şi a altor criterii stabilite în temeiul CITES.

(3) În conformitate cu articolul 26.7, părţile pot, după caz, să coopereze sau să facă schimb de informaţii la nivel bilateral, regional şi în cadrul forurilor internaţionale cu privire la chestiuni de interes reciproc legate de combaterea comerţului ilegal cu specii sălbatice de floră şi faună, inclusiv prin sensibilizare în vederea reducerii cererii de produse ilegale derivate din specii sălbatice de faună şi floră şi prin iniţiative de consolidare a cooperării privind schimbul de informaţii şi asigurarea respectării legislaţiei.

Art. 26.13: Comerţul şi diversitatea biologică

(1) Părţile recunosc importanţa conservării şi a utilizării durabile a diversităţii biologice şi rolul comerţului în urmărirea acestor obiective, în concordanţă cu Convenţia privind diversitatea biologică, întocmită la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, şi cu alte IMM-uri la care au aderat, precum şi cu deciziile adoptate în temeiul acestora.

(2) În conformitate cu alineatul (1), fiecare parte ia măsuri pentru conservarea diversităţii biologice atunci când aceasta este supusă unor presiuni legate de comerţ şi investiţii, inclusiv prin schimbul de informaţii şi de experienţă, precum şi măsuri de prevenire a răspândirii speciilor alogene invazive, recunoscând că circulaţia transfrontalieră a speciilor alogene invazive terestre şi acvatice prin căi comerciale poate afecta mediul, activităţile economice şi dezvoltarea, precum şi sănătatea umană.

(3) Părţile recunosc importanţa respectării, a conservării şi a menţinerii cunoştinţelor şi a practicilor populaţiilor indigene şi ale comunităţilor locale care întruchipează stiluri de viaţă tradiţionale care contribuie la conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, precum şi rolul comerţului în sprijinirea acestor acţiuni.

(4) Părţile recunosc importanţa facilitării accesului la resursele genetice şi a promovării unei distribuiri corecte şi echitabile a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice, în conformitate cu măsurile lor interne şi cu obligaţiile internaţionale ale fiecărei părţi.

(5) De asemenea, părţile recunosc importanţa participării şi consultării publicului, în conformitate cu legislaţia sau politicile lor, la elaborarea şi punerea în aplicare a măsurilor privind conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice.

(6) În conformitate cu articolul 26.7, părţile pot, după caz, să promoveze, să coopereze sau să facă schimb de informaţii la nivel bilateral, regional şi în cadrul forurilor internaţionale cu privire la aspectele legate de comerţ ale politicilor şi măsurilor privind diversitatea biologică care sunt de interes reciproc, precum:

a) iniţiativele şi bunele practici privind comerţul cu produse bazate pe resurse naturale obţinute printr-o utilizare durabilă a resurselor biologice şi care contribuie la conservarea biodiversităţii;

b) conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, protejarea, refacerea şi evaluarea ecosistemelor şi a serviciilor acestora, precum şi a instrumentelor economice conexe; şi

c) accesul la resursele genetice şi distribuirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea lor.

Art. 26.14: Comerţul şi gestionarea durabilă a pescuitului şi acvaculturii

(1) Părţile recunosc importanţa conservării şi gestionării durabile a resurselor biologice marine şi a ecosistemelor marine, precum şi rolul comerţului în urmărirea acestor obiective.

(2) Atunci când elaborează şi pun în aplicare măsuri de conservare şi gestionare, părţile iau în considerare îngrijorările de ordin social, comercial, de dezvoltare şi de mediu, precum şi importanţa pescuitului artizanal sau la scară mică pentru mijloacele de subzistenţă ale comunităţilor locale de pescari.

(3) Părţile recunosc că pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat (INN) (108) poate avea un impact negativ semnificativ asupra stocurilor de peşte, asupra sustenabilităţii comerţului cu produse pescăreşti şi asupra dezvoltării şi a mediului şi confirmă necesitatea de a se lua măsuri pentru a aborda problemele legate de pescuitul excesiv şi de utilizarea nesustenabilă a resurselor piscicole.

(108)Termenul "pescuit ilegal, nedeclarat şi nereglementat" trebuie înţeles ca având acelaşi sens cu cel prevăzut la punctul 3 din Planul internaţional de acţiune pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, adoptat la Roma în 2001 ("Planul de acţiune din 2001 privind pescuitul INN").

(4) În conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3) de la prezentul articol, fiecare parte:

a) pune în aplicare şi acţionează în conformitate cu principiile Convenţiei ONU privind dreptul mării, întocmită la Montego Bay la 10 decembrie 1982, ale Acordului ONU pentru aplicarea prevederilor Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea şi gestionarea populaţiilor transzonale şi a stocurilor de peşti mari migratori, adoptat la New York la 4 august 1995, ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), ale Acordului privind promovarea respectării măsurilor internaţionale de conservare şi gestionare de către navele de pescuit în marea liberă, adoptat la Roma la 24 noiembrie 1993, ale Codului FAO de conduită responsabilă privind activităţile din sectorul pescăresc, adoptat prin Rezoluţia 4/95 la 31 octombrie 1995 şi ale Acordului FAO privind măsurile de competenţa statului portului pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat, încheiat la Roma la 22 noiembrie 2009;

b) participă la iniţiativa FAO privind Registrul mondial al navelor de pescuit, al navelor frigorifice de transport şi al navelor de aprovizionare;

c) urmăreşte să opereze un sistem de gestionare a pescuitului bazat pe cele mai bune dovezi ştiinţifice disponibile şi pe cele mai bune practici recunoscute la nivel internaţional pentru gestionarea şi conservarea resurselor piscicole, astfel cum se reflectă în dispoziţiile relevante ale instrumentelor internaţionale menite să asigure utilizarea şi conservarea durabilă a speciilor marine (109) şi care vizează, printre altele:

(109)Instrumentele respective includ, printre altele şi în măsura în care se pot aplica, Convenţia ONU privind dreptul mării, Acordul ONU pentru aplicarea prevederilor Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării din decembrie 1982 în legătură cu conservarea şi gestionarea populaţiilor transzonale şi a stocurilor de peşti mari migratori, Codului FAO de conduită responsabilă privind activităţile din sectorul pescăresc, Acordul FAO privind promovarea respectării măsurilor internaţionale de conservare şi gestionare de către navele de pescuit în marea liberă, Planul de acţiune din 2001 privind pescuitul INN şi Acordul FAO privind măsurile de competenţa statului portului pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat.

(i)prevenirea pescuitului excesiv şi a supracapacităţii;

(ii)reducerea capturilor accidentale de specii nevizate;

(iii)promovarea refacerii stocurilor supraexploatate pentru toate activităţile de pescuit marin; şi

(iv)promovarea gestionării pescuitului printr-o abordare ecosistemică, inclusiv prin cooperare între părţi;

d) în sprijinul eforturilor de combatere a practicilor de pescuit INN şi pentru a contribui la descurajarea comerţului cu produse provenite din speciile recoltate prin aceste practici:

(i)pune în aplicare măsuri eficace de combatere a pescuitului INN;

(ii)asigură utilizarea sistemelor de monitorizare, control, supraveghere, conformitate şi asigurare a respectării legislaţiei:

(A)pentru a preveni şi a descuraja, în conformitate cu obligaţiile sale internaţionale şi cu legislaţia sa, navele care arborează pavilionul său şi persoanele fizice proprii să se angajeze în activităţi de pescuit INN; şi

(B)pentru a aborda transbordarea pe mare a peştelui sau a produselor din peşte astfel încât să descurajeze şi să evite activităţile de pescuit INN;

(iii)pune în aplicare măsurile de competenţa statului portului; şi

(iv)pune în aplicare măsuri de prevenire a intrării pescuitului INN şi a produselor pescăreşti INN în lanţurile de aprovizionare ale fiecărei părţi şi cooperează în acest scop, inclusiv prin facilitarea schimbului de informaţii;

e) participă în mod activ la activitatea organizaţiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) în care este membru, observator sau în care este parte necontractantă cooperantă, cu scopul de a realiza o bună guvernanţă în domeniul pescuitului şi un pescuit sustenabil, de exemplu prin promovarea cercetării ştiinţifice şi adoptarea de măsuri de conservare bazate pe cele mai bune dovezi ştiinţifice disponibile, prin consolidarea mecanismelor de asigurare a conformităţii, prin efectuarea de evaluări periodice ale performanţei, prin adoptarea unui control, a unei monitorizări şi a unei aplicări eficace a măsurilor de gestionare ale ORGP şi, după caz, prin adoptarea şi punerea în aplicare a unor regimuri de documentare şi certificare a capturii şi a unor măsuri de competenţa statului portului;

f) depune eforturi pentru a acţiona în conformitate cu măsurile de conservare şi gestionare relevante adoptate de ORGP din care nu face parte, astfel încât să nu submineze măsurile respective, şi se străduieşte să nu submineze regimurile de documentare a capturilor sau a comerţului operate de ORGP sau acordurile la care nu a aderat; şi

g) promovează dezvoltarea unei acvaculturi sustenabile şi responsabile, ţinând seama de aspectele economice, sociale şi de mediu ale acesteia, în conformitate cu punerea în aplicare a obiectivelor şi principiilor cuprinse în Codul FAO de conduită responsabilă privind activităţile din sectorul pescăresc.

(5) Părţile cooperează, după caz şi în conformitate cu articolul 26.7, la nivel bilateral şi în cadrul ORGP, cu scopul de a promova practicile de pescuit sustenabile şi comerţul cu produse pescăreşti provenite din activităţi de pescuit gestionate în mod durabil. În plus, părţile pot coopera pentru a face schimb de cunoştinţe şi de bune practici pentru a sprijini punerea în aplicare a prezentului articol.

SECŢIUNEA C: MUNCA ŞI COMERŢUL

Art. 26.15: Obiective

(1) Părţile recunosc că schimburile comerciale şi investiţiile oferă oportunităţi de creare de locuri de muncă şi de muncă decentă, inclusiv pentru tineri, cu clauze şi condiţii de angajare care respectă principiile stabilite în Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă, adoptată de Conferinţa Internaţională a Muncii de la Geneva din 18 iunie 1998 şi modificată în 2022 (denumită în continuare "Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă") şi Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă, adoptată la 10 iunie 2008, astfel cum a fost modificată în 2022 denumită în continuare "Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă").

(2) Părţile urmăresc să asigure niveluri ridicate de protecţie a muncii în conformitate cu standardele internaţionale de muncă la care aderă şi să promoveze politici comerciale şi în domeniul muncii care se susţin reciproc în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi a calităţii vieţii profesionale a angajaţilor. Părţile vor depune eforturi pentru a îmbunătăţi dezvoltarea şi gestionarea capitalului uman în vederea creşterii capacităţii de inserţie profesională, a excelenţei în afaceri şi a productivităţii, atât în beneficiul lucrătorilor, cât şi al întreprinderilor. În consecinţă, părţile depun eforturi pentru a oferi tinerilor oportunităţi de dezvoltare a competenţelor necesare pentru a avea acces şi a rămâne cu succes pe piaţa forţei de muncă.

(3) Părţile urmăresc să coopereze cu privire la aspectele legate de comerţ ale muncii care sunt de interes reciproc pentru a consolida relaţia mai amplă dintre părţi.

Art. 26.16: Standarde şi acorduri multilaterale în domeniul muncii

(1) Părţile îşi afirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerţului internaţional într-un mod care să favorizeze munca decentă pentru toţi, în special pentru femei, tineri şi persoanele cu handicap, în conformitate cu obligaţiile care le revin în cadrul OIM, inclusiv cu cele prevăzute în Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă şi în Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă.

(2) Reamintind Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă părţile iau act de faptul că încălcarea principiilor şi a drepturilor fundamentale la locul de muncă nu poate fi invocată sau utilizată în alt mod ca avantaj comparativ legitim şi că standardele de muncă nu ar trebui folosite în scopul protecţionismului comercial.

(3) Fiecare parte pune efectiv în aplicare convenţiile OIM ratificate de statele membre şi, respectiv, de Chile.

(4) În conformitate cu Constituţia OIM, adoptată ca partea XIII din Tratatul de la Versailles, semnat la 28 iunie 1919, şi cu Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă fiecare parte trebuie să respecte, să promoveze şi să pună efectiv în aplicare standardele fundamentale de muncă recunoscute la nivel internaţional, astfel cum sunt definite în convenţiile fundamentale ale OIM, şi anume:

a) libertatea de asociere şi recunoaşterea efectivă a dreptului de negociere colectivă;

b) eliminarea tuturor formelor de muncă forţată sau obligatorie;

c) abolirea efectivă a muncii copiilor, inclusiv interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor;

d) eliminarea discriminării cu privire la încadrarea în muncă şi la profesie; şi

e) un mediu de lucru sigur şi sănătos.

(5) Părţile fac schimb periodic de informaţii referitoare la progresele înregistrate în ceea ce priveşte ratificarea convenţiilor sau a protocoalelor OIM care sunt considerate actualizate de către OIM şi la care nu au aderat încă.

(6) Fiecare parte promovează Agenda OIM privind munca decentă, prevăzută în Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă în special în ceea ce priveşte:

a) condiţiile de muncă decente pentru toţi, în ceea ce priveşte, printre altele, salariile şi veniturile, timpul de lucru, alte condiţii de muncă şi protecţia socială; şi

b) dialogul social pe probleme de muncă între lucrători şi angajatori şi între organizaţiile acestora, precum şi cu autorităţile guvernamentale relevante.

(7) În conformitate cu angajamentele asumate în cadrul OIM, fiecare parte:

a) adoptă şi pune în aplicare măsuri şi politici privind securitatea şi sănătatea în muncă; şi

b) menţine un sistem de inspecţie a muncii în conformitate cu standardele relevante ale OIM privind inspecţia muncii.

Art. 26.17: Munca forţată sau obligatorie

(1) Reamintind faptul că eliminarea muncii forţate se numără printre obiectivele Agendei 2030, părţile subliniază importanţa ratificării şi a punerii efective în aplicare a Protocolului din 2014 la Convenţia privind munca forţată din 1930, adoptat la Geneva la 11 iunie 2014.

(2) Părţile recunosc obiectivul de a elimina toate formele de muncă forţată sau obligatorie, inclusiv munca forţată sau obligatorie a copiilor.

(3) În consecinţă, părţile identifică oportunităţi de cooperare, de schimb de informaţii, de experienţă şi de bune practici legate de eliminarea tuturor formelor de muncă forţată sau obligatorie.

Art. 26.18: Cooperarea cu privire la aspecte legate de comerţ şi de muncă

În conformitate cu articolul 26.7, părţile se consultă şi cooperează, după caz, la nivel bilateral şi în contextul OIM, cu privire la aspectele legate de comerţ ale muncii care sunt de interes reciproc, inclusiv, dar fără a se limita la:

(a) crearea de locuri de muncă şi promovarea unor locuri de muncă productive şi de înaltă calitate, inclusiv politici care să producă o creştere generatoare de locuri de muncă şi să promoveze întreprinderile durabile şi spiritul antreprenorial;

(b) promovarea unor îmbunătăţiri ale productivităţii întreprinderilor şi a muncii, în special în ceea ce priveşte întreprinderile mici şi mijlocii;

(c) dezvoltarea capitalului uman, accesul la piaţa muncii şi îmbunătăţirea capacităţii de inserţie profesională, în special a tinerilor, inclusiv prin învăţare pe tot parcursul vieţii şi formare profesională, educaţie şi formare continuă, precum şi dezvoltarea şi actualizarea competenţelor, inclusiv în industriile emergente şi de mediu;

(d) echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată şi practici inovatoare la locul de muncă pentru a spori bunăstarea lucrătorilor;

(e) promovarea sensibilizării cu privire la Agenda OIM privind munca decentă, inclusiv cu privire la interconexiunile dintre comerţ şi ocuparea integrală şi productivă a forţei de muncă, ajustarea pieţei forţei de muncă, standardele fundamentale de muncă, munca decentă în cadrul lanţurilor de aprovizionare globale, protecţia socială şi incluziunea socială, dialogul social şi egalitatea de gen;

(f) promovarea prin comerţ a unor locuri de muncă decente şi de calitate, inclusiv a securităţii şi sănătăţii în muncă în cazul lucrătoarelor gravide şi al celor care au născut de curând;

(g) securitatea şi sănătatea în muncă şi inspecţia muncii, de exemplu, îmbunătăţirea mecanismelor de asigurare a conformităţii şi de asigurare a respectării legislaţiei;

(h) abordarea provocărilor şi oportunităţilor unei forţe de muncă diverse şi multigeneraţionale, inclusiv prin:

(i)promovarea egalităţii şi eliminarea discriminării în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă; şi

(ii)protecţia lucrătorilor vulnerabili;

(i) îmbunătăţirea relaţiilor de muncă, de exemplu, prin schimbul de cele mai bune practici în materie de soluţionare alternativă a litigiilor şi de consultare tripartită;

(j) punerea în aplicare a convenţiilor fundamentale, prioritare şi a altor convenţii actualizate ale OIM, precum şi a Declaraţiei tripartite de principii a OIM privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială şi a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile şi drepturile omului; şi

(k) statistici privind munca.

