Capitolul v - Proiectarea conductelor - Norme Tehnice din 2013 pentru proiectarea şi execuţia conductelor de transport al gazelor naturale

M.Of. 171 bis

În vigoare
Versiune de la: 30 Martie 2018
CAPITOLUL V:Proiectarea conductelor
SECŢIUNEA 1:Elemente de calcul hidraulic la proiectarea conductei
Art. 49
(1)Calculul hidraulic al COTG este utilizat pentru a determina:
a)debitul de gaze transportate;
b)viteza de circulaţie a gazelor;
c)căderea de presiune pe traseul COTG.
(2)Pentru efectuarea calculului hidraulic al COTG trebuie cunoscute:
a)caracteristicile geometrice ale COTG: diametrul interior Di, rugozitatea suprafeţei interioare c, lungimea Lc;
b)configuraţia traseului COTG;
c)numărul şi tipul curbelor, fitingurilor şi robinetelor montate pe COTG;
d)compoziţia chimică şi densitatea relativă ale gazelor transportate;
e)parametrii tehnologici ai gazelor transportate: presiunea absolută a gazelor la intrarea în conductă P1; presiunea absolută a gazelor la ieşirea din conductă P2, temperatura absolută medie a gazelor Ta.
(3)Calculul hidraulic al COTG implică stabilirea, pe baza indicaţiilor prevăzute în Anexa 19 a valorilor următorilor parametri:
a)coeficientul de neidealitate a gazelor transportate Z, definit prin raportul dintre volumul molar al unui gaz real Vmr raportat la volumul molar al unui gaz ideal Vmi; de obicei se utilizează valoarea medie a acestui coeficient Za, calculată considerând valorile medii ale temperaturii absolute Ta şi presiunii absolute Pa ale gazelor transportate şi valoarea Zb care reprezintă coeficientul de neidealitate a gazelor în condiţiile de referinţă;
b)numărul Reynolds Re care exprimă intensitatea procesului de curgere;
c)coeficientul pierderilor de presiune liniare (prin frecări) f, dependent de Re, Di, c.
Art. 50
(1)Debitul gazelor transportate Qb în condiţiile de referinţă se determină cu formula:
în care Ra este constanta din ecuaţia de stare pentru aer, Ra = 287,04 J/ (kg K). Unităţile de măsură ale mărimilor folosite în relaţia (5.1.1) sunt: Tb (în K); Pb (în Pa); P1 (în Pa); P2(în Pa); Di (în m); (-); Lc (în m); Ta(în K); Za(-); f (-); debitul Qb rezultă în (m3S/s) pentru starea standard respectiv (m3N/s) pentru starea normală. Formula este valabilă dacă: gazele transportate nu conţin impurităţi solide şi/sau lichide, regimul de curgere a gazelor este staţionar, iar curgerea este izotermă.
(2)Condiţiile de referinţă (temperatura absolută de referinţă Tb; presiunea absolută de referinţă Pb) care se pot considera la aplicarea formulei pentru debitul gazelor transportate sunt cele care definesc starea standard, adică Tb= 288,15 K (15°C) şi Pb= 101325 Pa (1,01325 bara) sau cele care definesc starea normală, adică Tb = 273,15 K (0°C) şi Pb = 101325 Pa (1,01325 bara).
Art. 51
(1)Viteza medie wa de curgere a gazelor prin conductă la presiunea şi temperatura medii, se poate determina cu formula:
(2)Într-un punct i de pe traseul conductei, viteza de curgere a gazelor wi depinde de temperatura Ti, de presiunea Pi şi de coeficientul de neidealitate Zi; ca urmare, viteza wi într-un punct de pe traseul conductei,care se poate determina cu formula:
poate să difere semnificativ de valoarea vitezei medii wa; se recomandă ca valoarea vitezei în oricare punct al unei conducte să nu depăşească valoarea de 20 m/s.
Art. 52
Presiunea necesară a gazelor la intrarea în COTG se poate stabili cu formula:
în funcţie de presiunea care trebuie asigurată la ieşirea gazelor din COTG P2, de debitul volumetric al gazelor transportate Qb, de lungimea Lc şi de modulul de debit al COTG K, definit cu formula:
Art. 53
De regulă, la proiectarea COTG se adoptă o valoare pentru diametrul Di al acesteia, egală cu diametrul Di al COTG existente în sistemul de transport al gazelor naturale, în sistemul de distribuţie a gazelor naturale ce funcţionează în regim de înaltă presiune, în sistemul de distribuţie închis ce funcţionează în regim de înaltă presiune sau în instalaţia de utilizare a gazelor naturale care funcţionează în regim de înaltă presiune, după caz, şi care prezintă caracteristici tehnice echivalente cu COTG care se proiectează. La proiectarea unor noi sisteme, reţele sau instalaţii de utilizare a gazelor naturale, ce funcţionează în regim de înaltă presiune, calculul hidraulic poate fi condus astfel încât să rezulte valoarea optimă a diametrului Di din punct de vedere economic, definită considerând ca funcţie-scop costul realizării şi operării COTG şi punând condiţia ca aceasta să atingă valoarea minimă; diametrul optim pentru o COTG nouă se poate stabili utilizând procedura prevăzută în anexa 20 sau o altă procedură echivalentă.

SECŢIUNEA 2:Stabilirea grosimii de perete a ţevilor şi verificarea comportării conductei la solicitările compuse din cursul exploatării şi probării
Art. 54
(1)Acţiunile exercitate asupra COTG, în funcţie de natura şi efectele lor, pot fi:
a)acţiuni permanente;
b)acţiuni datorate exploatării;
c)acţiuni variabile;
d)acţiuni excepţionale sau accidentale;
e)acţiuni în faza de mentenanţă.
(2)Acţiunile permanente sunt:
a)greutatea proprie a materialului tubular al COTG Gc;
b)greutatea izolaţiei Giz;
c)greutatea robinetelor şi a altor echipamente montate pe COTG Gech;
d)greutatea tuburilor de protecţie Gt;
e)presiunea exterioară a pământului asupra COTG îngropate Gp;
(3)În categoria acţiunilor datorate exploatării pi se încadrează presiunea interioară de operare OP < = MOP < = pc, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în Anexa 5.
(4)Acţiunile variabile cuprind:
a)încărcările exterioare asupra COTG aeriene şi supratraversărilor produse de vânt Vas, zăpadă Zp, chiciură Ch etc.;
b)încărcările determinate de efectul temperaturii Tie;
c)sarcinile exterioare mobile de suprafaţă asupra COTG subterane datorită trecerii mijloacelor de transport Vh, modelate prin presiunea de contact.
