Capitolul xxiv - Comerţul şi mediul - Acord din 30-oct-2016 ECONOMIC ŞI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte

Acte UE

Jurnalul Oficial 11L

În vigoare
Versiune de la: 28 Octombrie 2016
CAPITOLUL XXIV:Comerţul şi mediul
Art. 241: Definiţie
În sensul prezentului capitol:
dreptul mediului înseamnă legislaţia, inclusiv o dispoziţie legală sau de reglementare sau alte măsuri cu caracter juridic obligatoriu ale unei părţi, care are ca scop protecţia mediului, inclusiv prevenirea unui pericol pentru viaţa sau sănătatea umană determinat de impactul asupra mediului, cum ar fi cele care vizează:
(a)prevenirea, reducerea sau controlul degajării, deversării sau emisiilor de poluanţi sau contaminanţi de mediu,
(b)gestionarea substanţelor chimice şi a deşeurilor sau difuzarea informaţiilor legate de acestea, sau
(c)conservarea şi protejarea florei sau faunei sălbatice, inclusiv a speciilor pe cale de dispariţie şi a habitatelor acestora, precum şi zonele protejate,
dar nu include o măsură a unei părţi legată exclusiv de sănătatea şi siguranţa lucrătorilor, care face obiectul capitolului douăzeci şi trei (Comerţul şi munca) sau o măsură a unei părţi al cărei scop este de a gestiona subzistenţa sau recoltarea autohtonă de resurse naturale.
Art. 242: Context şi obiective
Părţile recunosc că mediul este un pilon fundamental al dezvoltării durabile, precum şi contribuţia pe care comerţul ar putea-o aduce la dezvoltarea durabilă. Părţile subliniază faptul că o cooperare consolidată pentru a proteja şi a conserva mediul aduce beneficii care:
(a)promovează dezvoltarea durabilă;
(b)consolidează guvernanţa de mediu a părţilor;
(c)se bazează pe acordurile internaţionale de mediu la care sunt parte; şi
(d)completează obiectivele prezentului acord.
Art. 243: Dreptul de reglementare şi nivelurile de protecţie
Părţile recunosc dreptul fiecărei părţi de a-şi stabili priorităţile de mediu, de a-şi stabili nivelurile de protecţie a mediului şi de a adopta sau a modifica legile şi politicile sale în consecinţă şi în mod coerent cu acordurile multilaterale de mediu la care este parte şi cu prezentul acord. Fiecare parte urmăreşte să se asigure că astfel de legi şi politici prevăd şi încurajează niveluri ridicate de protecţie a mediului şi depune eforturi pentru a continua să îmbunătăţească astfel de legi şi politici şi nivelul de protecţie care stă la baza acestora.
Art. 244: Acorduri multilaterale în domeniul mediului
(1)Părţile recunosc valoarea guvernanţei şi a acordurilor internaţionale în domeniul mediului ca răspuns al comunităţii internaţionale la problemele de mediu globale sau regionale şi subliniază necesitatea îmbunătăţirii susţinerii reciproce între politicile, normele şi măsurile în materie de comerţ şi de mediu.
(2)Fiecare parte îşi reafirmă angajamentul de a pune în aplicare în mod efectiv în legislaţia şi practicile sale, pe întregul său teritoriu, acordurile multilaterale în domeniul mediului la care este parte.
(3)Părţile se angajează să consulte şi să coopereze, după caz, cu privire la aspectele de mediu de interes comun legate de acordurile multilaterale în domeniul mediului, în special chestiuni legate de comerţ. Acest angajament include schimbul de informaţii privind:
a)punerea în aplicare a acordurilor multilaterale în domeniul mediului la care o parte este parte;
b)negocierile în curs privind noi acorduri multilaterale în domeniul mediului; şi
c)punctele de vedere respective ale fiecărei părţi cu privire la participarea la acorduri multilaterale suplimentare în domeniul mediului.
(4)Părţile recunosc dreptul de a utiliza articolul 28.3 (Excepţii generale) în ceea ce priveşte măsurile de mediu, inclusiv cele luate în conformitate cu acordurile multilaterale în domeniul mediului la care sunt părţi.
Art. 245: Menţinerea nivelurilor de protecţie
(1)Părţile recunosc că este inoportună încurajarea comerţului sau a investiţiilor prin diminuarea sau reducerea nivelurilor de protecţie prevăzute în legislaţia lor în domeniul mediului.