SECŢIUNEA D: DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE

Art. 26.19: Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă şi punctele de contact

(1) Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă (denumit în continuare "subcomitetul"), instituit în temeiul articolului 33.4 alineatul (1), este alcătuit, pentru Chile, din funcţionari din instituţiile responsabile cu comerţul, munca, mediul şi aspectele legate de gen.

(2) Subcomitetul organizează sesiuni specifice pentru chestiunile legate de mediu şi, respectiv, de muncă (110), precum şi pentru aspectele transversale legate de comerţ şi de dezvoltarea durabilă.

(110)Chestiunile legate de mediu şi de muncă pot fi discutate în sesiuni izolate sau în sesiuni consecutive.

(3) Funcţiile subcomitetului sunt următoarele:

a) de a facilita, monitoriza şi analiza punerea în aplicare a prezentului capitol;

b) de a stabili, organiza, supraveghea şi evalua activităţile de cooperare prevăzute în prezentul capitol, inclusiv schimbul de informaţii şi de experienţă în domenii de interes reciproc;

c) de a raporta şi a face recomandări Comitetului pentru comerţ cu privire la orice aspect legat de prezentul capitol, inclusiv cu privire la subiectele de discuţie cu mecanismele societăţii civile menţionate la articolul 33.5;

d) de a îndeplini sarcinile menţionate la articolele 26.21 şi 26.22;

e) de a se coordona cu alte subcomitete instituite în temeiul prezentului acord, după caz, inclusiv în ceea ce priveşte eforturile de integrare a aspectelor, considerentelor şi activităţilor legate de gen în activitatea lor, astfel cum se menţionează la articolul 27.4 alineatul (8); şi

f) de a îndeplini orice alte funcţii convenite de părţi.

(4) Subcomitetul poate, conform celor stabilite de comun acord, să se consulte sau să solicite consiliere din partea părţilor interesate relevante sau a experţilor cu privire la aspectele legate de punerea în aplicare a prezentului capitol.

(5) Subcomitetul întocmeşte, prin consens, un raport cu privire la fiecare reuniune şi îl publică după reuniune.

(6) Fiecare parte desemnează un punct de contact în cadrul administraţiei sale pentru facilitarea comunicării şi a coordonării între părţi cu privire la orice aspect legat de punerea în aplicare a prezentului capitol. Pentru Chile, punctul de contact specific pentru aspectele legate de muncă, mediu şi gen este un reprezentant al Subsecretariatului pentru relaţii economice internaţionale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau al succesorului acestuia. Fiecare parte notifică cu promptitudine celeilalte părţi punctele sale de contact şi furnizează datele lor de contact.

(7) Punctele de contact:

a) facilitează comunicarea regulată şi coordonarea între părţi;

b) în pofida articolului 33.3 alineatul (2), oferă asistenţă subcomitetului, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea ordinii de zi şi desfăşurarea tuturor celorlalte pregătiri necesare pentru reuniunile subcomitetului;

c) comunică cu societatea civilă respectivă, după caz; şi

d) colaborează, inclusiv cu alte organisme corespunzătoare ale administraţiilor lor, pentru a dezvolta şi a pune în aplicare activităţi de cooperare.

Art. 26.20: Soluţionarea litigiilor

(1) Părţile depun toate eforturile posibile, prin dialog, schimb de informaţii şi cooperare, pentru a soluţiona orice dezacord între părţi cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului capitol.

(2) În cazul unui dezacord între părţi cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului capitol, părţile recurg exclusiv la procedurile de soluţionare a litigiilor stabilite în temeiul articolelor 26.21 şi 26.22.

Art. 26.21: Consultări

(1) O parte (denumită în continuare "partea solicitantă") poate, în orice moment, să solicite consultări cu cealaltă parte (denumită în continuare "partea solicitată") cu privire la orice chestiune care decurge din interpretarea sau aplicarea prezentului capitol, prin transmiterea unei cereri scrise punctului de contact al părţii solicitate. Cererea trebuie să precizeze motivele pentru care se solicită consultări, inclusiv o descriere suficient de detaliată a chestiunii în cauză, şi dispoziţiile prezentului capitol pe care le consideră aplicabile.

(2) Cu excepţia cazului în care convine altfel cu partea solicitantă, partea solicitată răspunde în scris în termen de cel mult 10 zile de la data primirii cererii.

(3) Cu excepţia cazului în care convin altfel, părţile încep consultările în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii de către partea solicitată.

(4) Consultările se pot desfăşura cu prezenţă fizică sau prin orice mijloace tehnologice aflate la dispoziţia părţilor. În cazul în care au loc cu prezenţă fizică, consultările se desfăşoară pe teritoriul părţii solicitate, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.

(5) În cadrul consultărilor, părţile:

a) furnizează suficiente informaţii pentru a permite o examinare completă a chestiunii în discuţie; şi

b) tratează drept confidenţiale orice informaţii schimbate în cursul consultărilor.

(6) Părţile iniţiază consultări cu scopul de a ajunge la o soluţionare a chestiunii în cauză care să fie satisfăcătoare pentru ambele părţi, ţinând seama de oportunităţile de cooperare prezentate de chestiunea respectivă. În ceea ce priveşte chestiunile legate de acordurile multilaterale menţionate în prezentul capitol, părţile iau în considerare informaţiile furnizate de OIM sau de organismele relevante instituite în temeiul acordurilor respective. Dacă este cazul, părţile pot conveni să solicite consiliere din partea unor astfel de organizaţii sau organisme sau a oricărui alt expert sau organism pe care îl consideră adecvat, care să le ofere asistenţă în cadrul consultărilor.

(7) În cazul în care părţile nu reuşesc să soluţioneze chestiunea în termen de 60 de zile de la transmiterea cererii scrise de consultări în temeiul alineatului (1), fiecare parte poate, prin transmiterea unei cereri scrise punctului de contact al celeilalte părţi, să solicite convocarea subcomitetului pentru examinarea chestiunii. Subcomitetul se reuneşte cu promptitudine şi depune eforturi pentru a conveni asupra unei soluţii.

(8) Fiecare parte sau subcomitetul convocat în temeiul alineatului (7) de la prezentul articol poate, după caz, să solicite punctul de vedere al grupurilor consultative interne menţionate la articolul 33.6 sau consiliere din partea altor experţi.

(9) În cazul în care părţile reuşesc să soluţioneze chestiunea, acestea documentează rezultatul, inclusiv, după caz, măsurile specifice şi termenele convenite. Părţile pun rezultatul la dispoziţia publicului, cu excepţia cazului în care convin altfel.

Art. 26.22: Comisie de experţi

(1) În cazul în care părţile nu reuşesc să soluţioneze chestiunea în termen de 60 de zile de la transmiterea unei cereri scrise de convocare a subcomitetului, astfel cum se menţionează la articolul 26.21 alineatul (7), sau, în absenţa unei astfel de cereri, în termen de 120 de zile de la transmiterea unei cereri scrise de consultări în temeiul articolului 26.21 alineatul (1), partea solicitantă poate solicita instituirea unei comisii de experţi care să examineze chestiunea.

Orice astfel de cerere se adresează în scris punctului de contact al părţii solicitate. Cererea trebuie să precizeze motivele pentru care se solicită instituirea unei comisii de experţi, inclusiv o descriere suficient de detaliată a chestiunii în cauză, şi explică modul în care chestiunea respectivă constituie o încălcare a dispoziţiilor specifice din prezentul capitol.

(2) Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul articol, articolele 31.6, 31.10 şi 31.13, articolul 31.14 alineatul (1), articolele 31.15 şi 31.19, articolul 31.20 alineatul (2), articolele 31.21, 31.22, 31.24, 31.32, 31.33, 31.34 şi 31.35, precum şi Regulamentul de procedură din anexa 31-A şi Codul de conduită din anexa 31-B, se aplică mutatis mutandis.

(3) La prima sa reuniune, subcomitetul recomandă Comitetului pentru comerţ stabilirea a cel puţin 15 persoane care doresc şi sunt în măsură să facă parte din comisia de experţi. Pe baza acestei recomandări, Comitetul pentru comerţ întocmeşte, în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord, o listă a acestor persoane. Lista se compune din trei subliste:

a) o sublistă de persoane întocmită pe baza propunerilor Uniunii Europene;

b) o sublistă de persoane întocmită pe baza propunerilor Republicii Chile; şi

c) o sublistă de persoane care nu sunt resortisanţi ai niciunei părţi şi care vor exercita funcţia de preşedinte al comisiei de experţi.

(4) Fiecare sublistă este alcătuită din cel puţin cinci persoane. Comitetul pentru comerţ se asigură că lista este actualizată în permanenţă şi cuprinde în orice moment acest număr minim de persoane.

(5) Persoanele menţionate la alineatul (3) trebuie să aibă cunoştinţe de specialitate sau expertiză în domeniul dreptului muncii sau al mediului, în chestiunile vizate de prezentul capitol sau în soluţionarea litigiilor care decurg din acorduri internaţionale. Aceste persoane trebuie să fie independente, să îşi exercite funcţiile în nume propriu, să nu accepte instrucţiuni de la nicio organizaţie sau administraţie publică cu privire la aspecte legate de dezacordul în cauză, să nu aibă nicio legătură cu administraţia publică a vreunei părţi şi să respecte Codul de conduită din anexa 31-B.

(6) Atunci când comisia de experţi este alcătuită în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 31.6 alineatele (3), (4) şi (6), experţii sunt selectaţi din sublistele relevante menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol.

(7) Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel în termen de cinci zile de la data instituirii comisiei de experţi, acesteia îi revine următorul mandat:

"să examineze, având în vedere dispoziţiile relevante ale capitolului 26 din Acordul interimar privind comerţul dintre Uniunea Europeană şi Republica Chile, chestiunea menţionată în cererea de instituire a comisiei de experţi şi să prezinte, în conformitate cu articolul 26.23 din acordul respectiv, un raport conţinând constatările şi recomandările sale în vederea soluţionării chestiunii"

(8) În ceea ce priveşte chestiunile legate de acordurile multilaterale menţionate în prezentul capitol, comisia de experţi ar trebui să solicite informaţii de la OIM sau de la organismele relevante instituite în temeiul acordurilor respective, inclusiv orice orientări interpretative, constatări sau decizii pertinente disponibile adoptate de OIM şi de organismele respective. Orice astfel de informaţii sunt puse la dispoziţia ambelor părţi în vederea formulării de observaţii.

(9) Comisia de experţi interpretează dispoziţiile prezentului capitol în conformitate cu normele obişnuite de interpretare a dreptului public internaţional, inclusiv cu normele codificate în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor.

(10) Comisia de experţi transmite părţilor un raport intermediar şi un raport final care prezintă constatările faptelor, aplicabilitatea dispoziţiilor relevante şi motivele care stau la baza oricăror constatări, concluzii şi recomandări pe care le formulează.

(11) Comisia de experţi le transmite părţilor raportul intermediar în termen de 100 de zile de la data constituirii sale. În cazul în care comisia de experţi consideră că termenul respectiv nu poate fi respectat, preşedintele acesteia notifică părţilor acest lucru în scris, precizând motivele întârzierii şi data la care comisia de experţi intenţionează să transmită raportul intermediar. Termenul prevăzut la prezentul alineat poate fi prelungit prin acordul părţilor.

(12) O parte poate transmite comisiei de experţi o cerere motivată de reexaminare a anumitor aspecte ale raportului intermediar în termen de 25 de zile de la primirea acestuia. O parte poate prezenta observaţii cu privire la cererea celeilalte părţi în termen de 15 zile de la transmiterea cererii.

(13) După examinarea cererii şi a observaţiilor, comisia de experţi pregăteşte raportul final. În cazul în care nu se transmite nicio cerere de reexaminare a anumitor aspecte ale raportului intermediar în termenul menţionat la alineatul (12), raportul intermediar devine raportul final al comisiei de experţi.

(14) În termen de 175 de zile de la data instituirii sale, comisia de experţi prezintă părţilor raportul său final. În cazul în care comisia de experţi consideră că termenul respectiv nu poate fi respectat, preşedintele acesteia notifică părţilor acest lucru în scris, precizând motivele întârzierii şi data la care comisia de experţi intenţionează să transmită raportul final. Termenul prevăzut la prezentul alineat poate fi prelungit prin acordul părţilor.

(15) Raportul final include o discuţie referitoare la orice cerere scrisă a părţilor privind raportul intermediar şi răspunde cu claritate la observaţiile transmise de părţi.

(16) Părţile pun la dispoziţia publicului raportul final în termen de 15 zile de la transmiterea acestuia de către comisia de experţi.

(17) În cazul în care comisia de experţi constată în raportul final că una dintre părţi nu şi-a respectat obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului capitol, părţile discută cu privire la măsurile adecvate care trebuie puse în aplicare luând în considerare raportul şi recomandările comisiei de experţi. Partea solicitată aduce la cunoştinţa grupului său consultativ intern menţionat la articolul 33.6 şi a celeilalte părţi deciziile sale cu privire la orice acţiuni sau măsuri care urmează să fie puse în aplicare în termen de cel mult trei luni de la data la care raportul a fost pus la dispoziţia publicului.

(18) Subcomitetul monitorizează acţiunile întreprinse ca urmare a raportului final şi a recomandărilor comisiei de experţi. Grupurile consultative interne menţionate la articolul 33.6 pot prezenta observaţii subcomitetului în acest sens.

Art. 26.23: Reexaminare

(1) Pentru a îmbunătăţi realizarea obiectivelor prezentului capitol, părţile discută în cadrul reuniunilor subcomitetului cu privire la punerea în aplicare efectivă, ţinând seama, printre altele, de principalele evoluţii ale politicilor fiecărei părţi şi de evoluţiile acordurilor internaţionale.

(2) Având în vedere rezultatul acestor discuţii, o parte poate solicita reexaminarea prezentului capitol în orice moment după data intrării în vigoare a prezentului acord. În acest scop, subcomitetul poate recomanda părţilor modificări ale dispoziţiilor relevante din prezentul capitol în conformitate cu procedura de modificare stabilită la articolul 33.10 alineatul (1).

CAPITOLUL 27: COMERŢUL ŞI EGALITATEA DE GEN

Art. 27.1: Context şi obiective

(1) Părţile sunt de acord cu privire la importanţa includerii unei perspective de gen în promovarea creşterii economice favorabile incluziunii şi cu privire la rolul-cheie pe care îl pot avea în această privinţă politicile care iau în considerare dimensiunea de gen. Aceasta presupune eliminarea barierelor din calea participării femeilor la economie şi la comerţul internaţional, inclusiv îmbunătăţirea egalităţii de şanse în ceea ce priveşte accesul la posturi şi sectoare profesionale pentru bărbaţi şi femei pe piaţa forţei de muncă.

(2) Părţile recunosc faptul că comerţul şi investiţiile internaţionale sunt motoare ale creşterii economice şi recunosc, de asemenea, contribuţia importantă a femeilor la creşterea economică prin participarea lor la activitatea economică, inclusiv la afaceri şi la comerţul internaţional.

(3) Părţile recunosc că participarea femeilor la comerţul internaţional poate contribui la promovarea capacitării lor economice şi a independenţei lor economice. În plus, accesul femeilor la resursele economice şi deţinerea acestora de către femei contribuie la o creştere economică durabilă şi favorabilă incluziunii, la prosperitate, competitivitate şi la bunăstarea societăţii. În consecinţă, părţile îşi subliniază intenţia de a pune în aplicare prezentul acord într-un mod care să promoveze şi să consolideze egalitatea între bărbaţi şi femei.

(4) Părţile reamintesc Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ODD referitoare la comerţ şi la egalitatea de gen, în special obiectivul 5: realizarea egalităţii de gen şi capacitarea tuturor femeilor şi fetelor.

(5) Părţile reamintesc obiectivele Declaraţiei comune privind comerţul şi capacitarea economică a femeilor cu ocazia Conferinţei ministeriale a OMC de la Buenos Aires din decembrie 2017.

(6) Părţile reamintesc angajamentele lor privind integrarea egalităţii de gen şi capacitarea femeilor şi fetelor, precum şi respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948, şi în alte instrumente internaţionale relevante privind drepturile omului legate de egalitatea de gen la care au aderat.

(7) Părţile îşi reafirmă angajamentele asumate în cadrul Declaraţiei şi al Platformei de acţiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de a patra Conferinţe mondiale a femeilor, care a avut loc la Beijing în perioada 4-15 septembrie 1995, luând act în special de obiectivele şi dispoziţiile referitoare la accesul egal al femeilor la resurse, locuri de muncă, pieţe şi comerţ.