(5)Acţiunile excepţionale sau accidentale sunt:
a)acţiunea seismică AE;
b)forţa ascendentă datorita efectului de flotabilitate în cazul inundaţiilor, efectului de lichefiere a solului Ifi etc.;
c)încărcările cu caracter de şoc sau de impact Sis;
d)deplasările impuse ale conductelor îngropate D, datorită tasărilor diferenţiate ale solului sau neregularităţilor suprafeţei de contact pe fundurile şanţurilor de pozare a COTG;
e)acţiunile datorate tasărilor sau lunecărilor provocate de mişcarea solului Ltl.
(6)În categoria acţiunilor în faza de mentenanţă intră:
a)acţiunea exercitată de utilizarea dispozitivelor de tip PIG, Pig;
b)acţiunea exercitata de proba de presiune şi etanşeitate pph.
Art. 55
La stabilirea încărcărilor exterioare ce acţionează asupra COTG şi asupra elementelor de construcţii ce le susţin se respectă prevederile din SR EN 1594, SR EN 14161, SR EN 13480-3,6, SR EN 1991-1-4 sau din alte acte normative cu conţinut similar.
Art. 56
(1)Grosimea peretelui COTG, în mm, se determină considerând numai acţiunea presiunii interioare a gazelor transportate, cu formulele:
[POZA - a se vedea act modificator]
în care:
pc este presiunea de calcul a COTG, în MPa;
De - diametrul exterior al COTG, în mm;
Phi - coeficientul de calitate al îmbinărilor sudate de pe COTG;
Fb - factorul de proiectare de bază, corespunzător clasei de locaţie;
Ft - factorul de proiectare care ţine seama de temperatura maximă de operare a COTG;
Rt0,5 - limita de curgere minimă specificată a oţelului din care sunt fabricate ţevile COTG, în MPa;
Sigmaa = Phi FbFtRt0,5 - rezistenţa admisibilă a oţelului din care sunt fabricate ţevile COTG, în MPa.
În anexa 21 sunt precizate semnificaţiile mărimilor a, Deltas, sn, Si, Sic, în mm, şi valorile pentru Phi, Fb, Ft care sunt adimensionale.

(2)Grosimea necesară a peretelui ţevilor în zonele de pe traseul COTG cu condiţii speciale, traversări, paralelisme, conexiuni, se determină aplicând formulele (5.2.1), considerând valorile particulare ale factorului de proiectare Fb prevăzute în Anexa 21.
Art. 57
Grosimea peretelui determinată prin aplicarea formulelor (5.2.1) se consideră validă, dacă este cel puţin egală cu grosimea de perete minimă care se poate accepta pentru realizarea conductelor cu diametrul De (pentru a nu se produce fenomene de cedare prin procese neluate în considerare în etapele de proiectare: pierderea stabilităţii secţiunii transversale a ţevilor, perforarea ţevilor prin intervenţii de terţă parte etc.), ale cărei valori sunt prevăzute în Anexa 21.
Art. 58
(1)Calculul de verificare a rezistenţei mecanice a COTG se face aplicând criteriile SLU şi SLS, ţinând seama de efectele combinate ale acţiunilor descrise în art. 54.
(2)În Anexa 21 sunt prevăzute combinaţiile de încărcări la SLU şi factorii de multiplicare a acţiunilor pentru COTG îngropate.
(3)Efectele acţiunilor prevăzute în Anexa 21 sunt evaluate cu ajutorul tensiunilor mecanice generate în peretele COTG: tensiunile normale circumferenţiale inelare ; tensiunile normale longitudinale axiale şi tensiunile tangenţiale .
(4)Pentru formularea condiţiilor de rezistenţă mecanică a COTG, se calculează tensiunile echivalente, folosind o teorie de rezistenţă adecvată; se recomandă folosirea teoriei Huber- Hencky-Mises şi a următoarei formule de calcul pentru tensiunile echivalente ech:
şi a următoarei condiţii de rezistenţă mecanică a COTG:
(5)Dacă condiţia de rezistentă mecanică (5.2.3) nu este satisfăcută, rezultă că grosimea de perete sn obţinută prin efectuarea calculelor de predimensionare, bazate pe aplicarea formulelor din grupul (5.2.1), nu este suficientă; se adoptă o valoare mai mare a grosimii de perete, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în Anexa 13 şi se repetă calculele de verificare a rezistenţei mecanice a COTG.
SECŢIUNEA 3:Dimensionarea şi alegerea curbelor şi fitingurilor
Art. 59
Curbele şi coturile folosite pentru realizarea schimbărilor de direcţie pe traseul COTG sau în instalaţiile anexe trebuie dimensionate astfel încât să prezinte rezistenţă mecanică echivalentă cu a ţevilor pe care se montează.
Art. 60
(1)Grosimile de perete minime ale curbelor şi coturilor pe intrados şi pe extrados se determină cu relaţiile prevăzute în Anexa 22, valabile dacă ovalitatea acestora respectă indicaţiile de precizie prevăzute în Anexa 13.
(2)Dacă raza de curbură a cotului sau curbei este rct < 3Def, grosimea de perete pe intrados nu trebuie să fie mai mică decât cea prevăzută în Anexa 22.
(3)Grosimea minimă de perete în orice punct al zonei curbate a coturilor sau curbelor nu trebuie să fie mai mică decât cea necesară pentru porţiunea dreaptă a tronsonului care intră în componenţa COTG şi care lucrează în aceleaşi condiţii.
(4)Calculul de rezistenţă al curbelor şi coturilor cu grosimile minime de perete calculate conform relaţiilor prevăzute în Anexa 22 trebuie să ţină seama de faptul că, la solicitarea de încovoiere în planul sau normal pe planul lor, au loc intensificări ale tensiunilor cauzate de ovalizarea acestora.
(5)Sub acţiunea presiunii interioare pe zona curbată, cele mai ridicate valori ale tensiunilor mecanice apar pe intrados şi cele mai scăzute pe extrados.
(6)Grosimea minimă necesară a peretelui curbelor sau coturilor (care trebuie efectiv asigurată de curbele sau coturile utilizate la execuţia COTG), ţinând seama de adaosuri şi toleranţe, pe intrados şi extrados, se determină cu relaţiile prevăzute în Anexa 22.