(2)O parte nu renunţă sau derogă în altfel de la, sau se oferă să renunţe sau să deroge de la, legislaţia sa în domeniul mediului, pentru a încuraja comerţul sau stabilirea, achiziţionarea, extinderea sau menţinerea unei investiţii pe teritoriul său.
(3)O parte nu evită, printr-o acţiune sau inacţiune susţinută sau recurentă, să pună efectiv în aplicare legislaţia în domeniul mediului, pentru a încuraja comerţul sau investiţiile.
Art. 246: Accesul la căi de atac şi garanţii procedurale
(1)În conformitate cu obligaţiile prevăzute la articolul 24.5:
a)fiecare parte, în conformitate cu dreptul său intern, se asigură că autorităţile sale competente să aplice legislaţia în domeniul mediului acordă atenţia cuvenită presupuselor încălcări ale legislaţiei respective aduse în atenţia sa de către orice persoană interesată rezidentă sau stabilită pe teritoriul său; şi
b)fiecare parte se asigură că sunt disponibile proceduri administrative sau judiciare pentru persoanele cu un interes recunoscut în mod legal într-o anumită chestiune sau care susţin că este încălcat un drept prevăzut de legislaţia sa, pentru a permite o acţiune eficientă împotriva încălcării legislaţiei în domeniul mediului, inclusiv căi de atac adecvate pentru încălcările legislaţiei respective.
(2)Fiecare parte, în conformitate cu dreptul său intern, se asigură că procedura menţionată la alineatul (1) litera (b) nu este complicată în mod inutil sau nu este prohibitiv de costisitoare, nu presupune termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate, oferă măsuri reparatorii, dacă este cazul, şi este corectă şi echitabilă, inclusiv prin faptul că:
a)oferă un preaviz rezonabil pârâţilor atunci când este iniţiată o procedură, inclusiv o descriere a naturii procedurii şi motivarea cererii;
b)oferă părţilor la procedură o posibilitate rezonabilă de a-şi susţine sau apăra poziţiile respective, inclusiv prin prezentarea de informaţii sau probe, înainte de pronunţarea unei decizii finale;
c)prevede că deciziile finale se emit în scris şi se motivează, după caz, şi pe baza informaţiilor sau dovezilor, cu privire la care părţilor la procedură li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate; şi
d)oferă părţilor la procedura administrativă o posibilitate de revizuire şi, dacă acest lucru este justificat, de corectare a deciziilor administrative definitive într-o perioadă rezonabilă de timp de către un tribunal stabilit prin lege, cu garanţii adecvate de independenţă şi imparţialitate a tribunalului.
Art. 247: Informarea şi sensibilizarea publicului
(1)În plus faţă de articolul 27.1 (Publicarea), fiecare parte încurajează dezbaterea publică cu şi între actorii non-statali în ceea ce priveşte dezvoltarea şi definirea politicilor care pot conduce la adoptarea legislaţiei în domeniul mediului de către autorităţile publice.
(2)Fiecare parte promovează sensibilizarea publicului cu privire la legislaţia sa în domeniul mediului, precum şi procedurile de executare şi de conformitate, prin asigurarea disponibilităţii informaţiilor pentru părţile interesate.
(3)Fiecare parte este dispusă să primească şi acordă atenţia cuvenită observaţiilor venite din partea publicului cu privire la aspecte legate de prezentul capitol, inclusiv comunicări privind problemele de aplicare. Fiecare parte îşi informează organizaţiile societăţii civile respective cu privire la astfel de comunicări prin intermediul mecanismelor consultative menţionate la articolul 24.13 alineatul (5).
Art. 248: Informaţii ştiinţifice şi tehnice
(1)Atunci când pregăteşte şi pune în aplicare măsuri care vizează protecţia mediului care ar putea afecta comerţul sau investiţiile dintre părţi, fiecare parte ia în considerare informaţiile ştiinţifice şi tehnice relevante şi standardele internaţionale, orientările sau recomandările aferente.
(2)Părţile recunosc că, în cazul în care există ameninţări de prejudiciu grav sau ireversibil, lipsa certitudinii ştiinţifice depline nu trebuie folosită ca motiv pentru amânarea unor măsuri de prevenire a degradării mediului, eficiente din punct de vedere al costului.