(8) Părţile reafirmă importanţa politicilor comerciale favorabile incluziunii care contribuie la promovarea egalităţii de drepturi, de tratament şi de şanse între bărbaţi şi femei, precum şi la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

(9) Părţile subliniază rolul sectorului privat în promovarea egalităţii de gen prin aplicarea unor politici de nediscriminare şi diversitate în activităţile lor corporative, în conformitate cu orientările şi standardele internaţionale aprobate sau sprijinite de părţi.

(10) Părţile urmăresc:

a) să îşi consolideze relaţiile comerciale, cooperarea şi dialogul în moduri care să conducă la egalitatea de şanse şi de tratament pentru femei şi bărbaţi, în calitate de lucrători, producători, comercianţi sau consumatori, în conformitate cu angajamentele lor internaţionale;

b) să faciliteze cooperarea şi dialogul cu scopul de a consolida capacitatea şi condiţiile pentru accesul femeilor la oportunităţile create de schimburile comerciale;

c) să îşi îmbunătăţească în continuare capacităţile de abordare a aspectelor de gen legate de comerţ, inclusiv prin schimbul de informaţii şi de bune practici.

Art. 27.2: Acorduri multilaterale

(1) Fiecare parte îşi reafirmă angajamentul de a pune efectiv în aplicare obligaţiile care îi revin în temeiul Convenţiei asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 1979, luând act în special de dispoziţiile acesteia referitoare la eliminarea discriminării împotriva femeilor în viaţa economică şi în domeniul ocupării forţei de muncă.

(2) Părţile reamintesc obligaţiile care le revin în temeiul articolului 26.16 din prezentul acord cu privire la convenţiile OIM referitoare la egalitatea de gen şi la eliminarea discriminării în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă ratificate de statele membre şi de Chile.

(3) Fiecare parte îşi reafirmă angajamentul de a pune în aplicare efectiv obligaţiile care îi revin în temeiul altor acorduri multilaterale la care a aderat şi care abordează egalitatea de gen sau drepturile femeilor.

Art. 27.3: Dispoziţii generale

(1) Părţile recunosc dreptul fiecărei părţi de a-şi stabili propriul domeniu de aplicare şi propriile garanţii privind egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei şi de a adopta sau de a modifica în consecinţă legislaţia şi politicile sale relevante, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul acordurilor internaţionale menţionate la articolul 27.2.

(2) Fiecare parte depune eforturi pentru a se asigura că legislaţia şi politicile sale relevante prevăd şi promovează egalitatea de drepturi, de tratament şi de şanse între bărbaţi şi femei, în conformitate cu angajamentele sale internaţionale. Fiecare parte depune eforturi pentru a îmbunătăţi legislaţia şi politicile respective.

(3) Fiecare parte depune eforturi pentru a colecta date defalcate în funcţie de sex privind comerţul şi genul, în vederea unei mai bune înţelegeri a diferitelor efecte ale instrumentelor de politică comercială asupra femeilor şi bărbaţilor în rolurile lor de lucrători, producători, comercianţi sau consumatori.

(4) Fiecare parte promovează pe teritoriul său sensibilizarea publicului cu privire la legislaţia şi politicile sale referitoare la egalitatea de gen, inclusiv cu privire la impactul şi relevanţa acestora pentru creşterea economică favorabilă incluziunii şi pentru politica comercială.

(5) Dacă este cazul, fiecare parte ia în considerare obiectivul egalităţii între bărbaţi şi femei atunci când formulează, pune în aplicare şi revizuieşte măsuri în domeniile vizate de prezentul acord.

(6) Fiecare parte încurajează comerţul şi investiţiile prin promovarea egalităţii de şanse şi a participării femeilor şi bărbaţilor la economie şi la comerţul internaţional. Aceasta presupune, printre altele, măsuri care vizează: eliminarea treptată a tuturor tipurilor de discriminare pe criterii de sex; promovarea principiului remunerării egale pentru o muncă de valoare egală, cu scopul de a elimina diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi şi de a facilita nediscriminarea femeilor în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, inclusiv din motive de sarcină şi maternitate.

(7) Niciuna dintre părţi nu slăbeşte şi nu reduce protecţia acordată în temeiul legislaţiei sale care vizează asigurarea egalităţii de gen sau a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, pentru a încuraja comerţul sau investiţiile.

(8) Niciuna dintre părţi nu renunţă şi nu derogă în alt mod, nici nu se oferă să procedeze astfel, de la legislaţia sa care vizează asigurarea egalităţii de gen sau a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, astfel încât să slăbească sau să reducă nivelurile de protecţie prevăzute în legislaţia respectivă pentru a încuraja comerţul sau investiţiile.

(9) Niciuna dintre părţi nu omite să asigure respectarea efectivă, prin acţiuni susţinute sau repetate ori prin inacţiune, protecţia acordată în temeiul legislaţiei sale care vizează asigurarea egalităţii de gen sau a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, într-un mod care afectează comerţul sau investiţiile.

Art. 27.4: Activităţi de cooperare

(1) Părţile recunosc avantajele schimbului de experienţă cu privire la conceperea, punerea în aplicare, monitorizarea şi consolidarea aspectelor legate de comerţ ale măsurilor privind egalitatea de gen.

(2) În conformitate cu alineatul (1), părţile desfăşoară activităţi de cooperare menite să îmbunătăţească capacitatea femeilor şi condiţiile necesare pentru ca, inclusiv în calitate de lucrătoare, femei de afaceri şi antreprenoare, ele să aibă acces la oportunităţile create de prezentul acord şi să beneficieze pe deplin de acestea.

(3) Activităţile de cooperare se desfăşoară pe teme şi subiecte convenite de părţi.

(4) Activităţile de cooperare pot fi dezvoltate şi puse în aplicare cu participarea ONU, OMC, OIM, OCDE şi a altor organizaţii internaţionale, precum şi cu ţări terţe, întreprinderi, organizaţii patronale şi sindicale, organizaţii din domeniul educaţiei şi cercetării şi alte organizaţii neguvernamentale, după caz.

(5) Domeniile de cooperare pot include schimbul de experienţă şi de bune practici privind politicile şi programele de încurajare a unei participări sporite a femeilor la comerţul internaţional, precum şi aspecte legate de comerţ privind:

a) promovarea incluziunii financiare şi a educaţiei femeilor, precum şi accesul la finanţare şi asistenţă financiară;

b) promovarea rolului de lider al femeilor şi dezvoltarea reţelelor femeilor;

c) promovarea participării depline a femeilor la economie prin încurajarea participării, a asumării rolului de lider şi a educaţiei acestora, în special în domenii în care sunt subreprezentate, cum ar fi ştiinţa, tehnologia, ingineria, matematica (STIM), precum şi inovarea şi afacerile;

d) promovarea egalităţii de gen în cadrul întreprinderilor;

e) participarea femeilor la funcţii de decizie în sectorul public şi în cel privat;

f) iniţiative publice şi private care vizează promovarea antreprenoriatului feminin, inclusiv integrarea femeilor în sectorul formal al economiei, creşterea competitivităţii întreprinderilor conduse de femei pentru a le permite să participe şi să concureze în cadrul lanţurilor valorice locale, regionale şi globale, precum şi activităţi de promovare a internaţionalizării întreprinderilor mici şi mijlocii conduse de femei;

g) politici şi programe de îmbunătăţire a competenţelor digitale ale femeilor şi a accesului la instrumente de afaceri online şi la platforme de comerţ electronic;

h) promovarea politicilor şi a programelor de îngrijire, precum şi măsuri vizând echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată cu o perspectivă de gen;

i) analizarea legăturii dintre participarea sporită a femeilor la comerţul internaţional şi reducerea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi;

j) elaborarea unei analize bazate pe gen a politicilor comerciale, inclusiv în ceea ce priveşte elaborarea, punerea în aplicare şi monitorizarea efectelor acestora;

k) colectarea de date defalcate pe sexe, utilizarea indicatorilor, metodologiile de monitorizare şi evaluare, precum şi analiza statisticilor referitoare la comerţ dintr-o perspectivă de gen;

l) examinarea legăturilor dintre participarea femeilor la comerţul internaţional şi domenii precum munca decentă, segregarea ocupaţională şi condiţiile de muncă ale femeilor, inclusiv securitatea şi sănătatea în muncă a lucrătoarelor gravide şi care au născut de curând, în conformitate cu articolul 26.18 litera (f);

m) politici şi programe de prevenire, atenuare şi răspuns la impactul economic diferenţiat pe care îl au crizele şi situaţiile de urgenţă asupra femeilor şi bărbaţilor; şi

n) alte chestiuni convenite de către părţi.

(6) Priorităţile pentru activităţile de cooperare sunt stabilite în comun de către părţi, pe baza domeniilor de interes reciproc şi a resurselor disponibile.

(7) Cooperarea, inclusiv în domeniile prevăzute la alineatul (5), poate fi realizată cu prezenţă fizică sau prin orice mijloace tehnologice aflate la dispoziţia părţilor, prin activităţi precum: ateliere, seminare, conferinţe, programe şi proiecte de colaborare; schimb de experienţă şi schimb de bune practici privind politicile şi procedurile; şi schimburi de experţi.

(8) Prin intermediul Subcomitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă instituit în temeiul articolului 33.4 alineatul (1), părţile încurajează eforturile depuse de organismele instituite în prezentul acord pentru a integra aspectele, considerentele şi activităţile legate de gen în activitatea lor.

(9) Părţile încurajează participarea incluzivă a femeilor la punerea în aplicare a activităţilor de cooperare stabilite în temeiul prezentului articol, după caz.

Art. 27.5: Dispoziţii instituţionale

(1) Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă instituit în temeiul articolului 33.4 alineatul (1) este responsabil de punerea în aplicare a prezentului capitol. Articolul 26.19 se aplică prezentului capitol mutatis mutandis (111).

(111)Pentru mai multă certitudine, orice trimitere la capitolul 26 sau la chestiuni ori aspecte legate de mediu şi de muncă de la articolul respectiv se interpretează ca făcând trimitere la prezentul capitol sau la chestiuni ori aspecte legate de gen, după caz.

(2) Atunci când interacţionează cu societatea civilă în cadrul grupurilor consultative interne create sau desemnate în temeiul articolului 33.6 şi în cadrul Forumului societăţii civile organizat în temeiul articolului 33.7, părţile încurajează participarea organizaţiilor care promovează egalitatea între bărbaţi şi femei.

Art. 27.6: Soluţionarea litigiilor

Articolele 26.20, 26.21 şi 26.22 se aplică prezentului capitol mutatis mutandis (112).

(112)Pentru mai multă certitudine, orice trimitere la capitolul 26 sau la chestiuni, aspecte ori acte legislative legat de mediu şi de muncă din articolele respective se interpretează ca făcând trimitere la prezentul capitol sau la chestiuni, aspecte ori acte normative legate de gen, după caz.

Art. 27.7: Reexaminare

(1) Părţile sunt de acord cu privire la importanţa monitorizării şi evaluării, în comun sau separat, prin intermediul proceselor şi instituţiilor lor, precum şi al celor instituite în temeiul prezentului acord, a impactului pe care îl are punerea în aplicare a prezentului acord asupra egalităţii între bărbaţi şi femei şi asupra oportunităţilor oferite femeilor în ceea ce priveşte comerţul.

(2) Părţile pot reexamina dispoziţiile prezentului capitol în lumina experienţei acumulate în ceea ce priveşte punerea lor în aplicare şi, dacă este necesar, pot sugera modalităţi de consolidare a acestora.

CAPITOLUL 28: TRANSPARENŢĂ

Art. 28.1: Obiectiv

(1) Recunoscând impactul pe care mediul lor de reglementare îl poate avea asupra comerţului şi a investiţiilor dintre ele, părţile urmăresc să ofere un mediu de reglementare previzibil şi proceduri eficiente pentru operatorii economici, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

(2) Părţile îşi reafirmă angajamentele asumate în temeiul Acordului OMC şi, în prezentul capitol, se bazează pe angajamentele respective şi stabilesc modalităţi suplimentare de transparenţă.

Art. 28.2: Definiţii

În sensul prezentului capitol:

(a) "decizie administrativă" înseamnă o decizie sau o acţiune cu efect juridic care se aplică unei anumite persoane, unui anumit produs sau unui anumit serviciu într-un caz individual şi acoperă, de asemenea, neadoptarea unei decizii administrative prevăzute de legislaţia uneia dintre părţi; şi

(b) "hotărâre administrativă cu aplicabilitate generală" înseamnă o hotărâre sau o interpretare administrativă care se aplică tuturor persoanelor şi situaţiilor de fapt care se încadrează, în general, în domeniul de aplicare al respectivei hotărâri sau interpretări administrative şi care stabileşte o normă de conduită, dar nu include:

(i)o constatare sau o hotărârea pronunţată într-o procedură administrativă sau cvasijudiciară care se aplică unei anumite persoane, unui anumit produs sau unui anumit serviciu al celeilalte părţi într-un caz specific; sau

(ii)o hotărâre care se pronunţă în ceea ce priveşte un anumit act sau o anumită practică.

Art. 28.3: Publicare

(1) Fiecare parte se asigură că actele cu putere de lege, normele administrative, procedurile, hotărârile administrative cu aplicabilitate generală şi hotărârile sale judecătoreşti referitoare la aspectele reglementate de prezentul acord sunt publicate cu promptitudine printr-un mijloc desemnat în mod oficial şi, dacă este fezabil, prin mijloace electronice sau sunt puse la dispoziţie în alt mod, de aşa manieră încât să îi permită oricui să ia cunoştinţă de acestea.

(2) Fiecare parte oferă o explicaţie cu privire la obiectivul şi justificarea actelor cu putere de lege, a normelor administrative, a procedurilor, a hotărârilor administrative cu aplicabilitate generală şi a hotărârilor sale judecătoreşti referitoare la aspectele reglementate de prezentul acord.

(3) Fiecare parte prevede o perioadă rezonabilă între data publicării şi data intrării în vigoare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative referitoare la orice aspect reglementat de prezentul acord, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil din motive de urgenţă. Prezentul alineat nu se aplică hotărârilor administrative cu aplicabilitate generală şi hotărârilor judecătoreşti.

Art. 28.4: Cereri de informaţii şi furnizarea de informaţii

(1) Fiecare parte instituie sau menţine mecanisme adecvate pentru a răspunde cererilor de informaţii ale oricărei persoane cu privire la orice acte cu putere de lege sau norme administrative referitoare la un aspect reglementat de prezentul acord.

(2) La cererea unei părţi, cealaltă parte furnizează cu promptitudine informaţii şi răspunde cu promptitudine cererilor cu privire la orice acte cu putere de lege sau norme administrative, în vigoare sau planificate, referitoare la un aspect reglementat de prezentul acord, cu excepţia cazului în care este instituit un mecanism specific în temeiul unui alt capitol din prezentul acord.

Art. 28.5: Proceduri administrative

(1) Fiecare parte administrează în mod obiectiv, imparţial şi rezonabil toate actele cu putere de lege, normele administrative, procedurile şi hotărârile administrative cu aplicabilitate generală referitoare la orice aspect reglementat de prezentul acord.

(2) În cazul în care sunt iniţiate proceduri administrative referitoare la anumite persoane, bunuri sau servicii ale celeilalte părţi în ceea ce priveşte aplicarea actelor cu putere de lege, a normelor administrative, a procedurilor sau a hotărârilor administrative cu aplicabilitate generală menţionate la alineatul (1), fiecare parte:

a) depune eforturi pentru a transmite, atunci când se iniţiază o procedură administrativă, persoanelor direct afectate de procedura respectivă un preaviz rezonabil în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele sale administrative, care să includă o descriere a naturii procedurii, o menţiune a bazei juridice în temeiul căreia este iniţiată procedura şi o descriere generală a chestiunii în cauză; şi

b) acordă acestor persoane o posibilitate rezonabilă de a prezenta fapte şi argumente în sprijinul poziţiei lor înaintea adoptării oricărei decizii administrative definitive, în măsura în care timpul, natura procedurii şi interesul public o permit.

Art. 28.6: Control şi căi de atac

(1) Fiecare parte constituie sau menţine instanţe specializate sau proceduri judiciare, de arbitraj sau de contencios administrativ cu scopul de a asigura o reexaminare promptă şi, dacă acest lucru este justificat, corectarea unor decizii administrative cu privire la orice aspect reglementat de prezentul acord.

(2) Fiecare parte se asigură că instanţele sale judiciare, de arbitraj sau de contencios administrativ desfăşoară proceduri de atac sau de reexaminare în mod nediscriminatoriu şi imparţial. Aceste instanţe trebuie să fie imparţiale şi independente de autoritatea învestită cu competenţe de asigurare a respectării normelor administrative şi să nu aibă niciun interes în ceea ce priveşte soluţionarea chestiunii.

(3) În ceea ce priveşte instanţele sau procedurile menţionate la alineatul (1), fiecare parte se asigură că, faţă de instanţele sau procedurile respective, părţile beneficiază de:

a) o posibilitate rezonabilă de a-şi susţine sau apăra poziţia; şi

b) o decizie bazată pe probele şi pe elementele depuse la dosar sau, dacă legislaţia sa impune acest lucru, pe dosarul constituit de autoritatea relevantă.