Art. 61
(1)Curbele realizate din segmente sudate trebuie să respecte următoarele condiţii:
a)tensiunile echivalente în peretele COTG sunt mai mici decât 0,4 Rt0,5;
b)în situaţia în care tensiunile echivalente se situează în intervalul (0,1...0,4)Rt0,5, lungimea fiecărui segment, măsurată pe axa sa, nu trebuie să fie mai mică decât diametrul exterior al COTG;
c)pe durata normală de utilizare, COTG nu este supusă unor solicitări ciclice variabile sau numărul ciclurilor de solicitare Ncs este redus (Ncs < 7000).
d)presiunea de calcul este mai mică sau cel mult egală cu 2 MPa, în conformitate cu SR EN 13480-3; în cazuri speciale, argumentate şi documentate prin PT al COTG şi dacă sunt respectate condiţiile de la lit. a), b), c), curbele din segmente sudate se pot utiliza şi la pc > 2MPa.
(2)Presiunea interioară maximă admisă pentru curbele realizate din mai multe segmente, şi pentru curbele realizate dintr-un singur segment, care au unghiul sc < = 22,5°, precum şi presiunea interioară maximă admisă pentru curbele realizate dintr-un singur segment, care au unghiul sc > 22,5°, se calculează cu formulele prevăzute în Anexa 22.
Art. 62
(1)Teurile trebuie să aibă grosimea de perete mai mare decât cea a tronsoanelor drepte pe care se montează, din cauza solicitărilor suplimentare la care sunt supuse.
(2)În conformitate cu SR EN 10253-2 şi SR EN 13480-3, grosimile minime de perete ale teurilor se calculează cu formulele prevăzute în Anexa 22.
(3)Valorile tensiunilor mecanice în pereţii teurilor, produse de solicitările compuse la care sunt supuse, trebuie să respecte condiţiile de rezistenţă mecanică la stări limită ca şi tubulaturile drepte pe care se montează.
Art. 63
(1)Calculul reducţiilor se face luând în considerare următoarele aspecte generale:
a)reducţiile au zone cilindrice la ambele capete, iar lungimile acestora sunt, în unele cazuri, impuse;
b)trecerea dintre zona cilindrică şi zona conică este lină;
c)trecerea dintre zona cilindrică şi zona conică cu diametrul mare poate fi rotunjită; în acest caz, grosimea de perete pe zona adiacentă trecerii de pe porţiunea conică va fi cel puţin egală cu grosimea de perete a zonei cilindrice, iar distanţa dintre zona de trecere şi capătul efectiv al reducţiei se va determina cu formulele prevăzute în Anexa 22;
d)trecerea dintre zona cilindrică şi cea conică cu diametrul mic poate fi rotunjită; în acest caz, grosimea de perete a zonei de trecere pe porţiunea cilindrică va fi cel puţin egală cu cea mai mare dintre grosimile de perete minime ale zonelor cilindrică şi conică.
(2)Grosimile minime de perete ale reducţiilor şi lungimile acestora, pe zonele cilindrice şi conică, se determină în conformitate cu SR EN 10253-2 şi SR EN 13480-3, folosind formulele prevăzute în Anexa 22.
SECŢIUNEA 4:Dimensionarea şi alegerea flanşelor şi organelor de asamblare
Art. 64
(1)La realizarea COTG se utilizează îmbinări cu flanşe standardizate, având caracteristicile tehnice definite în SR EN 1092-1 sau în alte acte normative cu conţinut similar; principalele informaţii privind flanşele destinate utilizării la COTG sunt prevăzute în Anexa 16.
(2)Flanşele standardizate care se folosesc la realizarea COTG se aleg, în funcţie de caracteristicile tehnice ale COTG, din şirurile standardizate de dimensiuni nominale şi presiuni nominale.
(3)Dacă zona îmbinării cu flanşe standardizate este supusă numai la acţiunea presiunii gazelor transportate prin COTG, iar MOP < = pc nu depăşeşte presiunea maximă admisă pentru utilizarea flanşelor f (definită în standardul din care au fost alese flanşele, în funcţie de presiunea nominală şi de domeniul temperaturilor de lucru ale acestora), nu sunt necesare calcule de proiectare sau de verificare a rezistenţei mecanice a flanşelor; aşa cum se precizează în SR EN 1092-1, dacă domeniul temperaturilor de lucru este inclus în intervalul [- 10 oC; +50 oC], caz în care se încadrează în mod obişnuit condiţiilor de operare a COTG, presiunea maximă admisă pentru îmbinarea cu flanşe are valoarea corespunzătoare presiunii nominale a acestora.
(4)Dacă zona îmbinării cu flanşe standardizate este supusă simultan la presiunea interioară MOP < = pc, în MPa, la o forţă axială de intensitate Ffl,în N, forţa fiind considerată cu semnul plus, dacă solicită la tracţiune îmbinarea, acţionând în sensul pierderii etanşeităţii acesteia şi cu semnul minus, dacă solicită la compresiune îmbinarea, acţionând în sensul îmbunătăţirii etanşeităţii acesteia şi la un moment încovoietor cu intensitatea Mfl, în N x mm, presiunea maximă admisă pentru îmbinarea cu flanşe pf, în Mpa, se determină cu formula recomandată de SR EN 13480-3:
în care DG, în mm este diametrul cercului pe care sunt aplicate forţele de comprimare a garniturii de etanşare a îmbinării cu flanşe; după aplicarea formulei (5.3.1), se aleg flanşele standardizate cu presiunea nominală imediat superioară valorii pf determinate.
(5)Dacă la proiectarea COTG se impune utilizarea unor îmbinări cu flanşe nestandardizate, dimensionarea acestora se va face aplicând o procedură de calcul recunoscută, de exemplu, procedura din SR EN 1591-1+A1, din SR EN 1092-1 Anexa E sau din SR EN 13445-3.
Art. 65
Garniturile folosite pentru realizarea îmbinărilor cu flanşe trebuie adoptate în funcţie de tipul flanşelor, de tipul suprafeţelor de etanşare ale acestora, de dimensiunea şi de presiunea lor nominale; se recomandă utilizarea standardului SR EN 1514 sau ale altor standarde sau acte normative.
Art. 66
(1)Şuruburile sau prezoanele şi piuliţele necesare realizării îmbinărilor cu flanşe se aleg în funcţie de presiunea nominală a flanşelor, de tipul garniturilor de etanşare utilizate şi de forţa axiala care trebuie dezvoltată pentru ca etanşeitatea îmbinărilor să fie asigurată în condiţiile de operare ale COTG.