Art. 249: Comerţul care favorizează protecţia mediului
(1)Părţile sunt hotărâte să depună eforturi pentru a facilita şi a promova comerţul şi investiţiile în produse şi servicii de mediu, inclusiv prin abordarea reducerii barierelor netarifare aferente acestor produse şi servicii.
(2)Părţile, în conformitate cu obligaţiile lor internaţionale, acordă o atenţie deosebită facilitării eliminării obstacolelor din calea comerţului sau investiţiilor în produse şi servicii de interes special pentru atenuarea schimbărilor climatice şi, în special, din calea a comerţului sau investiţiilor în produse de energie regenerabilă şi servicii conexe.
Art. 2410: Comerţul cu produse forestiere
(1)Părţile recunosc importanţa conservării şi gestionării durabile a pădurilor pentru asigurarea funcţiilor de mediu şi a oportunităţilor economice şi sociale pentru generaţiile prezente şi viitoare, precum şi a accesului pe piaţă pentru produsele forestiere recoltate în conformitate cu legislaţia ţării de recoltare şi din păduri gestionate durabil.
(2)În acest scop şi într-un mod compatibil cu obligaţiile lor internaţionale, părţile se angajează:
a)să încurajeze comerţul cu produse forestiere din păduri gestionate în mod durabil şi recoltate în conformitate cu legislaţia ţării de recoltare;
b)să facă schimb de informaţii şi, dacă este cazul, să coopereze cu privire la iniţiative care promovează gestionarea durabilă a pădurilor, inclusiv iniţiative care vizează combaterea exploatării forestiere ilegale şi a comerţului aferent;
c)să promoveze utilizarea eficientă a Convenţiei privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie, încheiată la Washington la 3 martie 1973, în ceea ce priveşte speciile de lemn considerate cu risc; şi
d)să coopereze, dacă este cazul, în cadrul forurilor internaţionale care se ocupă de conservarea şi gestionarea durabilă a pădurilor.
(3)Părţile discută subiectele menţionate la alineatul (2), în cadrul Comitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă sau în cadrul dialogului bilateral privind produsele forestiere menţionat la capitolul douăzeci şi cinci (Dialogurile bilaterale şi cooperarea), în conformitate cu domeniile lor de competenţă.
Art. 2411: Comerţul cu produse pescăreşti şi de acvacultură
(1)Părţile recunosc importanţa conservării şi gestionării durabile şi responsabile a pescuitului şi acvaculturii şi contribuţia acestora la furnizarea de oportunităţi de mediu, economice şi sociale pentru generaţiile prezente şi viitoare.
(2)În acest scop şi într-un mod compatibil cu obligaţiile lor internaţionale, părţile se angajează:
a)să adopte sau să menţină măsuri eficiente de monitorizare, control şi supraveghere, cum ar fi programe de observare, scheme de monitorizare a navelor, controlul la transbordare, inspecţiile pe mare, controlul statului de port şi sancţiunile asociate, care vizează conservarea stocurilor de peşte şi prevenirea pescuitului excesiv;
b)să adopte sau să menţină măsuri şi să coopereze pentru a combate pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat ("INN"), inclusiv, dacă este cazul, schimbul de informaţii cu privire la activităţile de pescuit INN în apele lor şi punerea în aplicare a politicilor şi măsurilor pentru a exclude produsele INN din fluxurile comerciale şi operaţiunile piscicole;
c)să coopereze cu şi, după caz, în cadrul organizaţiilor regionale de gestionare a pescuitului în care părţile sunt membri, observatori sau părţi necontractante cooperante, cu scopul de a realiza o bună guvernanţă, inclusiv prin susţinerea deciziilor bazate pe ştiinţă şi pentru respectarea acestor decizii în respectivele organizaţii; şi
d)să promoveze dezvoltarea unei industrii de acvacultură caracterizată de simţ de răspundere faţă de mediu şi competitivă din punct de vedere economic.