(4) Fiecare parte se asigură că decizia menţionată la alineatul (3) litera (b) este pusă în aplicare de autoritatea învestită cu competenţe de asigurare a respectării normelor administrative, sub rezerva unei căi de atac sau a unei reexaminări ulterioare, astfel cum se prevede în actele cu putere de lege şi normele sale administrative.

Art. 28.7: Relaţia cu alte capitole

Dispoziţiile prevăzute în prezentul capitol se aplică în plus faţă de normele specifice prevăzute în alte capitole din prezentul acord.

CAPITOLUL 29: BUNE PRACTICI ÎN MATERIE DE REGLEMENTARE

Art. 29.1: Domeniu de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică măsurilor de reglementare adoptate sau iniţiate de autorităţile de reglementare cu privire la orice aspect reglementat de prezentul acord.

(2) Prezentul capitol nu se aplică autorităţilor de reglementare şi nici măsurilor, practicilor sau abordărilor de reglementare ale statelor membre.

Art. 29.2: Principii generale

(1) Părţile recunosc importanţa:

a) utilizării bunelor practici în materie de reglementare în procesul de planificare, proiectare, emitere, punere în aplicare, evaluare şi revizuire a măsurilor de reglementare pentru atingerea obiectivelor de politică internă; şi

b) menţinerii şi sporirii beneficiilor oferite de prezentul acord pentru facilitarea comerţului cu bunuri şi servicii şi creşterea investiţiilor între părţi.

(2) Fiecare parte este liberă să îşi stabilească abordarea cu privire la bunele practici în materie de reglementare prevăzute în prezentul acord într-un mod compatibil cu cadrul juridic, cu practicile juridice şi cu principiile juridice fundamentale, printre care şi principiul precauţiei, care stau la baza sistemului său de reglementare.

(3) Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi:

a) să se abată de la procedurile sale interne de pregătire şi de adoptare a măsurilor de reglementare;

b) să ia măsuri care ar submina sau ar împiedica adoptarea la timp a măsurilor de reglementare necesare pentru a-şi atinge obiectivele de politică publică; sau

c) să obţină un anumit rezultat în materie de reglementare.

Art. 29.3: Definiţii

În sensul prezentului capitol:

(a) "autoritate de reglementare" înseamnă:

(i)pentru Uniunea Europeană: Comisia Europeană; şi

(ii)pentru Chile: orice autoritate de reglementare a puterii executive; şi

(b) "măsuri de reglementare" înseamnă:

(i)pentru Uniunea Europeană:

(A)regulamentele şi directivele, astfel cum sunt prevăzute la articolul 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; şi

(B)actele de punere în aplicare şi actele delegate, astfel cum sunt prevăzute la articolul 290 şi, respectiv, la articolul 291 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; şi

(ii)pentru Chile: legile şi decretele cu aplicabilitate generală adoptate de autorităţile de reglementare a căror respectare este obligatorie (113).

(113)În conformitate cu punctul II.1 din Instrucţiunea prezidenţială nr. 3 din 2019 şi modificările sale.

Art. 29.4: Coordonarea internă a elaborării reglementărilor

Fiecare parte menţine procese sau mecanisme de coordonare internă sau de revizuire pentru pregătirea, evaluarea şi revizuirea măsurilor de reglementare. Aceste procese sau mecanisme ar trebui să urmărească, printre altele:

(a) să promoveze bunele practici în materie de reglementare, inclusiv pe cele prevăzute în prezentul capitol;

(b) să identifice şi să evite suprapunerile inutile şi incompatibilitatea cerinţelor între măsurile de reglementare ale părţii respective;

(c) să asigure respectarea obligaţiilor comerciale internaţionale ale părţii; şi

(d) să promoveze luarea în considerare a impactului măsurilor de reglementare aflate în curs de pregătire, inclusiv a impactului asupra întreprinderilor mici şi mijlocii.

Art. 29.5: Transparenţa proceselor şi mecanismelor de reglementare

Fiecare parte pune la dispoziţia publicului, în conformitate cu normele şi procedurile proprii, descrierea proceselor şi a mecanismelor utilizate de autoritatea sa de reglementare pentru pregătirea, evaluarea sau revizuirea măsurilor de reglementare. Descrierile respective trebuie să facă trimitere la orientările, normele sau procedurile relevante, inclusiv la cele care permit publicului să formuleze observaţii.

Art. 29.6: Informare timpurie privind măsurile de reglementare planificate

(1) Fiecare parte depune eforturi pentru a publica anual, în conformitate cu normele şi procedurile proprii, informaţii privind măsurile de reglementare majore (114) planificate.

(114)Autoritatea de reglementare a fiecărei părţi poate stabili ce anume constituie măsură de reglementare majoră în sensul obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentului capitol.

(2) Cu privire la fiecare măsură de reglementare majoră menţionată la alineatul (1), fiecare parte depune eforturi pentru a pune la dispoziţia publicului, cu promptitudine:

a) o descriere succintă a domeniului său de aplicare şi a obiectivelor sale; şi

b) dacă este disponibil, calendarul estimat pentru adoptarea acesteia, inclusiv, după caz, posibilităţile de consultare publică.

Art. 29.7: Consultări publice

(1) Atunci când pregăteşte o măsură de reglementare majoră, fiecare parte, după caz, în conformitate cu normele şi procedurile sale:

a) publică fie un proiect al măsurii de reglementare, fie documentele de consultare care conţin suficiente detalii cu privire la măsura de reglementare aflată în curs de pregătire pentru a-i permite oricărei persoane (115) să evalueze dacă şi în ce mod interesele sale ar putea fi afectate semnificativ;

(115)Pentru mai multă certitudine, prezentul alineat nu împiedică o parte să organizeze consultări specifice cu persoanele interesate în condiţiile definite de normele şi procedurile sale.

b) oferă oricărei persoane, în mod nediscriminatoriu, posibilităţi rezonabile de a prezenta observaţii; şi

c) analizează observaţiile primite.

(2) Autoritatea de reglementare a fiecărei părţi depune eforturi să utilizeze mijloace electronice de comunicare şi să încerce să menţină un portal electronic creat special în scopul furnizării de informaţii şi al primirii de observaţii legate de consultările publice.

(3) Autoritatea de reglementare a fiecărei părţi depune eforturi pentru a pune la dispoziţia publicului un rezumat al rezultatelor consultărilor şi al observaţiilor primite, cu excepţia cazului în care este necesară protejarea informaţiilor confidenţiale sau evitarea datelor cu caracter personal ori a conţinutului inadecvat.

Art. 29.8: Evaluarea impactului

(1) Fiecare parte îşi reafirmă intenţia de a se asigura că autoritatea sa de reglementare efectuează, în conformitate cu normele şi procedurile aplicabile, o evaluare a impactului atunci când pregăteşte măsuri de reglementare majore.

(2) Atunci când efectuează o evaluare a impactului, autoritatea de reglementare a fiecărei părţi promovează procese şi mecanisme care iau în considerare următorii factori:

a) necesitatea elaborării măsurii de reglementare respective, inclusiv natura şi importanţa problemei pe care aceasta urmăreşte să o abordeze;

b) măsurile alternative de reglementare şi de altă natură fezabile şi adecvate, dacă există, care ar permite atingerea obiectivelor de politică publică ale părţii, inclusiv opţiunea de a nu reglementa;

c) în măsura în care este posibil şi relevant, potenţialul impact social, economic şi de mediu al măsurilor alternative în cauză, inclusiv asupra comerţului internaţional şi a întreprinderilor mici şi mijlocii; şi

d) măsura în care opţiunile avute în vedere se corelează cu standardele internaţionale relevante, dacă există, inclusiv motivele eventualelor divergenţe, după caz.

(3) Pentru orice evaluare a impactului unei măsuri de reglementare pe care a efectuat-o o autoritate de reglementare, autoritatea de reglementare respectivă întocmeşte un raport final în care prezintă în detaliu factorii luaţi în considerare în evaluarea sa şi constatările relevante. Acest raport este pus la dispoziţia publicului atunci când măsura de reglementare în cauză este pusă la dispoziţia publicului.

Art. 29.9: Evaluare retrospectivă

Părţile recunosc contribuţia pozitivă a evaluărilor retrospective periodice ale măsurilor de reglementare existente la reducerea sarcinii de reglementare inutile, inclusiv asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, şi la realizarea mai eficace a obiectivelor de politică publică. Părţile depun eforturi pentru a promova utilizarea evaluărilor retrospective periodice în sistemele lor de reglementare.

Art. 29.10: Registrul de reglementare

Fiecare parte se asigură că măsurile de reglementare care sunt în vigoare sunt publicate într-un registru desemnat care identifică măsurile de reglementare în funcţie de subiect şi care este disponibil publicului pe un site unic cu acces gratuit. Site-ul respectiv ar trebui să permită căutarea unei măsuri de reglementare utilizând citate sau un anumit cuvânt. Fiecare parte îşi actualizează periodic registrul.

Art. 29.11: Cooperare şi schimb de informaţii

Părţile pot coopera pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului capitol. Respectiva cooperare poate include organizarea oricăror activităţi relevante pentru consolidarea cooperării dintre autorităţile lor de reglementare şi schimbul de informaţii privind practicile de reglementare prevăzute în prezentul capitol.

Art. 29.12: Puncte de contact

În termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează un punct de contact pentru a facilita schimbul de informaţii între părţi.

Art. 29.13: Neaplicarea soluţionării litigiilor

Capitolul 31 nu se aplică prezentului capitol.

CAPITOLUL 30: ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII

Art. 30.1: Obiective

Părţile recunosc importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) în relaţiile comerciale şi de investiţii bilaterale ale părţilor şi îşi afirmă angajamentul de a spori capacitatea IMM-urilor de a beneficia de prezentul acord.

Art. 30.2: Schimb de informaţii

(1) Fiecare parte stabileşte sau menţine un site specific IMM-urilor, accesibil publicului, care conţine informaţii referitoare la prezentul acord, inclusiv:

a) un rezumat al prezentului acord; şi

b) informaţii destinate IMM-urilor, care conţin:

(i)o descriere a dispoziţiilor din prezentul acord pe care partea respectivă le consideră relevante pentru IMM-urile ambelor părţi; şi

(ii)orice informaţii suplimentare pe care partea respectivă le consideră utile pentru IMM-urile interesate să beneficieze de oportunităţile oferite de prezentul acord.

(2) Fiecare parte include pe site-ul prevăzut la alineatul (1) un link internet către:

a) textul prezentului acord, inclusiv anexele şi apendicele, în special listele tarifare şi regulile de origine specifice produselor;

b) site-ul echivalent al celeilalte părţi; şi

c) site-urile autorităţilor proprii despre care partea consideră că ar furniza informaţii utile persoanelor interesate să desfăşoare activităţi comerciale şi economice pe teritoriul său.

(3) Fiecare parte include pe site-ul prevăzut la alineatul (1) un link internet către site-urile autorităţilor sale cu informaţii privind:

a) reglementările şi procedurile vamale de import, export şi tranzit, precum şi formularele, documentele şi alte informaţii relevante necesare;

b) reglementările şi procedurile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv la indicaţiile geografice;

c) reglementările tehnice, inclusiv, atunci când este necesar, proceduri obligatorii de evaluare a conformităţii şi linkuri către liste de organisme de evaluare a conformităţii, în cazurile în care evaluarea conformităţii de către o terţă parte este obligatorie, astfel cum se prevede în capitolul 9;

d) măsurile sanitare şi fitosanitare referitoare la import şi export prevăzute în capitolul 6;

e) normele privind achiziţiile publice şi o bază de date care conţine anunţurile de achiziţii publice şi alte dispoziţii relevante ale capitolului 21;

f) procedurile de înregistrare a societăţilor; şi

g) alte informaţii despre care partea respectivă consideră că ar putea fi de ajutor IMM-urilor.

(4) Fiecare parte include pe site-ul prevăzut la alineatul (1) un link internet către o bază de date care este accesibilă pentru căutare electronică prin codul din Sistemul armonizat şi care include următoarele informaţii privind accesul la piaţa sa:

a) nivelurile taxelor vamale şi ale contingentelor, inclusiv nivelul taxelor vamale aplicabile naţiunii celei mai favorizate, nivelurile taxelor vamale aplicabile ţărilor care nu sunt incluse în regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate, nivelurile tarifare preferenţiale şi contingentele tarifare;

b) accizele;

c) taxele (precum taxa pe valoarea adăugată);

d) taxele vamale sau de altă natură, inclusiv alte taxe specifice produselor;

e) regulile de origine prevăzute în capitolul 3;

f) rambursarea sau amânarea taxelor vamale sau alte tipuri de exonerare care permit reducerea sau rambursarea taxelor vamale ori scutirea de acestea;

g) criteriile utilizate pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor;

h) alte măsuri tarifare;

i) informaţiile necesare pentru procedurile de import; şi

j) informaţii referitoare la măsurile sau reglementările netarifare.

(5) Fiecare parte actualizează, cu regularitate sau la solicitarea celeilalte părţi, informaţiile şi linkurile menţionate la alineatele (1)-(4) pe care le menţine pe site-ul său, pentru a se asigura că acestea sunt actualizate şi exacte.

(6) Fiecare parte se asigură că informaţiile menţionate în prezentul articol sunt prezentate într-un mod adecvat pentru a fi utilizate de IMM-uri. Fiecare parte depune eforturi pentru a pune informaţiile la dispoziţie în limba engleză.

(7) Niciuna dintre părţi nu aplică o taxă pentru accesul la informaţiile furnizate în temeiul alineatelor (1)-(4) al niciunei persoane a unei părţi.

Art. 30.3: Puncte de contact pentru IMM-uri

(1) Fiecare parte comunică celeilalte părţi punctul său de contact pentru IMM-uri care va îndeplini funcţiile enumerate în prezentul articol. O parte notifică celeilalte părţi cu promptitudine orice modificare a datelor de contact ale punctelor de contact respective.

(2) Punctele de contact pentru IMM-uri:

a) se asigură că nevoile IMM-urilor sunt luate în considerare la punerea în aplicare a prezentului acord, astfel încât IMM-urile ambelor părţi să poată beneficia de noile oportunităţi oferite de prezentul acord;

b) se asigură că informaţiile menţionate la articolul 30.2 sunt actualizate şi relevante pentru IMM-uri; prin intermediul punctului de contact pentru IMM-uri, una dintre părţi poate propune informaţii suplimentare pe care cealaltă parte le poate include în informaţiile care trebuie să fie furnizate în conformitate cu articolul 30.2;

c) examinează orice aspect relevant pentru IMM-uri în legătură cu punerea în aplicare a prezentului acord, inclusiv:

(i)făcând schimb de informaţii pentru a oferi asistenţă Comitetului pentru comerţ în sarcinile sale de monitorizare şi punere în aplicare a aspectelor legate de IMM-uri din prezentul acord;

(ii)oferind asistenţă subcomitetelor şi punctelor de contact instituite prin prezentul acord în ceea ce priveşte analizarea chestiunilor care prezintă relevanţă pentru IMM-uri;

d) elaborează, în comun sau separat, rapoarte periodice privind activităţile realizate, care să fie prezentate spre examinare Comitetului pentru comerţ; şi

e) analizează orice altă chestiune care decurge din prezentul acord şi care priveşte IMM-urile, după cum convin părţile.

(3) Punctele de contact pentru IMM-uri se reunesc în funcţie de necesităţi şi îşi desfăşoară activitatea prin canalele de comunicare convenite de părţi, care pot include poşta electronică, videoconferinţele sau alte mijloace.

(4) Pentru derularea activităţilor lor, punctele de contact pentru IMM-uri pot solicita cooperarea cu experţi şi organizaţii externe, după caz.

Art. 30.4: Neaplicarea soluţionării litigiilor

- Capitolul 31 nu se aplică prezentului capitol.

CAPITOLUL 31: SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

SECŢIUNEA A: OBIECTIV ŞI DOMENIU DE APLICARE

Art. 31.1: Obiectiv

Obiectivul prezentului capitol este de a stabili un mecanism eficace şi eficient de evitare sau de soluţionare a litigiilor dintre părţi referitoare la interpretarea şi aplicarea prezentului acord, pentru a se ajunge la o soluţie de comun acord.

Art. 31.2: Domeniu de aplicare

Prezentul capitol se aplică cu privire la orice litigiu dintre părţi referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor prezentului acord (denumite în continuare "dispoziţiile vizate"), cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul acord.

Art. 31.3: Definiţii

În sensul prezentului capitol şi al anexelor 31-A şi 31-B:

(a) "parte reclamantă" înseamnă partea care solicită instituirea unei comisii în temeiul articolului 31.5;

(b) "mediator" înseamnă o persoană care a fost selectată ca mediator în conformitate cu articolul 31.27;

(c) "comisie" înseamnă o comisie instituită în temeiul articolului 31.6;

(d) "membru al comisiei" înseamnă un membru al unei comisii; şi

(e) "parte pârâtă" înseamnă partea acuzată de încălcarea unei dispoziţii vizate.