(2)Şuruburile sau prezoanele şi piuliţele utilizate pentru îmbinările cu flanşe se confecţionează din mărcile de oţeluri pentru îmbunătăţire cuprinse în SR EN 10269, care trebuie să asigure organelor de asamblare următoarele caracteristici, la +20 oC:
a)limita de curgere minimă specificată Rp0,2 < = 1000 MPa;
b)raportul dintre limita de curgere şi rezistenţa la rupere, Rp0,2/Rm < = 0,85; se pot accepta valori Rp0,2/Rm > 0,85, dacă alungirea procentuală după rupere este A5 > = 16 %;
c)energia de rupere la încovoiere prin şoc pe epruvete longitudinale KV > = 42 J pentru oţelurile nealiate şi KV > = 56 J pentru oţelurile aliate, această cerinţă fiind valabilă numai pentru semifabricatele destinate realizării organelor de asamblare cu diametrul mai mare de 30 mm.
(3)Şuruburile sau prezoanele utilizate la îmbinările cu flanşe din gama PN20... PN420, cu filete până la M45, inclusiv, trebuie alese din seria normală prevăzută de SR ISO 261, iar dacă filetele sunt M48 sau mai mari trebuie alese din seria fină, cu pas uniform de 4 mm.
(4)Lungimile şuruburilor sau prezoanelor se vor proiecta astfel încât piuliţele să fie complet înfiletate pe şuruburi, iar partea filetată a şuruburilor sau prezoanelor să depăşească piuliţele cu cel puţin 1,5 paşi; se poate admite ca faţa piuliţelor să fie la acelaşi nivel cu faţa frontală filetată a şuruburilor sau prezoanelor, cu diametrul dsp, numai dacă înălţimea piuliţelor este cel puţin egală cu 0,8 dsp.
(5)Îmbinările prevăzute cu şuruburi demontabile sau mobile trebuie să fie astfel proiectate încât să fie împiedicată slăbirea piuliţelor sau deplasarea şuruburilor mobile în timpul funcţionării din poziţia lor iniţială strânsă.
SECŢIUNEA 5:Dimensionarea şi alegerea robinetelor
Art. 67
(1)Robinetele de secţionare sau de reglare, montate pe conductele de transport gaze naturale, se aleg pe baza clasei de presiune corespunzătoare tronsonului de COTG pe care sunt amplasate, în conformitate cu recomandările SR ISO 14313.
(2)Proiectantul va preciza în PT toate cerinţele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească robinetele, pentru a corespunde funcţionării în condiţiile de siguranţă şi de fiabilitate impuse prin TP a COTG.
(3)Pentru alegerea tipului constructiv şi stabilirea caracteristicilor dimensionale şi de material ale robinetelor se aplică recomandările prevăzute în Anexa 17.
SECŢIUNEA 6:Proiectarea conductei godevilabile şi a staţiilor de lansare/primire a dispozitivelor de tip godevil sau PIG
Art. 68
(1)COTG pentru care se impune a fi godevilabile trebuie proiectate astfel încât să corespundă cerinţelor formulate în art. 45, art. 46 şi art. 47.
(2)Staţiile de lansare/primire a dispozitivelor de tip PIG care se amplasează pe traseul COTG trebuie să corespundă cerinţelor constructive, funcţionale şi de alcătuire prevăzute în art. 46 şi în Anexa 18.
(3)Gările de lansare/primire a dispozitivelor de tip PIG se realizează pe baza unor soluţii constructive de tipul celei din figura A 18.2 prevăzută în Anexa 18 şi trebuie proiectate aplicând procedurile de calcul adecvate recipientelor sub presiune; se recomandă utilizarea unor proceduri de proiectare recunoscute, cum sunt cele din SR EN 13445-3; se recomandă aplicarea principiilor moderne de clasificare a tensiunilor mecanice şi de proiectare prin analiză.
Art. 69
Dacă gările de lansare/primire a dispozitivelor de tip PIG sunt prevăzute cu capace cu dispozitive de închidere şi deschidere rapidă: închideri cu baionetă, dispozitive cu închidere centrală, închideri cu inel, închideri cu jug, dispozitive de închidere cu uşă culisantă, la proiectarea şi utilizarea acestora se vor respecta prevederile, prevăzute în SR EN 13445-5 şi în alte acte normative cu conţinut similar:
a)organele de închidere trebuie să corespundă unor soluţii constructive care împiedică deschiderea nedorită a mecanismului de zăvorâre, proiectat astfel încât ruperea oricărui element al acestuia să nu poată provoca ruperea altor elemente de zăvorâre şi slăbirea strângerii capacului;
b)dispozitivele de închidere rapidă trebuie proiectate astfel încât:
i.funcţionarea lor să nu fie afectată şi să nu devină ineficientă datorită conţinutului de gaze naturale al gării;
ii.să fie protejate împotriva ancrasării şi manipulării de către persoane neautorizate;
iii.să permită verificarea şi intervenţiile de mentenanţă în cursul funcţionarii;
c)dispozitivele de închidere rapidă a capacelor trebuie să fie astfel proiectate şi amplasate încât, atunci când capacul este închis, să se poată stabili prin observare vizuală de la exterior că elementele sale de rezistenţă sunt în stare bună, iar elementele mecanismului de zăvorâre sunt complet cuplate;
d)capacele cu acţionare rapidă, strânse cu mecanisme de zăvorâre cu opritor şi la care slăbirea completă a strângerii este realizată printr-o rotire parţială sau o deplasare a capacului sau a mecanismului de zăvorâre, precum şi toate capacele a căror acţionare nu este manuală, trebuie să fie astfel proiectate încât să fie îndeplinite următoarele condiţii:
i.capacul şi organele lui de închidere şi de fixare să poată fi aduse, în poziţia de lucru corectă, înainte de punerea sub presiune a gării;
ii.să fie împiedicată deschiderea nedorită a capacului în timpul funcţionării sau înainte ca presiunea interioară să fi fost redusă la valoarea celei atmosferice;
e)deschiderea organului de închidere trebuie să fie posibilă numai după închiderea dispozitivului de alimentare şi deschiderea celui de evacuare şi după reducerea presiunii interioare la valoarea presiunii atmosferice; la utilizarea dispozitivelor automate de închidere şi deschidere trebuie să se prevadă un sistem de interblocare a operaţiilor de alimentare şi de evacuare;
f)capacele strânse cu mecanisme sau dispozitive de zăvorâre acţionate manual trebuie să fie astfel proiectate încât deschiderea lor să poată fi efectuată în trepte, realizate constructiv sau cu dispozitive speciale de interblocare, pentru a se verifica lipsa de presiune în gară; acestea trebuie să fie echipate cu dispozitive de avertizare pentru a sesiza operatorul dacă la introducerea presiunii în gară dispozitivul de zăvorâre nu a fost adus în poziţia corectă de lucru sau dacă la acţionarea mecanismului sau dispozitivului de zăvorâre în vederea deschiderii capacului presiunea din gară nu a fost redusă la valoarea celei atmosferice;
g)toate gările care au capace cu dispozitive de închidere rapidă trebuie să fie prevăzute cu manometre cu cadranul vizibil de la locul de muncă al operatorului.