Art. 2412: Cooperarea privind aspecte de mediu
(1)Părţile recunosc că o cooperare consolidată este un element important pentru a avansa obiectivele prezentului capitol şi se angajează să coopereze pe aspecte de mediu legate de comerţ care sunt de interes comun, în domenii cum ar fi:
a)impactul potenţial al prezentului acord asupra mediului şi modalităţile de a spori, a preveni sau a atenua un astfel de impact, ţinând seama de orice evaluare a impactului efectuată de către părţi;
b)activitatea în cadrul forurilor internaţionale care se ocupă cu chestiuni relevante atât pentru politicile comerciale, cât şi de mediu, inclusiv în special OMC, OCDE, Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi acordurile de mediu multilaterale;
c)dimensiunea ecologică a responsabilităţii sociale şi a răspunderii întreprinderilor, inclusiv punerea în aplicare şi monitorizarea orientărilor recunoscute pe plan internaţional;
d)impactul comercial al reglementărilor şi standardelor de mediu, precum şi impactul asupra mediului al normelor privind comerţul şi investiţiile, inclusiv cu privire la dezvoltarea reglementărilor şi politicii de mediu;
e)aspectele legate de comerţ ale regimului internaţional actual şi viitor privind schimbările climatice, precum şi politicile climatice interne şi programele legate de atenuare şi adaptare, inclusiv aspecte legate de pieţele de carbon, modalităţi de a aborda efectele negative ale comerţului asupra climei, precum şi mijloacele de promovare a eficienţei energetice şi dezvoltarea şi implementarea unor tehnologii cu emisii reduse de carbon şi a altor tehnologii ecologice;
f)comerţul şi investiţiile în produse şi servicii de mediu, inclusiv tehnologii şi practici de mediu şi ecologice; energie din surse regenerabile; eficienţa energetică; şi utilizarea, conservarea şi tratarea apei;
g)cooperarea privind aspectele legate de comerţ ale conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice;
h)promovarea gestionării ciclului de viaţă a produselor, inclusiv contabilizarea dioxidului de carbon şi gestionarea la sfârşitul duratei de viaţă, extinderea responsabilităţii producătorului, reciclarea şi reducerea deşeurilor, precum şi alte cele mai bune practici;
i)o mai bună înţelegere a efectelor activităţii economice şi ale forţelor pieţei asupra mediului; şi
j)schimbul de opinii privind relaţia dintre acordurile de mediu multilaterale şi normele comerciale internaţionale;
(2)Cooperarea în temeiul alineatului (1) are loc prin acţiuni şi instrumente care pot include schimburi tehnice, schimburi de informaţii şi de cele mai bune practici, proiecte de cercetare, studii, rapoarte, conferinţe şi ateliere.
(3)Părţile iau în considerare punctele de vedere sau contribuţiile părţilor interesate şi ale publicului pentru definirea şi punerea în aplicare a activităţilor lor de cooperare şi pot implica astfel de părţi interesate în continuare în astfel de activităţi, după caz.
Art. 2413: Mecanisme instituţionale
(1)Fiecare parte desemnează un birou pentru a servi ca punct de contact cu cealaltă parte pentru punerea în aplicare a prezentului capitol, inclusiv în ceea ce priveşte:
a)programe şi activităţi de cooperare în conformitate cu articolul 24.12;
b)primirea de observaţii şi comunicări în conformitate cu articolul 24.7 alineatul (3); şi
c)informaţiile care trebuie furnizate celeilalte părţi, grupului de experţi şi publicului.
(2)Fiecare parte informează cealaltă parte, în scris, cu privire la punctul de contact menţionat la alineatul (1).
(3)Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (g) (Comitete specializate), prin intermediul unor reuniuni periodice sau sesiuni dedicate care includ participanţii responsabili pentru aspectele reglementate de prezentul capitol:
a)supraveghează punerea în aplicare a prezentului capitol şi examinează progresele realizate în conformitate cu acesta;
b)discută chestiuni de interes comun; şi
c)Discută orice altă chestiune din domeniul de aplicare a prezentului capitol, după cum decid părţile de comun acord.
(4)Părţile ţin seama de activităţile organizaţiilor sau organismelor multilaterale de mediu relevante, pentru a promova o cooperare mai strânsă şi o mai mare coerenţă între activitatea părţilor şi activitatea organizaţiilor sau organismelor respective.