SECŢIUNEA B: CONSULTĂRI

Art. 31.4: Consultări

(1) Părţile depun eforturi pentru soluţionarea litigiilor menţionate la articolul 31.2, prin iniţierea de consultări cu bună-credinţă, în vederea ajungerii la o soluţie de comun acord.

(2) O parte solicită consultări printr-o cerere scrisă transmisă celeilalte părţi, în care precizează măsura în cauză şi dispoziţiile vizate pe care le consideră aplicabile.

(3) Partea căreia îi este adresată cererea de consultări răspunde la aceasta cu promptitudine, dar în cel mult 10 zile de la data transmiterii cererii. Consultările se organizează în termen de 30 de zile de la data transmiterii cererii de consultări şi au loc, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, pe teritoriul părţii căreia i-a fost adresată cererea. Consultările sunt considerate încheiate la 46 de zile de la data transmiterii cererii de consultări, cu excepţia cazului în care părţile convin să le continue.

(4) Consultările cu privire la chestiuni urgente, inclusiv cele referitoare la mărfurile perisabile sau produsele sau serviciile sezoniere, se organizează în termen de 15 zile de la data transmiterii cererii de consultări. Consultările sunt considerate încheiate la 23 de zile de la data transmiterii cererii de consultări, cu excepţia cazului în care părţile convin să le continue.

(5) În cursul consultărilor, fiecare parte furnizează suficiente informaţii concrete pentru a permite o examinare completă a modului în care măsura în cauză ar putea afecta aplicarea prezentului acord. Fiecare parte depune eforturi pentru a asigura participarea unor membri ai personalului din cadrul autorităţilor sale guvernamentale competente care au expertiză în privinţa chestiunii care face obiectul consultărilor.

(6) Consultările, în special toate informaţiile desemnate ca fiind confidenţiale şi opiniile exprimate de o parte în cursul consultărilor, sunt confidenţiale şi nu aduc atingere drepturilor de care beneficiază părţile în cadrul oricăror proceduri ulterioare.

(7) Dacă partea căreia îi este adresată cererea de consultări nu răspunde în termen de 10 zile de la data transmiterii acesteia, dacă consultările nu sunt organizate în termenul prevăzut la alineatul (3) sau (4), dacă părţile convin să nu organizeze consultări sau dacă consultările se încheie fără a se ajunge la o soluţie de comun acord, partea care a solicitat consultările poate recurge la procedura menţionată la articolul 31.5.

SECŢIUNEA C: PROCEDURILE COMISIEI

Art. 31.5: Iniţierea procedurilor comisiei

(1) În cazul în care părţile nu reuşesc să soluţioneze chestiunea prin consultări, astfel cum se prevede la articolul 31.4, partea care a solicitat consultările poate solicita instituirea unei comisii.

(2) Cererea de instituire a unei comisii se face printr-o cerere scrisă transmisă celeilalte părţi. În cererea sa, partea reclamantă identifică măsura în cauză, precizează dispoziţiile vizate pe care le consideră aplicabile şi explică motivul pentru care măsura respectivă constituie o încălcare a dispoziţiilor vizate, într-un mod suficient de detaliat pentru a prezenta cu claritate temeiul juridic al plângerii.

Art. 31.6: Instituirea unei comisii

(1) O comisie se compune din trei membri.

(2) În termen de 14 zile de la data transmiterii către partea pârâtă a cererii scrise de instituire a unei comisii, părţile se consultă pentru a ajunge la un acord cu privire la componenţa comisiei.

(3) În cazul în care părţile nu ajung la un acord cu privire la componenţa comisiei în termenul prevăzut la alineatul (2) de la prezentul articol, fiecare parte numeşte, în termen de 10 zile de la expirarea termenului stabilit la alineatul (2) de la prezentul articol, un membru al comisiei din sublista părţii respective întocmită în conformitate cu articolul 31.8 alineatul (1). În cazul în care partea pârâtă nu numeşte un membru al comisiei din sublista sa în acest termen, copreşedintele Comitetului pentru comerţ al părţii reclamante selectează prin tragere la sorţi, în termen de cinci zile de la data expirării termenului respectiv, membrul din sublista părţii în cauză. Copreşedintele Comitetului pentru comerţ desemnat de partea reclamantă poate delega această selecţie prin tragere la sorţi a membrului comisiei.

(4) În cazul în care părţile nu ajung la un acord cu privire la preşedintele comisiei în termenul prevăzut la alineatul (2) de la prezentul articol, copreşedintele Comitetului pentru comerţ desemnat de partea reclamantă selectează prin tragere la sorţi, în termen de 10 zile de la data expirării termenului respectiv, preşedintele comisiei din sublista preşedinţilor întocmită în conformitate cu articolul 31.8 alineatul (1) litera (c). Copreşedintele Comitetului pentru comerţ desemnat de partea reclamantă poate delega această selecţie prin tragere la sorţi a preşedintelui comisiei.

(5) Comisia se consideră a fi instituită la 15 zile de la data la care cei trei membri selectaţi au notificat părţilor că acceptă numirea în conformitate cu anexa 31-A, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel. Fiecare parte publică cu promptitudine data instituirii comisiei.

(6) În cazul în care una dintre listele prevăzute la articolul 31.8 nu a fost întocmită sau nu conţine suficiente nume în momentul în care se formulează o cerere în temeiul alineatului (3) sau (4) de la prezentul articol, membrii sunt selectaţi prin tragere la sorţi dintre persoanele care au fost propuse în mod oficial de către una dintre părţi sau de către ambele părţi, în conformitate cu anexa 31-A.

Art. 31.7: Alegerea forului

(1) În cazul în care apare un litigiu cu privire la o măsură specifică despre care se presupune că este incompatibilă cu o obligaţie în temeiul prezentului acord şi cu o obligaţie substanţial echivalentă în temeiul unui alt acord internaţional la care ambele părţi au aderat, inclusiv Acordul OMC, partea care solicită o măsură reparatorie alege forul în care să se soluţioneze litigiul.

(2) După ce o parte a ales forul şi a iniţiat procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentei secţiuni sau al unui alt acord comercial internaţional cu privire la măsura specifică menţionată la alineatul (1), partea respectivă nu iniţiază proceduri de soluţionare a litigiilor în temeiul acelui alt acord internaţional, respectiv al prezentei secţiuni decât dacă forul ales iniţial nu se pronunţă din motive procedurale sau jurisdicţionale.

(3) În sensul prezentului articol:

a) se consideră că procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentei secţiuni sunt iniţiate prin depunerea de către o parte a unei cereri de instituire a unei comisii în temeiul articolului 31.5;

b) se consideră că procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul Acordului OMC sunt iniţiate prin depunerea de către o parte a unei cereri de instituire a unei comisii în temeiul articolului 6 din Memorandumul de înţelegere privind regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor din anexa 2 la Acordul OMC; şi

c) se consideră că procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul oricărui alt acord sunt iniţiate în conformitate cu dispoziţiile relevante ale acordului respectiv.

(4) Fără a se aduce atingere alineatului (2), nicio dispoziţie din prezentul acord nu împiedică o parte să suspende obligaţiile autorizate de Organul de soluţionare a litigiilor al OMC sau autorizate în temeiul procedurilor de soluţionare a litigiilor prevăzute de un alt acord internaţional la care părţile au aderat. Acordul OMC sau orice alt acord internaţional încheiat între părţi nu poate fi invocat pentru a împiedica o parte să suspende obligaţii care decurg din prezenta secţiune.

Art. 31.8: Liste de membri ai comisiei

(1) Comitetul pentru comerţ întocmeşte, în cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord, o listă cu cel puţin 15 persoane care doresc şi sunt în măsură să îndeplinească rolul de membri ai unei comisii. Lista se compune din trei subliste:

a) o sublistă de persoane întocmită pe baza propunerilor Uniunii Europene;

b) o sublistă de persoane întocmită pe baza propunerilor Republicii Chile; şi

c) o sublistă de persoane care nu sunt resortisanţi ai niciunei părţi şi care vor exercita funcţia de preşedinte al comisiei.

(2) Fiecare sublistă este alcătuită din cel puţin cinci persoane. Comitetul pentru comerţ se asigură că lista cuprinde în orice moment acest număr minim de persoane.

(3) Comitetul pentru comerţ poate întocmi liste suplimentare de persoane cu expertiză în sectoarele specifice reglementate de prezentul acord. Dacă părţile sunt de acord, aceste liste suplimentare se utilizează pentru a alcătui comisia în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.6.

Art. 31.9: Cerinţe pentru membrii comisiei

(1) Fiecare membru al comisiei trebuie:

a) să aibă o experienţă confirmată în domeniul dreptului, al comerţului internaţional şi în alte domenii reglementate de prezentul acord;

b) să fie independent faţă de fiecare parte, să nu fie afiliat niciuneia dintre părţi şi să nu primească instrucţiuni din partea niciuneia dintre ele;

c) să îşi exercite funcţiile în nume propriu şi să nu accepte instrucţiuni de la nicio organizaţie sau administraţie publică cu privire la aspecte legate de litigiu; şi

d) să îndeplinească cerinţele din anexa 31-B.

(2) Pe lângă îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alineatul (1), preşedintele trebuie să aibă experienţă în procedurile de soluţionare a litigiilor.

(3) În funcţie de obiectul unui anumit litigiu, părţile pot conveni să deroge de la cerinţele enumerate la alineatul (1) litera (a).

Art. 31.10: Funcţiile comisiei

Comisia:

(a) evaluează în mod obiectiv chestiunea care i-a fost sesizată, inclusiv elementele concrete ale cazului, aplicabilitatea dispoziţiilor vizate şi conformitatea cu acestea;

(b) expune, în deciziile şi rapoartele sale, constatările cu privire la faptele examinate, aplicabilitatea dispoziţiilor vizate şi raţionamentul de bază care a stat la baza constatărilor şi a concluziilor formulate; şi

(c) ar trebui să se consulte la intervale regulate cu părţile şi să ofere oportunităţi adecvate pentru ajungerea la o soluţie agreată de toate părţile.

Art. 31.11: Mandat

(1) Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel în termen de cinci zile de la data instituirii comisiei, acesteia îi revine următorul mandat:

"să examineze, având în vedere dispoziţiile relevante ale Acordului interimar privind comerţul dintre Uniunea Europeană şi Republica Chile, citate de părţi, chestiunea menţionată în cererea de instituire a comisiei de experţi, să formuleze constatări cu privire la conformitatea măsurii în cauză cu dispoziţiile vizate ale acordului respectiv şi să prezinte un raport în conformitate cu articolul 31.13 din acordul menţionat".

(2) În cazul în care convin un alt mandat decât cel prevăzut la alineatul (1), părţile notifică mandatul convenit comisiei în termenul prevăzut la alineatul (1).

Art. 31.12: Decizie cu privire la chestiuni urgente

(1) În cazul în care o parte solicită acest lucru, comisia decide, în termen de 10 zile de la data instituirii sale, dacă respectivul caz se referă sau nu la o chestiune urgentă.

(2) În caz de urgenţă, termenele aplicabile prevăzute în prezenta secţiune sunt reduse la jumătate din perioada prevăzută în secţiunea menţionată, cu excepţia perioadelor prevăzute la articolele 31.6 şi 31.11.

Art. 31.13: Raport intermediar şi final

(1) În termen de 90 de zile de la data instituirii sale, comisia transmite părţilor un raport intermediar. În cazul în care comisia consideră că termenul respectiv nu poate fi respectat, preşedintele acesteia notifică părţilor acest lucru, precizând motivele întârzierii şi data la care comisia intenţionează să transmită raportul intermediar. Comisia nu poate în niciun caz să îşi prezinte raportul intermediar mai târziu de 120 de zile de la data instituirii sale.

(2) Fiecare parte poate adresa comisiei o cerere scrisă de reexaminare a unor aspecte precise ale raportului intermediar în termen de 10 zile de la data transmiterii acestuia. O parte poate prezenta observaţii cu privire la cererea celeilalte părţi în termen de şase zile de la transmiterea acesteia.

(3) În cazul în care nu se transmite nicio cerere în temeiul alineatului (2), raportul intermediar devine raportul final.

(4) În termen de 120 de zile de la data instituirii sale, comisia prezintă părţilor raportul său final. În cazul în care comisia consideră că termenul respectiv nu poate fi respectat, preşedintele acesteia notifică părţilor acest lucru, precizând motivele întârzierii şi data la care comisia intenţionează să transmită raportul final. Comisia nu poate în niciun caz să îşi prezinte raportul final mai târziu de 150 de zile de la data instituirii sale.

(5) Raportul final include o discuţie referitoare la orice cerere scrisă a părţilor privind raportul intermediar şi răspunde cu claritate la observaţiile părţilor. Comisia prevede următoarele în raportul intermediar şi în raportul final:

a) o secţiune descriptivă care conţine un rezumat al argumentelor părţilor şi al observaţiilor menţionate la alineatul (2);

b) constatările sale cu privire la situaţia de fapt din cazul respectiv şi la aplicabilitatea dispoziţiilor vizate relevante;

c) constatările sale cu privire la conformitatea sau neconformitatea măsurii în cauză cu dispoziţiile vizate relevante; şi

d) motivele care stau la baza constatărilor menţionate la literele (b) şi (c).

(6) Raportul final este definitiv şi obligatoriu pentru părţi.

Art. 31.14: Măsuri de conformare

(1) Partea pârâtă adoptă orice măsură necesară pentru a se conforma cu promptitudine raportului final, astfel încât să respecte dispoziţiile vizate.

(2) În termen de cel mult 30 de zile de la data transmiterii raportului final, partea pârâtă transmite o notificare părţii reclamante cu privire la orice măsuri pe care le-a luat sau pe care intenţionează să le ia pentru a se conforma raportului final.

Art. 31.15: Perioadă rezonabilă

(1) În cazul în care nu este posibilă conformarea imediată, partea pârâtă notifică, în termen de cel mult 30 de zile de la data transmiterii raportului final, părţii reclamante durata perioadei rezonabile de care va avea nevoie pentru a se conforma. Părţile depun eforturi pentru a conveni asupra perioadei rezonabile necesare pentru a se conforma raportului final.

(2) În cazul în care părţile nu au ajuns la un acord cu privire la perioada rezonabilă, partea reclamantă poate, după cel puţin 20 de zile de la data transmiterii notificării menţionate la alineatul (1), să solicite în scris comisiei iniţiale să stabilească durata perioadei rezonabile. Comisia transmite părţilor decizia sa în termen de 20 de zile de la data transmiterii cererii.

(3) Cu cel puţin o lună înainte de încheierea perioadei rezonabile, partea pârâtă notifică părţii reclamante progresele înregistrate în ceea ce priveşte conformarea cu raportul final.

(4) Părţile pot conveni să prelungească perioada rezonabilă.

Art. 31.16: Reexaminarea conformităţii

(1) Partea pârâtă notifică în scris părţii reclamante, până cel târziu la data încheierii perioadei rezonabile menţionate la articolul 31.15, orice măsuri luate pentru a se conforma raportului final.

(2) Atunci când părţile consideră că nu au fost întreprinse măsuri în vederea conformării sau că aceste măsuri nu sunt compatibile cu dispoziţiile vizate, partea reclamantă poate transmite o cerere scrisă comisiei iniţiale, solicitându-i să se pronunţe în această privinţă. În cererea respectivă se precizează măsura în cauză şi se explică motivul pentru care măsura respectivă constituie o încălcare a dispoziţiilor vizate, într-un mod suficient de detaliat pentru a prezenta cu claritate temeiul juridic al plângerii. Comisia transmite părţilor decizia sa în termen de 46 de zile de la data transmiterii cererii.

Art. 31.17: Măsuri reparatorii temporare

(1) La cererea părţii reclamante şi după consultarea acesteia, partea pârâtă prezintă o ofertă de compensaţie temporară dacă:

a) partea pârâtă notifică părţii reclamante că nu este posibil să se conformeze raportului final;

b) partea pârâtă nu notifică nicio măsură întreprinsă sau pe care intenţionează să o întreprindă în vederea conformării în termenul menţionat la articolul 31.14, sau nu notifică nicio măsură întreprinsă în vederea conformării înainte de data încheierii perioadei rezonabile menţionate la articolul 31.15;

c) comisia consideră că nu există nicio măsură întreprinsă în vederea conformării, în conformitate cu articolul 31.16; sau

d) comisia consideră că măsura întreprinsă în vederea conformării nu este compatibilă cu dispoziţiile vizate, în conformitate cu articolul 31.16.