SECŢIUNEA 7:Proiectarea traversărilor aeriene şi subterane
Art. 70
(1)Principalele obstacole care sunt traversate de COTG sunt: cursurile de ape şi căile de comunicaţii, de tipul şoselelor sau drumurilor şi căilor ferate.
(2)Traversarea obstacolelor de către COTG se poate realiza aerian sau subteran.
(3)Traversările se vor realiza sub un unghi de 90±30° faţă de obstacolul întâlnit de traseul COTG.
Art. 71
(1)Pentru proiectarea traversării unui curs de apă de către COTG trebuie să fie disponibile următoarele:
a)studiile topografice în zona traversării;
b)studiile hidrologice ale cursului de apă în zona traversării;
c)studiile geotehnice în albia cursului de apa şi pe malurile acestuia, după caz;
d)informaţiile privind lucrările hidrotehnice în curs de execuţie şi care sunt prevăzute în perspectivă în zona traversării.
(2)Alegerea variantei de traversare trebuie sa aibă la bază un studiu tehnico - economic comparativ al soluţiilor tehnic posibile de realizare a traversării, care să ţină seama, pentru fiecare dintre soluţiile avute în vedere, de:
a)dificultăţile tehnice şi costurile legate de execuţia traversării;
b)necesitatea, dificultatea şi costurile aferente realizării lucrărilor de stabilizare a malurilor, de traversare a digurilor de protecţie, de deviere a cursului apei, de protecţie a mediului sau altor lucrări hidrotehnice pe care le implică realizarea traversării;
c)durabilitatea traversării, dificultatea şi costurile implicate de realizarea lucrărilor de inspectare şi de mentenanţă pe durata normală de utilizare a traversării.
(3)Traversările cursurilor de apă în zone de clasa 1 şi 2 de locaţie se proiectează considerând un factor de proiectare Fb de 0,55. În zone de clasa 3 şi 4 de locaţie subtraversările cursurilor de apă se proiectează considerând factorul de proiectare corespunzător acestor clase de locaţie.
Art. 72
(1)La proiectarea traversărilor aeriene ale cursurilor de apă se vor lua în considerare următoarele categorii de date:
a)caracteristicile cursului de apă traversat: regimul de curgere şi gradul de stabilitate a albiei (talvegului), configuraţia malurilor şi limitele de inundabilitate, înălţimea liberă care trebuie asigurată sub COTG în perioadele când nivelul apei este ridicat (pentru a fi permisă navigaţia, deplasarea eventualelor obiecte plutitoare etc.);
b)caracteristicile COTG care traversează cursul de apă: diametrul exterior De, oţelul din care sunt realizate ţevile;
c)acţiunile care trebuie luate în considerare la proiectarea traversării: presiunea maximă de operare a COTG MOP, încărcările masice (greutatea ţevilor şi a învelişurilor de protecţie anticorozivă) şi cele produse de vânt, zăpadă, chiciură etc., încărcările determinate de efectul temperaturii, acţiunea seismică accidentală; acţiunea exercitata de efectuarea probelor de presiune şi de etanşeitate.
(2)Soluţia constructivă a traversărilor aeriene ale cursurilor de apă poate fi:
a)autoportantă, caz în care COTG îndeplineşte concomitent funcţia de echipament de transport al gazelor naturale şi funcţia de structură de rezistenţă;
b)rezemată, caz în care COTG îndeplineşte cu precădere funcţia de echipament de transport al gazelor naturale, iar structura de susţinere a acesteia asigură rezistenţa mecanică şi stabilitatea traversării; elementele de construcţie pe care se reazemă COTG pot fi de tipul consolelor, grinzilor spaţiale cu zăbrele, sistemelor suspendate, recomandate numai la traversările cu deschiderea de peste 100 m, sistemelor hobanate, pilelor, estacadelor, stâlpilor.
(3)După alegerea soluţiei constructive a supratraversării: traversare de tip grindă continuă, traversare suspendată pe cabluri, traversare autoportantă în arc de cerc şi predimensionarea componentelor principale ale acesteia, se realizează calculele de verificare a rezistenţei mecanice şi stabilităţii traversării; calculele se fac aplicând criteriile SLU şi SLS şi considerând combinaţiile de încărcări şi factorii de multiplicare a încărcărilor prevăzute în Anexa 21.
(4)La proiectarea şi execuţia traversărilor aeriene ale cursurilor de apă se vor avea în vedere următoarele recomandări:
a)fundaţiile se proiectează în sistem de fundare directă sau indirectă (cu piloţi, chesoane, coloane, radiere etc.);
b)la intrarea în şi la ieşirea din pământ a COTG la capetele zonei traversării se vor prevedea insule de protecţie din beton armat;
c)se va analiza necesitatea de a prevedea pe COTG, în zona traversării, sisteme de compensare a dilataţiilor;
d)pentru poziţionarea suporturilor se va proceda încât:
i.dacă cursul de apă traversat are caracter torenţial, suporturile nu trebuie amplasate în albia minoră;
ii.dacă cursul de apă traversat poate transporta plutitori, deschiderile minime dintre suporţi trebuie sa fie de 15... 20 m, funcţie de dimensiunile plutitorilor, dacă cursul de apă este mic şi de cel puţin 30 m în cazul cursurilor mari de ape;
iii.dacă cursul de apă poate transporta blocuri de gheaţă, deschiderile dintre suporţi trebuie să fie astfel alese astfel încât să se elimine posibilitatea formării zăpoarelor;
iv.la traversarea canalelor sau cursurilor de ape regularizate trebuie evitată amplasarea pilelor în axul hidrodinamic al căii de curgere;
v.în cazul când traversarea este situată în vecinătatea unui pod (de cale ferată sau de şosea) existent, suporturile traversării trebuie amplasaţi astfel încât să nu obtureze secţiunea de curgere a apei; de regulă, traversările COTG se amplasează în amonte de aceste poduri.
(5)Pentru diminuarea vibraţiilor generate prin acţiunea eoliană la traversările aeriene de tip grindă continuă trebuie aplicate următoarele recomandări:
a)mărirea rigidităţii structurii traversării;
b)micşorarea lungimii deschiderilor şi/sau adoptarea unor deschideri inegale;
c)utilizarea amortizoarelor de vibraţii;
d)folosirea rezemărilor intermediare cu console;
e)utilizarea de rezemări indirecte suspendate.