(5)Fiecare parte face uz de mecanismele consultative existente sau stabileşte mecanisme noi, cum ar fi grupurile consultative interne, pentru a solicita puncte de vedere şi recomandări privind aspecte legate de prezentul capitol. Astfel de mecanisme consultative cuprind organizaţii independente reprezentative ale societăţii civile, pe baza unei reprezentări echilibrate a grupurilor de mediu, a întreprinderilor, precum şi a altor părţi interesate relevante, după caz. Prin astfel de mecanisme consultative, părţile interesate pot prezenta puncte de vedere şi pot formula recomandări cu privire la orice aspect legat de prezentul capitol, din proprie iniţiativă.
Art. 2414: Consultări
(1)O parte poate solicita consultări cu cealaltă parte cu privire la orice chestiune referitoare la prezentul capitol, prin transmiterea unei cereri scrise către punctul de contact al celeilalte părţi. Partea prezintă chestiune în mod clar în cerere, identifică întrebările în cauză şi oferă un scurt rezumat al tuturor cerinţelor în temeiul prezentului capitol. Consultările trebuie să înceapă în scurt timp de la transmiterea unei cereri de consultare de către una dintre părţi.
(2)În timpul consultărilor, fiecare parte pune la dispoziţia celeilalte părţi informaţiile suficiente pe care le deţine, pentru a permite o examinare completă a chestiunilor prezentate, sub rezerva legislaţiei sale în privind protecţia informaţiilor confidenţiale sau pentru care există drept de proprietate.
(3)Dacă este cazul şi ambele părţi convin astfel, părţile solicită informaţiile sau opiniile din partea oricărei persoane, organizaţii sau a oricărui organism, inclusiv organizaţia sau organismul internaţional relevant, care ar putea contribui la examinarea chestiunii în discuţie.
(4)Dacă una dintre părţi consideră că respectiva chestiune necesită mai multe discuţii, partea poate solicita întrunirea Comitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă pentru analizarea chestiunii, prin transmiterea unei cereri scrise punctului de contact al celeilalte părţi. Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă se întruneşte în scurt timp şi depune eforturi să soluţioneze chestiunea. Dacă este cazul, acesta solicită aportul organizaţiilor societăţii civile a părţilor prin intermediul mecanismelor consultative menţionate la articolul 24.13 alineatul (5).
(5)Fiecare parte pune la dispoziţia publicului orice soluţie sau decizie cu privire la o chestiune discutată în temeiul prezentului articol.
Art. 2415: Grupul de experţi
(1)Pentru orice chestiune care nu este soluţionată în mod satisfăcător prin consultări în conformitate cu articolul 24.14, o parte poate, după 90 de zile de la primirea cererii de consultări în temeiul articolului 24.14 alineatul (1), să solicite întrunirea unui grup de experţi pentru a examina chestiunea în cauză, trimiţând o solicitare scrisă la punctul de contact al celeilalte părţi.
(2)Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, părţile aplică regulamentul de procedură şi codul de conduită prevăzute în anexele 29-A şi 29-B, cu excepţia cazului în care părţile decid altfel.
(3)Grupul de experţi este compus din trei membri.
(4)Părţile se consultă în vederea ajungerii la un acord privind componenţa grupului de experţi în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea de către partea solicitată a unei cereri pentru constituirea unui grup de experţi. Se acordă atenţia cuvenită pentru a se asigura că membrii propuşi îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatul (7) şi dispun de competenţele corespunzătoare pentru chestiunea respectivă.
(5)În cazul în care părţile nu reuşesc să decidă cu privire la componenţa grupului de experţi în perioada de timp specificată la alineatul (4), procedura de selecţie prevăzută la articolul 29.7 alineatele (3)-(7) (Componenţa comisiei de arbitraj) se aplică în ceea ce priveşte lista stabilită la alineatul (6).
(6)Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă, la prima sa reuniune după intrarea în vigoare a prezentului acord, stabileşte o listă cu cel puţin nouă persoane alese pentru obiectivitate, credibilitate şi discernământ, care sunt dispuse şi capabile să acţioneze în calitate de membri. Fiecare parte numeşte cel puţin trei persoane pe listă pentru a servi ca membri. De asemenea, părţile numesc cel puţin trei persoane care nu sunt resortisanţi ai niciuneia dintre părţi şi care sunt dispuse şi capabile a servi ca preşedinte al unui grup de experţi. Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă asigură menţinerea permanentă a listei la acest nivel.