(2) În oricare dintre circumstanţele menţionate la alineatul (1) litera (a), (b), (c) sau (d), partea reclamantă poate notifica părţii pârâte intenţia sa de a suspenda aplicarea obligaţiilor prevăzute în dispoziţiile vizate dacă:

a) partea reclamantă decide să nu transmită o cerere în temeiul alineatului (1); sau

b) partea reclamantă a formulat o cerere în temeiul alineatului (1), iar părţile nu convin asupra compensaţiei temporare în termen de 20 de zile de la data încheierii perioadei rezonabile menţionate la articolul 31.15 sau de la transmiterea deciziei comisiei în temeiul articolului 31.16.

(3) Partea reclamantă poate suspenda obligaţiile la 10 zile de la data transmiterii notificării menţionate la alineatul (2), cu excepţia cazului în care partea pârâtă a formulat o cerere în temeiul alineatului (6).

(4) Nivelul suspendării obligaţiilor nu trebuie să depăşească nivelul echivalent cu anularea sau reducerea avantajelor cauzată de încălcare. În notificarea menţionată la alineatul (2) se precizează nivelul suspendării preconizate a obligaţiilor.

(5) Atunci când analizează obligaţiile care urmează să fie suspendate, partea reclamantă ar trebui să încerce mai întâi să suspende obligaţiile în acelaşi sector sau în aceleaşi sectoare care au fost afectate de măsura despre care comisia a considerat că este incompatibilă cu dispoziţiile vizate. Suspendarea obligaţiilor poate fi aplicată altui sector sau altor sectoare reglementate de prezentul acord decât cele în care comisia a constatat anularea sau reducerea avantajelor, în special dacă partea reclamantă consideră că o astfel de suspendare în celălalt sector sau în celelalte sectoare este realizabilă sau eficace în ceea ce priveşte determinarea conformării.

(6) În cazul în care consideră că nivelul notificat al suspendării preconizate a obligaţiilor depăşeşte un nivel echivalent cu anularea sau reducerea avantajelor cauzată de încălcare, partea pârâtă poate solicita în scris comisiei iniţiale, înainte de încheierea perioadei prevăzute la alineatul (3), să se pronunţe în această privinţă. Comisia transmite părţilor decizia sa cu privire la nivelul suspendării obligaţiilor în termen de 30 de zile de la data cererii. Partea reclamantă nu suspendă nicio obligaţie până când comisia nu îşi pronunţă decizia. Suspendarea obligaţiilor trebuie să fie conformă cu decizia respectivă.

(7) Suspendarea obligaţiilor sau a compensaţiei menţionate în prezentul articol este temporară şi nu se aplică după ce:

a) părţile au ajuns la o soluţie stabilită de comun acord în temeiul articolului 31.32;

b) părţile au convenit că măsura întreprinsă în vederea conformării asigură conformitatea părţii pârâte cu dispoziţiile vizate; sau

c) o măsură adoptată pentru a asigura conformitatea şi pe care comisia a considerat-o incompatibilă cu dispoziţiile vizate a fost retrasă sau modificată astfel încât să se asigure conformitatea părţii pârâte cu dispoziţiile respective.

Art. 31.18: Reexaminarea măsurilor întreprinse în vederea conformării după adoptarea măsurilor reparatorii temporare

(1) Partea pârâtă notifică părţii reclamante orice măsură întreprinsă în vederea conformării în urma suspendării obligaţiilor sau în urma aplicării compensaţiei temporare, după caz. Cu excepţia cazurilor menţionate la alineatul (2), partea reclamantă încetează suspendarea obligaţiilor în termen de 30 de zile de la data transmiterii notificării respective. În cazurile în care a fost aplicată o compensaţie, cu excepţia cazurilor menţionate la alineatul (2), partea pârâtă poate înceta aplicarea compensaţiei respective în termen de 30 de zile de la data transmiterii notificării privind conformarea sa.

(2) Dacă, în termen de 30 de zile de la data transmiterii notificării, părţile nu ajung la un acord cu privire la faptul că în urma luării măsurii notificate în conformitate cu alineatul (1) partea pârâtă se conformează dispoziţiilor vizate, partea reclamantă solicită în scris comisiei iniţiale să se pronunţe în această privinţă. Comisia transmite părţilor decizia sa în termen de 46 de zile de la data transmiterii cererii. În cazul în care comisia constată că măsura întreprinsă în vederea conformării este conformă cu dispoziţiile vizate, suspendarea obligaţiilor sau, după caz, aplicarea compensaţiei încetează. Dacă este cazul, partea reclamantă ajustează nivelul suspendării obligaţiilor sau nivelul compensaţiei în funcţie de decizia comisiei.

(3) În cazul în care consideră că nivelul suspendării pus în aplicare de partea reclamantă depăşeşte nivelul echivalent cu anularea sau reducerea avantajelor cauzată de încălcare, partea pârâtă poate solicita în scris comisiei iniţiale să se pronunţe în această privinţă.

Art. 31.19: Înlocuirea membrilor comisiei

În cazul în care, în cursul procedurilor comisiei în temeiul prezentei secţiuni, un membru al comisiei nu poate participa, se retrage sau trebuie înlocuit deoarece nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în anexa 31-B, se numeşte un nou membru al comisiei în conformitate cu articolul 31.6. Termenul pentru prezentarea raportului sau luarea deciziei menţionat în prezenta secţiuni se prelungeşte cu perioada necesară pentru numirea noului membru.

Art. 31.20: Regulamentul de procedură

(1) Procedurile comisiei prevăzute în prezenta secţiune sunt reglementate de prezentul capitol şi de anexa 31-A.

(2) Orice audiere a comisiei este deschisă publicului, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în anexa 31-A.

Art. 31.21: Suspendare şi încetare

(1) La cererea comună a părţilor, comisia îşi suspendă activitatea în orice moment, pentru o perioadă convenită de părţi şi care nu depăşeşte 12 luni consecutive.

(2) Comisia îşi reia activitatea înainte de încheierea perioadei de suspendare la cererea scrisă a ambelor părţi sau la sfârşitul perioadei de suspendare la cererea scrisă a uneia dintre părţi. Partea solicitantă notifică acest lucru celeilalte părţi. În cazul în care niciuna dintre părţi nu solicită reluarea activităţii comisiei la sfârşitul perioadei de suspendare, autoritatea comisiei expiră, iar procedura de soluţionare a litigiilor încetează.

(3) În cazul suspendării activităţii comisiei în temeiul prezentului articol, termenele relevante prevăzute în prezenta secţiune se prelungesc cu o perioadă egală cu cea în care activitatea comisiei a fost suspendată.

Art. 31.22: Dreptul de a solicita informaţii

(1) La cererea unei părţi sau din proprie iniţiativă, comisia poate solicita părţilor informaţiile pe care le consideră necesare şi adecvate. Părţile răspund cu promptitudine şi complet la orice cerere de informaţii transmisă de comisie.

(2) La cererea unei părţi sau din proprie iniţiativă, comisia poate solicita informaţiile pe care le consideră necesare şi adecvate din orice sursă. De asemenea, comisia are dreptul de a solicita opinia, inclusiv informaţii şi consiliere tehnică, unor experţi, după cum consideră adecvat şi sub rezerva oricăror clauze şi condiţii convenite de părţi, după caz.

(3) Comisia ţine seama de observaţiile amicus curiae primite din partea persoanelor fizice ale unei părţi sau a persoanelor juridice stabilite pe teritoriul uneia dintre părţi, în conformitate cu anexa 31-A.

(4) Orice informaţii obţinute de comisie în temeiul prezentului articol sunt puse la dispoziţia părţilor, iar părţile pot prezenta observaţii cu privire la informaţiile respective.

Art. 31.23: Reguli de interpretare

(1) Comisia interpretează dispoziţiile vizate în conformitate cu regulile obişnuite de interpretare a dreptului public internaţional, inclusiv cu cele codificate în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor.

(2) Comisia ia în considerare şi interpretările relevante din rapoartele elaborate de grupurile speciale de soluţionare a litigiilor ale OMC şi de Organul de apel al OMC şi adoptate de Organul de soluţionare a litigiilor al OMC.

(3) Rapoartele şi deciziile comisiei nu pot extinde sau restrânge drepturile şi obligaţiile părţilor prevăzute în prezentul acord.

Art. 31.24: Rapoartele şi deciziile comisiei

(1) Deliberările comisiei rămân confidenţiale. Comisia depune toate eforturile pentru ca rapoartele elaborate şi deciziile pronunţate să fie adoptate prin consens. În cazul în care acest lucru nu este posibil, comisia decide cu majoritate de voturi. În niciun caz nu se fac publice opiniile separate ale membrilor comisiei.

(2) Fiecare parte pune la dispoziţia publicului comunicările sale şi rapoartele şi deciziile comisiei, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale.

(3) Rapoartele şi deciziile comisiei sunt acceptate necondiţionat de către părţi. Acestea nu creează drepturi sau obligaţii persoanelor.

(4) Orice informaţii transmise de una dintre părţi comisiei în conformitate cu anexa 31-A sunt tratate drept confidenţiale de către comisie şi de către părţi.

SECŢIUNEA D: MECANISMUL DE MEDIERE

Art. 31.25: Obiectiv

(1) Obiectivul mecanismului de mediere este de a facilita găsirea unei soluţii de comun acord pe baza unei proceduri complete şi rapide, cu asistenţa unui mediator.

(2) Procedura de mediere nu poate fi iniţiată decât prin acordul părţilor, pentru a se putea analiza soluţii găsite de comun acord şi pentru a se lua în considerare eventualele recomandări şi soluţii propuse de mediator.

Art. 31.26: Iniţierea procedurii de mediere

(1) O parte (denumită în continuare "partea solicitantă") poate solicita în orice moment celeilalte părţi (denumită în continuare "partea solicitată"), în scris, iniţierea unei proceduri de mediere cu privire la orice măsură a părţii solicitate care se presupune că afectează comerţul sau investiţiile dintre părţi.

(2) Cererea menţionată la alineatul (1) trebuie să fie suficient de detaliată pentru a expune în mod clar îngrijorările părţii solicitante şi:

a) să precizeze măsura în cauză;

b) să conţină o expunere a efectelor negative pe care, în opinia părţii solicitante, le are sau le va avea măsura asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi; şi

c) să explice modul în care partea solicitantă consideră că respectivele efecte sunt legate de măsura în cauză.

(3) Partea solicitată o examinează cererea în spirit pozitiv şi transmite în scris părţii solicitante acceptarea sau respingerea acesteia în termen de 10 zile de la data transmiterii ei. În caz contrar, cererea se consideră respinsă.

Art. 31.27: Alegerea mediatorului

(1) Părţile depun eforturi pentru a conveni asupra unui mediator în termen de 14 zile de la iniţierea procedurii de mediere.

(2) În cazul în care părţile nu reuşesc să ajungă la un acord cu privire la mediator în termenul prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol, oricare dintre părţi poate solicita copreşedintelui Comitetului pentru comerţ desemnat de partea reclamantă să selecteze mediatorul prin tragere la sorţi, în termen de cinci zile de la data cererii, din sublista preşedinţilor întocmită în temeiul articolului 31.8 alineatul (1) litera (c). Copreşedintele Comitetului pentru comerţ desemnat de partea reclamantă poate delega această selecţie prin tragere la sorţi a mediatorului.

(3) În cazul în care sublista preşedinţilor menţionată la articolul 31.8 alineatul (1) litera (c) nu a fost întocmită în momentul formulării unei cereri în temeiul articolului 31.26, mediatorul este selectat prin tragere la sorţi dintre persoanele care au fost propuse în mod oficial de una sau de ambele părţi pentru sublista respectivă.

(4) Mediatorul nu poate fi resortisant al uneia dintre părţi, nici angajat de una dintre părţi, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.

(5) Mediatorul trebuie să îndeplinească cerinţele din anexa 31-B.

Art. 31.28: Regulamentul procedurii de mediere

(1) În termen de 10 zile de la data numirii mediatorului, partea solicitantă furnizează mediatorului şi părţii solicitate o descriere detaliată în scris a îngrijorărilor sale, în special în ceea ce priveşte funcţionarea măsurii în cauză şi posibilele efecte negative ale acesteia asupra comerţului sau a investiţiilor. În termen de 20 de zile de la data transmiterii descrierii respective, partea solicitată poate prezenta observaţii scrise cu privire la descrierea respectivă. O parte poate include orice informaţii pe care le consideră relevante în descrierea sau în observaţiile sale.

(2) Mediatorul oferă asistenţă părţilor în mod transparent pentru a clarifica măsura în cauză şi posibilele efecte negative ale acesteia asupra comerţului sau a investiţiilor. În special, mediatorul poate să organizeze reuniuni între părţi, să consulte părţile împreună sau separat, să se consulte cu experţi şi părţi interesate relevante sau să solicite asistenţa acestora şi să ofere orice sprijin suplimentar solicitat de către părţi. Mediatorul se consultă cu părţile înainte de a consulta experţi şi părţi interesate relevante sau de a solicita asistenţa acestora.

(3) Mediatorul poate oferi recomandări şi poate propune o soluţie care să fie examinată de părţi. Părţile pot accepta sau respinge soluţia propusă sau pot conveni asupra unei soluţii diferite. Mediatorul nu acordă consiliere şi nu formulează observaţii referitoare la conformitatea măsurii în cauză cu prezentul acord.

(4) Procedura de mediere are loc pe teritoriul părţii solicitate sau, de comun acord între părţi, în orice alt loc sau prin orice alte mijloace.

(5) Părţile depun eforturi pentru a găsi o soluţie de comun acord în termen de 60 de zile de la data numirii mediatorului. Până la un acord final, părţile pot lua în considerare posibile soluţii provizorii, în special dacă măsura se referă la mărfuri perisabile sau la produse sau servicii sezoniere.

(6) La cererea oricăreia dintre părţi, mediatorul transmite părţilor un proiect de raport faptic care cuprinde:

a) un scurt rezumat al măsurii în cauză;

b) procedurile urmate; şi

c) după caz, soluţia stabilită de comun acord, inclusiv eventualele soluţii provizorii.

(7) Mediatorul prevede un termen de 15 zile de la data transmiterii proiectului de raport faptic în care părţile pot să prezinte observaţii cu privire la acesta. După examinarea observaţiilor primite de la părţi, mediatorul transmite părţilor, în termen de 15 zile de la primirea observaţiilor, un raport faptic final. Proiectul de raport faptic şi raportul faptic final nu trebuie să includă niciun fel de interpretare a prezentului acord.

(8) Procedura de mediere se încheie:

a) prin adoptarea unei soluţii de comun acord de către părţi, la data notificării mediatorului cu privire la aceasta;

b) prin acordul părţilor în orice etapă a procedurii, la data notificării mediatorului cu privire la respectivului acord;

c) printr-o declaraţie scrisă emisă de mediator după consultarea părţilor prin care se indică faptul că o continuare a medierii ar fi inutilă, la data notificării părţilor cu privire la declaraţia respectivă; sau

d) printr-o declaraţie scrisă emisă de una dintre părţi după examinarea soluţiilor stabilite de comun acord în cadrul procedurii de mediere şi după examinarea recomandărilor şi a soluţiilor propuse de mediator, la data notificării mediatorului şi a celeilalte părţi cu privire la declaraţia respectivă.

Art. 31.29: Confidenţialitate

Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, toate etapele procedurii de mediere, inclusiv orice recomandare sau soluţie propusă, sunt confidenţiale. O parte poate divulga publicului faptul că este în desfăşurare o mediere.

Art. 31.30: Relaţia cu procedurile de soluţionare a litigiilor

(1) Procedura de mediere nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care le revin părţilor în temeiul secţiunilor B şi C sau procedurilor de soluţionare a litigiilor în temeiul oricărui alt acord internaţional.

(2) O parte nu introduce ca probe şi nu se bazează, în alte proceduri de soluţionare a litigiilor prevăzute în prezentul acord sau în orice alt acord, pe următoarele elemente, iar comisia nu ia în considerare:

a) poziţiile adoptate de cealaltă parte în cursul procedurii de mediere sau informaţiile colectate în mod exclusiv în temeiul articolului 31.28 alineatul (2);

b) faptul că cealaltă parte şi-a exprimat disponibilitatea de a accepta o soluţie pentru măsura supusă medierii; sau

c) recomandările sau propunerile oferite de mediator.

(3) Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, un mediator nu poate avea calitatea de membru al unei comisii în cadrul procedurilor de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentului acord sau al oricărui alt acord referitoare la aceeaşi chestiune pentru care a avut calitatea de mediator.

SECŢIUNEA E: DISPOZIŢII COMUNE

Art. 31.31: Cerere de informaţii

(1) Înainte de formularea unei cereri de consultări sau de mediere în temeiul articolului 31.4, respectiv 31.26, o parte poate solicita informaţii de la cealaltă parte cu privire la o măsură care se presupune că afectează comerţul sau investiţiile dintre părţi. Partea căreia i se adresează o astfel de cerere transmite, în termen de 20 de zile de la data transmiterii cererii, un răspuns scris care conţine observaţiile sale cu privire la informaţiile solicitate.