Art. 73
(1)La proiectarea traversărilor subterane ale cursurilor de apă se iau în considerare următoarele categorii de date:
a)caracteristicile cursului de apă traversat: regimul de curgere, debitele de apă şi de solide, nivelurile, vitezele de curgere, regimul gheţurilor şi gradul de stabilitate a albiei, navigabilitatea şi condiţiile de navigaţie, gabaritele navelor, frecvenţa şi restricţiilor traficului, configuraţia malurilor şi limitele de inundabilitate;
b)caracteristicile COTG care traversează cursul de apă: diametrul exterior De, oţelul din care sunt realizate ţevile;
c)acţiunile care trebuie luate în considerare la proiectarea traversării: presiunea maximă de operare a COTG MOP, încărcările masice şi cele produse de amplasarea subterană şi, eventual, de lestarea COTG, încărcările determinate de efectul temperaturii, acţiunea seismică accidentală; acţiunea exercitata de efectuarea probelor de presiune şi de etanşeitate;
d)condiţiile de mediu în care se realizează traversarea: natura terenului în care se face pozarea subterană a COTG în zona traversării, existenţa unor lucrări de protecţie a malurilor sau a altor construcţii hidrotehnice, necesitatea protejării COTG împotriva unor acţiuni mecanice distructive: ancorarea navelor, căderea accidentală a unor obiecte grele din nave, existenţa altor traversări în vecinătate, existenţa unor locuri adecvate de depozitare a materialului excavat, acţiunea unor restricţii legate de protejarea fondului piscicol, a florei şi faunei subacvatice, prognoza de afuiere a fundului albiei pe perioada de exploatare a COTG, existenţa unor balastiere în exploatare în amonte sau aval de traversare.
(2)Traversările subterane ale cursurilor de apă se pot executa:
a)prin foraj orizontal dirijat, realizat sub cota de afuiere a albiei cursului de apă, prin procedeele de foraj dirijat recomandate de SR EN 1594 sau prin alte procedee similare;
b)prin aşezarea COTG în şanţ deschis, sub cota de afuiere, cu sau fără lestare.
Art. 74
(1)Traversarea subterană prin foraj orizontal dirijat a cursurilor de apă se poate utiliza numai dacă relieful şi structura geologică a terenului din zona traversării sunt favorabile realizării lucrărilor specifice forajului dirijat;
(2)La subtraversările de ape executate prin foraj orizontal dirijat, raza de curbură minimă admisă pentru COTG RCTR se va determina cu formula:
în care De este diametrul exterior al ţevilor COTG, în mm, Eo - modulul de elasticitate longitudinal al oţelului, în MPa, a - rezistenţa admisibilă a ţevilor, în MPa, determinate pe baza prevederilor din art. 60 alin. (1), iar x - tensiunea longitudinală, în MPa, generată în COTG în cursul vehiculării gazelor naturale la presiunea de calcul pc, în MPa:
sn fiind grosimea de perete a COTG, în mm.
Art. 75
(1)Dacă traversarea subterană se realizează prin aşezarea COTG în şanţ deschis, iar greutatea COTG (cu învelişul de protecţie anticorozivă aplicat pe ţevile de oţel) Gtot este mai mare decât forţa ascensională, arhimedică, ce acţionează asupra COTG FAR (GTOT > FAR), se poate realiza traversarea fără lestare;
(2)Dacă traversarea subterană se realizează prin aşezarea COTG în şanţ deschis, iar greutatea COTG, cu învelişul de protecţie anticorozivă aplicat pe ţevile de oţel, GTOT este mai mică decât forţa ascensională FAR ce acţionează asupra COTG (GTOT < = FAR), se realizează traversarea cu conducta lestată, aplicând următoarele prevederi:
a)greutatea lestului GLEST se stabileşte astfel încât să se asigure următoarele valori minime ale coeficientului de lestare kLEST = (GTOT + GLEST)/FARL (FARL - forţa ascensională corespunzătoare COTG lestate):
i.kLEST = 1,20... 1,45 pentru traversarea cursurilor de ape curgătoare;
ii.kLEST = 1,10 pentru traversarea apelor stătătoare sau terenurilor mlăştinoase;
b)elementele de lestare pot fi din beton armat, din beton armat şi beton precomprimat sau din alte materiale prevăzute şi justificate prin PT al COTG; la stabilirea materialului de lestare se va lua în considerare şi agresivitatea apei traversate;
c)în funcţie de rezultatele calculelor privind lestarea, care trebuie realizate urmând o procedură recomandata de un standard sau normativ recunoscut, se optează pentru una din următoarele variante de lestare a COTG:
i.lestarea continuă, în care greutatea suplimentară GLEST se aplica sub forma unei cămăşi continue de beton armat (sau din alt material adecvat) peste întregul tronson de tubulatură, izolat anticoroziv şi protejat mecanic, din zona traversării;
ii.lestarea discontinuă, în care greutatea suplimentară GLEST se aplică din loc în loc, sub forma unor elemente de lestare din beton armat sau din alt material adecvat, pe tronsonul de tubulatură, izolat anticoroziv şi protejat mecanic, din zona traversării;
d)rezistenţa de izolare electrică între COTG şi elementele de lestare trebuie să fie mai mare de 2 Mla tensiunea de încercare de 500 V.
(3)Pozarea COTG la subtraversările în şanţ deschis se va face de regulă la o adâncime de 50... 100 cm sub cota de afuiere generală, considerată de la generatoarea superioara a COTG lestate; în cazul apelor navigabile, la determinarea adâncimii de pozare a COTG în şanţ deschis, se va ţine seama şi de necesitatea evitării deteriorării COTG datorită ancorelor şi/sau căderii accidentale de obiecte grele din nave.
Art. 76
După alegerea soluţiei constructive a subtraversării şi predimensionarea componentelor principale ale acesteia, se realizează calculele de verificare a rezistenţei mecanice şi stabilităţii traversării; calculele se fac aplicând criteriile SLU şi SLS şi considerând combinaţiile de încărcări şi factorii de multiplicare a încărcărilor adecvaţi soluţiei tehnice adoptate pentru traversare.
Art. 77
(1)Proiectarea subtraversărilor căilor de comunicaţie, căi ferate şi drumuri se face ţinând cont şi de condiţiile impuse de administratorul sau proprietarul căii de comunicaţie respective, cu respectarea tuturor prevederilor legale.