(7)Experţii propuşi în calitate de membri trebuie să aibă cunoştinţe de specialitate sau expertiză în dreptul mediului, aspectele abordate în prezentul capitol sau în soluţionarea litigiilor care decurg din acordurile internaţionale. Aceştia trebuie să fie independenţi, îşi exercită funcţia în nume propriu şi nu acceptă instrucţiuni din partea unei organizaţii sau a unui guvern cu privire la chestiunea în cauză. Aceştia nu trebuie să fie afiliaţi cu guvernele niciuneia dintre părţi şi trebuie să respecte codul de conduită menţionat la alineatul (2).
(8)Cu excepţia cazului în care părţile decid altfel, în termen de cinci zile lucrătoare de la data selectării membrilor grupul de experţi are drept mandat:
"să examineze, având în vedere dispoziţiile relevante din capitolul douăzeci şi patru (Comerţul şi mediul), aspectul menţionat în cererea de instituire a grupului de experţi şi să prezinte un raport în conformitate cu articolul 24.15 (Grupul de experţi) din capitolul douăzeci şi patru (Comerţul şi mediul), care formulează recomandări pentru soluţionarea chestiunii în cauză".
(9)În ceea ce priveşte chestiunile legate de acordurile multilaterale în domeniul mediului, în conformitate cu articolul 24.4, grupul de experţi ar trebui să solicite opinii şi informaţii de la organismele relevante stabilite în temeiul acordurilor în cauză, inclusiv orice orientări interpretative, constatări sau decizii pertinente disponibile adoptate de organismele respective (1).
(1)Părţile aplică această dispoziţie în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul de procedură pentru arbitraj prevăzut în anexa 29-A.
(10)Grupul de experţi emite părţilor un raport intermediar şi un raport final în care constatările de fapt, concluziile cu privire la chestiunea în cauză, inclusiv dacă partea solicitată s-a conformat obligaţiilor sale în temeiul prezentului capitol şi justificarea oricărei constatări, concluzii şi recomandări pe care le prezintă. Grupul de experţi emite părţilor raportul intermediar în termen de 120 de zile de la data la care este selectat ultimul membru al acestuia sau astfel cum s-a decis de către părţi. Părţile pot prezenta observaţii grupului de experţi cu privire la raportul intermediar în termen de 45 de zile de la prezentarea acestuia. După examinarea observaţiilor, grupul de experţi poate să îşi reexamineze raportul sau să efectueze orice examinare suplimentară pe care o consideră adecvată. Grupul de experţi emite raportul final părţilor în termen de 60 de zile de la prezentarea raportului intermediar. Părţile pun raportul final la dispoziţia publicului în termen de 30 de zile de la prezentarea acestuia.
(11)În cazul în care raportul final al grupului de experţi stabileşte că o parte nu s-a conformat obligaţiilor sale în temeiul prezentului capitol, părţile se angajează în discuţii şi depun eforturi, în termen de trei luni de la prezentarea raportului final, pentru a identifica o măsură adecvată sau, dacă este cazul, pentru a decide asupra unui plan de acţiune reciproc satisfăcător. În cadrul unor astfel de discuţii, părţile iau în considerare raportul final. Partea solicitată informează, în timp util, organizaţiile societăţii civile aferente, prin intermediul mecanismelor consultative menţionate la articolul 24.13 alineatul (5), şi partea solicitantă cu privire la decizia sa privind orice acţiune sau măsură care urmează să fie pusă în aplicare. Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă monitorizează respectarea raportului final şi a recomandărilor grupului de experţi. Organizaţiile societăţii civile, prin intermediul mecanismelor consultative menţionate la articolul 24.13 alineatul (5), şi Forumul societăţii civile pot prezenta observaţii în acest sens Comitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă.
(12)În cazul în care părţile ajung la o soluţie de comun acord la chestiunea în cauza după constituirea unui grup de experţi, acestea notifică soluţia Comitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă şi grupului de experţi. După notificarea respectivă, procedura grupului se încheie.
Art. 2416: Soluţionarea litigiilor
(1)Pentru orice litigiu care rezultă în temeiul prezentului capitol, părţile pot recurge numai la regulile şi procedurile prevăzute în prezentul capitol.
(2)Părţile depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţionare reciproc avantajoasă a litigiului. În orice moment, părţile pot recurge la bunele oficii, conciliere sau mediere pentru soluţionarea litigiului.