(2) În cazul în care consideră că nu va fi în măsură să transmită un răspuns în termen de 20 de zile de la data transmiterii cererii, partea căreia i se adresează cererea notifică cu promptitudine celeilalte părţi acest lucru, precizând motivele întârzierii şi furnizând o estimare a termenului cel mai scurt în care va fi în măsură să transmită răspunsul.

(3) În mod normal, o parte trebuie să solicite informaţii în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol înainte de formularea unei cereri de consultări sau de mediere în temeiul articolului 31.4, respectiv 31.26.

Art. 31.32: Soluţie stabilită de comun acord

(1) Părţile pot ajunge, în orice moment, la o soluţie stabilită de comun acord în privinţa oricărui litigiu menţionat la articolul 31.2.

(2) În cazul în care se ajunge la o soluţie stabilită de comun acord în cursul procedurii comisiei sau al procedurii de mediere, părţile notifică în comun soluţia respectivă preşedintelui comisiei, respectiv mediatorului. În urma unei astfel de notificări, procedura comisiei sau procedura de mediere încetează.

(3) Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare soluţia stabilită de comun acord imediat sau în termenul convenit, după caz.

(4) Cel târziu la expirarea termenului convenit, partea care pune în aplicare soluţia stabilită de comun acord informează în scris cealaltă parte cu privire la orice măsură pe care a adoptat-o în acest scop.

Art. 31.33: Termene

(1) Toate termenele prevăzute în prezentul capitol se calculează începând cu ziua următoare actului la care se face referire.

(2) Orice termen menţionat în prezentul capitol poate fi modificat prin acordul părţilor.

(3) În temeiul secţiunii C, comisia poate propune părţilor, în orice moment, să modifice un termen menţionat în prezentul capitol, precizând motivele care stau la baza propunerii.

Art. 31.34: Costuri

(1) Fiecare parte suportă cheltuielile aferente participării sale la procedura comisiei sau la procedura de mediere.

(2) Părţile suportă împreună şi împart în mod egal cheltuielile care decurg din aspectele organizatorice, inclusiv pentru remuneraţia şi cheltuielile membrilor comisiei şi ale mediatorului. Remuneraţia membrilor comisiei se stabileşte în conformitate cu anexa 31-A. Regulile privind remuneraţia membrilor comisiei prevăzute în anexa 31-A se aplică şi mediatorilor, mutatis mutandis.

Art. 31.35: Modificarea anexelor

Consiliul pentru comerţ poate adopta o decizie de modificare a anexelor 31-A şi 31-B în temeiul articolului 33.1 alineatul (6) litera (a).

CAPITOLUL 32: EXCEPŢII

Art. 32.1: Excepţii generale

(1) În sensul capitolelor 2, 4, 8, 10 (116), 19 şi 22 din prezentul acord, articolul XX din GATT 1994, incluzând notele şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia, este încorporat în prezentul acord şi face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(116)Această dispoziţie nu se aplică articolului 10.7.

(2) Sub rezerva cerinţei ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între ţări în care există condiţii similare sau să constituie o restricţie disimulată a liberalizării investiţiilor sau a comerţului cu servicii, nicio dispoziţie din capitolul 8, capitolele 10 (117)-20 (118) sau capitolul 22 din prezentul acord nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau aplicarea de către oricare dintre părţi a măsurilor:

(117)Această dispoziţie nu se aplică articolului 10.7.

(118)Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie a prezentului articol nu se interpretează ca limitând drepturile prevăzute în anexa 20.

a) necesare pentru protejarea securităţii publice sau a moralităţii publice ori pentru menţinerea ordinii publice (119);

(119)Excepţiile prevăzute la această literă pot fi invocate doar în cazul în care există o ameninţare reală şi suficient de gravă la adresa unuia dintre interesele fundamentale ale societăţii.

b) necesare pentru protejarea vieţii sau a sănătăţii oamenilor, a animalelor sau a plantelor;

c) necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau a normelor administrative care nu sunt incompatibile cu prezentul acord, inclusiv a celor privind:

(i)prevenirea practicilor înşelătoare şi frauduloase sau remedierea efectelor nerespectării contractelor;

(ii)protecţia vieţii private în contextul prelucrării şi difuzării datelor cu caracter personal şi protejarea confidenţialităţii dosarelor şi a conturilor personale; sau

(iii)siguranţa.

(3) Pentru mai multă certitudine, părţile înţeleg că, în măsura în care astfel de măsuri sunt incompatibile cu dispoziţiile capitolelor din prezentul acord menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol:

a) măsurile menţionate la articolul XX litera (b) din GATT 1994 şi la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol includ măsurile de mediu care sunt necesare pentru protejarea vieţii şi a sănătăţii oamenilor, a animalelor sau a plantelor;

b) articolul XX litera (g) din GATT 1994 se aplică măsurilor legate de conservarea resurselor naturale biologice şi nebiologice epuizabile; şi

c) măsurile luate pentru a pune în aplicare acordurile multilaterale de mediu pot intra sub incidenţa articolului XX litera (b) sau (g) din GATT 1994 sau a alineatului (2) litera (b) de la prezentul articol.

(4) Înainte ca o parte să aplice una dintre măsurile prevăzute la articolul XX literele (i) şi (j) din GATT 1994, partea respectivă pune la dispoziţia celeilalte părţi toate informaţiile relevante, în vederea căutării unei soluţii acceptabile pentru părţi. Dacă nu se ajunge la o soluţie acceptabilă în termen de 30 de zile de la furnizarea informaţiilor relevante, partea care intenţionează să aplice măsura poate face acest lucru. În cazul în care circumstanţe excepţionale şi critice care necesită o acţiune imediată împiedică furnizarea şi examinarea prealabilă a informaţiilor, partea care intenţionează să aplice măsurile poate aplica imediat orice măsuri asigurătorii necesare pentru a remedia situaţia. Partea în cauză informează imediat cealaltă parte cu privire la aplicarea măsurilor respective.

Art. 32.2: Excepţii privind securitatea

(1) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează:

a) ca impunând unei părţi obligaţia de a furniza sau de a oferi acces la o informaţie a cărei divulgare este considerată de partea respectivă contrară intereselor sale esenţiale în domeniul securităţii; sau

b) ca împiedicând o parte să întreprindă o acţiune pe care partea respectivă o consideră necesară pentru protecţia intereselor sale esenţiale în domeniul securităţii:

(i)legată de producerea sau traficul de arme, muniţii şi material de război, de traficul şi tranzacţiile cu alte produse şi materiale, servicii şi tehnologii, precum şi de activităţile economice efectuate direct sau indirect în scopul aprovizionării unei unităţi militare;

(ii)legată de materialele fisionabile şi fuzionabile sau de materialele din care sunt obţinute acestea; sau

(iii)întreprinsă pe timp de război sau în alte situaţii de urgenţă în relaţiile internaţionale; sau

c) ca împiedicând una dintre părţi să întreprindă o acţiune în temeiul obligaţiilor care îi revin în temeiul Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

(2) O parte informează Comitetul pentru comerţ în cea mai mare măsură posibilă cu privire la orice acţiune pe care o întreprinde în temeiul alineatului (1) literele (b) şi (c) şi cu privire la încetarea acţiunii respective.

Art. 32.3: Fiscalitate

(1) În sensul prezentului articol:

a) "reşedinţă" înseamnă reşedinţa fiscală;

b) "acord fiscal" înseamnă un acord care vizează evitarea dublei impuneri sau orice alt acord sau aranjament internaţional care se referă în întregime sau în principal la fiscalitate şi la care a aderat orice stat membru, Uniunea Europeană sau Republica Chile; şi

c) "măsură fiscală" înseamnă o măsură care pune în aplicare legislaţia fiscală a Uniunii Europene, a oricărui stat membru sau a Republicii Chile.

(2) Prezentul acord se aplică măsurilor fiscale numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru ca dispoziţiile prezentului acord să producă efecte.

(3) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care revin Uniunii Europene, statelor sale membre sau Republicii Chile în temeiul oricăror acorduri fiscale. În cazul unei existenţei unei neconcordanţe între prezentul acord şi orice acord fiscal, acordul fiscal prevalează în ceea ce priveşte neconcordanţa. În ceea ce priveşte un acord fiscal între Uniunea Europeană sau statele sale membre şi Chile, autorităţile competente relevante din Uniunea Europeană sau din statele sale membre, pe de o parte, şi din Chile, pe de altă parte, stabilesc împreună, în temeiul prezentului acord şi al acordului fiscal respectiv, dacă există o neconcordanţă între prezentul acord şi acordul fiscal respectiv.

(4) O obligaţie din prezentul acord pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate nu se aplică cu privire la un avantaj acordat de Uniunea Europeană, de statele membre ale acesteia sau de Chile în temeiul unui acord fiscal.

(5) Sub rezerva cerinţei ca măsurile de acest tip să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între ţări în care există condiţii similare sau ar constitui o restricţie disimulată a comerţului şi a investiţiilor, nicio dispoziţie din prezentul acord nu se interpretează ca împiedicând o parte să adopte, să menţină sau să aplice o măsură menită să asigure impunerea sau colectarea efectivă sau echitabilă a impozitelor directe care:

a) stabileşte o distincţie între contribuabilii care nu se găsesc în aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte reşedinţa sau locul în care au fost investite capitalurile lor; sau

b) vizează prevenirea evitării obligaţiilor fiscale sau a evaziunii fiscale în temeiul unui acord fiscal sau al legislaţiei fiscale a părţii respective.

Art. 32.4: Comunicarea informaţiilor

(1) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se interpretează ca impunând părţilor să comunice informaţii confidenţiale disponibile a căror divulgare ar împiedica aplicarea legislaţiei, ar contraveni în alt mod interesului public sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale unor întreprinderi publice sau private, cu excepţia cazului în care o comisie solicită aceste informaţii confidenţiale în cadrul procedurii de soluţionare a litigiilor în temeiul capitolului 31. În astfel de cazuri, comisia asigură protecţia deplină a confidenţialităţii.

(2) Atunci când o parte transmite informaţii considerate confidenţiale în temeiul legislaţiei sale Consiliului pentru comerţ, Comitetului pentru comerţ, subcomitetelor sau altor organisme instituite în temeiul prezentului acord, cealaltă parte tratează informaţiile respective ca fiind confidenţiale, cu excepţia cazului în care partea care transmite informaţiile convine altfel.

Art. 32.5: Derogări OMC

În cazul în care o obligaţie prevăzută în prezentul acord este substanţial echivalentă cu o obligaţie prevăzută în Acordul OMC, orice măsură luată în conformitate cu o derogare adoptată în temeiul articolului IX din Acordul OMC este considerată a fi în conformitate cu obligaţia substanţial echivalentă prevăzută în prezentul acord.

CAPITOLUL 33: DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE ŞI FINALE

SECŢIUNEA A: DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE

Art. 33.1: Consiliul pentru comerţ

(1) Părţile instituie un Consiliu pentru comerţ. Acesta urmăreşte îndeplinirea obiectivelor prezentului acord şi supraveghează punerea în aplicare a acestuia. Consiliul pentru comerţ examinează orice aspecte care apar în cadrul prezentului acord.

(2) Consiliul pentru comerţ se reuneşte în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord şi, ulterior, o dată la doi ani sau în alt mod convenit de către părţi. Reuniunile Consiliului pentru comerţ au loc cu prezenţă fizică sau prin orice mijloace tehnologice în conformitate cu regulamentul său de procedură. Reuniunile care se desfăşoară cu prezenţă fizică au loc alternativ la Bruxelles şi la Santiago. Ordinea de zi a unei reuniuni a Consiliului pentru comerţ este stabilită de către coordonatorii prezentului acord, în temeiul articolului 33.3 alineatul (2).

(3) Consiliul pentru comerţ este alcătuit din reprezentanţi ai părţilor responsabili cu aspectele legate de comerţ şi investiţii. Consiliul pentru comerţ este coprezidat de câte un reprezentant al fiecărei părţi.

(4) Consiliul pentru comerţ are competenţa de a adopta decizii în cazurile prevăzute de prezentul acord şi de a formula recomandări, în conformitate cu regulamentul său de procedură. Consiliul pentru comerţ adoptă decizii şi formulează recomandări de comun acord. Deciziile sunt obligatorii pentru părţi, care iau toate măsurile necesare pentru a le pune în aplicare (120). Recomandările nu au caracter obligatoriu.

(120)Pentru mai multă certitudine, Chile va pune în aplicare orice decizie adoptată de Consiliul pentru comerţ prin acuerdos de ejecucion (acorduri executive), în conformitate cu legislaţia Republicii Chile.

(5) Consiliul pentru comerţ îşi stabileşte propriul regulament de procedură, precum şi regulamentul de procedură al Comitetului pentru comerţ în cadrul primei sale reuniuni.

(6) Consiliul pentru comerţ poate:

a) să adopte decizii de modificare:

(i)a listelor tarifare din apendicele 2-1 şi 2-2 pentru a accelera eliminarea tarifelor;

(ii)a capitolului 3 şi a anexelor 3-A - 3-E;

(iii)a anexelor 6-F şi 6-G şi a apendicelui 6-E-1;

(iv)a anexelor 9-A, 9-D, 9-E şi a punctului 1 din anexa 9-B;

(v)a anexei 14-B;

(vi)a anexei 22;

(vii)a definiţiei "subvenţiei" prevăzută la articolul 24.2 alineatul (1) în măsura în care se referă la întreprinderile care furnizează servicii, pentru a încorpora rezultatul discuţiilor ulterioare din cadrul OMC sau al forurilor plurilaterale conexe pe această temă;

(viii)a anexei 25-A în ceea ce priveşte trimiterile la legislaţia aplicabilă pe teritoriul părţilor;

(ix)a anexei 25-B în ceea ce priveşte criteriile care trebuie incluse în procedura de opoziţie;

(x)a anexei 25-C în ceea ce priveşte indicaţiile geografice;

(xi)a anexelor 31-A şi 31-B; şi

(xii)a oricărei alte dispoziţii sau anexe, a oricărui alt protocol sau apendice a cărui (cărei) modificare este prevăzută în prezentul acord;

b) să adopte decizii de interpretare a dispoziţiilor prezentului acord, care sunt obligatorii pentru părţi şi pentru toate organismele instituite în temeiul prezentului acord şi pentru comisiile menţionate în capitolele 26 şi 31;

c) să delege Comitetului pentru comerţ oricare dintre funcţiile sale, inclusiv competenţa de a lua decizii şi de a formula recomandări;

d) să instituie subcomitete şi alte organisme suplimentare în temeiul articolului 33.4 alineatul (2); şi

e) în cazul în care consideră necesar, să stabilească regulamentul de procedură al subcomitetelor şi al altor organisme, în temeiul articolului 33.4 alineatul (7).

Art. 33.2: Comitetul pentru comerţ

(1) Părţile instituie un Comitet pentru comerţ. Comitetul pentru comerţ oferă asistenţă Consiliului pentru comerţ în exercitarea funcţiilor sale.

(2) Comitetul pentru comerţ este responsabil de punerea în aplicare generală a prezentului acord. Faptul că o temă sau o chestiune este examinată de Comitetul pentru comerţ nu împiedică examinarea acesteia şi de către Consiliul pentru comerţ.

(3) Comitetul pentru comerţ se reuneşte în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord şi, ulterior, o dată pe an sau în alt mod convenit de către părţi. Reuniunile Comitetului pentru comerţ au loc cu prezenţă fizică sau prin orice mijloace tehnologice în conformitate cu regulamentul său de procedură. Reuniunile care se desfăşoară cu prezenţă fizică au loc alternativ la Bruxelles şi la Santiago. Ordinea de zi a unei reuniuni a Comitetului pentru comerţ este stabilită de către coordonatorii prezentului acord, în temeiul articolului 33.3 alineatul (2).

(4) Comitetul pentru comerţ este alcătuit din reprezentanţi ai părţilor responsabili cu aspectele legate de comerţ şi investiţii. Comitetul pentru comerţ este coprezidat de câte un reprezentant al fiecărei părţi.

(5) Comitetul pentru comerţ are competenţa de a adopta decizii în cazurile prevăzute de prezentul acord sau atunci când această competenţă i-a fost delegată de Consiliul pentru comerţ în temeiul articolului 33.1 alineatul (6) litera (c). Comitetul pentru comerţ are, de asemenea, competenţa de a formula recomandări, inclusiv atunci când această competenţă i-a fost delegată în temeiul articolului 33.1 alineatul (6) litera (c). Comitetul pentru comerţ adoptă decizii şi formulează recomandări de comun acord şi în conformitate cu regulamentul său de procedură. Atunci când exercită funcţii delegate, Comitetul pentru comerţ adoptă decizii şi formulează recomandări în conformitate cu regulamentul de procedură al Consiliului pentru comerţ. Deciziile sunt obligatorii pentru părţi, care iau toate măsurile necesare pentru a le pune în aplicare (121). Recomandările nu au caracter obligatoriu.

(121)Pentru mai multă certitudine, Chile va pune în aplicare orice decizie adoptată de Comitetul pentru comerţ prin acuerdos de ejecucion (acorduri executive), în conformitate cu legislaţia Republicii Chile.