(2)În funcţie de importanţa căii de comunicaţie traversate, de lungimea traversării, de caracteristicile tehnice ale COTG care traversează calea de comunicaţie şi de tehnologia de realizare a traversării se alege modul de realizare a traversării:
a)fără amplasarea COTG în tub de protecţie, recomandat, deoarece funcţionarea sistemului de protecţie anticorozivă activă al COTG nu este afectată;
b)cu amplasarea COTG în tub de protecţie.
(3)La proiectarea traversărilor căilor de comunicaţii se vor aplica următoarele prevederi:
a)lungimea traversării în cazul drumurilor este egală cu lungimea amprizei drumului plus lungimile zonelor de siguranţă de o parte şi de alta ale acesteia, conform prevederilor legale în vigoare privind regimul juridic al drumurilor;
b)lungimea traversării în cazul unei căi ferate este egală cu lungimea zonelor de siguranţă, respectiv 20 m de o parte şi de alta a axei căii ferate, conform prevederilor legale în vigoare privind transportul pe căile ferate române;
c)lungimea traversării unei căi de comunicaţie se poate mări, în funcţie de condiţiile impuse de administratorul sau proprietarul acesteia;
d)izolaţia conductei aferente traversării unei căi de comunicaţie trebuie să fie cel puţin de tip "întărită".
(4)Pentru alegerea modului de realizare a traversării se vor lua în considerare şi următoarele recomandări:
a)la subtraversarea căilor de comunicaţie utilizarea tuburilor de protecţie este opţională şi se va stabili prin proiect;
b)la subtraversarea căilor de comunicaţie prin metoda forajului orizontal dirijat nu se utilizează tuburile de protecţie.
(5)Pentru proiectarea subtraversărilor de căi de comunicaţie trebuie utilizate proceduri de calcul recunoscute, cum sunt cele recomandate în STAS 9312 sau în alte acte normative cu conţinut similar; la proiectarea subtraversărilor de căi de comunicaţie se vor avea în vedere următoarele prevederi:
a)factorul de proiectare Fb va avea valoarea prevăzută în Anexa 21, potrivit locului în care se situează traversarea şi importanţei căii de comunicaţie care se traversează;
b)la proiectare se vor avea în vedere toate acţiunile care intervin asupra COTG în zona traversării, inclusiv cele cu caracter variabil, determinate de circulaţia vehiculelor pe calea de comunicaţie traversată şi se vor dimensiona componentele subtraversării astfel încât riscul tehnic de cedare a COTG în zona traversării să se situeze în domeniul acceptabil;
c)curbele folosite la traversările căilor de comunicaţie trebuie sa aibă raza rct > = 5De;
d)la subtraversările realizate în tub de protecţie, soluţia tehnică adoptată la proiectare trebuie să asigure că nu se va realiza contactul dintre COTG şi tubul de protecţie; rezistenţa de izolare electrică între COTG şi tubul de protecţie trebuie să fie mai mare de 2 M Omega la tensiunea de încercare de 500 V

e)în zona traversării şi de o parte şi de alta a acesteia, pe o distanţă care se prevede în proiect, dar nu mai mică de 50 m, izolaţia de protecţie anticorozivă a COTG trebuie să fie cel puţin de tip "întărită".
Art. 78
În cazuri excepţionale şi foarte bine justificate, pe drumurile deschise circulaţiei publice, altele decât drumurile naţionale, COTG pot fi amplasate pe sau sub suprastructura podurilor, viaductelor şi pasajelor denivelate, pe baza unei soluţii adecvate, prevăzută în PT al COTG şi avizată de administratorul drumului; tronsoanele de COTG pozate în acest fel vor avea grosimea de perete dimensionată considerând valoarea factorul de proiectare Fb = 0,4.
SECŢIUNEA 8:Consolidarea orificiilor racordurilor de ramificaţie sau de cuplare
Art. 79
(1)Zonele de pe COTG în care sunt realizate orificii pentru amplasarea unor racorduri de ramificaţie sau de cuplare/interconectare cu alte COTG au rezistenţa mecanică diminuată şi trebuie consolidate.
(2)Pentru consolidarea orificiilor pentru racorduri se pot aplica, individual sau în combinaţie, următoarele soluţii tehnice prevăzute în Anexa 24:
a)îngroşarea COTG în zona în care se realizează orificiul pentru racord;
b)îngroşarea racordului la capătul care se sudează pe COTG sau folosirea racordurilor de tip olet;
c)aplicarea în zona racordului a unui inel sau manşon de consolidare.
(3)După alegerea soluţiei de consolidare a orificiului, se stabilesc dimensiunile caracteristice ale componentelor care participă la consolidare, ţevile COTG, racordul şi, eventual, inelul sau manşonul de consolidare, aplicând o procedură de calcul adecvată; se pot utiliza procedurile de calcul de consolidare a orificiilor conform prevederilor SR EN 13445-3, SR EN 13480-3.
(4)La proiectarea COTG se au în vedere ca distanţele dintre orificiile pentru racorduri să fie suficient de mari, astfel încât fiecare orificiu să fie izolat, să nu existe interacţiuni, cu orificiile vecine, generatoare de concentrări sau intensificări suplimentare ale tensiunilor mecanice în jurul orificiului; condiţiile care trebuie respectate pentru ca orificiile pentru racorduri de pe COTG să fie izolate, precum şi modalităţile de estimare şi tratare a interacţiunile dintre orificiile apropiate sunt descrise în SR EN 13445-3, SR EN 13480-3.
SECŢIUNEA 9:Verificarea comportării la oboseală a conductei
Art. 80
(1)Dacă tema de proiectare precizează posibilitatea ca COTG să fie supusă în cursul utilizării la solicitări mecanice variabile, determinate de fluctuaţiile presiunii de operare OP sau de alte cauze, este necesar să se efectueze calcule de verificare a comportării COTG la astfel de solicitări şi de evaluare a riscului de cedare prin oboseală a acesteia.
(2)Verificarea comportării la solicitări variabile a COTG nu se impune, dacă una dintre următoarele condiţii este îndeplinită:
a)COTG are toate caracteristicile tehnice identice cu o COTG existentă, a cărei bună comportare în exploatare a fost verificată şi demonstrată;
b)numărul total de cicluri de solicitare variabilă pe durata de funcţionare normală a COTG este Nop < = 1000;
c)variaţia ciclică a tensiunilor generate în componentele COTG în cursul exploatării este limitată: < = Sc, cu Sc = 47 MPa pentru COTG care conţine numai îmbinări sudate cap la cap sau cu Sc = 35 MPa pentru zonele COTG pe care există îmbinări sudate în colţ.
(3)Calculele de verificare a comportării la oboseală se bazează, de regulă, pe determinarea deteriorărilor parţiale Do,i, produse de fiecare secvenţă de solicitare variabilă a COTG, i = 1... ns, sumarea acestora pentru determinarea valorii deteriorării cumulate Dco şi verificarea condiţiei de nedepăşire a durabilităţii la oboseală, de inexistenţă a riscului de cedare prin oboseală a COTG:
în care Nop,i este numărul estimat al ciclurilor de solicitare în exploatare, în secvenţa de solicitare i = 1... n, caracterizată printr-o variaţie ciclică a tensiunilor mecanice din componentele COTG, Noad,i - numărul maxim al ciclurilor de solicitare variabilă a componentelor COTG, în condiţiile corespunzătoare secvenţei i = 1... n, pentru care este garantată comportarea în siguranţă (fără riscul de cedare prin oboseală) a COTG, iar n - numărul secvenţelor de solicitare variabilă a COTG pe durata normală de utilizare a acesteia.
(4)Procedura de verificare a comportării la solicitări variabile a COTG trebuie aleasă dintre procedurile recunoscute, cum sunt cele descrise în SR EN 13480-3, SR EN 13445; în Anexa 27 este prevăzută o procedură simplă de verificare a comportării la solicitări variabile a COTG, bazată pe aplicarea metodei categoriilor de calitate, recomandată de standardele anterior precizate.
(5)Dacă la proiectarea COTG se constată ca evaluarea comportării la solicitări variabile este esenţială pentru garantarea siguranţei în exploatare a COTG, calcule de verificare se pot realiza cu proceduri avansate, care ţin seama de efectele discontinuităţilor structurale ale COTG şi de existenţa eventualelor defecte în componentele şi îmbinările sudate ale COTG şi care au la bază conceptele dezvoltate de mecanica ruperii materialelor; astfel de proceduri evaluează durabilitatea la oboseală a COTG NCOTG prin estimarea şi adunarea numărului de cicluri de solicitare necesar pentru amorsarea fisurilor în zonele critice ale COTG NaCOTG şi numărului de cicluri de solicitare necesar pentru extinderea/ propagarea fisurilor şi atingerea stării de cedare prin oboseala a COTG, NpCOTG; NcOTG = NaCOTG + NpCOTG.
SECŢIUNEA 10:Verificarea comportării conductei la solicitările seismice
Art. 81
(1)Analiza structurilor de tipul COTG supraterane sau îngropate, acţionate concomitent în câmp seismic, respectiv, baric, gravitaţional, termic şi climatic, diferă în mare măsură faţa de celelalte structuri prin următoarele caracteristici:
a)traseul COTG se desfăşoară pe suprafeţe geografice mari faţă de orice altă construcţie inginerească finită ca dimensiuni, intersectând uneori o mare varietate de zone vulnerabile din punct de vedere seismic şi al condiţiilor de sol;
b)natura, presiunea, debitul fluidului vehiculat şi riscul potenţial asociat;
c)cerinţele fundamentale de performanţă în timpul şi după un seism, aşa cum sunt definite în SR EN 1998-4:2007, SR EN 1998-5, SR EN 1998-1:
i.cerinţa de siguranţă a vieţii - SV, asigurată prin condiţiile de verificare conforme cu SLU în funcţie de clasa de importanţă şi de expunere la cutremur a COTG;
ii.cerinţa de limitare a degradărilor - LD, prin asigurarea a doua niveluri de performanţă: integritatea structurală totală - IT şi nivelul minim de operare - NMO, asigurată prin condiţiile de verificare conforme cu SLS.
(2)Metodele, procedeele şi tehnicile de analiza la cutremur a COTG îngropate sau aeriene, prevăzute în Anexa 28, se aplică în funcţie de formele dominante de răspuns în deplasări la acţiunea seismică, tipice pentru COTG, grupate în doua categorii pe baza constatărilor in situ:
a)deplasările permanente generalizate ale pământului - DPP, declanşate de cutremur, producând deformaţii mari pe o arie extinsă, determinate de următoarele tipuri de cedări, specificate în continuare în ordinea gravităţii şi a frecvenţelor înregistrate in situ:
i.cedarea potenţială a mediului de pozare a COTG prin depăşirea capacităţii portante a pământului în amplasament;
ii.instabilitatea pantelor (a terenului în plan înclinat);
iii.tasarea şi densificarea pământului;
iv.lichefierea pământului în amplasament şi efectele ce însoţesc acest fenomen: flotabilitatea COTG induse de lichefierea solului, tasarea indusa de lichefiere, variaţia spaţială a lichefierii, DPPS şi dispersia laterală;
v.deplasarea de falie.
b)deformaţiile de tranziţie ale pământului - DTP la nivel de vibraţii seismice, generate de mecanismul de propagare a undelor seismice în amplasament, evaluate în funcţie de:
i.tipul şi superpoziţia formelor dominante de răspuns ale undelor de vibraţie ce ajung în amplasament pe durata acţiunii seismice;
ii.capacitatea de filtrare a mediului, prin procesele de atenuare şi dispersie ale sistemului cuplat interactiv sol - conductă în timpul mişcării seismice tranzitorii.
Art. 82
(1)Pentru proiectarea COTG cu luarea în considerare a riscului seismic trebuie utilizate proceduri specifice, cum sunt cele prevăzute în SR EN 1990, SR EN 1991, SR EN 1994 sau în alte documente cu conţinut similar, recunoscute.
(2)Pentru a proiecta COTG cu comportare corespunzătoare la solicitările seismice trebuie să se respecte şi următoarele recomandări conform SR EN 1594 Anexa F:
a)comportarea la solicitările seismice a supratraversărilor şi tronsoanelor de COTG amplasate suprateran este influenţată pozitiv dacă se asigură caracteristici bune de tenacitate îmbinărilor şi elementelor de interconectare a componentelor;
b)la alegerea traseului COTG trebuie să se evite solurile care ar putea determina amplificarea undelor seismice şi zonele în care sunt discontinuităţi majore ale consistenţei solului, cu treceri bruşte de la sol tare la sol moale;
c)COTG îngropate trebuie plasate în şanţuri supradimensionate şi acoperite cu pământ granular afânat, pentru a reduce frecarea între tubulatură şi mediul de pozare;
d)dacă traseul COTG trebuie să traverseze râpe sau falii, se va alege soluţia de traversare astfel încât tubulatura să nu fie în nici un caz (în eventualitatea producerii unor alunecări de teren) solicitată la compresiune axială;
e)în zonele în care se pot produce mişcări ale terenului trebuie să se evite amplasarea de curbe, fitinguri, îmbinări cu flanşe, robinete etc.