(6) Comitetul pentru comerţ:

a) răspunde de punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului acord; în acest sens şi fără a se aduce atingere drepturilor stabilite în capitolul 31, o parte poate supune atenţiei Comitetului pentru comerţ orice chestiune legată de aplicarea sau interpretarea prezentului acord;

b) supraveghează elaborarea ulterioară a dispoziţiilor prezentului acord, după caz, şi evaluează rezultatele obţinute în urma aplicării sale;

c) caută modalităţi adecvate de prevenire şi soluţionare a problemelor care ar putea apărea în alte condiţii în domeniile reglementate de prezentul acord;

d) supraveghează activitatea tuturor subcomitetelor instituite în temeiul articolului 33.4; şi

e) examinează orice efect produs asupra prezentului acord de aderarea unui nou stat membru la Uniunea Europeană.

(7) Comitetul pentru comerţ poate:

a) să instituie subcomitete şi alte organisme suplimentare în temeiul articolului 33.4 alineatul (2);

b) să adopte decizii de modificare a prezentului acord în temeiul articolului 33.1 alineatul (6) litera (a) şi de emitere a interpretărilor menţionate la articolul 33.1 alineatul (6) litera (b) între reuniunile Consiliului pentru comerţ, în cazul în care Consiliul pentru comerţ nu se poate întruni sau în cazul în care se prevede altfel în prezentul acord; şi

c) să stabilească regulamentul de procedură al subcomitetelor şi al altor organisme, în cazul în care consideră necesar, în conformitate cu articolul 33.4 alineatul (7).

Art. 33.3: Coordonatori

(1) Fiecare parte desemnează un coordonator pentru prezentul acord, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, şi notifică celeilalte părţi datele de contact ale coordonatorului respectiv.

(2) Coordonatorii stabilesc în comun ordinea de zi şi desfăşoară toate celelalte pregătiri necesare pentru reuniunile Consiliului pentru comerţ, ale Comitetului pentru comerţ şi ale subcomitetelor şi ale celorlalte organisme instituite în temeiul articolului 33.4. Coordonatorii dau curs, după caz, deciziilor Consiliului pentru comerţ şi ale Comitetului pentru comerţ.

Art. 33.4: Subcomitete şi alte organisme

(1) Părţile înfiinţează următoarele subcomitete:

a) Subcomitetul pentru proceduri vamale, facilitarea comerţului şi reguli de origine;

b) Subcomitetul pentru servicii financiare;

c) Subcomitetul pentru proprietatea intelectuală;

d) Subcomitetul pentru achiziţii publice;

e) Subcomitetul pentru măsuri sanitare şi fitosanitare;

f) Subcomitetul pentru servicii şi investiţii;

g) Subcomitetul pentru sisteme alimentare durabile;

h) Subcomitetul privind barierele tehnice în calea comerţului;

i) Subcomitetul pentru comerţul cu mărfuri; şi

j) Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă.

(2) Consiliul pentru comerţ sau Comitetul pentru comerţ poate adopta o decizie de instituire a unui subcomitet sau a unui alt organism. Consiliul pentru comerţ sau Comitetul pentru comerţ poate atribui unui subcomitet sau unui alt organism instituit în temeiul prezentului alineat sarcini care ţin de competenţa sa pentru a acorda asistenţă la îndeplinirea funcţiilor sale şi pentru a aborda sarcini sau subiecte specifice. Consiliul pentru comerţ sau Comitetul pentru comerţ poate modifica sarcinile atribuite unui subcomitet sau unui alt organism instituit în temeiul prezentului alineat sau poate dizolva orice astfel de subcomitet sau organism.

(3) Subcomitetele şi celelalte organisme sunt alcătuite din reprezentanţi ai părţilor şi sunt coprezidate de un reprezentant al fiecărei părţi.

(4) Cu excepţia cazului în care prezentul acord prevede altfel sau părţile convin altfel, subcomitetele se reunesc în termen de un an de la instituirea lor şi, ulterior, la cererea oricăreia dintre părţi, a Consiliului pentru comerţ sau a Comitetului pentru comerţ, la un nivel corespunzător. Subcomitetele se pot reuni şi din proprie iniţiativă, sub rezerva respectării regulamentelor lor de procedură. Reuniunile subcomitetelor au loc cu prezenţă fizică sau prin orice mijloace tehnologice în conformitate cu regulamentele lor de procedură. Reuniunile care se desfăşoară cu prezenţă fizică au loc alternativ la Bruxelles şi la Santiago. Ordinea de zi a subcomitetelor şi a altor organisme este stabilită de către coordonatorii prezentului acord, în temeiul articolului 33.3 alineatul (2).

(5) Cu excepţia cazului în care prezentul acord prevede altfel, subcomitetele şi celelalte organisme prezintă Comitetului pentru comerţ rapoarte cu privire la activităţile lor, atât periodic, cât şi la cererea Comitetului pentru comerţ.

(6) Faptul că o temă sau o chestiune este examinată de unul dintre subcomitete sau dintre celelalte organisme nu împiedică examinarea ei şi de către Consiliul pentru comerţ sau Comitetul pentru comerţ.

(7) Consiliul pentru comerţ sau Comitetul pentru comerţ poate stabili regulamente de procedură pentru subcomitete şi celelalte organisme, dacă consideră necesar acest lucru. În cazul în care Consiliul pentru comerţ sau Comitetul pentru comerţ nu stabileşte un astfel de regulament de procedură, se aplică regulamentul de procedură al Comitetului pentru comerţ, mutatis mutandis.

(8) Subcomitetele şi celelalte organisme pot formula recomandări, în conformitate cu regulamentele lor de procedură. Subcomitetele şi celelalte organisme formulează recomandări de comun acord. Recomandările subcomitetelor şi ale celorlalte organisme nu au caracter obligatoriu.

Art. 33.5: Participarea societăţii civile

Fiecare parte promovează participarea societăţii civile la punerea în aplicare a prezentului acord, în special prin interacţiunea cu grupul său consultativ intern, menţionat la articolul 33.6, şi cu Forumul societăţii civile menţionat la articolul 33.7.

Art. 33.6: Grupuri consultative interne

(1) Fiecare parte creează sau desemnează un grup consultativ intern în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Fiecare grup consultativ intern asigură o reprezentare echilibrată a organizaţiilor independente ale societăţii civile, inclusiv a organizaţiilor neguvernamentale, a sindicatelor şi a organizaţiilor profesionale şi patronale. În acest sens, fiecare parte îşi stabileşte propriile reguli de numire pentru a determina componenţa grupului său consultativ intern, oferind posibilităţi de acces pentru actorii din diferite sectoare. Componenţa fiecărui grup consultativ intern se reînnoieşte periodic, în conformitate cu regulile de numire stabilite în temeiul prezentului alineat.

(2) Fiecare parte se reuneşte cu grupul său consultativ intern cel puţin o dată pe an, pentru a discuta punerea în aplicare a prezentului acord. Fiecare parte poate lua în considerare opiniile sau recomandările prezentate de grupul său consultativ intern.

(3) Pentru a promova sensibilizarea publicului cu privire la grupul său consultativ intern, fiecare parte publică o listă a organizaţiilor care participă la grupul consultativ intern respectiv, precum şi datele de contact ale acestuia.

(4) Părţile promovează interacţiunea dintre grupurile consultative interne prin mijloace adecvate.

Art. 33.7: Forumul societăţii civile

(1) Părţile promovează organizarea periodică a unui Forum al societăţii civile în vederea desfăşurării unui dialog cu privire la punerea în aplicare a prezentului acord.

(2) Părţile convoacă de comun acord reuniuni ale Forumului societăţii civile. Atunci când convoacă o reuniune a Forumului societăţii civile, fiecare parte invită organizaţii independente ale societăţii civile stabilite pe teritoriul său, inclusiv membrii grupului său consultativ intern menţionat la articolul 33.6. Fiecare parte promovează o reprezentare echilibrată, care să permită participarea organizaţiilor neguvernamentale, a sindicatelor şi a organizaţiilor profesionale şi patronale. Fiecare organizaţie suportă costurile aferente participării sale la Forumul societăţii civile.

(3) Reprezentanţii părţilor care participă la Consiliul pentru comerţ sau la Comitetul pentru comerţ iau parte, după caz, la reuniunile Forumului societăţii civile. Părţile publică, împreună sau separat, orice declaraţii oficiale făcute în cadrul Forumului societăţii civile.

SECŢIUNEA B: DISPOZIŢII FINALE

Art. 33.8: Aplicare teritorială

(1) Prezentul acord se aplică:

a) în ceea ce priveşte Uniunea Europeană, teritoriilor în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în condiţiile stabilite în aceste tratate; şi

b) în ceea ce priveşte Chile, spaţiului terestru, maritim şi aerian aflat sub suveranitatea sa, zonei economice exclusive şi platformei continentale în care îşi exercită drepturile suverane şi jurisdicţia în conformitate cu dreptul internaţional (122) şi cu dreptul Republicii Chile (123).

(122)Pentru mai multă certitudine, dreptul internaţional include, în special, Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării, încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982.

(123)Pentru mai multă certitudine, în cazul unei neconcordanţe între dreptul Republicii Chile şi dreptul internaţional, prevalează dreptul internaţional.

Trimiterile la "teritoriu" din prezentul acord se interpretează în conformitate cu prezentul alineat, cu excepţia cazului în care prezentul acord prevede altfel în mod expres.

(2) În ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la tratamentul tarifar al mărfurilor, inclusiv cele referitoare la regulile de origine şi la suspendarea temporară a acestui tratament, prezentul acord se aplică şi acelor zone de pe teritoriul vamal al Uniunii Europene în sensul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (124) care nu sunt reglementate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol.

(124)Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO UE L 269, 10.10.2013, p. 1).

Art. 33.9: Intrarea în vigoare

(1) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi din a treia lună care urmează datei ultimei notificări prin care părţile se informează reciproc că au finalizat procedurile interne necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

(2) Notificările efectuate în conformitate cu alineatul (1) se trimit, pentru Uniunea Europeană, Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene şi, pentru Chile, Ministerului Afacerilor Externe.

Art. 33.10: Modificări

(1) Părţile pot conveni în scris să modifice prezentul acord. Modificările intră în vigoare în conformitate cu articolul 33.9, mutatis mutandis.

(2) În pofida alineatului (1) din prezentul articol, Consiliul pentru comerţ poate adopta decizii de modificare a prezentului acord, în cazurile menţionate la articolul 33.1 alineatul (6) litera (a) şi la articolul 33.13 alineatul (4).

Art. 33.11: Alte acorduri

(1) Partea IV din Acordul de asociere, inclusiv orice decizie luată în temeiul cadrului său instituţional, încetează să mai producă efecte la data intrării în vigoare a prezentului acord.

(2) Prezentul acord înlocuieşte partea IV din Acordul de asociere, inclusiv orice decizie luată în temeiul cadrului său instituţional. Trimiterile la acordul de asociere, inclusiv la orice decizie luată în temeiul cadrului său instituţional, care figurează în toate celelalte acorduri şi înţelegeri încheiate între părţi se interpretează ca trimiteri la prezentul acord.

(3) Acordurile existente care intră sub incidenţa prezentului acord încetează să mai producă efecte la data intrării în vigoare a prezentului acord.

(4) Acordul privind comerţul cu vinuri din anexa V la Acordul de asociere (denumit în continuare "Acordul privind vinurile") şi Acordul privind comerţul cu băuturi spirtoase şi băuturi aromatizate din anexa VI la Acordul de asociere (denumit în continuare "Acordul privind băuturile spirtoase") (125), inclusiv toate apendicele, sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis şi după cum urmează:

(125)Pentru mai multă certitudine, data semnării şi data intrării în vigoare a Acordului privind vinul şi a Acordului privind băuturile spirtoase sunt aceleaşi cu data semnării şi cu data intrării în vigoare a Acordului de asociere.

a) trimiterile din Acordul privind vinurile şi din Acordul privind băuturile spirtoase la mecanismul de soluţionare a litigiilor menţionat în partea IV din Acordul de asociere, precum şi la Codul de conduită menţionat în anexa XVI la Acordul de asociere se interpretează ca trimiteri la mecanismul de soluţionare a litigiilor prevăzut în capitolul 31 şi, respectiv, la Codul de conduită prevăzut în anexa 31-B la prezentul acord;

b) trimiterile din Acordul privind vinurile şi din Acordul privind băuturile spirtoase referitoare la Comunitate se interpretează ca trimiteri la Uniunea Europeană;

c) trimiterile din Acordul privind vinurile şi din Acordul privind băuturile spirtoase la Comitetul de asociere instituit prin Acordul de asociere se interpretează ca trimiteri la Comitetul pentru comerţ instituit în temeiul articolului 33.2 din prezentul acord;

d) trimiterile din Acordul privind vinurile şi din Acordul privind băuturile spirtoase la anexa IV la Acordul de asociere se interpretează ca trimiteri la capitolul 6 din prezentul acord;

e) pentru mai multă certitudine, Comitetul mixt instituit prin articolul 30 din Acordul privind vinurile şi Comitetul mixt instituit prin articolul 17 din Acordul privind băuturile spirtoase trebuie să rămână în vigoare şi să exercite în continuare funcţiile indicate la articolul 29 din Acordul privind vinurile şi, respectiv, la articolul 16 din Acordul privind băuturile spirtoase; şi

f) pentru mai multă certitudine, articolul 1.5 alineatul (2) din prezentul acord se aplică Acordului privind vinurile şi Acordului privind băuturile spirtoase.

(5) Orice decizie luată în temeiul cadrului instituţional al Acordului de asociere cu privire la Acordul privind vinurile sau la Acordul privind băuturile spirtoase, care este în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord, se consideră adoptată de Comitetul pentru comerţ instituit în temeiul articolului 33.2 din prezentul acord.

(6) Părţile pot modifica apendicele la Acordul privind vinurile şi la Acordul privind băuturile spirtoase, astfel cum sunt încorporate, prin schimb de scrisori (126).

(126)Pentru mai multă certitudine, Chile va pune în aplicare orice modificări ale Acordului privind vinurile şi ale Acordului privind băuturile spirtoase, astfel cum sunt încorporate în prezentul acord, prin acuerdos de ejecucion (acorduri executive), în conformitate cu dreptul Republicii Chile.

Art. 33.12: Anexe, apendice, protocoale, note şi note de subsol

Anexele, apendicele, protocoalele, notele şi notele de subsol la prezentul acord fac parte integrantă din acesta.

Art. 33.13: Aderări viitoare la Uniunea Europeană

(1) Uniunea Europeană notifică Republicii Chile orice cerere de aderare a unei ţări terţe la Uniunea Europeană.

(2) Uniunea Europeană notifică Republicii Chile data semnării şi data intrării în vigoare a tratatului de aderare a unui nou stat membru la Uniunea Europeană (denumit în continuare "tratatul de aderare").

(3) În ceea ce priveşte un nou stat membru, prezentul acord se aplică de la data aderării acestui nou stat membru la Uniunea Europeană.

(4) Pentru a facilita punerea în aplicare a alineatului (3) de la prezentul articol, de la data semnării unui tratat de aderare, Comitetul pentru comerţ examinează eventualele efecte asupra prezentului acord care decurg din aderarea unui nou stat membru la Uniunea Europeană, în conformitate cu articolul 33.2 alineatul (6) litera (e). Consiliul pentru comerţ adoptă o decizie cu privire la eventualele modificări necesare ale anexelor la prezentul acord, precum şi cu privire la orice alte adaptări necesare, inclusiv la măsurile tranzitorii. Orice decizie a Consiliului pentru comerţ adoptată în temeiul prezentului alineat produce efecte la data aderării acestui nou stat membru la Uniunea Europeană.

Art. 33.14: Drepturi private

(1) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca acordând în mod direct alte drepturi sau ca impunând alte obligaţii persoanelor decât cele create între părţi în temeiul dreptului internaţional public sau ca permiţând invocarea directă a prezentului acord în sistemele juridice ale părţilor.

(2) O parte nu prevede un drept de acţiune în temeiul dreptului său intern împotriva celeilalte părţi pe motiv că o măsură a celeilalte părţi este incompatibilă cu prezentul acord.

Art. 33.15: Durată

Prezentul acord rămâne în vigoare până la data intrării în vigoare a Acordului-cadru avansat.

Art. 33.16: Denunţare

În pofida articolului 33.15, oricare dintre părţi poate notifica celeilalte părţi intenţia sa de a denunţa prezentul acord. Notificarea respectivă se transmite, pentru Uniunea Europeană, Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene şi, pentru Chile, Ministerului Afacerilor Externe. Denunţarea produce efecte la şase luni de la data notificării.

Art. 33.17: Texte autentice

Prezentul acord se redactează în dublu exemplar în limbile bulgară, croată, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, fiecare din aceste texte fiind în egală măsură autentic.

DREPT CARE subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat prezentul acord.